engleză cu nume francez şi numaiştiuce românesc printre,
mă simt onorat de comentariul vostru, considerând că de la ultima voastră ieşire în public a curs multă apă, multă cerneală, s-au scris multe pe-aici, etc.
cred că simpatizaţi cu numele meu (deşi l-aţi ciupit un pic), cu scrisul meu şi poate chiar cu persoana mea care din perspectiva românească nu e chiar o nulitate pe arena internaţională.
în fine moftul şi gustul se zice că nu se discută, deci vă las să vă bucuraţi de ele. poezia mea încă merge în cîrje şi nu e frumos să vă bateţi joc de ea.
vreau să aprind un chibrit şi să fac puţină lumină aici - la impresia voastră că textul e puţin forţat şi haotic - e la modă pe aici, prin america, un stil sinefic de a scrie şi anume să începi versul stanzei urmatoare cu sfîrşitul celei precedente, sau cu ideea ce o poartă. aşa am făcut eu. că pare repetitiv, descriptiv, inefectiv, insenzitiv sau inovativ, asta nu sînt în stare să judec. dar mi-am însuşit critica, am să pun poezia mea la o terapie forţată să poată merge odată pe picioarele ei, şi recunosc că aici mi-aţi putea fi de ajutor. deci mulţumesc de comentariu şi de orice eventual ajutor.
Dragă Marinela, te rog să îți justifici aprecierile din comentarii; să spui "frumos, mi-a plăcut", nu ne ajută cu nimic. Sunt sigură că poți să oferi o imagine mai completă asupra motivelor pentru care apreciezi sau nu un text, iar aceasta folosește mai mult autorului. Mulțumesc.
OK, bănuiam că face parte dintr-o lucrare mai amplă, însă, aşa cum probabil ştiţi, pe net, textele se citesc, de cele mai multe ori, ca de sine stătătaore. Cu atât mai mult cu cât cititorul dă pentru prima dată de un fragment, chiar dacă acesta vine ca o continuare la altele. Bun. În cazul nostru, mă apuc să citesc. Citesc, citesc, autorul mă plimbă, mă plimbă, pentru a-mi spune că personajul îşi umblă în, pardon!, izmene. Cum ar trebui să reacţionez eu? Ar trebui să fiu entuziasmat? Ce anume din acest text are pretenţia să mă facă să citesc urmarea? Lipsa oricărei idei? N-aş prea crede asta.
Sfaturi sincere şi utile? Tăiaţi drastic din descrieri! (textul de mai sus are numai descriere). Dacă nu, alternaţi-le cu introspecţii al personajului, cu dialog, ca stil, ca expresie, ca ceva, cu ceva. Recitiţi textul! De câte ori ne spuneţi cum cade lumina, ce fel de lumină, de beznă, cât şi cum este lumina/bezna unui loc? Şi, mai ales, în ce stil? Unul neîngrijit, greoi, pe alcouri prea "peotic", pe alte alocuri, prozaic, cu redundanţe (citez "ferestrele blocurilor")... Revizuiţi punctuaţia. Dar, cel mai important, dacă doriţi să "prindeti" cititorii, veniţi cu o idee, în primul rând. Dacă ea este inedită şi bine expusă, cu atât mai bine. Cam atât.
Iulia, nu prea fac eu caz de cacofonii dar " în noaptea adâncă ca şi cum ai" chiar suna cam aiurea.
iar expresia "scriu cu pieptul" suna... tot aiurea. adica am incercat sa imi imaginez. apoi am incercat sa nu imi imaginez. si tot prost a iesit. mi se pare un text scris cam asa la repezeala.
De obicei nu-mi plac poemele cu iz de Craciun, dar asta mi-a atins o coarda. Un poem realistico-idealist, bine echilibrat si actual, de ce nu?! Mi-a placut mult, in mod integral, de aceea ofer semnul meu :)
a, si sa nu uit: Merry Christmas and a happy new year! :)
un text care după ce îl citești îți vine să dai telefon autorului să vezi dacă nu i s-a întîmplat ceva. o colecție reușită de tot felul de mărfuri de contrabandă care te face să jinduiești. păcat că între mine și autor s-a împămîntenit această vrăjmășie adîncă pentru că uite, din cînd în cînd mă surprinde plăcut cu texte consistente. de fapt părerea mea este că emilian este unul din puținii autori români contemporani care nu numai că scriu numai ceea ce trăiesc, dar o fac și elgant de bine, fără să fie o înșiruire de smiorcăieli sau detalii ieftine. cu un fel de eleganță degajată care te ispitește să citești mai departe. ideea și structura textului de față, deși poate nu sînt o invenție nouă, au ceva surpinzător, asemenea unei sirene de poliție sau salvare pe care deși le-ai auzit de zeci de ori reușesc să te înfioare încă o dată. atenție că mai există unele typos.
Citind poemul, am senzația de sincope date prin alternanța dintre versurile scurte și lungi, de fragmentare. La început, "strîngînd din dinți" îmi pare prea personal. În versul următor, "văruită în voaluri de borangic" pare o explicație prea lungă și cred că metafora ar trebui realizată fără "în voaluri" sau altceva în loc. Lași "sorț" sau "sorți"? Frumos spus "biserică ideală".
scuze pentru întârziere, dar aseară mi-am pierdut timpul cu semifinala "Inter-Barca". Mă gândesc într-un fel să reiau activitatea arbitrală; ma calcio con calcio, poesia con poesia. Da! Este o limbă foarte frumoasă, chiar romantică aş spune cu o muzicalitate fascinantă. Sună frumos în italiană şi în acelaşi timp încântă prin esenţa pură a cuvintelor, prin imaginea vie, vibrând în fiecare vers. Mi s-a părut mult mai complicat cu "link-ul" şi am postat-o aşa. Cred că mult mai frumos le stă împreună. Apoi mă gândeam că dacă s-ar traduce un text mult mai vechi; în felul acesta va reapărea pe prima pagină însoţit de traducere bineînţeles. Este doar o idee. O să mai fac traduceri, atât cât timpul îmi va permite. Voi încerca să las câte un semn la fiecare. Mă bucur că va plăcut. Să ne citim cu bine!
am recitit si, treptat, a inceput sa-mi placa. de la inghitirea vederii si acoperirea cu iluzii, trecand prin singuratatea mergerii pe ape (trecerii in alt univers), pana la neimpartirea in bine si rau a raului-moarte, intru adunarea/redescoperire pentru trimiterea mai departe. o moarte nu vine niciodata singura. poate as revedea in privinta ritmului "de tot" si "decat si".
cer anticipat scuze autorului ca am stranit aceasta polemica si ma vad nevoita sa clarific o anumita stare de fapt in comentariile semnate de bobadil si profet. voi incepe cu primul, andu fie vorba intre noi/cine se scuza pupa funduri... cam asta am inteles eu din comentariul tau..sau pe romaneste...se acuza...in ceea ce priveste zelul cu care te ai grabit sa te incolonezi la regula profetului m/am uitat de curiozitate pe pagina ta si ultimele doua texte sunt publicate in zile consecutive...de unde rezulta judecand cu spirit avocatesc...mon cher, te cam contrazici ori ca e lunga calea de la cuvant la fapta si as vrea sa nu fii fanfaron, mai ales ca noi suntem ,,pretini '' vechi pe site. in ceea ce priveste alteta dumneavoastra regala, dle profet, sunteti hilar prin modul in care v/ati cocosit a raspunde demersului meu literar. daca a/ti fi citit cu atentie ati fi observat ca eu nu am facut nicio referire asupra valorii sau nonvalorii textului de fata, ci doar am atras nedumerita atentia asupra regulii la care se supun toti novicii nu numai laurentiu belizan, de a posta la doua zile un text. pe mine m/a frapat discriminarea si, daca veti fi tot atent, eu am mai luat atitudine si in cazul altor novici, cum ar fi leonard ancuta. ma surprinde virulenta si graba deplasata cu care v/ati grabit sa catalogati acest text ca fiind unul slab doar pentru ca mi/am asumat libertatea de a va pune o intrebare si nu vad de ce un autor ar trebui pedepsit din cauza mea. aveti ceva cu mine sau ideile mele, aveti la indemana resorturile necesare pentru masuri coercitive asupra mea actionati ca atare , nu asupra autorului care nu are nicio vina in acest caz si care ,din bun simt, nici nu a intervenit. daca ma dezamageste ceva in atitudinea voastra e rautatea gratuita, zeflemeaua ieftina si tendinta de a strivi specifica unor oameni care au fost asupriti de un regim trecut, e o sechela a traiului in comunism, o privire mica si meschina asupra libertatii de a scrie. privesc cu luare aminte modul abuziv in care luati atitudine si felul in care strigati dupa ajutorul editorilor cum striga stapanul dupa slugi. aveti nostalgia uniformei, a treselor si a locotententilor dar nu uitati ca hermeneia nu e a mea si nici a voastra, e a urmasilor urmasilor nostri ..vacarestii literaturii romane! dumneata nu ai niciun drept de a ingradi libertatea poetica a autorilor care iti fac onoarea de a fi membri ai comunitatii literare...ai un stil ciudat de a/i alunga pe cei care chiar vor sa zideasca si nu ma mir daca cetatea hermeneii va intra intr o zi in ruine si o sa te plimbi singur si salbaticit aratand ratacitilor aleatorii urmele picturilor lasate de artistii care au trecut pe aici. *cer inca o data scuze pentru interventia off topic si pentru eventualele greseli...e f tarziu aici in romania ...tuturor, recomand discernamant si moderatie. o mare actrita romanca Leopoldina Balanuta spunea> masura, masura, intodeauna masura!
Atenție, se încalcă Regulamentul "Art. 16.4. să nu conțină un limbaj sau imagini obscene, defăimătoare, rasiste, de incitare la violență, de hărțuire, profanatoare sau pornografice."
așa să fie, oricum textului ăstuia și nici celor care (dacă) vor mai urma pe tema asta nu le mai schimb subtitlul sub niciun motiv. am greșit o dată, gata... și desigur vă mulțumesc pentru lectură
andu
din punct de vedere emoţional, poemul este foarte frumos. sunt parţial de acord cu ceea ce a scris Virgil. Este un poem-poveste frumos structurat. Îmi place mult simplitatea discursului care aduce multă prospeţime. Metaforele discrete completează tabloul fără ostentaţie.
M-ai trimis cu gândul la Bonnie & Clide, un film aș spune eu de referință, numai că de data aceasta spargerea ar fi la cea mai parșivă bancă din lume, aceea a timpului. Să nu dai vina pe mine că ți-am dat idei! Eu sunt de partea legii, știi? ;-) Interesant. Un altfel de Vladimir aici. Și totuși... nu ne păcălești, șarpele acela de metal îmi face impresia că undeva se pregătește o trecere.
pentru că mi-au plăcut mai mereu versurile tale. au forță, căldură, umor.
la cât mai multe Silviu, să-ți dea Dumnezeu puterea să dăruiești tot mai mult din ceea ce e frumos!
În aceste încercări nu exită kigo, kireji, faci uz de personificare și nici nu răspund întrebărilor unde, ce(cine) și când etc poți cu îndulgență să le numești tristihuri. Cu stimă Mahmoud Djamal
Mulţumesc Paul, cînd am postat textul am făcut o ultimă evaluare şi-mi era frică de clişeele evidente, dar ştii tu, uneori îţi zici că ai timp mai târziu să faci modificări pe text. Voiam să-l scot din bagajul emoţional şi să m-apuc de altul. Voi reveni pe text, no doubt.
Adrian, aşa este, sînt 6, eu am numărat 8. Dar ce, genitivalele nu sînt şi ele o formă artistică? Să luăm de exemplu genitivalul
"moş crăciun". Cum ai putea evita ceva de genul acesta? desigur, nu la el te-ai referit, dar uneori nu poţi scăpa de genitival.
Acolo, la pătura norilor se va schimba, la zeiţa culorilor ar fi imposibil (outside of elimination), paharul în sine nu e rotund, aşa că gura paharului va rămâne. ochiul zilei rămâne, pentru a păstra frumuseţea metaforei, tălpile goale denotă desigur lipsa încălţămintei, etc. Ceva anume se va schimba, genitivalele sînt însă ceva de care nu pot să scap, încă.
Remarc aparitia acestui volum si o felicit pe Adina. Nu am citit foarte mult scris de ea dar in ceea ce am citit am gasit un talent evident si cristalizat. Ma bucur si pentru faptul ca intr-o maree de autori din Moldova si Walachia Adina se contureaza ca o voce poetica distincta din inima Transilvaniei. - atentie autorului: se scie "Dan Jumară, a cărui inteligență"
Ok, lipseşte punctuaţia, dar sunt sigur că dacă autorul ar fi vrut ca noaptea să nu fie subiect, ar fi trântit o virgulă după termen ori ar fi fragmentat. Dar, da, interesantă observaţia Mariei. I-aş reproşa textului versurile prăfuite "scoate amintiri
de sub lespezi" şi grandoarea unor concepte ("suflet/amintiri/vise), asta în măsura în care nici contextul nu le ajută. Un text ceva mai slăbuţ decât de obicei.
Vlad, fireste ca vei incepe cu mine, ca doar nu mi-am racit pana degeaba. in ceea ce priveste proiectul tau - cum spuneam - nu cred ca analiza persoanei "creatoare" este plotul. oricum nu ai avea cum sa-i cunosti pe toti, individual, pentru a ramane obiectiv. mi-ar fi placut o metafora-analiza sincretica a universului literar al autorului. "Opera" este vizibila pentru toti. nu lungimea barbii sau a fustei e importanta aici, ci scriitora. asa ca pozele de profil nu sunt musai necesare. posibil chiar sa incurce. iar daca te temi de reactii, propun sa lasi deschisa o lista pentru inscrieri. oricum, iti va lua ceva timp pentru fiecare. cine nu e pe lista, nu vrea, nu vrea si gata!
Mulțumesc, Virgil. În curând îți voi expedia un exemplar. Mulțumesc și pe această cale Marinei Nicolaev, care a fost prezentă ieri seară, la lansare. Astăzi am revenit în Israel.
Margas, pentru că tot văd că, de vreo jumătate de an încoace, "ceri scuze" în stânga şi-n dreapta ca o bocitoare profesionistă, hai să-ţi mai predau o lecţie de subtilitate lingvistică: când ţi se greşeşte, se cuvine să ceri sczue. Când greşeşti, prezinţi scuze.
nu tot ce incepe cu bine se termina cu bine. Primele 3 versuri sunt foarte frumoase: erau zile când întorceam oamenii pe stradă pentru că aveau pălărie, pentru că se îmbrăcau în alb spun totul despre sentimentul acela pe care il ai cand ti se pare ca recunosti pe acel cineva pe care l-ai pierdut, mai ca ai tendinta sa tragi trecatorii de maneca, scuzandu-te apoi ca ai confundat persoana... de la aceste trei versuri frumoase insa, poezie se pierde, ea devine o povestire banala, poate avea nota de trecere daca este scrisa ca proza, cu un limbaj pe masura
am admirat imaginea mai ales ca stiu unde este facuta intotdeauna am considerat cubul acela inutil iata aici foarte inspirat poezia foarte frumoasa doar penultima strofa mi se pare putin ca suna a negatie un spatiu sau un adjectiv substituit de o culoare daca privim artistic o semidreapta poate fi conceputa din culoare dar o culoare nu poate fi conceputa de o semidreapta .. revine functia cand p implica q, fara inversiuni :) de altfel, mi-a redat o stare placuta, de melancolie, si ma duc fuga sa caut si eu 5th avenue :) ionut.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
engleză cu nume francez şi numaiştiuce românesc printre,
mă simt onorat de comentariul vostru, considerând că de la ultima voastră ieşire în public a curs multă apă, multă cerneală, s-au scris multe pe-aici, etc.
cred că simpatizaţi cu numele meu (deşi l-aţi ciupit un pic), cu scrisul meu şi poate chiar cu persoana mea care din perspectiva românească nu e chiar o nulitate pe arena internaţională.
în fine moftul şi gustul se zice că nu se discută, deci vă las să vă bucuraţi de ele. poezia mea încă merge în cîrje şi nu e frumos să vă bateţi joc de ea.
pentru textul : ieşirea din iarnă devreau să aprind un chibrit şi să fac puţină lumină aici - la impresia voastră că textul e puţin forţat şi haotic - e la modă pe aici, prin america, un stil sinefic de a scrie şi anume să începi versul stanzei urmatoare cu sfîrşitul celei precedente, sau cu ideea ce o poartă. aşa am făcut eu. că pare repetitiv, descriptiv, inefectiv, insenzitiv sau inovativ, asta nu sînt în stare să judec. dar mi-am însuşit critica, am să pun poezia mea la o terapie forţată să poată merge odată pe picioarele ei, şi recunosc că aici mi-aţi putea fi de ajutor. deci mulţumesc de comentariu şi de orice eventual ajutor.
Dragă Marinela, te rog să îți justifici aprecierile din comentarii; să spui "frumos, mi-a plăcut", nu ne ajută cu nimic. Sunt sigură că poți să oferi o imagine mai completă asupra motivelor pentru care apreciezi sau nu un text, iar aceasta folosește mai mult autorului. Mulțumesc.
pentru textul : cuvintele sînt deOK, bănuiam că face parte dintr-o lucrare mai amplă, însă, aşa cum probabil ştiţi, pe net, textele se citesc, de cele mai multe ori, ca de sine stătătaore. Cu atât mai mult cu cât cititorul dă pentru prima dată de un fragment, chiar dacă acesta vine ca o continuare la altele. Bun. În cazul nostru, mă apuc să citesc. Citesc, citesc, autorul mă plimbă, mă plimbă, pentru a-mi spune că personajul îşi umblă în, pardon!, izmene. Cum ar trebui să reacţionez eu? Ar trebui să fiu entuziasmat? Ce anume din acest text are pretenţia să mă facă să citesc urmarea? Lipsa oricărei idei? N-aş prea crede asta.
Sfaturi sincere şi utile? Tăiaţi drastic din descrieri! (textul de mai sus are numai descriere). Dacă nu, alternaţi-le cu introspecţii al personajului, cu dialog, ca stil, ca expresie, ca ceva, cu ceva. Recitiţi textul! De câte ori ne spuneţi cum cade lumina, ce fel de lumină, de beznă, cât şi cum este lumina/bezna unui loc? Şi, mai ales, în ce stil? Unul neîngrijit, greoi, pe alcouri prea "peotic", pe alte alocuri, prozaic, cu redundanţe (citez "ferestrele blocurilor")... Revizuiţi punctuaţia. Dar, cel mai important, dacă doriţi să "prindeti" cititorii, veniţi cu o idee, în primul rând. Dacă ea este inedită şi bine expusă, cu atât mai bine. Cam atât.
pentru textul : Spre periferie deIulia, nu prea fac eu caz de cacofonii dar " în noaptea adâncă ca şi cum ai" chiar suna cam aiurea.
pentru textul : poetul deiar expresia "scriu cu pieptul" suna... tot aiurea. adica am incercat sa imi imaginez. apoi am incercat sa nu imi imaginez. si tot prost a iesit. mi se pare un text scris cam asa la repezeala.
De obicei nu-mi plac poemele cu iz de Craciun, dar asta mi-a atins o coarda. Un poem realistico-idealist, bine echilibrat si actual, de ce nu?! Mi-a placut mult, in mod integral, de aceea ofer semnul meu :)
a, si sa nu uit: Merry Christmas and a happy new year! :)
pentru textul : feliz navidad decuvintele tale mă onorează.
pentru textul : drum cât se poate de colorat demulţumesc frumos.
un text care după ce îl citești îți vine să dai telefon autorului să vezi dacă nu i s-a întîmplat ceva. o colecție reușită de tot felul de mărfuri de contrabandă care te face să jinduiești. păcat că între mine și autor s-a împămîntenit această vrăjmășie adîncă pentru că uite, din cînd în cînd mă surprinde plăcut cu texte consistente. de fapt părerea mea este că emilian este unul din puținii autori români contemporani care nu numai că scriu numai ceea ce trăiesc, dar o fac și elgant de bine, fără să fie o înșiruire de smiorcăieli sau detalii ieftine. cu un fel de eleganță degajată care te ispitește să citești mai departe. ideea și structura textului de față, deși poate nu sînt o invenție nouă, au ceva surpinzător, asemenea unei sirene de poliție sau salvare pe care deși le-ai auzit de zeci de ori reușesc să te înfioare încă o dată. atenție că mai există unele typos.
pentru textul : să nu spui după aia că nu ți-am spus(celor care au trecut prin viețile mele) deCitind poemul, am senzația de sincope date prin alternanța dintre versurile scurte și lungi, de fragmentare. La început, "strîngînd din dinți" îmi pare prea personal. În versul următor, "văruită în voaluri de borangic" pare o explicație prea lungă și cred că metafora ar trebui realizată fără "în voaluri" sau altceva în loc. Lași "sorț" sau "sorți"? Frumos spus "biserică ideală".
pentru textul : apryl descuze pentru întârziere, dar aseară mi-am pierdut timpul cu semifinala "Inter-Barca". Mă gândesc într-un fel să reiau activitatea arbitrală; ma calcio con calcio, poesia con poesia. Da! Este o limbă foarte frumoasă, chiar romantică aş spune cu o muzicalitate fascinantă. Sună frumos în italiană şi în acelaşi timp încântă prin esenţa pură a cuvintelor, prin imaginea vie, vibrând în fiecare vers. Mi s-a părut mult mai complicat cu "link-ul" şi am postat-o aşa. Cred că mult mai frumos le stă împreună. Apoi mă gândeam că dacă s-ar traduce un text mult mai vechi; în felul acesta va reapărea pe prima pagină însoţit de traducere bineînţeles. Este doar o idee. O să mai fac traduceri, atât cât timpul îmi va permite. Voi încerca să las câte un semn la fiecare. Mă bucur că va plăcut. Să ne citim cu bine!
pentru textul : ambiguu | mîinile deam recitit si, treptat, a inceput sa-mi placa. de la inghitirea vederii si acoperirea cu iluzii, trecand prin singuratatea mergerii pe ape (trecerii in alt univers), pana la neimpartirea in bine si rau a raului-moarte, intru adunarea/redescoperire pentru trimiterea mai departe. o moarte nu vine niciodata singura. poate as revedea in privinta ritmului "de tot" si "decat si".
pentru textul : Cioburi de alb decer anticipat scuze autorului ca am stranit aceasta polemica si ma vad nevoita sa clarific o anumita stare de fapt in comentariile semnate de bobadil si profet. voi incepe cu primul, andu fie vorba intre noi/cine se scuza pupa funduri... cam asta am inteles eu din comentariul tau..sau pe romaneste...se acuza...in ceea ce priveste zelul cu care te ai grabit sa te incolonezi la regula profetului m/am uitat de curiozitate pe pagina ta si ultimele doua texte sunt publicate in zile consecutive...de unde rezulta judecand cu spirit avocatesc...mon cher, te cam contrazici ori ca e lunga calea de la cuvant la fapta si as vrea sa nu fii fanfaron, mai ales ca noi suntem ,,pretini '' vechi pe site. in ceea ce priveste alteta dumneavoastra regala, dle profet, sunteti hilar prin modul in care v/ati cocosit a raspunde demersului meu literar. daca a/ti fi citit cu atentie ati fi observat ca eu nu am facut nicio referire asupra valorii sau nonvalorii textului de fata, ci doar am atras nedumerita atentia asupra regulii la care se supun toti novicii nu numai laurentiu belizan, de a posta la doua zile un text. pe mine m/a frapat discriminarea si, daca veti fi tot atent, eu am mai luat atitudine si in cazul altor novici, cum ar fi leonard ancuta. ma surprinde virulenta si graba deplasata cu care v/ati grabit sa catalogati acest text ca fiind unul slab doar pentru ca mi/am asumat libertatea de a va pune o intrebare si nu vad de ce un autor ar trebui pedepsit din cauza mea. aveti ceva cu mine sau ideile mele, aveti la indemana resorturile necesare pentru masuri coercitive asupra mea actionati ca atare , nu asupra autorului care nu are nicio vina in acest caz si care ,din bun simt, nici nu a intervenit. daca ma dezamageste ceva in atitudinea voastra e rautatea gratuita, zeflemeaua ieftina si tendinta de a strivi specifica unor oameni care au fost asupriti de un regim trecut, e o sechela a traiului in comunism, o privire mica si meschina asupra libertatii de a scrie. privesc cu luare aminte modul abuziv in care luati atitudine si felul in care strigati dupa ajutorul editorilor cum striga stapanul dupa slugi. aveti nostalgia uniformei, a treselor si a locotententilor dar nu uitati ca hermeneia nu e a mea si nici a voastra, e a urmasilor urmasilor nostri ..vacarestii literaturii romane! dumneata nu ai niciun drept de a ingradi libertatea poetica a autorilor care iti fac onoarea de a fi membri ai comunitatii literare...ai un stil ciudat de a/i alunga pe cei care chiar vor sa zideasca si nu ma mir daca cetatea hermeneii va intra intr o zi in ruine si o sa te plimbi singur si salbaticit aratand ratacitilor aleatorii urmele picturilor lasate de artistii care au trecut pe aici. *cer inca o data scuze pentru interventia off topic si pentru eventualele greseli...e f tarziu aici in romania ...tuturor, recomand discernamant si moderatie. o mare actrita romanca Leopoldina Balanuta spunea> masura, masura, intodeauna masura!
pentru textul : Descoperirea deAtenție, se încalcă Regulamentul "Art. 16.4. să nu conțină un limbaj sau imagini obscene, defăimătoare, rasiste, de incitare la violență, de hărțuire, profanatoare sau pornografice."
pentru textul : this is a film deCalin, nicicand nu am afirmat ca as fi vreun connaisseur.
pentru textul : Cosmologia: ultima fenomenologie a procesului creaţiei literare deatat a putut inspiratia mea sa duca intr-un moment.
ce te deranjeaza in plus, fata de asta?
așa să fie, oricum textului ăstuia și nici celor care (dacă) vor mai urma pe tema asta nu le mai schimb subtitlul sub niciun motiv. am greșit o dată, gata... și desigur vă mulțumesc pentru lectură
pentru textul : Tanța portanța și chitanța deandu
din punct de vedere emoţional, poemul este foarte frumos. sunt parţial de acord cu ceea ce a scris Virgil. Este un poem-poveste frumos structurat. Îmi place mult simplitatea discursului care aduce multă prospeţime. Metaforele discrete completează tabloul fără ostentaţie.
pentru textul : old times deM-ai trimis cu gândul la Bonnie & Clide, un film aș spune eu de referință, numai că de data aceasta spargerea ar fi la cea mai parșivă bancă din lume, aceea a timpului. Să nu dai vina pe mine că ți-am dat idei! Eu sunt de partea legii, știi? ;-) Interesant. Un altfel de Vladimir aici. Și totuși... nu ne păcălești, șarpele acela de metal îmi face impresia că undeva se pregătește o trecere.
pentru textul : Drumul mătăsii depentru că mi-au plăcut mai mereu versurile tale. au forță, căldură, umor.
pentru textul : „Fetița cu crocodil” - de Silviu Dachin dela cât mai multe Silviu, să-ți dea Dumnezeu puterea să dăruiești tot mai mult din ceea ce e frumos!
În aceste încercări nu exită kigo, kireji, faci uz de personificare și nici nu răspund întrebărilor unde, ce(cine) și când etc poți cu îndulgență să le numești tristihuri. Cu stimă Mahmoud Djamal
pentru textul : încercări de haiku deMulţumesc Paul, cînd am postat textul am făcut o ultimă evaluare şi-mi era frică de clişeele evidente, dar ştii tu, uneori îţi zici că ai timp mai târziu să faci modificări pe text. Voiam să-l scot din bagajul emoţional şi să m-apuc de altul. Voi reveni pe text, no doubt.
Adrian, aşa este, sînt 6, eu am numărat 8. Dar ce, genitivalele nu sînt şi ele o formă artistică? Să luăm de exemplu genitivalul
pentru textul : decor de"moş crăciun". Cum ai putea evita ceva de genul acesta? desigur, nu la el te-ai referit, dar uneori nu poţi scăpa de genitival.
Acolo, la pătura norilor se va schimba, la zeiţa culorilor ar fi imposibil (outside of elimination), paharul în sine nu e rotund, aşa că gura paharului va rămâne. ochiul zilei rămâne, pentru a păstra frumuseţea metaforei, tălpile goale denotă desigur lipsa încălţămintei, etc. Ceva anume se va schimba, genitivalele sînt însă ceva de care nu pot să scap, încă.
în mod deosebit: "ca nişte brazi bărbaţi care-şi flutură /
pentru textul : pâlpâire destatornicia în umbra securii"
Stimă
Remarc aparitia acestui volum si o felicit pe Adina. Nu am citit foarte mult scris de ea dar in ceea ce am citit am gasit un talent evident si cristalizat. Ma bucur si pentru faptul ca intr-o maree de autori din Moldova si Walachia Adina se contureaza ca o voce poetica distincta din inima Transilvaniei. - atentie autorului: se scie "Dan Jumară, a cărui inteligență"
pentru textul : Apariție editorială 2007: “Calvaria”– Adina Ungur deOk, lipseşte punctuaţia, dar sunt sigur că dacă autorul ar fi vrut ca noaptea să nu fie subiect, ar fi trântit o virgulă după termen ori ar fi fragmentat. Dar, da, interesantă observaţia Mariei. I-aş reproşa textului versurile prăfuite "scoate amintiri
pentru textul : crochiuri nocturne dede sub lespezi" şi grandoarea unor concepte ("suflet/amintiri/vise), asta în măsura în care nici contextul nu le ajută. Un text ceva mai slăbuţ decât de obicei.
Sper sa reusiti sa veniti. Inca nu am definitivat programul, astept propuneri.
pentru textul : A zecea antologie de cenaclu - Virtualia deSi textele pentru antologie.
Vlad, fireste ca vei incepe cu mine, ca doar nu mi-am racit pana degeaba. in ceea ce priveste proiectul tau - cum spuneam - nu cred ca analiza persoanei "creatoare" este plotul. oricum nu ai avea cum sa-i cunosti pe toti, individual, pentru a ramane obiectiv. mi-ar fi placut o metafora-analiza sincretica a universului literar al autorului. "Opera" este vizibila pentru toti. nu lungimea barbii sau a fustei e importanta aici, ci scriitora. asa ca pozele de profil nu sunt musai necesare. posibil chiar sa incurce. iar daca te temi de reactii, propun sa lasi deschisa o lista pentru inscrieri. oricum, iti va lua ceva timp pentru fiecare. cine nu e pe lista, nu vrea, nu vrea si gata!
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete desă înțeleg(em) că este vorba despre frumusețea ta (deci)? Că tot veni vorba de bumerang.
pentru textul : Fiare deMulțumesc, Virgil. În curând îți voi expedia un exemplar. Mulțumesc și pe această cale Marinei Nicolaev, care a fost prezentă ieri seară, la lansare. Astăzi am revenit în Israel.
pentru textul : Apariție editorială desunt convinsă că le vei corecta când vei avea timp, e de altfel păcat să fie lăsat așa. îți urez un drum bun și toate cele bune!
pentru textul : Interviu (non-virtual) cu Constantin Virgil Negoiță deMargas, pentru că tot văd că, de vreo jumătate de an încoace, "ceri scuze" în stânga şi-n dreapta ca o bocitoare profesionistă, hai să-ţi mai predau o lecţie de subtilitate lingvistică: când ţi se greşeşte, se cuvine să ceri sczue. Când greşeşti, prezinţi scuze.
În rest, râd de mă prăpădesc.
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate denu tot ce incepe cu bine se termina cu bine. Primele 3 versuri sunt foarte frumoase: erau zile când întorceam oamenii pe stradă pentru că aveau pălărie, pentru că se îmbrăcau în alb spun totul despre sentimentul acela pe care il ai cand ti se pare ca recunosti pe acel cineva pe care l-ai pierdut, mai ca ai tendinta sa tragi trecatorii de maneca, scuzandu-te apoi ca ai confundat persoana... de la aceste trei versuri frumoase insa, poezie se pierde, ea devine o povestire banala, poate avea nota de trecere daca este scrisa ca proza, cu un limbaj pe masura
pentru textul : Poemul pentru Chichere deam admirat imaginea mai ales ca stiu unde este facuta intotdeauna am considerat cubul acela inutil iata aici foarte inspirat poezia foarte frumoasa doar penultima strofa mi se pare putin ca suna a negatie un spatiu sau un adjectiv substituit de o culoare daca privim artistic o semidreapta poate fi conceputa din culoare dar o culoare nu poate fi conceputa de o semidreapta .. revine functia cand p implica q, fara inversiuni :) de altfel, mi-a redat o stare placuta, de melancolie, si ma duc fuga sa caut si eu 5th avenue :) ionut.
pentru textul : kansas in june dePagini