aș ceda totul doar pentru o zi cu El și cred că asta ni se și cere, dar nu pentru o zi ci pentru o veșnicie. m-a bucurat enorm semnul tău mădă. pentru că la acest tip de poeme mă prind total feed-back-urile. iar cuvintele tale m-au sensibilizat, am simțit că ți-a plăcut. iar "jertfa aceasta de mulțumire" că am o șansă de a fi în prezența Lui cândva mă face să merg mai departe chiar când zilele sunt negre.
îți mulțumesc mult pentru popas, semnul de lectură și cel de apreciere, cât și pentru bunul simț cu care te-ai apropiat de un poem intim dpdvd sufletesc.
Dacă zici că ăsta are ”stail” (în de acum cunoscuta ta englezomanie fonetică) pun muștiucul la trompetă și poate mai sar câteva note. Buko să-și pregătească o bandă nouă de cartușe.
Am citit-o si la vremea ei, apoi m-am mai întâlnit cu ea, acum recitesc iarăși, dar n-am lăsat niciodată vreun semn. Este una dintre cele mai bune poezii cu care m-am întâlnit vreodată. Impresionantă, plină de suflet, desăvârșit scrisă, nici o sincopă, nici o scăpare. Deplin cântec de așezat lângă inimă, la care să revii regulat atunci când simți nevoia. O partitură absolut perfectă. Printre lacrimi zâmbești citind-o, inima ți se ridică parcă plutind spre orizont pe o mare a unei suferințe punctată de insule de speranță. De vise în ceață. Sunt doar câteva lucuri pe care minunăția aceasta mi le trezește și acum, o poezie la care revii mereu ca la o fântână. A suspinelor. Cele mai înalte omagii! Peniță acum, ar fi caduc, și oricum, mult mult prea puțin.
Un experiment interesant, insa mi se pare prea lung si prea accentuat in unele locuri. Dar imi place ca experimentezi. Insa nu uita sa revii asupra acestor texte mai tarziu, peste un timp semnificativ, mai ales ca suntem in plina criza iar numele jocului este economisirea. Sa facem deci si noi economie de cuvinte, mai ales din cele luxoase. Cu drag, Andu
din acest poem, prin tehnica reducerii la absurd, ramânem cu versurile
din tot acest haos trebuie să aleg ceva
(de două ori)
dar acum mă strigă la masă
cred că este un poem scris în acele ore insuportabile ale digestiei unei mese mult prea copioase
si mie mi se pare acum "plimba limba" cam imbarligat. voi gasi o formula mai bune. multumesc si, cum spuneam, chiar daca textul este scris cu luni in urma, este important pentru mine. apreciez faptul ca va spune ceva. e important sa stiu asta de la voi.
îmi place finalul ce este relevant. îmi place image-ul postat. și cel creat! nu dau detalii.le cunoști. e stilul tău. nou pe pagina ta, încă:)! cu sympatheia, yester.
'Am încărcat absenţa cu un glonţ,
o aşez minuţios cu gaura spre mine,'
... deci absența are o gaură? Ce să înțeleg din acest vers?
A... absența e o armă... pentru că este încărcată cu un glonț, ok.
Atunci arma are o gaură? O singură gaură din moment ce o așez 'cu gaura spre mine'?
Însă arma, din moment ce vorbiți în acest poem de ruleta rusească, poate avea mai multe 'găuri' de exemplu cele corespunzătoare cartușelor neîncărcate, deci aici s-ar putea interpreta că așezați arma, adică absența, cu gaura spre Dvs. tocmai pentru a nu vă răni.
Incipitul poemului deci mi se pare confuziv, neputând din poziția de simplu cititor să identific natura găurii absenței despre care vorbiți.
Margas
Queen... finalul are mereu un mare avantaj... ne ramane in minte cand tot ce era inainte de acesta e uitat deja :) Virgil... da, chestia aceea cu partenerii de dans e prea pretentioasa, ai dreptate. In fragmentul "ispita de a mușca fără dragoste" am preferat un aspect mai actional si indreptat spre subiect. Andrei... fericiti cei orbi :) Petre... halucinant desigur... poezia se numeste febra. Multumiri tuturor pentru feed-back.
da, am schimbat cate ceva... din pacate, nu am timp intotdeauna de lasat cuvinte, dar sunt mereu cu ochii pe site si incerc sa tin cont de sugestii atunci cand sunt si cand ele corespund cu propriile mele viziuni... Marina, tristetetea intotdeauna s-a potrivit mai bine cu oasele mele prea subtiri:) multumesc de intoarcere si de aprecierea ta!
pomul cbşr, ştii ce mi-a plăcut asta ? cred că merge şi fără puncte, legat. păstreaz-o, e tare şi e "made din Dachin".
hai că e un poem pe care l-am citit dintr-o suflare, felicitări !
Vlad, dacă vei avea chef să revii asupra acestei poezii, părerea mea este că ar începe mai potrivit cu strofa a doua, iar prima ar trebui puțin modificată, pentru a se ridica la nivelul, spun eu de excepție, al celorlalte două. Ai reușit fantastic să potrivești titlul. Cititorul aproape că își apropriază sentimentul de alienare (ciudat spus, nu?)
am trecut prin Cannes , prea opulent pe gustul meu. Dar uite ca amindoi scriem simultan despre infante. La fraza cu nimic nu este intimplator as adauga un percept ebraic: nimic nu este intimplator, totul este prestabilit dar .. avem datoria modificarii. Asta mi se pare o sarcina cosmica: DATORIA de a schimba. Si o facem interferind, comunicind, impartind feelings si trairi. Cam ce facea si Bunuel cu noi.
Urmele evanescenței sunt urmele umbrelor noastre ca un implacabil epifenomen... Ce creăm, aruncăm peste umar, iar peste toate rămâne amintirea pentru a "săpa adânci dureri / în asfalt", fiindcă "nihil nove sub sole" parcă intenționat ne vrea reduși la un monism teluric...
legătura dintre cele două haiku, mai precis dintre versurile terminale.
drumul spre casă, un fel de fir al Ariadnei, marcat altfel. parcă mult mai pregnant, mai grav...
Eu nu pot pricepe hipersensibilitatea asta... Daniela, oamenii şi-au spus părerea. Civilizat. Sau au observat erori. Şi şi-au spus părerea. Dacă pentru asta n-o să mai activezi pe H., ce te-ai fi făcut dacă venea o pagină de critică imanentă, care să-ţi demoleze textul? Eu te rog să te mai gândeşti şi să revii la sentimente mai bune!
nu-i timp de povesti lungi pentru trezire:) cred ca se pot spune multe in cuvinte scurte. imi pare bine ca mi-a iesit "lehamitea". Multam pentru comentariu!
cum sa zic, muzica unui text este ceea ce ma seduce intai; si cum imi place sa fiu sedus... pacat ca nu me numesc Abukir. monologul curge chiar daca dialogul nu. este una din rarele ocazii unde vad ca imaginile atasate nu devalorizeaza textul. exista o increngatura fantasmatica intre ele ce le sporeste tacit impactul. vroiam sa zic vreo doua vorbe si despre "in vizita la Ussais"; mi se parea ca a trecut cam nevazut pe-aici dar, uite, ca m-am inselat. oricum coridoarele acelea de nuc au ramas fara voce intr-o memorie... extatica.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
vezi că mai citesc şi românii pe saitul ista, nu numai huţulii. Aşa că cere autonomie pentru românii din Ucraina :)
pentru textul : pentru că uiţi ce ai mâncat aseară deaș ceda totul doar pentru o zi cu El și cred că asta ni se și cere, dar nu pentru o zi ci pentru o veșnicie. m-a bucurat enorm semnul tău mădă. pentru că la acest tip de poeme mă prind total feed-back-urile. iar cuvintele tale m-au sensibilizat, am simțit că ți-a plăcut. iar "jertfa aceasta de mulțumire" că am o șansă de a fi în prezența Lui cândva mă face să merg mai departe chiar când zilele sunt negre.
pentru textul : psalm pentru tâmplarul meu deîți mulțumesc mult pentru popas, semnul de lectură și cel de apreciere, cât și pentru bunul simț cu care te-ai apropiat de un poem intim dpdvd sufletesc.
concursuri de traducere? detaliază, explică...
pentru textul : Secțiunea de traduceri II deEu tocmai vin de la textul tău infrarealist...
Dacă zici că ăsta are ”stail” (în de acum cunoscuta ta englezomanie fonetică) pun muștiucul la trompetă și poate mai sar câteva note. Buko să-și pregătească o bandă nouă de cartușe.
pentru textul : Despre cum să te faci util în fața poetului deHermeneia,
Crăciun cu bine!
pentru textul : Crăciun 2014 deand is not that often we can talk about cold guitars either...so your comment warmed up this tune :).
pentru textul : Cold guitar deor, in other words, thank you :).
Am citit-o si la vremea ei, apoi m-am mai întâlnit cu ea, acum recitesc iarăși, dar n-am lăsat niciodată vreun semn. Este una dintre cele mai bune poezii cu care m-am întâlnit vreodată. Impresionantă, plină de suflet, desăvârșit scrisă, nici o sincopă, nici o scăpare. Deplin cântec de așezat lângă inimă, la care să revii regulat atunci când simți nevoia. O partitură absolut perfectă. Printre lacrimi zâmbești citind-o, inima ți se ridică parcă plutind spre orizont pe o mare a unei suferințe punctată de insule de speranță. De vise în ceață. Sunt doar câteva lucuri pe care minunăția aceasta mi le trezește și acum, o poezie la care revii mereu ca la o fântână. A suspinelor. Cele mai înalte omagii! Peniță acum, ar fi caduc, și oricum, mult mult prea puțin.
pentru textul : partitură pentru singurătate şi orchestră deFrancisc, in toamna sint la Napoli.
pentru textul : omul pe care nu îl așteptam deUn experiment interesant, insa mi se pare prea lung si prea accentuat in unele locuri. Dar imi place ca experimentezi. Insa nu uita sa revii asupra acestor texte mai tarziu, peste un timp semnificativ, mai ales ca suntem in plina criza iar numele jocului este economisirea. Sa facem deci si noi economie de cuvinte, mai ales din cele luxoase. Cu drag, Andu
pentru textul : Consumaționism dedin acest poem, prin tehnica reducerii la absurd, ramânem cu versurile
din tot acest haos trebuie să aleg ceva
(de două ori)
dar acum mă strigă la masă
cred că este un poem scris în acele ore insuportabile ale digestiei unei mese mult prea copioase
pentru textul : brb desi mie mi se pare acum "plimba limba" cam imbarligat. voi gasi o formula mai bune. multumesc si, cum spuneam, chiar daca textul este scris cu luni in urma, este important pentru mine. apreciez faptul ca va spune ceva. e important sa stiu asta de la voi.
pentru textul : dorina deîmi place finalul ce este relevant. îmi place image-ul postat. și cel creat! nu dau detalii.le cunoști. e stilul tău. nou pe pagina ta, încă:)! cu sympatheia, yester.
pentru textul : cu litere mici, fericirea dedintre textele prezente aici la al dvs am zambit cel mai mult. dincolo de retusurile sugerate, mi se pare cel mai bun
pentru textul : Sonet 161 deMarga... ! You're such a lady:)!
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” depoți trimite cîte vrei (pînă la trei) și cînd vrei atîta timp cît o faci pînă la data precizată în regulamentul concursului.
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” depoti sa imi spui care a fost jignirea?
pentru textul : "Jurnalul fericirii". O poetică a (re)găsirii și (re)culturalizării prin credință în universul concentraționar românesc. de'Am încărcat absenţa cu un glonţ,
pentru textul : Ruleta rusească deo aşez minuţios cu gaura spre mine,'
... deci absența are o gaură? Ce să înțeleg din acest vers?
A... absența e o armă... pentru că este încărcată cu un glonț, ok.
Atunci arma are o gaură? O singură gaură din moment ce o așez 'cu gaura spre mine'?
Însă arma, din moment ce vorbiți în acest poem de ruleta rusească, poate avea mai multe 'găuri' de exemplu cele corespunzătoare cartușelor neîncărcate, deci aici s-ar putea interpreta că așezați arma, adică absența, cu gaura spre Dvs. tocmai pentru a nu vă răni.
Incipitul poemului deci mi se pare confuziv, neputând din poziția de simplu cititor să identific natura găurii absenței despre care vorbiți.
Margas
Queen... finalul are mereu un mare avantaj... ne ramane in minte cand tot ce era inainte de acesta e uitat deja :) Virgil... da, chestia aceea cu partenerii de dans e prea pretentioasa, ai dreptate. In fragmentul "ispita de a mușca fără dragoste" am preferat un aspect mai actional si indreptat spre subiect. Andrei... fericiti cei orbi :) Petre... halucinant desigur... poezia se numeste febra. Multumiri tuturor pentru feed-back.
pentru textul : febra de"hais ă fims erioşi" ! Dar asta ce este: un dialect al limbii ESPERANTO ?
pentru textul : fahrenheit game deda, am schimbat cate ceva... din pacate, nu am timp intotdeauna de lasat cuvinte, dar sunt mereu cu ochii pe site si incerc sa tin cont de sugestii atunci cand sunt si cand ele corespund cu propriile mele viziuni... Marina, tristetetea intotdeauna s-a potrivit mai bine cu oasele mele prea subtiri:) multumesc de intoarcere si de aprecierea ta!
pentru textul : ziua de mâine devă rog să editaţi textul şi să înlocuiţi pe "ã" cu "ă".
pentru textul : primă...primăvară depomul cbşr, ştii ce mi-a plăcut asta ? cred că merge şi fără puncte, legat. păstreaz-o, e tare şi e "made din Dachin".
pentru textul : și gata! dehai că e un poem pe care l-am citit dintr-o suflare, felicitări !
Vlad, dacă vei avea chef să revii asupra acestei poezii, părerea mea este că ar începe mai potrivit cu strofa a doua, iar prima ar trebui puțin modificată, pentru a se ridica la nivelul, spun eu de excepție, al celorlalte două. Ai reușit fantastic să potrivești titlul. Cititorul aproape că își apropriază sentimentul de alienare (ciudat spus, nu?)
pentru textul : Exil deam trecut prin Cannes , prea opulent pe gustul meu. Dar uite ca amindoi scriem simultan despre infante. La fraza cu nimic nu este intimplator as adauga un percept ebraic: nimic nu este intimplator, totul este prestabilit dar .. avem datoria modificarii. Asta mi se pare o sarcina cosmica: DATORIA de a schimba. Si o facem interferind, comunicind, impartind feelings si trairi. Cam ce facea si Bunuel cu noi.
pentru textul : Timp baroc lîngă anotimp și infante deÎntr-adevăr, "pentru eternitatea care nu se definește/ decât la nivel de dumnezeire" ar trebui schimbat, pentru că este un mic recital retoric.
"Știu că îmi vei lua bărbia în palmele tale
de bărbat crescut singur și-mi vei șopti să tac"
"Apoi îmi voi apropia obrajii
pentru textul : Demidulce dede coastele cele mai apropiate mie" - versuri frumoase, delicate, cu conotaţii interesante.
Urmele evanescenței sunt urmele umbrelor noastre ca un implacabil epifenomen... Ce creăm, aruncăm peste umar, iar peste toate rămâne amintirea pentru a "săpa adânci dureri / în asfalt", fiindcă "nihil nove sub sole" parcă intenționat ne vrea reduși la un monism teluric...
pentru textul : Ca ieri delegătura dintre cele două haiku, mai precis dintre versurile terminale.
pentru textul : drumul spre casă dedrumul spre casă, un fel de fir al Ariadnei, marcat altfel. parcă mult mai pregnant, mai grav...
Eu nu pot pricepe hipersensibilitatea asta... Daniela, oamenii şi-au spus părerea. Civilizat. Sau au observat erori. Şi şi-au spus părerea. Dacă pentru asta n-o să mai activezi pe H., ce te-ai fi făcut dacă venea o pagină de critică imanentă, care să-ţi demoleze textul? Eu te rog să te mai gândeşti şi să revii la sentimente mai bune!
pentru textul : eine kleine musik denu-i timp de povesti lungi pentru trezire:) cred ca se pot spune multe in cuvinte scurte. imi pare bine ca mi-a iesit "lehamitea". Multam pentru comentariu!
pentru textul : alala decum sa zic, muzica unui text este ceea ce ma seduce intai; si cum imi place sa fiu sedus... pacat ca nu me numesc Abukir. monologul curge chiar daca dialogul nu. este una din rarele ocazii unde vad ca imaginile atasate nu devalorizeaza textul. exista o increngatura fantasmatica intre ele ce le sporeste tacit impactul. vroiam sa zic vreo doua vorbe si despre "in vizita la Ussais"; mi se parea ca a trecut cam nevazut pe-aici dar, uite, ca m-am inselat. oricum coridoarele acelea de nuc au ramas fara voce intr-o memorie... extatica.
pentru textul : Ambrozia dialogului decadent dePagini