profetul - nu lipsit de imaginația zâmbetul sau textul ? :) hecatonir - să zic "critică de rigolă"...? Nu zic, pentru că indiferent de cuvintele pe care le-ai folosit, e adevărat ce spui. Și asta-i cel mai important, nu ?
,,cineva ne-a
proiectat la un festival pe care nu îl înțelegem"
Am gustat poemul cum gust dintr-o pâine caldă...sau dintr-o cană de must proaspăt...deşi mă dor zdrobirile şi decojirile...şi întrebările furioase :)
Cred că poemul e construit în jurul ideii din versul citat. Îmi amintesc spusele unei persoane dragi: ,,nu alegem ziua naşterii, nici familia..." dar ce mult ne bucurăm de acestea! Întrebările sunt legitime, iar imaginile sunt de acolo, de la ,,acasa" noastră. Mi-am amintit de: alimentări, boaba spartă de strugure, lanul de grâu secerat și plăcut mirositor, casa văruită în albastru gata să cadă cu un hambar putrezit. Simbolurile din partea a doua sunt foarte puternice: mieii, merele. Atmosfera caldă şi calmă din bucătărie alină zilele acrişoare. Mi-a plăcut mult fragmentul:
,, Îți cerem
îndurare Doamne al tuturor zilelor acrișoare și păstrăm un moment
de reculegere pentru toți mieii amintirea lor o voi înfășa cu aburul
din bucătărie și am să cobor în beci după mere nu pentru darul de
mâncare ci pentru că numai Tu știi ce simte un măr decojit iarna"
Îţi mulţumesc frumos pentru acest festin literar...şi mai ales pentru posibilitatea empatizării alături de El
multumesc Ioana, am mai corectat. si totusi eu nu m-am gindit la acel Big-Bang dar e interesant cum un text ia chipuri diferite in ochiul celui care îl întîmpină
un poem care mai degrabă seamănă cu o glumă nesărată
șchiop și chior, poemul ne vorbește despre păsări îngropînd aceste clișee adânc sub pământul cuvintelor lui
aproape nimic nu ridică sentința de moarte prin scaun electric a acestui poem... doar finalul, care este din alt film
alți actori, altă paranghelie
de-ntrebare, dar ce cuvânt e ăsta: "schelăcăind"?!
Dar să trecem, aplecându-ne asupra textului.
Aşadar: primele două versuri - foarte promiţătoare. Din păcate, al treilea e cacofonic (sub aspect liric, nu fonetic - prin acel gerunziu inadecvat, prin participiul care lungeşte un raţionament pre(ten)ţios).
Urmează un dublu exhibiţionism: erotic şi liric. Al doilea decurgând din primul. Nu ştiu ce experienţă erotică are autorul, dar sexul pe caniculă e dificil şi între cearşafuri albe, dacă n-ai aer condiţionat. Te trec toate apele. Darămite pe smoala de pe acoperişul blocului! Oricât am vrea noi să credem că una e în realitate şi alta în artă, lucrurile nu stau chiar aşa. Imagini precum cele din a doua parte a poemului ne contrariază şi ne determină să refuzăm nu doar ipostaza reală, dar şi pe cea imaginară.
Vorbind, însă, doar cu referire la text, el mi se pare căutat şi condus de o evidentă intenţie de a epata. Din punct de vedere liric, se amorfizează de la un vers la altul.
nu cred ca este corecta expesia/ se merita sa traiesti/. ci / merita sa traiesti./ nu fac pe profa', dar ma mira sa o gasesc aici, de fapt, stiu ca ma enerveaza cand cineva intreaba" nu-i asa, ca se merita?" :). eu nu prea am inteles poemul tau, as spune doar ca mi-a placut ideea ca viata ar avea un manual de functionare.si ghemul care devine o inima in pieptul fluturelui metalic.
Un poem la superlativ. Un poem expresiv. Nu mai dau și eu peniță că ar fi prea multe.
Nu am înțeles italicele, dar sincer, nici nu mi-am bătut prea tare capul... poemul e fain da capo al fine!
Și abia aștept să mă desfăt cu promisa analiză a Domnului Gorun!
Revenind totuși la lucruri ceva mai serioase. S-au spus tot felul de lucruri care mai de care mai interesante pe aici. Dar s-au spus și multe lucruri la care nu m-am referit. La fel cum nu s-au spus multe lucruri pe care mi-aș fi dorit să le aud. De exemplu nu m-am așteptat ca să se facă vreo profeție despre cînd și dacă va muri poezia. De fapt eu nici nu am întrebat asta. Am întrebat dacă poezia este sau nu pe moarte. Ba chiar am sugerat faptul că mă refeream la posibilitatea anumitor percepții sau curente. Nu m-am așteptat la declarații de viață veșnică în ce privește poezia. Așa cum unii văd că au înțeles.
Deci, ideea asta că ar fi pe moarte am privit-o fie din perspectiva a ceea ce se scrie și cum se scrie astăzi. Fie din perspectiva a ceea ce așteaptă astăzi cel puțin o parte din cititori sau critici. Și v-am oferit posibilități de răspuns. Foarte puțini au rămas în jurul acestei abordări. Probabil că vom face astfel de mese rotunde mai rar pentru ca să nu le irosim cu discuții generale sau insipide.
Părerea mea este că poezia este pe moarte. Și mă refer la poezie ca formă literară. Nu ca spirit care circumscrie cam tot ceea ce este artă (ca să îl citez pe Leonard Bernstein). Asta nu înseamnă că neaparat va muri. Dar în orice caz bolește în ultima vreme. Se scrie mult și prost. Și foarte mulți critici sînt foarte inactivi și dezorientați ei înșiși. Asta în cazul în care nu sînt intoxicați de tot felul de iluzii pozitive. În general vorbind nu prea mai există o fascinație pentru eleganța metafizică sau pentru exigența clasică. Există foarte multă mediocritate și compromis. Cred că se poate face artă scriindu-se și despre manele, țigani sau șomaj. Sau despre sărăcie, decrepitudine și promiscuitate. Problema nu este despre ce se scrie ci cum anume se scrie. Știți vorba lui Arghezi despre bube, mucegaiuri și noroi. Ce lipsește sînt oamenii care să nu accepte să facă publice texte despre care nu simt că au ceva cu adevărat inefabil.
Mi se pare aproape jenant să spunem că o problemă ar fi faptul că mulți oameni, bărbați sau femei, scriu astăzi doar de dragul de a-și vedea numele pe un volum. Și sînt în stare să dea bani sau mită sau sînt în stare să se gudure numai să își satisfacă un astfel de orgoliu meschin. Asta este o chestiune penibilă și minoră. Pe astfel de imbecili nu îi vei putea schimba niciodată și nici nu se merită să îți pierzi timpul. Ceea ce mă îngrijorează este lipsa oamenilor care se luptă cu textele lor și cu ei înșiși. Lipsa oamenilor veșnic nemulțumiți. Care se străduie nopți la rîndul să obțină o picătură de artă așa cum un alchimist se străduia să obțină piatra filosofală.
Dar și cititorii sînt de vină. Nu sînt lăudate și adulate lucrările de valoare. Nu sînt ostracizate suficient mediocritățile. Poate este de vină și tehnologia, digitalizarea, toată această superficializare și instantaneizare a satisfacției. Această obținere a frumosului facil. Cititorul nobil este o specie pe cale de dispariție. Cititorul militant, colecționarul de artă sînt niște rarități. Acum poți avea hardiscuri cu terabiti pline de mult mai mult decît ceea ce poți citi sau asculta mai multe vieți la rînd. Ai acces la sute de biblioteci. Este greu să nu devii superficial. Și asta se vede și în exigența cu care se citește sau cu care se refuză să se citească diverse lucruri.
Am sperat ca această criză economică să aibă impactul pozitiv asupra artei pe care au avut-o Criza din anii ’30 sau perioada comunistă. Dar deocamdată nu se arată nimic. De obicei suferința și disperarea nasc artă valoroasă. Mai așteptăm.
wow, si vor fi lansate toate cartile de pe lista?? as veni :) apropo, va veni vreunul din autori? :( oricum, mi se pare complet aiurea sa faci lansare de carte unui autor fara acordul lui. de ce nu faceti si lansarea cartilor lui Cartarescu, ale lui Coelho samd?
Îmi pare rău că ai fost jignită sub acest text! Cu atât mai mult cu cât eşti, dacă nu cel, printre userii cu cel mai mult bun-simţ. Asta e - în drumul nostru de-a lovi, uneori trecem peste alţii. O fi şi asta o dovadă de bărbăţie...
interesant. mi se întîmplă foarte rar asta. textul nu mi se pare neaparat nemaipomenit. dar ideea este extraordinară. şi ca să mă explic, mie mi-a plăcut în mod deosebit ultima strofă. spre deosebire de primele două transmite poezie fără să fie nevoită să apeleze la artificii metaforice.
Buna ideea si ok realizarea... impingerea pe doua planuri (normal, apare si oglinda aici, zice prezent) merge bine, altfel eram intr-un simplism sau mai rau, in desuet. Vad si o urma de forta, dar parca ar trebui mai multa, nu contenesc sa fiu surprins de unde ai scos poemul premiat, acela avea suflu de te dadea jos din picioare. Sigur, un autor (autoare) nu trebuie sa scrie mereu la fel, dar ar fi indicat sa incercam sa tintim sus... apoi vedem noi unde nimerim, nu Mari? :-) Oricum, un poem inchegat pe care il apreciez cum se cuvine. Pe alocuri chiar m-am gandit ca pe mine m-ar fi "furat doamna cu coasa"... cred ca pe la oglinzilea alea, dar e mai bine asa cum ai spus-o tu, cu femeia lui Lot. Andu
un poem compact, cu un ritm interior pregnant dar fracturat dupa strofa 5. trebuie sa mai intri pe ici pe colo, sa dai sens. de ex, din "Ca poarta portarului plictisit și fără gol." nu inteleg mai nimic. dragobete fericit! ...
există momente din zi care par friguroase
când te zgribulești într-un gând
ca într-o scorbură sau momente care încetinesc
precum mașinile lăsând un suspans ori chemând
întrebări unele din acestea rămân înnegurate
bentale și abia percepute după ce nu mai sunt
dar ele rămân ca gustul cafelei pe limbă
și câteodată vine un om frumos
se uită în tine printre cuvinte scoate aurul și te lasă
sărăcit de tristețea montată cu grijă în exterior
cred că atunci dar și pe viitor frumusețea va urma
cuvintele blânde binevoitoare ca o trenă la suflet
PS. Poate era bine să postez asta la Eperiment literar :)
Nicio ironie, daca ati fi in locul meu ati intelege. Am o mare stima pentru Blaga. Comentariul facut de mine va sta la baza unui poem pe care il voi posta in curand. Va invidiez pentru vizita. Succese.
interesantă structurarea noi-ea-el/eu, debutul brusc și conclusiv. interesant finalul. mi-au plăcut imaginile primei strofe, fragilitatea&vulnerabilitatea celei de a doua, tragismul celei din urmă/nevoia de vis. singura reținere o am față de comparația ultimă. după mine, versul ,,ca o zidire.." ar putea să dispară chiar. poezia mi-a plăcut, cum îmi place în general ce scrii, nimic nou în asta.
imi vine in mine logo-ul ala stupid, nici nu mai tin minte la ce anume era cu - parerea ta conteaza. o las cum a picat, deci, pe principiul ca ideile au o viata a lor, buna/ rea.
E o schimbare vadita fata de rextele tele anterioare. Lungimea discursului nu mai deranjaza. In ciuda lungimii lipsesc explicatiile care diluau sugestia. Emotia starii in care s-a scris textul se transmite. Sa vedem ce mai urmeaza.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
un an nou fericit vă doresc.
pentru textul : sura1 dela mulţi ani
profetul - nu lipsit de imaginația zâmbetul sau textul ? :) hecatonir - să zic "critică de rigolă"...? Nu zic, pentru că indiferent de cuvintele pe care le-ai folosit, e adevărat ce spui. Și asta-i cel mai important, nu ?
pentru textul : mi-e frică să dorm de,,cineva ne-a
proiectat la un festival pe care nu îl înțelegem"
Am gustat poemul cum gust dintr-o pâine caldă...sau dintr-o cană de must proaspăt...deşi mă dor zdrobirile şi decojirile...şi întrebările furioase :)
Cred că poemul e construit în jurul ideii din versul citat. Îmi amintesc spusele unei persoane dragi: ,,nu alegem ziua naşterii, nici familia..." dar ce mult ne bucurăm de acestea! Întrebările sunt legitime, iar imaginile sunt de acolo, de la ,,acasa" noastră. Mi-am amintit de: alimentări, boaba spartă de strugure, lanul de grâu secerat și plăcut mirositor, casa văruită în albastru gata să cadă cu un hambar putrezit. Simbolurile din partea a doua sunt foarte puternice: mieii, merele. Atmosfera caldă şi calmă din bucătărie alină zilele acrişoare. Mi-a plăcut mult fragmentul:
,, Îți cerem
îndurare Doamne al tuturor zilelor acrișoare și păstrăm un moment
de reculegere pentru toți mieii amintirea lor o voi înfășa cu aburul
din bucătărie și am să cobor în beci după mere nu pentru darul de
mâncare ci pentru că numai Tu știi ce simte un măr decojit iarna"
Îţi mulţumesc frumos pentru acest festin literar...şi mai ales pentru posibilitatea empatizării alături de El
pentru textul : de unde curg întrebările demultumesc Ioana, am mai corectat. si totusi eu nu m-am gindit la acel Big-Bang dar e interesant cum un text ia chipuri diferite in ochiul celui care îl întîmpină
pentru textul : continuum explosion deun poem care mai degrabă seamănă cu o glumă nesărată
pentru textul : întrebare atât de aproape deșchiop și chior, poemul ne vorbește despre păsări îngropînd aceste clișee adânc sub pământul cuvintelor lui
aproape nimic nu ridică sentința de moarte prin scaun electric a acestui poem... doar finalul, care este din alt film
alți actori, altă paranghelie
de-ntrebare, dar ce cuvânt e ăsta: "schelăcăind"?!
pentru textul : fahrenheit game deDar să trecem, aplecându-ne asupra textului.
Aşadar: primele două versuri - foarte promiţătoare. Din păcate, al treilea e cacofonic (sub aspect liric, nu fonetic - prin acel gerunziu inadecvat, prin participiul care lungeşte un raţionament pre(ten)ţios).
Urmează un dublu exhibiţionism: erotic şi liric. Al doilea decurgând din primul. Nu ştiu ce experienţă erotică are autorul, dar sexul pe caniculă e dificil şi între cearşafuri albe, dacă n-ai aer condiţionat. Te trec toate apele. Darămite pe smoala de pe acoperişul blocului! Oricât am vrea noi să credem că una e în realitate şi alta în artă, lucrurile nu stau chiar aşa. Imagini precum cele din a doua parte a poemului ne contrariază şi ne determină să refuzăm nu doar ipostaza reală, dar şi pe cea imaginară.
Vorbind, însă, doar cu referire la text, el mi se pare căutat şi condus de o evidentă intenţie de a epata. Din punct de vedere liric, se amorfizează de la un vers la altul.
nu cred ca este corecta expesia/ se merita sa traiesti/. ci / merita sa traiesti./ nu fac pe profa', dar ma mira sa o gasesc aici, de fapt, stiu ca ma enerveaza cand cineva intreaba" nu-i asa, ca se merita?" :). eu nu prea am inteles poemul tau, as spune doar ca mi-a placut ideea ca viata ar avea un manual de functionare.si ghemul care devine o inima in pieptul fluturelui metalic.
pentru textul : metalmorphosis demercic! „credința fără fapte e moartă”. de-acolo incolo e simplu. cel putin asa se vede de aici.
pentru textul : cu cărțile pe piept deUn poem la superlativ. Un poem expresiv. Nu mai dau și eu peniță că ar fi prea multe.
pentru textul : Primul infern deNu am înțeles italicele, dar sincer, nici nu mi-am bătut prea tare capul... poemul e fain da capo al fine!
Și abia aștept să mă desfăt cu promisa analiză a Domnului Gorun!
Revenind totuși la lucruri ceva mai serioase. S-au spus tot felul de lucruri care mai de care mai interesante pe aici. Dar s-au spus și multe lucruri la care nu m-am referit. La fel cum nu s-au spus multe lucruri pe care mi-aș fi dorit să le aud. De exemplu nu m-am așteptat ca să se facă vreo profeție despre cînd și dacă va muri poezia. De fapt eu nici nu am întrebat asta. Am întrebat dacă poezia este sau nu pe moarte. Ba chiar am sugerat faptul că mă refeream la posibilitatea anumitor percepții sau curente. Nu m-am așteptat la declarații de viață veșnică în ce privește poezia. Așa cum unii văd că au înțeles.
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deDeci, ideea asta că ar fi pe moarte am privit-o fie din perspectiva a ceea ce se scrie și cum se scrie astăzi. Fie din perspectiva a ceea ce așteaptă astăzi cel puțin o parte din cititori sau critici. Și v-am oferit posibilități de răspuns. Foarte puțini au rămas în jurul acestei abordări. Probabil că vom face astfel de mese rotunde mai rar pentru ca să nu le irosim cu discuții generale sau insipide.
Părerea mea este că poezia este pe moarte. Și mă refer la poezie ca formă literară. Nu ca spirit care circumscrie cam tot ceea ce este artă (ca să îl citez pe Leonard Bernstein). Asta nu înseamnă că neaparat va muri. Dar în orice caz bolește în ultima vreme. Se scrie mult și prost. Și foarte mulți critici sînt foarte inactivi și dezorientați ei înșiși. Asta în cazul în care nu sînt intoxicați de tot felul de iluzii pozitive. În general vorbind nu prea mai există o fascinație pentru eleganța metafizică sau pentru exigența clasică. Există foarte multă mediocritate și compromis. Cred că se poate face artă scriindu-se și despre manele, țigani sau șomaj. Sau despre sărăcie, decrepitudine și promiscuitate. Problema nu este despre ce se scrie ci cum anume se scrie. Știți vorba lui Arghezi despre bube, mucegaiuri și noroi. Ce lipsește sînt oamenii care să nu accepte să facă publice texte despre care nu simt că au ceva cu adevărat inefabil.
Mi se pare aproape jenant să spunem că o problemă ar fi faptul că mulți oameni, bărbați sau femei, scriu astăzi doar de dragul de a-și vedea numele pe un volum. Și sînt în stare să dea bani sau mită sau sînt în stare să se gudure numai să își satisfacă un astfel de orgoliu meschin. Asta este o chestiune penibilă și minoră. Pe astfel de imbecili nu îi vei putea schimba niciodată și nici nu se merită să îți pierzi timpul. Ceea ce mă îngrijorează este lipsa oamenilor care se luptă cu textele lor și cu ei înșiși. Lipsa oamenilor veșnic nemulțumiți. Care se străduie nopți la rîndul să obțină o picătură de artă așa cum un alchimist se străduia să obțină piatra filosofală.
Dar și cititorii sînt de vină. Nu sînt lăudate și adulate lucrările de valoare. Nu sînt ostracizate suficient mediocritățile. Poate este de vină și tehnologia, digitalizarea, toată această superficializare și instantaneizare a satisfacției. Această obținere a frumosului facil. Cititorul nobil este o specie pe cale de dispariție. Cititorul militant, colecționarul de artă sînt niște rarități. Acum poți avea hardiscuri cu terabiti pline de mult mai mult decît ceea ce poți citi sau asculta mai multe vieți la rînd. Ai acces la sute de biblioteci. Este greu să nu devii superficial. Și asta se vede și în exigența cu care se citește sau cu care se refuză să se citească diverse lucruri.
Am sperat ca această criză economică să aibă impactul pozitiv asupra artei pe care au avut-o Criza din anii ’30 sau perioada comunistă. Dar deocamdată nu se arată nimic. De obicei suferința și disperarea nasc artă valoroasă. Mai așteptăm.
wow, si vor fi lansate toate cartile de pe lista?? as veni :) apropo, va veni vreunul din autori? :( oricum, mi se pare complet aiurea sa faci lansare de carte unui autor fara acordul lui. de ce nu faceti si lansarea cartilor lui Cartarescu, ale lui Coelho samd?
pentru textul : Cenaclul Virtualia - la a VII-a ediție deMultumesc Virgil pentru recomndare.
Mult succes...
pentru textul : sura11 dea fost o vizionare foarte interesanta si placuta
pentru textul : o poveste cu zile și nopți deAm înţeles, Doina.
Îmi pare rău că ai fost jignită sub acest text! Cu atât mai mult cu cât eşti, dacă nu cel, printre userii cu cel mai mult bun-simţ. Asta e - în drumul nostru de-a lovi, uneori trecem peste alţii. O fi şi asta o dovadă de bărbăţie...
pentru textul : Întoarcerea la lucrurile mici deinteresant. mi se întîmplă foarte rar asta. textul nu mi se pare neaparat nemaipomenit. dar ideea este extraordinară. şi ca să mă explic, mie mi-a plăcut în mod deosebit ultima strofă. spre deosebire de primele două transmite poezie fără să fie nevoită să apeleze la artificii metaforice.
pentru textul : Frustrare deîncepe să se audă la 0:39...
pentru textul : Festivalul concurs de Teatru Brăila depoezia asta a ta e ca un decupaj perfect, senzual, rosu arzator. mi-a placut mult.
pentru textul : Sprint final, în gheare deBuna ideea si ok realizarea... impingerea pe doua planuri (normal, apare si oglinda aici, zice prezent) merge bine, altfel eram intr-un simplism sau mai rau, in desuet. Vad si o urma de forta, dar parca ar trebui mai multa, nu contenesc sa fiu surprins de unde ai scos poemul premiat, acela avea suflu de te dadea jos din picioare. Sigur, un autor (autoare) nu trebuie sa scrie mereu la fel, dar ar fi indicat sa incercam sa tintim sus... apoi vedem noi unde nimerim, nu Mari? :-) Oricum, un poem inchegat pe care il apreciez cum se cuvine. Pe alocuri chiar m-am gandit ca pe mine m-ar fi "furat doamna cu coasa"... cred ca pe la oglinzilea alea, dar e mai bine asa cum ai spus-o tu, cu femeia lui Lot. Andu
pentru textul : Paternitatea unui gând deun poem compact, cu un ritm interior pregnant dar fracturat dupa strofa 5. trebuie sa mai intri pe ici pe colo, sa dai sens. de ex, din "Ca poarta portarului plictisit și fără gol." nu inteleg mai nimic. dragobete fericit! ...
pentru textul : Povară deMi-au placut aceste versuri, m-am regasit in ele, asa scriam si eu odata, nu la fel de bine, dar aveam acelasi vocabular.
pentru textul : nimpheas deo altfel de gratitudine
există momente din zi care par friguroase
când te zgribulești într-un gând
ca într-o scorbură sau momente care încetinesc
precum mașinile lăsând un suspans ori chemând
întrebări unele din acestea rămân înnegurate
bentale și abia percepute după ce nu mai sunt
dar ele rămân ca gustul cafelei pe limbă
și câteodată vine un om frumos
se uită în tine printre cuvinte scoate aurul și te lasă
sărăcit de tristețea montată cu grijă în exterior
cred că atunci dar și pe viitor frumusețea va urma
cuvintele blânde binevoitoare ca o trenă la suflet
PS. Poate era bine să postez asta la Eperiment literar :)
Mulțumesc, Paul, pentru acest răspuns-poem!
pentru textul : ziua îmbătrâniților deP.S. Și când spun 'fără să bage mâna să verifice' nu mă refer deontologic, ci escatologic.
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? de...are un iz de ceva finuț, comentariul tău, Matei. primesc nuanța. mulțam!
pentru textul : ferestrele nu au nume deNicio ironie, daca ati fi in locul meu ati intelege. Am o mare stima pentru Blaga. Comentariul facut de mine va sta la baza unui poem pe care il voi posta in curand. Va invidiez pentru vizita. Succese.
pentru textul : Popas acasă la Blaga deRaul, multumesc de trecere! te mai astept, spor la scris!
pentru textul : înstrăinare și dor deinteresantă structurarea noi-ea-el/eu, debutul brusc și conclusiv. interesant finalul. mi-au plăcut imaginile primei strofe, fragilitatea&vulnerabilitatea celei de a doua, tragismul celei din urmă/nevoia de vis. singura reținere o am față de comparația ultimă. după mine, versul ,,ca o zidire.." ar putea să dispară chiar. poezia mi-a plăcut, cum îmi place în general ce scrii, nimic nou în asta.
pentru textul : slăbiciuni și realități de!!!!!!!!!
pentru textul : Cam aşa deiti multumesc la randul meu Paul.
imi vine in mine logo-ul ala stupid, nici nu mai tin minte la ce anume era cu - parerea ta conteaza. o las cum a picat, deci, pe principiul ca ideile au o viata a lor, buna/ rea.
pentru textul : Stând de veghe deE o schimbare vadita fata de rextele tele anterioare. Lungimea discursului nu mai deranjaza. In ciuda lungimii lipsesc explicatiile care diluau sugestia. Emotia starii in care s-a scris textul se transmite. Sa vedem ce mai urmeaza.
pentru textul : Copile blond, deIar m-ai prins. Am modificat. Multam. Pentru tot. Sarbatori fericite.
pentru textul : Între două tăceri dePagini