Să știți că rupturile astea de cuvinte îl caracterizau bine pe Mircea Ivănescu (și nu numai), dar el avea măsura lor. Aici sunt mult prea abundente într-un text și așa greoi.
sincer vorbind, mie imi e din ce in ce mai dificil sa asmilez astfel de texte. e ca si cum as privi, de buna-voie, neantul in ochi. cu cat inaintez in viata inteleg din ce in ce mai bine necesitatea happyend-urilor americane. cu atat mai mult apreciez lectura si vorbele voastre. cu atat mai tragic, daca spuneti ca mi-a si iesit cum trebuie.
Maria, Virgil, Sebi, va multumesc ca sunteti alaturi de mine.
Bobadile, spuneam cindva ca daca am facut un singur om sa rezoneze, sa simta ce simt, atunci inseamna ca am scris un text bun. Pentru ca atit cer eu de la mine. Multam de rezonanta.
Ce chestie, dom'le cu cainele asta rosu care latra alb (sau invers)! Fara comentarii, acord o "penita". Desi voi fi admonestat, probabil, ca nu produc un comentariu mai procopsit
Silvia, în primul rând îţi mulţumesc pentru comentariu. Din câte văd eu problema sunt primele două strofe şi mărturisesc că ezit între a renunţa la prima sau la a doua, fiindcă fără una dintre ele cred că poemul ar fi mai bun. Celelalte critici pe care mi le aduci sunt aspecte minore. Din ce spui tu înţeleg că strofa a doua e mai puţin reuşită ca prima, dar prima conţine prea multe sau nereuşite metafore. Totuşi nu este vorba decât de ceea ce explic mai departe în strofa a doua, aşa că voi renunţa la strofa a doua care era un surplus. Voi modifica cum ai spus şi tu imaginea cu sfânta, sunt de acord. Dar în ce priveşte mersul meu greoi sau încet, cu evlavie şi oboseală, nu voi modifica, consider parte integrantă din poezie.
Astfel prima strofă rămâne doar ca o metaforă a epuizării şi legăturii cu trecutul, chiar dacă nu îţi place nu voi modifica, în speranţa că voi reuşi cum spui şi tu poeme mai bune. Mulţumesc încă o dată :)
"ş-aşa-mi vine câteodată" să spun cum Nu sau cum Da în viaţa asta în care nu-ţi vine să crezi (ochilor) şi nici să auzi (urechilor)...
ce bine că există micile bucurii precum scrisul, cititul, înţelesul, comunicarea, rezonarea, legătura la capătul celălalt al sinelui...
:)
Lucian, interpretarea pe care o dai reflectă universul tău interior. De fapt e o poezie scrisă unei necunoscute, vânzătoare de tablouri. Nu neapărat pictoriță. Îmi tot ocolea privirea. Andreea, zici că prea se afirmă... Decupat, adică afară din real... cam asta vrea să zică. Și, da, nu e lucrat, ca imensa majoritate a poeziilor mele. Mulțumesc de semne; mai haideți!
Nu inteleg ce vor sa insemne cuvintele "Virgile, ai dreptate, pentru tine pacat ca nu exista doua Marine Nicolaeve..." dar nici nu ma chinui pentru ca fie e o chestie incriptata pe care numai tu o stii fie e o chestie de prost gust si atunci nu ma intereseaza. In ce priveste comentariile Marinei cred ca esti nedrept si superficial. Pentru ca nu aplici aceeasi exigenta la toata lumea si fiindca faci o generalizare care ignora detaliile sau fiecare situatie in parte. In ce priveste ultima ta ironie te las sa o gusti singur. Ca tot iti place sa vorbesti.
țicavo, mehailo. te-ai gîndit să contactezi vreo editură, că pe segmentu ăsta tre să fie foarte puțini oameni sau chiar deloc - traduceri literare din ucraineană. și unele chestii ar prinde. am văzut traduși la noi cu romane oksana zabujko și iurii andruhovici
finalul e curajos. titlul cam incompatibil cu conținutul. trecerea prea bruscă de la prima la a doua strofă, în sensul în care în a doua utilizezi cuvinte ca body painting, nick-uri, cocktail, Kali, iar în prima nimica de acest gen. poezia începe, după mine, de la "în fiecare seară...". chestia aia cu ciorile și emotivitatea nu e foarte credibilă.
atmosfera mai multor texte sf de aici si de aiurea, din anii 80-90. foarte probabil lecturi de gen. se poate presupune un serial sui generis,. vad ca deja apare un al doilea episod ce confirma prima impresie de lectura. cum e al treilea text al autoarei pe care-l intalnesc, dintre care unul publicat in rubrica "craciunul la liternet 2005", ii salut prezenta, ii apreciez largimea paletei stilistice si amprenta personala de neconfundat. astept confirmarea intr-o incercare epica
am lasat penita sa se duca inainte precum sageata arcasilor lui voda *original, insurubat in jurul ideii si frumos, deosebit de frumos, rar am citit ceva atat de frumos ... aici e cheia /pe mine ea nu m-a văzut după chipul și asemănarea sa./ restul e demonstratia lemei eul liric e un rege lear ,cu mana intinsa ... felicitari si stiu ca nu ti/o iei in cap, de fapt, penitele au o valoare relativa...imi place sa citesc ce scrii, ai un liric extrem de inteligent, sclipitor....
Marina Nicolaev, Vă mulțumesc pentru comentariu. Sunteți extrem de promptă, ca de fiecare dată. Îmi place să cred că mă citiți nu dintr-o "obligație" de editor și nutresc speranța că unele din poeziile mele chiar vă plac. Vă doresc mult bine, Mircea Florin Șandru
Iertare, Ştefan, pentru răspunsul întârziat.
Sunt sigură că tu, ca pictor, ai şi înrămat tabloul :) E de luat în seamă această propunere doar pentru o mie de întrebări pe care le-ar naşte prezenţa săniei roşii pe derdeluş. Modul cum e formulat acum, ar duce pe o pistă falsă, aceea că alte sănii de altă culoare sunt peste tot şi doar pe derdeluş e o sanie roşie.
Prefer ,,pata de culoare" pentru a fi în contrast cantitativ şi calitativ cu albul si pentru a sugera mulţimea copiilor, ca o masă compactă, îmbujorată şi culorată care dă dinamims tabloului.
Îţi mulţumesc frumos pentru noua perspectivă. În mod sigur voi ţine cont în alt context.
Excepţional, din punctul meu de vedere, ce spui, Cristina! ” eu as prefera sa fie euridice cea răspunzătoare de toate astea”, spui dumneata.
Hai să fac analiză pe text. Ca şi când nu ar fi al meu. Pentru a evidenţia, pe cât posibil, un prim nivel de «dezambiguizare».
„Când a privit-o [pe Euridice]
cu ochiul întors
în el însuşi” [deoarece atunci când Orfeu a privit-o, a orbit şi nu mai putea s-o vadă, în urmă, decât cu „ochiul [interior] întors în el însuşi” [cu văzul «văzului»]
„o ultimă rafală de mitralieră
a modulat liniştea” [după o astfel de «rafală» liniştea care se lasă e «asurzitore» şi doar «urechea interioară» mai reuşeşte s-o «moduleze» şi să discearnă «ecoul»]
„ceasului cu o singură limbă
ce stătea” [«ceas cu o singură limbă» ce se oprise; cu o «singură limbă» pentru că cea care indica orele dispăruse deja odată cu moartea fizică a Euridicei şi acum, după ce o pierde a doua oară, privind înapoi, se opreşte, fizic, şi minutarul; rămâne însă «ecoul» vieţii de «după» ce continuă şi se transformă, amplificat, în cântecul orfic]
„o auziţi
cum clipeşte?” [cine? Euridice/ liniştea/ acest «ecou» care pare continuu, dar care este format din «puncte instantanee» care urmează unul după altul ca bătăile unei inimi noi care îşi deapănă «cântecul» revenind/rămânând în «viaţă»?]
Acesta este, aşa cum am spus, un prim nivel de dezambiguizare. Altele, mai profunde le intuieşti şi pe ele: „anima/ animus”; “ying/yang iar intre ele timpul asasin ciunteste armonia initiatica” etc.
Încă o dată, îţi mulţumesc din suflet, Cristina, că ai «rezonat»! Fie ca urările de bine pe care mi le adresezi să ţi se reîntoarcă înmiit!
Apreciez ironia dumitale subtila, de bun simt. Dar ma enerveaza infatuarea, inclusiv a mea (cand o scap de sub control). Cat despre iesirea din binarism si solutia propusa (pondere la patternul buddhist) sper sa mai discutam. In alta ordine de idei caracterizarea pe care o faci "postmodernitatea actioneaza pe 2 linii mari de forta: una centrifuga (epicentrul fiind gloit de putere, aceasta va fi propagata spre periferie) respectiv centripeta ( dinspre consumismul marginal se imprima o forta inspre epicentru, acela ramanand prea mult static)" se potriveste, dupa parerea mea, "postmodernismului" si nu postmodernitatii (in care am intrat si in care se pot decela si alte tendinte in afara "PoMo" care va fi, cred, curand depasita). Mi-ar face placere sa mai stam de vorba pe tema asta pe marginea unor texte ce vor mai apare pe aici si, de ce nu si postate de dumneata sau subsemnatul.
Aranca, Comentariul dumneavoastră intuiește exact sensurile poemului. Am încercat să sugerez, printr-o formulă cumulativă, violența lumii în care trăim, dar și faptul că întreaga tensiune existențială se descarcă în cele din urmă, eliberându-ne în moarte. În ceea ce privește "brendul Șandru", cred că exagerați. În orice caz, încerc să scriu o poezie mai aspră și mă feresc cât pot de imagistica lină și de calofilie. Mulțumesc pentru comentariu și pentru peniță.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Faină ideea, bine surprins momentul realizării semnificației unui banal (?) salut. Vezi puțin sfârșitul, ceva nu-i în regulă acolo. Cred.
pentru textul : trei cuvinte deSă știți că rupturile astea de cuvinte îl caracterizau bine pe Mircea Ivănescu (și nu numai), dar el avea măsura lor. Aici sunt mult prea abundente într-un text și așa greoi.
pentru textul : re ma chi na ri um demulțumesc pentru atenționare, Radu. am modificat. ai dreptate, exagerez cu repetițiile. mie mi se par destul interesante într-un poem...
pentru textul : Din iubire desincer vorbind, mie imi e din ce in ce mai dificil sa asmilez astfel de texte. e ca si cum as privi, de buna-voie, neantul in ochi. cu cat inaintez in viata inteleg din ce in ce mai bine necesitatea happyend-urilor americane. cu atat mai mult apreciez lectura si vorbele voastre. cu atat mai tragic, daca spuneti ca mi-a si iesit cum trebuie.
Maria, Virgil, Sebi, va multumesc ca sunteti alaturi de mine.
dar unde e Andu, ca sa zica cineva pe dos...?!
pentru textul : Obiecte fragile deBobadile, spuneam cindva ca daca am facut un singur om sa rezoneze, sa simta ce simt, atunci inseamna ca am scris un text bun. Pentru ca atit cer eu de la mine. Multam de rezonanta.
pentru textul : story of a city deCe chestie, dom'le cu cainele asta rosu care latra alb (sau invers)! Fara comentarii, acord o "penita". Desi voi fi admonestat, probabil, ca nu produc un comentariu mai procopsit
pentru textul : Bisectoare deSilvia, în primul rând îţi mulţumesc pentru comentariu. Din câte văd eu problema sunt primele două strofe şi mărturisesc că ezit între a renunţa la prima sau la a doua, fiindcă fără una dintre ele cred că poemul ar fi mai bun. Celelalte critici pe care mi le aduci sunt aspecte minore. Din ce spui tu înţeleg că strofa a doua e mai puţin reuşită ca prima, dar prima conţine prea multe sau nereuşite metafore. Totuşi nu este vorba decât de ceea ce explic mai departe în strofa a doua, aşa că voi renunţa la strofa a doua care era un surplus. Voi modifica cum ai spus şi tu imaginea cu sfânta, sunt de acord. Dar în ce priveşte mersul meu greoi sau încet, cu evlavie şi oboseală, nu voi modifica, consider parte integrantă din poezie.
pentru textul : sangvină deAstfel prima strofă rămâne doar ca o metaforă a epuizării şi legăturii cu trecutul, chiar dacă nu îţi place nu voi modifica, în speranţa că voi reuşi cum spui şi tu poeme mai bune. Mulţumesc încă o dată :)
bine, măcar, că nu fu simulațiune! se mai descărcară oamenii de tensiuni. primăvara asta și sângele rebel prin vine!...
pentru textul : Cel mai, Cea mai de"ş-aşa-mi vine câteodată" să spun cum Nu sau cum Da în viaţa asta în care nu-ţi vine să crezi (ochilor) şi nici să auzi (urechilor)...
pentru textul : citeşte dece bine că există micile bucurii precum scrisul, cititul, înţelesul, comunicarea, rezonarea, legătura la capătul celălalt al sinelui...
:)
"Şi iată-mă închis pe dinafară,
Bătând din piept în piept, din gen în gen,
Cu tuş în mâini şi drum dintr-o ţigară,
M-ascult pe rând, mă-nvăţ ca pe-un refren.
În noaptea asta simplă ca o gară,
N-a mai oprit, în dreptu-mi, niciun tren."
atât. şi aici cu fum (în loc de drum) dintr-o ţigară.
pentru textul : Ambidextru deP.S: Oricum, dintre toate 'zidul belimului' m-a trimis în zona transcedentală în poziția căzută pe spate.
pentru textul : Fluturi pe lampă* decorect! am zis presimtit eu ceva cu 'urmatorul poem':)
pentru textul : treceam dintr-un tren ca dintr-o poezie într-alta demultumesc frumos!
Lucian, interpretarea pe care o dai reflectă universul tău interior. De fapt e o poezie scrisă unei necunoscute, vânzătoare de tablouri. Nu neapărat pictoriță. Îmi tot ocolea privirea. Andreea, zici că prea se afirmă... Decupat, adică afară din real... cam asta vrea să zică. Și, da, nu e lucrat, ca imensa majoritate a poeziilor mele. Mulțumesc de semne; mai haideți!
pentru textul : Fugară deda, e mai potrivit tilul acesta.
pentru textul : autoportret pe o roșcovă deDuplicat.
pentru textul : Au moment où j’avais surgi deDomnule Cristea, este evident dreptul dumneavoastră să exprimați o opinie în timp ce vă jucați cu cuburi.
pentru textul : Vis de iarnă deNu inteleg ce vor sa insemne cuvintele "Virgile, ai dreptate, pentru tine pacat ca nu exista doua Marine Nicolaeve..." dar nici nu ma chinui pentru ca fie e o chestie incriptata pe care numai tu o stii fie e o chestie de prost gust si atunci nu ma intereseaza. In ce priveste comentariile Marinei cred ca esti nedrept si superficial. Pentru ca nu aplici aceeasi exigenta la toata lumea si fiindca faci o generalizare care ignora detaliile sau fiecare situatie in parte. In ce priveste ultima ta ironie te las sa o gusti singur. Ca tot iti place sa vorbesti.
pentru textul : puterea mea e în tine dețicavo, mehailo. te-ai gîndit să contactezi vreo editură, că pe segmentu ăsta tre să fie foarte puțini oameni sau chiar deloc - traduceri literare din ucraineană. și unele chestii ar prinde. am văzut traduși la noi cu romane oksana zabujko și iurii andruhovici
pentru textul : Nunta lui Opanas Krokva definalul e curajos. titlul cam incompatibil cu conținutul. trecerea prea bruscă de la prima la a doua strofă, în sensul în care în a doua utilizezi cuvinte ca body painting, nick-uri, cocktail, Kali, iar în prima nimica de acest gen. poezia începe, după mine, de la "în fiecare seară...". chestia aia cu ciorile și emotivitatea nu e foarte credibilă.
pentru textul : loc de strigat îngeri deEmilian, e doar un text cu miza în zâmbet.
Andu, chiar dacă comentezi de pe budă, apreciez grija ta! Poate următorul text te va prinde mai bine.
pentru textul : La cumpărături de... bine scris ca şi formulări. Morala mai degrabă slabă. Cred că ar trebui să mai lucraţi la ea. Ar fi păcat să nu o faceţi.
pentru textul : Spoiler deeu ma intreb mai intai de ce e experiment? pentru ca e un triptic?
pentru textul : încercări de haiku deatmosfera mai multor texte sf de aici si de aiurea, din anii 80-90. foarte probabil lecturi de gen. se poate presupune un serial sui generis,. vad ca deja apare un al doilea episod ce confirma prima impresie de lectura. cum e al treilea text al autoarei pe care-l intalnesc, dintre care unul publicat in rubrica "craciunul la liternet 2005", ii salut prezenta, ii apreciez largimea paletei stilistice si amprenta personala de neconfundat. astept confirmarea intr-o incercare epica
pentru textul : Ucenicii viselor demi-e dor de un gratar, o bere buna si un bilețel de dragoste...of, unde esti adolescenta, cu prostia ta cu tot?
pentru textul : dorina deam lasat penita sa se duca inainte precum sageata arcasilor lui voda *original, insurubat in jurul ideii si frumos, deosebit de frumos, rar am citit ceva atat de frumos ... aici e cheia /pe mine ea nu m-a văzut după chipul și asemănarea sa./ restul e demonstratia lemei eul liric e un rege lear ,cu mana intinsa ... felicitari si stiu ca nu ti/o iei in cap, de fapt, penitele au o valoare relativa...imi place sa citesc ce scrii, ai un liric extrem de inteligent, sclipitor....
pentru textul : toate oasele deMarina Nicolaev, Vă mulțumesc pentru comentariu. Sunteți extrem de promptă, ca de fiecare dată. Îmi place să cred că mă citiți nu dintr-o "obligație" de editor și nutresc speranța că unele din poeziile mele chiar vă plac. Vă doresc mult bine, Mircea Florin Șandru
pentru textul : zece, o sută, o mie de megatone deIertare, Ştefan, pentru răspunsul întârziat.
pentru textul : Haiku ( 8 ) - poeme troienite deSunt sigură că tu, ca pictor, ai şi înrămat tabloul :) E de luat în seamă această propunere doar pentru o mie de întrebări pe care le-ar naşte prezenţa săniei roşii pe derdeluş. Modul cum e formulat acum, ar duce pe o pistă falsă, aceea că alte sănii de altă culoare sunt peste tot şi doar pe derdeluş e o sanie roşie.
Prefer ,,pata de culoare" pentru a fi în contrast cantitativ şi calitativ cu albul si pentru a sugera mulţimea copiilor, ca o masă compactă, îmbujorată şi culorată care dă dinamims tabloului.
Îţi mulţumesc frumos pentru noua perspectivă. În mod sigur voi ţine cont în alt context.
Excepţional, din punctul meu de vedere, ce spui, Cristina! ” eu as prefera sa fie euridice cea răspunzătoare de toate astea”, spui dumneata.
Hai să fac analiză pe text. Ca şi când nu ar fi al meu. Pentru a evidenţia, pe cât posibil, un prim nivel de «dezambiguizare».
„Când a privit-o [pe Euridice]
cu ochiul întors
în el însuşi” [deoarece atunci când Orfeu a privit-o, a orbit şi nu mai putea s-o vadă, în urmă, decât cu „ochiul [interior] întors în el însuşi” [cu văzul «văzului»]
„o ultimă rafală de mitralieră
a modulat liniştea” [după o astfel de «rafală» liniştea care se lasă e «asurzitore» şi doar «urechea interioară» mai reuşeşte s-o «moduleze» şi să discearnă «ecoul»]
„ceasului cu o singură limbă
ce stătea” [«ceas cu o singură limbă» ce se oprise; cu o «singură limbă» pentru că cea care indica orele dispăruse deja odată cu moartea fizică a Euridicei şi acum, după ce o pierde a doua oară, privind înapoi, se opreşte, fizic, şi minutarul; rămâne însă «ecoul» vieţii de «după» ce continuă şi se transformă, amplificat, în cântecul orfic]
„o auziţi
cum clipeşte?” [cine? Euridice/ liniştea/ acest «ecou» care pare continuu, dar care este format din «puncte instantanee» care urmează unul după altul ca bătăile unei inimi noi care îşi deapănă «cântecul» revenind/rămânând în «viaţă»?]
Acesta este, aşa cum am spus, un prim nivel de dezambiguizare. Altele, mai profunde le intuieşti şi pe ele: „anima/ animus”; “ying/yang iar intre ele timpul asasin ciunteste armonia initiatica” etc.
Încă o dată, îţi mulţumesc din suflet, Cristina, că ai «rezonat»! Fie ca urările de bine pe care mi le adresezi să ţi se reîntoarcă înmiit!
pentru textul : Orfeu deApreciez ironia dumitale subtila, de bun simt. Dar ma enerveaza infatuarea, inclusiv a mea (cand o scap de sub control). Cat despre iesirea din binarism si solutia propusa (pondere la patternul buddhist) sper sa mai discutam. In alta ordine de idei caracterizarea pe care o faci "postmodernitatea actioneaza pe 2 linii mari de forta: una centrifuga (epicentrul fiind gloit de putere, aceasta va fi propagata spre periferie) respectiv centripeta ( dinspre consumismul marginal se imprima o forta inspre epicentru, acela ramanand prea mult static)" se potriveste, dupa parerea mea, "postmodernismului" si nu postmodernitatii (in care am intrat si in care se pot decela si alte tendinte in afara "PoMo" care va fi, cred, curand depasita). Mi-ar face placere sa mai stam de vorba pe tema asta pe marginea unor texte ce vor mai apare pe aici si, de ce nu si postate de dumneata sau subsemnatul.
pentru textul : Binaritate & PoMo deAranca, Comentariul dumneavoastră intuiește exact sensurile poemului. Am încercat să sugerez, printr-o formulă cumulativă, violența lumii în care trăim, dar și faptul că întreaga tensiune existențială se descarcă în cele din urmă, eliberându-ne în moarte. În ceea ce privește "brendul Șandru", cred că exagerați. În orice caz, încerc să scriu o poezie mai aspră și mă feresc cât pot de imagistica lină și de calofilie. Mulțumesc pentru comentariu și pentru peniță.
pentru textul : Cadavrul martorului va fi aruncat în beton dePagini