O mână de ajutor, pe fragmente:
1. Lîngă/ Lângă , I se/ i se, să intre înăuntru/ să intre , hai inăuntru/ hai înăuntru, altă dată/altădată
2. mîngâiat/ mângâiat, palama/ palma
3. Întotdeuna/ Întotdeauna, fulgerăzoare/ fulgerătoare
4. aşa!, (fara virgula), nici un cuvânt/ niciun cuvânt, caragios/ caraghios, tencuiască… (cacofonie)
5. da/ da’, cincisprăzece/ cincisprezece, explicam/ explic
6. drepta/ dreapta
9. cenuşii dar/ cenuşii, dar; de două ori iar/de două ori, iar;
14. negrii/ negri,
15. M-a apostrofat/ m-a apostrofat, nici o/ nicio, şti/şti i,
Mai trebuie virgule: vocativele intercalate de virgule (unchiule); inainte de "dar", dupa circumstantelele de timp, inaintea explicativelor etc.
Sper sa fi fost de folos.
Mi-a facut bine sa recitesc textul.
(iertare pentru lipsa diacriticelor de la acest comentariu)
e fractionat textul. prima parte pare mai mult sa se taraie decat sa mearga, pe cand a doua parte fuge. imi place la nebunie jumatatea a doua a textului incepand cu "uneori îți amintești că te-ai îngropat undeva". e alerta, induiosatoare si te poti regasi cu usurinta in ea. "te cauți năuc prin mustrările coapte pe buzele mamei" - favoritele mele. despre prima parte nu voi spune prea multe. am inteles justificarile pe care le-ai dat, pot sa le vad acum, dar nu le-am prins din text.
un sonet cu un final superb: "Mă-mpart în două, jertfă, sub fulgerul amar: O jumătate humă și-o jumătate har." un sonet pe care continui să îl scrii cu evlavie și credință în Poezie, motiv pentru care eu iți mulțumesc.
Mulțumesc de lectură și de comentarii! Călin, "împielițata " cred că avea un înger păzitor foarte bun! Virgil, am modificat, mulțumesc pentru sugestii. Uneori, sau de cele mai multe ori, copiii vorbesc incorect. Am încercat să redau limbajul lor, cu ritm sacadat și fără înflorituri. Bucuroasă, vă mai aștept! tincuța
nici o "ipocrizie", nici o "paranoia". Cuvântul "ipocrizie" nu se va perima şi nu va dispărea din dicţionar. Cuvântul "paranoia" poate va dispărea în 100, 1000 de ani, e o invenţie medicală mai recentă, dar mai e până când va trece în istorie, dacă va trece vreodată...Adio, adică nu voi mai păşi pragul acestui site fiindcă nu îmi plac discuţiile aberante şi minciunile; mi s-a mai întâmplat aici, aceste lucruri mă obosesc şi eu oricum nu sunt, cum spui tu, Adrian, un autor care "se respectă". Cu tot respectul, Cristina (care a scris poezie poate şi fiindcă a existat Hermeneia, că altfel poate se oprea sau scria mai rar). Ceea ce faci tu Adrian în cazul acestei poezii se numeşte circ şi circul e un gen de spectacol care nu mi-a plăcut niciodată. Scuze dacă eu te-am deranjat, cu sinceritate.
raluca, ia-o ca un avertisment. asta daca îți dorești cu adevărat să activezi și să postezi pe Hermeneia, și dacă nu cumva confunzi acest loc cu o rețea de interacțiune socială. nu că nu am interacționa ca ființe sociale dar acest loc nu este o rețea de interacțiune socială. deci, te rog să nu mai intri în discuții cu alți comentatori și să nu mai comentezi comentarii. mi-ar place să cred că nu există niciun fel de ambiguitate în ceea ce îți cer mai alesc că este stipulat și în regulament.
Iarasi sunt in coada de peste. Din comentariul dumneavoastra trebuie sa inteleg ca Devorah nu este poezie ? ci reportaj... ?
poezia e altceva?
nu trebuie să povesteşti în poezie – am citit
un sfat către un tânăr poet – deci să nu povestesc
cum, foarte devreme, ea se scula dimineaţa, şi aşezându-se pe pat
aştepta să i se liniştească respiraţia, cu faţa în mâini –
să nu spun nimic despre chipul ei atâta de obosit
încât i se încovoiau umerii, în faţa oglinzii, când
se pieptăna încet. să nu-mi mărturisesc spaimele
lângă faţa ei înstrăinată, întoarsă de la mine.
să nu umblu cu versuri, ca şi cu oglinda în mâini
în care se răsfrâng acele dimineţi cu lumina cenuşie
dinainte de zori. poezia nu trebuie să fie reprezentare,
serie de imagini – aşa scrie. poezia
trebuie să fie vorbire interioară. adică
tot eu să vorbesc despre faţa ei înecându-se, căutându-şi
respiraţia? însă atunci ar fi numai felul în care eu vorbesc
despre faţa ei, despre mişcările încetinite prin straturi
de remuşcări tulburi, de gânduri doar ale mele,
ale imaginii ei – ar fi numai un chip, o imagine –
şi ea – adevărata ei fiinţă atunci?
-----------------
Domnule Bobadil, recomandarea cu cititul este valabila pana in copârşeu ... cu toate ca se scrie si nu citesc decat prietenii... sau dusmanii care cauta puncte de atac.
Doar daca nu ati vrut sa spuneti ca sunt o inculta si m-am trezit si eu dimineata dupa viscol cu un dicteu automat pe care m-am gandit, in exuberanta mea, sa vi-l impartasesc.
In acest caz trebuie sa accept ca ati spus-o destul de delicat, lucru pentru care va sunt recunoscatoare.
Ma duc repede sa las pe Nichita si Plath, Blaga si Dante, Dickinson si Eminescu,
Miorita si Mesterul Manole, Ovidiu si Isanos, Baconsky si Schiller, Eichendorff si Whitman.
Doar trebuie sa ating nervul timpului ! si asta cat de repede ca sa primesc puncte.
OK ! Poate cea de mai jos este poezie...? sa stiu la ce ma aliniez.
Luni dimineata dupa vacanta
am deschis ochii, trezit de alarma mobilului
i-as inchide la loc dar trebuie sa merg la munca
n-am niciun chef, asta-i alta poveste. Ies putin
la geam sa imi mai sara somnul
am avut o noapte frumoasa
insa acum a trecut. Dimineata asta ploua si alaltaieri
mi-am vandut masina. Nu stiu cum dracu sa ajung la birou mai
repede. Trebuie sa schimb de doua ori metroul, sa urc
intr-un tramvai si sa merg vreun kilometru pe jos, ah
ca am spart toata masina azi-noapte si n-am nici de taxi
patru sute de euro mari si lati
am auzit ca voi fi dat afara. Poate ca e mai bine
mie nu-mi place munca deloc. Program fix, responsabilitate
cearcane... si pentru ce? Pentru ideea ca peste cinci ani
voi fi un om de succes, hm
muncesc de patru luni
si-o duc mai rau decat inainte. Bani mai putini, timp mai putin
oboseala mai mare. Dar am pe cartea de vizita o titulatura
de milioane, ce dracu!? La mine-n sat sunt un exemplu, ha
sunt genul de ala caruia-i place s-o frece
sa faca ce vrea, cand vrea si cum vrea. Vreau sa mai dorm
vreau sa mai dorm, baga-mi-as. Hai ca dau si cu putina apa pe ochi
o leaca dureroasa, asa cum se cuvine... strofa a doua, de la "moda nu mai permite..." imi pare ca e altfel, suna mai aiurea, pare discurs moralizator fara solutie. imi place inclusiv finalul poeziei. chiar daca dincolo de poezie stiu ca stii ce e speranta. Zile faine iti doresc, cu duiumu'!:)
cred ca e primul tecst al tau pe care nu am mare lucru de reprosat. poate doar faptul ca mizezi intotdeauna pe atmosfera asta tristo-melancolica, cu iz de praf si muzici de pian, care e usor anacronica sau ma rog e dintr-un film care are doar urme vagi de autenticitate raportat la azi. dar asa sunt eu carcotas, insa se simte ca ai legat ceva in el, si asta e ok.
Am decis, totuşi, ca poemul, să-l las să respire aşa, cu imperfecţiunile lui, opinabile. Binevenita observaţie a celor două ce-uri,a determinat eliminarea unuia,cel de prisos. Îţi mulţumesc de trecere şi semn.
ce ziceam? voila les flammes d'antan. chiar imi e dor de vremurile alea, parca stateam dinadins pe flacari de comori fara sa ne dorim sa deschidem cuferele cu margaritare, asa... numai de amorul artei.
Cristina, eu nu ma intreb daca ne-ar mai iesi, ma intreb daca am mai fi in stare. pana la urma, cred ca aici este mai important actul artistic decat lucrarea omului. dar si schimbarea este un act de creatie, o buna tema pentru un colaj poetic:)
Salut ! Un text relativ bun cu mici "carente". Titlul este interesant, atrage prin acea inverisune de idee. In inceput ai o cacofonie destul de sacaitoare "facuse sete", poate poti sa modelezi un pic versul. Urmeaza iar o idee buna prin a "nimeri in genunchii altuia"... o constructie interesanta si oarecum surprinzatoare. Formularea din versul "a spune... echivaleaza" imi pare ca suna prea fortat. Tu mentii o tema, creezi o atmosfera si o strici prin uzitarea unor temeni ce tin mai mult de explicativ neologic. O alta idee care imi suna mai degraba ilar :"uneori iubesc până îmi fulegeră între dinți". Nu stiu ce ai vrut sa spui excat prin el. Finalul este unul foate bun...parerea mea ! Poate ai mai putea lucra putin in punctele amintite anterior. Ialin
Dorine de ce îmi faci tu mie una ca asta? Au e bine să rămîn fără cuvinte în fața unui asemenea comentariu? Ai găsit atîtea sensuri și le-ai însăilat cu generozitate încît m-ai determinat să privesc scena cu alți ochi. eu ce să mai spun acum?
Mulțumesc mister!
Mulţumesc domnule Gorun. În general am avut o evoluţie intelectuală normală, atâta tot. Citeam de toate şi chiar mult, dar abia în anii maturităţii, după ce am cam uitat informaţia măruntă, am înţeles mai bine ce citisem. Până atunci avusesem doar "nostalgia sintezei" pentru a cita titlul unei cărţi de Dan Hăulică citită tot în tinereţe. Cântecul, cu imagini din picturile lui L.S. Lowry este una din melodiile mele favorite şi vorbeşte despre arta "naivă" şi respingerea valorii ei uneori.
Cum reușești să mă prinzi, dragă Alma! Promit să mai șlefuiesc la text. Cît despre ursul panda cu zîmbetul lui rezervat și timid (îngăduie te rog licența care se vrea de fapt un grad de comparație), ei bine, chiar despre el este vorba în text. El reprezintă intelectualul care asistă la marile provocări ale acestui început de veac retras în comoditatea unei vieți obișnuite. O discretă trimitere - subliniez fără granițe teritoriale identificabile, prin urmare cu implicații general valabile - la situația creată bunăoară în Tibet. Colonizarea populațiilor nomade a avut un impact dezastruos asupra echilibrului ecologic din regiune.Una dintre consecințe, extincția lupului de stepă care a avut la rînd efectul răspîndirii șobolanilor, ca o plagă. Restul, vezi puțin Camus, puțin Kafka, și cam asta ar fi simbolistica.
ai mai publicat o data, in prima ta postare pe site, acest text.
Sotron
Iartă-mă
că îţi spun te iubesc
cuvintele astea au rămas în mine
mi se plimbă prin sânge
de la aortă
până la ochi
se opresc pe buze
aşteapând ecoul
credeam
că o iubire
îşi va urma cealaltă iubire
atunci când unul din ochi
se zbate în textura unei batiste
fluturate pe peronul unei
gări făcută valiză
credeam
că săruturile
vor clădi un castel temniţă
unde s-ascundem nuditatea anilor
de sentimentele grele
mai ţii minte
curcubeul acela
oprise lacrimile cerului
ca tu să faci diferenţa
între un strop de ploaie
şi o amărâtă de lacrimă
îţi scriam versuri
în pătratele şotronului
cu o cretă albă
tu săreai peste ele
fără să le citeşti
iar eu
plângeam plângeam
în mine
când ciobul tău de inimă
depăşea cercul.
mi-o placut, m-o distrat, mi-o devenit oarecum antipatica tipa si am jubilat la final. spre rusinea mea. apoi m-am intristat la gindul ca eu n-o sa mai pot sa-i ofer ginul ala... si chiar cred ca avea ce povesti donsuara
Gebeleizis, ce m-a incantat pe mine in acest poem este tocmai rasturnarea sensurilor si ludicul impins la extrem. Intr-o pictura facuta de un copil pe un perete nu te apuca sa cauti sobrietatea icoanelor bizantine - vei fi, fara indoiala, dezamagit. :) uneori e bine sa mai lepadam corsetul. e bine si sanatos, crede-ma... Adriana
interesant text, mai ales in partea a doua. o obiectie ar fi cea legata de tentatia blamarii in poezie, si e din cauza deficitului de morala si a parului din ochi, cel putin sofistic.
adriana, ma bucur ca-ti pot scrie aici unde e un pic mai liniste. :) mie poemul tau mi-a placut, important este, zic eu, ca transmite o stare si, in acest sens, finalul strofei 1 este relevant. nu mi-a placut comparatia ceea cu tigara, e superflua, sa nu zic ca e un drum batatorit si...fumat. as evita fluturii, pasarile le-as opri, "pasari scrum" da imagine, dar ai nevoie, intr-adevar, de o repetitie acolo. e o sugestie doar, sa incerci sa vezi daca poti inlocui fluturii. poate cu banale gaze, poate cu libelule, e nevoie, da, de ceva fragil si inaripat, ca sa fie izbutita trecerea apoi la pasari. cu placerea lecturii, Claudia Radu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
O mână de ajutor, pe fragmente:
1. Lîngă/ Lângă , I se/ i se, să intre înăuntru/ să intre , hai inăuntru/ hai înăuntru, altă dată/altădată
2. mîngâiat/ mângâiat, palama/ palma
3. Întotdeuna/ Întotdeauna, fulgerăzoare/ fulgerătoare
4. aşa!, (fara virgula), nici un cuvânt/ niciun cuvânt, caragios/ caraghios, tencuiască… (cacofonie)
5. da/ da’, cincisprăzece/ cincisprezece, explicam/ explic
6. drepta/ dreapta
9. cenuşii dar/ cenuşii, dar; de două ori iar/de două ori, iar;
14. negrii/ negri,
15. M-a apostrofat/ m-a apostrofat, nici o/ nicio, şti/şti i,
Mai trebuie virgule: vocativele intercalate de virgule (unchiule); inainte de "dar", dupa circumstantelele de timp, inaintea explicativelor etc.
pentru textul : În spatele regretelor e veşnic toamnă deSper sa fi fost de folos.
Mi-a facut bine sa recitesc textul.
(iertare pentru lipsa diacriticelor de la acest comentariu)
are, totusi, cineva o idee pentru un titlu mai potrivit poemului asta?
pentru textul : urâtă şi liberă. cursa de şoareci deHepl!
e fractionat textul. prima parte pare mai mult sa se taraie decat sa mearga, pe cand a doua parte fuge. imi place la nebunie jumatatea a doua a textului incepand cu "uneori îți amintești că te-ai îngropat undeva". e alerta, induiosatoare si te poti regasi cu usurinta in ea. "te cauți năuc prin mustrările coapte pe buzele mamei" - favoritele mele. despre prima parte nu voi spune prea multe. am inteles justificarile pe care le-ai dat, pot sa le vad acum, dar nu le-am prins din text.
pentru textul : Un stomac de balaur deun sonet cu un final superb: "Mă-mpart în două, jertfă, sub fulgerul amar: O jumătate humă și-o jumătate har." un sonet pe care continui să îl scrii cu evlavie și credință în Poezie, motiv pentru care eu iți mulțumesc.
pentru textul : Sonet 140 deGeorge, cât îmi dai pe I-ul lipsă? ooof... :))
pentru textul : Groapa Himalayelor deperpetuum mobile (vizuală)
pentru textul : Dumnezeu deMulțumesc de lectură și de comentarii! Călin, "împielițata " cred că avea un înger păzitor foarte bun! Virgil, am modificat, mulțumesc pentru sugestii. Uneori, sau de cele mai multe ori, copiii vorbesc incorect. Am încercat să redau limbajul lor, cu ritm sacadat și fără înflorituri. Bucuroasă, vă mai aștept! tincuța
pentru textul : Azi am mâncat bureți dedar parca mergeau mai multe versuri si asteptam sa fii mai nietzschean in atitudine.
pentru textul : sodomizează-ți aproapele denici o "ipocrizie", nici o "paranoia". Cuvântul "ipocrizie" nu se va perima şi nu va dispărea din dicţionar. Cuvântul "paranoia" poate va dispărea în 100, 1000 de ani, e o invenţie medicală mai recentă, dar mai e până când va trece în istorie, dacă va trece vreodată...Adio, adică nu voi mai păşi pragul acestui site fiindcă nu îmi plac discuţiile aberante şi minciunile; mi s-a mai întâmplat aici, aceste lucruri mă obosesc şi eu oricum nu sunt, cum spui tu, Adrian, un autor care "se respectă". Cu tot respectul, Cristina (care a scris poezie poate şi fiindcă a existat Hermeneia, că altfel poate se oprea sau scria mai rar). Ceea ce faci tu Adrian în cazul acestei poezii se numeşte circ şi circul e un gen de spectacol care nu mi-a plăcut niciodată. Scuze dacă eu te-am deranjat, cu sinceritate.
pentru textul : rupestră/ rupestrian deraluca, ia-o ca un avertisment. asta daca îți dorești cu adevărat să activezi și să postezi pe Hermeneia, și dacă nu cumva confunzi acest loc cu o rețea de interacțiune socială. nu că nu am interacționa ca ființe sociale dar acest loc nu este o rețea de interacțiune socială. deci, te rog să nu mai intri în discuții cu alți comentatori și să nu mai comentezi comentarii. mi-ar place să cred că nu există niciun fel de ambiguitate în ceea ce îți cer mai alesc că este stipulat și în regulament.
pentru textul : de vorbă cu tine II deIarasi sunt in coada de peste. Din comentariul dumneavoastra trebuie sa inteleg ca Devorah nu este poezie ? ci reportaj... ?
poezia e altceva?
nu trebuie să povesteşti în poezie – am citit
un sfat către un tânăr poet – deci să nu povestesc
cum, foarte devreme, ea se scula dimineaţa, şi aşezându-se pe pat
aştepta să i se liniştească respiraţia, cu faţa în mâini –
să nu spun nimic despre chipul ei atâta de obosit
încât i se încovoiau umerii, în faţa oglinzii, când
se pieptăna încet. să nu-mi mărturisesc spaimele
lângă faţa ei înstrăinată, întoarsă de la mine.
să nu umblu cu versuri, ca şi cu oglinda în mâini
în care se răsfrâng acele dimineţi cu lumina cenuşie
dinainte de zori. poezia nu trebuie să fie reprezentare,
serie de imagini – aşa scrie. poezia
trebuie să fie vorbire interioară. adică
tot eu să vorbesc despre faţa ei înecându-se, căutându-şi
respiraţia? însă atunci ar fi numai felul în care eu vorbesc
despre faţa ei, despre mişcările încetinite prin straturi
de remuşcări tulburi, de gânduri doar ale mele,
ale imaginii ei – ar fi numai un chip, o imagine –
şi ea – adevărata ei fiinţă atunci?
-----------------
Domnule Bobadil, recomandarea cu cititul este valabila pana in copârşeu ... cu toate ca se scrie si nu citesc decat prietenii... sau dusmanii care cauta puncte de atac.
Doar daca nu ati vrut sa spuneti ca sunt o inculta si m-am trezit si eu dimineata dupa viscol cu un dicteu automat pe care m-am gandit, in exuberanta mea, sa vi-l impartasesc.
In acest caz trebuie sa accept ca ati spus-o destul de delicat, lucru pentru care va sunt recunoscatoare.
Ma duc repede sa las pe Nichita si Plath, Blaga si Dante, Dickinson si Eminescu,
Miorita si Mesterul Manole, Ovidiu si Isanos, Baconsky si Schiller, Eichendorff si Whitman.
Doar trebuie sa ating nervul timpului ! si asta cat de repede ca sa primesc puncte.
OK ! Poate cea de mai jos este poezie...? sa stiu la ce ma aliniez.
Luni dimineata dupa vacanta
am deschis ochii, trezit de alarma mobilului
i-as inchide la loc dar trebuie sa merg la munca
n-am niciun chef, asta-i alta poveste. Ies putin
la geam sa imi mai sara somnul
am avut o noapte frumoasa
insa acum a trecut. Dimineata asta ploua si alaltaieri
mi-am vandut masina. Nu stiu cum dracu sa ajung la birou mai
repede. Trebuie sa schimb de doua ori metroul, sa urc
intr-un tramvai si sa merg vreun kilometru pe jos, ah
ca am spart toata masina azi-noapte si n-am nici de taxi
patru sute de euro mari si lati
am auzit ca voi fi dat afara. Poate ca e mai bine
mie nu-mi place munca deloc. Program fix, responsabilitate
cearcane... si pentru ce? Pentru ideea ca peste cinci ani
voi fi un om de succes, hm
muncesc de patru luni
si-o duc mai rau decat inainte. Bani mai putini, timp mai putin
oboseala mai mare. Dar am pe cartea de vizita o titulatura
de milioane, ce dracu!? La mine-n sat sunt un exemplu, ha
sunt genul de ala caruia-i place s-o frece
sa faca ce vrea, cand vrea si cum vrea. Vreau sa mai dorm
vreau sa mai dorm, baga-mi-as. Hai ca dau si cu putina apa pe ochi
Reverente,
pentru textul : Devorah deo leaca dureroasa, asa cum se cuvine... strofa a doua, de la "moda nu mai permite..." imi pare ca e altfel, suna mai aiurea, pare discurs moralizator fara solutie. imi place inclusiv finalul poeziei. chiar daca dincolo de poezie stiu ca stii ce e speranta. Zile faine iti doresc, cu duiumu'!:)
pentru textul : transfigurare de* * * * *
pentru textul : michelangelo şi elia-clodia deFrumos!
cred ca e primul tecst al tau pe care nu am mare lucru de reprosat. poate doar faptul ca mizezi intotdeauna pe atmosfera asta tristo-melancolica, cu iz de praf si muzici de pian, care e usor anacronica sau ma rog e dintr-un film care are doar urme vagi de autenticitate raportat la azi. dar asa sunt eu carcotas, insa se simte ca ai legat ceva in el, si asta e ok.
pentru textul : magazinul cu piane deAm decis, totuşi, ca poemul, să-l las să respire aşa, cu imperfecţiunile lui, opinabile. Binevenita observaţie a celor două ce-uri,a determinat eliminarea unuia,cel de prisos. Îţi mulţumesc de trecere şi semn.
pentru textul : în iedera mea respiră un fluture dece ziceam? voila les flammes d'antan. chiar imi e dor de vremurile alea, parca stateam dinadins pe flacari de comori fara sa ne dorim sa deschidem cuferele cu margaritare, asa... numai de amorul artei.
Cristina, eu nu ma intreb daca ne-ar mai iesi, ma intreb daca am mai fi in stare. pana la urma, cred ca aici este mai important actul artistic decat lucrarea omului. dar si schimbarea este un act de creatie, o buna tema pentru un colaj poetic:)
multumim, Cristina
pentru textul : the brave old world deandu, acum am vazut comentariul. multumesc din suflet. ma bucur ca ai venit aici. bine ai venit!
pentru textul : f e s t i n deSalut ! Un text relativ bun cu mici "carente". Titlul este interesant, atrage prin acea inverisune de idee. In inceput ai o cacofonie destul de sacaitoare "facuse sete", poate poti sa modelezi un pic versul. Urmeaza iar o idee buna prin a "nimeri in genunchii altuia"... o constructie interesanta si oarecum surprinzatoare. Formularea din versul "a spune... echivaleaza" imi pare ca suna prea fortat. Tu mentii o tema, creezi o atmosfera si o strici prin uzitarea unor temeni ce tin mai mult de explicativ neologic. O alta idee care imi suna mai degraba ilar :"uneori iubesc până îmi fulegeră între dinți". Nu stiu ce ai vrut sa spui excat prin el. Finalul este unul foate bun...parerea mea ! Poate ai mai putea lucra putin in punctele amintite anterior. Ialin
pentru textul : fiecare oră are la dispoziție un om demulțumesc.
pentru textul : trei cuvinte deDorine de ce îmi faci tu mie una ca asta? Au e bine să rămîn fără cuvinte în fața unui asemenea comentariu? Ai găsit atîtea sensuri și le-ai însăilat cu generozitate încît m-ai determinat să privesc scena cu alți ochi. eu ce să mai spun acum?
pentru textul : o privire grabnică asupra trupului tău deMulțumesc mister!
Mulţumesc domnule Gorun. În general am avut o evoluţie intelectuală normală, atâta tot. Citeam de toate şi chiar mult, dar abia în anii maturităţii, după ce am cam uitat informaţia măruntă, am înţeles mai bine ce citisem. Până atunci avusesem doar "nostalgia sintezei" pentru a cita titlul unei cărţi de Dan Hăulică citită tot în tinereţe. Cântecul, cu imagini din picturile lui L.S. Lowry este una din melodiile mele favorite şi vorbeşte despre arta "naivă" şi respingerea valorii ei uneori.
pentru textul : Secolul luminilor în viaţa mea deCum reușești să mă prinzi, dragă Alma! Promit să mai șlefuiesc la text. Cît despre ursul panda cu zîmbetul lui rezervat și timid (îngăduie te rog licența care se vrea de fapt un grad de comparație), ei bine, chiar despre el este vorba în text. El reprezintă intelectualul care asistă la marile provocări ale acestui început de veac retras în comoditatea unei vieți obișnuite. O discretă trimitere - subliniez fără granițe teritoriale identificabile, prin urmare cu implicații general valabile - la situația creată bunăoară în Tibet. Colonizarea populațiilor nomade a avut un impact dezastruos asupra echilibrului ecologic din regiune.Una dintre consecințe, extincția lupului de stepă care a avut la rînd efectul răspîndirii șobolanilor, ca o plagă. Restul, vezi puțin Camus, puțin Kafka, și cam asta ar fi simbolistica.
pentru textul : Ursul panda din grădina de bambus deHa! ha! ha! Eu nu te trag de urechi, eu te bat la cap.
pentru textul : cazane deai interpretat bine, Luminita
ea afla de la oameni...:)
pentru textul : …ca pe tine însuţi deai mai publicat o data, in prima ta postare pe site, acest text.
Sotron
Iartă-mă
că îţi spun te iubesc
cuvintele astea au rămas în mine
mi se plimbă prin sânge
de la aortă
până la ochi
se opresc pe buze
aşteapând ecoul
credeam
că o iubire
îşi va urma cealaltă iubire
atunci când unul din ochi
se zbate în textura unei batiste
fluturate pe peronul unei
gări făcută valiză
credeam
că săruturile
vor clădi un castel temniţă
unde s-ascundem nuditatea anilor
de sentimentele grele
mai ţii minte
curcubeul acela
oprise lacrimile cerului
ca tu să faci diferenţa
între un strop de ploaie
şi o amărâtă de lacrimă
îţi scriam versuri
pentru textul : Şotron deîn pătratele şotronului
cu o cretă albă
tu săreai peste ele
fără să le citeşti
iar eu
plângeam plângeam
în mine
când ciobul tău de inimă
depăşea cercul.
mi-o placut, m-o distrat, mi-o devenit oarecum antipatica tipa si am jubilat la final. spre rusinea mea. apoi m-am intristat la gindul ca eu n-o sa mai pot sa-i ofer ginul ala... si chiar cred ca avea ce povesti donsuara
pentru textul : Fata cu poveştile pe buze deGebeleizis, ce m-a incantat pe mine in acest poem este tocmai rasturnarea sensurilor si ludicul impins la extrem. Intr-o pictura facuta de un copil pe un perete nu te apuca sa cauti sobrietatea icoanelor bizantine - vei fi, fara indoiala, dezamagit. :) uneori e bine sa mai lepadam corsetul. e bine si sanatos, crede-ma... Adriana
pentru textul : Utopie lirică cu tarif normal deinteresant text, mai ales in partea a doua. o obiectie ar fi cea legata de tentatia blamarii in poezie, si e din cauza deficitului de morala si a parului din ochi, cel putin sofistic.
pentru textul : Balada despărțirii de"nimeni n-a atins stânca cu toiagul
la apele de la meriba"
si aici e preferabil, pentru a se evita acel "ca cu" schimbat astfel:
nimeni n-a atins stânca
la apele de la meriba
cu toiagul
inteleg acest poem ca parte a unui proiect grafica/poezie de viitor. si e bine.
pentru textul : tablou cu berze deadriana, ma bucur ca-ti pot scrie aici unde e un pic mai liniste. :) mie poemul tau mi-a placut, important este, zic eu, ca transmite o stare si, in acest sens, finalul strofei 1 este relevant. nu mi-a placut comparatia ceea cu tigara, e superflua, sa nu zic ca e un drum batatorit si...fumat. as evita fluturii, pasarile le-as opri, "pasari scrum" da imagine, dar ai nevoie, intr-adevar, de o repetitie acolo. e o sugestie doar, sa incerci sa vezi daca poti inlocui fluturii. poate cu banale gaze, poate cu libelule, e nevoie, da, de ceva fragil si inaripat, ca sa fie izbutita trecerea apoi la pasari. cu placerea lecturii, Claudia Radu
pentru textul : dispersie dePagini