fie cum zici tu bobadile. dar de la mine se vede ca inghiti camila si strecori tintarul numai asa ca sa faci discutie. e si asta o ocupatie. anyway, merci pentru complimente, fie ele reale sau nu.
versuri reușite! au ceva din autenticismul (o să ajungă o obsesie termenul ăsta pentru mine!) pe care îl caut la un poet, la un text. să nu ieși din matca asta! fă exact ce crezi dacă te simți bine făcînd-o! din cîte văd eu aici, deși e prea puțin (am să urmăresc și următoarele texte!), ai mîna formată pe acest tip de scriitură. în timp, ai putea să renunți la textualismul excesiv (propus atît de "vehement") de optzeciști. încearcă o formulă mai concentrată. apropiete de cititor și pe alte căi (nu numai "povestindu-i"). la urma urmei, "dacă fumez noaptea în chiloți la bucătărie și vă povestesc vouă, nu se numește poezie". oricum, foarte mișto ( :P ) inserțiile cotidianului în context! tot înainte. mai așteptăm texte! zic!
frumos colaj intre imagine si cuvant. M-am dumirit cu greu ce sunt acele semne "ciudate" "secunda e o lopatica uitata/intr-un castel bantuit /de chicoteli/si soapte" e pasajul care-mi place cel mai mult. Incercand o decriptare a poeziei, iata la ce interpretare am ajuns. " Faptul ca ai o inima sub pielea marii" te face una cu ea, respiri la unison cu ea, te identifici in ea asa cum marea se identificas in tine. o simbioza perfecta, intr-un alt avatar posibil. Nisipul, provenit din macinarea pietrelor, simbol bazic, inert, devine materie vie, "tresare". Somnul care-l cuprinde pe celalalt "semnatar" al versurilor, e un somn mistic, care da revelatii. In starea de somnolenta se vede " o inima", o fi aceeasi ca in versul precedent? In acest caz inima e universala, e inima asta un fel de axis mundi in care totul reinvie, totul se transforma in viata. Iar nisipul, atat de suspus, in prima parte, devine "pacoste" indaratnic, incapatanat, nelasandu-se atins. Multe simboluri concentrate in cateva cuvinte. Felicitari amandurora pentru realizare
Multe fortati, gen umezeala apoasa, taiat amintiri, lumina alba a telefonului si multe altele care fac textul cam teribilist. Voce exista, mai trebuie doar strunita, in opinia mea.
O cronică excelentă, curgătoare ca un râu de munte, magnetică aş spune. De mult timp nu am mai citit o cronică literar-sportivă de o asemeni calitate. O cronică pe măsura victoriei obţinută de minunatele noastre fete. Nu mai pot să spun decât...Felicitări!!
Mulţumesc Adrian, cred că am încercat un poem în proză, poate nu mi-a ieşit. Voi lăsa doar mânuţa, mulţumesc. Mai aştept şi alte păreri eventual. Nu e poem în proză? Şi dacă e poate rămâne la poezie? Nu ştiu sigur regulile acestea. Poate lăstarii subţiri, fiindcă oricum ceilalţi se culcă mai greu la pământ, dar acolo rămân.
Adriana, Bobadil, multumesc. Din punctul meu de vedere acesta este unul din cele mai calme texte pe care le-am scris. Terminasem programul la servici m-am asezat sa scriu. Nu stiam ce sa scriu si nici ce va iesi. Era doar o stare.
"cântecul îngropăciune"? lipsește un DE? "dimineața am urinat Toate cozile cometelor" PE toate cozile cometelor? Sau nu? "Îngerii cu tramvaiul" mi se pare o metaforă uzitată... "Vioare din izmă creață și parfum de lirism" un aer simbolist aici, interbelic, care nu cadrează cu "stropii de sudură"... "păsări bilingve", asta sună fain și "trafic de insistență" nu am înțeles ideea din "Le segmentam vasele în coardă" Îmi pari un fel de Pan rătăcit printre noi... un Pan blagian. Mi-a plăcut imaginea finală, "tot orizontul care lumina insistent, Deși cădeau stropi de sudură". Stropii ăia de sudură pentru a sugera răsăritul sunt perfecți. Și felul în care ai urinat cozile cometelor... Trebuie să-ți acordezi cumva harpa ta blagiană, aparținând unui imaginar interbelic, cu astfel de metafore moderniste... Ar ieși ceva interesant.
Adriana, am înţeles argumentul tău vizavi de "trebuie" - (cum trebuie să fie poezia), însă cred că ai deplasat niţel sensul întrebării. Nu cred (repet - cred) că întrebarea "cum ar trebui să fie poezia" se referă la intenţia de-a fi a poeziei. Mai concret, nu cred că ar trebui se referă la dorinţa (autorului) ca poezia să existe, să ia naştere la dorinta lui de-a o scrie oricând, oricum. Cred că "ar trebui" se referă la felul în care arată, se scrie, este poezia... după ce aceasta ia naştere (cu voia ei, evident, că ne situăm în contextul poeziei veritabile). Cred că esenţa întrebării nu se referă la geneza poeziei, ci la valenţele ei de după geneză. Nu ştiu daca m-am exprimat foarte bine...
Domnu' Sixtus imi pare rau. Ce sa spun... Incearca si dumneata altceva. De exemplu un dialog care sa nu fie absurd. Ca si eu m-am saturat de astea absurde. Le-au mai incercat si altii cu mine si tot cu oistea in gard au dat. Deh... vina calului.
interesant, am totusi senzatia ca esti intr-o perioada de tranzitie. cind incepi sa folosesti materialul altor stiluri devii suspectata de lipsa de inspiratie. dar per total e bun desi eu cred ca primul pastel e mai reusit tehnic iar al doilea mai reusit ca idee
prima parte a poemului are ceva eseistic, lirismul se concentreaza la final. Am retinut un vers interesant: „Înlăuntrul nostru, când iubim, avem ochii albaştri.”
versurile acestea rotunjesc poemul si pun amprenta Luminii ce infloreste dincolo de poem "lascive ploile vin peste noi ne întreabă a noapte și pleacă eu rămîn în tine o boală nedescoperită la timp tu un fel de cafea cu zahăr și moarte" exista zile in care versurile isi sarbatoresc menestrelul. un poem printre rindurile caruia intilnesc o voce de o sensibilitate deosebita.
Dacă așa e precum spui, un gând al fiului tău, cred că ar trebui încurajat. Profundă afirmația de început. Câți ani are? Pentru modul de a gândi al unui copil, mie mi se pare ineteresant. Cami
Am dat intamplator peste articol si m-am bucurat mult sa gasesc si online, nu numai pe usa salii de recital. Adica am fost acolo, invitata de Katya, desi credeam ca nu mai ajung, am si intarziat si am deschis usa ca o nesimtita in timpul recitalului, dar pur si simplu nu am putut astepta pauza, asa de frumos se auzea. Si pot sa va mai spun sincer ca eu nu ma omor dupa opera, desi fac muzica de la 6 ani, dar acolo in sala mi-au dat lacrimile la cat de impresionant a putut sa interpreteze Katya. Acum vad ca la pian a fost un prof. univ. si va zic, a cantat minunat si e un om modest, daca o intalneam pe strada nu as fi zic ca este profesor si universitar. Ca mai sunt unii cu fumuri, daca nu cei mai multi. Despre afis, habar n-aveam de cine e facut, dar de cand l-am vazut pe holurile Academiei, mi-am zis: clar, e afis facut de Altaiyr, iar acum aflu ca asa a si fost. Ceea ce ma bucura. Si un afis poate fi o opera de arta. Arata superb pe hartie. Iata motivele pentru care consider ca acest text isi are locul intre celelalte din Societatea de Literatura si Arte "Hermeneia". De ce nu am considera, aici pe Hermeneia si Muzica, facand parte din cele Arte incluse in Societate? Iar muzica facuta de Katya Kelaro este intr-adevar arta. O felicit cu tot sufletul! Stiu ca s-a inregistrat la recital. O rog pe Katya sa urce undeva pe net un fragment din recitalul sau si sa lase link aici.
un soi de opus al hibernării şi totuşi... chiar cum o fi? "estas"...-are... o nimicăreală cat o vară?
aş da peniţă mai ales pentru strofele 2 şi 7, mă abţin din insuficienţă motivatorie cronică.
dar aş schimba "omul e-atât de etern!" în "omul e tot mai etern". ştii tu de ce... nu mai zic. plus că nu s-ar mai certa cu atîta-ul din strofa precedentă.
iaca, ma joc şi eu puţin aci, nu-ţi fie cu bănat:
tot mai tîrziu se duce astrul la culcare
falange verzi ivite din morminte
se clatină sincron parc-a mustrare
neruşinatul le arată înc-un dinte
Superb măi Emiliane. Superb. Să știi că am o viață aglomerată și nu am timp să citesc dar cineva foarte apropiat mie mi-a atras atenția asupra textului. Eu zic că ai stofă de scriitor. Dacă vei avea și stofă de manager ca să îți administrezi bine talentul vei ajunge departe. Și mai trebuie și curaj și încă ceva. Ceea ce numiți voi "tupeu" în România. Dar valoarea este acolo. Să nu te îndoiești niciodată de ea. Probabil că te-aș încuraja să evoluezi peste dimensiunea subiectivă a jurnalului personal. Există o limită acolo. Mai ales o limită comercială dar și una literar-filozofică. Abia aștept să văd cum iei aurul ăsta topit și îl torni în forme care să rivalizeze cu Llosa, Coelho sau Soljenițîn. Sînt multe pasaje remarcabile. Dar se pare că formula care întrunește toate voturile aic este: "dacă îi iei dumnezeul și femeia omul nu e bun decît pentru foc spunea."
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
E multă tristețe aici. "meduza se fâstâcește în mii de culori..." ,frumos, sensibil. O poezie deosebită!
pentru textul : Meduza și luna albastră defie cum zici tu bobadile. dar de la mine se vede ca inghiti camila si strecori tintarul numai asa ca sa faci discutie. e si asta o ocupatie. anyway, merci pentru complimente, fie ele reale sau nu.
pentru textul : să nu căutați poetul din mine deversuri reușite! au ceva din autenticismul (o să ajungă o obsesie termenul ăsta pentru mine!) pe care îl caut la un poet, la un text. să nu ieși din matca asta! fă exact ce crezi dacă te simți bine făcînd-o! din cîte văd eu aici, deși e prea puțin (am să urmăresc și următoarele texte!), ai mîna formată pe acest tip de scriitură. în timp, ai putea să renunți la textualismul excesiv (propus atît de "vehement") de optzeciști. încearcă o formulă mai concentrată. apropiete de cititor și pe alte căi (nu numai "povestindu-i"). la urma urmei, "dacă fumez noaptea în chiloți la bucătărie și vă povestesc vouă, nu se numește poezie". oricum, foarte mișto ( :P ) inserțiile cotidianului în context! tot înainte. mai așteptăm texte! zic!
pentru textul : ersuri deÎmi place foarte mult partea de început, primele două strofe chiar, dar apoi trebuie ceva mai atent strunite hățurile.
pentru textul : Pe unde nuferii galbeni au înflorit defrumos colaj intre imagine si cuvant. M-am dumirit cu greu ce sunt acele semne "ciudate" "secunda e o lopatica uitata/intr-un castel bantuit /de chicoteli/si soapte" e pasajul care-mi place cel mai mult. Incercand o decriptare a poeziei, iata la ce interpretare am ajuns. " Faptul ca ai o inima sub pielea marii" te face una cu ea, respiri la unison cu ea, te identifici in ea asa cum marea se identificas in tine. o simbioza perfecta, intr-un alt avatar posibil. Nisipul, provenit din macinarea pietrelor, simbol bazic, inert, devine materie vie, "tresare". Somnul care-l cuprinde pe celalalt "semnatar" al versurilor, e un somn mistic, care da revelatii. In starea de somnolenta se vede " o inima", o fi aceeasi ca in versul precedent? In acest caz inima e universala, e inima asta un fel de axis mundi in care totul reinvie, totul se transforma in viata. Iar nisipul, atat de suspus, in prima parte, devine "pacoste" indaratnic, incapatanat, nelasandu-se atins. Multe simboluri concentrate in cateva cuvinte. Felicitari amandurora pentru realizare
pentru textul : wasted time demixul cultural si pluralismul fac sens . Planeta e mica anyhow. E loc si de paranteze. Nice Text.
pentru textul : automata hari deMulte fortati, gen umezeala apoasa, taiat amintiri, lumina alba a telefonului si multe altele care fac textul cam teribilist. Voce exista, mai trebuie doar strunita, in opinia mea.
pentru textul : picioare goale deO cronică excelentă, curgătoare ca un râu de munte, magnetică aş spune. De mult timp nu am mai citit o cronică literar-sportivă de o asemeni calitate. O cronică pe măsura victoriei obţinută de minunatele noastre fete. Nu mai pot să spun decât...Felicitări!!
pentru textul : Când bronzul străluceşte mai tare decât aurul deMulţumesc Adrian, cred că am încercat un poem în proză, poate nu mi-a ieşit. Voi lăsa doar mânuţa, mulţumesc. Mai aştept şi alte păreri eventual. Nu e poem în proză? Şi dacă e poate rămâne la poezie? Nu ştiu sigur regulile acestea. Poate lăstarii subţiri, fiindcă oricum ceilalţi se culcă mai greu la pământ, dar acolo rămân.
pentru textul : După ce-i calci, lăstarii fragezi zvâcnesc din nou spre cer deAdriana, Bobadil, multumesc. Din punctul meu de vedere acesta este unul din cele mai calme texte pe care le-am scris. Terminasem programul la servici m-am asezat sa scriu. Nu stiam ce sa scriu si nici ce va iesi. Era doar o stare.
pentru textul : one bullet 'till morning dealma, ionut, lucian, va multumesc pentru citire.
pentru textul : the final countdown de"cântecul îngropăciune"? lipsește un DE? "dimineața am urinat Toate cozile cometelor" PE toate cozile cometelor? Sau nu? "Îngerii cu tramvaiul" mi se pare o metaforă uzitată... "Vioare din izmă creață și parfum de lirism" un aer simbolist aici, interbelic, care nu cadrează cu "stropii de sudură"... "păsări bilingve", asta sună fain și "trafic de insistență" nu am înțeles ideea din "Le segmentam vasele în coardă" Îmi pari un fel de Pan rătăcit printre noi... un Pan blagian. Mi-a plăcut imaginea finală, "tot orizontul care lumina insistent, Deși cădeau stropi de sudură". Stropii ăia de sudură pentru a sugera răsăritul sunt perfecți. Și felul în care ai urinat cozile cometelor... Trebuie să-ți acordezi cumva harpa ta blagiană, aparținând unui imaginar interbelic, cu astfel de metafore moderniste... Ar ieși ceva interesant.
pentru textul : Altfel de utopie cu tarif normal den-ai incercat niciodata? :)
nici nu stii ce-ai pierdut...
in fine, se pare ca mi-a iesit o oala cu lapte...acru.
pentru textul : Oala cu lapte deAdriana, am înţeles argumentul tău vizavi de "trebuie" - (cum trebuie să fie poezia), însă cred că ai deplasat niţel sensul întrebării. Nu cred (repet - cred) că întrebarea "cum ar trebui să fie poezia" se referă la intenţia de-a fi a poeziei. Mai concret, nu cred că ar trebui se referă la dorinţa (autorului) ca poezia să existe, să ia naştere la dorinta lui de-a o scrie oricând, oricum. Cred că "ar trebui" se referă la felul în care arată, se scrie, este poezia... după ce aceasta ia naştere (cu voia ei, evident, că ne situăm în contextul poeziei veritabile). Cred că esenţa întrebării nu se referă la geneza poeziei, ci la valenţele ei de după geneză. Nu ştiu daca m-am exprimat foarte bine...
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? deDomnu' Sixtus imi pare rau. Ce sa spun... Incearca si dumneata altceva. De exemplu un dialog care sa nu fie absurd. Ca si eu m-am saturat de astea absurde. Le-au mai incercat si altii cu mine si tot cu oistea in gard au dat. Deh... vina calului.
pentru textul : Euridice deinteresant, am totusi senzatia ca esti intr-o perioada de tranzitie. cind incepi sa folosesti materialul altor stiluri devii suspectata de lipsa de inspiratie. dar per total e bun desi eu cred ca primul pastel e mai reusit tehnic iar al doilea mai reusit ca idee
pentru textul : campia/podul deMultumesc, domnule Gorun! Din pacate e doar o intamplare. De obicei sunt pe undeva... jos de tot.
pentru textul : năluca decontinui sa consider ca forma e gresita daca s-a intentionat diateza pasiva
pentru textul : în medalionul din piept deprima parte a poemului are ceva eseistic, lirismul se concentreaza la final. Am retinut un vers interesant: „Înlăuntrul nostru, când iubim, avem ochii albaştri.”
la buna recitire,
pentru textul : Singurătatea lui era atât de frumoasă, demarynna
momeala adevarata si vie - e mult spus. momeala vie ar fi suficient
pentru textul : go fishing demotan castrat inutile? asta e din bancul cu baba si pestisorul de aur? hmmm!
amintire aşa de firesc prins, un film care odată developat pare viu, o schiţă în care apar elementele esenţiale pentru a reda o stare. mi-a plăcut.
pentru textul : crochiu VI deversurile acestea rotunjesc poemul si pun amprenta Luminii ce infloreste dincolo de poem "lascive ploile vin peste noi ne întreabă a noapte și pleacă eu rămîn în tine o boală nedescoperită la timp tu un fel de cafea cu zahăr și moarte" exista zile in care versurile isi sarbatoresc menestrelul. un poem printre rindurile caruia intilnesc o voce de o sensibilitate deosebita.
pentru textul : antiplatonice V deDacă așa e precum spui, un gând al fiului tău, cred că ar trebui încurajat. Profundă afirmația de început. Câți ani are? Pentru modul de a gândi al unui copil, mie mi se pare ineteresant. Cami
pentru textul : Dacă nu citiți, treaba voastră! deai creat un tablou nostalgic în care se disting două tuşe memorabile:
"ochiul tău legat de un nor pare
pentru textul : ruine în liniște detrupul meu ce se îndepărtează"
Am dat intamplator peste articol si m-am bucurat mult sa gasesc si online, nu numai pe usa salii de recital. Adica am fost acolo, invitata de Katya, desi credeam ca nu mai ajung, am si intarziat si am deschis usa ca o nesimtita in timpul recitalului, dar pur si simplu nu am putut astepta pauza, asa de frumos se auzea. Si pot sa va mai spun sincer ca eu nu ma omor dupa opera, desi fac muzica de la 6 ani, dar acolo in sala mi-au dat lacrimile la cat de impresionant a putut sa interpreteze Katya. Acum vad ca la pian a fost un prof. univ. si va zic, a cantat minunat si e un om modest, daca o intalneam pe strada nu as fi zic ca este profesor si universitar. Ca mai sunt unii cu fumuri, daca nu cei mai multi. Despre afis, habar n-aveam de cine e facut, dar de cand l-am vazut pe holurile Academiei, mi-am zis: clar, e afis facut de Altaiyr, iar acum aflu ca asa a si fost. Ceea ce ma bucura. Si un afis poate fi o opera de arta. Arata superb pe hartie. Iata motivele pentru care consider ca acest text isi are locul intre celelalte din Societatea de Literatura si Arte "Hermeneia". De ce nu am considera, aici pe Hermeneia si Muzica, facand parte din cele Arte incluse in Societate? Iar muzica facuta de Katya Kelaro este intr-adevar arta. O felicit cu tot sufletul! Stiu ca s-a inregistrat la recital. O rog pe Katya sa urce undeva pe net un fragment din recitalul sau si sa lase link aici.
pentru textul : das Marienleben deDa.
pentru textul : Vleau si eu un cocostâlc deun soi de opus al hibernării şi totuşi... chiar cum o fi? "estas"...-are... o nimicăreală cat o vară?
aş da peniţă mai ales pentru strofele 2 şi 7, mă abţin din insuficienţă motivatorie cronică.
dar aş schimba "omul e-atât de etern!" în "omul e tot mai etern". ştii tu de ce... nu mai zic. plus că nu s-ar mai certa cu atîta-ul din strofa precedentă.
iaca, ma joc şi eu puţin aci, nu-ţi fie cu bănat:
tot mai tîrziu se duce astrul la culcare
pentru textul : Îndobivărare defalange verzi ivite din morminte
se clatină sincron parc-a mustrare
neruşinatul le arată înc-un dinte
Superb măi Emiliane. Superb. Să știi că am o viață aglomerată și nu am timp să citesc dar cineva foarte apropiat mie mi-a atras atenția asupra textului. Eu zic că ai stofă de scriitor. Dacă vei avea și stofă de manager ca să îți administrezi bine talentul vei ajunge departe. Și mai trebuie și curaj și încă ceva. Ceea ce numiți voi "tupeu" în România. Dar valoarea este acolo. Să nu te îndoiești niciodată de ea. Probabil că te-aș încuraja să evoluezi peste dimensiunea subiectivă a jurnalului personal. Există o limită acolo. Mai ales o limită comercială dar și una literar-filozofică. Abia aștept să văd cum iei aurul ăsta topit și îl torni în forme care să rivalizeze cu Llosa, Coelho sau Soljenițîn. Sînt multe pasaje remarcabile. Dar se pare că formula care întrunește toate voturile aic este: "dacă îi iei dumnezeul și femeia omul nu e bun decît pentru foc spunea."
pentru textul : despre moarte și alte obsesii deSunt bugetara, Dorine, de unde bani de concurs? Te cred ca vei participa cu placere, la fel cum ai participat si la cenaclurile Virtualia! Pai nu?
pentru textul : feng shui în lucernă deda l-am citit, editura Forest Books translated by Andrea Deletant and Brenda Walker editia cuprinde mai multe piese chiar si poezie.
pentru textul : halucinogenetic dePagini