Tare încheierea! Taie nemilos adevărul,. Şi poate, pentru a se înţelege forţa, ar trebui să-nchid adverbul între virgule: taie, nemilos, adevărul. Un final simplu, nu simplis, un final fără culoare lirică. Doar substanţă.
Acest portret suprarealist stă într-o lumină palidă, străpunsă de proiecțiile conștiente ale subiectului, "ca un fel de călătorie în jurul vieții mele", cu o aureolă spartă de imageria visului sonor" ma târăsc prin coridoare mozaicate cu tâmplării bizantino-bizare" Îmi par puțin prea forțate versurile:"am semnat condica unei terfeliri", "ca un bărbat falnic, matur cum sunt uitat beat dupa lada ta de zestre" , pentru un alt registru, pentru un alt context. Ultimul vers descendent imprimă o tristețe desăvârșită.
Andu, comentariul acesta nu se referă la text, nu contine observații pertinente și în general nu folosește nimănui. Dacă ai nelămuriri cu privire la ce "poți" să faci aici - mi s-a părut că ai o astfel de problemă, poate mă înșel eu, și așa mi-aș dori - te rog revezi regulamentul. Hermeneia are multe de oferit, credem noi, și te invităm să descoperi și tu asta. Sperăm să îți placă, până la urmă.
Sapphire, în ce privește "traducerile" nu este o secțiune greu de implementat. singura problemă e că nu am identificat deocamdată o cerere semnificativă pentru aceasta în ce privește secțiunea "interactiv", și aici răspund și lui persephone, intenția mea a fost să conțină în esență subsecțiuni în care interactivitatea dintre doi sau mai mulți autori să fie mai mare. astfel intenționez un loc în care să se poată construi "colaje literar-poetice", o secțiune de "dezbateri-polemică" pe teme literare sau alte teme, și poate și alte subsecțiuni care să se bucure de o doză mai mare de interactivitate. evident există riscurile aferente unor astfel de grade de libertate și va fi nevoie de o monitorizare corespunzătoare. în ce privește "colajul" mai apare și problema paternității textelor și a coordonării participării asfel că e nevoie de o logistică specifică pentru a nu aluneca în "îmbulzeli" nedorite. sper să putem implemeta această secțiune cît de curînd persephone, în ce privește dificultățile tehnice, dacă ele există, te rog să apelezi la adresa de email pentru probleme tehnice, [email protected] mulțumesc
Cer iertare oaspetilor dragi pentru întârziere.
Mulţumesc mult pentru gingăşia darului de gând şi de cuvânt.
Doresc tuturor un An Nou cu împliniri şi bucurie!
Apreciez regularitatea de metronom cu care respecți regula celor două zile (ai o mică "scăpare", dar, fiind una singură, să spunem că trece, de data aceasta). Mai departe însă, regulamentul are și el un spirit, nu e literă moartă. Se cere membrilor încadrați ca novici reducerea frecvenței în speranța că o perioadă mai mare de reflexie asupra textelor poate duce în egală măsură la ascuțirea spiritului auto-critic, cât și la creșterea valorii artistice, prin lucru asupra textelor. Din păcate, dacă aici avem de-a face pur și simplu cu aruncarea unor texte deja scrise, la intervale regulate, cu refuzul tău de a interveni sau încerca o schimbare, cu lipsa completă de interacțiune față de ceilalți membri care postează aici, îngustarea aceasta a orizontului și intereselor pe hermeneia cu alte cuvinte, nu cred că te vei folosi prea mult de hermeneia. Și nici vice versa. Textul de față, asemenea celor dinainte, este slab, insuficient susținut ideatic și prozodic. Singura care merită o oarecare atenție este antiteza între orașul prins de somnul său efemer și singurătatea catedralei pe timp de noapte. Deși tind eu să cred că, la o analiză mai atentă, o catedrală nu este niciodată singură, atâta vreme cât clopotele sale se aud în oraș, iar un oraș nu doarme niciodată efemer, atâta vreme cât este vegheat de o catedrală. Acestea fiind spuse, e ca un fel de crochiu slab realizat. Repetiția ultimului vers nu aduce, din nefericire, nici ea vreun plus de valoare. Folosirea cuvintelor cu iz învechit nu mai este nici ea benefică. Nu știu, nu spune nimeni că trebuie să fim cu toții post-ultra-neo-moderniști. Dar dacă nu mai vorbim cu astfel de cuvinte în viața de zi cu zi, la ce le mai folosim în poezie? Nu ne putem întoarce la clasici decât pentru a-i admira pe ei și epoca lor, dacă însă încercăm să-i copiem, tare îmi este că vom cădea în ridicol. Pentru că aceia care ne citesc nu mai trăiesc în secolul respectiv.
Ioana, de vreo trei zile astept ca cineva curajos sa se incumete la un comentariu adevarat - poemul merita cu prisosinta. Nu, eu nu sunt desul de curajoasa, pe mine m-a luat si m-a tras in adancul "marii fotonice" si inca nu mi-am venit in fire si in cuvinte. Daca s-ar fi intamplat, l-as fi premiat. Cred ca e unul din acele texte pe care nu le poti uita cu usurinta.
Emilian, strofa finală este cheia ansamblului și de aceea cred că ai elemente ce nu converg liber spre ea, revezi strofa a patra. Ai un typo în versul 6. Repetiția "ca sacul de plastic peste cadavru" ar fi putut fi rafinată un pic și aparent evitată.
Scuze, Mariana. Sper să nu mai fie greseli, acum.
Lea, ma bucur daca textele mele iti plac. Da, stiu ca sunt cam sumbre, ele sunt cealalta față a medaliei :). Multumesc pentru semn, te mai astept cu pareri sau impresii.
E un poem care îşi urmează cursul firesc precum un gând bun. Îl interpretez ca fiind o metaforă a adolescenţei din noi care se încăpăţănează să ne urmărească toată viaţa şi care uneori ne controlează, şi pe care alteori încercăm noi să o controlăm. .
Remarc, pentru imagine şi idee, versurile:
,,într-o zi cuvintele ei vor fi ață de balon
care va fi ținut de mâna celui ars
a celui neprihănit și rănit"
O să fiu onestă şi o să îţi spun că aş elemina ,,care va fi". Atributivele explică mult şi îngrădesc interpretarea lectorului. De asemeni m-am poticnit la disonanţa de la titlu. O inversare ar rezolva uşor.
Îmi place ideea din final. Un amestec de resemnare, de complicitate, de vis.
Deşi unele elemente au devenit simbol, folosirea lor într-o altă combinaţie aduce prospeţime.
E un poem pe care îl apreciez mult.
Elena, multumesc de citire! Adriana, multumesc, bine v-am gasit! poezia nu este in forma ei finala, voi reveni asupra ei. p.s. am citit Regulamentul - daca-i ceva, care imi scapa, te rog sa-si spui. Francisc, ai dreptate, nu am ce sa-ti iert. multumesc de atentionare.
draga bobadil, să ştii că şi mie mi se pare oribilă. dar asta e. nu e festivalul meu. eu sînt doar un biet invitat. grafica aparţine celor din canada. bănuiesc că gusturile lor sînt mai... interesante. mai ales că sînt şi quebecois.
Am refacut textul. Sper sa fie ceva mai bine. M-am chinuit pe partea constructiei personajului. Nu stiu cat mi-a iesit. Sper doar ca urmatorul text sa fie mai bun din punctul asta de vedere si nu numai.
Ludic și simpatic:"în timp ce secolul își târăște lăbuțele". Cuvintele forfotesc în poezia asta, dar le strunești destul de bine. Totuși: ai putea renunța la "necuvintele-cuvintele", să scapi de influența vizibil stănesciană. Evită ligamente de genul "cu+ răni", mai ales în titlu!
well, nicodem, mie intotdeauna mi-a fost groaza de oamenii "cu mandat". nu de alta dar mai intotdeauna urma "de perchezitie". evident (cred ca ti-am mai spus) nu cred ca avem acelasi Dumnezeu. Ma abtin sa spun care o fi al tau (pentru ca oricum nu stiu si nici nu cred ca e treaba mea sa fac asta). te avertizez insa ca desi ca persoana particulara nu am probleme sa fiu improscat de tine cu ce iti iese la gura (fiecare da ce are) totusi aici, pe hermeneia nu putem tolera (prea mult) manifestarile grobiene. asa ca te rog frumos sa te potolesti. iesi pe afara, mai ia o gura de aer rece si racoreste-te.
As taia, reformula explicativul "sa-i preia numele familia...". Versul "pulpa de fum a berii" este aglomerat (ori chiar pedant). "Respiratia de dupa usa, dupa usa, respiratia de dupa usa", exagerat. Chiar daca e laitmotiv. Se pot cauta echivalente stilistice. In rest, destul de ok.
mi-am amintit cum ma razbunam pe papusa maica-mii de cate ori ma pedepsea - taiam cu foarfeca cate o bucatica mica din rochia albastra, suficient de mica cat sa nu se vada, de frica sa nu ma pedepseasca din nou (nu ma pedepsea mult dar pentru un tanc o pedeapsa poate fi sfarsitul lumii).
dincolo de nota personala, desi nu-i nevoie de-un dincolo pentru ca nu vad neaparat lipsa de obiectivitate in notele personale si nici nu vad de ce poezia le-ar evita neaparat ea insasi (ba dimpotriva), e o poezie buna pe care simt nevoia sa o semnalez. mi-a placut mult strofa cu humpty-dumpty, modul in care ai legat starea din ea si ai tras concluzia (poezia imi place toata, aici m-am oprit o clipa mai mult). am inceput sa am doar revelatii mici, cele mari mi se par pretioase si cam artificiale, cel putin pana reusesc eu sa mai evoluez.
tu esti unul din cei care realmente imi pare bine ca exista, si nu pentru poeziile astea, ci pentru ca uite, sunt oameni capabili sa te infrateasca cu ei exact atunci cand crezi ca nu mai ai chef de nicio infratire (evident, vorbesc unidirectional si cu valabilitate limitata, cred. dar cu atat mai sincer).
Domnilor Titarenco și Blaj, îmi cer iertare că că vă răspund cu întârziere, dar toată ziua de ieri, nu am avut net. Am deschis de nenumărate ori computerul dar acesta era "mort", mă refer la conexiunile cu exteriorul. Ma bucur că v-a placut nițel "povestioara" mea. Încerc uneori să exersez în acest gen de poezie epică și câteodată îmi reușește. Vă doresc sănătate și vă mulțumesc pentru "penițe".
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Tare încheierea! Taie nemilos adevărul,. Şi poate, pentru a se înţelege forţa, ar trebui să-nchid adverbul între virgule: taie, nemilos, adevărul. Un final simplu, nu simplis, un final fără culoare lirică. Doar substanţă.
"cărbunii aprinși
pentru textul : vinovați deai oaselor noastre" ...
Acest portret suprarealist stă într-o lumină palidă, străpunsă de proiecțiile conștiente ale subiectului, "ca un fel de călătorie în jurul vieții mele", cu o aureolă spartă de imageria visului sonor" ma târăsc prin coridoare mozaicate cu tâmplării bizantino-bizare" Îmi par puțin prea forțate versurile:"am semnat condica unei terfeliri", "ca un bărbat falnic, matur cum sunt uitat beat dupa lada ta de zestre" , pentru un alt registru, pentru un alt context. Ultimul vers descendent imprimă o tristețe desăvârșită.
pentru textul : Nul Tangent deAndu, comentariul acesta nu se referă la text, nu contine observații pertinente și în general nu folosește nimănui. Dacă ai nelămuriri cu privire la ce "poți" să faci aici - mi s-a părut că ai o astfel de problemă, poate mă înșel eu, și așa mi-aș dori - te rog revezi regulamentul. Hermeneia are multe de oferit, credem noi, și te invităm să descoperi și tu asta. Sperăm să îți placă, până la urmă.
pentru textul : Dansează! deimi place mereu sa stiu ca ai trecut pe la mine, cristina
pentru textul : și cuvintele se rostogoleau ca perlele pe covorul moale de"anticorpii ar împleti cruste de iubire acolo"
"ai săruta vârfurile degetelor
cu sentimentul că îți scapă ceva"
"între pietre de moară
timpul se preface în pulbere"
Parti care mi-au placut... desi nu am prea rezonat cu textul, iertata sa-mi fie neputinta.
pentru textul : pumnul încleștat al zilei deam corectat.
pentru textul : fiecare își lasă autograful și pleacă deSapphire, în ce privește "traducerile" nu este o secțiune greu de implementat. singura problemă e că nu am identificat deocamdată o cerere semnificativă pentru aceasta în ce privește secțiunea "interactiv", și aici răspund și lui persephone, intenția mea a fost să conțină în esență subsecțiuni în care interactivitatea dintre doi sau mai mulți autori să fie mai mare. astfel intenționez un loc în care să se poată construi "colaje literar-poetice", o secțiune de "dezbateri-polemică" pe teme literare sau alte teme, și poate și alte subsecțiuni care să se bucure de o doză mai mare de interactivitate. evident există riscurile aferente unor astfel de grade de libertate și va fi nevoie de o monitorizare corespunzătoare. în ce privește "colajul" mai apare și problema paternității textelor și a coordonării participării asfel că e nevoie de o logistică specifică pentru a nu aluneca în "îmbulzeli" nedorite. sper să putem implemeta această secțiune cît de curînd persephone, în ce privește dificultățile tehnice, dacă ele există, te rog să apelezi la adresa de email pentru probleme tehnice, [email protected] mulțumesc
pentru textul : un fel de numărătoare a bobocilor deIti multumesc, anna, pentru ca ai trecut din nou pe aici, pentru pareri si pentru urari bineinteles. Toate cele bune:)
pentru textul : petalei de trandafir demulţumesc Virgil, folositoare şi pertinente obs.
pentru textul : pseudopatriarhale IV devoi ţine cont!
Cer iertare oaspetilor dragi pentru întârziere.
pentru textul : Curtea miracolelor deMulţumesc mult pentru gingăşia darului de gând şi de cuvânt.
Doresc tuturor un An Nou cu împliniri şi bucurie!
Apreciez regularitatea de metronom cu care respecți regula celor două zile (ai o mică "scăpare", dar, fiind una singură, să spunem că trece, de data aceasta). Mai departe însă, regulamentul are și el un spirit, nu e literă moartă. Se cere membrilor încadrați ca novici reducerea frecvenței în speranța că o perioadă mai mare de reflexie asupra textelor poate duce în egală măsură la ascuțirea spiritului auto-critic, cât și la creșterea valorii artistice, prin lucru asupra textelor. Din păcate, dacă aici avem de-a face pur și simplu cu aruncarea unor texte deja scrise, la intervale regulate, cu refuzul tău de a interveni sau încerca o schimbare, cu lipsa completă de interacțiune față de ceilalți membri care postează aici, îngustarea aceasta a orizontului și intereselor pe hermeneia cu alte cuvinte, nu cred că te vei folosi prea mult de hermeneia. Și nici vice versa. Textul de față, asemenea celor dinainte, este slab, insuficient susținut ideatic și prozodic. Singura care merită o oarecare atenție este antiteza între orașul prins de somnul său efemer și singurătatea catedralei pe timp de noapte. Deși tind eu să cred că, la o analiză mai atentă, o catedrală nu este niciodată singură, atâta vreme cât clopotele sale se aud în oraș, iar un oraș nu doarme niciodată efemer, atâta vreme cât este vegheat de o catedrală. Acestea fiind spuse, e ca un fel de crochiu slab realizat. Repetiția ultimului vers nu aduce, din nefericire, nici ea vreun plus de valoare. Folosirea cuvintelor cu iz învechit nu mai este nici ea benefică. Nu știu, nu spune nimeni că trebuie să fim cu toții post-ultra-neo-moderniști. Dar dacă nu mai vorbim cu astfel de cuvinte în viața de zi cu zi, la ce le mai folosim în poezie? Nu ne putem întoarce la clasici decât pentru a-i admira pe ei și epoca lor, dacă însă încercăm să-i copiem, tare îmi este că vom cădea în ridicol. Pentru că aceia care ne citesc nu mai trăiesc în secolul respectiv.
pentru textul : a catedralei grea singurătate defiecare grupaj e un poem in sine, reflexie existentiala!
pentru textul : autumn music 2 deApăi, păcat! Eu o voi citi cu finalul original ca să o savurez pe deplin. Ăsta de-al doilea ți-l las pentru o altă poezie.
Ori, până la urmă, distrugerea propriei poezii tot efect poetic se cheamă?
pentru textul : râul de oxigen denu zic nu..
doar că mie rânjetul nu-mi stă bine. :)
e-n regulă, am prins din zbor mesalul...
pentru textul : trio deIoana, de vreo trei zile astept ca cineva curajos sa se incumete la un comentariu adevarat - poemul merita cu prisosinta. Nu, eu nu sunt desul de curajoasa, pe mine m-a luat si m-a tras in adancul "marii fotonice" si inca nu mi-am venit in fire si in cuvinte. Daca s-ar fi intamplat, l-as fi premiat. Cred ca e unul din acele texte pe care nu le poti uita cu usurinta.
pentru textul : gourmet deEmilian, strofa finală este cheia ansamblului și de aceea cred că ai elemente ce nu converg liber spre ea, revezi strofa a patra. Ai un typo în versul 6. Repetiția "ca sacul de plastic peste cadavru" ar fi putut fi rafinată un pic și aparent evitată.
pentru textul : the kill deScuze, Mariana. Sper să nu mai fie greseli, acum.
pentru textul : auto - market deLea, ma bucur daca textele mele iti plac. Da, stiu ca sunt cam sumbre, ele sunt cealalta față a medaliei :). Multumesc pentru semn, te mai astept cu pareri sau impresii.
E un poem care îşi urmează cursul firesc precum un gând bun. Îl interpretez ca fiind o metaforă a adolescenţei din noi care se încăpăţănează să ne urmărească toată viaţa şi care uneori ne controlează, şi pe care alteori încercăm noi să o controlăm. .
pentru textul : car în rucsac o balerină ce strănută mereu deRemarc, pentru imagine şi idee, versurile:
,,într-o zi cuvintele ei vor fi ață de balon
care va fi ținut de mâna celui ars
a celui neprihănit și rănit"
O să fiu onestă şi o să îţi spun că aş elemina ,,care va fi". Atributivele explică mult şi îngrădesc interpretarea lectorului. De asemeni m-am poticnit la disonanţa de la titlu. O inversare ar rezolva uşor.
Îmi place ideea din final. Un amestec de resemnare, de complicitate, de vis.
Deşi unele elemente au devenit simbol, folosirea lor într-o altă combinaţie aduce prospeţime.
E un poem pe care îl apreciez mult.
Mulțumesc frumos, Virgil, pentru aprecieri și urări. Mi-a plăcut remarca ta despre "efectul de palimpsest", este într-adevăr o legătură.
pentru textul : Cum să spui că ești măr? deElena, multumesc de citire! Adriana, multumesc, bine v-am gasit! poezia nu este in forma ei finala, voi reveni asupra ei. p.s. am citit Regulamentul - daca-i ceva, care imi scapa, te rog sa-si spui. Francisc, ai dreptate, nu am ce sa-ti iert. multumesc de atentionare.
pentru textul : Să-mi cânte de"declaraţie" sau proclamaţie de feminitate, ceea ce cred că se vede şi din restul poemului
pentru textul : elegie 01 dedraga bobadil, să ştii că şi mie mi se pare oribilă. dar asta e. nu e festivalul meu. eu sînt doar un biet invitat. grafica aparţine celor din canada. bănuiesc că gusturile lor sînt mai... interesante. mai ales că sînt şi quebecois.
pentru textul : The II International Writers’ and Artists’ Festival Lyrical Wild Berries Harvest deAm refacut textul. Sper sa fie ceva mai bine. M-am chinuit pe partea constructiei personajului. Nu stiu cat mi-a iesit. Sper doar ca urmatorul text sa fie mai bun din punctul asta de vedere si nu numai.
pentru textul : Mâncând ciocolată la masă cu Chirurgul deLudic și simpatic:"în timp ce secolul își târăște lăbuțele". Cuvintele forfotesc în poezia asta, dar le strunești destul de bine. Totuși: ai putea renunța la "necuvintele-cuvintele", să scapi de influența vizibil stănesciană. Evită ligamente de genul "cu+ răni", mai ales în titlu!
pentru textul : Trofee rănite dewell, nicodem, mie intotdeauna mi-a fost groaza de oamenii "cu mandat". nu de alta dar mai intotdeauna urma "de perchezitie". evident (cred ca ti-am mai spus) nu cred ca avem acelasi Dumnezeu. Ma abtin sa spun care o fi al tau (pentru ca oricum nu stiu si nici nu cred ca e treaba mea sa fac asta). te avertizez insa ca desi ca persoana particulara nu am probleme sa fiu improscat de tine cu ce iti iese la gura (fiecare da ce are) totusi aici, pe hermeneia nu putem tolera (prea mult) manifestarile grobiene. asa ca te rog frumos sa te potolesti. iesi pe afara, mai ia o gura de aer rece si racoreste-te.
pentru textul : ce frumusețe rară depromit să iau în considerare opinia ta, Adrian!
iar eu ce promit nu mă face să ies pe ușa din dos:)
o reverență deocamdată:)
pentru textul : treceam dintr-un tren ca dintr-o poezie într-alta deAs taia, reformula explicativul "sa-i preia numele familia...". Versul "pulpa de fum a berii" este aglomerat (ori chiar pedant). "Respiratia de dupa usa, dupa usa, respiratia de dupa usa", exagerat. Chiar daca e laitmotiv. Se pot cauta echivalente stilistice. In rest, destul de ok.
pentru textul : pândă defrancisc, ma refeream la altceva, dar se pare ca n-ai inteles...
pentru textul : pietrele umbrei demi-am amintit cum ma razbunam pe papusa maica-mii de cate ori ma pedepsea - taiam cu foarfeca cate o bucatica mica din rochia albastra, suficient de mica cat sa nu se vada, de frica sa nu ma pedepseasca din nou (nu ma pedepsea mult dar pentru un tanc o pedeapsa poate fi sfarsitul lumii).
pentru textul : the church of salvation dedincolo de nota personala, desi nu-i nevoie de-un dincolo pentru ca nu vad neaparat lipsa de obiectivitate in notele personale si nici nu vad de ce poezia le-ar evita neaparat ea insasi (ba dimpotriva), e o poezie buna pe care simt nevoia sa o semnalez. mi-a placut mult strofa cu humpty-dumpty, modul in care ai legat starea din ea si ai tras concluzia (poezia imi place toata, aici m-am oprit o clipa mai mult). am inceput sa am doar revelatii mici, cele mari mi se par pretioase si cam artificiale, cel putin pana reusesc eu sa mai evoluez.
tu esti unul din cei care realmente imi pare bine ca exista, si nu pentru poeziile astea, ci pentru ca uite, sunt oameni capabili sa te infrateasca cu ei exact atunci cand crezi ca nu mai ai chef de nicio infratire (evident, vorbesc unidirectional si cu valabilitate limitata, cred. dar cu atat mai sincer).
Domnilor Titarenco și Blaj, îmi cer iertare că că vă răspund cu întârziere, dar toată ziua de ieri, nu am avut net. Am deschis de nenumărate ori computerul dar acesta era "mort", mă refer la conexiunile cu exteriorul. Ma bucur că v-a placut nițel "povestioara" mea. Încerc uneori să exersez în acest gen de poezie epică și câteodată îmi reușește. Vă doresc sănătate și vă mulțumesc pentru "penițe".
pentru textul : când nu bag de seamă, mănâncă pământ dePagini