esarfele le-am vandut cerului, poemele sunt gata insa nu se ususca cerneala pe ele ...si nu le pot posta acum .. le vad plutind pe umerii femeilor din alte galaxii... pacat ca nu ai vrut sa iei una din caravana mea cu muzica, aranca... pana diseara o sa citesti despre nufarul meu galben...cu drag, katya...
Imi place sa vad paharul plin dar cand am feed-back "in rest nu e chiar rău" ma pune la fiert si seaca toata apa din pahar. O sa incerc Alma. Multumesc de trecere si semn. Sunt poezii in care prefer ambiguitatea dar in aceasta nu am simtit ca trebuie.
"domnule" nicodem, as dori sa te consideri avertizat pentru incalcarea regulamentului care incearca sa guverneze functionarea Hermeneia. nu e tocmai prima data cind il incalci dar am incercat sa manifest ingaduinta. la urmatorul avertisment va trebui sa aplicam masuri mai severe.
Stereotipic si pe alocuri aproape tautologic. De exemplu "ploaia curge, curge"... cam asta face ploaia de obicei... curge. Deci verbul nu prea are ce cauta. Apoi "alba, ca de zapada" e o comparatie care ar trebui scoasa din orice context poetic.
Aparent, un destin în altă dimensiune, unde se poate respira "fără aer", acolo unde pământul devine "vertical", iar norii sunt asemenea treptelor sau pragurilor. Am reținut versul "eram desculți și oblici". Nu știu de ce autoarea a ales să descrie lumea ca fiind "aparent romboidală" - ar fi interesant de aflat.
multumesc, e interesanta varianta dumneavoastra... eu raman insa la a mea , mai simplista, poate am sa o modific mai tarziu ,oricum nu consider ca am ratat intrutotul poezia...
Cristina, am pus la plural pentru că mă adresam atât ție, cât și Ioanei. Nu o să mai modific pentru că nu mai simt nevoia. Dar îți mulțumesc mult și te mai așstept.
tuturor hermeneuticilor şi să ne citim cu bine în noul an! Mariana, încă îţi sunt datoare cu o plecăcăiune pentru întâmpinare, şi o însemnez aici. Toate cele bune să se-adune!
e mai tentant textul din comentariu cu condiția sa eviți rimele involuntare "Ți-am oferit ultimul zmeu./Cu el înălțam visul meu." ; "insonor și subit/În universul meu nedefinit." sau chestii ca "vastă fereastră"... de subliniat in ambele texte că: MIAZĂNOÁPTE f. (în opoziție cu miazăzi) (vezi DEX) se scrie legat (eventual de gramatică...)
ceea ce ne apropie de un poet cand ii citim versurile, e culoarea cuvintelor lui. spun eu „culoare” pentru ca mi se pare mai sugestiv , ea putand armoniza mai bine legaturile de atingere cu sufletul. caci un cuvant chiar bine scris poate sa nu iti atinga sufletul si atunci dintr-o loialitate obligatorie fata de arta, poti recunoaste calitatea lui, fara insa a trezi in tine aceea adiere... eu mi-amintesc inca de cand te-am citit prima data, era... dar nu are importanta asta, ca am rezonat atat de usor la cuvintele tale, era ca o completare a ceea ce eu as fi vrut sa spun si bineinteles nu reuseam. am simtit nevoia sa spun asta... si acum fara nici o pretentie de critica, doar din punctul de vedere a cuiva ce stie simti mai bine decat scrie, incerc sa spun... cuvintele padurii, inaltate deasupra timpului care face legea, au duiosia unei iubite parasite, e un protest si o acceptare deopotriva, caci cel ce moare odata cu frunzele, poate renaste odata cu mugurii, cel ce dezgroapa singuratatea dintre coaste si o aseaza intre frunzele moarte, poate sapa singur albia destinului... imi place „inima ta dreapta”, cea care creste invizibil mai mare decat trupul... ceea ce ne apropie de oameni in general, poate fi uneori umbra cuvantului nerostit, care pluteste bland deasupra, atat de aproape, ca se face sarbatoare prin noi. scuze pentru „Calian” din raspunsul din pagina mea, chiar imi placea imainte de a cunoaste semnificatia reala a lui „Cailean”.
interesant. în America de Sud la "tiugă" se spune "gourd", adica e un fel de bostănel "calabash" care se usucă și se folosește la băut. de obicei yerba mate. la asta îl folosesc și eu. deși al meu are o îmbrăcăminte de piele de taur și o bordură de argint, dar tot "gourd" este.
Bun poem, iar daca e sa carcotesc putin e ca are prea multe indicatii "regizorale" aici se vede ca ai simtit nevoia de decor. Cred ca ar merge perfect pe o vizuala, parerea mea. Placut de citit, Andu
Mulţumesc pentru popas, aprecieri şi sugestii, domnule Dinu. Interpretarea d-stră este interesantă şi apreciez acest lucru, dar nu, nu este vorba despre Dumnezeu, deşi...tot de dumnezeire ţine. Nu voi explica mai multe. Ar însemna să dezbrac textul...până la piele...
Stimă şi încă odată, mulţumiri, i.p.v.
Desigur, un text plin de vapaia orelor exacte. Sau de raia orelor exacte. Pentru exactitatea versurilor, pentru modul constructiv in care sentimentul e imbracat in cuvinte - o penita. Dancus
Multumesc de vizita, Andu - am ezitat iainte de a posta aici tocmai din cauza respiratiei clasice. da, s-ar putea sa ai dreptate in ce priveste cratima aceea. ori s-ar putea sa avem amandoi dreptate. astept o opinie de deparajare.
Dl. Nincu, ati observat bine concluzia dintr-un inceput. ideea este ca am vrut sa fie o ruptura, ceva venit brusc dar nu inoportun. ca si cand, intreaga istorie personala ar incepe cu trosnitul unei ramurele intr-o padure. din acel moment, si numai de atunci. in rest, nu cred nu cred ca stilul meu este chiar atat de original, nu inca.:). oricum va multumesc
Cristina, eu intervenisem in calitate de editor, amintindu-va ca penitele necesita un comentariu mai amplu, pe care, iata, tu ni l-ai oferit.
multumesc.
cat despre partea a doua a comantariul tau si despre tonul sau imperativ...ce sa spun?
spun ca nu-i bai, de mult nu ma mai pusese nimeni la colt pe coji de nuci - chiar mi-era dor...:)
Paul, da, în stil clasic, cu tot cu anii de maculatură - exerciţii de versificare -, să tot am zece ani de dat cu pixu-n foaie. Pe partea asta modernă/postmodernă, sunt la nivelul de probe, în căutarea unui stil relativ definitiv. Se prea poate să ai dreptate cu privire al final. Mulţumesc de lectură!
Oana, repet, se poate să fie "dulce", deci cumva patetic, însă aş avea reţineri în ceea ce priveşte "finalul poveştilor pentru cei mici". Adică în "[sufletul spune] a cam început să mă doară
omul ăsta din jurul meu"" numai morală nu există. Am încercat o răsturnare a ideii de spiritualitate/existenţialism. Mi se pare mie că acolo ar fi ceva mai mult, mai adânc, măcar la nivel intuitiv. Dar mă rog, tot ce se poate. Salutări!
As fi foarte curios sa aud ce ai avea tu de spus Virgile despre acest poem, desi stiu ca nu imi vei satisface aceasta curiozitate unless o sa te prind eu intr-un fel de dublu-nelson literar. Mie mi se pare ca aici ai scribalit cateva cuvinte foarte potrivite de genul eu nu strivesc corola de minuni a lumii iar la final ai dat asa, acea magisrala tusa de ludic. Una peste alta un poem destul de comercial, bine realizat insa. Sa nu ma intelegi gresit, cand zic comercial, ma refer ca trairea nu am simtit-o, dar am apreciat-o ca mesaj. Oricum, imi place ca ti-a iesit ludicul, chiar ok. Andu
Petre, incearca te rog sa faci in alta parte pe Big Foot-ul literaturii. Daca ai ceva de spus cu privire la textul de fata, ceva care sa ajute, esti binevenit, ca de altfel pe oricare text de pe acest site. Aici nu filosofam cu privire la scopul nostru in viata. Anka nu cred ca sunt necesare atitea reveniri si explicatii pe un text. Emil a explicat foarte clar sensul titlului, mie mi-a fost evident ca se refera la muzica. Greseli in titlul se mai intimpla. Am sa rog toti comentatorii sa se refere exclusiv la texte, daca au ceva de spus care sa ajute in evolutie, sunt bineveniti sa o faca, fara trimite la comentarii anterioare, fara vendete si fara infatuare. E greu de inghitit critica negativa, dar fara ea nu se poate evolua. Emil, imi cer scuze pentru interventie.
Ia ghici cine scria, la poşta redacţiei, într-un «limbaj de lemn” (după părerea ta), în 2011, cele de mai jos şi cărui veleitar genial îi erau adresate?
«…scrieţi la fel ca sute de autori de versuri de azi. Poeme de-ale dv. ar putea fi introduse în cărţile altora, poeme de-ale altora ar putea fi introduse în cărţile pe care probabil le veţi publica, fără ca cineva să remarce vreo schimbare. Este vorba de un mod de a scrie practicat în prezent pe scară largă: construcţie liniară a poemului (de fapt, juxtapunerea unor enunţuri), folosirea frecventă a unor enunţuri prozaice, oralităţi, instantanee din viaţa de fiecare zi etc., un sarcasm obosit, un reproş difuz la adresa întregii lumi:
"De la un timp, cafeaua fierbe altfel,/ puştii nu mă mai înjură,/ nu mă mai latră câinii,/ ziua picură protocolar,/ ca o duminică în perfuziile de pe reanimare,/ între ventricule se conturează un călcâi,/ mama visează morţi din ce în ce mai des,/ iar eu îmi sunt din ce în ce mai de-ajuns,/ ori poate chiar prea mult.”»
Ioana, comentariul meu(de-abia acum se poate vorbi de o opinie personala) era strict legat de reactia lui Virgil Titarenco la acest text. Una e comentariul, alta e textul in sine. In comentarii imi pot expune puctul meu de vedere. Am specificat foarte clar ca era vorba doar niste editoriale amarite, intr-un cotidian amarit de provincie. In ceea ce priveste comentariile, daca eu argumenez asa cum stiu asta nu inseamna ca bat cimpii. Pentru ca ti-as spune ca si tu bati cimpii. Cit cotizeaza stranierii la CAS? Si se mai intreaba de ce nu sint servicii de calitate? Si e numai un exemplu. Eu m-am referit doar la un comentariu si atit. Aici am pus punct acestei discutii care nu are nici un sens. mai bine sa bat eu cimpii decit sa mai dau apa la moara.
revin şi citesc încă o dată. tot respectul. deşi am rezerve că există vreo "colină veneţiană". cel puţin eu nu am văzut. mici defecte precum "că lăcustele mongole în anul în care Ninive căzuse".
și cel mai complex. și cel mai frumos. ciudat cum lipești de imagine un stafidit fumuriu și taciturn precum beckett. (dar ce scriitor!) oricum, deși nu prea îmi place să laud, am fost fascinat. era să nu las nici un semn din această cauză. te felicit!
Iată un poem cuceritor prin simplitate și sinceritate. Ultimele două versuri m-au făcut să tresar și să recitesc poemul, în altă lumină. Morți discrete... Ce să mai spun? În dimineața aceasta de noiembrie cu zăpadă de câțiva cm, octombrie pare o flacără ce și-a dat duhul discret și inevitabil...
mi se pare citibil/scriibil in felul asta dupa ce citesti varianta intreaga... primul vers imi pare suspendat... clar ca ar fi de simplificat. incerc. mare multam pentru atentie si varianta simpla si faina! cele bune!
Alba, despre concurenți, doar atunci când îi vom cunoaște. Deocamdată lăsăm creațiile lor să vorbească. Multe dintre ele îmi plac, unele chiar mult. Dar mă voi pronunța doar după finalizare. Sper că pe larg.
Aici au discutat câțiva dintre membrii juriului și la ei am făcut referire.
În privința actului creator, susțin în continuare ceea ce am spus și nu e o părere de moment. Am zis ”un anumit tip de orgoliu”. Nuanțele sunt foarte importante. Apoi, orice creator are conștiința valorii operei sale, altfel n-ar mai crea, nu? Ar sta indiferent și s-ar face macaragiu. Problema e cum își afirmă această conștiință. Ca un creator autentic sau ca un macaragiu. De aici abia, începe povestea.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
esarfele le-am vandut cerului, poemele sunt gata insa nu se ususca cerneala pe ele ...si nu le pot posta acum .. le vad plutind pe umerii femeilor din alte galaxii... pacat ca nu ai vrut sa iei una din caravana mea cu muzica, aranca... pana diseara o sa citesti despre nufarul meu galben...cu drag, katya...
pentru textul : I live in a yellow water-lily deOana, Cristina,
pentru textul : tăria să apun deva multumesc pentru ca ati citit.
abia acum am reusit sa corectez greselile de tipat...:)
Imi place sa vad paharul plin dar cand am feed-back "in rest nu e chiar rău" ma pune la fiert si seaca toata apa din pahar. O sa incerc Alma. Multumesc de trecere si semn. Sunt poezii in care prefer ambiguitatea dar in aceasta nu am simtit ca trebuie.
pentru textul : Poli magnetici de"domnule" nicodem, as dori sa te consideri avertizat pentru incalcarea regulamentului care incearca sa guverneze functionarea Hermeneia. nu e tocmai prima data cind il incalci dar am incercat sa manifest ingaduinta. la urmatorul avertisment va trebui sa aplicam masuri mai severe.
pentru textul : reclamă pentru viață deStereotipic si pe alocuri aproape tautologic. De exemplu "ploaia curge, curge"... cam asta face ploaia de obicei... curge. Deci verbul nu prea are ce cauta. Apoi "alba, ca de zapada" e o comparatie care ar trebui scoasa din orice context poetic.
pentru textul : Tristete deda. aia era. cafeaua sub nas schimba registrul si in capul meu. merge frumos acum.:)
pentru textul : În loc să dorm, scriu deAparent, un destin în altă dimensiune, unde se poate respira "fără aer", acolo unde pământul devine "vertical", iar norii sunt asemenea treptelor sau pragurilor. Am reținut versul "eram desculți și oblici". Nu știu de ce autoarea a ales să descrie lumea ca fiind "aparent romboidală" - ar fi interesant de aflat.
pentru textul : destiny demultumesc, e interesanta varianta dumneavoastra... eu raman insa la a mea , mai simplista, poate am sa o modific mai tarziu ,oricum nu consider ca am ratat intrutotul poezia...
pentru textul : Suflet androgin deRemus,
pentru textul : aşteptarea după Simion debine ai venit pe Hermeneia. aşteptăm să ne bucuri şi tu cu texte şi culori. mulţumim.
Cristina, am pus la plural pentru că mă adresam atât ție, cât și Ioanei. Nu o să mai modific pentru că nu mai simt nevoia. Dar îți mulțumesc mult și te mai așstept.
pentru textul : Crepuscul detuturor hermeneuticilor şi să ne citim cu bine în noul an! Mariana, încă îţi sunt datoare cu o plecăcăiune pentru întâmpinare, şi o însemnez aici. Toate cele bune să se-adune!
pentru textul : La mulți ani! dee mai tentant textul din comentariu cu condiția sa eviți rimele involuntare "Ți-am oferit ultimul zmeu./Cu el înălțam visul meu." ; "insonor și subit/În universul meu nedefinit." sau chestii ca "vastă fereastră"... de subliniat in ambele texte că: MIAZĂNOÁPTE f. (în opoziție cu miazăzi) (vezi DEX) se scrie legat (eventual de gramatică...)
pentru textul : Madlenă 1 deceea ce ne apropie de un poet cand ii citim versurile, e culoarea cuvintelor lui. spun eu „culoare” pentru ca mi se pare mai sugestiv , ea putand armoniza mai bine legaturile de atingere cu sufletul. caci un cuvant chiar bine scris poate sa nu iti atinga sufletul si atunci dintr-o loialitate obligatorie fata de arta, poti recunoaste calitatea lui, fara insa a trezi in tine aceea adiere... eu mi-amintesc inca de cand te-am citit prima data, era... dar nu are importanta asta, ca am rezonat atat de usor la cuvintele tale, era ca o completare a ceea ce eu as fi vrut sa spun si bineinteles nu reuseam. am simtit nevoia sa spun asta... si acum fara nici o pretentie de critica, doar din punctul de vedere a cuiva ce stie simti mai bine decat scrie, incerc sa spun... cuvintele padurii, inaltate deasupra timpului care face legea, au duiosia unei iubite parasite, e un protest si o acceptare deopotriva, caci cel ce moare odata cu frunzele, poate renaste odata cu mugurii, cel ce dezgroapa singuratatea dintre coaste si o aseaza intre frunzele moarte, poate sapa singur albia destinului... imi place „inima ta dreapta”, cea care creste invizibil mai mare decat trupul... ceea ce ne apropie de oameni in general, poate fi uneori umbra cuvantului nerostit, care pluteste bland deasupra, atat de aproape, ca se face sarbatoare prin noi. scuze pentru „Calian” din raspunsul din pagina mea, chiar imi placea imainte de a cunoaste semnificatia reala a lui „Cailean”.
pentru textul : Cântecul pădurii către cel ce moare în frunzele ei deinteresant. în America de Sud la "tiugă" se spune "gourd", adica e un fel de bostănel "calabash" care se usucă și se folosește la băut. de obicei yerba mate. la asta îl folosesc și eu. deși al meu are o îmbrăcăminte de piele de taur și o bordură de argint, dar tot "gourd" este.
pentru textul : O umbră în plus deBun poem, iar daca e sa carcotesc putin e ca are prea multe indicatii "regizorale" aici se vede ca ai simtit nevoia de decor. Cred ca ar merge perfect pe o vizuala, parerea mea. Placut de citit, Andu
pentru textul : incoruptibil deMulţumesc pentru popas, aprecieri şi sugestii, domnule Dinu. Interpretarea d-stră este interesantă şi apreciez acest lucru, dar nu, nu este vorba despre Dumnezeu, deşi...tot de dumnezeire ţine. Nu voi explica mai multe. Ar însemna să dezbrac textul...până la piele...
pentru textul : Fată rătăcind prin pădurea de salcâmi deStimă şi încă odată, mulţumiri, i.p.v.
Desigur, un text plin de vapaia orelor exacte. Sau de raia orelor exacte. Pentru exactitatea versurilor, pentru modul constructiv in care sentimentul e imbracat in cuvinte - o penita. Dancus
pentru textul : Imperfect deMultumesc de vizita, Andu - am ezitat iainte de a posta aici tocmai din cauza respiratiei clasice. da, s-ar putea sa ai dreptate in ce priveste cratima aceea. ori s-ar putea sa avem amandoi dreptate. astept o opinie de deparajare.
pentru textul : Ulcior deDl. Nincu, ati observat bine concluzia dintr-un inceput. ideea este ca am vrut sa fie o ruptura, ceva venit brusc dar nu inoportun. ca si cand, intreaga istorie personala ar incepe cu trosnitul unei ramurele intr-o padure. din acel moment, si numai de atunci. in rest, nu cred nu cred ca stilul meu este chiar atat de original, nu inca.:). oricum va multumesc
pentru textul : toaca este acum în perioada sistolă deCristina, eu intervenisem in calitate de editor, amintindu-va ca penitele necesita un comentariu mai amplu, pe care, iata, tu ni l-ai oferit.
pentru textul : timidă umbra ta de fată demultumesc.
cat despre partea a doua a comantariul tau si despre tonul sau imperativ...ce sa spun?
spun ca nu-i bai, de mult nu ma mai pusese nimeni la colt pe coji de nuci - chiar mi-era dor...:)
Paul, da, în stil clasic, cu tot cu anii de maculatură - exerciţii de versificare -, să tot am zece ani de dat cu pixu-n foaie. Pe partea asta modernă/postmodernă, sunt la nivelul de probe, în căutarea unui stil relativ definitiv. Se prea poate să ai dreptate cu privire al final. Mulţumesc de lectură!
Oana, repet, se poate să fie "dulce", deci cumva patetic, însă aş avea reţineri în ceea ce priveşte "finalul poveştilor pentru cei mici". Adică în "[sufletul spune] a cam început să mă doară
pentru textul : Ambidextru deomul ăsta din jurul meu"" numai morală nu există. Am încercat o răsturnare a ideii de spiritualitate/existenţialism. Mi se pare mie că acolo ar fi ceva mai mult, mai adânc, măcar la nivel intuitiv. Dar mă rog, tot ce se poate. Salutări!
As fi foarte curios sa aud ce ai avea tu de spus Virgile despre acest poem, desi stiu ca nu imi vei satisface aceasta curiozitate unless o sa te prind eu intr-un fel de dublu-nelson literar. Mie mi se pare ca aici ai scribalit cateva cuvinte foarte potrivite de genul eu nu strivesc corola de minuni a lumii iar la final ai dat asa, acea magisrala tusa de ludic. Una peste alta un poem destul de comercial, bine realizat insa. Sa nu ma intelegi gresit, cand zic comercial, ma refer ca trairea nu am simtit-o, dar am apreciat-o ca mesaj. Oricum, imi place ca ti-a iesit ludicul, chiar ok. Andu
pentru textul : nu am nevoie de nălucile voastre dePetre, incearca te rog sa faci in alta parte pe Big Foot-ul literaturii. Daca ai ceva de spus cu privire la textul de fata, ceva care sa ajute, esti binevenit, ca de altfel pe oricare text de pe acest site. Aici nu filosofam cu privire la scopul nostru in viata. Anka nu cred ca sunt necesare atitea reveniri si explicatii pe un text. Emil a explicat foarte clar sensul titlului, mie mi-a fost evident ca se refera la muzica. Greseli in titlul se mai intimpla. Am sa rog toti comentatorii sa se refere exclusiv la texte, daca au ceva de spus care sa ajute in evolutie, sunt bineveniti sa o faca, fara trimite la comentarii anterioare, fara vendete si fara infatuare. E greu de inghitit critica negativa, dar fara ea nu se poate evolua. Emil, imi cer scuze pentru interventie.
pentru textul : A cappella deIa ghici cine scria, la poşta redacţiei, într-un «limbaj de lemn” (după părerea ta), în 2011, cele de mai jos şi cărui veleitar genial îi erau adresate?
«…scrieţi la fel ca sute de autori de versuri de azi. Poeme de-ale dv. ar putea fi introduse în cărţile altora, poeme de-ale altora ar putea fi introduse în cărţile pe care probabil le veţi publica, fără ca cineva să remarce vreo schimbare. Este vorba de un mod de a scrie practicat în prezent pe scară largă: construcţie liniară a poemului (de fapt, juxtapunerea unor enunţuri), folosirea frecventă a unor enunţuri prozaice, oralităţi, instantanee din viaţa de fiecare zi etc., un sarcasm obosit, un reproş difuz la adresa întregii lumi:
pentru textul : Asta este... de"De la un timp, cafeaua fierbe altfel,/ puştii nu mă mai înjură,/ nu mă mai latră câinii,/ ziua picură protocolar,/ ca o duminică în perfuziile de pe reanimare,/ între ventricule se conturează un călcâi,/ mama visează morţi din ce în ce mai des,/ iar eu îmi sunt din ce în ce mai de-ajuns,/ ori poate chiar prea mult.”»
Ioana, comentariul meu(de-abia acum se poate vorbi de o opinie personala) era strict legat de reactia lui Virgil Titarenco la acest text. Una e comentariul, alta e textul in sine. In comentarii imi pot expune puctul meu de vedere. Am specificat foarte clar ca era vorba doar niste editoriale amarite, intr-un cotidian amarit de provincie. In ceea ce priveste comentariile, daca eu argumenez asa cum stiu asta nu inseamna ca bat cimpii. Pentru ca ti-as spune ca si tu bati cimpii. Cit cotizeaza stranierii la CAS? Si se mai intreaba de ce nu sint servicii de calitate? Si e numai un exemplu. Eu m-am referit doar la un comentariu si atit. Aici am pus punct acestei discutii care nu are nici un sens. mai bine sa bat eu cimpii decit sa mai dau apa la moara.
pentru textul : despre inundaţii. altfel derevin şi citesc încă o dată. tot respectul. deşi am rezerve că există vreo "colină veneţiană". cel puţin eu nu am văzut. mici defecte precum "că lăcustele mongole în anul în care Ninive căzuse".
pentru textul : Luciano Pavarotti deși cel mai complex. și cel mai frumos. ciudat cum lipești de imagine un stafidit fumuriu și taciturn precum beckett. (dar ce scriitor!) oricum, deși nu prea îmi place să laud, am fost fascinat. era să nu las nici un semn din această cauză. te felicit!
pentru textul : rosario deIată un poem cuceritor prin simplitate și sinceritate. Ultimele două versuri m-au făcut să tresar și să recitesc poemul, în altă lumină. Morți discrete... Ce să mai spun? În dimineața aceasta de noiembrie cu zăpadă de câțiva cm, octombrie pare o flacără ce și-a dat duhul discret și inevitabil...
pentru textul : din noiembrie vor rămâne pete mari pe covor demi se pare citibil/scriibil in felul asta dupa ce citesti varianta intreaga... primul vers imi pare suspendat... clar ca ar fi de simplificat. incerc. mare multam pentru atentie si varianta simpla si faina! cele bune!
pentru textul : după care n-au mai venit alte zile deAlba, despre concurenți, doar atunci când îi vom cunoaște. Deocamdată lăsăm creațiile lor să vorbească. Multe dintre ele îmi plac, unele chiar mult. Dar mă voi pronunța doar după finalizare. Sper că pe larg.
Aici au discutat câțiva dintre membrii juriului și la ei am făcut referire.
În privința actului creator, susțin în continuare ceea ce am spus și nu e o părere de moment. Am zis ”un anumit tip de orgoliu”. Nuanțele sunt foarte importante. Apoi, orice creator are conștiința valorii operei sale, altfel n-ar mai crea, nu? Ar sta indiferent și s-ar face macaragiu. Problema e cum își afirmă această conștiință. Ca un creator autentic sau ca un macaragiu. De aici abia, începe povestea.
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” dePagini