Ceea ce face amprenta unicităţii versurilor tale este un simţ al limbii înnăscut, este ceea ce pentru cei care cântă s-ar numi ureche muzicală şi desigur, o sensibilitate caldă, creatoare de atmosferă. Lipsa de asperitate dar ironia fină, felină, te atrag şi te ţin legat, să mai rămâi, încă puţin prin paginile tale.
Adeseori m-am întrebat cu ce ai putea asocia cel mai bine credinţa. Evident, cu acea pasăre purtătoare de neasemuite comori, iar metafora acestui poem pare anume menită să te apropie cât mai mult de adevăr, ca o iubire aproape perfectă.
se poate aprinde, poate exploda, totul poate căpăta culoare de la un simplu băţ de chibrit. dar la fel de simplu se poate stinge. cam asta este trecerea. de la un an la altul. de la o viaţă la alta.
din degetul mare şi arătător fac un cerc şi te privesc peste capete
totul se amestecă
albastrul cerului şi frunzele şi mesele galbene
până ajung să te vâr în cercul meu
mi-e teamă
că dacă zâmbesc
faţa mi se va descompune
în mii de bucăţele
Sunt doua descrieri in interiorul textului in care autoarea isi analizeaza propriul sine si care mi-au placut in mod deosebit. Suferinta trece prin stari succesive de materializare si dematerializare. Poate asupra dialogurilor ar trebui sa mai revii, draga Tincuta. Dar n-am fost niciodata atrasa de proza cu mult dialog, nu prea ma pricep in acest sens. Deci sa nu tii prea mult cont de opinia asupra dialogurilor, e posibil sa ma insel. Violeta
Mă atrage acest text. Redă chiar si prin sintaxa frazei starea aceea de grabă din timpul sesiunilor, timp în care totul se esenţializează si ,,filmul" devine doar un set de imagini semnificative. Îmi place că autorul îsi face timp ( în contextul firului epic ) :) pentru o descriere mai amplă a prieteniei dintre cei doi:
,,Horia era prieten bun cu Sașa! Îl mai ajuta la alte materii. Se descurca bine. Trebuia să fi dat la informatică. Gândea algoritmic. Așa îl mai alintau colegii. Îi plăcea mult teologia. Îl influențase pe Sașa!"
,,Și tinerii zâmbiră! Aveau în comun multe sporturi! Multe idei. Gusturi asemănătoare. Horia un pic mai retras. Sașa foarte introvertit. Horia cu multă energie. Sașa ca un burete pentru energie. Nu aveau secrete. Și cine nu știe ce frumoasă este viața fără secrete!"
Reiese influenţa prietenului bun, influenţă care rămâne pentru totdeauna. Remarc faptul că se pune accentul pe lucrurile aparent ,,banale" din relaţionările zilnice, făcând din banal monumente de prietenie. Îmi amintesc de spusa lui Napoleon Bonaparte: ,,Nu există prietenie, ci doar momente de prietenie.". Parcă l-as contrazice, folosindu-mă chiar de textul tău, Paul.
Este răvăsitor finalul cănd Sasa, amintindu-si atâtea momente cu ,,omul care..." făcuse atâtea pentru el", avea regretul că nu stia dacă echipa lui Horia câstigase...Asa fac prietenii adevăraţi, vor sa intre in bucuria prietenilor lor.
Am zâmbit la recitirea acestui text în dimineaţa asta ( tocmai sunt între două examene ,,Psihologia învăţării" si ,,Psihologia socială" :) )
Apreciez în mod deosebit că textul ţine cont si de rigorile stiintifice (psihologie) si teologice. Si chiar face legătura între psihologie si teologie anulând prejudecata că acestea două ar fi antagonice. Mulţumesc, Paul. M-a bucurat foarte mult lectura ,,Studentului".
Raspunsuri Multumesc, in primulrand, Profetului care m-a suportat pana acum (si, dupa cate inteleg, mai e duspus si in continuare). Si, pe de-asupra a mai si evidentiat textul asta. Si celorlalti editori, idem (pentru "suportare"). De asemenea, tuturor celor dinainte care au inteles, zic eu, ca o concurenta aiurea intre diverse sit-uri e contraproductiva. Nu vorbesc de una benefica pentru ridicarea stachetei calitatii, fiecare sit pastrandu-si identitatea. In al doilea rand lui Boba. Care, in ciuda "ciudateniilor" lui si ale mele nu abandoneaza - sa zic o prietenie care s-a infiripat (daca el e de acord) in timp intre noi doi. Daca va avea bunavointa sa dea pe la "filosofie/istorie" pe RoLit cred ca va putea sa observe cum, cu binele dar si cu raul (cand a fost necesar), am reusit sa pastrez civilizatia dialogului acolo si sa atrag, cum m-am priceput, autori de valoare cu moduri extrem de diverse de exprimare. Este unul dintre putinele lucruri care ma bucura daca ma privesc retrospectiv. Adrianei i-am raspuns deja.
E ceva scris si rescris, cizelat. Pacat ca in revistele de cultura din Romania nu apar decat rareori autori cu sonete si mai ales ca, atunci cand apar, iti vine sa dai pagina mai departe. Ai vreun volum editat? As cumpara oricand o carte de poezie semnata de tine. Sa ai pace, Stefan Doru Dancus
da, mulțumesc, Sixtus, este un text ce merită citit. (o să caut și Baudrillard). pentru interesul declanșat în jurul subiectului, ofer o modestă peniță. câteva typo "Filosifii", "structră", "crște" dar așa cum ai afirmat, știu că le vei corecta. trebuie totuși menționată sursa fotografiei.
""larva de cutremur" nu trebuie judecată, separat, ca metaforă, ci ca parte din "Aşa cum carnea noastră largă, vişinie,
apropia [...] larva de cutremur", unde am vizat "efectul fluturelui" - cred că aţi auzit de el.
În rest, da, e discutabil.
uuuf, sa renunt la "firimituri de sudoare si untdelemn de inima curata"? mie mi se pare ca toata transpiratia mintii voia sa ajunga la acest (logic) (epitet)...
ma voi despartii cu greu de el pe marturia a doi cititori.
mi se pare ca e mai bine sa renunt la "un fel de" in favoarea a: ci uneori (viata) e o acceptare a fragilitatii noastre...
Poeziile mele sint concepute fie in romana fie in engleza..As fi vrut sa le promovez pe cele in engleza..nu am traduceri decit f putine..Cheers, anyway! ;)
nu ma incanta panoul publicitar gen: ""mâine: am să dorm mai mult cu o oră am să citesc bloguri mai mult cu o oră am să ascult REM de la J mai mult cu o oră am să iubesc mai mult cu o oră"" nici platitudini ca: ""așez o vază cu flori, un creion chinezesc, un pat și o masă, una alta, ce trebuie la o casă de om"" si, in general, poezia cu pisici... (""o pisică la geam, cine vrea un pisoi, întreb de două ori pe an, când fată pisicile nimănui și vin la mine, îngerii lor vin la mine, merg pe strazi aiurea găsesc pisici"") nici filosofia ieftin pusa in versuri: ""apoi mă întorc mâine, și mâine devine azi, apoi ieri, îngerii mă așteaptă mereu la aceeași oră, eu însă nu pot să mă întorc ieri, și nici mâine, pentru că mâine deja e altfel"" etc am gasit in acest text si o bucata de poezie (f buna): ""Mdambizana: locuiește în Malawi genul: fetiță jocul favorit: să sară coarda ajută: la cărat apă Abby: locuiește în Zambia genul: băiat jocul favorit: fotbalul sănătatea: satisfăcătoare nu poate ajuta, e prea mic sănătatea satisfăcătoare nu poate ajuta, e prea mic""
Exprimare inedita formal dar in aceeasi matca a exprimarii cu care ne-a obisnuit de la o vreme autorul... interesant modul in care utilizezi conectorii logici, intr-un mod care nu enerveaza (ma refer la excesul acestora) ci mai degraba induc ideea de continuitate, de lipsa a sincopelor. De la o vreme imi aduci aminte de Cantarea Cantarilor... asta zic eu ca e de bine :)
Recitesc cu încântare...şi am aceleaşi cuvinte :)
Oricât de banal ar părea cuvântul, expresia, ,,te iubesc", tot asta răbufneşte mai tăcut sau mai strigat. Fiecare o spune în mod unic :) şi o percepe în mod unic...
Un poem atât de adevărat! Iubirea se comunică în limbajul celui ce vrei să o înţeleagă ( este o carte superbă ,,cele cinci limbaje ale dragostei: aprecierile, darurile, timpul de calitate, serviciile, atingerile ) Cunoaştem, oare, limbajul partenerului? Posibil să recităm volume întregi, să aducem câmpuri de flori, dar să nu priceapă, fiindcă pentru el sau ea a iubi înseamnă a petrece timp împreună, sau a îmbrăţişa sau a spăla vasele sau maşina :) Dincolo de toate e transferul de sentimente ca transferul de melodii prin bluetooth. E un poem excepţional. Evidenţiază atât de bine banalizarea, ultrauzitarea, inversarea valorilor, pierderea simbolurilor.
L-am adăugat la preferate :) şi-l evidenţiez aici.
Cu drag, Mariana.
gorunul cunoașterii pare-un copac
mai înțesat de cranii decât era olimpul
plin de zei
de vrei să înțelegi ceva din asta
ori ești nebun
ori ești un aalizei!
draga ela, stiu (sau banui) ca esti o persoana mai sensibila. asa ca am sa depun un extra efort sa nu te simti ofensata. este evident ca pe hermeneia.com nu exista nici o regula cu privire la cum trebuie sa te semnezi sau daca trebuie sa te semnezi sub texte. am considerat chestia asta o problema minora si in general sint omul care nu incrimineaza pe nimeni "by default". trebuie insa sa te rog sa scoti precizarea de sub textul tau cum ca esti editor in alta parte. noi nu incurajam publicitatea acestui site la noi in comunitate. in plus as dori sa iti spun ca la un moment dat am mentionat numele unui site de-al meu pe poezie dot ro si mi-a fost cenzurat de herinean. asa ca, in numele reciprocitatii te rog sa procedezi in consecinta. as putea spune mai multe dar nu vreau eu sa fiu acuzat ca dezgrop securea razboiului. dau sansa unei solutii tacite si elegante. in cazul in care mesajul meu va fi perceput altfel, stii tu povestea cu mircea si baiazid. oricum la noi in comunitate esti bine primita dar incearca sa nu porti tresele unei uniforme care noua nu ne face placere. aici esti doar un simpu membru. si atit. multumesc, virgil titarenco director hermeneia
am impresia ca textul acesta este orice numai ars poetica nu . cel mult il putem numi poezie. intamplator sau nu am urcat si eu pragurile facultatii de litere si cred ca stiu foarte bine ce inseamna.daca e sa o luam dupa tine ar insemna ca orice poezie care are cateva simboluri (asa-zise simboluri fiindca oricarui cuvant i se poate gasi o anumita semnificatie simbolica) si ceva metafora sau sensuri ascunse ar putea fi numita arta poetica.simplul fapt ca folosesti ca procedeu de versificatie ingambamentul nu inseamna ca poezia capata o mai mare valoare literara. textul acesta ar putea fi numita arta poetica numai in cazul in care persoana careia te adresezi ("te car in spate ca pe un rucsac") ar fi insasi poezia sau creatia poetica, dar, in acelasi timp am fi naivi sa credem asta tocmai fiindca tu vii cu chestii de genul:"tu ai trac impresia că ne vom prăbuși rea nu e ai leșinat și ai dormit o zi".daca ar fi sa incapatanam sa spunem ceva, am putea afirma ca e o interpretare moderna si ca poezia pare a fi si un soi de manifest, dar oricat ne-am dori asta si oricat de moderna, postmoderna sau douamiista, transmodernista cum vrei ar fi poezia niciodata nu va avea impresia ca se prabuseste. deci, nu se poate vorbi aici nici despre poet, nici despre creatie poetica, fiindca asta ar presupune o arta poetica,nu? asta am invatat si in liceu cand am studiat Noapte de decemvrie de Macedonschi, Testament de Tudor Arghezi sau Ars poetica de Nichita Stanescu, cat si in facultate cand am facut Ars poetica de Horatiu si care or mai fi si parca ultimul afirma ceva de genul:"cautati-va subiecte pe masura puterilor voastre, cumpanind indelung ce sunteti si ce nu sunteti in stare sa duceti. Celui ce a stiut sa-si aleaga bine materia nu-i va lipsi nici darul s-o expuna, nici un plan luminos..." Merita retinuta ideea. pe langa toate acestea as remarca cateva versuri care mi-au placut:"ne sprijinesc prea mult vorbe", "bocancii însă nu vor să mai suie" si "mă zbat în gând ca sunetul în fluier.". dar tot Horatiu spunea ca intr-o poezie nu pot sa-ti placa numai cateva lucruri, poezia e sau nu e, pentru a fi trebuie sa fie perfecta.
Mihaela, ştiam că va ajunge şi la tine :). Trebuia fiindcă ţi-ai dorit mult să fii prezentă, dar ştim că nu s-a putut. Poemul despre Sergiu, recitat de Cristina, este impresionant. Am aplaudat cu bucurie. Îţi mulţumesc pentru tot.
Adrian, chiar a fost o seară frumoasă :) Nu ştiu de ce, dar de la momentul actoricesc nu îmi amintesc decât nişte gesturi şi o mimică deosebită. Cred că mi-au distras atenţia de la mesaj :) Nu sunt răutăcioasă, dar zilele astea am căutat argumente pentru ideea ,,poezia se recită ea însăşi" ( nu are nevoie de sunet, culoare, imagine, mişcare etc ).
Am reţinut bine ideea ta, din finalul articolului? ( nu am fost la dezbaterea de dinainte ). Mulţumesc pentru aprecieri.
Raluca, ai oftat şi tu ca noi toţi. Mi-am exprimat în articol punctul de vedere :)
A fost tare fain să ne recunoaştem. Să ştii că te admiram cum citeai poemele. Ţineai şi cartea mai aproape de suflet, nu numai poemele dragi ale colegilor antologaţi :) Mulţumesc mult pentru cuvintele tale.
Ştefan, într-un fel ai ajuns :)...am ajuns şi noi la tine prin aceste articole. Tot ce contează e că evenimentul a fost o reuşită. Alina împreună cu echipa ne-au adunat pe aceeaşi stradă caldă a poeziei. E plăcut acest sentiment. Mulţumesc mult pentru semn.
am fost impresionata, multumesc. un text bun e mult.
cel mai fain e atunci cand ai o idee clara si-o scrii dintr-un foc si iese ok. asta a fost o stare clara, nu stiam ce-o sa iasa.
Cristina, dragostea tocmai a fost introdusa pe lista bolilor. :) oare hermeneia va deveni un spital?!:)) multumesc, milady.
Virgil, ce vremuri... vremi de fapte stralucite, insa crude si amare, legi, naravuri se-ndarjesc (parca). in ceea ce-l priveste pe Munteanu, huge disappointment. asta-i viata, lumea, intr-o continua transformare si intelegere...
*voi incepe cu presupusa virgula intre subiect si predicat alor lui, le-a zambit într-un fel straniu... cine le-a zâmbit? (El)-subiect subinteles. ai inteles Andu? *frumoasa decriptarea dumitale, domnule Cailean...onoranta si surprinzatoare. are intr-adevar multe trimiteri pe care nu credeam ca le va sesiza cineva. si multe simboluri perene ce par azi usor desuete, depasite... doar noi suntem praf...el are puterea sa astepte mult timp, poate chiar si ultima noastra clipa pentru o revelatie... *de obicei aruncam cu penitele drept in ochiul celui care mi le dadea ori le-azvârleam inapoi...insa de data asta o asez frumos in tulpina unui copac si-o sa ridic o manastire. *poemul asta nu l-am scris eu. s-a scris singur. o mana mi-a purtat mana si a iesit asta. cearta-te cu mana Aceea, Andule..nu cu mine. *va multumesc tuturor pentru rabdare, lectura si cuvinte.
ai scris altfel aici, ca și când nu ți-ar păsa nici măcar de ceea ce rămâne în urma scrisului tău, ai scris pentru că trebuia să scrii! și asta înseamnă poezie... Citind, mi s-a părut că spre final ceva se amplifică, se accelerează, de parcă cel care scrie ar deveni în timp marius tomescu. un text care se cere recitit, mulțam!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ceea ce face amprenta unicităţii versurilor tale este un simţ al limbii înnăscut, este ceea ce pentru cei care cântă s-ar numi ureche muzicală şi desigur, o sensibilitate caldă, creatoare de atmosferă. Lipsa de asperitate dar ironia fină, felină, te atrag şi te ţin legat, să mai rămâi, încă puţin prin paginile tale.
pentru textul : două cântece roşii deAdeseori m-am întrebat cu ce ai putea asocia cel mai bine credinţa. Evident, cu acea pasăre purtătoare de neasemuite comori, iar metafora acestui poem pare anume menită să te apropie cât mai mult de adevăr, ca o iubire aproape perfectă.
se poate aprinde, poate exploda, totul poate căpăta culoare de la un simplu băţ de chibrit. dar la fel de simplu se poate stinge. cam asta este trecerea. de la un an la altul. de la o viaţă la alta.
pentru textul : Haiku demultumessc frumos, am corect si multumesc pentru sugestii, sfaturi, a sa incerc... cu prietenie, adelina
pentru textul : kore3 dedin degetul mare şi arătător fac un cerc şi te privesc peste capete
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 23 detotul se amestecă
albastrul cerului şi frunzele şi mesele galbene
până ajung să te vâr în cercul meu
mi-e teamă
că dacă zâmbesc
faţa mi se va descompune
în mii de bucăţele
Sunt doua descrieri in interiorul textului in care autoarea isi analizeaza propriul sine si care mi-au placut in mod deosebit. Suferinta trece prin stari succesive de materializare si dematerializare. Poate asupra dialogurilor ar trebui sa mai revii, draga Tincuta. Dar n-am fost niciodata atrasa de proza cu mult dialog, nu prea ma pricep in acest sens. Deci sa nu tii prea mult cont de opinia asupra dialogurilor, e posibil sa ma insel. Violeta
pentru textul : Viață de-a bușilea deMă atrage acest text. Redă chiar si prin sintaxa frazei starea aceea de grabă din timpul sesiunilor, timp în care totul se esenţializează si ,,filmul" devine doar un set de imagini semnificative. Îmi place că autorul îsi face timp ( în contextul firului epic ) :) pentru o descriere mai amplă a prieteniei dintre cei doi:
pentru textul : Studentul de,,Horia era prieten bun cu Sașa! Îl mai ajuta la alte materii. Se descurca bine. Trebuia să fi dat la informatică. Gândea algoritmic. Așa îl mai alintau colegii. Îi plăcea mult teologia. Îl influențase pe Sașa!"
,,Și tinerii zâmbiră! Aveau în comun multe sporturi! Multe idei. Gusturi asemănătoare. Horia un pic mai retras. Sașa foarte introvertit. Horia cu multă energie. Sașa ca un burete pentru energie. Nu aveau secrete. Și cine nu știe ce frumoasă este viața fără secrete!"
Reiese influenţa prietenului bun, influenţă care rămâne pentru totdeauna. Remarc faptul că se pune accentul pe lucrurile aparent ,,banale" din relaţionările zilnice, făcând din banal monumente de prietenie. Îmi amintesc de spusa lui Napoleon Bonaparte: ,,Nu există prietenie, ci doar momente de prietenie.". Parcă l-as contrazice, folosindu-mă chiar de textul tău, Paul.
Este răvăsitor finalul cănd Sasa, amintindu-si atâtea momente cu ,,omul care..." făcuse atâtea pentru el", avea regretul că nu stia dacă echipa lui Horia câstigase...Asa fac prietenii adevăraţi, vor sa intre in bucuria prietenilor lor.
Am zâmbit la recitirea acestui text în dimineaţa asta ( tocmai sunt între două examene ,,Psihologia învăţării" si ,,Psihologia socială" :) )
Apreciez în mod deosebit că textul ţine cont si de rigorile stiintifice (psihologie) si teologice. Si chiar face legătura între psihologie si teologie anulând prejudecata că acestea două ar fi antagonice. Mulţumesc, Paul. M-a bucurat foarte mult lectura ,,Studentului".
Da, mi-ati mai spus chestia asta care, nu-i asa, nu prea ma bucura, dar asta e situatia.
pentru textul : Există viață după… deRaspunsuri Multumesc, in primulrand, Profetului care m-a suportat pana acum (si, dupa cate inteleg, mai e duspus si in continuare). Si, pe de-asupra a mai si evidentiat textul asta. Si celorlalti editori, idem (pentru "suportare"). De asemenea, tuturor celor dinainte care au inteles, zic eu, ca o concurenta aiurea intre diverse sit-uri e contraproductiva. Nu vorbesc de una benefica pentru ridicarea stachetei calitatii, fiecare sit pastrandu-si identitatea. In al doilea rand lui Boba. Care, in ciuda "ciudateniilor" lui si ale mele nu abandoneaza - sa zic o prietenie care s-a infiripat (daca el e de acord) in timp intre noi doi. Daca va avea bunavointa sa dea pe la "filosofie/istorie" pe RoLit cred ca va putea sa observe cum, cu binele dar si cu raul (cand a fost necesar), am reusit sa pastrez civilizatia dialogului acolo si sa atrag, cum m-am priceput, autori de valoare cu moduri extrem de diverse de exprimare. Este unul dintre putinele lucruri care ma bucura daca ma privesc retrospectiv. Adrianei i-am raspuns deja.
pentru textul : (2) Discuție (virtuală) despre PoMo și empirismul pozitivist cu Fizicianul, Logicianul si Criticul PoMo deE ceva scris si rescris, cizelat. Pacat ca in revistele de cultura din Romania nu apar decat rareori autori cu sonete si mai ales ca, atunci cand apar, iti vine sa dai pagina mai departe. Ai vreun volum editat? As cumpara oricand o carte de poezie semnata de tine. Sa ai pace, Stefan Doru Dancus
pentru textul : Cioburi de alb demerci de trecere, Dana, in vremurile astea de seceta inspirationala am ajuns sa ma multumesc si cu atit
pentru textul : Paseo de los Tristes deda, mulțumesc, Sixtus, este un text ce merită citit. (o să caut și Baudrillard). pentru interesul declanșat în jurul subiectului, ofer o modestă peniță. câteva typo "Filosifii", "structră", "crște" dar așa cum ai afirmat, știu că le vei corecta. trebuie totuși menționată sursa fotografiei.
pentru textul : Wittgenstein și Jocurile de limbaj deD-le Lăzărescu,
""larva de cutremur" nu trebuie judecată, separat, ca metaforă, ci ca parte din "Aşa cum carnea noastră largă, vişinie,
apropia [...] larva de cutremur", unde am vizat "efectul fluturelui" - cred că aţi auzit de el.
În rest, da, e discutabil.
Celestin, îţi salut trecerea!
pentru textul : În urna aceasta până şi timpul deuuuf, sa renunt la "firimituri de sudoare si untdelemn de inima curata"? mie mi se pare ca toata transpiratia mintii voia sa ajunga la acest (logic) (epitet)...
ma voi despartii cu greu de el pe marturia a doi cititori.
mi se pare ca e mai bine sa renunt la "un fel de" in favoarea a: ci uneori (viata) e o acceptare a fragilitatii noastre...
hai ca nici eu nu stiu cum ar fi mai bine!
pentru textul : viaţa nu este o sumedenie de minuni dePoeziile mele sint concepute fie in romana fie in engleza..As fi vrut sa le promovez pe cele in engleza..nu am traduceri decit f putine..Cheers, anyway! ;)
pentru textul : Se anunţă Virtualia XIV dee mai bine.
pentru textul : dispersie denu ma incanta panoul publicitar gen: ""mâine: am să dorm mai mult cu o oră am să citesc bloguri mai mult cu o oră am să ascult REM de la J mai mult cu o oră am să iubesc mai mult cu o oră"" nici platitudini ca: ""așez o vază cu flori, un creion chinezesc, un pat și o masă, una alta, ce trebuie la o casă de om"" si, in general, poezia cu pisici... (""o pisică la geam, cine vrea un pisoi, întreb de două ori pe an, când fată pisicile nimănui și vin la mine, îngerii lor vin la mine, merg pe strazi aiurea găsesc pisici"") nici filosofia ieftin pusa in versuri: ""apoi mă întorc mâine, și mâine devine azi, apoi ieri, îngerii mă așteaptă mereu la aceeași oră, eu însă nu pot să mă întorc ieri, și nici mâine, pentru că mâine deja e altfel"" etc am gasit in acest text si o bucata de poezie (f buna): ""Mdambizana: locuiește în Malawi genul: fetiță jocul favorit: să sară coarda ajută: la cărat apă Abby: locuiește în Zambia genul: băiat jocul favorit: fotbalul sănătatea: satisfăcătoare nu poate ajuta, e prea mic sănătatea satisfăcătoare nu poate ajuta, e prea mic""
pentru textul : mâine am să iubesc mai mult cu o oră deExprimare inedita formal dar in aceeasi matca a exprimarii cu care ne-a obisnuit de la o vreme autorul... interesant modul in care utilizezi conectorii logici, intr-un mod care nu enerveaza (ma refer la excesul acestora) ci mai degraba induc ideea de continuitate, de lipsa a sincopelor. De la o vreme imi aduci aminte de Cantarea Cantarilor... asta zic eu ca e de bine :)
pentru textul : crucile deRecitesc cu încântare...şi am aceleaşi cuvinte :)
pentru textul : cum reuşesc să spun în poezie „te iubesc” deOricât de banal ar părea cuvântul, expresia, ,,te iubesc", tot asta răbufneşte mai tăcut sau mai strigat. Fiecare o spune în mod unic :) şi o percepe în mod unic...
Un poem atât de adevărat! Iubirea se comunică în limbajul celui ce vrei să o înţeleagă ( este o carte superbă ,,cele cinci limbaje ale dragostei: aprecierile, darurile, timpul de calitate, serviciile, atingerile ) Cunoaştem, oare, limbajul partenerului? Posibil să recităm volume întregi, să aducem câmpuri de flori, dar să nu priceapă, fiindcă pentru el sau ea a iubi înseamnă a petrece timp împreună, sau a îmbrăţişa sau a spăla vasele sau maşina :) Dincolo de toate e transferul de sentimente ca transferul de melodii prin bluetooth. E un poem excepţional. Evidenţiază atât de bine banalizarea, ultrauzitarea, inversarea valorilor, pierderea simbolurilor.
L-am adăugat la preferate :) şi-l evidenţiez aici.
Cu drag, Mariana.
gorunul cunoașterii pare-un copac
pentru textul : gorunul cunoaşterii demai înțesat de cranii decât era olimpul
plin de zei
de vrei să înțelegi ceva din asta
ori ești nebun
ori ești un aalizei!
eu stiam de leonard cohen sau pur si simplu e ceva putred, suzzanne...
pentru textul : centrul lumei decu scuzele de rigoare, multumesc pt semn. intr-adevar, gestul meu a fost neintentionat. daca era altfel, as fi tacut acum
pentru textul : Urâții - lansare de carte dedraga ela, stiu (sau banui) ca esti o persoana mai sensibila. asa ca am sa depun un extra efort sa nu te simti ofensata. este evident ca pe hermeneia.com nu exista nici o regula cu privire la cum trebuie sa te semnezi sau daca trebuie sa te semnezi sub texte. am considerat chestia asta o problema minora si in general sint omul care nu incrimineaza pe nimeni "by default". trebuie insa sa te rog sa scoti precizarea de sub textul tau cum ca esti editor in alta parte. noi nu incurajam publicitatea acestui site la noi in comunitate. in plus as dori sa iti spun ca la un moment dat am mentionat numele unui site de-al meu pe poezie dot ro si mi-a fost cenzurat de herinean. asa ca, in numele reciprocitatii te rog sa procedezi in consecinta. as putea spune mai multe dar nu vreau eu sa fiu acuzat ca dezgrop securea razboiului. dau sansa unei solutii tacite si elegante. in cazul in care mesajul meu va fi perceput altfel, stii tu povestea cu mircea si baiazid. oricum la noi in comunitate esti bine primita dar incearca sa nu porti tresele unei uniforme care noua nu ne face placere. aici esti doar un simpu membru. si atit. multumesc, virgil titarenco director hermeneia
pentru textul : mistral de novembre deam impresia ca textul acesta este orice numai ars poetica nu . cel mult il putem numi poezie. intamplator sau nu am urcat si eu pragurile facultatii de litere si cred ca stiu foarte bine ce inseamna.daca e sa o luam dupa tine ar insemna ca orice poezie care are cateva simboluri (asa-zise simboluri fiindca oricarui cuvant i se poate gasi o anumita semnificatie simbolica) si ceva metafora sau sensuri ascunse ar putea fi numita arta poetica.simplul fapt ca folosesti ca procedeu de versificatie ingambamentul nu inseamna ca poezia capata o mai mare valoare literara. textul acesta ar putea fi numita arta poetica numai in cazul in care persoana careia te adresezi ("te car in spate ca pe un rucsac") ar fi insasi poezia sau creatia poetica, dar, in acelasi timp am fi naivi sa credem asta tocmai fiindca tu vii cu chestii de genul:"tu ai trac impresia că ne vom prăbuși rea nu e ai leșinat și ai dormit o zi".daca ar fi sa incapatanam sa spunem ceva, am putea afirma ca e o interpretare moderna si ca poezia pare a fi si un soi de manifest, dar oricat ne-am dori asta si oricat de moderna, postmoderna sau douamiista, transmodernista cum vrei ar fi poezia niciodata nu va avea impresia ca se prabuseste. deci, nu se poate vorbi aici nici despre poet, nici despre creatie poetica, fiindca asta ar presupune o arta poetica,nu? asta am invatat si in liceu cand am studiat Noapte de decemvrie de Macedonschi, Testament de Tudor Arghezi sau Ars poetica de Nichita Stanescu, cat si in facultate cand am facut Ars poetica de Horatiu si care or mai fi si parca ultimul afirma ceva de genul:"cautati-va subiecte pe masura puterilor voastre, cumpanind indelung ce sunteti si ce nu sunteti in stare sa duceti. Celui ce a stiut sa-si aleaga bine materia nu-i va lipsi nici darul s-o expuna, nici un plan luminos..." Merita retinuta ideea. pe langa toate acestea as remarca cateva versuri care mi-au placut:"ne sprijinesc prea mult vorbe", "bocancii însă nu vor să mai suie" si "mă zbat în gând ca sunetul în fluier.". dar tot Horatiu spunea ca intr-o poezie nu pot sa-ti placa numai cateva lucruri, poezia e sau nu e, pentru a fi trebuie sa fie perfecta.
pentru textul : Ca sunetul în fluier deMihaela, ştiam că va ajunge şi la tine :). Trebuia fiindcă ţi-ai dorit mult să fii prezentă, dar ştim că nu s-a putut. Poemul despre Sergiu, recitat de Cristina, este impresionant. Am aplaudat cu bucurie. Îţi mulţumesc pentru tot.
Adrian, chiar a fost o seară frumoasă :) Nu ştiu de ce, dar de la momentul actoricesc nu îmi amintesc decât nişte gesturi şi o mimică deosebită. Cred că mi-au distras atenţia de la mesaj :) Nu sunt răutăcioasă, dar zilele astea am căutat argumente pentru ideea ,,poezia se recită ea însăşi" ( nu are nevoie de sunet, culoare, imagine, mişcare etc ).
Am reţinut bine ideea ta, din finalul articolului? ( nu am fost la dezbaterea de dinainte ). Mulţumesc pentru aprecieri.
Raluca, ai oftat şi tu ca noi toţi. Mi-am exprimat în articol punctul de vedere :)
A fost tare fain să ne recunoaştem. Să ştii că te admiram cum citeai poemele. Ţineai şi cartea mai aproape de suflet, nu numai poemele dragi ale colegilor antologaţi :) Mulţumesc mult pentru cuvintele tale.
Ştefan, într-un fel ai ajuns :)...am ajuns şi noi la tine prin aceste articole. Tot ce contează e că evenimentul a fost o reuşită. Alina împreună cu echipa ne-au adunat pe aceeaşi stradă caldă a poeziei. E plăcut acest sentiment. Mulţumesc mult pentru semn.
pentru textul : Virtualia în real deMi-a placut dar il vad inca in constructie pe acest poem. sarbatori fericite andu
pentru textul : grey surprise deCezar, îţi mulţumesc frumos pentru oprire. (cu întărziere din cauze obiective, te asigur.). toate bune, Daniela
pentru textul : eram tânără şi te iubeam deam fost impresionata, multumesc. un text bun e mult.
pentru textul : Alice recycled decel mai fain e atunci cand ai o idee clara si-o scrii dintr-un foc si iese ok. asta a fost o stare clara, nu stiam ce-o sa iasa.
Cristina, dragostea tocmai a fost introdusa pe lista bolilor. :) oare hermeneia va deveni un spital?!:)) multumesc, milady.
pentru textul : ieși afară javră ordinară deVirgil, ce vremuri... vremi de fapte stralucite, insa crude si amare, legi, naravuri se-ndarjesc (parca). in ceea ce-l priveste pe Munteanu, huge disappointment. asta-i viata, lumea, intr-o continua transformare si intelegere...
*voi incepe cu presupusa virgula intre subiect si predicat alor lui, le-a zambit într-un fel straniu... cine le-a zâmbit? (El)-subiect subinteles. ai inteles Andu? *frumoasa decriptarea dumitale, domnule Cailean...onoranta si surprinzatoare. are intr-adevar multe trimiteri pe care nu credeam ca le va sesiza cineva. si multe simboluri perene ce par azi usor desuete, depasite... doar noi suntem praf...el are puterea sa astepte mult timp, poate chiar si ultima noastra clipa pentru o revelatie... *de obicei aruncam cu penitele drept in ochiul celui care mi le dadea ori le-azvârleam inapoi...insa de data asta o asez frumos in tulpina unui copac si-o sa ridic o manastire. *poemul asta nu l-am scris eu. s-a scris singur. o mana mi-a purtat mana si a iesit asta. cearta-te cu mana Aceea, Andule..nu cu mine. *va multumesc tuturor pentru rabdare, lectura si cuvinte.
pentru textul : când pleacă o caravană spre You Deea deai scris altfel aici, ca și când nu ți-ar păsa nici măcar de ceea ce rămâne în urma scrisului tău, ai scris pentru că trebuia să scrii! și asta înseamnă poezie... Citind, mi s-a părut că spre final ceva se amplifică, se accelerează, de parcă cel care scrie ar deveni în timp marius tomescu. un text care se cere recitit, mulțam!
pentru textul : salt nestabilizat prin trapa toamnei dePagini