aranca - mizam pe faptul ca "cei insetati" pot vedea izvoarele acestui sentiment care a fost lasat in noi , care exista in noi dintotdeauna... tot ce trebuie sa facem este sa-l consumam in portii mici... altfel nenumaratele lui izvoare pot seca:)
Cineva începe un atac la persoana și cȃnd i se rȃspunde cu aceeași monedă, îi sare țandăra. Dar cum femeile au îtotdeauna dreptate, asta e. Cȃt privește treaba cu datu’ în judecată, chiar mă umflă rȃsul. Printre altele, citește, rogu-te, cu atenție ce am zis referitor la blonda care cade pe gȃnduri: „o fi al meu, n-o fi al meu?!” și în nici un caz ca ar fi vre-o indoiala în legatură cu vinovatul de sex opus. Iar faptul ca ai fost gravida l-ai afirmat cȃnd ai fost la Deko si cȃnd te-ai grȃbit să pleci mai repede tocmai pentru că era vorba de copilul dumitale. Așa că intr-adevar e nesimțire dacă să-și închipuie cineva, după precizarea care am făcut-o, că ne-am fi întȃlnit vre-o dată în particular (si o insulta la adresa subsemnatului). Și cu asta punct. De-acum poți vorbi singură dacă mai ai chef…
apoi, aquamarine, depinde ce ochelari poarta cititorul cand citeste poezia. tu ii purtai pe cei care pot inghiti „gerunziul”:) multumiri pentru ca ti-ai luat timp sa vezi ceea ce ai vazut in textul meu!
yester, inteleptule, nu mai vorbi de trecere, ca prea spui frumos despre ramanere:) drept grait-ai, toata povestea creste „natural” din frumusetea primului vers, dar oarecum in jos, intru sustinere... In rest, numa de bine!
Alma, acum acum nu citesc poeți americani, dar de cinci ani înot în literatura americană. Sandburg zici? Voi reflecta la asta. Sapphiro, recitind înțeleg ce vrei să spui. Apropierea formalistă față de text uneori prinde bine. de acord. Părerile tale contează pentru mine așa cum sunt, mai laconice sau mai nu știu cum. Eu privesc ironia ca pe un atu, ca pe o figură de stil valoroasă. La origine înseamnă „falsă ignoranță”, dar mai sunt și alte sensuri. Subtitlul este și el parțial ironic pentru că, deși sunt influențată de cultura americană, îmi caut propriile căi. Sister, dacă îți spun că eu n-am citit Cohelio, mă crezi? Vezi pe ce buton apeși să nu se întâmple ceva grav. Azi dimineață am aflat de la radio că la Hollywood se va produce un film despre Iraq. Se vrea expunerea unei noi viziuni a ceea ce se petrece acolo. Franco, îmi place comentariul tău, dar nu-l încurajez. Mai pe text, mai pe text... Am încredere în cititorii mei că nu se vor simți precum spui. Aveai your tongue in your cheek when you wrote that? :-)
1. s-o port, ca pe un stigmat, suficientă vreme - fără virgule. În general sunt prea multe virgule în textul acesta, sau lipsesc unde ar trebui să fie.
2. Înăuntru erau; muncitori
3. soldaţi ce plecau - care plecau..
etc..
Văd că asta e o problemă general valabilă cu texte dumneavoastră, vă sugerez să găsiți pe cineva să vă ajute cu corectura. Așa, nu le putem lăsa pe site.
peretele dezamagirii, visele berii si urarea impamantenit-romaneasca, alcatuiesc un poem-experiment laudabil pentru asocierea ideilor. in gandul cititorului raman moliile.
foarte frumos, eu cred că e o premieră și sper să reușească. atât pentru Hermeneia-Virtualia cât și pentru putoarea de mine (a se citi caracter prevăzător și deloc altruist cu vremea). felicitări Virgil! felicitări Alina! nu știu de ce, dar m-a apucat așa un entuziasm că tre să pun o peniță. avans:)!
abia aștept! vă doresc succes!
sărăcire de impresie, dimineți fragmentate, timpul spart, prin care ai putea privi netezirile în alb ale cordului, aritmică pulsație. aș avea câteva elemente tehnice de remarcat, spre prelucrare: - o silabă-n lipsă - o silabă absentă - de renunțat la "la raport", curge mai bine "când timpul le cheamă/pentru o dare de seamă a răsăritului." - "își mută minutele cam un kilometru înapoi" - deplasează minutele cu fiecare kilometru în urmă (sau ceva asemănător, fiindcă e prozaic și forțat acel "își mută minutele cam cu un km înapoi") - jumătate plus una - merită prelucrat iar, fiindcă sună nonpoetic "jumătate plus una ventriculă" - "de pe jos" și "din moment ce" pot fi eliminate, pentru că sunt resturi lingvistice, merg utilizat în proză, în însemnare : "nici azi n-am să culeg livida rămășiță de zi clepsidrele inimii sunt mai sărace cu o impresie" E doar o șlefuire, spre a pune în valoare poesis-ul din versurile tale. Desigur, e alegerea ta să modifici sau nu.
Cand se lasa de mofturi filosofarde, oricat l-ar impodobi cu figuri de stil care-ti iau ochii dar care nu prea spun mare lucru, autorul reuseste texte de exceptie. Ca in cazul de fata,
Oana,
mulțumesc. mizam pe “acea curatenie fundamentala”.
Maria-Doina,
emoționant comentariul tău. mă bucur să știu că sînt cititori/poeți care își doresc un volum semnat de mine.
Alina,
mulțumesc pentru urări. vezi tu, în fiecare an pe 15 septembrie în prima zi de școală aveam buzunarele pline de bomboane (la generală pentru că la liceu toți voiau bere de ziua mea). poate asta m-a dus spre copilărie (pui de ET? îl voi întreba pe Timothy Good).
Nicule,
Nici prin gând nu mi-ar trece să mă lansez într-o analiză pe text serioasă la tine. tot colegial
Pentru că textele tale mă depășesc, din multe puncte de vedere... pur și simplu nu mă pot ridica la înălțimea lor.
Tot ce pot semnala unui autor de talia ta sunt banale greșeli de ortografie sau de folosire eronată a unor cuvinte din limba română.
Dar asta nu înseamnă nimic, sunt doar câteva aspecte tehnice de aceea nu le aduc în atenție...în rest, textele tale sunt mult prea profunde pentru mine, deci nu mă pot pronunța asupra lor
Am acordrat penita ca-mi place textul Nu tin de privilegiul acordarii penitelor si nici nu las comentarii ample. Cam atat. De pantofi, mancare si nedumeriri n-am sa zic nimic.
Ai sesizat bine: e boala veche virgula. Promit sa fiu cuminte (daca o sa ma tutuiesti pe viitor) si s-o dau la curatatorie.
Placut impresionat de vizita si de criticile binevenite!
Ma provoci sa mai postez, inteleg. Pentru inceput, o sa incerc sa "simt" durerea.
Cu drag,
Un text cu amprentele locurilor și ale oamenilor de demult, dar și ale lecturilor, ale prozelor clasice parcurse de autoare. M-ai câștigat prin tehnica detaliului, m-ai luat acolo și am cunoscut locurile și oamenii cu simțirile tale. Mi-a amintit de locurile natale, de râul Suceava care trece pe lângă sat, de barcă, de inundații...
E ca un documentar.
Nu e perfect. Se mai reiau unele idei, se explică unde nu e cazul, repeți de multe ori "odinioară", mai trebuie revizuită punctuația, e și un typo. Însă mi-a plăcut! E un decupaj de loc drag atins de o ușoară nostalgie pentru ceea ce a fost cândva... foarte bine susținut acest timp, " cândva".
Sixtus, multumesc pentru idee! Ce bine ar fi ca ingerul sa isi imagineze o lume infinit de fericita. Sper ca mereu sa ai dispozitie sa ma citesti si mai ales sa ma comentezi, pentru ca sunt onorata de cuvintele tale.
"Și sincer, cu ce se ocupă editorii Hermeneia?" (bobadil). Cu berea/sucul, covrigeii şi ce mai vor muşchii lor :). Din când în când, votează dacă unui membru suspendat definitiv i se mai acordă o şansă...
scuză-mă Virgil dar nu trebuie să fii Karl Popper ca să îți dai seama că prima ta propoziție anulează logic ceea ce urmează.
când vei face un efort cât de mic ca să pricepi ce spun, atunci vom avea ce discuta, unless crezi că sunt un idiot delirant și atunci nu văd de ce te-ai mai obosi să plescăi din taste
oh, ba da. e plina cultura universala de exemple masculine "inalte". m-a necajit doar ca nu a fost in stare de gestul uriasului, ca oricare urias care se respecta. i s-a iertat, oricum.
Virgile, multumesc pentru analiza, ai dreptate, tehnic vorbind. Ultimul? Ultimul pana la loc comanda amirale, cand iti vei alege capitanii cu multa grija. Cu drag de dana point si yerba mate, Bobadil.
Ce frumos te contrazice acest poem! :)
Am recitit cu drag și spun la fel: nu ești ,,poet”, ești poezie. Nu spun cuvinte mari. Uite cum eul liric te trădează :) Da, Adriana, e un poem în care identitatea e clar oglindită. Ideile curg lin precum lumina. Zbaterea poetului, cântul lui, odihna în cuvânt, sunt surprinse în toată înflorirea lor. Remarc versurile:
,, sunt numai un ciob de oglindă
care-ncearcă să taie cuvântul
mărunt.
un liliac închis în candelabru.
un cântec pe care copilul din mine
îl mai murmură-n somn…” Metafore, definiţii poetice, declinări ale eului poetic.
Finalul are o durere prevestită de ultimele versuri din prima parte. Aici titlul are nu doar un punct de sprijin, ci o întreagă platform. Lumina dinaintea vederii…și de după ea…ferice de cel ce o are.
Ultimele două versuri îmi accentuează starea de meditaţie, de introspecţie:
,, eu sunt doar o chemare
înspre alt început”. Mulţumesc, Adriana, pentru această lecţie de viaţă… si de poezie! Evidenţiez cu bucurie acest poem.
un poem de zile mari, Emil! cotidian țesut cu aforisme, biografism și livresc. foarte faină prima strofă, cea cu shot-ul, și super finalul. mi-a plăcut mult, să știi. peniță!
Poemul mi-a placut mult cu exceptia ultimului vers care mi se pare in plus. "Sau pur și simplu dă-i foc cu bricheta; măcar flacără, măcar mireasmă Să-ți rămână din mine. Apoi unge-te cu cenușa lui amestecată cu lacrimi" asa am vazut eu finalul. numai bine!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
katya, dorin, va multumesc de citire si pentru apreciere si va urez din toata inima voua si tuturor colegilor un paste fericit.
pentru textul : Icoana dearanca - mizam pe faptul ca "cei insetati" pot vedea izvoarele acestui sentiment care a fost lasat in noi , care exista in noi dintotdeauna... tot ce trebuie sa facem este sa-l consumam in portii mici... altfel nenumaratele lui izvoare pot seca:)
pentru textul : uitare deCineva începe un atac la persoana și cȃnd i se rȃspunde cu aceeași monedă, îi sare țandăra. Dar cum femeile au îtotdeauna dreptate, asta e. Cȃt privește treaba cu datu’ în judecată, chiar mă umflă rȃsul. Printre altele, citește, rogu-te, cu atenție ce am zis referitor la blonda care cade pe gȃnduri: „o fi al meu, n-o fi al meu?!” și în nici un caz ca ar fi vre-o indoiala în legatură cu vinovatul de sex opus. Iar faptul ca ai fost gravida l-ai afirmat cȃnd ai fost la Deko si cȃnd te-ai grȃbit să pleci mai repede tocmai pentru că era vorba de copilul dumitale. Așa că intr-adevar e nesimțire dacă să-și închipuie cineva, după precizarea care am făcut-o, că ne-am fi întȃlnit vre-o dată în particular (si o insulta la adresa subsemnatului). Și cu asta punct. De-acum poți vorbi singură dacă mai ai chef…
pentru textul : De inima albastră deapoi, aquamarine, depinde ce ochelari poarta cititorul cand citeste poezia. tu ii purtai pe cei care pot inghiti „gerunziul”:) multumiri pentru ca ti-ai luat timp sa vezi ceea ce ai vazut in textul meu!
yester, inteleptule, nu mai vorbi de trecere, ca prea spui frumos despre ramanere:) drept grait-ai, toata povestea creste „natural” din frumusetea primului vers, dar oarecum in jos, intru sustinere... In rest, numa de bine!
pentru textul : zilnică deAndu, textul de mai sus este unul slab în raport cu ce? Cu ceea ce scrii tu (de obicei) ori cu ceea ce se află afișat (acum) pe prima pagină?
Eugen
pentru textul : Poemul-blestem deAlma, acum acum nu citesc poeți americani, dar de cinci ani înot în literatura americană. Sandburg zici? Voi reflecta la asta. Sapphiro, recitind înțeleg ce vrei să spui. Apropierea formalistă față de text uneori prinde bine. de acord. Părerile tale contează pentru mine așa cum sunt, mai laconice sau mai nu știu cum. Eu privesc ironia ca pe un atu, ca pe o figură de stil valoroasă. La origine înseamnă „falsă ignoranță”, dar mai sunt și alte sensuri. Subtitlul este și el parțial ironic pentru că, deși sunt influențată de cultura americană, îmi caut propriile căi. Sister, dacă îți spun că eu n-am citit Cohelio, mă crezi? Vezi pe ce buton apeși să nu se întâmple ceva grav. Azi dimineață am aflat de la radio că la Hollywood se va produce un film despre Iraq. Se vrea expunerea unei noi viziuni a ceea ce se petrece acolo. Franco, îmi place comentariul tău, dar nu-l încurajez. Mai pe text, mai pe text... Am încredere în cititorii mei că nu se vor simți precum spui. Aveai your tongue in your cheek when you wrote that? :-)
pentru textul : poveste de dragoste între fiica văcarului și prințul deșertului de1. s-o port, ca pe un stigmat, suficientă vreme - fără virgule. În general sunt prea multe virgule în textul acesta, sau lipsesc unde ar trebui să fie.
pentru textul : Concert pentru vioară nr.K219 de Mozart de2. Înăuntru erau; muncitori
3. soldaţi ce plecau - care plecau..
etc..
Văd că asta e o problemă general valabilă cu texte dumneavoastră, vă sugerez să găsiți pe cineva să vă ajute cu corectura. Așa, nu le putem lăsa pe site.
Cristina, daca tu aici te-ai oprit eu nu am cum sa te trec de opreliste
pentru textul : Punct culminant deCalin,
multumesc pt aprecierea generoasa. nu fug insa nici de-o critica :)
peretele dezamagirii, visele berii si urarea impamantenit-romaneasca, alcatuiesc un poem-experiment laudabil pentru asocierea ideilor. in gandul cititorului raman moliile.
pentru textul : The House deMult prea multe locuri comune în textul tău; formulări impersonale şi destul de multă poetizare.
"cu unghiile ascuţite sfredelesc noi încercări" - "ascuţite" e balast.
"crengi de copac" - pleonasm.
"(z)bucium de doruri/verde crud/potecile cărunte/porţile ruginite - stereotipii
Ultima unitate, dacă ar fi puţin reformulată, ar putea fi de reţinut.
pentru textul : septembrie turbat apune între frunze defoarte frumos, eu cred că e o premieră și sper să reușească. atât pentru Hermeneia-Virtualia cât și pentru putoarea de mine (a se citi caracter prevăzător și deloc altruist cu vremea). felicitări Virgil! felicitări Alina! nu știu de ce, dar m-a apucat așa un entuziasm că tre să pun o peniță. avans:)!
pentru textul : Virtualia XII - Live Online pe Hermeneia.com - anunț important deabia aștept! vă doresc succes!
cinstit, eu din prima m-am gandit la buda si cred ca ies vreo 10 texte publicabile, ies si mai multe la o adica
pentru textul : Sergent K, raportez! desărăcire de impresie, dimineți fragmentate, timpul spart, prin care ai putea privi netezirile în alb ale cordului, aritmică pulsație. aș avea câteva elemente tehnice de remarcat, spre prelucrare: - o silabă-n lipsă - o silabă absentă - de renunțat la "la raport", curge mai bine "când timpul le cheamă/pentru o dare de seamă a răsăritului." - "își mută minutele cam un kilometru înapoi" - deplasează minutele cu fiecare kilometru în urmă (sau ceva asemănător, fiindcă e prozaic și forțat acel "își mută minutele cam cu un km înapoi") - jumătate plus una - merită prelucrat iar, fiindcă sună nonpoetic "jumătate plus una ventriculă" - "de pe jos" și "din moment ce" pot fi eliminate, pentru că sunt resturi lingvistice, merg utilizat în proză, în însemnare : "nici azi n-am să culeg livida rămășiță de zi clepsidrele inimii sunt mai sărace cu o impresie" E doar o șlefuire, spre a pune în valoare poesis-ul din versurile tale. Desigur, e alegerea ta să modifici sau nu.
pentru textul : ventriculă netrezită în alb deCand se lasa de mofturi filosofarde, oricat l-ar impodobi cu figuri de stil care-ti iau ochii dar care nu prea spun mare lucru, autorul reuseste texte de exceptie. Ca in cazul de fata,
pentru textul : Număratul pe degete deOana,
mulțumesc. mizam pe “acea curatenie fundamentala”.
Maria-Doina,
emoționant comentariul tău. mă bucur să știu că sînt cititori/poeți care își doresc un volum semnat de mine.
Alina,
mulțumesc pentru urări. vezi tu, în fiecare an pe 15 septembrie în prima zi de școală aveam buzunarele pline de bomboane (la generală pentru că la liceu toți voiau bere de ziua mea). poate asta m-a dus spre copilărie (pui de ET? îl voi întreba pe Timothy Good).
Paul,
eu îți mulțumesc.
Cristina,
pentru textul : alte povestiri de la Şipot deașa să fie. mulțumiri.
Nicule,
pentru textul : totul pare că merge pe dos deNici prin gând nu mi-ar trece să mă lansez într-o analiză pe text serioasă la tine. tot colegial
Pentru că textele tale mă depășesc, din multe puncte de vedere... pur și simplu nu mă pot ridica la înălțimea lor.
Tot ce pot semnala unui autor de talia ta sunt banale greșeli de ortografie sau de folosire eronată a unor cuvinte din limba română.
Dar asta nu înseamnă nimic, sunt doar câteva aspecte tehnice de aceea nu le aduc în atenție...în rest, textele tale sunt mult prea profunde pentru mine, deci nu mă pot pronunța asupra lor
Am acordrat penita ca-mi place textul Nu tin de privilegiul acordarii penitelor si nici nu las comentarii ample. Cam atat. De pantofi, mancare si nedumeriri n-am sa zic nimic.
pentru textul : Cântec deAi sesizat bine: e boala veche virgula. Promit sa fiu cuminte (daca o sa ma tutuiesti pe viitor) si s-o dau la curatatorie.
pentru textul : În vizită dePlacut impresionat de vizita si de criticile binevenite!
Ma provoci sa mai postez, inteleg. Pentru inceput, o sa incerc sa "simt" durerea.
Cu drag,
Un text cu amprentele locurilor și ale oamenilor de demult, dar și ale lecturilor, ale prozelor clasice parcurse de autoare. M-ai câștigat prin tehnica detaliului, m-ai luat acolo și am cunoscut locurile și oamenii cu simțirile tale. Mi-a amintit de locurile natale, de râul Suceava care trece pe lângă sat, de barcă, de inundații...
pentru textul : Barajul deE ca un documentar.
Nu e perfect. Se mai reiau unele idei, se explică unde nu e cazul, repeți de multe ori "odinioară", mai trebuie revizuită punctuația, e și un typo. Însă mi-a plăcut! E un decupaj de loc drag atins de o ușoară nostalgie pentru ceea ce a fost cândva... foarte bine susținut acest timp, " cândva".
cumva vroiai sa spui national tre a sure?
pentru textul : national treasure deSixtus, multumesc pentru idee! Ce bine ar fi ca ingerul sa isi imagineze o lume infinit de fericita. Sper ca mereu sa ai dispozitie sa ma citesti si mai ales sa ma comentezi, pentru ca sunt onorata de cuvintele tale.
pentru textul : când îngerul își imaginează de"Și sincer, cu ce se ocupă editorii Hermeneia?" (bobadil). Cu berea/sucul, covrigeii şi ce mai vor muşchii lor :). Din când în când, votează dacă unui membru suspendat definitiv i se mai acordă o şansă...
pentru textul : cîntec de lebădă neagră cu scorțișoară și gutui descuză-mă Virgil dar nu trebuie să fii Karl Popper ca să îți dai seama că prima ta propoziție anulează logic ceea ce urmează.
pentru textul : Pe străzile Ballinei decând vei face un efort cât de mic ca să pricepi ce spun, atunci vom avea ce discuta, unless crezi că sunt un idiot delirant și atunci nu văd de ce te-ai mai obosi să plescăi din taste
Mie personal mi-ar fi sunat mai bine ”foșnetul mătăsos...”. Iar fotografiile pentru a avea efect vizual deplin, ar trebui ceva mai mari, nu?
pentru textul : (4) Aforeme deoh, ba da. e plina cultura universala de exemple masculine "inalte". m-a necajit doar ca nu a fost in stare de gestul uriasului, ca oricare urias care se respecta. i s-a iertat, oricum.
pentru textul : Al Veronicăi deVirgile, multumesc pentru analiza, ai dreptate, tehnic vorbind. Ultimul? Ultimul pana la loc comanda amirale, cand iti vei alege capitanii cu multa grija. Cu drag de dana point si yerba mate, Bobadil.
pentru textul : cuvânt impropriu deCe frumos te contrazice acest poem! :)
pentru textul : lumina dinaintea vederii deAm recitit cu drag și spun la fel: nu ești ,,poet”, ești poezie. Nu spun cuvinte mari. Uite cum eul liric te trădează :) Da, Adriana, e un poem în care identitatea e clar oglindită. Ideile curg lin precum lumina. Zbaterea poetului, cântul lui, odihna în cuvânt, sunt surprinse în toată înflorirea lor. Remarc versurile:
,, sunt numai un ciob de oglindă
care-ncearcă să taie cuvântul
mărunt.
un liliac închis în candelabru.
un cântec pe care copilul din mine
îl mai murmură-n somn…” Metafore, definiţii poetice, declinări ale eului poetic.
Finalul are o durere prevestită de ultimele versuri din prima parte. Aici titlul are nu doar un punct de sprijin, ci o întreagă platform. Lumina dinaintea vederii…și de după ea…ferice de cel ce o are.
Ultimele două versuri îmi accentuează starea de meditaţie, de introspecţie:
,, eu sunt doar o chemare
înspre alt început”. Mulţumesc, Adriana, pentru această lecţie de viaţă… si de poezie! Evidenţiez cu bucurie acest poem.
un poem de zile mari, Emil! cotidian țesut cu aforisme, biografism și livresc. foarte faină prima strofă, cea cu shot-ul, și super finalul. mi-a plăcut mult, să știi. peniță!
pentru textul : cîte ceva despre sinucideri debinecuvântat să fie aerul care îţi umflă nările, dar luminează şi pe robul tău, care dintre voi e şeherezada? cea care dictează?
pentru textul : risipitorii de litere dePoemul mi-a placut mult cu exceptia ultimului vers care mi se pare in plus. "Sau pur și simplu dă-i foc cu bricheta; măcar flacără, măcar mireasmă Să-ți rămână din mine. Apoi unge-te cu cenușa lui amestecată cu lacrimi" asa am vazut eu finalul. numai bine!
pentru textul : Bonsai dePagini