" Dar n-o să te îmbrățișez niciodată, tată. Și nu voi purta niciodată ceas. N-am nevoie." Părerea mea ar fi să nu scoți de aici referirea la ceas (dacă aceasta a fost prima). Impactul este mai mare decât la final. Deși repetarea pe mine nu m-a deranjat, cred chiar că își are rostul ei, conține ideea de bază a textului, pe care ai reușit s-o pui în valoare (așadar, nu-ți voi face pe plac, tată, pentru că întotdeauna te-a interesat mai mult cadoul pe care mi l-ai dat, decât cee ce simțeam). Textul tău m-a impresionat prin luciditate, un soi de resemnare, transmise destul de bine în cuvinte.
chiar ma intreb de ce nu mai scrii poezie. probabil nu mai ai timp de dantela. te multumesti cu materialul brut. asta e lene. oarecum cronica. vezi ca ai un typos sau doua m-a impovarat textul tau
Am interpretat destul de simplist,în sensul ca este destul de greu sa gasesti linistea sub ruina unui cutremur.Dar mai stii?Daca am gresit,iarta.Iar parerea despre text ,cum poate fi alta decât...doar sunt "fan" al tau,ai uitat?:)))
"dizonante fonetice"... ma amuzi. probabil stii foarte bine limba engleza. eu nu o stiu asa bine, abia am reusit. nu ma simt niciodata confortabil sa traduc. desi am cam tradus de vreo douazeci si sapte de ani. dar tot asa, cu dificultate. in ce priveste imaginea, imi este draga. din mai multe puncte de vedere. si imi aminteste de prima data cind am scris textul si de unde eram cind l-am scris. asa ca ramine. ce sa ii faci. am si eu fixismele mele.
in comentarii scriu in general fara diacritice. incerc sa fiu consecvent acestei practici. te deranjeaza? iar daca nu intelegi despre ce vorbesc nu incerca sa ma maimutaresti. e... sub-uman. parol.
nu voiesc sa raspund acestei provocari. stiu ca exemplele sunt usor de gasit, mai ales atunci cand intentionezi a le afla. am o nelamurire tehnica. nu inteleg de ce atunci cand imi sunt puse comentarii poemelor mele nu sunt instintat pe mail, desi bifez casuta care ar trebui sa indeplineasca aceasta functie. cu prietenie.
Mă atrage acest text. Redă chiar si prin sintaxa frazei starea aceea de grabă din timpul sesiunilor, timp în care totul se esenţializează si ,,filmul" devine doar un set de imagini semnificative. Îmi place că autorul îsi face timp ( în contextul firului epic ) :) pentru o descriere mai amplă a prieteniei dintre cei doi:
,,Horia era prieten bun cu Sașa! Îl mai ajuta la alte materii. Se descurca bine. Trebuia să fi dat la informatică. Gândea algoritmic. Așa îl mai alintau colegii. Îi plăcea mult teologia. Îl influențase pe Sașa!"
,,Și tinerii zâmbiră! Aveau în comun multe sporturi! Multe idei. Gusturi asemănătoare. Horia un pic mai retras. Sașa foarte introvertit. Horia cu multă energie. Sașa ca un burete pentru energie. Nu aveau secrete. Și cine nu știe ce frumoasă este viața fără secrete!"
Reiese influenţa prietenului bun, influenţă care rămâne pentru totdeauna. Remarc faptul că se pune accentul pe lucrurile aparent ,,banale" din relaţionările zilnice, făcând din banal monumente de prietenie. Îmi amintesc de spusa lui Napoleon Bonaparte: ,,Nu există prietenie, ci doar momente de prietenie.". Parcă l-as contrazice, folosindu-mă chiar de textul tău, Paul.
Este răvăsitor finalul cănd Sasa, amintindu-si atâtea momente cu ,,omul care..." făcuse atâtea pentru el", avea regretul că nu stia dacă echipa lui Horia câstigase...Asa fac prietenii adevăraţi, vor sa intre in bucuria prietenilor lor.
Am zâmbit la recitirea acestui text în dimineaţa asta ( tocmai sunt între două examene ,,Psihologia învăţării" si ,,Psihologia socială" :) )
Apreciez în mod deosebit că textul ţine cont si de rigorile stiintifice (psihologie) si teologice. Si chiar face legătura între psihologie si teologie anulând prejudecata că acestea două ar fi antagonice. Mulţumesc, Paul. M-a bucurat foarte mult lectura ,,Studentului".
Poti incerca cu Atahualpa. Tipul asta a fost ultimul rege incas pe care l-a ucis netrebnicul de Pizzaro. E o poveste intreaga. Una din favoritele mele.
Bianca, știu cât de greu e să modifici, m-am învârtit trei zile în jurul unor versuri urmându-ți sugestiile, convinsă că ai dreptate, nefiind însă mulțumită nici acum de rezultat. Pentru că într-adevăr empatia este esențială, însă vibrarea nu poate coincide, a ajunge până la identificare cu autorul este imposibil și poate nici nu ar fi de dorit. Din cauza asta mă și feresc deseori să las o părere ce s-ar vrea ,,constructivă". Re -despre indicațiile de regie: ideea nu este nouă, era chiar evidentă cum bine spui în context și chiar ca și simbolistică, însă tocmai pentru că îți citesc de multă vreme poeziile mă îndrept mai degrabă spre umbre, spre adâncimi, decât spre evidență. De asta te și întrebam dacă ai simțit nevoia păstrării unei legături, pentru că fereastra ta mă cam urmărește de ceva vreme :). Oricum, voiam să îți mai spun o dată că mi-a plăcut mult, pentru că tu, prinsă fiind de micile schimbări, nu știu dacă ai receptat feed-back-ul sub toate aspectele. Nu că ar fi atât de important :).
Pricepi tu, cititorule, tangoul vieții Și-al morții, răstignit pe-un lemn de cnuturi? nu, nu pricep. nu pricep de ce iti ingreunezi singur misiunea de a transmite ceva cititorului, cautand cuvinte prin dictionarele de specialitate. incarci poemul fara rost.
oi fi eu român care trăiesc "în afară" dar parcă ultima dată cînd am citit nu exista locuțiunea "înafară", sau asta s-o fi folosind acum numai cînd e vorba de ”sîn” și nu știu eu
yeah, I know. it must of being smtg strong, deep and outstandin'. congrats! you deserve it! jump then to save/stop me also to laugh and be high. 'cause I mark this text. I see beauty, I saw ideas!
Lucian, Saint Germain este pentru mine intodeauna un panaceu, indiferent de anotimpuri si timpuri...casele vechi invadate de acoperisuri imbracate in lucarne, mansarde si flori...indiferent de sufletul meu descheiat ce contracteaza pneumoniile altora... cind sint aici sint in virful ciresului. pentru ca asta imi doresc, aici sint eu.
scoica incinsa... zic si eu sa nu tac:) necazul cu inchisa (nu am pretentia ca pricep exact ce zici tu aici. ca, de, cu papusile s-a jucat nevasta-mea, iar masinuta nu incape in text), e urmatorul: "ochii papusii", imaginea, risca sa duca inspre culoare, spre luciul negru, albastru, maron al plasticului, "inchisa" e pe langa orice idee de culoare. scoica inchisa, ochii inchisi ai papusii, nedoritul sfarsit al copilariei, ramasul (prea) in urma, etc... asta cred ca vrea sa spuna textul. pe scurt, trebuie sa inchizi ochii papusii ca sa dea bine! vai, ce comentariu jalnic... ma ierti tu cumva!:))
trebuie, totuși, să te întreb (și mă întreb!) dacă mie îmi era adresate aceste vorbe:
„Am fost și rămân o admiratoare a condeiului acestei autoare remarcabilă din diaspora.”
iată-mă în dublă dilemă
1) sunt, oare, „o poetă remarcabilă”?
2) din câte mai știu eu, Brașovul e un frumos oraș din România; și, dacă-mi amintesc bine, m-am născut într-un sătuc din... Neamț! :)
(nu din vina mea ori datorită eforturilor mele...)
În strofa care nu respectă simetria e o inversare care atinge altă direcţie, de aia...
"Â"ul din "a", în cazul acesta, e facultativ (am adoptat de mult acest "â"). "Î"ul (din "i") e obligatoriu doar la finalul cuvântului sau în interiorul cuvintelor compuse care încep cu "î" (compunerea cu "re/ ne").
Despre cratime - exceptând "de-a curmezişul", unde sunt obligat - celelalte două sunt pentru un anume ritm.
"Se doare" se vrea o licenţă care ar trebui să-mi aducă un surplus de sens (dincolo de "se suferă").
Da, orice este perfectibil, dar cu oareşce costuri.
Rafael, 'Interesant acel "ma uit", preferat unui posibil "privesc"..' "mă uit" și în sensul de "a mă pierde", a uita de mine cel ce "privesc". Ai prins cumva și această idee. Mulțumesc
Andu, nici eu nu pretind că poemul nu e perfectibil sau că... e unul din cele mai bune poeme ale mele. adevărul e că l-am scris, l-am modificat, și... după o oră două m-am întors la el și l-am postat în forma inițială (adică cea de-acum). am trecut printr-o perioadă dificilă. încă mă caut. așa că... orice sugestie, orice critică sunt binevenite.
Ioana, am zâmbit când am văzut cum ai început...„Lisandro”! (mi-a plăcut, Vlad îmi mai spunea așa.) da, demne de luat în seamă sugestiile tale, mai ales cea referitoare la al treilea vers. mă mai gândesc puțin, dar cred că voi face măcar o schimbare.
sunt de acord cu Mariana și Adrian. cred că poemul merită șlefuit.
și mai cred că Andu, doar ca să audă un: ai dreptate, a coborât exigența estetică la turul pantalonlor.
Matei, da, nu stiu daca scenarist, dar regizor m-am gindit, desi probabil n-ar trebui sa divulg asta. d3mona, autorul iti multumeste pentru apreciere YS, eu am ingeneral rezerve fata de termenul "sarbatori crestine", nici nu cred ca exista asa ceva decit ca protuberanta culturala iar asta are doar o relevanta muzeistica pentru mine. Ceea ce ma intereseaza este esenta intimplarilor si a fiecarei zile in parte. Probabil un fel de "Ichi-go ichi-e".
„cu cît numele are mai multe litere cu atît trăiești mai mult” „duc mîna la stern te simt acolo și totul e bine” „a ce nu ți-am spus visez cu ochii deschiși ca și cum ar fi cel mai important lucru” „întotdeauna vor fi acolo întotdeauna vor avea liniște” ... probabil că nu are prea mare importanță dar pentru rîndurile aste și pentru ce le înconjoară...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
eprimată - perimată
pentru textul : Fi-va mie de" Dar n-o să te îmbrățișez niciodată, tată. Și nu voi purta niciodată ceas. N-am nevoie." Părerea mea ar fi să nu scoți de aici referirea la ceas (dacă aceasta a fost prima). Impactul este mai mare decât la final. Deși repetarea pe mine nu m-a deranjat, cred chiar că își are rostul ei, conține ideea de bază a textului, pe care ai reușit s-o pui în valoare (așadar, nu-ți voi face pe plac, tată, pentru că întotdeauna te-a interesat mai mult cadoul pe care mi l-ai dat, decât cee ce simțeam). Textul tău m-a impresionat prin luciditate, un soi de resemnare, transmise destul de bine în cuvinte.
pentru textul : Anywhere but here dechiar ma intreb de ce nu mai scrii poezie. probabil nu mai ai timp de dantela. te multumesti cu materialul brut. asta e lene. oarecum cronica. vezi ca ai un typos sau doua m-a impovarat textul tau
pentru textul : “când te doare afli unde ți-e locul” decam ametitor textul acum. in orice caz imi place acum unitatea textului si finalul
pentru textul : fixație dedespre limbă, totul este lapte şi miere. uneori, şi poezie.
pentru textul : când de iubire ţineam cu dinţii demulţumesc pentru intervenţia asta cu... dinţi. (ca să mă păstrez în ludic...)
Am interpretat destul de simplist,în sensul ca este destul de greu sa gasesti linistea sub ruina unui cutremur.Dar mai stii?Daca am gresit,iarta.Iar parerea despre text ,cum poate fi alta decât...doar sunt "fan" al tau,ai uitat?:)))
pentru textul : după cutremur de"dizonante fonetice"... ma amuzi. probabil stii foarte bine limba engleza. eu nu o stiu asa bine, abia am reusit. nu ma simt niciodata confortabil sa traduc. desi am cam tradus de vreo douazeci si sapte de ani. dar tot asa, cu dificultate. in ce priveste imaginea, imi este draga. din mai multe puncte de vedere. si imi aminteste de prima data cind am scris textul si de unde eram cind l-am scris. asa ca ramine. ce sa ii faci. am si eu fixismele mele.
pentru textul : yerba maté III ▒ derubbish? OK!
pentru textul : Iată dein comentarii scriu in general fara diacritice. incerc sa fiu consecvent acestei practici. te deranjeaza? iar daca nu intelegi despre ce vorbesc nu incerca sa ma maimutaresti. e... sub-uman. parol.
pentru textul : să nu căutați poetul din mine deam notat, Adrian. mulțumesc
pentru textul : călătorii.cioburi.zile denu voiesc sa raspund acestei provocari. stiu ca exemplele sunt usor de gasit, mai ales atunci cand intentionezi a le afla. am o nelamurire tehnica. nu inteleg de ce atunci cand imi sunt puse comentarii poemelor mele nu sunt instintat pe mail, desi bifez casuta care ar trebui sa indeplineasca aceasta functie. cu prietenie.
pentru textul : Definiții pentru muze deProzodia îmbracă perfect starea în astă noapte când:
„e smoală cu crini şi pericol iubite
castroane cu stele se sparg sus de cer
şi palmele noastre alintă cuţite
şi lumea se plimbă cu paşi de-ofiţer
e linişte-n noapte,-i răpciune iubite
castroane cu stele se sparg sus de cer
şi lumea se culcă pe cant de cuţite
şi inima bate ca un pas de-ofiţer”
Circularitate perfectă cu… „diferenţe”; centrul palpită; păcat că „şi inima bate ca un pas de-ofiţer” sună „ca dracu’ „ ieşind din text
pentru textul : Hemoragii deMă atrage acest text. Redă chiar si prin sintaxa frazei starea aceea de grabă din timpul sesiunilor, timp în care totul se esenţializează si ,,filmul" devine doar un set de imagini semnificative. Îmi place că autorul îsi face timp ( în contextul firului epic ) :) pentru o descriere mai amplă a prieteniei dintre cei doi:
pentru textul : Studentul de,,Horia era prieten bun cu Sașa! Îl mai ajuta la alte materii. Se descurca bine. Trebuia să fi dat la informatică. Gândea algoritmic. Așa îl mai alintau colegii. Îi plăcea mult teologia. Îl influențase pe Sașa!"
,,Și tinerii zâmbiră! Aveau în comun multe sporturi! Multe idei. Gusturi asemănătoare. Horia un pic mai retras. Sașa foarte introvertit. Horia cu multă energie. Sașa ca un burete pentru energie. Nu aveau secrete. Și cine nu știe ce frumoasă este viața fără secrete!"
Reiese influenţa prietenului bun, influenţă care rămâne pentru totdeauna. Remarc faptul că se pune accentul pe lucrurile aparent ,,banale" din relaţionările zilnice, făcând din banal monumente de prietenie. Îmi amintesc de spusa lui Napoleon Bonaparte: ,,Nu există prietenie, ci doar momente de prietenie.". Parcă l-as contrazice, folosindu-mă chiar de textul tău, Paul.
Este răvăsitor finalul cănd Sasa, amintindu-si atâtea momente cu ,,omul care..." făcuse atâtea pentru el", avea regretul că nu stia dacă echipa lui Horia câstigase...Asa fac prietenii adevăraţi, vor sa intre in bucuria prietenilor lor.
Am zâmbit la recitirea acestui text în dimineaţa asta ( tocmai sunt între două examene ,,Psihologia învăţării" si ,,Psihologia socială" :) )
Apreciez în mod deosebit că textul ţine cont si de rigorile stiintifice (psihologie) si teologice. Si chiar face legătura între psihologie si teologie anulând prejudecata că acestea două ar fi antagonice. Mulţumesc, Paul. M-a bucurat foarte mult lectura ,,Studentului".
Poti incerca cu Atahualpa. Tipul asta a fost ultimul rege incas pe care l-a ucis netrebnicul de Pizzaro. E o poveste intreaga. Una din favoritele mele.
pentru textul : scrisori din țara lui oriunde I deBianca, știu cât de greu e să modifici, m-am învârtit trei zile în jurul unor versuri urmându-ți sugestiile, convinsă că ai dreptate, nefiind însă mulțumită nici acum de rezultat. Pentru că într-adevăr empatia este esențială, însă vibrarea nu poate coincide, a ajunge până la identificare cu autorul este imposibil și poate nici nu ar fi de dorit. Din cauza asta mă și feresc deseori să las o părere ce s-ar vrea ,,constructivă". Re -despre indicațiile de regie: ideea nu este nouă, era chiar evidentă cum bine spui în context și chiar ca și simbolistică, însă tocmai pentru că îți citesc de multă vreme poeziile mă îndrept mai degrabă spre umbre, spre adâncimi, decât spre evidență. De asta te și întrebam dacă ai simțit nevoia păstrării unei legături, pentru că fereastra ta mă cam urmărește de ceva vreme :). Oricum, voiam să îți mai spun o dată că mi-a plăcut mult, pentru că tu, prinsă fiind de micile schimbări, nu știu dacă ai receptat feed-back-ul sub toate aspectele. Nu că ar fi atât de important :).
pentru textul : Cuvinte în repetiție dePricepi tu, cititorule, tangoul vieții Și-al morții, răstignit pe-un lemn de cnuturi? nu, nu pricep. nu pricep de ce iti ingreunezi singur misiunea de a transmite ceva cititorului, cautand cuvinte prin dictionarele de specialitate. incarci poemul fara rost.
pentru textul : Cum se naște o poezie deoi fi eu român care trăiesc "în afară" dar parcă ultima dată cînd am citit nu exista locuțiunea "înafară", sau asta s-o fi folosind acum numai cînd e vorba de ”sîn” și nu știu eu
pentru textul : Când scriu poezie îmi scot un sân înafară deyeah, I know. it must of being smtg strong, deep and outstandin'. congrats! you deserve it! jump then to save/stop me also to laugh and be high. 'cause I mark this text. I see beauty, I saw ideas!
pentru textul : Oster-Monath deLucian, Saint Germain este pentru mine intodeauna un panaceu, indiferent de anotimpuri si timpuri...casele vechi invadate de acoperisuri imbracate in lucarne, mansarde si flori...indiferent de sufletul meu descheiat ce contracteaza pneumoniile altora... cind sint aici sint in virful ciresului. pentru ca asta imi doresc, aici sint eu.
pentru textul : la vest de mine însămi descoica incinsa... zic si eu sa nu tac:) necazul cu inchisa (nu am pretentia ca pricep exact ce zici tu aici. ca, de, cu papusile s-a jucat nevasta-mea, iar masinuta nu incape in text), e urmatorul: "ochii papusii", imaginea, risca sa duca inspre culoare, spre luciul negru, albastru, maron al plasticului, "inchisa" e pe langa orice idee de culoare. scoica inchisa, ochii inchisi ai papusii, nedoritul sfarsit al copilariei, ramasul (prea) in urma, etc... asta cred ca vrea sa spuna textul. pe scurt, trebuie sa inchizi ochii papusii ca sa dea bine! vai, ce comentariu jalnic... ma ierti tu cumva!:))
pentru textul : scoică închisă dePastişă eminesciană.
pentru textul : De ce mă sfarmă gândul detrebuie, totuși, să te întreb (și mă întreb!) dacă mie îmi era adresate aceste vorbe:
„Am fost și rămân o admiratoare a condeiului acestei autoare remarcabilă din diaspora.”
iată-mă în dublă dilemă
pentru textul : Fântânarului de1) sunt, oare, „o poetă remarcabilă”?
2) din câte mai știu eu, Brașovul e un frumos oraș din România; și, dacă-mi amintesc bine, m-am născut într-un sătuc din... Neamț! :)
(nu din vina mea ori datorită eforturilor mele...)
În strofa care nu respectă simetria e o inversare care atinge altă direcţie, de aia...
pentru textul : Fistulă de"Â"ul din "a", în cazul acesta, e facultativ (am adoptat de mult acest "â"). "Î"ul (din "i") e obligatoriu doar la finalul cuvântului sau în interiorul cuvintelor compuse care încep cu "î" (compunerea cu "re/ ne").
Despre cratime - exceptând "de-a curmezişul", unde sunt obligat - celelalte două sunt pentru un anume ritm.
"Se doare" se vrea o licenţă care ar trebui să-mi aducă un surplus de sens (dincolo de "se suferă").
Da, orice este perfectibil, dar cu oareşce costuri.
Rafael, 'Interesant acel "ma uit", preferat unui posibil "privesc"..' "mă uit" și în sensul de "a mă pierde", a uita de mine cel ce "privesc". Ai prins cumva și această idee. Mulțumesc
pentru textul : Oglinda debiblicele tale versete parafrazete, capătă valențe noi în contextul cotidianului. remarc plăcut profunzimea lor. cu respect, mircea nincu
pentru textul : Poemul nostru în șapte versete deAndu, nici eu nu pretind că poemul nu e perfectibil sau că... e unul din cele mai bune poeme ale mele. adevărul e că l-am scris, l-am modificat, și... după o oră două m-am întors la el și l-am postat în forma inițială (adică cea de-acum). am trecut printr-o perioadă dificilă. încă mă caut. așa că... orice sugestie, orice critică sunt binevenite.
Ioana, am zâmbit când am văzut cum ai început...„Lisandro”! (mi-a plăcut, Vlad îmi mai spunea așa.) da, demne de luat în seamă sugestiile tale, mai ales cea referitoare la al treilea vers. mă mai gândesc puțin, dar cred că voi face măcar o schimbare.
vă mulțumesc!
pentru textul : viața ca o dâră stacojie desunt de acord cu Mariana și Adrian. cred că poemul merită șlefuit.
pentru textul : călătorii.cioburi.zile deși mai cred că Andu, doar ca să audă un: ai dreptate, a coborât exigența estetică la turul pantalonlor.
Matei, da, nu stiu daca scenarist, dar regizor m-am gindit, desi probabil n-ar trebui sa divulg asta. d3mona, autorul iti multumeste pentru apreciere YS, eu am ingeneral rezerve fata de termenul "sarbatori crestine", nici nu cred ca exista asa ceva decit ca protuberanta culturala iar asta are doar o relevanta muzeistica pentru mine. Ceea ce ma intereseaza este esenta intimplarilor si a fiecarei zile in parte. Probabil un fel de "Ichi-go ichi-e".
pentru textul : a christmas tale deVă rog să vă familiarizaţi cu regulamentul Hermeneia şi să nu publicaţi mai mult de un text pe zi!
pentru textul : Oameni fara nume de„cu cît numele are mai multe litere cu atît trăiești mai mult” „duc mîna la stern te simt acolo și totul e bine” „a ce nu ți-am spus visez cu ochii deschiși ca și cum ar fi cel mai important lucru” „întotdeauna vor fi acolo întotdeauna vor avea liniște” ... probabil că nu are prea mare importanță dar pentru rîndurile aste și pentru ce le înconjoară...
pentru textul : jucării pentru fiica noastră dePagini