text mult prea incarcat de specificul unui monolog si destul de intortocheat cu detalii si determinisme. nu se remarca cu nimic. ba dimpotriva, creeaza o senzatie de confuzie
evident, în acest context atît de pomenit al postmodernismului, oricine poate oferi(sau conferi) definiții. și, la fel de evident, ele pot să fie în același timp și corecte și mai puțin corecte. din nou, sistemul referențial va fi invocat de fiecare. dar am citit dispus să agreez cu autorul. însă am rămas sceptic față de această distincție care ni se oferă. eu cred că este un scepticism sănătos. este adevărat, domnul gorun este foarte abil în a-și pregăti orice exit în caz de incendiu și nu uită să repete că textul (și deci teoria dînsului) nu este nici suficient și nici temeinic argumentat. întrebarea mea ar fi, ceea ce nu este argumentat ar trebui să credem așa... fără să cercetăm? sau cum facem? poate am să fiu acuzat că sînt dur dar mie mi se pare doar o joacă de-a cuvintele această pretenție de distincție terminologică. evident, se poate spune atunci că la urma urmei cuvintele, carapacea lor, nu contează. că s-a vrut să ni se transmită un logos, un contrast între concepte. well, interesant. dar atunci, vorba lui ăla din caragiale, tradare, trădare dar să știm și noi. eu nu cred că există mare diferență între har și talent, în contextul literar (sau chiar general artistic). nu mă leg de contextul originar, teologic sau biblic. nu cred că are rost. unul din motivele pentru care nu cred în teoria încercată în text este această aparentă idee de cristalizare, de definitiv. de sigur. un fel de „cineva scrie un text, dacă este vorba de acel (sau acea) cineva atunci o va face cu har”. iar „dacă este vorba despre altcineva, acel cineva cu siguranță o va face doar cu talent”. sînt sceptic în fața unui astfel de determinism. eu cred mai degrabă în „mania” inspirației poetice. cum credeau vechii greci. ceva ce nu poate fi controlat și probabil că reușeșe să se întîmple doar în măsura în care are chef și mai ales în măsura în care nu se încearcă „domesticirea” ei. tocmai de aceea, pentru că cred profund (și cred că am mai scris asta undeva) că în esență poezia este un animal sălbatic, am rezerve enorme cînd cineva îmi spune că este poet. sau cînd cineva spune despre altcineva că este poet. noi nu sîntem poeți. poezia uneori pune stăpînire pe noi. mai mult sau mai puțin. restul sînt vorbe.
iata ca "amfetamina" aceasta reuseste sa-si duca misiunea pina la capat si sa fie o revelatie. deosebit finalul: "spune-mi tu ce e mai bine să fiu rădăcina unui copac seva lui sau inelul după care ghicești cît am trăit pînă acum". un semn de trecere scrijelit pe o frunza.
alba,
nu stiu cit din comentariul tau precedent imi este adresat direct mie asa ca te rog ca eventual atunci cind comunici cu mai multe persoane prin commentarii si raspusnurile sint mai stufoase, sa o faci in comentarii separate ca sa stie fiecare ce anume este intrebat.
Deci astept sa inteleg care intrebare (intrebari) imi este(sint) adresate.
virgil
p.s. - si nu cred ca e nevoie sa fiu "domnit". ma simt confortabil cu numele meu
yester, eu nu contest ce-ai spus, insa Pal s-a vrut academician literar (ca si tine) si a sfarsit balbaindu-se! unde sunt veleitatile sale scriitoricesti in comentariul lui plin de ifose si incoerenta?
eu nu voiesc a fi la fel de frugal ca ioana, doar constat ca nu graba este cauza unui poem neimplinit, ci modul in care este gandit si construit. alcatuit fiind din spatii largi si idei atotcuprinzatoare, care nu se sustin una pe alta si nici nu urmaresc aceasi ideee - cea a titlului macar - poemul sufera prin dorinta autoarei de a surprinde, a cuprinde si a marturisi cat mai multe idei frumoase fara a urmari scopul pentru care pune aceste idei in acelasi poem. sper sa fiu inteles in sensul constructiv si deplin amical al sofisticatei mele explicatii.
si n-am insistat chiar, nu trebuie sa fii modest acum. Am luat 9,85 pe lucrarea de cercetare. Mi-ai raspuns cu simt de raspundere, ceea ce m-a bucurat enorm. Au fost si alti promotori ai culturii in spatiul online, care au raspuns aproape in batjocura. De aceea am apreciat mult gestul tau :)
Textul tau are o aroma aparte, un soi de senzualitate a inceputurilor, a primei atingeri...e ceva deopotriva vinovat si special... asta e senzatia pe care o am. Timid iti sărut cu palmele obrazul rece tresar cand buzele aspre mușca ușor din golul degetelor pierdute in gesturi Eu as reformula sintagme de genul "obrazu-ți rece", "mușcară ușor" etc... fii aici cu noi prezenta si nu situa demersul poetic pe un calapod nepotrivit... cred ca ar trebui sa ai curajul de a continua, de a nu te opri la cateva versuri... trebuie sa te arati pe tine, cu sinceritatea celui caruia nu-i pasa decat de adevar.
ma gandesc bine...si zic ca: nu m-am prins care-i rostul virgulei de dupa "prins". nici a celei pusa inainte de "inapoi". "o să-mi arate ceva mai frumos decât este afară. " cred ca sufera de dorul unui CE. (decat ce este afara) in rest...ce sa zic? jurnal, da. si atat.
este o forma libera de exprimare in scriere. a scrie in acelasi mod in care vorbesc. imagineaza-ti ca zici un copil, apoi iti amintesti ca de fapt ai vazut doi. nu este indicat contextul, asa am creat numai atmosfera. hai nu mai fi si tu asa strict cu genurile poeziei. keep in touch.
intilnesc un poem ce-si identifica vectorii proportional cu starile autorului, un spatiu interior amenajat in alte nuante, insotite de tuse profunde, de un calibru calitativ superior... un exemplu elocvent: "acoperă pustiul trupului meu cu puțină răbdare lasă-mă să ard lasă tălpile să pască întunericul ierbii nu căuta inima în sângele ce aleargă în agonie prin tranșeele mâinilor e prea târziu"
Adică, tu ştii foarte bine ce presupune variaţia rimei şi cum ea - rima - poate oferi sau poate lua dinamica unui sonet. Rămân surprins nu doar de faptul că ai marşat pe aceeaşi parte de vorbire, dar să o şi articulezi de fiece dată...
Cred că e o poezie pe care o scrii atunci când te simți ultimul faraon în viață și-ți dai seama că iubești în interiorul unei piramide. Că ți strecoară moartea în piept, că nu mai poți schimba nimic, iată: până și cromozomii ăia moi acum îs "de fier", iar totu-i praf și pulbe..., pardon, marmeladă. Fir-ar!, ți se lipește de dește... mâța asta neagră, ți-e și lehamite să te mai joci cu "toarcerea" și întoarcerea nu știu cui. Totul e ciudat, chiar și felul în care cineva desenează, evitând răspunsul, "cu auricularul pe nisip". Te plictisești de muzică și de tot. De toate zilele afone sau perfecte. ...până în cromozomii de fier.
Gasesc prezenta versului doi prin precizare in sine, inutila. Textul ar avea sens fara, chiar ar primi o tenta imperativa accentuata. Personal... as fi scris pirmul vers cu "italics" si separat de celelalte si evident fara al doilea vers. Ialin
Adrian, nu am spus nimic despre text. doar mi-am exprimat nedumerirea - de ce Marga nu nu ar trebui să parodieze poeziile altora şi de ce invidie?
"... bunicul
ne aducea dimineața câte trei obuze ne-explodate din curte - iată o perspectivă generoasă, şansa ca autoarea să ne ofere un festin din care noi să muşcăm cu dinţi(i) şi buze(le) şi mă întreb de ce cam după versul patru nu a mai simţit gustul acestei şanse.
paulyester, you failed, din 3 motive: 1 - citire superficiala a commului meu - ai omis 'daca sintem 'extremisti' AICI ne putem imagina si asa:' 2 - nu ai reusit sa treci de cuvintele 'one night stand' (esti probabil din categoria care nu stie cum!:)) 3 - chestia cu onorarea intenttilor serioase luata din context din textul meu - not in a million years, but thanks! stai jos, 4... :) cheers
...sunt două moduri de a te ridica, unul este de a-l coborî pe cel ce e mai sus decât tine. al doilea e să o faci prin puteri proprii. poate aici sunt în conflict cu "opiniile tale" Marina Nicolaev. eu cred că nici hermeneia, nici agonia, sau orice alt site nu trebuie decât să se ridice prin puterile proprii fără a lovi, din varii motive, personale sau obediente, în "concurentul său". iar în momentul când există lucruri bune în ambele, multiplele "oferte virtualo-culturale", în aceste ateliere, de ce să nu fii vertical și să procedezi ca atare. e ceva ciudat aici, Marina Nicolaev? ... apoi, am făcut apel la instituția din care fac parte pentru că aceasta e datoria mea. o reprezint, mă refer la U.S.R. Ioana, tu, citind răspunsul meu la singurul care a comentat textul, Virgil, sigur ai realizat că doresc să relev o parte ludică a manifestului. cât despre sarcasm... este ispita tuturor inteligențelor, spunea Camus. mă simt, deci, măgulit.
Un poem ca o călătorie printre peisaje ,,cardiace de toamnă", şi o călătorie printre amintiri. Lectorul e alături de autor datorită forţei sugestive a poemului, a imaginilor care se adresează mai multor analizatori (vizual, auditiv, tactil şi chiar şi olfactiv prin prezenţa cafelei :) ).
După întunecimea nopţii, dimineaţa aduce o pată de culoare şi de strălucire. Tot mai bun, mai strălucitor e prezentul :)
Ce bine că nu e şi cafeaua un moft! :)
Felicitări, Paul!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
text mult prea incarcat de specificul unui monolog si destul de intortocheat cu detalii si determinisme. nu se remarca cu nimic. ba dimpotriva, creeaza o senzatie de confuzie
pentru textul : dragul meu deevident, în acest context atît de pomenit al postmodernismului, oricine poate oferi(sau conferi) definiții. și, la fel de evident, ele pot să fie în același timp și corecte și mai puțin corecte. din nou, sistemul referențial va fi invocat de fiecare. dar am citit dispus să agreez cu autorul. însă am rămas sceptic față de această distincție care ni se oferă. eu cred că este un scepticism sănătos. este adevărat, domnul gorun este foarte abil în a-și pregăti orice exit în caz de incendiu și nu uită să repete că textul (și deci teoria dînsului) nu este nici suficient și nici temeinic argumentat. întrebarea mea ar fi, ceea ce nu este argumentat ar trebui să credem așa... fără să cercetăm? sau cum facem? poate am să fiu acuzat că sînt dur dar mie mi se pare doar o joacă de-a cuvintele această pretenție de distincție terminologică. evident, se poate spune atunci că la urma urmei cuvintele, carapacea lor, nu contează. că s-a vrut să ni se transmită un logos, un contrast între concepte. well, interesant. dar atunci, vorba lui ăla din caragiale, tradare, trădare dar să știm și noi. eu nu cred că există mare diferență între har și talent, în contextul literar (sau chiar general artistic). nu mă leg de contextul originar, teologic sau biblic. nu cred că are rost. unul din motivele pentru care nu cred în teoria încercată în text este această aparentă idee de cristalizare, de definitiv. de sigur. un fel de „cineva scrie un text, dacă este vorba de acel (sau acea) cineva atunci o va face cu har”. iar „dacă este vorba despre altcineva, acel cineva cu siguranță o va face doar cu talent”. sînt sceptic în fața unui astfel de determinism. eu cred mai degrabă în „mania” inspirației poetice. cum credeau vechii greci. ceva ce nu poate fi controlat și probabil că reușeșe să se întîmple doar în măsura în care are chef și mai ales în măsura în care nu se încearcă „domesticirea” ei. tocmai de aceea, pentru că cred profund (și cred că am mai scris asta undeva) că în esență poezia este un animal sălbatic, am rezerve enorme cînd cineva îmi spune că este poet. sau cînd cineva spune despre altcineva că este poet. noi nu sîntem poeți. poezia uneori pune stăpînire pe noi. mai mult sau mai puțin. restul sînt vorbe.
pentru textul : Har şi talent deiata ca "amfetamina" aceasta reuseste sa-si duca misiunea pina la capat si sa fie o revelatie. deosebit finalul: "spune-mi tu ce e mai bine să fiu rădăcina unui copac seva lui sau inelul după care ghicești cît am trăit pînă acum". un semn de trecere scrijelit pe o frunza.
pentru textul : amfetamină dediscursul de pana acolo. scuze.
pentru textul : pe unde mergem destrange face of the rain..........
pentru textul : Strange face of love deda, ai dreptate stefan, nici mie nu mi-a placut. am sa schimb. trebuie sa schimb. multumesc ca ai citit si ti-ai spus parerea.
pentru textul : orele noastre dealba,
nu stiu cit din comentariul tau precedent imi este adresat direct mie asa ca te rog ca eventual atunci cind comunici cu mai multe persoane prin commentarii si raspusnurile sint mai stufoase, sa o faci in comentarii separate ca sa stie fiecare ce anume este intrebat.
Deci astept sa inteleg care intrebare (intrebari) imi este(sint) adresate.
virgil
p.s. - si nu cred ca e nevoie sa fiu "domnit". ma simt confortabil cu numele meu
pentru textul : Devorah dehehe:) "veche" e o calitate, ca la vinuri! nu-i rau ca-ti placu, serios! multam fain de ramanere, nu de trecere, ca tu mai mult ramai decat treci:)
pentru textul : poezie veche de-acu demultumesc frumos, Adrian.
pentru textul : fotografia de lângă icoană decat despre eliminare...stiu si eu ce sa zic? si ursul face pui...:)
parodie...dupa care text?
pentru textul : NolamnotHamlet deyester, eu nu contest ce-ai spus, insa Pal s-a vrut academician literar (ca si tine) si a sfarsit balbaindu-se! unde sunt veleitatile sale scriitoricesti in comentariul lui plin de ifose si incoerenta?
pentru textul : prag între ani deeu nu voiesc a fi la fel de frugal ca ioana, doar constat ca nu graba este cauza unui poem neimplinit, ci modul in care este gandit si construit. alcatuit fiind din spatii largi si idei atotcuprinzatoare, care nu se sustin una pe alta si nici nu urmaresc aceasi ideee - cea a titlului macar - poemul sufera prin dorinta autoarei de a surprinde, a cuprinde si a marturisi cat mai multe idei frumoase fara a urmari scopul pentru care pune aceste idei in acelasi poem. sper sa fiu inteles in sensul constructiv si deplin amical al sofisticatei mele explicatii.
pentru textul : unei gardenii desi n-am insistat chiar, nu trebuie sa fii modest acum. Am luat 9,85 pe lucrarea de cercetare. Mi-ai raspuns cu simt de raspundere, ceea ce m-a bucurat enorm. Au fost si alti promotori ai culturii in spatiul online, care au raspuns aproape in batjocura. De aceea am apreciat mult gestul tau :)
pentru textul : interviu deTextul tau are o aroma aparte, un soi de senzualitate a inceputurilor, a primei atingeri...e ceva deopotriva vinovat si special... asta e senzatia pe care o am. Timid iti sărut cu palmele obrazul rece tresar cand buzele aspre mușca ușor din golul degetelor pierdute in gesturi Eu as reformula sintagme de genul "obrazu-ți rece", "mușcară ușor" etc... fii aici cu noi prezenta si nu situa demersul poetic pe un calapod nepotrivit... cred ca ar trebui sa ai curajul de a continua, de a nu te opri la cateva versuri... trebuie sa te arati pe tine, cu sinceritatea celui caruia nu-i pasa decat de adevar.
pentru textul : Sărutul dema gandesc bine...si zic ca: nu m-am prins care-i rostul virgulei de dupa "prins". nici a celei pusa inainte de "inapoi". "o să-mi arate ceva mai frumos decât este afară. " cred ca sufera de dorul unui CE. (decat ce este afara) in rest...ce sa zic? jurnal, da. si atat.
pentru textul : Trenul de noapte deEla, eu las asa. deocamdata. El stie de ce.
pentru textul : dernier baiser deeste o forma libera de exprimare in scriere. a scrie in acelasi mod in care vorbesc. imagineaza-ti ca zici un copil, apoi iti amintesti ca de fapt ai vazut doi. nu este indicat contextul, asa am creat numai atmosfera. hai nu mai fi si tu asa strict cu genurile poeziei. keep in touch.
pentru textul : ceea ce nu știm încă unul despre celălalt deDoamna Adriana. Inchinaciune pentru frumosul Dvs. comentariu. Si pentru ironia fina. Si atat.
pentru textul : (1) Câte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Cantor deintilnesc un poem ce-si identifica vectorii proportional cu starile autorului, un spatiu interior amenajat in alte nuante, insotite de tuse profunde, de un calibru calitativ superior... un exemplu elocvent: "acoperă pustiul trupului meu cu puțină răbdare lasă-mă să ard lasă tălpile să pască întunericul ierbii nu căuta inima în sângele ce aleargă în agonie prin tranșeele mâinilor e prea târziu"
pentru textul : prea târziu deAdică, tu ştii foarte bine ce presupune variaţia rimei şi cum ea - rima - poate oferi sau poate lua dinamica unui sonet. Rămân surprins nu doar de faptul că ai marşat pe aceeaşi parte de vorbire, dar să o şi articulezi de fiece dată...
pentru textul : Decembrie de"Tare aş vrea să ştiu unde este şcoala care te învaţă să simţi..."
pentru textul : alb gustul de miere al ierbii deCred că prefer gogonelele, unor gogomănii, ele cu siguranţă nu au frustrări!
Cred că e o poezie pe care o scrii atunci când te simți ultimul faraon în viață și-ți dai seama că iubești în interiorul unei piramide. Că ți strecoară moartea în piept, că nu mai poți schimba nimic, iată: până și cromozomii ăia moi acum îs "de fier", iar totu-i praf și pulbe..., pardon, marmeladă. Fir-ar!, ți se lipește de dește... mâța asta neagră, ți-e și lehamite să te mai joci cu "toarcerea" și întoarcerea nu știu cui. Totul e ciudat, chiar și felul în care cineva desenează, evitând răspunsul, "cu auricularul pe nisip". Te plictisești de muzică și de tot. De toate zilele afone sau perfecte. ...până în cromozomii de fier.
pentru textul : cromozomii de fier deGasesc prezenta versului doi prin precizare in sine, inutila. Textul ar avea sens fara, chiar ar primi o tenta imperativa accentuata. Personal... as fi scris pirmul vers cu "italics" si separat de celelalte si evident fara al doilea vers. Ialin
pentru textul : racing live deAdrian, nu am spus nimic despre text. doar mi-am exprimat nedumerirea - de ce Marga nu nu ar trebui să parodieze poeziile altora şi de ce invidie?
"... bunicul
ne aducea dimineața câte trei obuze ne-explodate din curte - iată o perspectivă generoasă, şansa ca autoarea să ne ofere un festin din care noi să muşcăm cu dinţi(i) şi buze(le) şi mă întreb de ce cam după versul patru nu a mai simţit gustul acestei şanse.
(Adrian şi tu eşti generos).
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar depaulyester, you failed, din 3 motive: 1 - citire superficiala a commului meu - ai omis 'daca sintem 'extremisti' AICI ne putem imagina si asa:' 2 - nu ai reusit sa treci de cuvintele 'one night stand' (esti probabil din categoria care nu stie cum!:)) 3 - chestia cu onorarea intenttilor serioase luata din context din textul meu - not in a million years, but thanks! stai jos, 4... :) cheers
pentru textul : caut femeie deconcursuri de traducere? detaliază, explică...
pentru textul : Secțiunea de traduceri II dee placut sa afli ca n-ai calatorit singur. multumesc. :)
pentru textul : Mătase de fluturi de...sunt două moduri de a te ridica, unul este de a-l coborî pe cel ce e mai sus decât tine. al doilea e să o faci prin puteri proprii. poate aici sunt în conflict cu "opiniile tale" Marina Nicolaev. eu cred că nici hermeneia, nici agonia, sau orice alt site nu trebuie decât să se ridice prin puterile proprii fără a lovi, din varii motive, personale sau obediente, în "concurentul său". iar în momentul când există lucruri bune în ambele, multiplele "oferte virtualo-culturale", în aceste ateliere, de ce să nu fii vertical și să procedezi ca atare. e ceva ciudat aici, Marina Nicolaev? ... apoi, am făcut apel la instituția din care fac parte pentru că aceasta e datoria mea. o reprezint, mă refer la U.S.R. Ioana, tu, citind răspunsul meu la singurul care a comentat textul, Virgil, sigur ai realizat că doresc să relev o parte ludică a manifestului. cât despre sarcasm... este ispita tuturor inteligențelor, spunea Camus. mă simt, deci, măgulit.
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic deMargas, din cauza numeroaselor abateri de la regulament, consiliul Hermeneia a decis suspendarea contului tău pentru o lună.
D-le Cristea, pentru una dintre frazele de mai sus, primiţi un avertisment.
Conflict încheiat!
pentru textul : go fishing deUn poem ca o călătorie printre peisaje ,,cardiace de toamnă", şi o călătorie printre amintiri. Lectorul e alături de autor datorită forţei sugestive a poemului, a imaginilor care se adresează mai multor analizatori (vizual, auditiv, tactil şi chiar şi olfactiv prin prezenţa cafelei :) ).
pentru textul : întoarcerea la praga deDupă întunecimea nopţii, dimineaţa aduce o pată de culoare şi de strălucire. Tot mai bun, mai strălucitor e prezentul :)
Ce bine că nu e şi cafeaua un moft! :)
Felicitări, Paul!
Pagini