Spre deosebire de antecomentatorii mei, eu găsesc că poezia se manifestă exact în afara versurilor remarcate de ei, pentru că în acel spațiu exterior se decantează sensibilitatea liricii feminine de mult abuzata imagine a vinovăției exclusiv feminine vis-a-vis de păcatul originar. Adevărat spune Adriana în versurile "noi semănam tot mai mult cu niște batiste albe" subliniind că această schismă nu pare să se repare ci doar se adâncește. De aceea nu îmi par accidentale versurile "ne așezăm uneori pe aceeași bornă a întâmplării/ arătând mereu/ un cer improbabil" Am descoperit o rezonanță familiară în aceste versuri. Și dacă vreți, asta este exact ce se întâmplă când o poezie este citită de un public heterogen. Bun, o să spuneți că până aici am fost subiectivă. Adevărat. Hai să ne uităm puțin la tehnica versificației unde am de criticat trei aspecte: punctele de suspensie inutile din primul vers, această superfluă colapsare "ca-ntr-o" din penultimul vers ce probabil reflectă felul în care autoarea își recită versurile sieși, și o repetiție în poeziile sale a formulei de exprimare "cum" înlocuind "precum", "asemenea", "ca o", "ca un", etc Mă refer la versul "cum oasele unor hulubi înghețați" Pe partea pozitivă a balanței, stă concluzia finală, un enunț filozofic de profundis, tentativă de haiku revelator (nu ma refer la număr de silabe și distribuție a versurilor în terțină ci la densitate/concizie, mesaj și metaforă), tehnică de oarecare popularitate în poezia actuală, "ne salvează înecul în somn/ ca-ntr-o moarte/ cu nuferi." Să nu ne arătăm blazați numai pentru că l-am citit pe Dostoievski și nimic nu se poate ridica la nivelul respectiv... Poezia nu se judecă cu dispreț și neîncredere, ce crimă perfectă. Poeziei i se oferă șansa de a fi cuprinsă, asimilată, rezonată. Ceea ce rămâne în urma poeziei adevărate nu este destrămare "la o simplă atingere/ cum oasele unor hulubi înghețați" ci libertatea aposteriori sentinței la estetic, pentru că iată, îmi permit să îl citez pe Dostoievski, "frumusețea va salva lumea"
Domnul Mircea Nincu singura performanta a acestei poezii este monorima. Vă rog să observați că, probabil, în graba dactilografierii, ați comis câteva greșeli: "și lupata" în loc de "lupta", "ghiață" în loc de "gheață". Sunt apoi câteva asocieri desuete, mai puerile decât ale pașoptiștilor: "lupta ca un zmeu", "ninsese la greu", "avânt milităresc" etc. Sunt apoi cuvinte care distonează cu restul poeziei: constant, sufocant, stupoare ș.a. Totul este un amalgam lipsit de unitate stilistică.
este bine că aţi adus în atenţie acele evenimente. Oamenii trebuie să nu uite că lipsa solidarităţii întru binele comun are efecte pe termen lung.
Mă gândesc cu invidie la felul cum în Cehoslovacia încă nedivizată, un scriitor disident, Havel, a putut să devină şef de stat şi să reformeze societatea.
atât de rari, din ce în ce mai rri, sunt asstfel de oameni, Alina,încât dispariţia lor
doare...
vedem în fiecare zi ştiri despre copii care mor din cauza indiferenţei unor medici iresponsabili ca să nu spun criminali de-a dreptul, şi nu poţi să nu te revolţi. cel puţin cei care au copii nu cred să nu se fi întrebat vreodată cum ar fi săaibă ei imensul ghinion să le încapă copiii pe mâna unor astfel de "medici".
Pesamosca era opusul. au mărturisit-o cei care l-au cunoscut, cărora le-a salvat viaţa.
am cunoscut, cânva, şi eu un Pesamosca...
pentru tot ceea ce fac din dragoste pentru semen
, doctorii fără de arginţi din vechime sunt cinstiţi aidoma sfinţilor.
Dumnezeu să le răsplătească !
Mulţumesc, dinsuflet, Alina, pt semn la aceste versuri aparte pt mine.
Nepotul lui Rameau, te rog frumos sa nu mai pui adrese se e-mail in comentarii, este o problema de securitate si este mai bine si pentru tine si pentru site. multumesc
de fiecare dată lecturez cu plăcere, cum să nu poţi să vezi şi "altfel" dragostea, când mai întâi, în martie, parcă este fir verde în zăpadă, pentru ca, la final, să poţi simţi pasărea...
mi-ar plăcea să citesc mai des din poemele acestui deosebit condei
nu neaparat pentru că Hermeneia îmi aparține (așa cum nu mai prididesc „prietenii” să o tot sublineze) ci pur și simplu ca simplu cititor sînt foarte interesat de un astfel de subiect/ciclu și consider nu numai o onoare dar și un beneficiu pentru Hermeneia să găzduiască așa ceva.
dacă va avea continuitate mă gîndesc chiar la a crea o pagină specială pentru acest ciclu. aspectele care mă preocupă sînt competența, calitatea și ineditul
în ce privește încadrarea nu știu ce să spun. probabil că articol s-ar potrivi. am o dilemă cu încadrările astea. pe de o parte sînt unii care se plîng că sînt prea multe, pe de alta unii nu găsesc unde să își încadreze textele. eu nu aș vrea nici haos dar nici inhibare. problema încadrărilor și a taxonomiei e una care îmi dă insomnii.
am introdus subcategoria documentar in contextul revistă literară
mulţumesc pentru lectură,Silviu, Ionuţ şi Ioanei pt.revenire.
Ioana, apropos, chiarcă este opinia ta. tot textul, tregăteşte finalul,genunchii juliţi-semnele rănilor, visul, botezul din bistriţa :), "autoflagelearea",miracolele din cârciumi. etc...şi nici nu vorbim aici de parodie. puţină ironie, nici prea multă, dar parodie, în nici un caz...
oricum, mă bucur că ai revenit. la bună recitire.
Schelete de paie, armuri cu proprietari putreziti, sani mari si laptosi, efecte speciale cu franghii lichide, pieptul cu discurile zdrobite de dragoste si ura... parca ar fi trailerul de la Piratii din Caraibe 4. Dar as minti sa spun ca nu mi-a placut! Nu stiu ce inseamna "psiandru", tot tu ai mai scris undeva despre "notații în cheia de psiandru", insa suna frumos, ca un andru psi, adica un barbat psycho. Cu ocazia lecturii am mai invatat un cuvant, si anume "alburn", si apreciez ca scotocesti prin DEX dupa raritati interesante... Astept tot filmul, ca trailerul e cool!
Agheorghesei, tu când îmi spui mie Boba mă bagi în ceață, că nu mai știu cum aș putea eu să mă adresez ție, care probabil ai doar câțiva ani mai mult decât fiică-mea fără să-mi suspenzi contul. Mi-amintesc că am pățit-o de multe ori când ți-am zis de exemplu 3 de A sau altfel, dar ce mai contează? Că-mi zice Gorun Boba e altă treabă, mă simt onorat, dar de la un mucos ca tine pot și eu să protestez conform Regulamentului sau nu?
Mulțumesc
P.S. Iar textul nu trebuie să-l șterg eu dacă e așa de prost poți să-l trimiți tu la Șantier, right? sau Nicholas dacă îl ridicați și pe el în rang că merită, scrie bine iar eu cred că el își dorește asta cel mai mult în viață la ora actuală, faceți și voi un om fericit!
E așa de ușor...
Sebi, mersi
rugaciunea pentru mama, ca si cea anterioara, pentru tata, striga din adancul traditiilor romanesti, cu glas teologico-folosofic. poemul acesta, ca si cel dinainte, sufera de prea multa esenta si de prea multe mesaje la un loc. cred, insa, ce aceste suferinte sunt ale autorului, cele legate de idea sa despre parinti.
Andu, între ce spunem și ce nu spunem e o apă uneori tare greu de trecut. Iar trecutul, că tot vorbim de el, are straniul obicei de a fi repetitiv. Ceea ce nu-l face mai puțin trecut, ori mai puțin probabil viitor. Nu prea spun eu lucrurilor pe nume, nu-i așa? Altfel nu ar fi justificat gestul tău... Mulțumesc de gând și pentru constanță. Aalizei, bine te-ai abătut pe-aici, te așteptam. Am băgat la cutiuță remarcile tale, am umblat un pic la dialog, acolo unde spuneai că pare prea sec. Unde e didactic, deocamdată nu umblu, nu m-ai convins. Unu, pentru că, iar mă repet, uneori vorbesc așa cu fie-mea, și întrebările tot nu se opresc, doi, pentru că, atunci când vorbești cu un copil trebuie să îți aduci aminte că, pentru ei, tot ce li se întâmplă este un prilej de a învăța. Am schimbat foarte puțin la fața albă, nu cred că am reușit să redau imaginea, într-adevăr puternic onirică, poate cea mai voit puternică din fragment. Ultimul fragment de care spui, eu n-am nimic cu el, dar mă întreb dacă unii cititori (nu spun toți) nu reușesc să facă uneori și pași mai mari de imaginație, poate chiar și salturi, și nu așteaptă comod sa fie purtați pe un covor fermecat dintr-un loc în altul, logic și liniar... Sper în revenire. Cât despre ițe, nu avea teamă. Se vor lega, încet, încet. Și te înșeli, tocmai acesta este proiectul inițial: posibilitatea de a plonja în multiple experiențe și personaje.
încep cu versurile ce mi-au plăcut: îmi şopteşte atingându-mi părul
ciufulit cu buzele
... şi tace
iar în momentul acela
se albeşte sub noi tot pământul...
Nu mi-a sunat bine - versul 3. Poate ar trebui să fie "n-o ascultă în afară de mine"
Poezia ta debutează manelist și prima impresie e importantă.
Nu mai vorbiți de creație, artă, decor universal, că iar mă culc la trei dimineața. Nichifor Crainic spunea că arta se naște din nostalgia paradisului. Din amintirea acelei stări perfecte a omului din Paradis și din dorința acestuia de a reface în lumea de aici acel paradis pierdut. Eu aproape că văd aici trei poezii de sine stătătoare. Mângâierea ca "stare de agregare a nopții" e superb, dar nu înțeleg legătura între tălpi și "glucidul iubirii", aici parcă nu funcționează procedeul dinainte (de la "mâini" / "stare de agregare"), care, mai apoi, funcționează iar la "anemic" / "venele târăsc alb". Sentimentul pe care-l am citind "deuteronomia" almei este acela de încercare de zbor împiedicată mereu de niște legături prea puternice care te țin la pământ. Ca niște rateuri ale aripilor. Se spune că unii sfinți zburau. Dar nu-i știa nimeni; în momentul în care se afla, li se stingea zborul.
1) Silvia, dacă tu defineşti astfel strofele, înseamnă că n-ai înţeles nimic.
Piesa şi albumul celor de la Pink Floyd nu au absolut nimic în comun cu textul de faţă, poate doar acea faţă nevăzută a lunii. De fapt, am realizat că percepem cu totul diferit poezia.
2) Acea tăcere vine să accentueze sentimentul de singurătate. Deci este cât se poate de nimerită în contextul a ceea ce am vrut să exprim.
Şi nu în ultimul rând, e un text cu mult mai personal decât altele care dau impresia că ar fi.
Mai întâi, vreau sa-i felicit si eu pe câştigători. Au fost înscrise în concurs câteva texte bune. Nu foarte multe însă. Aşa cum observa şi Virgil aseară (şi aşa cum o atestă şi notele juriului), au fost, din păcate, multe texte mediocre, dar şi multe foarte slabe. Însă, pentru început, e bine.
În ce mă priveşte, am încercat să citesc atent şi să nu nedreptăţesc pe nimeni prea tare. E drept, am oarecare experienţă de "jurat". În acest sens, sunt mulţumit că am "ghicit" primele două locuri. Sancho si Ioana l-au ghicit pe primul. Dar pentru că-mi place sinceritatea (vreau să spun, cu alte cuvinte, că sunt prieten cu Ioana, dar mai prieten sunt cu adevărul!!!), trebuie să mă declar derutat faţă de multele note sub cinci acordate de Ioana (unor texte pe care eu şi ceilalţi membri ai juriului le-am apreciat altfel). Chiar am să recitesc câteva din aceste texte, poate mă dumiresc...
Consider, în orice caz, că metoda adoptată de Virgil este instructivă şi pentru membrii juriului. Am făcut parte, de-a lungul anilor, din multe jurii, dar e pentru prima dată când toate notele mele şi ale celorlalţi "juraţi" sunt făcute publice. Faptul acesta nu mă deranjează deloc. Ba dimpotrivă.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Spre deosebire de antecomentatorii mei, eu găsesc că poezia se manifestă exact în afara versurilor remarcate de ei, pentru că în acel spațiu exterior se decantează sensibilitatea liricii feminine de mult abuzata imagine a vinovăției exclusiv feminine vis-a-vis de păcatul originar. Adevărat spune Adriana în versurile "noi semănam tot mai mult cu niște batiste albe" subliniind că această schismă nu pare să se repare ci doar se adâncește. De aceea nu îmi par accidentale versurile "ne așezăm uneori pe aceeași bornă a întâmplării/ arătând mereu/ un cer improbabil" Am descoperit o rezonanță familiară în aceste versuri. Și dacă vreți, asta este exact ce se întâmplă când o poezie este citită de un public heterogen. Bun, o să spuneți că până aici am fost subiectivă. Adevărat. Hai să ne uităm puțin la tehnica versificației unde am de criticat trei aspecte: punctele de suspensie inutile din primul vers, această superfluă colapsare "ca-ntr-o" din penultimul vers ce probabil reflectă felul în care autoarea își recită versurile sieși, și o repetiție în poeziile sale a formulei de exprimare "cum" înlocuind "precum", "asemenea", "ca o", "ca un", etc Mă refer la versul "cum oasele unor hulubi înghețați" Pe partea pozitivă a balanței, stă concluzia finală, un enunț filozofic de profundis, tentativă de haiku revelator (nu ma refer la număr de silabe și distribuție a versurilor în terțină ci la densitate/concizie, mesaj și metaforă), tehnică de oarecare popularitate în poezia actuală, "ne salvează înecul în somn/ ca-ntr-o moarte/ cu nuferi." Să nu ne arătăm blazați numai pentru că l-am citit pe Dostoievski și nimic nu se poate ridica la nivelul respectiv... Poezia nu se judecă cu dispreț și neîncredere, ce crimă perfectă. Poeziei i se oferă șansa de a fi cuprinsă, asimilată, rezonată. Ceea ce rămâne în urma poeziei adevărate nu este destrămare "la o simplă atingere/ cum oasele unor hulubi înghețați" ci libertatea aposteriori sentinței la estetic, pentru că iată, îmi permit să îl citez pe Dostoievski, "frumusețea va salva lumea"
pentru textul : poveste cu nuferi deDomnul Mircea Nincu singura performanta a acestei poezii este monorima. Vă rog să observați că, probabil, în graba dactilografierii, ați comis câteva greșeli: "și lupata" în loc de "lupta", "ghiață" în loc de "gheață". Sunt apoi câteva asocieri desuete, mai puerile decât ale pașoptiștilor: "lupta ca un zmeu", "ninsese la greu", "avânt milităresc" etc. Sunt apoi cuvinte care distonează cu restul poeziei: constant, sufocant, stupoare ș.a. Totul este un amalgam lipsit de unitate stilistică.
pentru textul : Bunicul și Europa dekatya, iti multumesc pt apreciere, as fi vrut sa-ti exprimi parerea in subsolul acestui poem. cu stima
pentru textul : Pene moarte deDEspre textele publicate pe Hermeneia com:
...16.8 să aibă un titlu distinct. Nu se
permite absența titlului sau titlurile alcătuite numai din simboluri precum
*** sau @#$.
Te rog să modifici titlul!
pentru textul : Din pământul trupului meu... deeste bine că aţi adus în atenţie acele evenimente. Oamenii trebuie să nu uite că lipsa solidarităţii întru binele comun are efecte pe termen lung.
Mă gândesc cu invidie la felul cum în Cehoslovacia încă nedivizată, un scriitor disident, Havel, a putut să devină şef de stat şi să reformeze societatea.
Cu respect
pentru textul : 13 – 14 iunie. Piaţa Universităţii. Remember. Pagini de jurnal - Reloaded deNu se vede clar scrisul. Insa imi plac versurile. Poate pe la inceput...
pentru textul : albastru dee un text de 5 minute. scris in joaca. nici macar nu-mi dadeam seama daca se merita sa-mi mai bat capul cu el. asa ca l-am bagat in nisip.
si da, "iar-ul" m-a deranjat si pe mine cand l-am recitit dupa postarea aici. corecte si celelalte observatii.
virgil - n-am. mai ales cu mine. o sa-l iau putin la periat.
pentru textul : Matrioska deatât de rari, din ce în ce mai rri, sunt asstfel de oameni, Alina,încât dispariţia lor
doare...
vedem în fiecare zi ştiri despre copii care mor din cauza indiferenţei unor medici iresponsabili ca să nu spun criminali de-a dreptul, şi nu poţi să nu te revolţi. cel puţin cei care au copii nu cred să nu se fi întrebat vreodată cum ar fi săaibă ei imensul ghinion să le încapă copiii pe mâna unor astfel de "medici".
Pesamosca era opusul. au mărturisit-o cei care l-au cunoscut, cărora le-a salvat viaţa.
am cunoscut, cânva, şi eu un Pesamosca...
pentru tot ceea ce fac din dragoste pentru semen
pentru textul : fără de arginţi de, doctorii fără de arginţi din vechime sunt cinstiţi aidoma sfinţilor.
Dumnezeu să le răsplătească !
Mulţumesc, dinsuflet, Alina, pt semn la aceste versuri aparte pt mine.
Nepotul lui Rameau, te rog frumos sa nu mai pui adrese se e-mail in comentarii, este o problema de securitate si este mai bine si pentru tine si pentru site. multumesc
pentru textul : Ultimul text la Kyoto dede fiecare dată lecturez cu plăcere, cum să nu poţi să vezi şi "altfel" dragostea, când mai întâi, în martie, parcă este fir verde în zăpadă, pentru ca, la final, să poţi simţi pasărea...
mi-ar plăcea să citesc mai des din poemele acestui deosebit condei
pentru textul : de bobotează denu neaparat pentru că Hermeneia îmi aparține (așa cum nu mai prididesc „prietenii” să o tot sublineze) ci pur și simplu ca simplu cititor sînt foarte interesat de un astfel de subiect/ciclu și consider nu numai o onoare dar și un beneficiu pentru Hermeneia să găzduiască așa ceva.
dacă va avea continuitate mă gîndesc chiar la a crea o pagină specială pentru acest ciclu. aspectele care mă preocupă sînt competența, calitatea și ineditul
în ce privește încadrarea nu știu ce să spun. probabil că articol s-ar potrivi. am o dilemă cu încadrările astea. pe de o parte sînt unii care se plîng că sînt prea multe, pe de alta unii nu găsesc unde să își încadreze textele. eu nu aș vrea nici haos dar nici inhibare. problema încadrărilor și a taxonomiei e una care îmi dă insomnii.
am introdus subcategoria documentar in contextul revistă literară
pentru textul : Manifeste (1) - Manifestul Partidului Comunist deImi pare o satira existentiala in cheie religioasa.
pentru textul : Aici este biciul, foamea, tristețea deIn titlu ai subiect multiplu...
ultima strofa mi se pare in plus
pentru textul : șahiadele deEmil, mulțumesc pentru comentariu și peniță. Neașteptată vizită, plăcut surprinsă, i.
pentru textul : Racursiu/Raccourci deFelicitări, Marlena! O imagine a copertei volumului cred că ne-ar încânta privirea.
pentru textul : Lansare carte deDa, e simplut ca asta am vrut sa fie. N-aveam pretentii. Dar o fi citit cineva ok my god they killed keny? Toata seria.
pentru textul : lonesome demulţumesc pentru lectură,Silviu, Ionuţ şi Ioanei pt.revenire.
pentru textul : sebi cel nebun după poezie deIoana, apropos, chiarcă este opinia ta. tot textul, tregăteşte finalul,genunchii juliţi-semnele rănilor, visul, botezul din bistriţa :), "autoflagelearea",miracolele din cârciumi. etc...şi nici nu vorbim aici de parodie. puţină ironie, nici prea multă, dar parodie, în nici un caz...
oricum, mă bucur că ai revenit. la bună recitire.
Schelete de paie, armuri cu proprietari putreziti, sani mari si laptosi, efecte speciale cu franghii lichide, pieptul cu discurile zdrobite de dragoste si ura... parca ar fi trailerul de la Piratii din Caraibe 4. Dar as minti sa spun ca nu mi-a placut! Nu stiu ce inseamna "psiandru", tot tu ai mai scris undeva despre "notații în cheia de psiandru", insa suna frumos, ca un andru psi, adica un barbat psycho. Cu ocazia lecturii am mai invatat un cuvant, si anume "alburn", si apreciez ca scotocesti prin DEX dupa raritati interesante... Astept tot filmul, ca trailerul e cool!
pentru textul : naufragiul deDorin Cozan, Nu ai niciun fir verde în gură? poate aștepti să-ți “cadă pământul, rotunjit de buzele tale, în gură”. Cu stimă.
pentru textul : dare de seamă deAgheorghesei, tu când îmi spui mie Boba mă bagi în ceață, că nu mai știu cum aș putea eu să mă adresez ție, care probabil ai doar câțiva ani mai mult decât fiică-mea fără să-mi suspenzi contul. Mi-amintesc că am pățit-o de multe ori când ți-am zis de exemplu 3 de A sau altfel, dar ce mai contează? Că-mi zice Gorun Boba e altă treabă, mă simt onorat, dar de la un mucos ca tine pot și eu să protestez conform Regulamentului sau nu?
pentru textul : 100% safe deMulțumesc
P.S. Iar textul nu trebuie să-l șterg eu dacă e așa de prost poți să-l trimiți tu la Șantier, right? sau Nicholas dacă îl ridicați și pe el în rang că merită, scrie bine iar eu cred că el își dorește asta cel mai mult în viață la ora actuală, faceți și voi un om fericit!
E așa de ușor...
Sebi, mersi
rugaciunea pentru mama, ca si cea anterioara, pentru tata, striga din adancul traditiilor romanesti, cu glas teologico-folosofic. poemul acesta, ca si cel dinainte, sufera de prea multa esenta si de prea multe mesaje la un loc. cred, insa, ce aceste suferinte sunt ale autorului, cele legate de idea sa despre parinti.
pentru textul : urâții deAndu, între ce spunem și ce nu spunem e o apă uneori tare greu de trecut. Iar trecutul, că tot vorbim de el, are straniul obicei de a fi repetitiv. Ceea ce nu-l face mai puțin trecut, ori mai puțin probabil viitor. Nu prea spun eu lucrurilor pe nume, nu-i așa? Altfel nu ar fi justificat gestul tău... Mulțumesc de gând și pentru constanță. Aalizei, bine te-ai abătut pe-aici, te așteptam. Am băgat la cutiuță remarcile tale, am umblat un pic la dialog, acolo unde spuneai că pare prea sec. Unde e didactic, deocamdată nu umblu, nu m-ai convins. Unu, pentru că, iar mă repet, uneori vorbesc așa cu fie-mea, și întrebările tot nu se opresc, doi, pentru că, atunci când vorbești cu un copil trebuie să îți aduci aminte că, pentru ei, tot ce li se întâmplă este un prilej de a învăța. Am schimbat foarte puțin la fața albă, nu cred că am reușit să redau imaginea, într-adevăr puternic onirică, poate cea mai voit puternică din fragment. Ultimul fragment de care spui, eu n-am nimic cu el, dar mă întreb dacă unii cititori (nu spun toți) nu reușesc să facă uneori și pași mai mari de imaginație, poate chiar și salturi, și nu așteaptă comod sa fie purtați pe un covor fermecat dintr-un loc în altul, logic și liniar... Sper în revenire. Cât despre ițe, nu avea teamă. Se vor lega, încet, încet. Și te înșeli, tocmai acesta este proiectul inițial: posibilitatea de a plonja în multiple experiențe și personaje.
pentru textul : Orice vis trebuie să spună o poveste. Lalele și Pink Martini. deAm parcurs cu plăcere, pentru ca în cele din urmă să fiu de-a dreptul plăcut ”șocat” de un final foarte izbutit.
pentru textul : pentru a vedea trebuie să închidem ochii deîncep cu versurile ce mi-au plăcut:
pentru textul : Marib deîmi şopteşte atingându-mi părul
ciufulit cu buzele
... şi tace
iar în momentul acela
se albeşte sub noi tot pământul...
Nu mi-a sunat bine - versul 3. Poate ar trebui să fie "n-o ascultă în afară de mine"
Poezia ta debutează manelist și prima impresie e importantă.
Nu mai vorbiți de creație, artă, decor universal, că iar mă culc la trei dimineața. Nichifor Crainic spunea că arta se naște din nostalgia paradisului. Din amintirea acelei stări perfecte a omului din Paradis și din dorința acestuia de a reface în lumea de aici acel paradis pierdut. Eu aproape că văd aici trei poezii de sine stătătoare. Mângâierea ca "stare de agregare a nopții" e superb, dar nu înțeleg legătura între tălpi și "glucidul iubirii", aici parcă nu funcționează procedeul dinainte (de la "mâini" / "stare de agregare"), care, mai apoi, funcționează iar la "anemic" / "venele târăsc alb". Sentimentul pe care-l am citind "deuteronomia" almei este acela de încercare de zbor împiedicată mereu de niște legături prea puternice care te țin la pământ. Ca niște rateuri ale aripilor. Se spune că unii sfinți zburau. Dar nu-i știa nimeni; în momentul în care se afla, li se stingea zborul.
pentru textul : deuteronomia deSilvia,
1) Silvia, dacă tu defineşti astfel strofele, înseamnă că n-ai înţeles nimic.
Piesa şi albumul celor de la Pink Floyd nu au absolut nimic în comun cu textul de faţă, poate doar acea faţă nevăzută a lunii. De fapt, am realizat că percepem cu totul diferit poezia.
2) Acea tăcere vine să accentueze sentimentul de singurătate. Deci este cât se poate de nimerită în contextul a ceea ce am vrut să exprim.
Şi nu în ultimul rând, e un text cu mult mai personal decât altele care dau impresia că ar fi.
Eugen,
01.06.2012;
pentru textul : Conul de umbră de01:38
sper ca acum ti s-au limpezit nelamuririle, nicodem
pentru textul : Starea Hermeneia - 2013 deMai întâi, vreau sa-i felicit si eu pe câştigători. Au fost înscrise în concurs câteva texte bune. Nu foarte multe însă. Aşa cum observa şi Virgil aseară (şi aşa cum o atestă şi notele juriului), au fost, din păcate, multe texte mediocre, dar şi multe foarte slabe. Însă, pentru început, e bine.
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” deÎn ce mă priveşte, am încercat să citesc atent şi să nu nedreptăţesc pe nimeni prea tare. E drept, am oarecare experienţă de "jurat". În acest sens, sunt mulţumit că am "ghicit" primele două locuri. Sancho si Ioana l-au ghicit pe primul. Dar pentru că-mi place sinceritatea (vreau să spun, cu alte cuvinte, că sunt prieten cu Ioana, dar mai prieten sunt cu adevărul!!!), trebuie să mă declar derutat faţă de multele note sub cinci acordate de Ioana (unor texte pe care eu şi ceilalţi membri ai juriului le-am apreciat altfel). Chiar am să recitesc câteva din aceste texte, poate mă dumiresc...
Consider, în orice caz, că metoda adoptată de Virgil este instructivă şi pentru membrii juriului. Am făcut parte, de-a lungul anilor, din multe jurii, dar e pentru prima dată când toate notele mele şi ale celorlalţi "juraţi" sunt făcute publice. Faptul acesta nu mă deranjează deloc. Ba dimpotrivă.
mulţumesc domnule Gorun pentru lectură. Vreau să precizez totuşi că titlul este o joacă în baza doi din matematică, numai cu cifre de 0 sau 1.
pentru textul : elegie 011 deMulțumim, Adrian! Te așteptăm oricând aici!
pentru textul : Cenaclul Virtualia - la a VII-a ediție dePagini