pentru detalii si timpul acordat, dar chiar nu sunt de acord. In ceea ce priveste ritmul poate ca e loc de mai bine, dar rimele alea chiar nu sunt fortate, cuvintele se "aduna" unul langa altul intr-o frazare fireasca, sensul exista si nu e inconjurat de banalitate. In fine, este opinia dumneavoastra si o respect.
și cel mai complex. și cel mai frumos. ciudat cum lipești de imagine un stafidit fumuriu și taciturn precum beckett. (dar ce scriitor!) oricum, deși nu prea îmi place să laud, am fost fascinat. era să nu las nici un semn din această cauză. te felicit!
Atât de multă lume scrie poezie încât nu e de mirare că se poate ajunge independent la aceeași idee. O reciclare de imagini și cuvinte, această rescriere involuntară. Există și un aspect voluntar: autori consacrați nord americani ce "rescriu" opera clasicilor, re-aranjând de exemplu cuvintele dintr-un poem celebru într-unul nou, generând alte imagini sau alte înțelesuri. În timp ce autori originali nu sunt publicați, nefiind cunoscuți, Când este plagiatul invocat și escalat? Atunci când aduce profit părții lezate. Se reduce totul la aspectul pecuniar al situației și depinde de cine deține copyright-ul. Asta e lumea în care trăim, Eu am un greier în subsol. Începe să se roage la ora 21:50 fix. Probabil că e papa greierilor catolici și subsolul meu reprezintă catacombele Vaticanului greieresc.În orice caz, nu lipsa lui de originalitate o să mă îmbogățească pe mine.
poem vivace, antrenant, curgător. Şi eu aş prefera "dezvelea" fiindcă pare-mi-se nu prea e loc pentru regionalisme sau arhaisme în această poezie. Să mi se scuze adăugirea - şi eu sunt îndrăgostită de sunete mai deosebite, care nu există mereu în dicţionar, cum ar fi haşul gutural pe care îl foloseau străbunii mei în sat la începutul anumitor cuvinte. De pildă hibă era cu haş normal iar hin (în loc de vin) cu haş gutural. Dar acelea sunt forme învechite...
Poate puțin prea didactic... deși cred că senzația aceasta vine tocmai din detașarea remarcabilă cu care ai reușit să scrii poezia aceasta. Oarecum imagine așteptată aceea cu aripile amputate de porțelan, îndrăzneață alăturarea "verdele vertebrelor", iar restul... ce-aș putea spune cînd ai pus în antiteză culorile mele preferate, oranj și albastru, diluînd pînă la dispariție contrastele? Nu plec înainte de a spune că mi-a plăcut și ambiguitatea din "sîntem albaștri / și nimeni nu vede / că ne-am vopsit unghiile în roșu".
Adrian, orice lucru are un loc al sau, potrivit..."scrisoarea" ta poate starni zambete intr-un cerc de cunoscatori (ai "verisoarei", desigur); dar aici? ce fel de reactii astepti?
nu inteleg ce intelegi tu prin oamenii-genunchi eu am intrebat care a fost cauza postarii regula pe care am aplicat-o in toate situatiile, si as vrea sa fiu contrazis daca nu spun ceva adevarat, a fost ca atunci cind cineva a facut aceasta greseala din culpa (adica din neintelegerea regulii, lucru pentru care pot purta si eu o parte din vina) am acordat o dispensa si textul a ramas asa cum este si am mers mai departe fara nici o "masura" disciplinara. Sint mai multi autori si texte pe Hermeneia in situatia asta. Si nu s-a suparat nimeni. Oamenii continua sa posteze. Regula nu e facuta sa vineze sau sa umileasca pe nimeni. E facuta doar pentru a asigura un anumit aspect al siteului (lucru pe care l-am explicat prin jurnalele de nesomn) Atunci cind insa a existat o atitudine deliberata de ignorare a unei reguli la care ne supunem cu totii aici, atunci am luat o masura disciplinara. Acesta este adevarul si nu altul. Deci, procedeaza cum crezi tu de cuviinta, eu ti-am spus cum am procedat eu si cum cred ca e corect. Daca nu a fost intentionat nu cred ca e nevoie sa ne turnam cenusa in cap
Jocul de-a iubirea Decupăm inimi și le lipim în piepturi goale de noi, Sub privirea îngăduitoare a mamei, Ce gătește bezele cu gust de săruturi.. Construim suflete din pluș, setate pe un banal te iubesc - care ajung să fie roase de Azorel Păpușa barbie se căsătorește c-un papițoi, "Căruia îi dă papucii" pentru Supermen În timp ce ne ascundem unul de altul, bau-bau ne fură jucăriile...
Întrepătrunderea și amestecul fragmentelor temporale m-a trimis cu gândul la un anumit fragment, citit de foarte curând, sper să nu te deranjeze că fac această trimitere: "Mă zăpăcesc rău de tot din cauza timpului. Dacă nu-ți controlezi emoțiile - se opri, se luptă din greu și continuă cu o voce răgușită - asta se întâmplă. Eonii - fracțiunile de secundă - fac schimb de locuri. Și nu mai știi să numeri cum trebuie." (Rosamond Lehmann, Crângul ecourilor"). Bună "construcție", reușind să faci să dispară limita între cel care își stăpânește și același care nu-și stăpânește fluxul emoțiilor. Și parcă e și o formă mai altfel, care te prinde (nu că aceea în care scrii de obicei nu ar fi, dar e plăcut să văd că nu te-ai oprit la un singur drum). Mi-a plăcut foarte mult.
Din studiile făcute, ai observat/descoperit autori care nu pot fi cunoscuți/înțeleși prin scrierile lor?
Întreb asta fiindcă am avut o dezbatere pe această temă, iar convingerea mea a fost și este că opera unui scriitor reprezintă o punte excelentă pentru cunoașterea/înțelegerea autorului.
francisc, sunt doar cercuri de nemiscare, interiorul curge.. aici cu siguranta fiecare semn de pe treptele pe care le-ai construit este constientizarea momentului, vizibil, graitor. am sentimentul ca iubirea aceasta impletita are ceva din separatia finala. oricum, ce voiam sa-ti spun este ca mi-a placut.
da, asta a fost si ideea. fireste, puteam construi un rondel clasic, ca atitudine. insa, era prea putin. ce sens ar fi avut sa-l dezgropam? asa ca textul merge fix pe ideea faptului normal, si universal valabil, al detensionarii. pipi-ul din text e doar pretext. un segment al ansamblului. cred insa ca mesajul e unul frumos. pt ca nu vulgarul importa, ci tocmai revalorificarea acestui act si eliminarea prejudecatilor.
dupa unii (si au fost n polemici in revistele literare) nu "e normal in cazul lui", demitizarea a adus in discutie si acest aspect. ce vroiam sa subliniez... nu este suficient sa preiei doar vocabularul si unele motive, trebuie sa faci plauzibila , valoroasa si "pe bune" dedicatia implicita. altfel risti o pastisa, in cel mai fericit caz. dar hei! decat epigon mai bine fan:)
Despre "Jurnal de nesomn" s-a mai scris pe Hermeneia. Are vreo legătură? Despre "literă albă", "ceva se sfîșie", "bărbat necunoscut", "conturul arborilor", "dincolo de semn" la fel, s-a mai scris. Ai și un ligament licențios: "cu rădăcinile". Plictisitor. Pe când ceva nou?
Cristina, ma voi mai gindi, desi nu stiu daca pot modifica fara sa distrug tot Sister, multumesc de atentionare. Da, uneori nici eu nu ma pot apropia. Aranca, stiu ca nu sint nici primul si nici ultimul care scriu despre asta si in felul acesta. E fascinanta fiinta omeneasca. Simte totul ca si cum ar fi ceva unic, irepetabil. Totusi nu cred ca am baleiat intre ura si dragoste. Cred ca mai degraba mi-am urit iubirea. Evident, eu meu poetic...
poetul nu trăiește pentru sine nu cere, dăruiește chiar de n-are își arde inspirația-ntr-o țigare și suferă crezând că-i este bine pe-acești orfani ai lumii peste veac poți să-i iubești sau poți să îi ignori dar nu-ncerca să-i cumperi cu comori căci pentru boala lor nu este leac
Ioana... remarcabil discurs. Respirația, mai ales, foarte bine redată. O proză ca o filmare "handheld". ar fi mult mai ușor de urmărit cu diacritice... dar cred că ți-am mai spus asta :-)
Mă așteptam la o altă atmosferă care să mă ducă direct acolo (eu știam de Lyggia). Rămân la părerea că ar mai trebui să coși ceva aripi la primele două strofe. Ceva lumină. Merită. Voi reveni.
bine spus Andule aici se pare că fac pe m.c...ptr. că tocmai citisem Osho și rezultatul e o interpretare la ideea de temperare a tristeții acest kitch al dezamăgirii care bîntuie printre poeții zilelor noastre...:) mulțam fain pentru semn bătrîne prieten și scuze ptr. întîrzierea răspunsului...:)
transcendere/sinestezie superioară (iubire, lovitură de buștean) - de la ascunzișul șopârlei la adâncul implacabil al etravei, subconținut de icoană, epavă, corabie cu drum întins (pliabil fonic și el pe înțeles acest "etravă" - epavă, otravă) text bun, felicitări obs.: - "când însă ivirea ta..." - declicul altei viziuni, placă turnantă, îmi pare sărac, forțat - suprapunere - în "m-a îmbrățișat într-o crustă ca un meninge" (cred că ar merge fără "crustă")
da, iată un text foarte bun pe care l-am citit astăzi. aș zice chiar o scriitură matură. și cînd mă gîndesc că pentru Djamal limba română nu este limba maternă sînt impresionat de două ori mai mult. pentru că textul reușeșete atît ca atmosferă și formă cît și prin capacitatea de a nu spune mai mult decît trebuie. mai mult decît atît, a te aventura să polemizezi despre patrie și religie și să o faci (aș zice eu) în vîna Anei Blandiana (cu al ei „popor vegetal”) este remarcabil. felicitări Djamal.
Da, de acord cu primele doua păreri - fragmentul respectiv e aglomerat, chiar preţios, dar numai în contrast cu scrierea de dinainte si după. E un text cursiv şi curat, fără briz-brizuri, fără căutări. Dacă ar fi să-i mai reproşez ceva, ar fi finalul (unul bun), care se apropie puţintel prea mult de Sorescu.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
pentru detalii si timpul acordat, dar chiar nu sunt de acord. In ceea ce priveste ritmul poate ca e loc de mai bine, dar rimele alea chiar nu sunt fortate, cuvintele se "aduna" unul langa altul intr-o frazare fireasca, sensul exista si nu e inconjurat de banalitate. In fine, este opinia dumneavoastra si o respect.
pentru textul : viaţa deși cel mai complex. și cel mai frumos. ciudat cum lipești de imagine un stafidit fumuriu și taciturn precum beckett. (dar ce scriitor!) oricum, deși nu prea îmi place să laud, am fost fascinat. era să nu las nici un semn din această cauză. te felicit!
pentru textul : rosario deAtât de multă lume scrie poezie încât nu e de mirare că se poate ajunge independent la aceeași idee. O reciclare de imagini și cuvinte, această rescriere involuntară. Există și un aspect voluntar: autori consacrați nord americani ce "rescriu" opera clasicilor, re-aranjând de exemplu cuvintele dintr-un poem celebru într-unul nou, generând alte imagini sau alte înțelesuri. În timp ce autori originali nu sunt publicați, nefiind cunoscuți, Când este plagiatul invocat și escalat? Atunci când aduce profit părții lezate. Se reduce totul la aspectul pecuniar al situației și depinde de cine deține copyright-ul. Asta e lumea în care trăim, Eu am un greier în subsol. Începe să se roage la ora 21:50 fix. Probabil că e papa greierilor catolici și subsolul meu reprezintă catacombele Vaticanului greieresc.În orice caz, nu lipsa lui de originalitate o să mă îmbogățească pe mine.
pentru textul : Golgotă depoem vivace, antrenant, curgător. Şi eu aş prefera "dezvelea" fiindcă pare-mi-se nu prea e loc pentru regionalisme sau arhaisme în această poezie. Să mi se scuze adăugirea - şi eu sunt îndrăgostită de sunete mai deosebite, care nu există mereu în dicţionar, cum ar fi haşul gutural pe care îl foloseau străbunii mei în sat la începutul anumitor cuvinte. De pildă hibă era cu haş normal iar hin (în loc de vin) cu haş gutural. Dar acelea sunt forme învechite...
pentru textul : Dirijorul dePoate puțin prea didactic... deși cred că senzația aceasta vine tocmai din detașarea remarcabilă cu care ai reușit să scrii poezia aceasta. Oarecum imagine așteptată aceea cu aripile amputate de porțelan, îndrăzneață alăturarea "verdele vertebrelor", iar restul... ce-aș putea spune cînd ai pus în antiteză culorile mele preferate, oranj și albastru, diluînd pînă la dispariție contrastele? Nu plec înainte de a spune că mi-a plăcut și ambiguitatea din "sîntem albaștri / și nimeni nu vede / că ne-am vopsit unghiile în roșu".
pentru textul : sîntem albaștri deAdrian, orice lucru are un loc al sau, potrivit..."scrisoarea" ta poate starni zambete intr-un cerc de cunoscatori (ai "verisoarei", desigur); dar aici? ce fel de reactii astepti?
pentru textul : Scrisoare deschisă către toate site-urile literare, de la verișoara mea - Pralinela Mototoala deaș vrea să am cuvinte, dar nu am cuvinte, doar imaginea lui aplecată peste pian... peste lumea în care trăim...
pentru textul : în amintirea lui johnny răducanu denu inteleg ce intelegi tu prin oamenii-genunchi eu am intrebat care a fost cauza postarii regula pe care am aplicat-o in toate situatiile, si as vrea sa fiu contrazis daca nu spun ceva adevarat, a fost ca atunci cind cineva a facut aceasta greseala din culpa (adica din neintelegerea regulii, lucru pentru care pot purta si eu o parte din vina) am acordat o dispensa si textul a ramas asa cum este si am mers mai departe fara nici o "masura" disciplinara. Sint mai multi autori si texte pe Hermeneia in situatia asta. Si nu s-a suparat nimeni. Oamenii continua sa posteze. Regula nu e facuta sa vineze sau sa umileasca pe nimeni. E facuta doar pentru a asigura un anumit aspect al siteului (lucru pe care l-am explicat prin jurnalele de nesomn) Atunci cind insa a existat o atitudine deliberata de ignorare a unei reguli la care ne supunem cu totii aici, atunci am luat o masura disciplinara. Acesta este adevarul si nu altul. Deci, procedeaza cum crezi tu de cuviinta, eu ti-am spus cum am procedat eu si cum cred ca e corect. Daca nu a fost intentionat nu cred ca e nevoie sa ne turnam cenusa in cap
pentru textul : nu uitați maioneza deJocul de-a iubirea Decupăm inimi și le lipim în piepturi goale de noi, Sub privirea îngăduitoare a mamei, Ce gătește bezele cu gust de săruturi.. Construim suflete din pluș, setate pe un banal te iubesc - care ajung să fie roase de Azorel Păpușa barbie se căsătorește c-un papițoi, "Căruia îi dă papucii" pentru Supermen În timp ce ne ascundem unul de altul, bau-bau ne fură jucăriile...
pentru textul : pe sub flori mă legănai deÎntrepătrunderea și amestecul fragmentelor temporale m-a trimis cu gândul la un anumit fragment, citit de foarte curând, sper să nu te deranjeze că fac această trimitere: "Mă zăpăcesc rău de tot din cauza timpului. Dacă nu-ți controlezi emoțiile - se opri, se luptă din greu și continuă cu o voce răgușită - asta se întâmplă. Eonii - fracțiunile de secundă - fac schimb de locuri. Și nu mai știi să numeri cum trebuie." (Rosamond Lehmann, Crângul ecourilor"). Bună "construcție", reușind să faci să dispară limita între cel care își stăpânește și același care nu-și stăpânește fluxul emoțiilor. Și parcă e și o formă mai altfel, care te prinde (nu că aceea în care scrii de obicei nu ar fi, dar e plăcut să văd că nu te-ai oprit la un singur drum). Mi-a plăcut foarte mult.
pentru textul : dorina deDin studiile făcute, ai observat/descoperit autori care nu pot fi cunoscuți/înțeleși prin scrierile lor?
pentru textul : poema pentru 5 nov14 deÎntreb asta fiindcă am avut o dezbatere pe această temă, iar convingerea mea a fost și este că opera unui scriitor reprezintă o punte excelentă pentru cunoașterea/înțelegerea autorului.
interesant, deși aș fi preferat ceva mai multă coerență
pentru textul : sicrie suspendate defrancisc, sunt doar cercuri de nemiscare, interiorul curge.. aici cu siguranta fiecare semn de pe treptele pe care le-ai construit este constientizarea momentului, vizibil, graitor. am sentimentul ca iubirea aceasta impletita are ceva din separatia finala. oricum, ce voiam sa-ti spun este ca mi-a placut.
pentru textul : crucile deda, asta a fost si ideea. fireste, puteam construi un rondel clasic, ca atitudine. insa, era prea putin. ce sens ar fi avut sa-l dezgropam? asa ca textul merge fix pe ideea faptului normal, si universal valabil, al detensionarii. pipi-ul din text e doar pretext. un segment al ansamblului. cred insa ca mesajul e unul frumos. pt ca nu vulgarul importa, ci tocmai revalorificarea acestui act si eliminarea prejudecatilor.
pentru textul : Rondelu` lu` Pufulete dedupa unii (si au fost n polemici in revistele literare) nu "e normal in cazul lui", demitizarea a adus in discutie si acest aspect. ce vroiam sa subliniez... nu este suficient sa preiei doar vocabularul si unele motive, trebuie sa faci plauzibila , valoroasa si "pe bune" dedicatia implicita. altfel risti o pastisa, in cel mai fericit caz. dar hei! decat epigon mai bine fan:)
pentru textul : emindoină deDespre "Jurnal de nesomn" s-a mai scris pe Hermeneia. Are vreo legătură? Despre "literă albă", "ceva se sfîșie", "bărbat necunoscut", "conturul arborilor", "dincolo de semn" la fel, s-a mai scris. Ai și un ligament licențios: "cu rădăcinile". Plictisitor. Pe când ceva nou?
pentru textul : și cînd mi-e somn deCristina, ma voi mai gindi, desi nu stiu daca pot modifica fara sa distrug tot Sister, multumesc de atentionare. Da, uneori nici eu nu ma pot apropia. Aranca, stiu ca nu sint nici primul si nici ultimul care scriu despre asta si in felul acesta. E fascinanta fiinta omeneasca. Simte totul ca si cum ar fi ceva unic, irepetabil. Totusi nu cred ca am baleiat intre ura si dragoste. Cred ca mai degraba mi-am urit iubirea. Evident, eu meu poetic...
pentru textul : urăsc deMulţumiri şi din partea mea pentru lectură Marius-(Dragoş). Bucuria că ţi-a plăcut este de partea mea.
pentru textul : orbitor de alb deFrancisc, e bine că găsești interesant măcar finalul.:) Mulțumesc de lectură.
pentru textul : imperfect undeva lângă mine deluasem foarfeca, dar am lăsat-o jos. sper să nu se supere relaţiile.
pentru textul : agnozie depoetul nu trăiește pentru sine nu cere, dăruiește chiar de n-are își arde inspirația-ntr-o țigare și suferă crezând că-i este bine pe-acești orfani ai lumii peste veac poți să-i iubești sau poți să îi ignori dar nu-ncerca să-i cumperi cu comori căci pentru boala lor nu este leac
pentru textul : poetul I deAm corectat, scuze:)
pentru textul : despre a vedea lumea cu ochii închiși deIoana... remarcabil discurs. Respirația, mai ales, foarte bine redată. O proză ca o filmare "handheld". ar fi mult mai ușor de urmărit cu diacritice... dar cred că ți-am mai spus asta :-)
pentru textul : ebosa demulta vorbaraie. imagini prea dulci care nu fac obiect de poezie. poate doar asa, sa fie strecurata in palma persoanei iubite. in intimitate.
pentru textul : Dragoste de buzunar deMă așteptam la o altă atmosferă care să mă ducă direct acolo (eu știam de Lyggia). Rămân la părerea că ar mai trebui să coși ceva aripi la primele două strofe. Ceva lumină. Merită. Voi reveni.
pentru textul : centrul lumei debine spus Andule aici se pare că fac pe m.c...ptr. că tocmai citisem Osho și rezultatul e o interpretare la ideea de temperare a tristeții acest kitch al dezamăgirii care bîntuie printre poeții zilelor noastre...:) mulțam fain pentru semn bătrîne prieten și scuze ptr. întîrzierea răspunsului...:)
pentru textul : De ce te Paraguay detranscendere/sinestezie superioară (iubire, lovitură de buștean) - de la ascunzișul șopârlei la adâncul implacabil al etravei, subconținut de icoană, epavă, corabie cu drum întins (pliabil fonic și el pe înțeles acest "etravă" - epavă, otravă) text bun, felicitări obs.: - "când însă ivirea ta..." - declicul altei viziuni, placă turnantă, îmi pare sărac, forțat - suprapunere - în "m-a îmbrățișat într-o crustă ca un meninge" (cred că ar merge fără "crustă")
pentru textul : etravă și meninge arzând deda, iată un text foarte bun pe care l-am citit astăzi. aș zice chiar o scriitură matură. și cînd mă gîndesc că pentru Djamal limba română nu este limba maternă sînt impresionat de două ori mai mult. pentru că textul reușeșete atît ca atmosferă și formă cît și prin capacitatea de a nu spune mai mult decît trebuie. mai mult decît atît, a te aventura să polemizezi despre patrie și religie și să o faci (aș zice eu) în vîna Anei Blandiana (cu al ei „popor vegetal”) este remarcabil. felicitări Djamal.
pentru textul : Mut deNu , cel puțin nu asta mi-a fost intenția.
pentru textul : Kenningar deDa, de acord cu primele doua păreri - fragmentul respectiv e aglomerat, chiar preţios, dar numai în contrast cu scrierea de dinainte si după. E un text cursiv şi curat, fără briz-brizuri, fără căutări. Dacă ar fi să-i mai reproşez ceva, ar fi finalul (unul bun), care se apropie puţintel prea mult de Sorescu.
pentru textul : acum între noi dePagini