Părerea unui cititor avizat este foarte importantă pentru mine. Multumesc, Aranca.

Fain poem. Parcă scoţi dintr-o cutie magică imagini pe care le aranjezi cu măiestrie până ce devin poveşti fermecate pentru oamenii mari. Frumos şi cu... felicitări.

Madalina. te avertizez să nu folosesti posibilitatea de a comenta in alte scopuri decit cel pentru care a fost oferita. simti nevoia unei comunicari directe, foloseste alte cai.

Care comentariu Virgile? Eu voiam sa te intreb asa, nediluat de caldura, unde e comentariul tau? Ca seamana ca doua picaturi cu comentariile Arancai: text slab, diluat, pishwasser, etc... Esti chiar tu sau e clona ta, asta voiam sa zic? :-) Pe la voi inseamna ca e mai rau or fi furtuni magnetice care dau erase and rewind la creier ca sa nu zic spalaturi. respect man, Bobadil.

Aristotel considera că forma este cea mai mare povară a non formei. Universalitatea se răspândeşte concentric din poziţia primordială a fătului până spre realitatea primului cuvânt de ştiinţă sau neştiinţă. Iar cercul este perfecţiunea. Deşi ştim nu vrem asta.
Cu înţelegere

I don't know... for some reason I just can't see this text as something coming from you. It's almost like although I can believe you can write this I still don't see you as it's author. At least that's my perception.

multumesc pentru atentie si comentarii.
e poezie la minut, are deopotriva meritul si defectul de a nu fi fost defel prelucrata, am fost uimita de corectitudinea impresiilor lasate si desigur, m-am bucurat sa gasesc comentariile.

Ioana,habar nu am ce am zis de ce am zis , la mine totul e impresionist, perceptia si interpretarea, cu alte cuvinte inteleg ce vreau plecind de la gandurile oferite de cineva. E o metoda imbatabila folosita de budismul Zen. Un calugar cazut in meditare profunda despre o anume pajiste a Nirvanei este intrerupt din meditatie de un invatacel care il intreaba ce sa pregateasca la cina. Calugarul raspunde distrat: 20 de cai . Spre seara tot satul a cinat carne de cal, nedumeriti de caile intortochiate ale vietii. Eu zic ca totul este o iluzie. Cand zici ca bem un pahar de Askalon impreuna?

credeam că nu am să mai simt așa o tristețe vreodată. o tristețe clară, fără eforturi, fără drame inutile. cu siguranță textul e foarte scurt. ar merita incorporat într-o nuvelă, ceva...

V-am spus ca hermeneia nu are substanta. Interventia mea de deasupra a fost un joc menit sa va descopere inca odata gandirea - care apartine unui comod care striga in gura mare ca... munceste. Evolutia umana se pare ca bate pasul pe loc. Am vazut zilele trecute un film in care un bandit s-a hotarat sa ajunga in California unde sa-si construiasca o casa fiindca s-a saturat sa aiba grija zilei de maine. Si spunea ca vrea sa planteze o vita pe terasa casei, el sa stea in mijloc pe un fotoliu si sa-l impuste pe oricine ar fi indraznit sa -i priveasca sotia. Dupa sute de ani de amwerica , dv nu realizati ce inseamna o casa, casa ta. Daca o respecti si faci reguli nu numai ca nu permiti unui musafir sa scoata pe gura ce-a reusit individul acela la textul meu, ba luati si masuri. daca eu eram sotia dv si un nenorocit ma jignea fara motiv in propria casa? stiu, eu nu sunt femeie, nici sotia dv, el nu este fiul dv, (chiar daca incep sa ma indoiesc, dupa cum merg... treburile)... Au trecut 2 ani de atunci, nu se ofera elementarele scuze si nici nu se demonstreaza ce s-a incriminat. Citeam acum cateva zile ca o carte poate fi apreciata ca valoroasa daca cititorul (deh, mare critic literar, printre altele) este bucatar si gaseste acolo o reteta de bucatarie. Se pare ca scrierile mele nu contin retele culinare. Asta e! "ca puteam si eu incai/ sa fiu craiul al mai crai", adica sa-i iau individului la mana literele si sa -i demonstrez ca este mai prost decat mine? Dar... pentru ce acest consum de energie? M-ati dezamagit prin modul simplist si echidistanto-cinic de a intelege relatiile dintre oameni ( stiu, lucrul cu oamenii este o treaba tare grea) ps. nu exista texte elitiste, doar cloaca asa zis elitista. Pa!

multumesc Calin, speram ca poemul acesta sa reziste asa cum e ... am lasat aici o parte dintr-o lume, ce mi-a apartinut candva, era o vreme cand imi puteam potrivi pasul cu al timpului:) si ma bucur ca ai pomenit de ... „pedeapsa” .

da, Alma. si morile de vant nu s-au lasat prea mult asteptate.

I-ai pus pe toti in oala si de aici filosifia ta despre romanica. Sitn satul de directori si alte alea. Din pacate, aici e un spatiu privat, e spatiul tau in care iti permiti ce vrei. Dar nu permit sa fiu calcat in picioare. Romania este a mea, sau a celui care traieste in ea nu a celui care vine in vacanta, apoi din taste injura romanii. Cu asta am pus punct definitiv. Acest site, in care am pus suflet, nu ma mjai reprerzinta.
Daca in subsolul unui text tu, ca director, iti permiti sa inmprosti cu rahat un fost editor(amintind de ieseirea mea asa zis rusinoasa, desi nici nu se pusese problema de asa ceva, ignorind toate problemele ca una e ancheta si una e editorialul), e prea mult pt mine. Dar asta se intimpla peste tot. De cind sint in redactie au fost gramada de concursuri pt ocuparea unui post de reporter. Si se prezentau tot felul de oameni. Unii dintre ei chiar aveau cont pe site-uri literare. Uan e sa cochetezi cu literatura alta cu jurnalismul. Renunta la atitudinea asta ca le stii pe toate daca stii sa scrii. Este ultima data cind am mai intrat in acest spatiu privat. Spatiu Privat si nu site de literatura cum iti place tie sa crezi.

frumoasă sugestie și bine ilustrată însă pentru un poem minimalist în prea multe cuvinte, iar pentru unul obișnuit, în prea puține
părerea mea