Păi da..cam asta era ideea...să amintească de Zenobia lui Naum. E într-adevăr prea vizibilă trimiterea. Numai că eu cred că poemul ăsta păcătuiește prin facilitate nu prin aceea că sunt folosite imagini din care cititorul nu înțelege nimic.
ia te uita...abia acum am descoperit commul tau si distinctia! :) din pacate, prea tarziu ca sa-ti mai pot raspunde la intrebare... am uitat! targhet?! o, nu, nu-i destul ca in viata de zi cu zi ma lovesc mereu de cuvantul asta? macar aici sa scap!
versul "uneori te iubesc atît de albastru" se intrepatrunde cu " ca dintr-un mal prăbuşit/ peste oasele mele golite de timp" - versuri revelatoare, meditatoare , setea spre o traire intensa , nelinistita .
se intampla insa un lucru ciudat "după rănile paşilor tăi în nisip / îmi fac fetiş din fiecare cochilie / răsucită în forma călcîielor tale " - o traire sugestiva a adancimilor irationale, sub un impuls contradictoriu "adorm ghemuit între coapsele-ţi "
un poem , incepand de la titlu , cu o bogata putere de sugestie si rezonante adanci in starile emotionale - "atît de vii încît icnesc a moarte / te ating în fiecare lipsă pe care tu / o mistui neliniştit în mine " ...
sper ca nu am deranjat cu aceasta analiza !
Cred ca polemica la care se gandea Andu ar putea fi formulata astfel: daca incalcarea regulilor in literatura este justificata. Iar modul in care a formulat-o, implica, cred, adeziunea lui pentru DA, aducand un exemplu din actualitatea literara si anume Charles Bukowski. Aceasta inclinatie de a vedea literatura si implicit arta “adevarata” ca existand in afara regulilor, a dogmatismului literar se justifica astazi intr-o lume hyperreala/consumista/postmodernista etc prin interogatia referitoare la utilitatea scrierii (util in sensul pragmatismului lui W James), un raspuns posibil si universal valabil fiind acela ca literatura are o existenta autentica in special prin capacitatea ei de a vechicula concepte, idei umaniste, punand a priori omul si nu haina care il acopera. In favoarea acestei idei – ca “literatura exista fara reguli”- care sugereaza conditia de posibilitate a oricarui act creator, care defineste astfel actul uman in esenta sa, aduc urmatoarele argumente: Argumentul 1: actul literar fiind un act creator reprezinta un mod al omului de situare in “luminisul Fiintei” (Dasein ul lui Heidegger). Adica, a crea prin scris presupune mereu o depasire a conditiei de obiect, a impersonalului si grijii cotidiene, un proiect, un mod de exprimare a propriei fiinte. Insa, o exprimare adecvata a sinelui nu e posibila decat prin acest recurs la sinceritate, la aratarea de sine, ceea ce in inefabilitatea sa infinita, presupune un risc si implicit posibilitatea ratarii ca scriitor si om. De aici, necesitatea de a depasi comunul, existenta sigura de tip animal, dupa cum preciza Blaga, pentru exprimarea individualului, ceea ce nu e posibil fara depasirea regulilor acceptate de comunitatea artistica. Orice mare creator s-a impus prin preluarea ideilor general acceptate, prin negarea lor si imbogatirea fondului literar cu propria sa individualitate. Ne putem aminti de ce a insemnat, la vremea lor, un Goethe, un Baudelaire, un Apollinaire sau chiar Eminescu in cultura noastra. Argumentul 2, strans legat de primul il formulez astfel: actul literar in sine este un act al nonconformitatii, al nebuniei obisnuite, al gratuitatii si revendicarii unui real cizelabil. Mai mult decat orice actiune umana, actul literar este unul al aporiilor: textul revendica totul ( de la limbajul aforistic pana la literatura filosofica nedigerabila) dar nu ofera in schimb decat propria sa fiinta, poate nega indoindu-se de orice cutuma literara sau nu, dar nu ofera alternative sociale, se poate revolta, fara a construi ceva in schimb samd. O constiinta artistica permite detinatorului ei depasirea acestor dileme valabile la nivelul simtului comun, un mod generos de a fi intr o lume complexa si nesigura. Aceasta specificitate a actului literar (dar nu numai) justifica negarea regulilor, depasirea moralei de sclavi ai sistemului (literar dar nu numai) in vederea comunicarii adevarului personal, in acord cu al celuilalt, pana la un punct. Limbajul literaturii descrie progresul ideatic al unei epoci, putand imprima o directie, un drum, cand, la randul sau, devine regula de conduita, adica de a scrie si de a te conforma mesajului scris. Aici, amintesc doar de teza lui Thomas Mann din Doctor Faustus, unde impune modelul geniului ca exemplar pentru specia umana; model inclasabil, sustras oricarei scheme explicative si oricarei norme. Argumentul 3 ( si inchei ca sa nu plictisesc prea mult): actul literar este a priori un spatiu al libertatii. Reprezinta astazi unul din putinele instrumente legitime de manifestare a eului, in integralitatea sa, intr-o lume a controlului reciproc si al cenzurii de orice natura. Daca spatial religios sau cel filosofic sunt limitate, primul, prin nevoia omului de raportare la divin sau nu, cel filosofic, prin accesibilitatea sa redusa, spatiul literar este unul al democratiei, al reconstructiei continue, al juisarii dincolo de rational, al debuseului si permisivitatii unei inocenti recuperabile. Iar aici l-as reaminti pe monsieur Charles, care descrie realul in nuditatea sa spendida si fascinanta. In concluzie, plecand de la specificul uman, si anume acela de a fi creator, trecand prin specificul actului creator literar, -unul al noconformismului, si continuand cu legitimitatea libertatii creatoare si chiar al abuzului de libertate, consider ca incalcarea regulilor in literatura este nu doar justificata, ci mereu dezirabila pentru evitarea unei inchistari si a neadecvarii paradigmei personale si literare la realul in continua re-creere.
am publicat un text in aceeasi zi cand tu ai publicat textul intitulat "ceva" si am facut un mic experiment. am citit textul tau de 8 ori si s-a inregistrat ca citire exact de 8 ori. mi-a trebuit cateva minute. am citit si textul meu de 8 ori si s-a inregistrat ca citire o singura data. no wander ca textele tale au zeci de citiri intr-o singura zi iar ale altora cateva citiri intr-o luna! sper sa retusezi "ceva" pe la punctele esentiale.
Adevărul că poeziile Luminiței Suse și ale lui Doru Lubov vă incită și le oferiți o cu totul altă cotă decât celorlalte poeme tocmai pentru structura lor "genetică". Mie poemul prezentat aici nu mi s-a părut o replică la cei doi ci un exercițiu topologic al efemerului de sine-stătător. Raporturile dintre teoria suprafețelor fantaste și filosofie par incerte, nefinisate, abia sugerate.
Ai dreptate. Nicolae Tzone este un postmodernist prin vocație, prin efortul depus în favoarea singurei sale muze, Cultura. Nu am văzut ilustrația Mihaelei Schiopu (o cunoscută arhitectă și graficiană, de altfel, pe care o cunosc și o salut) la textele lui Nicolae Tzone, dar mi-ai stârnit curiozitatea. Jocul propus între text, lucrarea lui Danu și accentul pe Tzone (și pe articol) este baroc prin abordare, oniric prin scenografie. O nouă alfabetizare ludică, suprarealistă.
Prieten la toartă c-un crin
Umblam prin bogate ţinuturi;
Pitacii în pungă puţini
Dar inima plină de fluturi!
La cîte un han mai adînc
Ne-opream: el, să beie o rază
Spirtoasă de după-amiază,
Eu roua din blid s-o mănînc.
Apoi o porneam iar la drum
Cu vîntul roşindu-ne faţa
Şi adesea nici nu ştiam cum
Pe cîmp ne-apuca dimineaţa
Mergînd şi mergînd în pas lin
Şi-abia respirînd, oh, abia
Ci de la o vreme-acel crin
În urmă mereu rămînea...
Emil Brumaru are aici simboluri, ba chiar cuvântul: rouă. Dar la salvat frumos prin context.
Cât despre generația '60... de la Maria Banuș până la Alexandru Lungu este tributară simbolismului.
Am venit cu exemplul, deși cred că m-ai înțeles din prima:)
E un text destul de reusit. Faţă de alte scrieri pe care le semnezi, aceasta are o idee clară, în sensul că ideea generează textul, şi nu invers. Are sugestie şi imagini potrivite din aproape toate perspectivele. Chiar fain.
m-as astepta la un limbaj ceva mai eliptic de exemplu eu as fi scris "nu știu: prăzile ce-ncearcă sa le dibuie Spre ce ungher ascuns tot fug?" oricum, interesante crochiul acesta. autorul are o tentatie benefica spre a sugera mai mult decit a spune
am incercat sa identific Frica - dar pesemne ca sunt intr-una din zilele mele de relaxare;n-am reusit, insa mi-a atras atentia finalul: "urcă mai departe acolo unde ai găurile gata șlefuite pentru moarte și trece prin ele ca o frînghie prin scobitura tendonului legîndu-te de tine însuți tot mai strîns" as inlocui formularea "va trece cu calul peste mormîntul tău" cu "isi va trece calul peste mormantul tau"...din motive evidente (zic eu).
M-am sculat din pat. Chiar si despre asta pot scrie, despre cum m-am sculat din pat. Si dupa aceea am vrut sa fac misto de poezie. Ca de lume e cam greu sa faci. Pe Dumnezeul meu și al vostru, vânturile astea ne vor lua pe sus cu masă, cu tot! Vanturi...
Nu stiu de ce, autorul ori este in lipsa de inspiratie ori cauta sa se distreze si atat. Pacat ca pe seama lui Dumnezeu.
Tocmai cand ziceam si eu ca tot pesimistul (sau realistul daca vreti) ca surprizele s-au terminat pentru mine iata ca descopar aici un text mai mult decat interesant. Astept mai mult material de lectura de la Dvs si va promit pe viitor o parere asa, cat ma tin pe mine puterile :-) Oricum, deocamdata felicitari pentru cele trei texte recente ale Dvs pe care le-am citit aici pe Hermeneia. O tinuta literara remacabila, o idee poetica indeajuns de consistenta si nu in ultimul rand acea "dedicare" intru ale scrisului pe care multi asa-zisi poeti au uitat-o, daca au avut-o vreodata. Semnalez cu o penita de aur aceasta lectura care mi-a amintit de vremurile bune ale poeziei. Felicitari. Andu
Fara el, daca nu ma insel, n-ar fi existat nici interfata tip windows, "iconica" (facilitand comunicarea intre Occident si Extremul Orient asiatic prin "limbaj vizual" in detrimentul discursivitatii noastre care ne omoara), insusita, mai pe fata, mai pe ascuns, de Microsoft, depasind Mac OS (Mchintosh) care a lansat "iconicul". Windows care, fie vorba intre noi, nu a fost si cred ca inca nu e (acum, cand progamare nu ma mai intereseaza de ani buni si aproape ca am uitat de ea, deci nu prea mai stiu) un sistem de operare, ci doar o simulare a unui asemenea sistem.
da, şi eu am fost fascinat de asemănări. cred că este luna asta "plictisitoare" de vină. am să mă gîndesc la sugestiile tale. oricum am scos deja "noastre". şi deşi sună poate pretenţios "ecou al inexprimabilelor aşteptări" ceva mă împiedică să îl elimin.
poate am reactionat un pic impulsiv, insa oricine ar sari ca ars daca ar fi acuzat pe nedrept; si alina manole, nu te scoti daca schimbi discursu', nu am greseli gramaticale si gata. eu insumi am notat cu 1 texte cu "nostrii" si alte ciudatenii. si inca o data, nu ma invinovati pe mine pentru notele juriului. de la o domnisoara respectabila de virsta ta ma asteptam la mai multa intelepciune (eu is copilu' teribil al sitului! haha). hai s-o incheiem cu toate speculatiile si injuriile astea nefondate
indiscutabil se refera la partea cu neînțelesul, nicidecum la partea cu vina:) mare lucru de explicat... ora 3, când somnul dispare și lasă locul unui oarecare „fă ceva!”. ciudat în toată povestea e faptul că nu știu ce m-aș face fără ora 3. mulțam!
Paul,
Articolul tău e interesant. Şi eu detest proştii, mai ales pe cei încrezuţi, pentru că, inconştient, dar cel mai adesea conştient, fac foarte mult rău, în special în democraţii. Iar într-o ţară ca România, unde cultura politică e foarte deficitară, proştii decid în mare măsură soarta întregului popor. Şi totuşi, dacă ar fi doar proşti, i-ai mai putea ierta, dar mulţi dintre ei au şi o răutate diabolică, o ură viscerală faţă de tot ce înseamnă spiritualitate şi intelect. Indivizi de felul acesta există peste tot, dar în democraţiile occidentale, unde gradul de civilizaţie este mult superior, iar conducătorii sunt aleşi din rândul oamenilor cu un nivel de intelectualitate, şi mai ales de moralitate mult mai ridicat, ei sunt, în mare măsură, anihilaţi. La noi va mai dura ceva până se va întâmpla acest lucru, aşa că speranţa ta din final s-ar putea să nu se împlinească. Dar tot e bine că avem o ţară frumoasă. Mai ales acolo unde oamenii de felul celor descrişi mai sus nu ajung sau ajung mai rar.
Şi câteva precizări: sintagma ,,alegeri electorale'' e pleonasm, chiar dacă ai găsit-o pe internet (definiţia din DEX: electoral ,,referitor la alegeri''). După părerea mea, nu e acceptabil, cum e ,,marile genii'', pe care, de asemenea l-ai folosit.
Reușit experiment, mai ales în ultima parte. Am remarcat cum "drumul se preface în scară". E pentru urcare sau pentru coborâre? Și, pentru că nu știu răspunsul, las cuvintele mele cum o fărâmă de optimism, dincoace de grilaj.
macelaria literara 2: Eu sunt tânărul din Nain. Mort. (oh.) Dus la groapă în al mamei mele suspin. (sacara mama!) Plâns de toți cunoscuții mei. (:D :D :D) Eu sunt tânărul înviat de Iisus. (eu si numai eu vezi slagar....) Toată viața mi-am amintit lumea cealaltă. (dar, toata viata si in somn si la baie dansand sub dus tot tot tot timpu) Era plină de sfinți decapitați, (desi decapitati sfiintii erau recognoscibili dupa calendar) Răstigniți, arși și fierți în fier topit (cel mai usor era fierul topit topit topit si fiert) Sau sfârtecați de animale și roți. (o, god, aceasta sfartecare ....o, freud, tata ) Lumânări de carne în flăcări. (ard in flacari -vers din anna...:) Mama mă alăptase cu îngeri (unde sanii mamei urmeaza lui freud) Și noaptea tata îmi arăta stelele, ( si in care se arata ca stelele sunt foarte multe si fara numar) Cât de multe și de aproape sunt. (aici copilu este mintit) Atunci am văzut prima stea căzătoare. (si, brusc, la nunta mea, am vazut prima stea cazatoare, magariu :D :D :D, auzi, madre? :) Căzuse lângă poartă pe pod. (chiar sub pod langa poarta -clar!) Am alergat într-o suflare și, ca la eșafod (dar a fost rau si nu am iertat-o) Un călău, am aruncat-o în cer (am ridicat-o la cer, loredana - varianta ptr lorelay) Să strălucească în continuare (sa sa sa straluceasca frumos in continuare În noaptea aceea frumoasă ( in noaptea aceea, oh, noaptea aceeea În care străluceau stelele toate. (in care- de ce nu?- absolut toate stelele (daaaa) straluceau straluceau pe intuneric Atunci. Numai atunci am înțeles (Si atunci, dupa dezvirginarea poetica am stiut, ba nu, am inteles) Că sunt tânărul din Nain. (adevarul cutremurator ca un tremendum -mai destăni)
Viorel, iau părerea ta așa cum este. dar nu îți accept punctul de vedere. însă acesta nu e un motiv de supărare între noi. nu îmi argumentez poziția pentru că nu vreau să prelungesc un moment trecut. mulțumesc frumos pentru că îmi apreciezi scrisul. mai dau și eu rateuri, și toți o facem. deci nu mi s-a urcat la cap niciodată vreo laudă.
Silviu, Silvia, acum umorul vostru îmi pică bine, pentru că e o zi frumoasă încât mi-aș scrie singur și o parodie:) vă mulțumesc frumos!
Adriana, ma tem ca ai facut o interpretarea total eronata. Nu am nici o idee unde ai citit ca eu as fi spus "ia uite, sîc sîc! eu pot si tu nu". Pur si simplu sint uimit. Am senzatia ca vezi ceea ce nu exista. Singurul lucru pe care l-am spus este ca pe vremea cind erai moderator puteai sa faci, adica sa participi in asta. Acum totul este ramas pe mine iar eu sint numai unul si timpul meu este limitat. Nu inteleg unde si de unde ai scos toata interpretarea aceea. Ceea ce este si mai incredibil este ca tu strigi si tot tu raspunzi. Adica dupa aceea te indignezi (oare exista verbul asta?) pe ceea ce tot tu interpretezi. Ma refer la "trista descoperire". Si apoi te gindesti ca eu imi inchipui nu stiu ce lucruri. Si lantul asta al slabiciunilor tot continua. Iar eu ma uit si ma minunez la risipa asta de imaginatie. Oare nu era mai bine, daca credeai ca nu ai inteles ceva in mod clar, sa ma intrebi. De obicei raspund la orice intrebare si explic daca exista vreo nelamurire.
p.s. cred ca toti am facut sau facem voluntariat pentru Hermeneia. crezi ca eu primesc vreun salariu pentru asta?
asa am simtit-o atunci, asa o simt acum. este cea mai reala poezie din cate am scris. poate ca-i doar efectul stresului, oboselii si asteptarii. nu schimb nimica, nici nu voi schimba vreo data. multam de semn.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Păi da..cam asta era ideea...să amintească de Zenobia lui Naum. E într-adevăr prea vizibilă trimiterea. Numai că eu cred că poemul ăsta păcătuiește prin facilitate nu prin aceea că sunt folosite imagini din care cititorul nu înțelege nimic.
pentru textul : poem pentru cel de-al 18-lea vis identic deFelicitări, Marlena! O imagine a copertei volumului cred că ne-ar încânta privirea.
pentru textul : Lansare carte deia te uita...abia acum am descoperit commul tau si distinctia! :) din pacate, prea tarziu ca sa-ti mai pot raspunde la intrebare... am uitat! targhet?! o, nu, nu-i destul ca in viata de zi cu zi ma lovesc mereu de cuvantul asta? macar aici sa scap!
pentru textul : iar în a șaptea zi s-a odihnit de"neșiniștit" , ar trebui corectat !!
versul "uneori te iubesc atît de albastru" se intrepatrunde cu " ca dintr-un mal prăbuşit/ peste oasele mele golite de timp" - versuri revelatoare, meditatoare , setea spre o traire intensa , nelinistita .
se intampla insa un lucru ciudat "după rănile paşilor tăi în nisip / îmi fac fetiş din fiecare cochilie / răsucită în forma călcîielor tale " - o traire sugestiva a adancimilor irationale, sub un impuls contradictoriu "adorm ghemuit între coapsele-ţi "
un poem , incepand de la titlu , cu o bogata putere de sugestie si rezonante adanci in starile emotionale - "atît de vii încît icnesc a moarte / te ating în fiecare lipsă pe care tu / o mistui neliniştit în mine " ...
pentru textul : eros și thanatos desper ca nu am deranjat cu aceasta analiza !
Cred ca polemica la care se gandea Andu ar putea fi formulata astfel: daca incalcarea regulilor in literatura este justificata. Iar modul in care a formulat-o, implica, cred, adeziunea lui pentru DA, aducand un exemplu din actualitatea literara si anume Charles Bukowski. Aceasta inclinatie de a vedea literatura si implicit arta “adevarata” ca existand in afara regulilor, a dogmatismului literar se justifica astazi intr-o lume hyperreala/consumista/postmodernista etc prin interogatia referitoare la utilitatea scrierii (util in sensul pragmatismului lui W James), un raspuns posibil si universal valabil fiind acela ca literatura are o existenta autentica in special prin capacitatea ei de a vechicula concepte, idei umaniste, punand a priori omul si nu haina care il acopera. In favoarea acestei idei – ca “literatura exista fara reguli”- care sugereaza conditia de posibilitate a oricarui act creator, care defineste astfel actul uman in esenta sa, aduc urmatoarele argumente: Argumentul 1: actul literar fiind un act creator reprezinta un mod al omului de situare in “luminisul Fiintei” (Dasein ul lui Heidegger). Adica, a crea prin scris presupune mereu o depasire a conditiei de obiect, a impersonalului si grijii cotidiene, un proiect, un mod de exprimare a propriei fiinte. Insa, o exprimare adecvata a sinelui nu e posibila decat prin acest recurs la sinceritate, la aratarea de sine, ceea ce in inefabilitatea sa infinita, presupune un risc si implicit posibilitatea ratarii ca scriitor si om. De aici, necesitatea de a depasi comunul, existenta sigura de tip animal, dupa cum preciza Blaga, pentru exprimarea individualului, ceea ce nu e posibil fara depasirea regulilor acceptate de comunitatea artistica. Orice mare creator s-a impus prin preluarea ideilor general acceptate, prin negarea lor si imbogatirea fondului literar cu propria sa individualitate. Ne putem aminti de ce a insemnat, la vremea lor, un Goethe, un Baudelaire, un Apollinaire sau chiar Eminescu in cultura noastra. Argumentul 2, strans legat de primul il formulez astfel: actul literar in sine este un act al nonconformitatii, al nebuniei obisnuite, al gratuitatii si revendicarii unui real cizelabil. Mai mult decat orice actiune umana, actul literar este unul al aporiilor: textul revendica totul ( de la limbajul aforistic pana la literatura filosofica nedigerabila) dar nu ofera in schimb decat propria sa fiinta, poate nega indoindu-se de orice cutuma literara sau nu, dar nu ofera alternative sociale, se poate revolta, fara a construi ceva in schimb samd. O constiinta artistica permite detinatorului ei depasirea acestor dileme valabile la nivelul simtului comun, un mod generos de a fi intr o lume complexa si nesigura. Aceasta specificitate a actului literar (dar nu numai) justifica negarea regulilor, depasirea moralei de sclavi ai sistemului (literar dar nu numai) in vederea comunicarii adevarului personal, in acord cu al celuilalt, pana la un punct. Limbajul literaturii descrie progresul ideatic al unei epoci, putand imprima o directie, un drum, cand, la randul sau, devine regula de conduita, adica de a scrie si de a te conforma mesajului scris. Aici, amintesc doar de teza lui Thomas Mann din Doctor Faustus, unde impune modelul geniului ca exemplar pentru specia umana; model inclasabil, sustras oricarei scheme explicative si oricarei norme. Argumentul 3 ( si inchei ca sa nu plictisesc prea mult): actul literar este a priori un spatiu al libertatii. Reprezinta astazi unul din putinele instrumente legitime de manifestare a eului, in integralitatea sa, intr-o lume a controlului reciproc si al cenzurii de orice natura. Daca spatial religios sau cel filosofic sunt limitate, primul, prin nevoia omului de raportare la divin sau nu, cel filosofic, prin accesibilitatea sa redusa, spatiul literar este unul al democratiei, al reconstructiei continue, al juisarii dincolo de rational, al debuseului si permisivitatii unei inocenti recuperabile. Iar aici l-as reaminti pe monsieur Charles, care descrie realul in nuditatea sa spendida si fascinanta. In concluzie, plecand de la specificul uman, si anume acela de a fi creator, trecand prin specificul actului creator literar, -unul al noconformismului, si continuand cu legitimitatea libertatii creatoare si chiar al abuzului de libertate, consider ca incalcarea regulilor in literatura este nu doar justificata, ci mereu dezirabila pentru evitarea unei inchistari si a neadecvarii paradigmei personale si literare la realul in continua re-creere.
pentru textul : some rule rules some rules deam publicat un text in aceeasi zi cand tu ai publicat textul intitulat "ceva" si am facut un mic experiment. am citit textul tau de 8 ori si s-a inregistrat ca citire exact de 8 ori. mi-a trebuit cateva minute. am citit si textul meu de 8 ori si s-a inregistrat ca citire o singura data. no wander ca textele tale au zeci de citiri intr-o singura zi iar ale altora cateva citiri intr-o luna! sper sa retusezi "ceva" pe la punctele esentiale.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - V – deAdevărul că poeziile Luminiței Suse și ale lui Doru Lubov vă incită și le oferiți o cu totul altă cotă decât celorlalte poeme tocmai pentru structura lor "genetică". Mie poemul prezentat aici nu mi s-a părut o replică la cei doi ci un exercițiu topologic al efemerului de sine-stătător. Raporturile dintre teoria suprafețelor fantaste și filosofie par incerte, nefinisate, abia sugerate.
pentru textul : Ȋn biblioteci fantaste depărerea ta
pentru textul : boierismul sau nazismul literar deAi dreptate. Nicolae Tzone este un postmodernist prin vocație, prin efortul depus în favoarea singurei sale muze, Cultura. Nu am văzut ilustrația Mihaelei Schiopu (o cunoscută arhitectă și graficiană, de altfel, pe care o cunosc și o salut) la textele lui Nicolae Tzone, dar mi-ai stârnit curiozitatea. Jocul propus între text, lucrarea lui Danu și accentul pe Tzone (și pe articol) este baroc prin abordare, oniric prin scenografie. O nouă alfabetizare ludică, suprarealistă.
pentru textul : Poezie solemnă pentru Nicolae Tzone deuite ce vreau, Adriana, dar poate cer prea mult:)
Prieten la toartă c-un crin
Umblam prin bogate ţinuturi;
Pitacii în pungă puţini
Dar inima plină de fluturi!
La cîte un han mai adînc
Ne-opream: el, să beie o rază
Spirtoasă de după-amiază,
Eu roua din blid s-o mănînc.
Apoi o porneam iar la drum
Cu vîntul roşindu-ne faţa
Şi adesea nici nu ştiam cum
Pe cîmp ne-apuca dimineaţa
Mergînd şi mergînd în pas lin
Şi-abia respirînd, oh, abia
Ci de la o vreme-acel crin
În urmă mereu rămînea...
Emil Brumaru are aici simboluri, ba chiar cuvântul: rouă. Dar la salvat frumos prin context.
pentru textul : în ultima cameră, el deCât despre generația '60... de la Maria Banuș până la Alexandru Lungu este tributară simbolismului.
Am venit cu exemplul, deși cred că m-ai înțeles din prima:)
Mda, Andule, iti dau dreptate. Ma gandesc la o alta varianta, mai "comestibila":) cu mult respect Ion Nimerencu
pentru textul : apartament cu 4 camere deE un text destul de reusit. Faţă de alte scrieri pe care le semnezi, aceasta are o idee clară, în sensul că ideea generează textul, şi nu invers. Are sugestie şi imagini potrivite din aproape toate perspectivele. Chiar fain.
Cine e infipt? Focul? Sau suliţa?
pentru textul : Răsăritul dem-as astepta la un limbaj ceva mai eliptic de exemplu eu as fi scris "nu știu: prăzile ce-ncearcă sa le dibuie Spre ce ungher ascuns tot fug?" oricum, interesante crochiul acesta. autorul are o tentatie benefica spre a sugera mai mult decit a spune
pentru textul : Unde? deam incercat sa identific Frica - dar pesemne ca sunt intr-una din zilele mele de relaxare;n-am reusit, insa mi-a atras atentia finalul: "urcă mai departe acolo unde ai găurile gata șlefuite pentru moarte și trece prin ele ca o frînghie prin scobitura tendonului legîndu-te de tine însuți tot mai strîns" as inlocui formularea "va trece cu calul peste mormîntul tău" cu "isi va trece calul peste mormantul tau"...din motive evidente (zic eu).
pentru textul : grey surprise deM-am sculat din pat. Chiar si despre asta pot scrie, despre cum m-am sculat din pat. Si dupa aceea am vrut sa fac misto de poezie. Ca de lume e cam greu sa faci. Pe Dumnezeul meu și al vostru, vânturile astea ne vor lua pe sus cu masă, cu tot! Vanturi...
pentru textul : Aici este biciul, foamea, tristețea deNu stiu de ce, autorul ori este in lipsa de inspiratie ori cauta sa se distreze si atat. Pacat ca pe seama lui Dumnezeu.
Tocmai cand ziceam si eu ca tot pesimistul (sau realistul daca vreti) ca surprizele s-au terminat pentru mine iata ca descopar aici un text mai mult decat interesant. Astept mai mult material de lectura de la Dvs si va promit pe viitor o parere asa, cat ma tin pe mine puterile :-) Oricum, deocamdata felicitari pentru cele trei texte recente ale Dvs pe care le-am citit aici pe Hermeneia. O tinuta literara remacabila, o idee poetica indeajuns de consistenta si nu in ultimul rand acea "dedicare" intru ale scrisului pe care multi asa-zisi poeti au uitat-o, daca au avut-o vreodata. Semnalez cu o penita de aur aceasta lectura care mi-a amintit de vremurile bune ale poeziei. Felicitari. Andu
pentru textul : Temă cu variațiuni deapreciez aici logica textului. nu insa titlului. e prea cliseistic.
pentru textul : umbre de castan deda, aveti dreptate, cred ca se poate mai bine... mai las sa se aseze putin ideile si incerc sa revin la text.
pentru textul : cântec de iubire oarbă deFara el, daca nu ma insel, n-ar fi existat nici interfata tip windows, "iconica" (facilitand comunicarea intre Occident si Extremul Orient asiatic prin "limbaj vizual" in detrimentul discursivitatii noastre care ne omoara), insusita, mai pe fata, mai pe ascuns, de Microsoft, depasind Mac OS (Mchintosh) care a lansat "iconicul". Windows care, fie vorba intre noi, nu a fost si cred ca inca nu e (acum, cand progamare nu ma mai intereseaza de ani buni si aproape ca am uitat de ea, deci nu prea mai stiu) un sistem de operare, ci doar o simulare a unui asemenea sistem.
Frumos recviem in proza, Virgil.
pentru textul : a murit steve jobs deda, şi eu am fost fascinat de asemănări. cred că este luna asta "plictisitoare" de vină. am să mă gîndesc la sugestiile tale. oricum am scos deja "noastre". şi deşi sună poate pretenţios "ecou al inexprimabilelor aşteptări" ceva mă împiedică să îl elimin.
pentru textul : precum o cortină depoate am reactionat un pic impulsiv, insa oricine ar sari ca ars daca ar fi acuzat pe nedrept; si alina manole, nu te scoti daca schimbi discursu', nu am greseli gramaticale si gata. eu insumi am notat cu 1 texte cu "nostrii" si alte ciudatenii. si inca o data, nu ma invinovati pe mine pentru notele juriului. de la o domnisoara respectabila de virsta ta ma asteptam la mai multa intelepciune (eu is copilu' teribil al sitului! haha). hai s-o incheiem cu toate speculatiile si injuriile astea nefondate
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” deindiscutabil se refera la partea cu neînțelesul, nicidecum la partea cu vina:) mare lucru de explicat... ora 3, când somnul dispare și lasă locul unui oarecare „fă ceva!”. ciudat în toată povestea e faptul că nu știu ce m-aș face fără ora 3. mulțam!
pentru textul : înjur de ora trei de...iar inainte, pune caracterele bold si mai trage putin de ele lateral (arialul, ca si courierul, nu sunt ofertante si trebuie sa le mai "umfli")
pentru textul : roca din care mă nasc dePaul,
Articolul tău e interesant. Şi eu detest proştii, mai ales pe cei încrezuţi, pentru că, inconştient, dar cel mai adesea conştient, fac foarte mult rău, în special în democraţii. Iar într-o ţară ca România, unde cultura politică e foarte deficitară, proştii decid în mare măsură soarta întregului popor. Şi totuşi, dacă ar fi doar proşti, i-ai mai putea ierta, dar mulţi dintre ei au şi o răutate diabolică, o ură viscerală faţă de tot ce înseamnă spiritualitate şi intelect. Indivizi de felul acesta există peste tot, dar în democraţiile occidentale, unde gradul de civilizaţie este mult superior, iar conducătorii sunt aleşi din rândul oamenilor cu un nivel de intelectualitate, şi mai ales de moralitate mult mai ridicat, ei sunt, în mare măsură, anihilaţi. La noi va mai dura ceva până se va întâmpla acest lucru, aşa că speranţa ta din final s-ar putea să nu se împlinească. Dar tot e bine că avem o ţară frumoasă. Mai ales acolo unde oamenii de felul celor descrişi mai sus nu ajung sau ajung mai rar.
Şi câteva precizări: sintagma ,,alegeri electorale'' e pleonasm, chiar dacă ai găsit-o pe internet (definiţia din DEX: electoral ,,referitor la alegeri''). După părerea mea, nu e acceptabil, cum e ,,marile genii'', pe care, de asemenea l-ai folosit.
pentru textul : pentru că uiţi ce ai mâncat aseară deReușit experiment, mai ales în ultima parte. Am remarcat cum "drumul se preface în scară". E pentru urcare sau pentru coborâre? Și, pentru că nu știu răspunsul, las cuvintele mele cum o fărâmă de optimism, dincoace de grilaj.
pentru textul : Grilaj deobliged master
pentru textul : gelu din sparta demacelaria literara 2: Eu sunt tânărul din Nain. Mort. (oh.) Dus la groapă în al mamei mele suspin. (sacara mama!) Plâns de toți cunoscuții mei. (:D :D :D) Eu sunt tânărul înviat de Iisus. (eu si numai eu vezi slagar....) Toată viața mi-am amintit lumea cealaltă. (dar, toata viata si in somn si la baie dansand sub dus tot tot tot timpu) Era plină de sfinți decapitați, (desi decapitati sfiintii erau recognoscibili dupa calendar) Răstigniți, arși și fierți în fier topit (cel mai usor era fierul topit topit topit si fiert) Sau sfârtecați de animale și roți. (o, god, aceasta sfartecare ....o, freud, tata ) Lumânări de carne în flăcări. (ard in flacari -vers din anna...:) Mama mă alăptase cu îngeri (unde sanii mamei urmeaza lui freud) Și noaptea tata îmi arăta stelele, ( si in care se arata ca stelele sunt foarte multe si fara numar) Cât de multe și de aproape sunt. (aici copilu este mintit) Atunci am văzut prima stea căzătoare. (si, brusc, la nunta mea, am vazut prima stea cazatoare, magariu :D :D :D, auzi, madre? :) Căzuse lângă poartă pe pod. (chiar sub pod langa poarta -clar!) Am alergat într-o suflare și, ca la eșafod (dar a fost rau si nu am iertat-o) Un călău, am aruncat-o în cer (am ridicat-o la cer, loredana - varianta ptr lorelay) Să strălucească în continuare (sa sa sa straluceasca frumos in continuare În noaptea aceea frumoasă ( in noaptea aceea, oh, noaptea aceeea În care străluceau stelele toate. (in care- de ce nu?- absolut toate stelele (daaaa) straluceau straluceau pe intuneric Atunci. Numai atunci am înțeles (Si atunci, dupa dezvirginarea poetica am stiut, ba nu, am inteles) Că sunt tânărul din Nain. (adevarul cutremurator ca un tremendum -mai destăni)
pentru textul : Tânărul din Nain deViorel, iau părerea ta așa cum este. dar nu îți accept punctul de vedere. însă acesta nu e un motiv de supărare între noi. nu îmi argumentez poziția pentru că nu vreau să prelungesc un moment trecut. mulțumesc frumos pentru că îmi apreciezi scrisul. mai dau și eu rateuri, și toți o facem. deci nu mi s-a urcat la cap niciodată vreo laudă.
Silviu, Silvia, acum umorul vostru îmi pică bine, pentru că e o zi frumoasă încât mi-aș scrie singur și o parodie:) vă mulțumesc frumos!
pentru textul : autumn music 2 deAdriana, ma tem ca ai facut o interpretarea total eronata. Nu am nici o idee unde ai citit ca eu as fi spus "ia uite, sîc sîc! eu pot si tu nu". Pur si simplu sint uimit. Am senzatia ca vezi ceea ce nu exista. Singurul lucru pe care l-am spus este ca pe vremea cind erai moderator puteai sa faci, adica sa participi in asta. Acum totul este ramas pe mine iar eu sint numai unul si timpul meu este limitat. Nu inteleg unde si de unde ai scos toata interpretarea aceea. Ceea ce este si mai incredibil este ca tu strigi si tot tu raspunzi. Adica dupa aceea te indignezi (oare exista verbul asta?) pe ceea ce tot tu interpretezi. Ma refer la "trista descoperire". Si apoi te gindesti ca eu imi inchipui nu stiu ce lucruri. Si lantul asta al slabiciunilor tot continua. Iar eu ma uit si ma minunez la risipa asta de imaginatie. Oare nu era mai bine, daca credeai ca nu ai inteles ceva in mod clar, sa ma intrebi. De obicei raspund la orice intrebare si explic daca exista vreo nelamurire.
pentru textul : intersection dep.s. cred ca toti am facut sau facem voluntariat pentru Hermeneia. crezi ca eu primesc vreun salariu pentru asta?
asa am simtit-o atunci, asa o simt acum. este cea mai reala poezie din cate am scris. poate ca-i doar efectul stresului, oboselii si asteptarii. nu schimb nimica, nici nu voi schimba vreo data. multam de semn.
pentru textul : viața pescarului dePagini