„minţind de a nu-i fi spus nimeni” - versul acesta sună agramat
ce vrea să spună „avan despletit”?
altă exprimare relativ agramată:
„se-mpungea cu sfinţii în stele
de-aşezat pe umărul
drept”
Bobadil, te rog să respecți Regulamentul și să încetezi să mai faci comentarii care se referă la alte comentarii. Te rog să te consideri avertizat cu privire la acest lucru.
Maricica are texte foarte sensibile dar nu patetice, nu sunt texte adunate în batistă, să le plângi de milă, sunt texte cerebrale şi îmi place să spun ca şi femeie, texte feminine, pline de candoare, cu alte cuvinte autoarea îmbrăţişează forma de gingăşie, o exploatează până la meditaţie şi asta îmi place, pentru că profunzimea versului la ea stă în puterea de a întoarce versul pe toate feţele până îi cade în palmă ceasul zilelor ei. Te felicit. Ai un vers închegat şi deloc teribilist.
Nu mi-a fost uşor, dar am învins (ceea ce vă doresc şi vouă în corpore, simultan şi pe rând)! Şi pentru că îmi sunteţi simpatici vă ofer cheia succesului meu.
Ştiţi cum i-am păcălit pe cei de la Paideia (care este o editură cu o distribuţie ca lumea – aşa că veţi găsi, precis, cartea în librării) să mă publice? Cu următorele scrise în scrisoarea de “intenţie” (după o idée a prietenului meu Adrian Ioniţă trăitor în California, L.A.):
„Dacă, în conformitate cu fişa postului Dvs. (de editor), în mod normal ar trebui să citiţi textul anexat, pentru formarea unei impresii generale asupra cărţii (şi chiar o veţi face) - îmi cer scuze pentru timpul pe care vi l-am răpit.
Dar se poate întâmpla să nu-l citiţi. Nu-i bai. Căci aş putea să vă povestesc cam ce se petrece în volum, în măsura în care aţi accepta o discuţie „face to face” (eventual şi în virtual), astfel:
Autorul: D-le Redactor aş vrea să vă trimit o lucrare.
Redactorul: Cine te opreşte?
A: D-voastră.
R: Eu?
A: Da.
R: Glumeşti !
A: Nu.
R: Atunci nu o trimite.
A: Va mulţumesc.
R: Pentru puţin.
A: Încă ceva.
R: Da?
A: Dar dacă apare?
R: Ce?
A: Lucrarea.
R: Lucrarea cui?
A: Lucrarea mea.
R: Power to you, son!
A: Deci aţi publicat-o.
R: ?
A: N-aţi publicat-o?
R: ?
A: Trebuie să cred deci, că nu vă interesează?
R: Am zis eu asta?
A: Nu.
R: Atunci?
A: Deci va interesează!
R: Nu.
A: Dar nu aţi văzut lucrarea.
R: Ba da.
A: Dar nu v-am trimis-o.
R: Ba da.
A: ?
R: Te cheamă Gorun?
A: Da, cum de aţi aflat?
R: Manolescu?
A: Exact, ce surpriză!
R: Păi vezi!
A: Da.
R: Ce vezi?
A: Aaaa, am uitat...
Domnule Titarenco,
Am primit un e-mail de la dna Ana Rusu din Cluj, care tot incearca sa va contacteze in legatura cu Editura Grinta. N-o cunosc pe doamna, am inteles ca e scriitoare. Probabil a gasit adresa mea pe hermeneia si m-a rugat s-o ajut. Aleg aceasta modalitate, comunicandu-va adresa de e-mail pe care mi-a scris: [email protected]
Despre peniţe - numai de bine. Si o penită (deocamdata virtuala).
Sancho, mersi de observatie, stiu. "Realitatea" a fost transpusa in text asa cum am gandit-o si cred ca...parca...suna mai bine asa. Daca as corecta realitatea, s-ar duce un pic din farmecul textului, nu? (Ma rog, daca are vreun farmec). Mersi de trecere si te astept in continuare sa ma tragi de urechi pentru a deveni mai bun in ceea ce scriu. Scot palaria si ma inclin, un, Teo.
este cumva obositor textul tau, si angliscismele nu stau bine asa. nu sună bine astea: ("de la un capăt la altul", "Poate te", "copiii avortați", "fir -ar, n-are carne", "Moartea e doar de fațadă"). în ultimul vers doar e ceva, dar insuficient, în umila mea opinie.
Ca simplu cititor, fara niciun contact cu alte texte semnate Alina Manole, as putea sa fiu putin panicat la o prima lectura, datorita avalansei de cadre care nu ma ajuta sa stabilesc un punct de referinta pentru intreg poemul. Personal, imi place soiul asta de nebunie aproape suprarealista (in sensul bun al cuvintului), jocul pe care il propui. Nu ma impac doar cu viata sexuala, mi se pare ca rupe inutil textul, insa, am invatat ca, ceea ce deranjeaza pe unii, altora-in speta autorul, mizeaza pe o anumita incarcatura. Ca sa n-o lungesc mult, un text bun, care solicita inteligenta.
Cred ca de mult n-am mai ras asa ca la textul tau. Excelent ai surprins si elemente zen, si bucovinene, si perene, si perisabile, si de toate. Loc pentru toate emoticonurile din lume. Mama pisicilor din Iasi te saluta!
imaginea nu are nimic paranormal; nu arata decit pinzele de protectie (decorate) pe un santier de renovare a fatadelor unei constructii. insa efectul optic este departe de notiunea de inconfort ce se gaseste in general in apropierea unei cladiri in curs de renovare, consolidare. poezia ramine doar in franceza deocamdata, fiind incadrata corect la sectiunea respectiva. multumesc pentru comentarii.
acu, e prea bun. e ca într-o reclamă la iaurt în care o femeie este nemulţumită de iaurt (am zis femeie, nu bărbat, da?)aşa şi testează iaurtul cu căpşune: prea acră, prea dulce, prea storcoşită şi în final PREA BUNĂ! deşi mă enervează acea reclamă la culme că prea bun s-ar înţelege că oricum nu e bine (râd), ne asigură că este iaurtul cel mai bun. dăm din buze mărunt şi credem, asta e!
una peste alta îmi place ideea poemului şi ironia finuţă din vers (şi ironia se realizează greu pe vers)
"nici măcar despre tine/nu intenţionez să scriu/să fie credibilă noaptea asta/
în care m-am spânzurat/. - îmi place că sună ca un fel de : "să fie blesteamată ziua în care..."
pune diacritice şi aci: "e doar tata învăţându-m(a)/să m(a) bărbieresc," şi "mi-e sil(a) să încerc din nou" şi o peniţă pentru că nu este corectat textul cu decojitul de ou, este alt text. unul bun din punctul meu de vedere, fireşte, subiectiv.
”parerea mea e ca ar trebui sa mai urci nitel treptele literaturii cu vreo suta de ani (sau poate chiar mai mult)” Ca să ajung unde Domnule Niculescu? la ”balade maniacale” ? Hai să fim serioși dacă tot pierdem vremea scriindu-ne.
Yester, pe Hermeneia.com nu se permit expresii de genul "ești haioasă" sau cel puțin așa știam eu când m-am înscris pe acest site. Și nici atacuri de genul "nu mă impresionezi cu lecturile tale". Te rog să păstrezi un minim respect măcar pentru cititorii acestui site, dacă nu pentru mine ca persoană. Mulțumesc pentru înțelegere. Sfatul meu este să întrebi profesorul de gramatică de la Facultatea de Litere din București despre verbul "a trebui". Aștept un comentariu la acest text despre cum este corect și ce fel de "licențe ortografice" se acceptă.
te rog să introduci textele fără spații enorme înainte de text
totodată te rog să nu mai folosești editoare de text care introduc eventual astfel de spații. dacă nu vei prefera să procedezi așa mă voi vedea nevoit să îți filtrez modul de intrare a textelor
Atât "Mircea", cât și "Ioan" și "Daniel" vin cam din același spațiu. Pe autor îl tentează, se vede, aceste zone ale unui "subsocial" care poate exprima și o anume trăire a geniului, ori a sfințeniei, ori a unei voite autoexcluderi din tiparele unei lumi pe care nu stăm să o judecăm noi acum. Există, desigur, savoarea vieții scriitorului, ori a jurnalistului, ori pur și simplu a omului ratat, a vieții boeme sau a mizeriei de cafenea ieftină și promiscuă, dar parcă nu poți să rămâi doar aici. Te poți rata ca persoană socială, și există o anume tentație pentru aceasta, dar un spirit înalt, știe întotdeauna să se înalțe pe sine. Autorul încearcă, pare-mi-se, să-și contureze persoanjele ca spirite înalte. "Daniel" încearcă cu prisosință, mai ales în lumina sentimentului tragic de la sfârșit și a unor gânduri la un moment dat, încearcă deci să descrie un spirit mai înalt, dar nu reușește întru totul. Și nereușind, nu-mi par aceste personaje decât niște egoiști, niște oameni orbiți de propriul orgoliu, îmbătați de propria genialitate, deloc aplecați înspre spirit (dar foarte mult înspre spirt), niște oameni care complăcându-se în propria mizerie dovedesc până la urmă a "nu avea nimic sfânt în ei". Excluși sau autoexcluși din societate, nu dovedesc defel înălțimea spirituală a înțelegerii ei, sau a a propriei lor condiții. Ori, nu aceasta pare a fi intenția autorului. Ar fi interesant de citit și ceva de altă factură, pentru o imagine mai completă.
Nenea Manolescu mă tot ameninţă de ceva vreme cu ciomagul pamfletului: "las' că-ţi altoiesc eu urechile, măgarule care eşti tu măgar", ar spune neanea. Eu n-am ce face - pun bot, îmi tai unghiile, ca să nu-şi zgârie obrajii în ele, şi-mi ascut pixul. Nenea Manolescu păleşte doborâtor când se enervează, pen' că a citit mult din nişte oameni foarte foarte deştepţi. Plus de asta, eu sunt aproape un ţânc, pe când el, din generaţia lui Gică Petrescu. Deci, cum spunea el, avantaj nenea Manolescu. Mie mi-e drag nenea Manolescu!
Da, inteleg la ce te referi . Desi intentia titlului a fost far more innocent. Dar mi-a venit o alta idee si ca sa nu existe ambiguitati nepotrivite, am sa - l schimb. Multumesc.
Mulțumesc Cris pentru încurajare și suport, am înțeles ce zici și primesc mesajul tău ca de la femeie la femeie. Doar că eu nu pot să iau așa ușor unele lucruri (încă?) și indiferent de calitatea artistică indiscutabilă a graficii lui aalizei, eu m-am simțit jignită să fiu transformată (chiar și în glumă) din marga într-o marga-rină. Știi, delimitările dintre pamflet și batjocură sunt foarte fine și ține de măiestria autorului să se plaseze într-o parte sau în cealaltă. Cu atât mai mult cu cât, domnul aalizei, ca să 'destindă atmosfera', m-a luat pe epigrame, eu i-am răspuns ceva dar nu știu dacă domnia sa a înțeles ceva sau m-a luat tot așa, drept o margarină.
Cam pe aici se află problema. De exemplu, dacă la un alt 'mascul alfa' de aici de pe Hermeneia, domnul Virgil Titarenco am sesizat numai săgeți intelectuale chiar dacă uneori teribil de incomode, la acest domn aalizei am sesizat și altceva care nu mi-a plăcut, mai ales o lipsă anume de cultură și de bun simț. Nu vreau să insist, dar acest ceva dacă este adevărat, nu i-ar îngădui să opineze pe aici din calitatea de editor, la care face referire intr-unul dintre comentarii domniei-sale, maraind usor, atat cât să i se vadă colții de lapte, la mine. Eu cred ca domnia-sa este un grafician pe computer de mare talent dar un scriitor sub-mediocru și în plus un elitist din vechea gardă a misoginilor. Este opinia mea si mi-o asum.
Iar ție, dragă Cristina îți multumesc încâ o data pentru sfaturile sincere și pentru încurajare.
Margas
Madim, ca sinteză a trăirilor, este într-adevăr mai bine scrisă poezia aceasta, îmi place că nu mai pare ca ți-ai dat pur și simplu frâu liber trăirilor; e aici o anumită decantare care ți-a folosit. Nu-mi place însă titlul (drept pentru care am și tot ocolit să citesc poezia până acum...), mi se pare chiar... anapoda, și ca imagine, și ca son. Ce rețin: "de-a valma lumile copilăriei", "ploile dezlipesc trupurile" (deși poate ar merge mai bine lipsa determinării: "ploi dezlipesc trupurile"), și, da, ultima strofă.
mie mi-a placut jocul asta, ironia si autoironia autorului. e ca o razbunare a barbatului actual fata de femeia care preia toate atributele sale. asa cum omul l a inlocuit pe dumnezeu. dincolo de gluma, un text este sau tinde spre poezie tocmai atunci cand nu ofera pseudosentente filosofice, nu critica, nu moralizeaza si atat, nu se da in spectacol numai de dragul show ului. (iar daca o face tb sa fie peste masura, sa modifice sau macar sa cutremure putin cadrele obisnuite) asa ca, cel putin ca stare si ca mesaj, eu ii ofer credit aici.
kent lung
ness cu pepsi
gust de penicanol
sapun rexona
shogun cu doua congrese veline
vinil albinoni
degete patate de cerneala
tesla
covoare de frunze rosii in parc
cravata basca snurul de comandat
bunica
bunicul
bunica
bunicul
vacante lungi
ceaiuri elo
prieteni
atatea stele pe cer
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
si eu te citesc cu respect, tm
pentru textul : și eu te iubesc dechiar bun textul. iata un experiment care ar merita o penita de aur poate mai faci citeva slefuiri pe ici pe colo
pentru textul : radiere deA fost ceva... spontan:), Adriana! Cu toată prețuirea...
pentru textul : când memorăm doar sfârșitul dem-am gindit in mod deosebit la Giuseppe ARCIMBOLDO (ARCHIMBOLDO) - [1527-1593] la cele 4 anotimpuri si nu numai...date despre ceea ce a pictat se pot gasi pe internet : http://www.peinturefle.ovh.org/imaginer/galerie.htm sau http://fr.wikipedia.org/wiki/Arcimboldo...
pentru textul : la vest de mine însămi debobadil, nu ştiam că eşti şi papagal. mă impresionezi!
pentru textul : mic pamflet de neputinţă. 2. de„minţind de a nu-i fi spus nimeni” - versul acesta sună agramat
pentru textul : orgoliu dece vrea să spună „avan despletit”?
altă exprimare relativ agramată:
„se-mpungea cu sfinţii în stele
de-aşezat pe umărul
drept”
Bobadil, te rog să respecți Regulamentul și să încetezi să mai faci comentarii care se referă la alte comentarii. Te rog să te consideri avertizat cu privire la acest lucru.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a deMaricica are texte foarte sensibile dar nu patetice, nu sunt texte adunate în batistă, să le plângi de milă, sunt texte cerebrale şi îmi place să spun ca şi femeie, texte feminine, pline de candoare, cu alte cuvinte autoarea îmbrăţişează forma de gingăşie, o exploatează până la meditaţie şi asta îmi place, pentru că profunzimea versului la ea stă în puterea de a întoarce versul pe toate feţele până îi cade în palmă ceasul zilelor ei. Te felicit. Ai un vers închegat şi deloc teribilist.
pentru textul : nu a fost niciodată ceva să nu iasă deFelicitari Marlena, iti doresc sa te bucuri de acest eveniment. Am admirat si eu mereu aceasta lirica a desertului la Marlena Braester.
pentru textul : Apariție editorială deNu mi-a fost uşor, dar am învins (ceea ce vă doresc şi vouă în corpore, simultan şi pe rând)! Şi pentru că îmi sunteţi simpatici vă ofer cheia succesului meu.
Ştiţi cum i-am păcălit pe cei de la Paideia (care este o editură cu o distribuţie ca lumea – aşa că veţi găsi, precis, cartea în librării) să mă publice? Cu următorele scrise în scrisoarea de “intenţie” (după o idée a prietenului meu Adrian Ioniţă trăitor în California, L.A.):
„Dacă, în conformitate cu fişa postului Dvs. (de editor), în mod normal ar trebui să citiţi textul anexat, pentru formarea unei impresii generale asupra cărţii (şi chiar o veţi face) - îmi cer scuze pentru timpul pe care vi l-am răpit.
Dar se poate întâmpla să nu-l citiţi. Nu-i bai. Căci aş putea să vă povestesc cam ce se petrece în volum, în măsura în care aţi accepta o discuţie „face to face” (eventual şi în virtual), astfel:
Autorul: D-le Redactor aş vrea să vă trimit o lucrare.
Redactorul: Cine te opreşte?
A: D-voastră.
R: Eu?
A: Da.
R: Glumeşti !
A: Nu.
R: Atunci nu o trimite.
A: Va mulţumesc.
R: Pentru puţin.
A: Încă ceva.
R: Da?
A: Dar dacă apare?
R: Ce?
A: Lucrarea.
R: Lucrarea cui?
A: Lucrarea mea.
R: Power to you, son!
A: Deci aţi publicat-o.
R: ?
A: N-aţi publicat-o?
R: ?
A: Trebuie să cred deci, că nu vă interesează?
R: Am zis eu asta?
A: Nu.
R: Atunci?
A: Deci va interesează!
R: Nu.
A: Dar nu aţi văzut lucrarea.
R: Ba da.
A: Dar nu v-am trimis-o.
R: Ba da.
A: ?
R: Te cheamă Gorun?
A: Da, cum de aţi aflat?
R: Manolescu?
A: Exact, ce surpriză!
R: Păi vezi!
A: Da.
R: Ce vezi?
A: Aaaa, am uitat...
Cu respect,
pentru textul : "Dincolo de ironie şi ironism" la Paideia deGorun Manolescu”
Domnule Titarenco,
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - VII – deAm primit un e-mail de la dna Ana Rusu din Cluj, care tot incearca sa va contacteze in legatura cu Editura Grinta. N-o cunosc pe doamna, am inteles ca e scriitoare. Probabil a gasit adresa mea pe hermeneia si m-a rugat s-o ajut. Aleg aceasta modalitate, comunicandu-va adresa de e-mail pe care mi-a scris: [email protected]
Despre peniţe - numai de bine. Si o penită (deocamdata virtuala).
Sancho, mersi de observatie, stiu. "Realitatea" a fost transpusa in text asa cum am gandit-o si cred ca...parca...suna mai bine asa. Daca as corecta realitatea, s-ar duce un pic din farmecul textului, nu? (Ma rog, daca are vreun farmec). Mersi de trecere si te astept in continuare sa ma tragi de urechi pentru a deveni mai bun in ceea ce scriu. Scot palaria si ma inclin, un, Teo.
pentru textul : Invizibil deeste cumva obositor textul tau, si angliscismele nu stau bine asa. nu sună bine astea: ("de la un capăt la altul", "Poate te", "copiii avortați", "fir -ar, n-are carne", "Moartea e doar de fațadă"). în ultimul vers doar e ceva, dar insuficient, în umila mea opinie.
pentru textul : Confesiune deCa simplu cititor, fara niciun contact cu alte texte semnate Alina Manole, as putea sa fiu putin panicat la o prima lectura, datorita avalansei de cadre care nu ma ajuta sa stabilesc un punct de referinta pentru intreg poemul. Personal, imi place soiul asta de nebunie aproape suprarealista (in sensul bun al cuvintului), jocul pe care il propui. Nu ma impac doar cu viata sexuala, mi se pare ca rupe inutil textul, insa, am invatat ca, ceea ce deranjeaza pe unii, altora-in speta autorul, mizeaza pe o anumita incarcatura. Ca sa n-o lungesc mult, un text bun, care solicita inteligenta.
pentru textul : despre albul cămășilor bărbătești deun text interesant. pe alocuri ritmul, care se vrea melodic, e uneori nereușit
pentru textul : Răvașe de laLiz (IV) deCred ca de mult n-am mai ras asa ca la textul tau. Excelent ai surprins si elemente zen, si bucovinene, si perene, si perisabile, si de toate. Loc pentru toate emoticonurile din lume. Mama pisicilor din Iasi te saluta!
pentru textul : Mâțâli deimaginea nu are nimic paranormal; nu arata decit pinzele de protectie (decorate) pe un santier de renovare a fatadelor unei constructii. insa efectul optic este departe de notiunea de inconfort ce se gaseste in general in apropierea unei cladiri in curs de renovare, consolidare. poezia ramine doar in franceza deocamdata, fiind incadrata corect la sectiunea respectiva. multumesc pentru comentarii.
pentru textul : la liberté promise deacu, e prea bun. e ca într-o reclamă la iaurt în care o femeie este nemulţumită de iaurt (am zis femeie, nu bărbat, da?)aşa şi testează iaurtul cu căpşune: prea acră, prea dulce, prea storcoşită şi în final PREA BUNĂ! deşi mă enervează acea reclamă la culme că prea bun s-ar înţelege că oricum nu e bine (râd), ne asigură că este iaurtul cel mai bun. dăm din buze mărunt şi credem, asta e!
pentru textul : last night deuna peste alta îmi place ideea poemului şi ironia finuţă din vers (şi ironia se realizează greu pe vers)
"nici măcar despre tine/nu intenţionez să scriu/să fie credibilă noaptea asta/
în care m-am spânzurat/. - îmi place că sună ca un fel de : "să fie blesteamată ziua în care..."
pune diacritice şi aci: "e doar tata învăţându-m(a)/să m(a) bărbieresc," şi "mi-e sil(a) să încerc din nou" şi o peniţă pentru că nu este corectat textul cu decojitul de ou, este alt text. unul bun din punctul meu de vedere, fireşte, subiectiv.
”parerea mea e ca ar trebui sa mai urci nitel treptele literaturii cu vreo suta de ani (sau poate chiar mai mult)” Ca să ajung unde Domnule Niculescu? la ”balade maniacale” ? Hai să fim serioși dacă tot pierdem vremea scriindu-ne.
pentru textul : ... și au numit-o carte deYester, pe Hermeneia.com nu se permit expresii de genul "ești haioasă" sau cel puțin așa știam eu când m-am înscris pe acest site. Și nici atacuri de genul "nu mă impresionezi cu lecturile tale". Te rog să păstrezi un minim respect măcar pentru cititorii acestui site, dacă nu pentru mine ca persoană. Mulțumesc pentru înțelegere. Sfatul meu este să întrebi profesorul de gramatică de la Facultatea de Litere din București despre verbul "a trebui". Aștept un comentariu la acest text despre cum este corect și ce fel de "licențe ortografice" se acceptă.
pentru textul : Ca sunetul în fluier dete rog să introduci textele fără spații enorme înainte de text
pentru textul : Şarpele de aramă (XVIII) detotodată te rog să nu mai folosești editoare de text care introduc eventual astfel de spații. dacă nu vei prefera să procedezi așa mă voi vedea nevoit să îți filtrez modul de intrare a textelor
Atât "Mircea", cât și "Ioan" și "Daniel" vin cam din același spațiu. Pe autor îl tentează, se vede, aceste zone ale unui "subsocial" care poate exprima și o anume trăire a geniului, ori a sfințeniei, ori a unei voite autoexcluderi din tiparele unei lumi pe care nu stăm să o judecăm noi acum. Există, desigur, savoarea vieții scriitorului, ori a jurnalistului, ori pur și simplu a omului ratat, a vieții boeme sau a mizeriei de cafenea ieftină și promiscuă, dar parcă nu poți să rămâi doar aici. Te poți rata ca persoană socială, și există o anume tentație pentru aceasta, dar un spirit înalt, știe întotdeauna să se înalțe pe sine. Autorul încearcă, pare-mi-se, să-și contureze persoanjele ca spirite înalte. "Daniel" încearcă cu prisosință, mai ales în lumina sentimentului tragic de la sfârșit și a unor gânduri la un moment dat, încearcă deci să descrie un spirit mai înalt, dar nu reușește întru totul. Și nereușind, nu-mi par aceste personaje decât niște egoiști, niște oameni orbiți de propriul orgoliu, îmbătați de propria genialitate, deloc aplecați înspre spirit (dar foarte mult înspre spirt), niște oameni care complăcându-se în propria mizerie dovedesc până la urmă a "nu avea nimic sfânt în ei". Excluși sau autoexcluși din societate, nu dovedesc defel înălțimea spirituală a înțelegerii ei, sau a a propriei lor condiții. Ori, nu aceasta pare a fi intenția autorului. Ar fi interesant de citit și ceva de altă factură, pentru o imagine mai completă.
pentru textul : DANIEL deNenea Manolescu mă tot ameninţă de ceva vreme cu ciomagul pamfletului: "las' că-ţi altoiesc eu urechile, măgarule care eşti tu măgar", ar spune neanea. Eu n-am ce face - pun bot, îmi tai unghiile, ca să nu-şi zgârie obrajii în ele, şi-mi ascut pixul. Nenea Manolescu păleşte doborâtor când se enervează, pen' că a citit mult din nişte oameni foarte foarte deştepţi. Plus de asta, eu sunt aproape un ţânc, pe când el, din generaţia lui Gică Petrescu. Deci, cum spunea el, avantaj nenea Manolescu. Mie mi-e drag nenea Manolescu!
pentru textul : Povestea filosofului deconstructiv dedoar o timidă încercare de a walkin' in his shoes. pentru că... merită!
pentru textul : remember me autumn (bacoviană) deDa, inteleg la ce te referi . Desi intentia titlului a fost far more innocent. Dar mi-a venit o alta idee si ca sa nu existe ambiguitati nepotrivite, am sa - l schimb. Multumesc.
pentru textul : air on a string defii calmă. dai cu biciul... nu asta e atmosfera pe Hermeneia.
pentru textul : Tangent de radical din "ix" deMulțumesc Cris pentru încurajare și suport, am înțeles ce zici și primesc mesajul tău ca de la femeie la femeie. Doar că eu nu pot să iau așa ușor unele lucruri (încă?) și indiferent de calitatea artistică indiscutabilă a graficii lui aalizei, eu m-am simțit jignită să fiu transformată (chiar și în glumă) din marga într-o marga-rină. Știi, delimitările dintre pamflet și batjocură sunt foarte fine și ține de măiestria autorului să se plaseze într-o parte sau în cealaltă. Cu atât mai mult cu cât, domnul aalizei, ca să 'destindă atmosfera', m-a luat pe epigrame, eu i-am răspuns ceva dar nu știu dacă domnia sa a înțeles ceva sau m-a luat tot așa, drept o margarină.
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete deCam pe aici se află problema. De exemplu, dacă la un alt 'mascul alfa' de aici de pe Hermeneia, domnul Virgil Titarenco am sesizat numai săgeți intelectuale chiar dacă uneori teribil de incomode, la acest domn aalizei am sesizat și altceva care nu mi-a plăcut, mai ales o lipsă anume de cultură și de bun simț. Nu vreau să insist, dar acest ceva dacă este adevărat, nu i-ar îngădui să opineze pe aici din calitatea de editor, la care face referire intr-unul dintre comentarii domniei-sale, maraind usor, atat cât să i se vadă colții de lapte, la mine. Eu cred ca domnia-sa este un grafician pe computer de mare talent dar un scriitor sub-mediocru și în plus un elitist din vechea gardă a misoginilor. Este opinia mea si mi-o asum.
Iar ție, dragă Cristina îți multumesc încâ o data pentru sfaturile sincere și pentru încurajare.
Margas
Madim, ca sinteză a trăirilor, este într-adevăr mai bine scrisă poezia aceasta, îmi place că nu mai pare ca ți-ai dat pur și simplu frâu liber trăirilor; e aici o anumită decantare care ți-a folosit. Nu-mi place însă titlul (drept pentru care am și tot ocolit să citesc poezia până acum...), mi se pare chiar... anapoda, și ca imagine, și ca son. Ce rețin: "de-a valma lumile copilăriei", "ploile dezlipesc trupurile" (deși poate ar merge mai bine lipsa determinării: "ploi dezlipesc trupurile"), și, da, ultima strofă.
pentru textul : Foșnetul ierbii însângerate demie mi-a placut jocul asta, ironia si autoironia autorului. e ca o razbunare a barbatului actual fata de femeia care preia toate atributele sale. asa cum omul l a inlocuit pe dumnezeu. dincolo de gluma, un text este sau tinde spre poezie tocmai atunci cand nu ofera pseudosentente filosofice, nu critica, nu moralizeaza si atat, nu se da in spectacol numai de dragul show ului. (iar daca o face tb sa fie peste masura, sa modifice sau macar sa cutremure putin cadrele obisnuite) asa ca, cel putin ca stare si ca mesaj, eu ii ofer credit aici.
pentru textul : dumitru compune un necrolog pentru el însuși dekent lung
pentru textul : ultima soluție deness cu pepsi
gust de penicanol
sapun rexona
shogun cu doua congrese veline
vinil albinoni
degete patate de cerneala
tesla
covoare de frunze rosii in parc
cravata basca snurul de comandat
bunica
bunicul
bunica
bunicul
vacante lungi
ceaiuri elo
prieteni
atatea stele pe cer
Pagini