Nu vintre, moșule. Vintre îmi sună vetust și jenant... Uite definiția din dexul online: VÍNTRE, vintre, s.f. (Pop.) 1. Pântece, abdomen, burtă. 2. (La pl.) Măruntaie. 3. Dizenterie; diaree. – Lat. venter, -ris. Ilium era mai bine... Altfel, e o poezie bună și cred că merită o peniță.
mi se pare mie sau domnul Virgil incearca un gen de silogism in poezie? cu siguranta, prin perfectionare, se poate ajunge si la un asemenea gen de scriere, fara sa fie doar un experiment
nu mă cunosc. nu mai cresc, doar îmbătrânesc. jumătate din mine am lăsat-o mamei înainte de naștere cealaltă doar pipăie lumea ca și cum ar fi pentru prima dată. o aud în fiecare noapte clipocind, frământându-și carnea. apoi o trezesc și-mi probez toate rochiile. sunt femeie. așa mi-au zis când m-au găsit în a șasea zi aproape goală. dar îmbătrânesc repede, grozav de repede și nu mai reușesc să potrivesc lucrurile. pentru că ele vin mereu câte două precum liniștea și haosul, precum două puncte A și B. uneori îmi vine să mă spânzur de părul meu doar ca să văd ce se întâmplă. dacă vine răcoarea.
Sapphire, îți mulțumesc pentru aprecieri și sugestii. Ai dreptate, ceva parcă nu e "natural" în început, poate așa sunt începuturile, până se decantează lucrurile. Cât despre experiment, cineva mi-a trimis, întâmplător, fotografia aceea, care a venit pe o anume stare a mea. Era 2 noaptea... am scris...
Colindăm Doamne! ne-ntâlnim și pe-aici frate pârâu, colindăm, tu domol, eu puțin mai năvalnic! dacă nu ți-am spus "Sărbători fericite", îacă, las aici semn.
text bun. ar fi și mai bun dacă ar renunța la unii de „ca” sau „ca pe”. remarc mai ales „viața mea e un crocodil pe care îngrjitorii unui circ/ l-au scăpat prin oraș”. versurile astea merită un crochiu de mîna lui Dali.
Ce ţi-e şi cu «conflictul» ăsta între generaţii ! Să fiu sincer, mie îmi place (uneori) cum scrie A.A.A., dar nu-mi place ce scrie. Dar fiecare cu plăcerile şi ne-plăcerile lui. Şi cum subsemnatul poate să-i zică lui Boba «fiule» iar lui AAA - «nepoate», discuţiile de genul celor de mai sus chiar ma distrează.
Daca ma refer acum la textul ce ar trebui comentat, vreau să spun că unul dintre «testele» pe care, ca cititor, le aplic unui asemenea text (încadrat la « poezie ») este de a încerca să-l transform într-un discurs. Şi dacă, după transformare, sugestia decriptării şchioapătă, atunci textul nu mă mai interesează. Cam acest lucru se întâmplă aici. Mi se pare, pur şi simplu, o învârtire în gol ; nici măcar « repetiţie cu diferenţe» a la Deleuze. Şi aceasta deoarece (încercând să decriptez):
Strofa 1.
Ca cititor nu trebuie să caut răspunsul în versuri. Tot soiul de interpretări nu fac decât să sape fântâni în piatra seacă a inimii autorului.
Strofa 2.
Şi nici tăcerea (vorbitoare) nu trebuie căutată. Pentru că în acest nou Babilon au căpiat toţi şi toate, fiecare vorbind doar pe limba lui fără ca măcar el/ea să se audă.
Strofa 3.
Şi atunci eu, cititorul, nu voi mai avea altceva mai bun de făcut decât să las întrebarea şi cuvântul meu la ”poarta dintre rânduri” (asta, din păcate, e singura sintagmă poetico-sugestivă din textul analizat – evident, părerea îmi aparţine şi trebuie privită ca atare) : ”De ce te învârii în gol, autorule ? ”
Margas, nu este vorba de nici un cliseu mediadic. Este vorba despre o regula la care am promis cu totii sa aderam. Rostul ei a fost si este bine definit si incearca sa pastreze discutia la obiect. Daca este cazul si viata o va impune, o putem amenda. Dar principiul (si nu un moft rigid) este clar: nu avem nevoie de discutii aiurea sau conflicte care ignora total textul sub care se afla. Pur si simplu nu ne intereseaza si din experienta stim ca sint productive. Cu siguranta exista site-uri unde poti face asta cu toata libertatea.
intai iti multumesc pentru ca ai citit, e si asta un efort pe care il chiar apreciez.
1. am vrut sa corectez ghiata, scuze, as zice ca I don't care, cinstit nici macar nu-i o scapare, pur si simplu am lasat-o la prima chemare, asa ca m-am razgandit.
2. pentru mine jucariile frig, asa cum tot felul de lucruri pot sa friga. pentru tine e valabil ce-ai spus, eu nu folosesc jargonul ala, deci habar n-am.
3. e o poezie-declaratie, e o traducere simpla, in cuvinte simple; de multe ori poti vedea metafore acolo unde nu-s. de pilda, copilul meu are intradevar o omida de lemn fiindca nu am gasit un cal de lemn. samd.
recunosc insa ca o poezie buna reuseste sa atinga si locurile... mai slabe. ceea ce pare ca asta nu face.
in fine, te rog sa mai treci. sper sa nu te superi ca de data asta nu m-ai convins.
and the EMY Award goes to...
pentru strofa 2/4/penultima/ultima (scuza ma ca sint picky-picky azi :p) si mai ales pentru vidul de la capatul lumii pe care il stiu si eu..
stii ce e bine? ca dupa ce dai de rock-bottom the only way is up..
Numai bine emi! ..si un weekend fain plin de pingunini :p
Poemul, nimic de zis, are si imagini spectaculoase, construite cu migala. Dar tocmai constructia ii scade din veridicitate, mizarea pe constructie si suprarealism tradeaza intentia autorului.
Imi plac:
îmi aduce aminte de ceaţa cosită
în ochi după prima ţigară
seara îşi umflă cocoaşa
deasupra colinelor
Fortate sunt imaginile cu cascada, cu camuflatul, rasuflarea de catifea, umflatul catargelor.
Si mai este ceva: Incepi strofa 1 la timpul prezent, apoi treci la imperfect. Cred ca merge prezentul pe toata intinderea ei si mai tarziu, cand vb despre ea, treci la imperfect.
cred ca este cu adevarat interesant, dincolo de textul in sine, imaginarul autoarei... chiar daca insuficient valorizat prin mijloace estetice.
Oricum am gasit cateva formulari care exced aria banalului zis el si poetic...
draga mea Cristina, mă tem că ți-ar prinde bine dacă ai citi încă o dată, rar și cu atenție, ce am scris eu. și dacă nu te-ai încrîncena așa de tare. că nu face bine.
pe bune. ai putea descoperi eventual că ideea cu auto-gratularea nu are nicio legătură în sine cu faptul că respingi ideea pleonasmului din acel vers. e absurd să mă acuzi de așa ceva. eu credeam că tu ți-ai dat seama, dar dacă nu, îți pot arăta.
ideea cu auto-gratularea se referea în esență la următoarele afirmații (în special la forma lor și nu la obiectul în sine):
„deşi am mai primit aceeaşi critică pe un alt site, îmi menţin părerea” + „e un poem cald, emoţional, nu e scris de dragul intelectualizării”. adică, noi trebuie să înțelegem că tu ți-l lauzi că e „cald și emoțional” (deși e puțin cam de prost gust să ți-l auto-lauzi) dar modul cum o spui este că, de vreme ce e, vezi doamne, „cald și emoțional”, nu prea mai poate să suporte nicio critică. dacă ție asta nu îți sună ridicol, I rest my case...
apoi, „Repet, cred că e mai bine cum am scris eu. E ca un poem-poveste.”. deci... e, vezi doamne, ca un „poem-poveste”. nu știu exact ce vrea să spună asta dar sună, cum să spun.... impresionant (sau impresionabil). și probabil, conform logicii tale, din cauza asta (că e „poem-poveste”... e mai bine „cum ai scris” tu. nu știu cum să îți spun, dar mie îmi sună ridicol. deci fiindcă este... înseamnă că (cum) ai scris tu e... mai bine....
nu mai am nimic de adăugat.
în ce privește aluziile tale cu favorți și dulcegării, te asigur că nu mă deranjează sau afectează cu ceva. nu ești nici prima și nici ultima care aruncă cu vorbe aiurea. cînd vei veni cu exemple concrete și nu cu calomnii jenante îți promit că te voi băga în seamă. pînă atunci nu îmi pari decît o persoană frustrată care nu știe cum să se refuleze. atît.
aha, vad c-o iei pe limbi straine, bineee,iaca : in doua surecele de vreasc sa se faca, picerele tale, faptura buimaca, sa uiti la utrenii tipicul si psalmii in zi de craciun sa n-ai dupa-masa tutun sa-ti puta buricu... acu o sa te dezveti de cosmopolitism burghezo-mosieresc?:) ca deh, piatra-i petra (:)) de e piatra... pst.reclamatii la Arghezi.
mulțumesc Maria, în general nu prea las să mă impresioneze comentariile nimănui, nici cele de un fel și nici cele de altul. dar nu pot să nu spun de data aceasta că am descoperit bunăvoință și inteligență în comentariul tău. și dorința de a citi dincolo de cuvinte. ceea ce în umila mea părere cred că ar trebui de fapt să fie încercarea poetică.
bobadil, daca vrei sa mi spui ceva, call me. sau trimite mi un semn din cer. ridica voi ochii si ma voi bucura... insa, aici, in privinta textului iti dau dreptate cand atentionezi asupra gheiselor si a florii florilor. insa, singura imagine care pot spune ca e ok din text e cea din ultimul vers. in rest, in calitate de gheisa dintr o viata anterioara, mi as taia limba
speaking draga Virgil eu ti-am scris un comentariu care nu astepta raspuns, insa tu mi-ai raspuns printr-o tautologie tot ce am inteles este ca eu am ti-am scris parerea mea, sau ceea ce mie "mi se pare" adica ceea ce eu deja mi-am asumat in comentariul meu. Ce reprezinta atunci cvasi-raspunsul tau? Ai repetat ce am spus in comentariul meu adaugand un atac la persoana daca citesc eu bine "nu poti nici sa intelegi nici sa simti... etc". fara nicio alta explicatie pe text. raman la parerea ca textul tau vorbeste mai mult despre trotuar decat despre poet. si ca este un text slab, sau nu chiar slab, dar incropit... si plin de balast. si daca vrei sa iti aperi textul fa-o cu argumente, daca nu taci din gura ca atunci esti perfect.
Cristina, nu știu cînd a trăit Menalau, soțul Elenei. 500 sau 1000 sau 1500 B.C. Despre bere însă se spune că în codul său Hammurabi îi reglementează fabricarea și chiar se spune că era cunoscută din neolitic prin 9000 B.C. Așa că... totul e posibil. Desigur însă că nu Heineken.
Acestea sînt toate comentariile mele („jignirile repetate”) adresate lui Matei Hutopilă în timp de patru ani și pe Hermeneia . nu mai trec com de la textul „cîndva”. este recent.
1.
îmi place să polemizez
și asta-mi dă fiori la rînză
dar despre lapte chiar și gratis
eu spun atît - ce mare brînză!
(lapte gratis – polemică)
2.
...îl felicit și pe Matei Hutopilă pentru premiul I acordat de juriu.
(Premiul de popularitate al concursului de poezie „Astenie de primăvară Hermeneia 2010)
3.
Matei,
mă Mateiaș mă, mă maestre mă(vorbeai de teatru și mi-ai adus aminte de sceneta interpretată de Toma Caragiu și Mircea Diaconu-elefantul vrăbiuța/ plus bursucul și maimuța/muncesc cu aprindere/la o intreprindre- fac această precizare ca să nu crezi că te iau peste picior); păi Matei, lumea se învîrtea/învîrtește și fără Galilei și vezi tu uneori momentul de inerție ne prinde pe picior greșit poate că rămînem încremeniți în tipare și nu mai vedem ce vede un lup tînăr ca tine. dar te asigur că atunci cînd o să te faci tu mare, o să vină un matei junior și o să strîmbe din nas la recitarea ta gen hip-hop să zicem pentru că el va asculta atunci (în trend) hei-rup).
(vintage collection - audio).
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Multam pentru cuvintele de apreciere, ma bucur ca te-am reintalnit si aici.
pentru textul : Aceeaşi vârstă deCu simpatie,
Iuri.
Nu vintre, moșule. Vintre îmi sună vetust și jenant... Uite definiția din dexul online: VÍNTRE, vintre, s.f. (Pop.) 1. Pântece, abdomen, burtă. 2. (La pl.) Măruntaie. 3. Dizenterie; diaree. – Lat. venter, -ris. Ilium era mai bine... Altfel, e o poezie bună și cred că merită o peniță.
pentru textul : dromomanie demi se pare mie sau domnul Virgil incearca un gen de silogism in poezie? cu siguranta, prin perfectionare, se poate ajunge si la un asemenea gen de scriere, fara sa fie doar un experiment
pentru textul : bîze denu mă cunosc. nu mai cresc, doar îmbătrânesc. jumătate din mine am lăsat-o mamei înainte de naștere cealaltă doar pipăie lumea ca și cum ar fi pentru prima dată. o aud în fiecare noapte clipocind, frământându-și carnea. apoi o trezesc și-mi probez toate rochiile. sunt femeie. așa mi-au zis când m-au găsit în a șasea zi aproape goală. dar îmbătrânesc repede, grozav de repede și nu mai reușesc să potrivesc lucrurile. pentru că ele vin mereu câte două precum liniștea și haosul, precum două puncte A și B. uneori îmi vine să mă spânzur de părul meu doar ca să văd ce se întâmplă. dacă vine răcoarea.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 3 deasta da, e o linie mai buna
pentru textul : diamond age deiată un text care dacă ar fi fost scris invers ar fi arătat mult mai bine (în opinia mea):
varianta mea:
hai să ne întoarcem în Rai
întinde mâna dreaptă
pentru binele celor care sunt totul
ascultă-mă şi nu încerca să înţelegi
eşti încă tânăr
ştiu
strigătele vin de nicăieri
pentru textul : anti-înger desimple iluzii
durerea suferinţa
pe stradă nu e nimeni
undeva acolo
ştiu
Sapphire, îți mulțumesc pentru aprecieri și sugestii. Ai dreptate, ceva parcă nu e "natural" în început, poate așa sunt începuturile, până se decantează lucrurile. Cât despre experiment, cineva mi-a trimis, întâmplător, fotografia aceea, care a venit pe o anume stare a mea. Era 2 noaptea... am scris...
pentru textul : jasmine deColindăm Doamne! ne-ntâlnim și pe-aici frate pârâu, colindăm, tu domol, eu puțin mai năvalnic! dacă nu ți-am spus "Sărbători fericite", îacă, las aici semn.
pentru textul : Veste mare detext bun. ar fi și mai bun dacă ar renunța la unii de „ca” sau „ca pe”. remarc mai ales „viața mea e un crocodil pe care îngrjitorii unui circ/ l-au scăpat prin oraș”. versurile astea merită un crochiu de mîna lui Dali.
pentru textul : tower bridge deAlma, ar trebui să încadrezi acest text la categoria Experiment/Colaj Poetic
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur detuturor*
or mai fi, sunt foarte obosita :)
pentru textul : [REC] deCe ţi-e şi cu «conflictul» ăsta între generaţii ! Să fiu sincer, mie îmi place (uneori) cum scrie A.A.A., dar nu-mi place ce scrie. Dar fiecare cu plăcerile şi ne-plăcerile lui. Şi cum subsemnatul poate să-i zică lui Boba «fiule» iar lui AAA - «nepoate», discuţiile de genul celor de mai sus chiar ma distrează.
Daca ma refer acum la textul ce ar trebui comentat, vreau să spun că unul dintre «testele» pe care, ca cititor, le aplic unui asemenea text (încadrat la « poezie ») este de a încerca să-l transform într-un discurs. Şi dacă, după transformare, sugestia decriptării şchioapătă, atunci textul nu mă mai interesează. Cam acest lucru se întâmplă aici. Mi se pare, pur şi simplu, o învârtire în gol ; nici măcar « repetiţie cu diferenţe» a la Deleuze. Şi aceasta deoarece (încercând să decriptez):
Strofa 1.
Ca cititor nu trebuie să caut răspunsul în versuri. Tot soiul de interpretări nu fac decât să sape fântâni în piatra seacă a inimii autorului.
Strofa 2.
Şi nici tăcerea (vorbitoare) nu trebuie căutată. Pentru că în acest nou Babilon au căpiat toţi şi toate, fiecare vorbind doar pe limba lui fără ca măcar el/ea să se audă.
Strofa 3.
Şi atunci eu, cititorul, nu voi mai avea altceva mai bun de făcut decât să las întrebarea şi cuvântul meu la ”poarta dintre rânduri” (asta, din păcate, e singura sintagmă poetico-sugestivă din textul analizat – evident, părerea îmi aparţine şi trebuie privită ca atare) : ”De ce te învârii în gol, autorule ? ”
pentru textul : Pilda omului care a tăcut deMargas, nu este vorba de nici un cliseu mediadic. Este vorba despre o regula la care am promis cu totii sa aderam. Rostul ei a fost si este bine definit si incearca sa pastreze discutia la obiect. Daca este cazul si viata o va impune, o putem amenda. Dar principiul (si nu un moft rigid) este clar: nu avem nevoie de discutii aiurea sau conflicte care ignora total textul sub care se afla. Pur si simplu nu ne intereseaza si din experienta stim ca sint productive. Cu siguranta exista site-uri unde poti face asta cu toata libertatea.
pentru textul : Adonai – întreită mirare de"În principiu marea majoritate a pregătirilor [..]" Sunteti sigur ca aceasta exprimare este corecta si ca nu constituie un pleonasm?
pentru textul : hermeneia 2.0 deDraga margas,
intai iti multumesc pentru ca ai citit, e si asta un efort pe care il chiar apreciez.
1. am vrut sa corectez ghiata, scuze, as zice ca I don't care, cinstit nici macar nu-i o scapare, pur si simplu am lasat-o la prima chemare, asa ca m-am razgandit.
pentru textul : Poezie pentru orbi de2. pentru mine jucariile frig, asa cum tot felul de lucruri pot sa friga. pentru tine e valabil ce-ai spus, eu nu folosesc jargonul ala, deci habar n-am.
3. e o poezie-declaratie, e o traducere simpla, in cuvinte simple; de multe ori poti vedea metafore acolo unde nu-s. de pilda, copilul meu are intradevar o omida de lemn fiindca nu am gasit un cal de lemn. samd.
recunosc insa ca o poezie buna reuseste sa atinga si locurile... mai slabe. ceea ce pare ca asta nu face.
in fine, te rog sa mai treci. sper sa nu te superi ca de data asta nu m-ai convins.
and the EMY Award goes to...
pentru strofa 2/4/penultima/ultima (scuza ma ca sint picky-picky azi :p) si mai ales pentru vidul de la capatul lumii pe care il stiu si eu..
stii ce e bine? ca dupa ce dai de rock-bottom the only way is up..
Numai bine emi! ..si un weekend fain plin de pingunini :p
cheers!
pentru textul : no new messages in your inbox decongluență sau congruență?
pentru textul : fugara defrumos spus: „şi orice poveste începe să-şi lege candoarea de mirt a minunii”.
Silviu, dar abia acum mi-am dat seama ca postarile mele sunt asezate in categoria celor ,,bune de dat la gunoi,,.
eu ma prind cam greu :)))
o sa mai scriu, dar nu aici. mult succes tuturor!
pentru textul : ...dacă dePoemul, nimic de zis, are si imagini spectaculoase, construite cu migala. Dar tocmai constructia ii scade din veridicitate, mizarea pe constructie si suprarealism tradeaza intentia autorului.
Imi plac:
îmi aduce aminte de ceaţa cosită
în ochi după prima ţigară
seara îşi umflă cocoaşa
deasupra colinelor
Fortate sunt imaginile cu cascada, cu camuflatul, rasuflarea de catifea, umflatul catargelor.
Si mai este ceva: Incepi strofa 1 la timpul prezent, apoi treci la imperfect. Cred ca merge prezentul pe toata intinderea ei si mai tarziu, cand vb despre ea, treci la imperfect.
pentru textul : apus de femeie deP.S. eu aveam in minte "A pasarii ruga"; dar asa cum zisesi e mai bine. Corectie "sti" se va citi "stii"
pentru textul : Rugina cuielor decred ca este cu adevarat interesant, dincolo de textul in sine, imaginarul autoarei... chiar daca insuficient valorizat prin mijloace estetice.
pentru textul : Cântec pentru Ulma deOricum am gasit cateva formulari care exced aria banalului zis el si poetic...
draga mea Cristina, mă tem că ți-ar prinde bine dacă ai citi încă o dată, rar și cu atenție, ce am scris eu. și dacă nu te-ai încrîncena așa de tare. că nu face bine.
pentru textul : ie de zi lucrătoare depe bune. ai putea descoperi eventual că ideea cu auto-gratularea nu are nicio legătură în sine cu faptul că respingi ideea pleonasmului din acel vers. e absurd să mă acuzi de așa ceva. eu credeam că tu ți-ai dat seama, dar dacă nu, îți pot arăta.
ideea cu auto-gratularea se referea în esență la următoarele afirmații (în special la forma lor și nu la obiectul în sine):
„deşi am mai primit aceeaşi critică pe un alt site, îmi menţin părerea” + „e un poem cald, emoţional, nu e scris de dragul intelectualizării”. adică, noi trebuie să înțelegem că tu ți-l lauzi că e „cald și emoțional” (deși e puțin cam de prost gust să ți-l auto-lauzi) dar modul cum o spui este că, de vreme ce e, vezi doamne, „cald și emoțional”, nu prea mai poate să suporte nicio critică. dacă ție asta nu îți sună ridicol, I rest my case...
apoi, „Repet, cred că e mai bine cum am scris eu. E ca un poem-poveste.”. deci... e, vezi doamne, ca un „poem-poveste”. nu știu exact ce vrea să spună asta dar sună, cum să spun.... impresionant (sau impresionabil). și probabil, conform logicii tale, din cauza asta (că e „poem-poveste”... e mai bine „cum ai scris” tu. nu știu cum să îți spun, dar mie îmi sună ridicol. deci fiindcă este... înseamnă că (cum) ai scris tu e... mai bine....
nu mai am nimic de adăugat.
în ce privește aluziile tale cu favorți și dulcegării, te asigur că nu mă deranjează sau afectează cu ceva. nu ești nici prima și nici ultima care aruncă cu vorbe aiurea. cînd vei veni cu exemple concrete și nu cu calomnii jenante îți promit că te voi băga în seamă. pînă atunci nu îmi pari decît o persoană frustrată care nu știe cum să se refuleze. atît.
Ce rost are slash-ul din penultimul vers?
pentru textul : Între două tăceri deaha, vad c-o iei pe limbi straine, bineee,iaca : in doua surecele de vreasc sa se faca, picerele tale, faptura buimaca, sa uiti la utrenii tipicul si psalmii in zi de craciun sa n-ai dupa-masa tutun sa-ti puta buricu... acu o sa te dezveti de cosmopolitism burghezo-mosieresc?:) ca deh, piatra-i petra (:)) de e piatra... pst.reclamatii la Arghezi.
pentru textul : Innebunim, adesea, fix la sase desi uite cum pentru asta
"și ochii mei vor fi minunați de cât cer
a încăput în trupul tău firav"
imi pare bine ca am trecut in seara asta pe aici
pentru textul : lasoul de aur demulțumesc Maria, în general nu prea las să mă impresioneze comentariile nimănui, nici cele de un fel și nici cele de altul. dar nu pot să nu spun de data aceasta că am descoperit bunăvoință și inteligență în comentariul tău. și dorința de a citi dincolo de cuvinte. ceea ce în umila mea părere cred că ar trebui de fapt să fie încercarea poetică.
pentru textul : l-am întîlnit pe hristos în mall într-o zi debobadil, daca vrei sa mi spui ceva, call me. sau trimite mi un semn din cer. ridica voi ochii si ma voi bucura... insa, aici, in privinta textului iti dau dreptate cand atentionezi asupra gheiselor si a florii florilor. insa, singura imagine care pot spune ca e ok din text e cea din ultimul vers. in rest, in calitate de gheisa dintr o viata anterioara, mi as taia limba
pentru textul : ploaie fără umbrelă pe sunete de hang drum despeaking draga Virgil eu ti-am scris un comentariu care nu astepta raspuns, insa tu mi-ai raspuns printr-o tautologie tot ce am inteles este ca eu am ti-am scris parerea mea, sau ceea ce mie "mi se pare" adica ceea ce eu deja mi-am asumat in comentariul meu. Ce reprezinta atunci cvasi-raspunsul tau? Ai repetat ce am spus in comentariul meu adaugand un atac la persoana daca citesc eu bine "nu poti nici sa intelegi nici sa simti... etc". fara nicio alta explicatie pe text. raman la parerea ca textul tau vorbeste mai mult despre trotuar decat despre poet. si ca este un text slab, sau nu chiar slab, dar incropit... si plin de balast. si daca vrei sa iti aperi textul fa-o cu argumente, daca nu taci din gura ca atunci esti perfect.
pentru textul : vase comunicante deCristina, nu știu cînd a trăit Menalau, soțul Elenei. 500 sau 1000 sau 1500 B.C. Despre bere însă se spune că în codul său Hammurabi îi reglementează fabricarea și chiar se spune că era cunoscută din neolitic prin 9000 B.C. Așa că... totul e posibil. Desigur însă că nu Heineken.
pentru textul : la mormântul lui menelau deAcestea sînt toate comentariile mele („jignirile repetate”) adresate lui Matei Hutopilă în timp de patru ani și pe Hermeneia . nu mai trec com de la textul „cîndva”. este recent.
1.
îmi place să polemizez
și asta-mi dă fiori la rînză
dar despre lapte chiar și gratis
eu spun atît - ce mare brînză!
(lapte gratis – polemică)
2.
...îl felicit și pe Matei Hutopilă pentru premiul I acordat de juriu.
(Premiul de popularitate al concursului de poezie „Astenie de primăvară Hermeneia 2010)
3.
pentru textul : starea hermeneia deMatei,
mă Mateiaș mă, mă maestre mă(vorbeai de teatru și mi-ai adus aminte de sceneta interpretată de Toma Caragiu și Mircea Diaconu-elefantul vrăbiuța/ plus bursucul și maimuța/muncesc cu aprindere/la o intreprindre- fac această precizare ca să nu crezi că te iau peste picior); păi Matei, lumea se învîrtea/învîrtește și fără Galilei și vezi tu uneori momentul de inerție ne prinde pe picior greșit poate că rămînem încremeniți în tipare și nu mai vedem ce vede un lup tînăr ca tine. dar te asigur că atunci cînd o să te faci tu mare, o să vină un matei junior și o să strîmbe din nas la recitarea ta gen hip-hop să zicem pentru că el va asculta atunci (în trend) hei-rup).
(vintage collection - audio).
Pagini