trei incercari in lupta cu moartea, dus de insemnele ingerului spre a marturisi o alta inima, cea adevarata. deosebit finalul: "Apoi cu un gest firesc îmi luă din colb inima mi-o puse flacără în piept, și tăcu."

Cei mai buni compozitori si maestrii in muzica sunt... barbati. :) Nici aici nu te pot acuza, Virgil. :) Nu eu. Nu situ cine si daca va putea. Si nu asta e esential. Sa scriem cu adevarat, bine. Sara buna, acum imi ofer un respiro, un intermezzo. :)

virgil, poti sa ma pici cu ceara ca nu o vad... m-am invatat cu ea si nu mai vad greselile. multumesc pentru consideratie. la poemele astea pe care le scot din rarunchi fara anestezie tin al naibii de mult.

un text lin , discurs simplu dar de efect, o secventa de film fara asperitati, genul de scriere care (imi) suna bine. felicitari Paul.

pentru talent şi imaginaţie, pentru nevoia ta de a transmite, pentru titlul blezniucian și pentru premiul castigat.

Am sa incep prin a spune ca din punct de vedere formal poezia are multe imperfectiuni care sunt evidente insa dincolo de acestea, de modul cum ai contruit textul, am regasit o atmosfera deosebita... genul acela de intimitate pe care poti sa o ai numai cu un strain, o dezechilibrare neasteptat a sinelui, o vibratie - in acest caz nu ma hazardez sa definesc ce anume, cred ca nici nu are importanta -, o con-jurare. Sincopele au rolul lor, nici englezismele nu sunt parca atat de deranjante... si ma bucur ca toata aceasta dinamica/energie degajata de text nu se reduce la o simpla neliniste.

Sensibilitate si disperare. Senzatie de sufocare. Un text inchegat, bine realizat epic, insotit de metafore inedite: "Furnici. Mărunte, negre, rotunde, un lanț nesfârșit de ură", "copilul ăsta care se cațără pe el ca o liană", "Trei mâini, într-un șirag nesfârșit." Crampeie de realitate. Rupe putin textul propozitia "Nici cand tace nu tace". Remarc cateva simboluri ce revin ca un laitmotiv: copilul agatat ca o liana, furnicile cand negre cand albe, proiectarea personajelor intr-o pelicula de film, sticla cu dopul pus, asfaltul fierbinte. Dar mai ales copilul in care se reflecta cei doi parinti, cu toata dragostea si ura lor. Textul e ca un rotund avand in centrul lui incercarea de a fugi din realitatea imediata. Scrii bine proza. Felicitari! Multumesc pentru urarea de bun-venit pe hermeneia.

Multumesc pentru ajutor! De laude nu mai zic nimic, poate ma pacaliti.

Daniela,

.....Se poate ca finalul să fie inestetic, dar nu e trântit. El sugerează bine ultima măsură a rătăcitorului (şi poate de aici factorul inestetic). Nu ştiu dacă e ceva prin text mai forţat decât procesul creativ o presupune. Dar nu bag mână-n foc.

Doina,

.....Mă bucur că ai developat câteva tuşe care poartă miza textului. Receptezi bine. Si nu mă refer doar la cazul acesta. O chestie doar:

"Şi vai de noi când rătăcim într-un om pustiit, cu suflet rece, plin de indifirenţă, plin de ură, de răzbunări, de amărăciuni, de injurii şi dispreţ, incapabil de iubire, de căldură, de hrănire spirituală a semenului său." - nu doar acest segment am vrut să-l acopăr.

Sebi,

.....Ştiu ce înseamnă "pleiadă", doar că eu o interpretasem altfel. Cred că îndrăgosteala de care vorbim se referă la îndrăgostitul de ceva, nu neapărat de cineva. Dar cred că e destul de pământean. Cred.

D-le Manolescu,

.....Între deconstrucţii, lupte şi încercări de aducere a non-poeziei către poezie, mai respirăm, mai aşteptăm, mai sperăm. Faptul că, văd, sunt un caz, nu mă supără, dar nici nu mă flatează cu asupra de măsură. Ce mă bucură e cititorul Gorun.

Vă mulţumesc tuturor pentru timp şi semne!

Marina Nicolaev, îți era dedicată! Te rog, citește și printre rânduri!

retragerea in uterul poeziei, in pozitia fetusului si avortul, moartea, ruperea "in bucati mici de hartie". cunosc sentimentul acesta al ghemuirii foarte bine. sper ca nu am fost pe langa subiect. poemul este frumos. treapta ma duce pe alt drum. cred ca as inlocui-o cu altceva din universul "penarului".

nu am remarcat semilune linga Hotelul Negresco, poate nu am fost in aceeasi perioada. dar mi-a placut ca stil arhitectural. in plus, e o statuie clown futurista as putea spune, acolo la intrare . Nisa are si pitorescul orasului vechi. in afara de Promenada care e fascinanta ... despre nisipuri: mai putin nisipuri...sint niste pietre pe plaja si in apa...vegetatia este in schimb luxurianta, meridionala. multumesc, Alma.

lol Vlad, aș vrea eu...
mulțumesc frumos marga! ai o expresie: "una peste alta" care îmi evocă un defunct personaj, sinistru în felul lui, cei mai vechi colegi de site știu...

Am înteles mulțumesc mult pentru sfaturi, eu ataâta pot mă opresc aici,succes încontinuare.