Alma, nu obisnuiesc să îmi dau textele spre corectare nimănui. te asigur de asta. nu știu despre cine vorbești, despre stilul acela de care intuiești că m-aș apropia. oricum, este destul de interesant ceea ce afirmi. poate că se obișnuiește așa sau poate nu. nu știu să-ți răspund la întrebare. ce ne facem? pe cineva tot trebuie să întrebăm, nu?:)
trei incercari in lupta cu moartea, dus de insemnele ingerului spre a marturisi o alta inima, cea adevarata. deosebit finalul: "Apoi cu un gest firesc îmi luă din colb inima mi-o puse flacără în piept, și tăcu."
Cei mai buni compozitori si maestrii in muzica sunt... barbati. :) Nici aici nu te pot acuza, Virgil. :) Nu eu. Nu situ cine si daca va putea. Si nu asta e esential. Sa scriem cu adevarat, bine. Sara buna, acum imi ofer un respiro, un intermezzo. :)
virgil, poti sa ma pici cu ceara ca nu o vad... m-am invatat cu ea si nu mai vad greselile. multumesc pentru consideratie. la poemele astea pe care le scot din rarunchi fara anestezie tin al naibii de mult.
Poemul tău are câteva momente sugestive: finalul când mă așteptam să fie (și chiar așa am și citit) "vezi tu am adormi ca în noaptea aceea în care / unul dintre noi a luat în sfârșit o piatră" (întotdeauna propozițiile afirmative au un impact mai mare). Și: "să nu uităm casa ar fi transparentă / atât de transparentă încât..." și aici mă așteptam la cu totul altceva, mult mai puternic. De ce ai considerat că textul este colaj poetic?
Încercam să îmi formulez mai pe scurt, desigur din obișnuita lipsă de timp, comentariul pentru acest text, și, preocupată de răspunsul la o anumită întrebare, am intrat pe pagina de autor. Astfel am observat că Iulian (sau Ciprian) nu răspunde la nici un comentariu. Și atunci mă mai întreb la ce bun efortul celor care te citesc și îți lasă semn. Tu ți-ai adresat această întrebare?
Am sa incep prin a spune ca din punct de vedere formal poezia are multe imperfectiuni care sunt evidente insa dincolo de acestea, de modul cum ai contruit textul, am regasit o atmosfera deosebita... genul acela de intimitate pe care poti sa o ai numai cu un strain, o dezechilibrare neasteptat a sinelui, o vibratie - in acest caz nu ma hazardez sa definesc ce anume, cred ca nici nu are importanta -, o con-jurare. Sincopele au rolul lor, nici englezismele nu sunt parca atat de deranjante... si ma bucur ca toata aceasta dinamica/energie degajata de text nu se reduce la o simpla neliniste.
Sensibilitate si disperare. Senzatie de sufocare. Un text inchegat, bine realizat epic, insotit de metafore inedite: "Furnici. Mărunte, negre, rotunde, un lanț nesfârșit de ură", "copilul ăsta care se cațără pe el ca o liană", "Trei mâini, într-un șirag nesfârșit." Crampeie de realitate. Rupe putin textul propozitia "Nici cand tace nu tace". Remarc cateva simboluri ce revin ca un laitmotiv: copilul agatat ca o liana, furnicile cand negre cand albe, proiectarea personajelor intr-o pelicula de film, sticla cu dopul pus, asfaltul fierbinte. Dar mai ales copilul in care se reflecta cei doi parinti, cu toata dragostea si ura lor. Textul e ca un rotund avand in centrul lui incercarea de a fugi din realitatea imediata. Scrii bine proza. Felicitari! Multumesc pentru urarea de bun-venit pe hermeneia.
Mulțumesc frumos, Roxana! Pertinent comul tău. Am încercat, spre deosibire de construcțiile adjectival predominante, un verbiaj tăios, scurt! Filmul se află printre preferatele mele.
Cel putin la intrebarea "2) dacă literatura pornește, nu-i așa?, de la prezumția de ficțiune (ori, cel puțin, aceasta este înglobată în conceptul de literatură), despre ce fel de "relații non-cognitive directe cu alte ființe umane" poate fi vorba? 3) În ce măsură întrebarea «Are cineva vreo idee nouă despre ce am putea face noi, ființele umane, cu noi înșine?» poate oferi mântuirea, dacă nu ajungem și la un răspuns...ori, mai bine zis, la RĂSPUNS? ". Ba fi obligat sa raspunda pa proxima intalnire la care vo lua parte, impreuna cu el, si doua dintre personajele sale: Ironistul si Metafizicuanul. Iar o atfel de intrebare i-o va pune tocmai Ironistul. Si, pentru a bu mai pune la incercare prea mult curiozitatea ambilor comentatori, voi posta astazi discutia care a avut loc.
.....Se poate ca finalul să fie inestetic, dar nu e trântit. El sugerează bine ultima măsură a rătăcitorului (şi poate de aici factorul inestetic). Nu ştiu dacă e ceva prin text mai forţat decât procesul creativ o presupune. Dar nu bag mână-n foc.
Doina,
.....Mă bucur că ai developat câteva tuşe care poartă miza textului. Receptezi bine. Si nu mă refer doar la cazul acesta. O chestie doar:
"Şi vai de noi când rătăcim într-un om pustiit, cu suflet rece, plin de indifirenţă, plin de ură, de răzbunări, de amărăciuni, de injurii şi dispreţ, incapabil de iubire, de căldură, de hrănire spirituală a semenului său." - nu doar acest segment am vrut să-l acopăr.
Sebi,
.....Ştiu ce înseamnă "pleiadă", doar că eu o interpretasem altfel. Cred că îndrăgosteala de care vorbim se referă la îndrăgostitul de ceva, nu neapărat de cineva. Dar cred că e destul de pământean. Cred.
D-le Manolescu,
.....Între deconstrucţii, lupte şi încercări de aducere a non-poeziei către poezie, mai respirăm, mai aşteptăm, mai sperăm. Faptul că, văd, sunt un caz, nu mă supără, dar nici nu mă flatează cu asupra de măsură. Ce mă bucură e cititorul Gorun.
Tincuța, bina ai venit pe hermeneia. Toate titlurile poeziilor tale sunt scrise cu majusculă; ai vreun motiv anume pentru care ai ales asta? Noi te rugăm să le scrii așa cum le scriu toți ceilalți. Unele titluri desigur, din considerente estetice, dorință de subliniere în particular a ceva anume, pot conține majuscule.
fain, ușor nostalgic, partea cu avioanele mi-a plăcut:) frumos pus acolo eufemismul. că mie îmi place poezia Corinei Papouis nu mai e o noutate. mă bucur când te mai prind în limba română, Corina. că ai un telefon dat dreaq de elitist:) asta e altă poveste:) iar pe aici nu e niciun copil de adormit:) frumos poem.
cutia poştală
fereastra din pod
clapa de pian
inima din piept
vor exista în armonie totală
cu
exerciţiile plank
cotorul de măr per ritual
mersul degeaba
clişee şi
nici un fir de praf
retragerea in uterul poeziei, in pozitia fetusului si avortul, moartea, ruperea "in bucati mici de hartie". cunosc sentimentul acesta al ghemuirii foarte bine. sper ca nu am fost pe langa subiect. poemul este frumos. treapta ma duce pe alt drum. cred ca as inlocui-o cu altceva din universul "penarului".
sincer vorbind, am avut asa idee sa las doar cele trei rinduri cu floarea crescuta in palme, inainte de a-ti citi comentariul. am mai eliminat cite ceva. multumesc.
nu am remarcat semilune linga Hotelul Negresco, poate nu am fost in aceeasi perioada. dar mi-a placut ca stil arhitectural. in plus, e o statuie clown futurista as putea spune, acolo la intrare . Nisa are si pitorescul orasului vechi. in afara de Promenada care e fascinanta ... despre nisipuri: mai putin nisipuri...sint niste pietre pe plaja si in apa...vegetatia este in schimb luxurianta, meridionala. multumesc, Alma.
lol Vlad, aș vrea eu...
mulțumesc frumos marga! ai o expresie: "una peste alta" care îmi evocă un defunct personaj, sinistru în felul lui, cei mai vechi colegi de site știu...
Si eu recunosc ca nu vreau sa dau frau liber unui conflict, care ne-ar face rau la amandoi. Insa trebuie sa ni-l asumam, sa-l recunoastem. Vezi bine ca ne luptam pentru ceva intre noi. Ghici ciuperca cei? Gandeste-te la nebuloasa si actul creator in care lupta .
Există o tușă descriptivă în text poate prea explicită în unele pasaje. Aceasta însă mă duce nostalgic cu gândul la proza în care excelezi. "Clepsidră între două lumi" se poate defini ca pars pro toto "(taking) a part for the whole" de aceea rămân în așteptare...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Alma, nu obisnuiesc să îmi dau textele spre corectare nimănui. te asigur de asta. nu știu despre cine vorbești, despre stilul acela de care intuiești că m-aș apropia. oricum, este destul de interesant ceea ce afirmi. poate că se obișnuiește așa sau poate nu. nu știu să-ți răspund la întrebare. ce ne facem? pe cineva tot trebuie să întrebăm, nu?:)
pentru textul : Liane și umbre deda, e mult mai bine acum. multumesc.
pentru textul : Zmeii văzduhului detrei incercari in lupta cu moartea, dus de insemnele ingerului spre a marturisi o alta inima, cea adevarata. deosebit finalul: "Apoi cu un gest firesc îmi luă din colb inima mi-o puse flacără în piept, și tăcu."
pentru textul : moartea și praștia desimpatică dar cam simpluță. aduce mai mult a banc. probabil că se putea construi mai mult.
pentru textul : Porţia de filozofie deCei mai buni compozitori si maestrii in muzica sunt... barbati. :) Nici aici nu te pot acuza, Virgil. :) Nu eu. Nu situ cine si daca va putea. Si nu asta e esential. Sa scriem cu adevarat, bine. Sara buna, acum imi ofer un respiro, un intermezzo. :)
pentru textul : Cel mai, Cea mai deam renuntat, multumesc.
pentru textul : aș fi vrut... devirgil, poti sa ma pici cu ceara ca nu o vad... m-am invatat cu ea si nu mai vad greselile. multumesc pentru consideratie. la poemele astea pe care le scot din rarunchi fara anestezie tin al naibii de mult.
pentru textul : Melancholia/Apoftegma dePoemul tău are câteva momente sugestive: finalul când mă așteptam să fie (și chiar așa am și citit) "vezi tu am adormi ca în noaptea aceea în care / unul dintre noi a luat în sfârșit o piatră" (întotdeauna propozițiile afirmative au un impact mai mare). Și: "să nu uităm casa ar fi transparentă / atât de transparentă încât..." și aici mă așteptam la cu totul altceva, mult mai puternic. De ce ai considerat că textul este colaj poetic?
pentru textul : Cuvinte în repetiție deun text lin , discurs simplu dar de efect, o secventa de film fara asperitati, genul de scriere care (imi) suna bine. felicitari Paul.
pentru textul : sunt fluierele picioarelor Lui deÎncercam să îmi formulez mai pe scurt, desigur din obișnuita lipsă de timp, comentariul pentru acest text, și, preocupată de răspunsul la o anumită întrebare, am intrat pe pagina de autor. Astfel am observat că Iulian (sau Ciprian) nu răspunde la nici un comentariu. Și atunci mă mai întreb la ce bun efortul celor care te citesc și îți lasă semn. Tu ți-ai adresat această întrebare?
pentru textul : Cruciada nebunilor depentru talent şi imaginaţie, pentru nevoia ta de a transmite, pentru titlul blezniucian și pentru premiul castigat.
pentru textul : Raluca Blezniuc - "imnul cioZvârtei" deMulțumesc Alina pentru trecere comentariu și apreciere,te mai aștept cu comentarii.
pentru textul : Știu rostul ochiului stâng strâns deAm sa incep prin a spune ca din punct de vedere formal poezia are multe imperfectiuni care sunt evidente insa dincolo de acestea, de modul cum ai contruit textul, am regasit o atmosfera deosebita... genul acela de intimitate pe care poti sa o ai numai cu un strain, o dezechilibrare neasteptat a sinelui, o vibratie - in acest caz nu ma hazardez sa definesc ce anume, cred ca nici nu are importanta -, o con-jurare. Sincopele au rolul lor, nici englezismele nu sunt parca atat de deranjante... si ma bucur ca toata aceasta dinamica/energie degajata de text nu se reduce la o simpla neliniste.
pentru textul : infraroșu desunt prea îndrzneţ dacă aştept un comentariu? Mulţumesc.
pentru textul : Dilema creştinului deSensibilitate si disperare. Senzatie de sufocare. Un text inchegat, bine realizat epic, insotit de metafore inedite: "Furnici. Mărunte, negre, rotunde, un lanț nesfârșit de ură", "copilul ăsta care se cațără pe el ca o liană", "Trei mâini, într-un șirag nesfârșit." Crampeie de realitate. Rupe putin textul propozitia "Nici cand tace nu tace". Remarc cateva simboluri ce revin ca un laitmotiv: copilul agatat ca o liana, furnicile cand negre cand albe, proiectarea personajelor intr-o pelicula de film, sticla cu dopul pus, asfaltul fierbinte. Dar mai ales copilul in care se reflecta cei doi parinti, cu toata dragostea si ura lor. Textul e ca un rotund avand in centrul lui incercarea de a fugi din realitatea imediata. Scrii bine proza. Felicitari! Multumesc pentru urarea de bun-venit pe hermeneia.
pentru textul : Fuga deMulțumesc frumos, Roxana! Pertinent comul tău. Am încercat, spre deosibire de construcțiile adjectival predominante, un verbiaj tăios, scurt! Filmul se află printre preferatele mele.
pentru textul : puloverul (the end) deMultumesc pentru ajutor! De laude nu mai zic nimic, poate ma pacaliti.
pentru textul : made in deCel putin la intrebarea "2) dacă literatura pornește, nu-i așa?, de la prezumția de ficțiune (ori, cel puțin, aceasta este înglobată în conceptul de literatură), despre ce fel de "relații non-cognitive directe cu alte ființe umane" poate fi vorba? 3) În ce măsură întrebarea «Are cineva vreo idee nouă despre ce am putea face noi, ființele umane, cu noi înșine?» poate oferi mântuirea, dacă nu ajungem și la un răspuns...ori, mai bine zis, la RĂSPUNS? ". Ba fi obligat sa raspunda pa proxima intalnire la care vo lua parte, impreuna cu el, si doua dintre personajele sale: Ironistul si Metafizicuanul. Iar o atfel de intrebare i-o va pune tocmai Ironistul. Si, pentru a bu mai pune la incercare prea mult curiozitatea ambilor comentatori, voi posta astazi discutia care a avut loc.
pentru textul : (1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv deDaniela,
.....Se poate ca finalul să fie inestetic, dar nu e trântit. El sugerează bine ultima măsură a rătăcitorului (şi poate de aici factorul inestetic). Nu ştiu dacă e ceva prin text mai forţat decât procesul creativ o presupune. Dar nu bag mână-n foc.
Doina,
.....Mă bucur că ai developat câteva tuşe care poartă miza textului. Receptezi bine. Si nu mă refer doar la cazul acesta. O chestie doar:
"Şi vai de noi când rătăcim într-un om pustiit, cu suflet rece, plin de indifirenţă, plin de ură, de răzbunări, de amărăciuni, de injurii şi dispreţ, incapabil de iubire, de căldură, de hrănire spirituală a semenului său." - nu doar acest segment am vrut să-l acopăr.
Sebi,
.....Ştiu ce înseamnă "pleiadă", doar că eu o interpretasem altfel. Cred că îndrăgosteala de care vorbim se referă la îndrăgostitul de ceva, nu neapărat de cineva. Dar cred că e destul de pământean. Cred.
D-le Manolescu,
.....Între deconstrucţii, lupte şi încercări de aducere a non-poeziei către poezie, mai respirăm, mai aşteptăm, mai sperăm. Faptul că, văd, sunt un caz, nu mă supără, dar nici nu mă flatează cu asupra de măsură. Ce mă bucură e cititorul Gorun.
Vă mulţumesc tuturor pentru timp şi semne!
pentru textul : Primul infern deTincuța, bina ai venit pe hermeneia. Toate titlurile poeziilor tale sunt scrise cu majusculă; ai vreun motiv anume pentru care ai ales asta? Noi te rugăm să le scrii așa cum le scriu toți ceilalți. Unele titluri desigur, din considerente estetice, dorință de subliniere în particular a ceva anume, pot conține majuscule.
pentru textul : Ancestrale ierni deMarina Nicolaev, îți era dedicată! Te rog, citește și printre rânduri!
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic defain, ușor nostalgic, partea cu avioanele mi-a plăcut:) frumos pus acolo eufemismul. că mie îmi place poezia Corinei Papouis nu mai e o noutate. mă bucur când te mai prind în limba română, Corina. că ai un telefon dat dreaq de elitist:) asta e altă poveste:) iar pe aici nu e niciun copil de adormit:) frumos poem.
cutia poştală
fereastra din pod
clapa de pian
inima din piept
vor exista în armonie totală
cu
exerciţiile plank
cotorul de măr per ritual
mersul degeaba
clişee şi
nici un fir de praf
voi fi cuminte şi albă
pasajul meu preferat!
pentru textul : Ai să vezi deretragerea in uterul poeziei, in pozitia fetusului si avortul, moartea, ruperea "in bucati mici de hartie". cunosc sentimentul acesta al ghemuirii foarte bine. sper ca nu am fost pe langa subiect. poemul este frumos. treapta ma duce pe alt drum. cred ca as inlocui-o cu altceva din universul "penarului".
pentru textul : ghemuire desincer vorbind, am avut asa idee sa las doar cele trei rinduri cu floarea crescuta in palme, inainte de a-ti citi comentariul. am mai eliminat cite ceva. multumesc.
pentru textul : tunelul denu am remarcat semilune linga Hotelul Negresco, poate nu am fost in aceeasi perioada. dar mi-a placut ca stil arhitectural. in plus, e o statuie clown futurista as putea spune, acolo la intrare . Nisa are si pitorescul orasului vechi. in afara de Promenada care e fascinanta ... despre nisipuri: mai putin nisipuri...sint niste pietre pe plaja si in apa...vegetatia este in schimb luxurianta, meridionala. multumesc, Alma.
pentru textul : septicemia memoriei demultumesc de promptitudine, Adriana! acum ce zici de ultimul vers?
pentru textul : Spartan despre patria mea delol Vlad, aș vrea eu...
pentru textul : covrigi calzi demulțumesc frumos marga! ai o expresie: "una peste alta" care îmi evocă un defunct personaj, sinistru în felul lui, cei mai vechi colegi de site știu...
Si eu recunosc ca nu vreau sa dau frau liber unui conflict, care ne-ar face rau la amandoi. Insa trebuie sa ni-l asumam, sa-l recunoastem. Vezi bine ca ne luptam pentru ceva intre noi. Ghici ciuperca cei? Gandeste-te la nebuloasa si actul creator in care lupta .
pentru textul : psalm pentru tâmplarul meu deAm înteles mulțumesc mult pentru sfaturi, eu ataâta pot mă opresc aici,succes încontinuare.
pentru textul : Nu văd ce auzi tu deExistă o tușă descriptivă în text poate prea explicită în unele pasaje. Aceasta însă mă duce nostalgic cu gândul la proza în care excelezi. "Clepsidră între două lumi" se poate defini ca pars pro toto "(taking) a part for the whole" de aceea rămân în așteptare...
pentru textul : Clepsidră între două lumi dePagini