Am primit avertismentul și voi încerca să nu mai îmi văd contul suspendat pentru a nu știu câta oară pe Hermeneia în cei nu știu câți ani de activitate. Problema mea Mariana este că nu suport nesimțirea.
Dar promit să nu mai fac și la o adică înțeleg că voi putea comenta la fel ca șufariu fără să primesc avertisment pentru că sunt nesimțit.
Pentru că acest gen de avertisment nu este în Regulament doar atacul la persoană este specificat, nesimțirea este greu de definit, dar ce te faci când nesimțirea este de fapt cel mai mare atac la persoană? Vom vedea...
...Chestia cu "moto"-ul (cu doi "t") mi s-a mai reproşat. Şi la acest text, şi la altele. Sincer, nu ştiu de ce am continuat să-l scriu cu un "t". Probabil e vorba de un DOOM; oricum, dex-ul îl dă valabil şi scris cu doar un "t". Nefiind lingvist de profesie, aştept un argument din partea d-voastră înainte de a-mi corecta posibila abatere de la norma ortografică impusă.
Despre text am să spun doar că:
...personal, consider că una dintre pietrele de moară ale unui poet (în măsura în care este sau tinde spre această titulatură în mod imanent) este faptul de a converti, prin metaforă, trăsături/sentimente/fapte/idei etc specifice lui şi doar lui, astfel încât, la finalul ei (finalul metaforei, şi mai departe - al poeziei), să o facă măcar inteligibilă (sensibil/cerebral) cititorului, dacă nu proprie acestuia. Cu alte vorbe, un poet trebuie să caute numitor comun pentru înţelesul de sine stătător, înţelesul contextual şi, în fine, înţelesul metatextului. Senbsul tău, sensul nostru, sensul meu. Un soi de universalizare a particularului liric. Marii poeţi cam aşa au rămas în memoria noastră.
Pe axa celor spuse mai sus, cred că am ratat la sensul contextual (la graniţa dintre texte). Şi spun "am ratat" din perspectiva cititorului, pentru că eu (plus alte una-două persoane) înţelegem textul pe deplin, dat fiind surplusul de informaţie (particularul). Dacă un factor s-a observat - "cultivarea ambelor stiluri indică, să zicem, un soi de scindare a eului", elementul temporal şi transformarea/reducerea unuia la altul au fost trecute cu vederea. Din vana autorului, evident.
...În rest, de acord cu "[...] muzicalitate. E avantajul pe care poezia clasică de bună calitate îl va avea întotdeauna faţă de poezia în vers liber.". Mare parte din suflet mi-a rămas acolo, în coardele clasicului.
1. Mulţumesc pentru corectură. Evident, „Maiakovski”. De când mă ştiu pocesc numele şi chiar cuvintele, le ţin greu minte, fac greşeli (unele impardonabile) de exprimare. Prof. meu de mate din facultate (rimă involuntară), când se încurca la vreo demonstraţie, zicea dezinvolt „Şi Poincare greşea la calcule elementare” şi trecea mai departe. Dar cum nu sunt Poincare şi nici măcar Anton Holban sau Breban (care scriu uneori, de regulă) cum scriu, nu prea am scuze. Dar, asta e!.
2. N-am publicat tot Manifestul Partidului Comunist deoarece, dacă am trezit oarece interes în legătură cu el în fragmentul postat, oricine se poate duce la adresa indicată şi să-l „guste” în întregime.
3. Maiakovski, zic gurile rele, chiar a fost sinucis. Dar mai sunt cazuri (de nuanţe diferite). De exemplu, Labiş care s-a „auto-accidentat”, dar, se pare, a fost „auto-accidentat”. Labiş pe care l-am cunoscut – pentru puţin timp - că venea pe la cenaclul UTM împreună cu Florin Mugur, Grigore Hagiu, Ilie Constantin, Nicolaie Breban şi alţii când eu aveam vreo 16 ani. Şi care, într-adevăr, mai bea (ca noi toţi) dar nici aşa încât să fie „aruncat” în virtutea inerţiei atunci când a cotit brusc tramvaiul ăla cu platformă deschisă pe vremea aceea – ce timpuri, dom’le! - din care se intra într-un compartiment închis.
foarte frumos! am descoperit în jam atitudini pe care azi le iau ca trăsături de caracter ale autoarelor (pe Claudiu nu îl știu). dar și un inedit fermecător în nuanțe. da, este un text care a rezistat timpului și asta m-a impresionat.
îmi place cum se derulează povestea ta. Am citit şi partea întâi şi pot spune că ai darul scrisului. De faţă, proza ta.
Un melanj cuceritor între starea de lehamite a personajului feminin şi optimismul aceluiaşi personaj, stările, trăirile unei femei conştiente de situaţia în care lâncezeşte, fac din povestea ei, un bun popas pentru cititor.
Aş avea de adăugat, şi să-mi fie permisă intervenţia, o singură remarcă:
construcţia anumitor fraze s-ar putea lipsi de virgule, astfel încât textul să curgă mai lin decât o face. Şi aici mă refer la acel "punct şi de la capăt".
Nu îţi las exemplu aici pentru că sunt convinsă că vei găsi şi singură. Nu sunt multe, dar sunt.
Apoi mă deranjează oarecum folositea conjuncţiei "căci" care se repetă într-o singură frază - aici las un exemplu: "Joia, făceam piața, eu și Milo, însă nici atunci nu prea vorbeam, căci rămas singur cu mine, Milo se inhiba grozav, mă rog, ne inhibam amândoi, căci deasupra atârna secretul ca un liliac."
O poţi înlocui cu "deoarece", "fiindcă", etc., acolo unde se potriveşte, fireşte. Dacă nu evitată în vreun fel. Cred că ai înţeles tu.
Roxana, cred că trebuie reduse un pic imaginile ca dimensiune. în rest sunt fuuuuuarte reușite, de suflet,reverie și alte celea. aaaa, cred că era filmul "Contact" de prin 97. fain movie. iar pentru că am o afinitate pentru septembrie iată un poem (uite că trimit și poetul) de C.B. memorat în tinerețile mele:) pentru aceste imagini delicate, superbe: septembrie fără asprimea verii el este tot un fel de vară însă mai dulce-ntunecat vrăjită pânză pictată noaptea-n murmurele cerii septembrie cu greieri în mătăsuri formele norilor suind din mare corabie de frunze muritoare în care vâslele sunt păsări, păsuri s-au pregătit cu lină hărnicie să treacă toate dincolo seninul sub care a-nflorit și s-a copt vinul septembrie timid visând în vie ci nu se va lăsa el dus, rai simplu va sta deasupra mea și-a ta tot timpul pentru frumos, semnul meu umil de apreciere.
fain acest moment poetic. cred ca finalul ar putea fi tensionat putin mai mult, eu unul simt ca nu puncteaza destul de puternic. Dar, una peste alta, un text destul de bun. Poate prea simplu, desi ce frumoasa poate fi simplitatea!
Nu sunt adeptul generalizarilor dar de data asta nu pot decat sa zic: frumoasa generalizare a neputintei noastre! Desigur, efectele scenice nu lipsesc, dar asta da farmec textului... aplauze... author, author! Simbolul orei iarasi este bine plasat la mijlocul poemului... de acolo incep maidanele, istoria. Un poem bun pe Hermeneia. Bobadil
te prinde stilul asta. ceea ce nu inteleg totusi este dinamica textului care se vrea un fel de melancolie escapista dar care spre final nu aduce nimic spectacular. sau poate asta a fost ceea ce s-a urmarit, un fel de pledoarie existentiala pentru banalitate...
Gorune, daca nu te incuraja tocmai Dorin taceam din gura dar asa uite, ma bag si eu ca sa-ti zic nu cumva sa-ti treaca prin cap sa progresezi in directia asta pe care ai apucat-o cu aceste pseudo-haiku-uri.... Gorune, suntem noi asiatici? Facem noi bonsaiuri? Facem noi ikebane? Facem noi sushi din ala cu peste otravit? NU Deci... hai sa nu facem nici haiku-uri, ca nu ne pricepem, de fapt, putem sa facem din astea de mai sus pe banda rulanta, cate cinci la fiecare sticla de vin pana cadem sub masa. Cand te gandesti la japonezul ala... pai ala priveste natura pana moare din cauze naturale si chiar inainte sa dea ortul popii (sau cum fac ei acolo) scrie o chestie d-aia care se cheama haiku. Dup-aia vin cei din urma lui si se inchina la ea si apoi care se simte nevrednic de scrierea marelui maestru isi deschide burta cu cutitul isi varsa matele pe jos si toti se apleaca si ii iarta pacatul neintelegerii (asta la ei se cheama hara-kiri). Noi ne facem hara-kiri cand nu intelegem un text? Pai nu ne facem Gorune, nici sa nu ne facem ca ar fi jale !! Noi ne facem cartea-de-credit kiri Gorune asta ne facem sigur ! Parerea mea, lasa-l pe Djamal sa scrie haiku, el scrie, noi il citim, cascam gura mare cam asa: "haaa, maaamaaa" eventual ii scriem ceva la comm iar el ne raspunde mereu "multumesc" in cele mai felurite doua-trei variante. Asta nu poate fi atins de noi, nici in our dreams! Djamal rocks! Noi, hai sa ramanem ceea ce suntem. Ok, episoade de ratacire asiatica sau thailandeza (I miss you, I love you I vrea tu :-) pot exista, dar trebuie sa ne intoarcem la chestiune. Astept de la tine adevarate subiecte de gandire poetica ok, asta e, occidentala. Ce, l-ai aruncat asa pe Cantor la inaintare si acum vii la mine cu luna japoneza pe ciclu? Zau, Andu
subtitlul e primul de remarcat. îmi place foarte mult expresia ”rune de toamnă”. poate că ideea în sine ar merita dezvoltată. faptul că runele aveau un dublu sens, alfabetic, dar era folosit și în predicție, în magie, oferă o perspectivă interesantă.
prmul grupaj mi se pare cel mai reușit.
Bine ai venit Florine pe Hermeneia. Avangarda si Dadaismul te asteapta. Sa gandim un nou folclor, sa redesenam automat visele, himerele, intr-un count down homeric, plin de albastru. Rameau
da, e mai bine ticluita varianta ta,dar cum ma despart cu greu de o structura dintr-un text conceput, nu pot sa- ti promit decat ca am incerc sa revin pe texte, e vacanta, acum am timp:) cum nu vreau sa te pierd din pagina mea, inchei fara sa respect sa zicem asa:), multumindu-ti insa pentru indrumari si opiniile contructive!
Poți să iei fiecare idee separat de parcă ai avea o carte de maxime, nu este suficient cât să formeze o poezie. Lipsește relaționarea, lirismul, curgerea. E totul mai degrabă rigid.
Hm! Văd că nu ne înţelegem, vorbim despre lucruri diferite.
Sigur că introducerea scrierii cu â în interiorul cuvintelor a fost o aberaţie. Eu am scris, aici, în România, de mai multe ori despre asta. Academicienii noştri au fost purtaţi de entuziasmul postdecembrist al redescoperirii epocii interbelice, pe care au început s-o idealizeze cum îl idealizează unii astăzi pe Păunescu. Atunci se scria aşa - cu â în interiorul cuvintelor (dar numai acolo unde acel â provenea dintr-un a latin - ex: panem - pâine; nu se scria cu â în cuvintele de provenienţă slavă. Era destul de complicat, iar românii scriau prost. În anii 50, Academia a trecut (de data asta, sub influenţă sovietică) de la â în unele poziţii, la î peste tot. Şi de la sunt, la sînt (se zice că Iorgu Iordan, somat să dea un răspuns în privinţa formei verbale, ar fi răspuns echivoc: "sunt pentru sânt"! Câţiva dintre cei prezenţi au râs, dar cei îndrituiţi au înţeles ce le-a convenit).
Când s-a votat introducerea lui â, în Academie era un singur lingvist autentic: Ion Coteanu. Acesta s-a abţinut, pentru că, oricum ar fi votat, nu mai conta. Astăzi, în locul lui Coteanu, în Academie stă fostul meu coleg de an de la Facultate, Gheorghe Chivu. El ar vota, sunt sigur, orice i s-ar cere.
Dar astea sunt poveşti. Răul a fost făcut, asa că toată lumea ar trebui să respecte norma (că de-aia-i normă!).
Totuşi, nu e vorba doar de â. În România a apărut, în 2005, ediţia a II-a a "Dicţionarului ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române" (numit, pe scurt, DOOM2). Aici apar sute de modificări, impuse (cum zici şi tu) de uzul limbii. Pentru că lilmba evoluează prin "greşeli", adică prin abateri de la normă care, dacă se generalizează, impun o nouă normă. Tu zici că e aberant ca, o dată la 30 de ani, cineva (de regulă, un Institut academic) să legifereze în limbă. Eu zic că e absolut necesar (deşi, în cazul particular al DOOM-ului, există foarte multe nemulţumiri). Dar e şi o chestiune de obişnuinţă. Eu n-aş mai putea, sub nicio formă să scriu "sub nici o formă"! de altfel, ortografierea mai veche nici nu se justifică morfologic. Tot aşa, n-aş mai putea scrie "o dată ce", cum am scris atâta amar de vreme. Si aşa mai departe. Inconvenientele unei atitudini libertine în privinţa ortografiei în raport cu şcoala cred că sunt evidente, aşa că nu mai revin.
Eu sunt dispus să negociez orice, probleme de ortografie - nu. Pot, doar, să aleg între "formele cu variaţie liberă" de tipul "cireşe"-"cireşi", una pe care o consider mai justă, s-o utilizez şi s-o recomand (în cazul de faţă, "cireşe"). Dar n-am dreptul s-o interzic pe cealaltă (chiar dacă nea Gică al meu mi-a spus că orice ţăran ştie că prin "cireşi" trebuie să se înţeleagă pomii, nu fructele. Chiar el mi-a spus, la cei peste 80 de ani şi la cele doar şapte clase, că e o tâmpenie să spui: "Am în grădină doi cireşi din care culeg cireşi"!
Asta e! Eu am, întotdeauna, pe birou un DOOM2. Şi nu din pricină că aş fi conservator, conformist sau - Doamne apără! - comunist.
De evitat adjectivele frunze tremurânde, ochi vulcanici.Încearcă să aeriseşti textul, el însuşi să fie o metaforă prin imaginea de ansamblu şi nu prin epitetele care îi pot dăuna.
Dragă Diana Frumoasa,
La 'astă oră' târzie din noapte îți scriu 'ăst' comentariu în ideea că nu tai frunză la câini. Construcția poemului tău trebuie revăzută din temelie.
Apoi sunt și alte probleme, pluralul, repetiția, etc per total un text postat neîngrijit care arată niște unghii murdare sau date cu negru în exces plus lacune serioase la capitolul prozodie.
Iar dacă poezia înseamnă altceva pentru tine dincolo de a te băga în seamă cu prietenii de pe facebook, scrie ceva mai valoros pentru că știu că poți și nu abuza de bunăvoința cititorilor tăi.
nu stiu daca sint de acord cu primul vers, si cum poemul este tinut in brate de primul vers...cred ca unu (rezultatul din titlu) poate scrie ceva mai dinamic desi ambele parti ale unui pahar pe jumatate plin au farmecul lor.
"nu poți aștepta la infinit pentru că devii... un copac" "țin minte că bunica avea în podul casei porumbei de argint care miroseau a lumină" sunt versuri extraordinare. in rest, poemul explica mai mult decat farmecă. felicitări pentru inspirație!
" Eu cred că am înghițit cele mai multe atacuri la persoană pe aici fără ca atacatorul să fie pedepsit. Atât de multe încât m-am obișnuit deja." - Sa fim seriosi, Margas. In probabil 80-90% din situatii tu ai hartuit oamenii si ai provocat reactii prin aprecieri vitriolice la adresa persoanelor si nu a textelor. Probabil ca toata lumea vede si stie lucrul acesta. Numai tu ai dificultati sa il recunosti. Exista oameni (chiar azi am primit un email) care nu mai vor sa posteze pe Hermeneia din cauza atacurilor tale. In mod normal ar fi trebuit sa fii sanctionata de nenumarate ori pentru atacuri la persoana. Nu mai stiu de cite ori am intervenit in Consiliul Hermeneia ca sa ti se mai ierte cite ceva. Ti-am mai spus, poti emite ce pareri vrei tu (si bine ar fi sa le si argumentezi) despre texte. Dar abtine-te cu privire la persoane. As vrea atunci sa imi arati ca cineva te ataca. Pina atunci insa iti garantez ca imi este foarte greu sa gasesc pe cineva care sa imi spuna ca tu esti o victima aici. Dimpotriva.
Virgil, pentru a lamuri lucrurile, nu cred ca m-am comportat necivilizat. Poate am exagerat de doua ori, odata cind am scris acel text si acum cind am spus un adevar surprinsa si eu de cum pot fi altii. Nu ti-am scris niciodata pe ym si sper sa n-o fi facut cineva in locul meu si n-am discutat cu nimeni pe ym despre acest scandal-circ, cum vrei sa-i zici. In general am fost destul de echilibrata in comentarii sper si cred, doar ca uneori mi-am permis a vorbi de la egal la egal cum am fost obisnuita si cred ca in asta consta lipsa mea de buna crestere. S-ar putea sa am si o lipsa de crestere, cine stie... Am dorit tot timpul sa fiu cat se poate de echilibrata, dar poate ca intr-adevar sunt eu inconstienta. Nici "acolo" (cum ii zici tu) nu am fost implicata in scandaluri, poate doar de doua ori, nu de aceeasi amploare cu acesta de aici si in unul dintre ele a fost implicata tot Marina. Si atunci am incercat sa aplanez conflictul, dar a improscat cu gunoi pina la final, fara macar sa-i fi adresat un singur cuvint urat. de atunci m-a dezgustat asa cum esti tu dezgustat acum de noi. Am fost si eu impresionata de proiectul tau si de felul cum l-ai gandit, de asta ma si implicasem serios si cu mult avant in activitatea pe acest site, intre timp m-a dezamagit, de asta si vorbeam de aparente. Apreciez foarte mult comentariul Biancai, a demonstrat ca este altfel decat ceilalti. Daca il judeci pe unul care injura, injurandu-l la randul tau, nu esti cu nimic mai bun decat acesta.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Am primit avertismentul și voi încerca să nu mai îmi văd contul suspendat pentru a nu știu câta oară pe Hermeneia în cei nu știu câți ani de activitate. Problema mea Mariana este că nu suport nesimțirea.
pentru textul : poem de 70 de cenți deDar promit să nu mai fac și la o adică înțeleg că voi putea comenta la fel ca șufariu fără să primesc avertisment pentru că sunt nesimțit.
Pentru că acest gen de avertisment nu este în Regulament doar atacul la persoană este specificat, nesimțirea este greu de definit, dar ce te faci când nesimțirea este de fapt cel mai mare atac la persoană? Vom vedea...
D-le Cristea,
...Chestia cu "moto"-ul (cu doi "t") mi s-a mai reproşat. Şi la acest text, şi la altele. Sincer, nu ştiu de ce am continuat să-l scriu cu un "t". Probabil e vorba de un DOOM; oricum, dex-ul îl dă valabil şi scris cu doar un "t". Nefiind lingvist de profesie, aştept un argument din partea d-voastră înainte de a-mi corecta posibila abatere de la norma ortografică impusă.
Despre text am să spun doar că:
...personal, consider că una dintre pietrele de moară ale unui poet (în măsura în care este sau tinde spre această titulatură în mod imanent) este faptul de a converti, prin metaforă, trăsături/sentimente/fapte/idei etc specifice lui şi doar lui, astfel încât, la finalul ei (finalul metaforei, şi mai departe - al poeziei), să o facă măcar inteligibilă (sensibil/cerebral) cititorului, dacă nu proprie acestuia. Cu alte vorbe, un poet trebuie să caute numitor comun pentru înţelesul de sine stătător, înţelesul contextual şi, în fine, înţelesul metatextului. Senbsul tău, sensul nostru, sensul meu. Un soi de universalizare a particularului liric. Marii poeţi cam aşa au rămas în memoria noastră.
Pe axa celor spuse mai sus, cred că am ratat la sensul contextual (la graniţa dintre texte). Şi spun "am ratat" din perspectiva cititorului, pentru că eu (plus alte una-două persoane) înţelegem textul pe deplin, dat fiind surplusul de informaţie (particularul). Dacă un factor s-a observat - "cultivarea ambelor stiluri indică, să zicem, un soi de scindare a eului", elementul temporal şi transformarea/reducerea unuia la altul au fost trecute cu vederea. Din vana autorului, evident.
...În rest, de acord cu "[...] muzicalitate. E avantajul pe care poezia clasică de bună calitate îl va avea întotdeauna faţă de poezia în vers liber.". Mare parte din suflet mi-a rămas acolo, în coardele clasicului.
Vă mulţumesc pentru timp!
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii de1. Mulţumesc pentru corectură. Evident, „Maiakovski”. De când mă ştiu pocesc numele şi chiar cuvintele, le ţin greu minte, fac greşeli (unele impardonabile) de exprimare. Prof. meu de mate din facultate (rimă involuntară), când se încurca la vreo demonstraţie, zicea dezinvolt „Şi Poincare greşea la calcule elementare” şi trecea mai departe. Dar cum nu sunt Poincare şi nici măcar Anton Holban sau Breban (care scriu uneori, de regulă) cum scriu, nu prea am scuze. Dar, asta e!.
pentru textul : Manifeste (2) - Manifesto of Futurism (Marinetti) de2. N-am publicat tot Manifestul Partidului Comunist deoarece, dacă am trezit oarece interes în legătură cu el în fragmentul postat, oricine se poate duce la adresa indicată şi să-l „guste” în întregime.
3. Maiakovski, zic gurile rele, chiar a fost sinucis. Dar mai sunt cazuri (de nuanţe diferite). De exemplu, Labiş care s-a „auto-accidentat”, dar, se pare, a fost „auto-accidentat”. Labiş pe care l-am cunoscut – pentru puţin timp - că venea pe la cenaclul UTM împreună cu Florin Mugur, Grigore Hagiu, Ilie Constantin, Nicolaie Breban şi alţii când eu aveam vreo 16 ani. Şi care, într-adevăr, mai bea (ca noi toţi) dar nici aşa încât să fie „aruncat” în virtutea inerţiei atunci când a cotit brusc tramvaiul ăla cu platformă deschisă pe vremea aceea – ce timpuri, dom’le! - din care se intra într-un compartiment închis.
foarte frumos! am descoperit în jam atitudini pe care azi le iau ca trăsături de caracter ale autoarelor (pe Claudiu nu îl știu). dar și un inedit fermecător în nuanțe. da, este un text care a rezistat timpului și asta m-a impresionat.
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur deNicodem, te rog eu frumos, fă ceva cu primul rând din ultima strofă, cred că bunicile merită mai mult decât o... ;)
dacă-mi permiți, sugerez
„noaptea o aud pe bunica
se coboară din cer”
altfel, mi-ar părea rău de poezie... ;)
pentru textul : de Sân' Nicolae deîmi place cum se derulează povestea ta. Am citit şi partea întâi şi pot spune că ai darul scrisului. De faţă, proza ta.
Un melanj cuceritor între starea de lehamite a personajului feminin şi optimismul aceluiaşi personaj, stările, trăirile unei femei conştiente de situaţia în care lâncezeşte, fac din povestea ei, un bun popas pentru cititor.
Aş avea de adăugat, şi să-mi fie permisă intervenţia, o singură remarcă:
construcţia anumitor fraze s-ar putea lipsi de virgule, astfel încât textul să curgă mai lin decât o face. Şi aici mă refer la acel "punct şi de la capăt".
Nu îţi las exemplu aici pentru că sunt convinsă că vei găsi şi singură. Nu sunt multe, dar sunt.
Apoi mă deranjează oarecum folositea conjuncţiei "căci" care se repetă într-o singură frază - aici las un exemplu: "Joia, făceam piața, eu și Milo, însă nici atunci nu prea vorbeam, căci rămas singur cu mine, Milo se inhiba grozav, mă rog, ne inhibam amândoi, căci deasupra atârna secretul ca un liliac."
O poţi înlocui cu "deoarece", "fiindcă", etc., acolo unde se potriveşte, fireşte. Dacă nu evitată în vreun fel. Cred că ai înţeles tu.
Te citesc în continuare,
pentru textul : am evadat un timp (2) deSilvia
multumesc pentru penita, Ionut; imi pare bine ca esti si tu aici, prin singuratatea asta acustica. imi place cum suna "acces la nostalgie".
pentru textul : o tristețe neterminată demisto final. si titlul, ofcorse
pentru textul : râsul ca o alergare decam așa ceva am încercat să cuprind, Mariana. :)
e mult spus „încercat”, pentru că s-a scris singur și repede.
mulțumecs pentru versul lui Pillat, nu-l știam și e splendid!
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi deRoxana, cred că trebuie reduse un pic imaginile ca dimensiune. în rest sunt fuuuuuarte reușite, de suflet,reverie și alte celea. aaaa, cred că era filmul "Contact" de prin 97. fain movie. iar pentru că am o afinitate pentru septembrie iată un poem (uite că trimit și poetul) de C.B. memorat în tinerețile mele:) pentru aceste imagini delicate, superbe: septembrie fără asprimea verii el este tot un fel de vară însă mai dulce-ntunecat vrăjită pânză pictată noaptea-n murmurele cerii septembrie cu greieri în mătăsuri formele norilor suind din mare corabie de frunze muritoare în care vâslele sunt păsări, păsuri s-au pregătit cu lină hărnicie să treacă toate dincolo seninul sub care a-nflorit și s-a copt vinul septembrie timid visând în vie ci nu se va lăsa el dus, rai simplu va sta deasupra mea și-a ta tot timpul pentru frumos, semnul meu umil de apreciere.
pentru textul : septembrie defain acest moment poetic. cred ca finalul ar putea fi tensionat putin mai mult, eu unul simt ca nu puncteaza destul de puternic. Dar, una peste alta, un text destul de bun. Poate prea simplu, desi ce frumoasa poate fi simplitatea!
pentru textul : dăruire deNu sunt adeptul generalizarilor dar de data asta nu pot decat sa zic: frumoasa generalizare a neputintei noastre! Desigur, efectele scenice nu lipsesc, dar asta da farmec textului... aplauze... author, author! Simbolul orei iarasi este bine plasat la mijlocul poemului... de acolo incep maidanele, istoria. Un poem bun pe Hermeneia. Bobadil
pentru textul : Arginții dein ceea ce priveste subtitlul, el da numele colectiei
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră dete prinde stilul asta. ceea ce nu inteleg totusi este dinamica textului care se vrea un fel de melancolie escapista dar care spre final nu aduce nimic spectacular. sau poate asta a fost ceea ce s-a urmarit, un fel de pledoarie existentiala pentru banalitate...
pentru textul : film bun cu gangsteri și târfe ieftine deGorune, daca nu te incuraja tocmai Dorin taceam din gura dar asa uite, ma bag si eu ca sa-ti zic nu cumva sa-ti treaca prin cap sa progresezi in directia asta pe care ai apucat-o cu aceste pseudo-haiku-uri.... Gorune, suntem noi asiatici? Facem noi bonsaiuri? Facem noi ikebane? Facem noi sushi din ala cu peste otravit? NU Deci... hai sa nu facem nici haiku-uri, ca nu ne pricepem, de fapt, putem sa facem din astea de mai sus pe banda rulanta, cate cinci la fiecare sticla de vin pana cadem sub masa. Cand te gandesti la japonezul ala... pai ala priveste natura pana moare din cauze naturale si chiar inainte sa dea ortul popii (sau cum fac ei acolo) scrie o chestie d-aia care se cheama haiku. Dup-aia vin cei din urma lui si se inchina la ea si apoi care se simte nevrednic de scrierea marelui maestru isi deschide burta cu cutitul isi varsa matele pe jos si toti se apleaca si ii iarta pacatul neintelegerii (asta la ei se cheama hara-kiri). Noi ne facem hara-kiri cand nu intelegem un text? Pai nu ne facem Gorune, nici sa nu ne facem ca ar fi jale !! Noi ne facem cartea-de-credit kiri Gorune asta ne facem sigur ! Parerea mea, lasa-l pe Djamal sa scrie haiku, el scrie, noi il citim, cascam gura mare cam asa: "haaa, maaamaaa" eventual ii scriem ceva la comm iar el ne raspunde mereu "multumesc" in cele mai felurite doua-trei variante. Asta nu poate fi atins de noi, nici in our dreams! Djamal rocks! Noi, hai sa ramanem ceea ce suntem. Ok, episoade de ratacire asiatica sau thailandeza (I miss you, I love you I vrea tu :-) pot exista, dar trebuie sa ne intoarcem la chestiune. Astept de la tine adevarate subiecte de gandire poetica ok, asta e, occidentala. Ce, l-ai aruncat asa pe Cantor la inaintare si acum vii la mine cu luna japoneza pe ciclu? Zau, Andu
pentru textul : Lunatice de...mulțumesc Vio, cu seriozitatea care te caracterizează, te recunosc, altfel, aș zâmbi puțin...
pentru textul : mormântul se lasă pășit de oricine desubtitlul e primul de remarcat. îmi place foarte mult expresia ”rune de toamnă”. poate că ideea în sine ar merita dezvoltată. faptul că runele aveau un dublu sens, alfabetic, dar era folosit și în predicție, în magie, oferă o perspectivă interesantă.
prmul grupaj mi se pare cel mai reușit.
atenție la titlul !
pentru textul : Înșir`te mărgărite deBine ai venit Florine pe Hermeneia. Avangarda si Dadaismul te asteapta. Sa gandim un nou folclor, sa redesenam automat visele, himerele, intr-un count down homeric, plin de albastru. Rameau
pentru textul : Brasilia deda, e mai bine ticluita varianta ta,dar cum ma despart cu greu de o structura dintr-un text conceput, nu pot sa- ti promit decat ca am incerc sa revin pe texte, e vacanta, acum am timp:) cum nu vreau sa te pierd din pagina mea, inchei fara sa respect sa zicem asa:), multumindu-ti insa pentru indrumari si opiniile contructive!
pentru textul : De unde vin dePoetului Paul Blaj. Doinei Leonte, multă stimă colegială.
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” dePoți să iei fiecare idee separat de parcă ai avea o carte de maxime, nu este suficient cât să formeze o poezie. Lipsește relaționarea, lirismul, curgerea. E totul mai degrabă rigid.
pentru textul : majoritatea lucrurilor sînt absurde deHm! Văd că nu ne înţelegem, vorbim despre lucruri diferite.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - VIII – deSigur că introducerea scrierii cu â în interiorul cuvintelor a fost o aberaţie. Eu am scris, aici, în România, de mai multe ori despre asta. Academicienii noştri au fost purtaţi de entuziasmul postdecembrist al redescoperirii epocii interbelice, pe care au început s-o idealizeze cum îl idealizează unii astăzi pe Păunescu. Atunci se scria aşa - cu â în interiorul cuvintelor (dar numai acolo unde acel â provenea dintr-un a latin - ex: panem - pâine; nu se scria cu â în cuvintele de provenienţă slavă. Era destul de complicat, iar românii scriau prost. În anii 50, Academia a trecut (de data asta, sub influenţă sovietică) de la â în unele poziţii, la î peste tot. Şi de la sunt, la sînt (se zice că Iorgu Iordan, somat să dea un răspuns în privinţa formei verbale, ar fi răspuns echivoc: "sunt pentru sânt"! Câţiva dintre cei prezenţi au râs, dar cei îndrituiţi au înţeles ce le-a convenit).
Când s-a votat introducerea lui â, în Academie era un singur lingvist autentic: Ion Coteanu. Acesta s-a abţinut, pentru că, oricum ar fi votat, nu mai conta. Astăzi, în locul lui Coteanu, în Academie stă fostul meu coleg de an de la Facultate, Gheorghe Chivu. El ar vota, sunt sigur, orice i s-ar cere.
Dar astea sunt poveşti. Răul a fost făcut, asa că toată lumea ar trebui să respecte norma (că de-aia-i normă!).
Totuşi, nu e vorba doar de â. În România a apărut, în 2005, ediţia a II-a a "Dicţionarului ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române" (numit, pe scurt, DOOM2). Aici apar sute de modificări, impuse (cum zici şi tu) de uzul limbii. Pentru că lilmba evoluează prin "greşeli", adică prin abateri de la normă care, dacă se generalizează, impun o nouă normă. Tu zici că e aberant ca, o dată la 30 de ani, cineva (de regulă, un Institut academic) să legifereze în limbă. Eu zic că e absolut necesar (deşi, în cazul particular al DOOM-ului, există foarte multe nemulţumiri). Dar e şi o chestiune de obişnuinţă. Eu n-aş mai putea, sub nicio formă să scriu "sub nici o formă"! de altfel, ortografierea mai veche nici nu se justifică morfologic. Tot aşa, n-aş mai putea scrie "o dată ce", cum am scris atâta amar de vreme. Si aşa mai departe. Inconvenientele unei atitudini libertine în privinţa ortografiei în raport cu şcoala cred că sunt evidente, aşa că nu mai revin.
Eu sunt dispus să negociez orice, probleme de ortografie - nu. Pot, doar, să aleg între "formele cu variaţie liberă" de tipul "cireşe"-"cireşi", una pe care o consider mai justă, s-o utilizez şi s-o recomand (în cazul de faţă, "cireşe"). Dar n-am dreptul s-o interzic pe cealaltă (chiar dacă nea Gică al meu mi-a spus că orice ţăran ştie că prin "cireşi" trebuie să se înţeleagă pomii, nu fructele. Chiar el mi-a spus, la cei peste 80 de ani şi la cele doar şapte clase, că e o tâmpenie să spui: "Am în grădină doi cireşi din care culeg cireşi"!
Asta e! Eu am, întotdeauna, pe birou un DOOM2. Şi nu din pricină că aş fi conservator, conformist sau - Doamne apără! - comunist.
De evitat adjectivele frunze tremurânde, ochi vulcanici.Încearcă să aeriseşti textul, el însuşi să fie o metaforă prin imaginea de ansamblu şi nu prin epitetele care îi pot dăuna.
pentru textul : aceste păduri îmi vor fura zilele deDragă Diana Frumoasa,
pentru textul : despre cum am murit astă noapte deLa 'astă oră' târzie din noapte îți scriu 'ăst' comentariu în ideea că nu tai frunză la câini. Construcția poemului tău trebuie revăzută din temelie.
Apoi sunt și alte probleme, pluralul, repetiția, etc per total un text postat neîngrijit care arată niște unghii murdare sau date cu negru în exces plus lacune serioase la capitolul prozodie.
Iar dacă poezia înseamnă altceva pentru tine dincolo de a te băga în seamă cu prietenii de pe facebook, scrie ceva mai valoros pentru că știu că poți și nu abuza de bunăvoința cititorilor tăi.
nu stiu daca sint de acord cu primul vers, si cum poemul este tinut in brate de primul vers...cred ca unu (rezultatul din titlu) poate scrie ceva mai dinamic desi ambele parti ale unui pahar pe jumatate plin au farmecul lor.
..just a thought.
pentru textul : french kiss vegetal de"nu poți aștepta la infinit pentru că devii... un copac" "țin minte că bunica avea în podul casei porumbei de argint care miroseau a lumină" sunt versuri extraordinare. in rest, poemul explica mai mult decat farmecă. felicitări pentru inspirație!
pentru textul : omul e o claviculă deimi cer scuze. revin cu o adaugire la mesajul meu anterior, si anume, penita :)
pentru textul : Cojocul (Cujuh) de" Eu cred că am înghițit cele mai multe atacuri la persoană pe aici fără ca atacatorul să fie pedepsit. Atât de multe încât m-am obișnuit deja." - Sa fim seriosi, Margas. In probabil 80-90% din situatii tu ai hartuit oamenii si ai provocat reactii prin aprecieri vitriolice la adresa persoanelor si nu a textelor. Probabil ca toata lumea vede si stie lucrul acesta. Numai tu ai dificultati sa il recunosti. Exista oameni (chiar azi am primit un email) care nu mai vor sa posteze pe Hermeneia din cauza atacurilor tale. In mod normal ar fi trebuit sa fii sanctionata de nenumarate ori pentru atacuri la persoana. Nu mai stiu de cite ori am intervenit in Consiliul Hermeneia ca sa ti se mai ierte cite ceva. Ti-am mai spus, poti emite ce pareri vrei tu (si bine ar fi sa le si argumentezi) despre texte. Dar abtine-te cu privire la persoane. As vrea atunci sa imi arati ca cineva te ataca. Pina atunci insa iti garantez ca imi este foarte greu sa gasesc pe cineva care sa imi spuna ca tu esti o victima aici. Dimpotriva.
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate deMultumesc
pentru textul : Joc deVirgil, pentru a lamuri lucrurile, nu cred ca m-am comportat necivilizat. Poate am exagerat de doua ori, odata cind am scris acel text si acum cind am spus un adevar surprinsa si eu de cum pot fi altii. Nu ti-am scris niciodata pe ym si sper sa n-o fi facut cineva in locul meu si n-am discutat cu nimeni pe ym despre acest scandal-circ, cum vrei sa-i zici. In general am fost destul de echilibrata in comentarii sper si cred, doar ca uneori mi-am permis a vorbi de la egal la egal cum am fost obisnuita si cred ca in asta consta lipsa mea de buna crestere. S-ar putea sa am si o lipsa de crestere, cine stie... Am dorit tot timpul sa fiu cat se poate de echilibrata, dar poate ca intr-adevar sunt eu inconstienta. Nici "acolo" (cum ii zici tu) nu am fost implicata in scandaluri, poate doar de doua ori, nu de aceeasi amploare cu acesta de aici si in unul dintre ele a fost implicata tot Marina. Si atunci am incercat sa aplanez conflictul, dar a improscat cu gunoi pina la final, fara macar sa-i fi adresat un singur cuvint urat. de atunci m-a dezgustat asa cum esti tu dezgustat acum de noi. Am fost si eu impresionata de proiectul tau si de felul cum l-ai gandit, de asta ma si implicasem serios si cu mult avant in activitatea pe acest site, intre timp m-a dezamagit, de asta si vorbeam de aparente. Apreciez foarte mult comentariul Biancai, a demonstrat ca este altfel decat ceilalti. Daca il judeci pe unul care injura, injurandu-l la randul tau, nu esti cu nimic mai bun decat acesta.
pentru textul : trei observații dePagini