un poem scris in intimitatea camerei, aceea in care masa troneaza in mijloc, acoperita cand de panzeturi cand de fete de masa împletite de mână, născătoare de amintiri copilărești, adolescentine, cotidiene... un martor, un prieten tacut și neînsuflețit este aici masa. masa aceea nefolosită, ștearsă de praf, în mijlocul căreia tronează un bibleou împietrit în locul unei vii vaze de flori. această masă ți-a dăruit ideea unui decor interbelic?
Chiar aşa, dragă Claudia? Să te duci tu fată tânără la balamuc? Fii serioasă!
Şi să fim serioşi, chiar mi-a plăcut expunerea ta. Nu ştiu dacă nu cumva ai scris-o în timp ce ţipai alergând prin mulţime, dar a ieşit... bine - zic eu. Succes, Cezar
Ideea textului este foarte interesanta, este exprimata destul de comun, la modul ca de pilda sintagma "cu ochiul liber" prezenta mai ales in limbajul familiar ar putea avea un substitut. A rostogoli ceva cu privirea, din nou, suna bine, este o idee interesanta, dar parca am mai auzit-o. Insuficient insa pentru a deduse o relatie inger-om -sfera. Te pune putin pe ganduri... Ialin
Îmi place acest periplu prin timpurile timpurile cele dintâi ale vieții, trecerea imaginară prin generații, colțul în care totul se păstrează aproape intact. Și apropierea în simțire. "la rândul meu am început să scriu cândva o scrisoare către sora mea din pântecul mamei care niciodată nu s-a născut" - remarc îndeosebi acest fragment. Da, cred că ar fi potrivit alt titlu: Tania; copilul meu vorbește; dincolo de naștere... Ceva ce îți place ție mai mult decât orice alt titlu. D
Poemul e bun in masura in care valorifica elementele de detaliu pentru a induce stari si a determina lectorul sa isi deschida portile imaginatiei pentru a primi fantasme. "ca gândurile unui prieten trădat"... poate "ca" ar putea fi eliminat... e lipsit de naturalete in acel loc.
multumesc, anna, pentru ca ai trecut pe aici si ai fost atat de draguta sa si lasi un semn. sper sa treci mai des. scuze pentru intarzierea raspunsului ...eu ajung mai rar pe aici... doar aceasta e cauza...
E plăcut acest text. Are ceva atmosferă, are şi un mesaj rece, ascuns printre alegorii. Păcat că e puţintel umbrit de prea multe cuvinte de legătură. Unele pot fi eliminate fără a altera sensul.
interesanta aceasta evitare a unor cuvinte. probabil este de la ingustarea cimpului vizual. "grație unui minunat accident de muncă" mi se pare un detaliu inutil si deranjant. sugereaza, nu explica. lasa-ne in dubiu, in cautare. pentru ca apoi trecerea inspre filosofarea din final nu mai are farmec. parerea mea.
Ceasul. Timpul. Acea de nenumit „oră care trebuie”. Oglinda (reflecția realului) și ochii, privirea (a te vedea pe tine, prin ceilalți… și reciproca. sau a-ți imagina că vezi, compunând totul din frânturi). Și iarăși ceasul, care trebuie întors la momentul potrivit, nu mai devreme, nu mai târziu. Și fără să insiști, pentru că apare ruptura.
Am o problemă cu acel ficus… un indiciu?
Tanti Nina, ca o parabolă a necesității și a clipei ratate, mă face să mă gândesc la (să nu râdeți, domnule Gorun)… la sfârșitul poveștii lui Ispirescu, „Tinerețe fără bătrânețe…”
Bun. Inițial, scrisesem un comentariu mai lung, dar am șters o bună parte din el… prea se învârtea în jurul aceleiași idei. Destul de cețoase, de altfel, nu?
parca ar fi o litanie, sau un fragment de oracol. te lasa mirat si tulbure, in lumina. una din admiratoare este olecutza ocupata, domnule Manolescu...:) dar cere cu glas mare continuarea unui eseu. sa nu credeti ca am uitat. pe cand?
un text ce are șanse semnificative să devine un „clasic”. întoarcerea la modul tradițional de a scrie este de data aceasta excelentă. alegerea bucății muzicale, la fel. un text care pentru mine este fără cusur. și nu mă entuziasmez prea ușor de obicei.
mulțumesc și pentru că m-ai introdus în lucrările lui Abel Korzeniowski. necunoscut mie pînă acum.
o calatorie in adancuri, ce pare fara iesire, pana in momentul in care nu se dau chei spre o Poarta Inalta, de fier; imi amintesc de un castel pustiu, in care se poarta razboiul tacerii si a Sacrului, un loc unde se poarta stigmatul muteniei. trecerile se fac pe poduri inguste, dar la capatul lor se afla mereu o minune. descantecul pentru mai departe.
Putini,în afara de tine,au darul simplitatii limbajului.Desi se spune ca poezia e în primul rând metafora,tu ai darul de a scrie bijuterii aproape fara a o folosi.Minunat!
mirarea aceasta mostenita si transmisa ereditar da o stare de melancolie si visare. Poate de aceea in "plinul mitic" se implanta, dureros, "gestul pravalit". E deci normal ca tineretea sa se incline visarii, pentru ca doar visand nu simti ca timpul e confuz. Sonetul tau e extrem de sugestiv, ca de obicei, si apreciez felul in care, intr-o versificatie perfecta, stii, prin metafore bine alese, să transmiti o stare, o senzatie, un mesaj.
multumesc pentru comparatia cu Pan si inca unul blagian!... demult nu mi s/a mai spus ceea ce mi/ai scris tu aici. cred ca ai dreptate in ceea ce priveste felul in care scriu. nu pot fi modern si nici contemporan. sufar de idei bune prost exprimate. iti multumesc de incurajatoarea si concreta trecere! te astept la fel de constructiv.
Ecaterina, pe tine nu stiu cine te-a mai trimis pe aici pe Hermeneia, dar, inainte sa apari, desi aveam si noi ale noastre, era un fel de pace. Acum s-a dus naibii! A aparut o croncanitoare care se crede privighetoare si care croncane la fiecare text postat de cate sapte ori. Stiu ca Regulamentul nu interzice oricate comentarii, dar pe mine ma doare deja capul, eram obisnuit sa citesc fiecare comentariu de aici, de pe Hermeneia, pentru ca aveam ceva de aflat. Acum am ajuns sa nu mai gasesc in lista de comentarii decat "Ecaterina Bargan despre" "Ecaterina Bargan despre" "Ecaterina Bargan despre" "Ecaterina Bargan despre". Te rog sa ai mila de batranetile noastre si sa comentezi mai rar, eventual deloc (ce, Ela nu mai scrie pe agonia?) si sa cauti un blog ceva pe care sa scrii fato pana faci bataturi la deste. Te rog sincer si frumos! Iar pentru textul asta iti acord si o penita virtuală pentru metafora "cearșaful" care nu e un blanc.
pentru a clarifica, Cum adică virgulă cauți nordul liniștit ca un ceas elvețian? apoi Ești prea transparent...
vezi , boba, d'aia zic eu că ești idioțel... te contrazici și cu gura plină. iar mie îmi e milă... dar diagnosticul este: senilitate prematură. în plus: nu am puteri speciale să mențin legături superficiale...
concluzia... cine îl ia azi pe boba de mânuță?:))
Un poem calm, cald, liniștit, romantic, aproape optzecist. Deschis și luminos "ca o lună plină". Lucrează-l "pe o parte mai scorburoasă". Finalul reușit.
este altceva!:) este aerisit. ţi-am zis asta pentru că şi eu am tendinţa să fac proză în poezie.
despre "a coji" eu aşa am învăţat despre el. ca să fiu sinceră nici nu am mai consultat dex on line. pentru că "a coji" include descuamarea în sine a ceva. eu aşa ştiam că este corect. repet. şi chiar la momentul respectiv mi s-a spus de către un profesor universitar de limbă română - când şi eu l-am folosit ca şi tine "a decoji" cum că nu ar fi corect. atunci am consultat dex pe hârtie şi am văzut că are dreptate. acu, ce să spun. am zis cred:) că aşa este corect.
arată mult mai bine poemul acum.
Alma, de ce nu? n-are viza? ba da, ca altfel n-ar fi fost sa fie, nema inspiratia, vorba aia, iar refrenul e parafraza din alta parte, dar daca iti suna in felul asta, e bun si-asa, rau, poate Agarbiceanu (“Fefeleaga” ?) desi eu cred ca e mai aproape, ca stare poetica si prozodie de Gala Galaction (“La vulturi”?), ce zici? nu e greu pentru ca nu e un “lucru”, e o fiinta, Blanca, ea se scrie singura, cateodata, atunci cand plang ochii nostri poduri de curcubeu ca niste vrabii sugrumate de fulger, cel putin strofa asta n-am scris-o fortat: “Amarnic rataceau albine prin fruntea-i calda cu polen si mai pe spate, unde bine sta fir sucit ca un goblen.” Actaeoane, text slab, asa e, silabele pe vers (ritmul) oscileaza intre 9 si 8, departe de metrul antic sau al tau croitoresc, rima e imbratisata si le mai strange si ea de grumaz, raspunsul meu vine in sprijinul comentariului tau, care vine si dumnealui (dansul) in sprijinul celor spuse in el insusi, referitor la comentarii, hai sa ne mai uroborus un pic, nem, “poetule”? si macar o strofa de-ai fi analizat, marite: “Veneau gandaci, care de care, sa-si ia in aripi stol de-avant din ochii ei deschisi la soare, ca macii zburatori prin cant.” dar Blanca te iarta, asa esti tu, mereu pe faza mai mult nu l la final se poate canta o alta strofa (chiar si pe nas, “ca la biserica din deal”), sugestiva (nu uitati refrenul din motto): “Si cum dormea pe-o parte-ntinsa, starnind rau poftele pe drum i-am pus acoperis, eu, insa de-alai nu am scapat nicicum.” :) Multam, dragilor
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
un poem scris in intimitatea camerei, aceea in care masa troneaza in mijloc, acoperita cand de panzeturi cand de fete de masa împletite de mână, născătoare de amintiri copilărești, adolescentine, cotidiene... un martor, un prieten tacut și neînsuflețit este aici masa. masa aceea nefolosită, ștearsă de praf, în mijlocul căreia tronează un bibleou împietrit în locul unei vii vaze de flori. această masă ți-a dăruit ideea unui decor interbelic?
pentru textul : Timpul își frângea mâinile a neliniște într-un decor interbelic deChiar aşa, dragă Claudia? Să te duci tu fată tânără la balamuc? Fii serioasă!
pentru textul : scurtă intensificare a coşmarului deŞi să fim serioşi, chiar mi-a plăcut expunerea ta. Nu ştiu dacă nu cumva ai scris-o în timp ce ţipai alergând prin mulţime, dar a ieşit... bine - zic eu. Succes, Cezar
singurul motiv pentru care e in santier?
pentru textul : Vleau si eu un cocostâlc detextul e mai vechi, îl țin minte bine, mi-a plăcut și atunci domnule costin, dați-ne și poezii mai noi, pentru pulsul vremurilor cu prețuire...
pentru textul : nais tu mit iu delucian, n-am prea inteles comentariul tau. poate iesi din abscons si ne explici
pentru textul : e bună tipa deCea mai pertinentă opinie (și argumentată, desigur) va fi premiată de subsemnatul cu 100 USD. Mulțumesc, Andu
pentru textul : some rule rules some rules deIdeea textului este foarte interesanta, este exprimata destul de comun, la modul ca de pilda sintagma "cu ochiul liber" prezenta mai ales in limbajul familiar ar putea avea un substitut. A rostogoli ceva cu privirea, din nou, suna bine, este o idee interesanta, dar parca am mai auzit-o. Insuficient insa pentru a deduse o relatie inger-om -sfera. Te pune putin pe ganduri... Ialin
pentru textul : inițiere deÎmi place acest periplu prin timpurile timpurile cele dintâi ale vieții, trecerea imaginară prin generații, colțul în care totul se păstrează aproape intact. Și apropierea în simțire. "la rândul meu am început să scriu cândva o scrisoare către sora mea din pântecul mamei care niciodată nu s-a născut" - remarc îndeosebi acest fragment. Da, cred că ar fi potrivit alt titlu: Tania; copilul meu vorbește; dincolo de naștere... Ceva ce îți place ție mai mult decât orice alt titlu. D
pentru textul : alo, mătușă? defrumos titlu. si ideea. esti pe drum. drumul cel bun il fac talpile tale. walk on
pentru textul : scrisori de îmblânzit mâinile decu siguranta iar-ul face aglomerarea. scos, rezolva pluralul mai clar
perfectiunea. ma ia frica gandindu-ma:)
pentru textul : athelophobia demultumesc, Cristina
Poemul e bun in masura in care valorifica elementele de detaliu pentru a induce stari si a determina lectorul sa isi deschida portile imaginatiei pentru a primi fantasme. "ca gândurile unui prieten trădat"... poate "ca" ar putea fi eliminat... e lipsit de naturalete in acel loc.
pentru textul : Peisaj amorf demultumesc, anna, pentru ca ai trecut pe aici si ai fost atat de draguta sa si lasi un semn. sper sa treci mai des. scuze pentru intarzierea raspunsului ...eu ajung mai rar pe aici... doar aceasta e cauza...
pentru textul : semne deE plăcut acest text. Are ceva atmosferă, are şi un mesaj rece, ascuns printre alegorii. Păcat că e puţintel umbrit de prea multe cuvinte de legătură. Unele pot fi eliminate fără a altera sensul.
(tare-ţi mai place zăpada...)
pentru textul : xyz deinteresanta aceasta evitare a unor cuvinte. probabil este de la ingustarea cimpului vizual. "grație unui minunat accident de muncă" mi se pare un detaliu inutil si deranjant. sugereaza, nu explica. lasa-ne in dubiu, in cautare. pentru ca apoi trecerea inspre filosofarea din final nu mai are farmec. parerea mea.
pentru textul : poemul-pirat deCeasul. Timpul. Acea de nenumit „oră care trebuie”. Oglinda (reflecția realului) și ochii, privirea (a te vedea pe tine, prin ceilalți… și reciproca. sau a-ți imagina că vezi, compunând totul din frânturi). Și iarăși ceasul, care trebuie întors la momentul potrivit, nu mai devreme, nu mai târziu. Și fără să insiști, pentru că apare ruptura.
pentru textul : Ceasul deAm o problemă cu acel ficus… un indiciu?
Tanti Nina, ca o parabolă a necesității și a clipei ratate, mă face să mă gândesc la (să nu râdeți, domnule Gorun)… la sfârșitul poveștii lui Ispirescu, „Tinerețe fără bătrânețe…”
Bun. Inițial, scrisesem un comentariu mai lung, dar am șters o bună parte din el… prea se învârtea în jurul aceleiași idei. Destul de cețoase, de altfel, nu?
Iulia
îţi mulţumesc pentru această delicată rostire venită în urma citirii poemului meu.
Floare albă de mătasă,
de ce mă iubeşti aşa?
Peste pleoapă-mi fulguia
chimonoul de melasă
ce-l purta luna mireasă
pe când era plină, grea...
la fel de delicat.
pentru textul : scrisoare către înger deparca ar fi o litanie, sau un fragment de oracol. te lasa mirat si tulbure, in lumina. una din admiratoare este olecutza ocupata, domnule Manolescu...:) dar cere cu glas mare continuarea unui eseu. sa nu credeti ca am uitat. pe cand?
pentru textul : Viol consimțit deun text ce are șanse semnificative să devine un „clasic”. întoarcerea la modul tradițional de a scrie este de data aceasta excelentă. alegerea bucății muzicale, la fel. un text care pentru mine este fără cusur. și nu mă entuziasmez prea ușor de obicei.
pentru textul : Din urmă demulțumesc și pentru că m-ai introdus în lucrările lui Abel Korzeniowski. necunoscut mie pînă acum.
o calatorie in adancuri, ce pare fara iesire, pana in momentul in care nu se dau chei spre o Poarta Inalta, de fier; imi amintesc de un castel pustiu, in care se poarta razboiul tacerii si a Sacrului, un loc unde se poarta stigmatul muteniei. trecerile se fac pe poduri inguste, dar la capatul lor se afla mereu o minune. descantecul pentru mai departe.
pentru textul : stâlpnica dePrecizari: este vorba de fotografia domnului Radu Portocala ce se poate vedea si compara pe aceste doua linkuri: http://cotidianul.ro/index.php?id=8206&art=21327&diraut=253&cHash=c041fd... din 5 decembrie 2006 si http://www.hermeneia.com/info/1709 din 5 noiembrie 2006.
pentru textul : Scrisoare deschisă către Redacția ziarului COTIDIANUL dePutini,în afara de tine,au darul simplitatii limbajului.Desi se spune ca poezia e în primul rând metafora,tu ai darul de a scrie bijuterii aproape fara a o folosi.Minunat!
pentru textul : despre ea, niciodată demirarea aceasta mostenita si transmisa ereditar da o stare de melancolie si visare. Poate de aceea in "plinul mitic" se implanta, dureros, "gestul pravalit". E deci normal ca tineretea sa se incline visarii, pentru ca doar visand nu simti ca timpul e confuz. Sonetul tau e extrem de sugestiv, ca de obicei, si apreciez felul in care, intr-o versificatie perfecta, stii, prin metafore bine alese, să transmiti o stare, o senzatie, un mesaj.
pentru textul : În mult prea plinul mitic al mirării demultumesc pentru comparatia cu Pan si inca unul blagian!... demult nu mi s/a mai spus ceea ce mi/ai scris tu aici. cred ca ai dreptate in ceea ce priveste felul in care scriu. nu pot fi modern si nici contemporan. sufar de idei bune prost exprimate. iti multumesc de incurajatoarea si concreta trecere! te astept la fel de constructiv.
pentru textul : Altfel de utopie cu tarif normal deasta-i plagiat domnu' buricea. dumneata plagiezi folclorul clasei muncitoare
pentru textul : Pe vremea rea a unui mare dictator deEcaterina, pe tine nu stiu cine te-a mai trimis pe aici pe Hermeneia, dar, inainte sa apari, desi aveam si noi ale noastre, era un fel de pace. Acum s-a dus naibii! A aparut o croncanitoare care se crede privighetoare si care croncane la fiecare text postat de cate sapte ori. Stiu ca Regulamentul nu interzice oricate comentarii, dar pe mine ma doare deja capul, eram obisnuit sa citesc fiecare comentariu de aici, de pe Hermeneia, pentru ca aveam ceva de aflat. Acum am ajuns sa nu mai gasesc in lista de comentarii decat "Ecaterina Bargan despre" "Ecaterina Bargan despre" "Ecaterina Bargan despre" "Ecaterina Bargan despre". Te rog sa ai mila de batranetile noastre si sa comentezi mai rar, eventual deloc (ce, Ela nu mai scrie pe agonia?) si sa cauti un blog ceva pe care sa scrii fato pana faci bataturi la deste. Te rog sincer si frumos! Iar pentru textul asta iti acord si o penita virtuală pentru metafora "cearșaful" care nu e un blanc.
pentru textul : soare viu depentru a clarifica, Cum adică virgulă cauți nordul liniștit ca un ceas elvețian? apoi Ești prea transparent...
pentru textul : mersi pentru intenţia de ţigară devezi , boba, d'aia zic eu că ești idioțel... te contrazici și cu gura plină. iar mie îmi e milă... dar diagnosticul este: senilitate prematură. în plus: nu am puteri speciale să mențin legături superficiale...
concluzia... cine îl ia azi pe boba de mânuță?:))
Un poem calm, cald, liniștit, romantic, aproape optzecist. Deschis și luminos "ca o lună plină". Lucrează-l "pe o parte mai scorburoasă". Finalul reușit.
pentru textul : Sonata nocturna deeste altceva!:) este aerisit. ţi-am zis asta pentru că şi eu am tendinţa să fac proză în poezie.
pentru textul : last night dedespre "a coji" eu aşa am învăţat despre el. ca să fiu sinceră nici nu am mai consultat dex on line. pentru că "a coji" include descuamarea în sine a ceva. eu aşa ştiam că este corect. repet. şi chiar la momentul respectiv mi s-a spus de către un profesor universitar de limbă română - când şi eu l-am folosit ca şi tine "a decoji" cum că nu ar fi corect. atunci am consultat dex pe hârtie şi am văzut că are dreptate. acu, ce să spun. am zis cred:) că aşa este corect.
arată mult mai bine poemul acum.
Alma, de ce nu? n-are viza? ba da, ca altfel n-ar fi fost sa fie, nema inspiratia, vorba aia, iar refrenul e parafraza din alta parte, dar daca iti suna in felul asta, e bun si-asa, rau, poate Agarbiceanu (“Fefeleaga” ?) desi eu cred ca e mai aproape, ca stare poetica si prozodie de Gala Galaction (“La vulturi”?), ce zici? nu e greu pentru ca nu e un “lucru”, e o fiinta, Blanca, ea se scrie singura, cateodata, atunci cand plang ochii nostri poduri de curcubeu ca niste vrabii sugrumate de fulger, cel putin strofa asta n-am scris-o fortat: “Amarnic rataceau albine prin fruntea-i calda cu polen si mai pe spate, unde bine sta fir sucit ca un goblen.” Actaeoane, text slab, asa e, silabele pe vers (ritmul) oscileaza intre 9 si 8, departe de metrul antic sau al tau croitoresc, rima e imbratisata si le mai strange si ea de grumaz, raspunsul meu vine in sprijinul comentariului tau, care vine si dumnealui (dansul) in sprijinul celor spuse in el insusi, referitor la comentarii, hai sa ne mai uroborus un pic, nem, “poetule”? si macar o strofa de-ai fi analizat, marite: “Veneau gandaci, care de care, sa-si ia in aripi stol de-avant din ochii ei deschisi la soare, ca macii zburatori prin cant.” dar Blanca te iarta, asa esti tu, mereu pe faza mai mult nu l la final se poate canta o alta strofa (chiar si pe nas, “ca la biserica din deal”), sugestiva (nu uitati refrenul din motto): “Si cum dormea pe-o parte-ntinsa, starnind rau poftele pe drum i-am pus acoperis, eu, insa de-alai nu am scapat nicicum.” :) Multam, dragilor
pentru textul : Cassa-Blanca (rurala) deŞi, se, trans, for, mă-n, vor, be-n, găi, ma, te - 10 silabe
pentru textul : vorbe deBănuiesc unde se greșește (-gă-i-).
Pagini