Cred ca poemul contine un echivoc prea frust exprimat, copilareste. In rest e ecologic, curat, insa cum spunea cineva "mai e mult pana departe"... si asta e de bine. Aceasta stangacie mi-a placut, Andu
într-o lume tot mai preocupată să surprindă doar imagini blurate pentru a defini mișcarea, microclicurile semnate de Elia David ne reamintesc adăstarea; o face cu delicatețe și ne surprinde în mod plăcut.Avem nevoie și de asemenea stări care să ne redefinească – bună seara copii, noapte bună copii!
O idee... imagine amintire a conturului culori rupte nuanțele ploua torențial pașii pe tâmple un drum pe sub pleoapele devorate de lumina umbră ploua-n fotografii nimic de amintit beții captive in tigva lor aceeași plagă
stau și mă întreb cum de nu își dă autorul seama de ridicolul confuziei între jocul de cuvinte și poezie. Pentru că dacă dublul sens al cuvîntului gol/goală poate genera anecdote sau jocuri de cuvinte, cu siguranță însă că e aproape imposibil să asimilezi asta cu poezia. pur și simplu nu merge.
iar finalul „aş fi putut muri
dar tu erai goală
pe piedestalul ochiului meu de sticlă
(şi oricum aş fi murit cu ochii deschişi)”
e de-a dreptul hilar prin „tîlcul adînc din puțul gîndirii” cu care ne „lămurește” despre ce este vorba.
nu stiu daca sint de acord cu primul vers, si cum poemul este tinut in brate de primul vers...cred ca unu (rezultatul din titlu) poate scrie ceva mai dinamic desi ambele parti ale unui pahar pe jumatate plin au farmecul lor.
Domnule Matei Hutopila, probabil ca textele dumneavoastra necesita o periere din punct de vedere al regulamentului acestui site. Ultima strofa a textului dumneavoastra mi s-a parut acceptabila, dar nu inteleg folosirea acelor linii de legatura din primele doua, lungi si inestetice. Ar fi mai indicat sa folositi cezura, ca element de legatura gramatical. Protestul dv, l-am intalnit uneori, imbunatatit liric, si in textele lui Dancus. In rest nu cunosc detaliile activitatii dv. si nici nu cred ca este indicat sa lasati comentarii cu trimiteri in subsolul altor texte. V-am raspuns, totusi, din politete. Succes!
câteva ore în urmă am avut probleme de logare. Mi-am introdus datele personale şi parola de două ori şi tot nu reuşisem să intru pe pagina mea, deşi la secţiunea "Utilizatori prezenţi" figura numele meu de două ori. E ca şi cum se logase 2 per. pe o singură adresă. Abia după a treia încercare lucrurile au revenit la normal.
ideea ce o desprind din poemul tau, directore, este ca suntem slugi, slujitori agreati si supusi, iobagi ai unui pamant numit poezie; pamant al carui rod este patimirea cuvantului spre a culege nemurire. personal, despre poem, as zice ca poartă pietre grele ce sunt dificile pentru digestia cititorului: sacrilegiul si sigiili intre copadse de alb; sabii in ochii cailor; gâlgâitul sângelui în copite; ochii străpunși în așchii de sare, zei nefirești... apreciez, insă: osînda scrisă pe cruci/ pe care nu le-am purtat/ niciodata sau căușul cuvîntului, idei ce dau impresia de intimitate, de uman pur. e de apreciat, de asemenea, licența poetica ce se refera la totalitatea particularităților ereditare prezente în nucleul celular: "răsturnare genomică". cu stimă, mircea nincu
sincer, de multe ori receptarea unui poem e o chestiune de stare... il citim dimineata si il receptam genial il citim seara cand avem o alta dispozitie si nu ni se mai pare la fel, dar daca si dimineata si seara e la fel de bun in opinia noastra atunci chiar e valoros... revenind la text /incertitudini mai adânci decât igrasia din biserici/ igrasia intr/o biserica e o certitudine sau nu... nu cred ca poate fi numita incertitudine doar poate in cazul in care e vorba de igrasia bisericii din noi.. /și bați în cuie ferestrele dinspre Sacré-Coeur și smulgi din piele contururi de buze și zidești propriile buze sub unghii îți rămâne doar muzica refugiu/ fragmentul asta imi place, poate si pt ca ma regasesc in el...pe mine muzica chiar m/a salvat .... nu stiu daca refugiu... textul mi se pare un strigat de revolta, o izbucnire intre manie si lacrima, sincera si e un poem ok... nu stiu de unde vine expresia fino finalis... e un poem in acelasi ton cu ombra mai fu...suportul muzical consistent insa mai acid ca substanta, mai abraziv...
Dorin, daca ne jucam cu simbolistica cifrelor, as zice ca tripla repetitie din cupola vizualei tale si- a atins scopul; insa as vedea bastonul acela alcatuit din imagini "in oglinda", pentru a evidentia mai bine valentele de antagonism si rasfrangere ale doiului. "am citit" experimentul de jos in sus, vazandu-l cam asa : dualitatea antagonica de la baza creatiei (doi), sprijinind desavarsirea creatiei (trei), linia fiind intrepatrunerea dintre cauza si efect. ( privind intr-un mod mai simplist, ne putem gandi si la feminin (doi) sprijinind masculinitatea (trei). ) insa cel mai mult m-a incantat "firul de diamant" de sub cupola rasaritului! foarte inspirat impletite notiunile fir-diamant-soare, prin simbolurile lor! penita. P.S.sunt de acord cu interpretarea pe care o dai tu jazz-caffe-ului, dar nu prea ii vad locul in context. poate doar ca "pauza de respiratie".
inedita reprezentarea. uite o poezie care a reusit sa ma faca invidios. mie nu mi-a venit ideea asta. destul de "cinematografica". e interesant si finalul. nici nu iti dai seama daca privitorul se uita prin "spartura de cer" in jos sau in sus.
Am fost intrebat de mai multe ori de ce nu las mai des semne, de ce nu ma implic acolo unde cred ca pot fi de ajutor. Tocmai din cauza unui astfel de raspuns. Din nou, oricit as incerca sa subliniez, se pare ca ori lumea asta e cu josul in sus ori sunt eu sucit. Paul Blaj, intentia mea nu a fost nicidecum sa demolez textul tau. La fel, este dreptul tau sa fii de acord sau nu cu mine. Dar sa-mi spui ca nu iei in considerare demersul meu este tocmai genul de impolitete care ma convinge, inca o data, de inutilitatea unei interventii, cred eu, destul de aplicate. Cred ca, in momentul postarii, ar trebui sa ne intrebam fiecare ce vrem: un feedback onest sau ca cineva sa rezoneze pur si simplu cu ceea ce scriem noi. Eu am ales rezonanta.Ceea ce scriu eu pentru mine nu are decit valoare de jurnal, deci daca as primi vreodata vreun feedback aplicat as putea sau nu sa fiu de acord. Dar niciodata nu-l voi desconsidera.
Nu-mi pare rau pentru timpul-pe care tocmai mi-ai demonstrat ca l-am pierdut in incercarea de a-ti oferi un feedback onest pe care tu l-ai interpretat ca pe o incercare de a demola un text. Imi pare rau, in schimb, de increderea investita.
Promit ca este ultimul semn pe care l-am lasat sub textele tale. Nu ca ar conta, dar eu nu am fost niciodata poet si nu am cerut nimanui sa scrie cu instrumentele mele. Consider ca sunt destul de matur incit sa pot citi detasat un text, satul de instrumentele mele. Sfat: atita timp cit nu vei face fata unui feed negativ nu vei sti niciodata valoarea reala a unui text. Poti da vina pe subiectivismul cititorului dar, sincer sa fiu, in momentul in care il vei desconsidera acest lucru se va intoarce impotriva ta. Acestea fiind spuse, ma retrag dezamagit dar multumit. Stiu ca o sa fiu inteles gresit din nou, dar ceea ce trebuia demonstrat am demonstrat: vanitas vanitatum... Sau cum spunea Al Pacino: "Vanity... my favourit sin..."
Mda, un fel de delir pe care, personal nu prea il pot numi poezie. Un amalgam de imagini fortate, care culmineaza cu un final extrem de fals. Si ca o curiozitate(referindu-ma la titlul), e cumva o incercare de raspuns la adresa comentariilor critice pe textele tale?
Acest portret suprarealist stă într-o lumină palidă, străpunsă de proiecțiile conștiente ale subiectului, "ca un fel de călătorie în jurul vieții mele", cu o aureolă spartă de imageria visului sonor" ma târăsc prin coridoare mozaicate cu tâmplării bizantino-bizare" Îmi par puțin prea forțate versurile:"am semnat condica unei terfeliri", "ca un bărbat falnic, matur cum sunt uitat beat dupa lada ta de zestre" , pentru un alt registru, pentru un alt context. Ultimul vers descendent imprimă o tristețe desăvârșită.
înţeleg Adrian din ce spui tu că eu nu sunt un autor respectabil. Nu e nimic. Ori poate utilizezi forma vulgară a exprimării legat de respectul de sine? Mă respect suficient, te asigur, dar totuşi îţi răspund. Acuzaţiile tale sunt absurde şi nefondate. Pur şi simplu nu ţi-a plăcut poezia aceasta a mea şi gusturile nu se discută.
1. Doar de data aceasta, în acest poem, din motive pe care nu le mai detailez, am simţit că emoţia se exprimă mai bine prin acele cuvinte non-existente. Nu s-a mai întâmplat şi e clar chiar din acest poem că nu se va mai întâmpla chiar dacă voi trăi peste 100 de ani.
2. gol şi sec nu e redundant, sunt concepte cu sensuri multiple şi nu văd de ce autorii care "se respectă" trebuie neapărat să delimiteze sensurile dintr-o poezie ca într-un tratat ştiinţific, ori mereu să scrie cu spaima redundanţei. E poate o modă care desigur va dispărea şi tu ştii asta, chiar tu care mă acuzai că eu nu mai sunt la modă dacă scriu despre non-entităţi.
3. asimetria şi lipsa de formă nu sunt defel aspecte preţioase. Despre suflet nu prea se poate vorbi în poezie, doar aici în acest poem sentimental l-am pomenit; în general nu pomenesc sufletul desigur. Dar nu e vorba de preţiozitate defel, cum poţi numi preţiozitate ceva care curge natural în formă aproape brută, neprelucrată? Se numeşte ingenuitate, candoare, dar nu preţiozitate.
Oricum mulţam frumos pentru comentariu, sunt recunoscătoare pentru comunicare şi părere.
nuta, dupa atata vreme te gasesc si iti spun cam ceea ce a spus virgil. ca sa te poti cunsoate pe tine trebuie sa cunoscti lumea si ca sa cunosti lumea sa te cunosti pe tine, un cerc vicios ce actioneaza asupra noastra deodata. as dori sa vad la tine propria perspectiva asupra lucrurilor din jur, leaga-te de sentimentele pe care ti le ofera lumea si tu ei. ionella
interesant textul desi poate prea disparate imaginile pentru gustul meu. iar faptul ca nu este "decît" o poezie de dragoste de genul celor pe care eu le numesc "strigaturi feminine" evident ca o sa imi atraga inca o data epitetul de misogin. dar ideea e ca nu e vorba despre asta. eu as fi luat una singura din aceste imagini (ca imagini ai) si as fi scris o poezie.
intreg e aici:
Ori cum e sunetul vorbirii de gândul care-l mână;
Tu nu cunoşti unde se află Oceanul întins al cugetării;
Şi totuşi, când întrezăreşti ale vorbirii valuri,
Tu ştii că Oceanul minunat se află la temelia lor.
Când valurile gândului se nasc din Marea Înţelepciunii,
Ele căpăta de-ndată forma sunetului vorbirii.
Şi aceste forme ale vorbirii se nasc şi mor din nou,
Apoi aceste valuri iarăşi se-ntorc în larg.
Forma se naşte din Ceea ce este fără formă,
Şi totul se repetă: „Noi ne întoarcem cu adevărat la El.”>>
Intervin, în calitate de editor pe acest site. Comentariul autorului Aranca, citez: Aranca - 2006-07-14 de multe ori, pare o obedienta usor maladiva, dorinta de "a place" publicului. draga mea Ela, astept intr-o zi sa fii tu. asta pentru ca nu mi-ai "demonstrat". nu mie. imi place sa vad o alta Ela. plina de ea insasi, cu personalitate. de multe ori ma intreb, care este adevarata Ela si nu am ajuns la o concluzie sa ma satisfaca. poate intr-o zi... nu văd să aibă nici o legătură cu textul (ba chiar se leagă de o presupusă latură a caracterului autorului Ela, în public, ceea ce mi se pare deplasat, mai ales pe un site de literatură). Ela nu a făcut decât să răspundă unui comentator care a lăsat un mesaj aici. Să încercăm a fi obiectivi, indiferent de simpatiile și antipatiile inerente într-o comunitate. Să încercăm a scrie bine, a comenta textele, în mod critic, fără să ne ascundem după cuvinte răsunătoare, dar goale în conținut. Vă mulțumesc pentru înțelegere.
iata si o cronica de film la un alt Mel Gibson, cel dupa "Patimile lui Christos", un comentariu interesant ce ne deschide usile cinematografului sau DVD-ului. "When the end comes, not everyone is ready to go" se spune pe site-ul oficial al filmului: http://apocalypto.movies.go.com/ Anais Clanet (Variety, France) precizeaza intr- o prezentare foarte scurta, ca ar fi fost lansat in Mexico si ca Apocalypto ar insemna in limba greaca "nouveau départ"( sincer, nu stiu), in plus ca Mel Gibson nu face parte din distributie. "Un film déjà censuré ?" se intreaba ea in continuare. ramine de vazut reactia publicului.
un text sensibil, profund, original, păstrând amprenta Katya Kelaro, despre linia întăi a așteptărilor, a credinței în dragoste. special "m-am așezat pe-o bancă cu brațele pline de rugăciuni niște scrisori din linia întâi" "iubirile odihnesc o singură dată în pragul brațelor noastre" "poate uneori e necesar să murim puțin odată cu plecarea celuilalt în inima noastră s-ar zidi o jumătate și în valea închisă s-ar aduna robii să fie liberi doar vârful muntelui neîmbânzit decât de strigătul tău pe acela l-ar schingiui învățându-l să înghită plânsul în pumni strigând la răspântii dorim să fim iubiți altfel fântânile din noi orbesc " merită citit.
Violeta, descarcă din calculatorul tău imaginea coperții în www.photobucket.com (unde îți faci un cont gratis în prealabil) și de acolo aici, utilizând una din formulele de la HCODE (pe care îl găsești pe pagina asta în dreapta sus), respectiv: "O imagine se introduce așa: sau sau ". Tot de acolo poți folosi formulele pentru italic, bold etc. Succes!
nicio biografie si totusi multe texte.... sa ne amintim vorbele aceluiasi poet care spunea cam asa: am vazut poetul intrand in cetate cu soimul sugrumat in pumn.. ce parere aveti? al dvs, francisc
Frumoasă repetiție poetică, parcă până și silabele sunt la locurile lor și în număr egal... dar nu asta e cel mai important, ceea ce îmi place la acest poem este îmbinarea de elemente hai să le spun clasice, imagistice, cu cele moderne, printre care acea contradicție și acea stupoare nedisimulată în fața peisajului cotidian. Fiecare incipit al fiecărei strofe merge pe această idee, și mă simt acasă în această lectură. Cred că este un poem foarte reușit, nebanal (și eu sunt una bucată citioare de poezie care am ajuns să mă plictisesc foarte repede) și... una peste alta chiar frumos, cât de desuet mai poate suna o asemenea afirmație.
Mă bucur că am citit aici așa un poem.
Margas
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Cred ca poemul contine un echivoc prea frust exprimat, copilareste. In rest e ecologic, curat, insa cum spunea cineva "mai e mult pana departe"... si asta e de bine. Aceasta stangacie mi-a placut, Andu
pentru textul : și nici nu vei ști ba vei ști deîntr-o lume tot mai preocupată să surprindă doar imagini blurate pentru a defini mișcarea, microclicurile semnate de Elia David ne reamintesc adăstarea; o face cu delicatețe și ne surprinde în mod plăcut.Avem nevoie și de asemenea stări care să ne redefinească – bună seara copii, noapte bună copii!
pentru textul : Căsuțe umblătoare deO idee... imagine amintire a conturului culori rupte nuanțele ploua torențial pașii pe tâmple un drum pe sub pleoapele devorate de lumina umbră ploua-n fotografii nimic de amintit beții captive in tigva lor aceeași plagă
pentru textul : Contuzii destau și mă întreb cum de nu își dă autorul seama de ridicolul confuziei între jocul de cuvinte și poezie. Pentru că dacă dublul sens al cuvîntului gol/goală poate genera anecdote sau jocuri de cuvinte, cu siguranță însă că e aproape imposibil să asimilezi asta cu poezia. pur și simplu nu merge.
iar finalul „aş fi putut muri
dar tu erai goală
pe piedestalul ochiului meu de sticlă
(şi oricum aş fi murit cu ochii deschişi)”
e de-a dreptul hilar prin „tîlcul adînc din puțul gîndirii” cu care ne „lămurește” despre ce este vorba.
dar poate s-a vrut parodie și nu m-am prins eu.
pentru textul : Nud denu stiu daca sint de acord cu primul vers, si cum poemul este tinut in brate de primul vers...cred ca unu (rezultatul din titlu) poate scrie ceva mai dinamic desi ambele parti ale unui pahar pe jumatate plin au farmecul lor.
..just a thought.
pentru textul : french kiss vegetal deDomnule Matei Hutopila, probabil ca textele dumneavoastra necesita o periere din punct de vedere al regulamentului acestui site. Ultima strofa a textului dumneavoastra mi s-a parut acceptabila, dar nu inteleg folosirea acelor linii de legatura din primele doua, lungi si inestetice. Ar fi mai indicat sa folositi cezura, ca element de legatura gramatical. Protestul dv, l-am intalnit uneori, imbunatatit liric, si in textele lui Dancus. In rest nu cunosc detaliile activitatii dv. si nici nu cred ca este indicat sa lasati comentarii cu trimiteri in subsolul altor texte. V-am raspuns, totusi, din politete. Succes!
pentru textul : Canibalism liric decâteva ore în urmă am avut probleme de logare. Mi-am introdus datele personale şi parola de două ori şi tot nu reuşisem să intru pe pagina mea, deşi la secţiunea "Utilizatori prezenţi" figura numele meu de două ori. E ca şi cum se logase 2 per. pe o singură adresă. Abia după a treia încercare lucrurile au revenit la normal.
Am trimis şi un e-mail pe [email protected].
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - II - deideea ce o desprind din poemul tau, directore, este ca suntem slugi, slujitori agreati si supusi, iobagi ai unui pamant numit poezie; pamant al carui rod este patimirea cuvantului spre a culege nemurire. personal, despre poem, as zice ca poartă pietre grele ce sunt dificile pentru digestia cititorului: sacrilegiul si sigiili intre copadse de alb; sabii in ochii cailor; gâlgâitul sângelui în copite; ochii străpunși în așchii de sare, zei nefirești... apreciez, insă: osînda scrisă pe cruci/ pe care nu le-am purtat/ niciodata sau căușul cuvîntului, idei ce dau impresia de intimitate, de uman pur. e de apreciat, de asemenea, licența poetica ce se refera la totalitatea particularităților ereditare prezente în nucleul celular: "răsturnare genomică". cu stimă, mircea nincu
pentru textul : de ce nu spunem tot... ▒ demai mult ţin la prima, merci Ottilia.
pentru textul : suntem trei desincer, de multe ori receptarea unui poem e o chestiune de stare... il citim dimineata si il receptam genial il citim seara cand avem o alta dispozitie si nu ni se mai pare la fel, dar daca si dimineata si seara e la fel de bun in opinia noastra atunci chiar e valoros... revenind la text /incertitudini mai adânci decât igrasia din biserici/ igrasia intr/o biserica e o certitudine sau nu... nu cred ca poate fi numita incertitudine doar poate in cazul in care e vorba de igrasia bisericii din noi.. /și bați în cuie ferestrele dinspre Sacré-Coeur și smulgi din piele contururi de buze și zidești propriile buze sub unghii îți rămâne doar muzica refugiu/ fragmentul asta imi place, poate si pt ca ma regasesc in el...pe mine muzica chiar m/a salvat .... nu stiu daca refugiu... textul mi se pare un strigat de revolta, o izbucnire intre manie si lacrima, sincera si e un poem ok... nu stiu de unde vine expresia fino finalis... e un poem in acelasi ton cu ombra mai fu...suportul muzical consistent insa mai acid ca substanta, mai abraziv...
pentru textul : Poeme accidentale. Vulnus nimirum deA fost o problemă tehnică legată de acest text (binevenită, aş putea spunea, având în vedere că aşa am apucat să-l citesc şi eu)
E un text bun spre foarte bun, cu o forţă deosebită pentru un text laconic.
Aş renunţa la "care-i" (explicativ) din al doilea vers.
Impresionant/memorabil acest vers:
"plouă în cana cu vin
pentru textul : s-au terminat cuvintele depână la boabele de struguri"
Mă refeream la pronunția cuvântului "violet", mai degrabă decât la nuanță. Sau la acest lucru te-ai referit și tu?
pentru textul : țipăt mov deDorin, daca ne jucam cu simbolistica cifrelor, as zice ca tripla repetitie din cupola vizualei tale si- a atins scopul; insa as vedea bastonul acela alcatuit din imagini "in oglinda", pentru a evidentia mai bine valentele de antagonism si rasfrangere ale doiului. "am citit" experimentul de jos in sus, vazandu-l cam asa : dualitatea antagonica de la baza creatiei (doi), sprijinind desavarsirea creatiei (trei), linia fiind intrepatrunerea dintre cauza si efect. ( privind intr-un mod mai simplist, ne putem gandi si la feminin (doi) sprijinind masculinitatea (trei). ) insa cel mai mult m-a incantat "firul de diamant" de sub cupola rasaritului! foarte inspirat impletite notiunile fir-diamant-soare, prin simbolurile lor! penita. P.S.sunt de acord cu interpretarea pe care o dai tu jazz-caffe-ului, dar nu prea ii vad locul in context. poate doar ca "pauza de respiratie".
pentru textul : linia deinedita reprezentarea. uite o poezie care a reusit sa ma faca invidios. mie nu mi-a venit ideea asta. destul de "cinematografica". e interesant si finalul. nici nu iti dai seama daca privitorul se uita prin "spartura de cer" in jos sau in sus.
pentru textul : .. deAm fost intrebat de mai multe ori de ce nu las mai des semne, de ce nu ma implic acolo unde cred ca pot fi de ajutor. Tocmai din cauza unui astfel de raspuns. Din nou, oricit as incerca sa subliniez, se pare ca ori lumea asta e cu josul in sus ori sunt eu sucit. Paul Blaj, intentia mea nu a fost nicidecum sa demolez textul tau. La fel, este dreptul tau sa fii de acord sau nu cu mine. Dar sa-mi spui ca nu iei in considerare demersul meu este tocmai genul de impolitete care ma convinge, inca o data, de inutilitatea unei interventii, cred eu, destul de aplicate. Cred ca, in momentul postarii, ar trebui sa ne intrebam fiecare ce vrem: un feedback onest sau ca cineva sa rezoneze pur si simplu cu ceea ce scriem noi. Eu am ales rezonanta.Ceea ce scriu eu pentru mine nu are decit valoare de jurnal, deci daca as primi vreodata vreun feedback aplicat as putea sau nu sa fiu de acord. Dar niciodata nu-l voi desconsidera.
pentru textul : patul în formă de gondolă deNu-mi pare rau pentru timpul-pe care tocmai mi-ai demonstrat ca l-am pierdut in incercarea de a-ti oferi un feedback onest pe care tu l-ai interpretat ca pe o incercare de a demola un text. Imi pare rau, in schimb, de increderea investita.
Promit ca este ultimul semn pe care l-am lasat sub textele tale. Nu ca ar conta, dar eu nu am fost niciodata poet si nu am cerut nimanui sa scrie cu instrumentele mele. Consider ca sunt destul de matur incit sa pot citi detasat un text, satul de instrumentele mele. Sfat: atita timp cit nu vei face fata unui feed negativ nu vei sti niciodata valoarea reala a unui text. Poti da vina pe subiectivismul cititorului dar, sincer sa fiu, in momentul in care il vei desconsidera acest lucru se va intoarce impotriva ta. Acestea fiind spuse, ma retrag dezamagit dar multumit. Stiu ca o sa fiu inteles gresit din nou, dar ceea ce trebuia demonstrat am demonstrat: vanitas vanitatum... Sau cum spunea Al Pacino: "Vanity... my favourit sin..."
Mda, un fel de delir pe care, personal nu prea il pot numi poezie. Un amalgam de imagini fortate, care culmineaza cu un final extrem de fals. Si ca o curiozitate(referindu-ma la titlul), e cumva o incercare de raspuns la adresa comentariilor critice pe textele tale?
pentru textul : Poem perfect previzibil cu multe conjuncții deCezara, o noua lolita?
pentru textul : Despre Cezara deAcest portret suprarealist stă într-o lumină palidă, străpunsă de proiecțiile conștiente ale subiectului, "ca un fel de călătorie în jurul vieții mele", cu o aureolă spartă de imageria visului sonor" ma târăsc prin coridoare mozaicate cu tâmplării bizantino-bizare" Îmi par puțin prea forțate versurile:"am semnat condica unei terfeliri", "ca un bărbat falnic, matur cum sunt uitat beat dupa lada ta de zestre" , pentru un alt registru, pentru un alt context. Ultimul vers descendent imprimă o tristețe desăvârșită.
pentru textul : Nul Tangent deînţeleg Adrian din ce spui tu că eu nu sunt un autor respectabil. Nu e nimic. Ori poate utilizezi forma vulgară a exprimării legat de respectul de sine? Mă respect suficient, te asigur, dar totuşi îţi răspund. Acuzaţiile tale sunt absurde şi nefondate. Pur şi simplu nu ţi-a plăcut poezia aceasta a mea şi gusturile nu se discută.
1. Doar de data aceasta, în acest poem, din motive pe care nu le mai detailez, am simţit că emoţia se exprimă mai bine prin acele cuvinte non-existente. Nu s-a mai întâmplat şi e clar chiar din acest poem că nu se va mai întâmpla chiar dacă voi trăi peste 100 de ani.
2. gol şi sec nu e redundant, sunt concepte cu sensuri multiple şi nu văd de ce autorii care "se respectă" trebuie neapărat să delimiteze sensurile dintr-o poezie ca într-un tratat ştiinţific, ori mereu să scrie cu spaima redundanţei. E poate o modă care desigur va dispărea şi tu ştii asta, chiar tu care mă acuzai că eu nu mai sunt la modă dacă scriu despre non-entităţi.
3. asimetria şi lipsa de formă nu sunt defel aspecte preţioase. Despre suflet nu prea se poate vorbi în poezie, doar aici în acest poem sentimental l-am pomenit; în general nu pomenesc sufletul desigur. Dar nu e vorba de preţiozitate defel, cum poţi numi preţiozitate ceva care curge natural în formă aproape brută, neprelucrată? Se numeşte ingenuitate, candoare, dar nu preţiozitate.
Oricum mulţam frumos pentru comentariu, sunt recunoscătoare pentru comunicare şi părere.
pentru textul : rupestră/ rupestrian denuta, dupa atata vreme te gasesc si iti spun cam ceea ce a spus virgil. ca sa te poti cunsoate pe tine trebuie sa cunoscti lumea si ca sa cunosti lumea sa te cunosti pe tine, un cerc vicios ce actioneaza asupra noastra deodata. as dori sa vad la tine propria perspectiva asupra lucrurilor din jur, leaga-te de sentimentele pe care ti le ofera lumea si tu ei. ionella
pentru textul : dor deinteresant textul desi poate prea disparate imaginile pentru gustul meu. iar faptul ca nu este "decît" o poezie de dragoste de genul celor pe care eu le numesc "strigaturi feminine" evident ca o sa imi atraga inca o data epitetul de misogin. dar ideea e ca nu e vorba despre asta. eu as fi luat una singura din aceste imagini (ca imagini ai) si as fi scris o poezie.
pentru textul : Fără semn de carte deintreg e aici:
pentru textul : Scurte considerații lingvistice pe drumul spre limbajul absolut deOri cum e sunetul vorbirii de gândul care-l mână;
Tu nu cunoşti unde se află Oceanul întins al cugetării;
Şi totuşi, când întrezăreşti ale vorbirii valuri,
Tu ştii că Oceanul minunat se află la temelia lor.
Când valurile gândului se nasc din Marea Înţelepciunii,
Ele căpăta de-ndată forma sunetului vorbirii.
Şi aceste forme ale vorbirii se nasc şi mor din nou,
Apoi aceste valuri iarăşi se-ntorc în larg.
Forma se naşte din Ceea ce este fără formă,
Şi totul se repetă: „Noi ne întoarcem cu adevărat la El.”>>
Fac tot ce pot, sunt in perioada examenelor, dar ma straduiesc. :)
pentru textul : Simți? deIntervin, în calitate de editor pe acest site. Comentariul autorului Aranca, citez: Aranca - 2006-07-14 de multe ori, pare o obedienta usor maladiva, dorinta de "a place" publicului. draga mea Ela, astept intr-o zi sa fii tu. asta pentru ca nu mi-ai "demonstrat". nu mie. imi place sa vad o alta Ela. plina de ea insasi, cu personalitate. de multe ori ma intreb, care este adevarata Ela si nu am ajuns la o concluzie sa ma satisfaca. poate intr-o zi... nu văd să aibă nici o legătură cu textul (ba chiar se leagă de o presupusă latură a caracterului autorului Ela, în public, ceea ce mi se pare deplasat, mai ales pe un site de literatură). Ela nu a făcut decât să răspundă unui comentator care a lăsat un mesaj aici. Să încercăm a fi obiectivi, indiferent de simpatiile și antipatiile inerente într-o comunitate. Să încercăm a scrie bine, a comenta textele, în mod critic, fără să ne ascundem după cuvinte răsunătoare, dar goale în conținut. Vă mulțumesc pentru înțelegere.
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui deiata si o cronica de film la un alt Mel Gibson, cel dupa "Patimile lui Christos", un comentariu interesant ce ne deschide usile cinematografului sau DVD-ului. "When the end comes, not everyone is ready to go" se spune pe site-ul oficial al filmului: http://apocalypto.movies.go.com/ Anais Clanet (Variety, France) precizeaza intr- o prezentare foarte scurta, ca ar fi fost lansat in Mexico si ca Apocalypto ar insemna in limba greaca "nouveau départ"( sincer, nu stiu), in plus ca Mel Gibson nu face parte din distributie. "Un film déjà censuré ?" se intreaba ea in continuare. ramine de vazut reactia publicului.
pentru textul : apocalypto deun text sensibil, profund, original, păstrând amprenta Katya Kelaro, despre linia întăi a așteptărilor, a credinței în dragoste. special "m-am așezat pe-o bancă cu brațele pline de rugăciuni niște scrisori din linia întâi" "iubirile odihnesc o singură dată în pragul brațelor noastre" "poate uneori e necesar să murim puțin odată cu plecarea celuilalt în inima noastră s-ar zidi o jumătate și în valea închisă s-ar aduna robii să fie liberi doar vârful muntelui neîmbânzit decât de strigătul tău pe acela l-ar schingiui învățându-l să înghită plânsul în pumni strigând la răspântii dorim să fim iubiți altfel fântânile din noi orbesc " merită citit.
pentru textul : scrisori din linia întâi deBine ai venit, Stefan Doru Dancus! cred ca ai postat involuntar acelasi text de doua ori. sper sa corectezi.
pentru textul : MIRCEA deVioleta, descarcă din calculatorul tău imaginea coperții în www.photobucket.com (unde îți faci un cont gratis în prealabil) și de acolo aici, utilizând una din formulele de la HCODE (pe care îl găsești pe pagina asta în dreapta sus), respectiv: "O imagine se introduce așa:
sau 
sau 
". Tot de acolo poți folosi formulele pentru italic, bold etc. Succes!
pentru textul : Erosul Dilectei denicio biografie si totusi multe texte.... sa ne amintim vorbele aceluiasi poet care spunea cam asa: am vazut poetul intrand in cetate cu soimul sugrumat in pumn.. ce parere aveti? al dvs, francisc
pentru textul : Dimineața nicio biografie deFrumoasă repetiție poetică, parcă până și silabele sunt la locurile lor și în număr egal... dar nu asta e cel mai important, ceea ce îmi place la acest poem este îmbinarea de elemente hai să le spun clasice, imagistice, cu cele moderne, printre care acea contradicție și acea stupoare nedisimulată în fața peisajului cotidian. Fiecare incipit al fiecărei strofe merge pe această idee, și mă simt acasă în această lectură. Cred că este un poem foarte reușit, nebanal (și eu sunt una bucată citioare de poezie care am ajuns să mă plictisesc foarte repede) și... una peste alta chiar frumos, cât de desuet mai poate suna o asemenea afirmație.
pentru textul : Şase dimineaţa deMă bucur că am citit aici așa un poem.
Margas
Pagini