Cristina - așadar sonetele mele sunt bune doar în pauze. Cam puțin, dar m-am obișnuit cu gusturile contemporanilor.

poate că îndrăgostiții se simt uneori ca și când nu mai au suflet, au altceva sau altcineva. chiar atunci ... șeherezada vrea tot. especially after the flood. îndrăgostiții tăi amintesc de miracolele din timpurile când oamenii se iubeau, dorine.

Multumesc frumos pentru atentie!

Raspunsuri Multumesc, in primulrand, Profetului care m-a suportat pana acum (si, dupa cate inteleg, mai e duspus si in continuare). Si, pe de-asupra a mai si evidentiat textul asta. Si celorlalti editori, idem (pentru "suportare"). De asemenea, tuturor celor dinainte care au inteles, zic eu, ca o concurenta aiurea intre diverse sit-uri e contraproductiva. Nu vorbesc de una benefica pentru ridicarea stachetei calitatii, fiecare sit pastrandu-si identitatea. In al doilea rand lui Boba. Care, in ciuda "ciudateniilor" lui si ale mele nu abandoneaza - sa zic o prietenie care s-a infiripat (daca el e de acord) in timp intre noi doi. Daca va avea bunavointa sa dea pe la "filosofie/istorie" pe RoLit cred ca va putea sa observe cum, cu binele dar si cu raul (cand a fost necesar), am reusit sa pastrez civilizatia dialogului acolo si sa atrag, cum m-am priceput, autori de valoare cu moduri extrem de diverse de exprimare. Este unul dintre putinele lucruri care ma bucura daca ma privesc retrospectiv. Adrianei i-am raspuns deja.

E un text excelent prin sugestie, păcat ca e o sugestie atât de apăsătoare, de cotlon părăsit de vară. Știi, vara indiană poate veni în fiecare zi, cine poate, să-și închidă (măcar temporar) abatorul, ajută la sărit șotronul. :)

Am citit tot cei ai postat pina acum. Personal, se vede mina sigura, vocatia de prozator. Cel mai mult apreciez faptul ca toate aceste crochiuri-cel putin asa le vad eu, sunt extrem de credibile, dar bine conturate din citeva gesturi. Ma captiveaza firescul si, mai ales, stiinta de a te opri, stiinta de a struni narativul, mai ales ca proza in spatiul virtual e relativ greu de urmarit. Nimic in plus, nimic in minus, totul curge, nu e ingreunat, o aerisire pe care am intilnit-o rareori in proza. Ma repet, e mare lucru din citeva gesturi, din citeva tuse sa dai credibilitate. Ma deranjeaza putin ca sunt numai portrete, fara o introspectie, as vrea acolo, in zona psihologicului, psianalitcului, sa te vad ce faci, dar e un impediment relativ minor, pentru ca din punctul meu de vedere nu cred ca intentia ta e implicatia psihologica. Cu alte cuvinte, bun in opinia mea.

Ștefan, eu sunt mai cesnic. Dar nu mă pot reține de a nu sublinia câteva strofe foarte reușite puse sub un titlu excelent: aliona repetă te rog dansul păpușii de aseară când orele erau niște nasturi și sărutările ah sărutările niște valuri de pluș care ne acopereau limbile și: cu ochii închiși nu poți să numeri cu ochii închiși poți mirosi a singurătate a ființă privită a depărtare de tavan și: hai aliona să trăim o viață pe mare și prin orizonturile consecutive să învățăm să alergăm pe alge iar sintagma: străbunii noștri înfipți în minereuri îmi place mult. atent, cordial, cu bucurie pentru ce am subliniat, paul

N-am urmărit foarte atent evoluția autorului, dar putem da crezare opiniei lui Sancho. Totuși găsesc câteva dizarmonii: o căutau - o găsise - iarăși o rătăcise (cam ezitant), dispăruse de pe stradă / dar ea nu plecase prea departe de-acasă.

Subtitlul e tentant, dar n-am înțeles de ce pastel, și de ce olandez.

de ce este textul acesta incadrat la colaj poetic?

Idilă cu nostalgia. Evocare şi redimensionare. Expresia - poate nu foarte originală - se mulează perfect pe conţinut. Epicul şi liricul au un echilibru bun. Imaginea, care e decisivă într-o scriere de genul, e aşa cum trebuie - mai mult descriptivă decât sugestivă şi este obţinută printr-un lexic propice. Cred că e tipul de text care nu are nevoie de experienţa directă a cititorului pentru a fi simţit de acesta.

Dacă ar fi să aleg câteva versuri tari:

" pe atunci soarele curgea ca mălaiul" - pentru că îl văd ca un vers scris pentru "atunci", cu ochii de acum, şi înţeleg soarele curgând... repede şi împrăştiat.

" îl apăsam cu degetul mare
ca pe un bumb neîncheiat la piept"

"şterpeleam scăunelul scobit cu trei picioare
[...]
şi cântam mânzului cu piele de caramea"

La polul opus:

"săream gardul ca un hoţ
să nu ştie nimeni unde sunt" - versul italic explică, şi o face fără valenţe artistice. Eu l-aş tăia, lăsând cititorul să tragă concluzii. Sau aş înlocui comparaţia astfel încât să surprind în ea şi sensul "să nu ştie nimeni unde sunt". Ceva ca "săream gardul ca un evadat".

"ca în formă de turtă dulce" - aş reformula, pentru a scăpa de "ca în".

În concluzie, e un text (foarte) curat din mai multe puncte de vedere, care, surprinzător, pentru tema pe care o abordează, mi-a plăcut mult, şi doar unitatea doi mă face să nu-l remarc şi altfel.

Matei, eu deocamdată (dar cred că pot include și alți membri Hermeneia) aștept scuzele tale de rigoare pentru expunerea asta prost plasată, gratuită și infantilă sub un text care face o cronică așa de frumoasă a celor 5 ani de funcționare a acestui site. Jenant.

cred că este un mare adevăr în acest text. soluția, știm toți, este în trecerea câtorva generații pentru a se putea face o distincție clară între elite și pentru a se forma un spirit de apreciere a lor. dar asta nu înseamnă că nu avem și noi rolul nostru, noi cei din acest deceniu. totul începe cam ca a face curățenie în casă, apoi în afara ei fiecare... eu personal cred că, după cum adevărul istoric se află cam la 50 de ani după evenimente (desigur cu lipsuri, dar minime), tot așa în problema privită din unghi politic trebuie o perioadă mai îndelungată, pentru că vechile obiceiuri se schimbă greu.

în același timp, cred că există corupție la orice nivel și în țările care au o civilizație mai "evidentă", doar că nu este atât de transparentă.

personal îmi doresc să căpătăm inteligența de a ne promova ce avem acum mai bun. în orice domeniu. și este păcat că la PR avem încă deficiențe. totuși sunt altruist, deși fac parte din "generația de sacrificiu".

deocamdată atât.

A vrut sa o gazduiasca si doreste sa o gazduiasca si in continuare sub forme si mai variate. Felicitari

grețurile matinale sînt un simptom caracteristic femeilor însărcinate. atît cît mă pricep eu. ce are asta cu textul de mai sus ramîne pentru mine o enigmă pe care probabil numai mădălina o înțelege. asta în cazul în care știe ea ceva ce nu ne-a spus încă.
în ce privește posibilitatea schimbării situației nici eu nu cred că 60 de texte proaste sînt o schimbare în bine. dar modul acesta de gîndire al mădălinei mi se pare îngust. din perspectiva mea situația trebuie privită cu optimism și bona fide. asta cu excepția cazului în care mădălina are darul profeției și cunosște cu certitudine viitorul. situație în care speranța devine un factor nul.