Alina, probabil că ai vrut să mă rogi frumos să pun anunțul cu Virtualia pe prima pagină.
Nu înțeleg cum adică să nu uit să îi dau nivel de autor lui Leonard. În rest cred că ți-a răspuns foarte bine Vlad.
În orice caz, dacă există cereri la adresa consiliului Hermeneia, toată lumea știe cum să se adreseze lui.
Nu am înțeles de ce este finalul ratat.
cu parere de rau, eu nu sesizez nicio distonanta acustica acolo...:( insa ai avut dreptate in ce priveste seria genitivelor, am inlaturat unul; si in ce priveste aerul bucolic, dealtfel...intentionasem sa se simta mirosul de pamant reavan, commul tau parca imi da de inteles ca am reusit. multumesc. :)
Per total pare un text bun, insa este dominat de sintagme si idei foarte uzitate gen "seva iubirii", "isi plang tristetea", "au murit in noi"... Incercati o schimbare sau o abordare diferita. Textul dumneavoastra merge liniar pe o idee : tristetea, suntem tristi, uscati, e trist, plangem, plangem. Prea mult patetism in atat de putine versuri. Succes in continuare ! Ialin
Nu-i desigur un text slab insa am cateva sugestii: - din punctul de vedere al formei, incearca mai multe variante de incadrare a versurilor... poate utilizezi mai mult posibilitatile oferite de intertextualitate, particularizate la nivelul partilor unui corpus liric; - utilizarea timpurilor verbale poate fi o solutie pentru crearea de atmosfera sau delimitarea "blanda" a strofelor; - evita finalurile declarative... uneori este mai bine ca ideea sa fie doar sugerata si nu rostita direct. Uite ce mi-a placut: "răbufnirile mele lirice nu sunt altceva decât o formă de rugăciune o poveste despre ființe mici și străzi aglomerate" ............................................................. "să știu care este cel mai scurt drum până la înecul unei stele" Mult succes in continuare.
nu am zis nimic rău despre text! a fi halucinant în poezie ca şi în film, ca şi în artă, de fapt, nu este un lucru rău. el conduce adesea un artist spre succes şi unicitate. nu ştiu de unde ai interpretat tu aşa comentariul meu. dă-mi voie să mă întreb. scopul meu nu a fost să deturnez poemul tău. când m-am referit la o stare m-am referit concret la o stare. când poezia îţi dă o stare, înseamnă că textul propus şi-a atins scopul în bine. paparuda nu este un cuvant dezgustător şi nici nu se leagă de "rahat". nu am să dau sensul lui aici. când am zis stilul Căuneac, îmi place să cred că mă pot visa şi pe mine cu stilul Coraline:),
Jules Verne avea nişte ciuperci gicantice de o frumuseţe scriitoricească şi plantele Venus, deşi erau carnivore, impresionau:)
dacă tu recomanzi cititorului atât de frumos spus: "Si daca textul nu este inteles, recomand o a doua citire. Sunt sigura ca se vor clarifica mai multe ape tulburi.:)" acelaşi lucru mi-ar plăcea să mi-l îngădui şi mie. lasă-mă să cred că nu ai vorbit serios mai sus.
Am citit textul tău Adriana. Nu mă împac cu versurile acestea: "am aprins poezii dar cuvintele lor fac umbră în mine degeaba/peste lume s-a lăsat o tristeţe ca un plâns de copil rătăcit.". Mi se par în plus. Uite ce final puternic ai: "sunt toată un fluier prin care nimicul îşi cheamă acasă/dulăii bătrâni.":) Practic ar îmbrăca toată tristeţea unui copil rătăcit:)
Poezia ta este frumoasa, expresiva, comentatorii au justificat deja acest lucru. Remarca mea va fi ceva mai bizara, pe aceeasi pagina era si poezia frumoasa a Danei Banu/Despre zapazile care vor veni - si eu fiind un cititor foarte atent, am retinut un vers aproape identic cu al tau “peste colinele gândului tău apune soarele” “mi-am urcat gândurile pe cea mai înaltă colină a nopții” interesant, nu?
poemul acesta are maturitatea lui chiar dacă se adresează copiilor, mai bine zis copiilor lăuntrici, dar şi copiii au înţelepciunea lor, pe care de cele mai multe ori, hilar sau nu, adulţii nu o percep (aşa cum trebuie).
mi-ar fi plăcut, în versul acesta: "despre iubita mea, fierul de călcat din fontă", să fi scris "maşina de călcat", spre a fi în concordanţă cu genul.
în rest, aerul vetust poate că este imprimat de povestea în sine. însă, amintirile sunt acele momente prăfuite pe care le ştergem, acum cu laveta, nu cu dosul mânecii ori cu poala şorţului şi le aducem din târziul vremii în cât mai aproape...
interesant textul. "ce-ar fi dacă el mi-ar citi gândurile, cum că aș trece desculță printre bănci ca pe iarba din parcul tineretului?" o trimitere originală la ideile lui Amartya Sen și la "The Argumentative Indian" și nu numai atât...
ihm, si tu acuma Corina, nu toate poemele sunt antagonice si nu toate versurile sunt bune de pus pe note muzicale. imi pare rau ca doar atata ti-a placut dar n-am ce-i face, poate cu alta ocazie am sa livrez un poem mai bun. ideea este ca atunci cand vine vorba de chestii din astea nu prea exista loc de noroc, eu de obicei cand ma apuc de citit un poem, daca-l simt prost de la inceput nu-l mai citesc, daca un volum ma dezamageste, il arunc. problema e simpla si rezolvata usor, nu de alta dar cu nervii poetici nu-i de gluma:p
Nu am reusit sa inteleg pe deplin ce sta scris aici, desi am cateva diplome cu care nu vreau deloc sa ma laud acordate de Observatorul Astronomic din Bucuresti chiar din mana Dlui Sangeorzan in anii 80 90 pana a plecat domnia sa de acolo. Insa apreciez aceasta tentativa de astro-poem este un gen mai rar... nicodem, daca vrei sa aprofundezi pe tema asta eu te incurajez. Cunosc multi oameni care fac si muzica si poezie pe teme astronomice. Cred insa ca ar trebui sa te hotarasti asupra perspectivei... stiintifice sau religioase, parerea mea. Apoi... munca multa si succes!
Ehei! Mulțumesc Marina, foarte surprins și foarte plăcut de semnul tău. Nu te știam acolo departe, dar acum știu. Poezia cea de toate zilele, iată, face minuni; fire să prefire și de-acum mai departe. La fel.
Lucian, să știi că nu începe rău. Numai că pe parcurs, cam de pe la "Părea un fel de sfârșit de lume", poezia se pierde, devine alambicată. Mai mult, nu înțeleg deloc versul acesta: "Erau ;I cei care aruncau vreascuri în focul ce fața lui Iisus lumina"?!! (ca idee, în versul alb se folosește mai puțin inversiunea ca procedeu stilistic, sună cam artificial; prima parte tocmai de aceea e mai reușită). "Patru sau Pavel, sau Paul a fugit" e inutil și greoi spus. "Părea un fel de sfârșit de lume" nu merge. Și părea, și "un fel de" în același vers... Cred că ar merge ceva mai hătărât aici, mai simplu, dar puternic spus. "s-au spart rănile care în dimineață I s-au făcut Lui până la sânge de fiecare soldat pe față" - din nou, exprimare încărcată, inversiune care dă un efect nedorit, de artificial. Aș rescrie poezia aceasta, Lucian. Dă-i o șansă mai bună, are potențial, iar în ultimul timp am observat că ai început să te debarasezi și să ai o altă apropiere de poezie. Iar asta mă bucură, pentru că am urmărit evoluția ta aici de ceva vreme.
imaginea ierbii care deschide si inchide poemul e atat de proaspata, ca aproape pot sa simt in nari mirosul ei si modul cum imi gidilea gleznele cand mergeam cu bunica-mea pe cate un ogor aflat in capatul lumii. imi dau seama ca desi acum chestia asta nu se mai afla decat in capul meu, la fel cum imi lasa de inteles si finalul, pentru simplul fapt ca retraiesc la nivel mental, se produce o repetitivitate.
„n-am plâns că a murit un pui de ciocănitoare am plâns că a greşit
sufocându-se ca prostu sub bluză” desi nu aduce o idee noua, mi-a placut pentru ironia din ele.
nu-s multe plante care au flori ca talăngile vacilor. pe când "o plantă yucca" (spre exemplu yucca filamentosa) face nişte flori cât clopotele pe nişte beţe ca de floarea soarelui. dacă aş tăia "yucca", ceea ce pot, nu-i nici o problemă, ar putea veni alt comentator care poate n-a văzut o plantă cu flori cât talăngile vacilor şi-ar zice - bă, ce fel de plantă e aia, jurassică? - şi ar trebui iar să explic, să introduc sau să scot. da, sau nu?
La un alt text primeam cam acelaşi fel de critică precum domnia voastră aici şi redau copy-paste:
"din păcate acest autor contiuă să scrie bombastic și cu multe cuvinte în plus. care cuvinte nu fac decît să „depoetizeze” textul de mai sus. de exemplu, de ce oare este nevoie să se scrie „a venit luna decembrie” în loc de „a venit decembrie”. sau „înger însoţitor pentru anul ce vine” în loc de „înger pentru anul ce vine”... la urma urmei scăpări de genul ăsta par mai degrabă școlărisme. ar fi de așteptat, zic eu, după atîția ani în care postează, ca acest autor să deprindă mai mult stil și mai multă exigență cu forma în care redă."
m-apucă aşa, o durere de cap şi zic: don't bother. never try. sugestia ta e bună, însă.
Am mai avut de câteva ori această polemică, despre ce este poezia. Este un subiect greu, recunosc. Cu atât mai mult cu cât unele dintre poemele tale sunt mult contestate. Ştiu că ai un simţ aparte, talent cu carul, sincer, te apreciez şi tocmai de aceea aş vrea să fii mai explicit...
Exista, in opinia mea mea, citeva lucruri, care mi se pare ca frineaza textul cum ar fi verificarea karmei din ora in ora, privirea prezentului cu incredere si alte citeva lucruri marunte care mi se par putin inutile in economia textului, pentru ca il vad ca pe un text scris cu economie de stari, ca si cum s-ar fi ajuns la fundul sufletului. Pe de alta parte, am gasit si citeva imagini grele, cum e batrina care atirna in spate ca tot pamintul, atacurile de panica si in special prima parte a poemului. Dupa cum am mai spus, cred ca e un poem scris cu minima implicare, nu in sensul negativ, dar cred ca asa i-ar sta bine acestui poem fara patetism excesiv, doar rece, ca un fel de proces verbal pe care vinovatul scrie la dictarea autoritatii superioare, un fel de autopedepsire. Cel putin asa vad eu, o implicare afectiva mai puternica din partea autorului cred ca ar fi imprimat un tragism greu de suportat atit pentru el cit si pentru cititor. Oricum ritmul sacadat, mitraliat, nu-mi lasa timp de compasiune, probabil nici autorul nu vrea compasiune, nu acesta e scopul textului. Finalul mi se pare putin in suspensie, cred ca ar fi meritat mai mult, insa aici cred ca suspensia e intentionata. Textul se termina brusc exact cind cititorul ramine fara aer si fara posibilitatea de anticipare. Per ansamblu un text reusit, in opinia mea. Si tot in opinia mea, cred ca ar fi sunat mai bine "sa vomit".
oricit de util in text totusi "mișunând" mi se pare putin cam fortat expresia care face textul, dupa parerea mea, este "se adună vulturii peste noi/ ca niște petale"
Un poem de uzură, prea multe elemente de legătură, prozaice, mai ales explicative
când, încă, și, iar, pentru că
cacofonie între versurile 2 și 3
un poem foarte slab, o lectură îmbâcsită
doar parerea mea desigur
Dincolo de Cele Trei Legi ale Roboticii (v. Isaac Asimov - I, Robot) ce se pot aplica și aici, e un altfel de poem (tridimensional?) despre relația interumană în contextul distopiei actuale. dar unde sunt sufletele roboților? "te gândești să vezi unde țin sufletul, îl cauți intr-o pată de ulei de transformator legat cu izolirband de poteca pe care alergi fericită cu plete aurii în vântul plămânilor mei de tablă" și oare cum se poate manifesta afecțiunea roboților? "găsești caietele copilăriei mele, piulițele cu care strângeam la piept povești ochelarii de sudură cu care m-am construit zi de zi crescând pentru tine, mâncând cositor pentru tine, dorind să îți fac copii de sârmă cu ochi de sticlă și ghiozdan din lemn STAS să putem sta îmbrățișați sub roți mari de tren de care nu ne e frică" Poate ținând totuși cont de Proprietățile Endocronice ale Tiotimolinei Resublimate, lumea ar deveni mai bună.
Bine ai venit Adina Ungur! Felicitări Luminiței Suse pentru volum și ție pentru cuvintele alese din prezentare! Atenție pentru introducere în text de foto (sau coperta): trebuie să utilizezi Hcode (diferit de alte site-uri) din dreapta sus, valabil și pentru italic, bold etc. Este un typo cred la versul: "nu trebuie să boborâm în pământ".
Multă bolboroseală domnule Mircea sandru, eu cred că tu nu reușești să-l convingi pe cititor să te urmărească, nu se simte motivat să facă acest lucru chiar dacă ai 100 de volume publicate, am văzut autori pe alte situri care au un număr semnifacativi de volume publicate și textele lor de cele mai multe ori erau la atelier. Să știi un lucru nici un cuvânt din comentariul tău rău întenționat nu este adevarat dar cred că tu ai ceva probleme și trebuie să te convingi pe tine în primul rând dacă ai un talent real sau o iluzie.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Alina, probabil că ai vrut să mă rogi frumos să pun anunțul cu Virtualia pe prima pagină.
pentru textul : să nu îți faci prieteni deNu înțeleg cum adică să nu uit să îi dau nivel de autor lui Leonard. În rest cred că ți-a răspuns foarte bine Vlad.
În orice caz, dacă există cereri la adresa consiliului Hermeneia, toată lumea știe cum să se adreseze lui.
Nu am înțeles de ce este finalul ratat.
cu parere de rau, eu nu sesizez nicio distonanta acustica acolo...:( insa ai avut dreptate in ce priveste seria genitivelor, am inlaturat unul; si in ce priveste aerul bucolic, dealtfel...intentionasem sa se simta mirosul de pamant reavan, commul tau parca imi da de inteles ca am reusit. multumesc. :)
pentru textul : pluvială dePer total pare un text bun, insa este dominat de sintagme si idei foarte uzitate gen "seva iubirii", "isi plang tristetea", "au murit in noi"... Incercati o schimbare sau o abordare diferita. Textul dumneavoastra merge liniar pe o idee : tristetea, suntem tristi, uscati, e trist, plangem, plangem. Prea mult patetism in atat de putine versuri. Succes in continuare ! Ialin
pentru textul : Echinocțiu deNu-i desigur un text slab insa am cateva sugestii: - din punctul de vedere al formei, incearca mai multe variante de incadrare a versurilor... poate utilizezi mai mult posibilitatile oferite de intertextualitate, particularizate la nivelul partilor unui corpus liric; - utilizarea timpurilor verbale poate fi o solutie pentru crearea de atmosfera sau delimitarea "blanda" a strofelor; - evita finalurile declarative... uneori este mai bine ca ideea sa fie doar sugerata si nu rostita direct. Uite ce mi-a placut: "răbufnirile mele lirice nu sunt altceva decât o formă de rugăciune o poveste despre ființe mici și străzi aglomerate" ............................................................. "să știu care este cel mai scurt drum până la înecul unei stele" Mult succes in continuare.
pentru textul : pagani melancolic denu am zis nimic rău despre text! a fi halucinant în poezie ca şi în film, ca şi în artă, de fapt, nu este un lucru rău. el conduce adesea un artist spre succes şi unicitate. nu ştiu de unde ai interpretat tu aşa comentariul meu. dă-mi voie să mă întreb. scopul meu nu a fost să deturnez poemul tău. când m-am referit la o stare m-am referit concret la o stare. când poezia îţi dă o stare, înseamnă că textul propus şi-a atins scopul în bine. paparuda nu este un cuvant dezgustător şi nici nu se leagă de "rahat". nu am să dau sensul lui aici. când am zis stilul Căuneac, îmi place să cred că mă pot visa şi pe mine cu stilul Coraline:),
pentru textul : pe autostrada h44 nu circulă logane deJules Verne avea nişte ciuperci gicantice de o frumuseţe scriitoricească şi plantele Venus, deşi erau carnivore, impresionau:)
dacă tu recomanzi cititorului atât de frumos spus: "Si daca textul nu este inteles, recomand o a doua citire. Sunt sigura ca se vor clarifica mai multe ape tulburi.:)" acelaşi lucru mi-ar plăcea să mi-l îngădui şi mie. lasă-mă să cred că nu ai vorbit serios mai sus.
da, ai dreptate, suna mai bine.
pentru textul : Eve postmoderne deAm citit textul tău Adriana. Nu mă împac cu versurile acestea: "am aprins poezii dar cuvintele lor fac umbră în mine degeaba/peste lume s-a lăsat o tristeţe ca un plâns de copil rătăcit.". Mi se par în plus. Uite ce final puternic ai: "sunt toată un fluier prin care nimicul îşi cheamă acasă/dulăii bătrâni.":) Practic ar îmbrăca toată tristeţea unui copil rătăcit:)
Sau poate doar percepţia mea să fie vinovată:)
SilVia
pentru textul : s-a rătăcit tristețea dePoezia ta este frumoasa, expresiva, comentatorii au justificat deja acest lucru. Remarca mea va fi ceva mai bizara, pe aceeasi pagina era si poezia frumoasa a Danei Banu/Despre zapazile care vor veni - si eu fiind un cititor foarte atent, am retinut un vers aproape identic cu al tau “peste colinele gândului tău apune soarele” “mi-am urcat gândurile pe cea mai înaltă colină a nopții” interesant, nu?
pentru textul : până la marginea lumii e doar o grădină depoemul acesta are maturitatea lui chiar dacă se adresează copiilor, mai bine zis copiilor lăuntrici, dar şi copiii au înţelepciunea lor, pe care de cele mai multe ori, hilar sau nu, adulţii nu o percep (aşa cum trebuie).
mi-ar fi plăcut, în versul acesta: "despre iubita mea, fierul de călcat din fontă", să fi scris "maşina de călcat", spre a fi în concordanţă cu genul.
pentru textul : ceainicul deîn rest, aerul vetust poate că este imprimat de povestea în sine. însă, amintirile sunt acele momente prăfuite pe care le ştergem, acum cu laveta, nu cu dosul mânecii ori cu poala şorţului şi le aducem din târziul vremii în cât mai aproape...
interesant textul. "ce-ar fi dacă el mi-ar citi gândurile, cum că aș trece desculță printre bănci ca pe iarba din parcul tineretului?" o trimitere originală la ideile lui Amartya Sen și la "The Argumentative Indian" și nu numai atât...
pentru textul : amartya deihm, si tu acuma Corina, nu toate poemele sunt antagonice si nu toate versurile sunt bune de pus pe note muzicale. imi pare rau ca doar atata ti-a placut dar n-am ce-i face, poate cu alta ocazie am sa livrez un poem mai bun. ideea este ca atunci cand vine vorba de chestii din astea nu prea exista loc de noroc, eu de obicei cand ma apuc de citit un poem, daca-l simt prost de la inceput nu-l mai citesc, daca un volum ma dezamageste, il arunc. problema e simpla si rezolvata usor, nu de alta dar cu nervii poetici nu-i de gluma:p
pentru textul : l’absente deVă rog să corectaţi textul!
pentru textul : Castelul lui Yanle deExcelenta idee. Mereu inovatori ! I am in ! Adrian
pentru textul : HERMEGAL - galeria foto a comunitătii literare Hermeneia.com deNu am reusit sa inteleg pe deplin ce sta scris aici, desi am cateva diplome cu care nu vreau deloc sa ma laud acordate de Observatorul Astronomic din Bucuresti chiar din mana Dlui Sangeorzan in anii 80 90 pana a plecat domnia sa de acolo. Insa apreciez aceasta tentativa de astro-poem este un gen mai rar... nicodem, daca vrei sa aprofundezi pe tema asta eu te incurajez. Cunosc multi oameni care fac si muzica si poezie pe teme astronomice. Cred insa ca ar trebui sa te hotarasti asupra perspectivei... stiintifice sau religioase, parerea mea. Apoi... munca multa si succes!
pentru textul : Când mi-au crescut aripi deEhei! Mulțumesc Marina, foarte surprins și foarte plăcut de semnul tău. Nu te știam acolo departe, dar acum știu. Poezia cea de toate zilele, iată, face minuni; fire să prefire și de-acum mai departe. La fel.
pentru textul : Mă privești de departe deLucian, să știi că nu începe rău. Numai că pe parcurs, cam de pe la "Părea un fel de sfârșit de lume", poezia se pierde, devine alambicată. Mai mult, nu înțeleg deloc versul acesta: "Erau ;I cei care aruncau vreascuri în focul ce fața lui Iisus lumina"?!! (ca idee, în versul alb se folosește mai puțin inversiunea ca procedeu stilistic, sună cam artificial; prima parte tocmai de aceea e mai reușită). "Patru sau Pavel, sau Paul a fugit" e inutil și greoi spus. "Părea un fel de sfârșit de lume" nu merge. Și părea, și "un fel de" în același vers... Cred că ar merge ceva mai hătărât aici, mai simplu, dar puternic spus. "s-au spart rănile care în dimineață I s-au făcut Lui până la sânge de fiecare soldat pe față" - din nou, exprimare încărcată, inversiune care dă un efect nedorit, de artificial. Aș rescrie poezia aceasta, Lucian. Dă-i o șansă mai bună, are potențial, iar în ultimul timp am observat că ai început să te debarasezi și să ai o altă apropiere de poezie. Iar asta mă bucură, pentru că am urmărit evoluția ta aici de ceva vreme.
pentru textul : Cafea divină deimaginea ierbii care deschide si inchide poemul e atat de proaspata, ca aproape pot sa simt in nari mirosul ei si modul cum imi gidilea gleznele cand mergeam cu bunica-mea pe cate un ogor aflat in capatul lumii. imi dau seama ca desi acum chestia asta nu se mai afla decat in capul meu, la fel cum imi lasa de inteles si finalul, pentru simplul fapt ca retraiesc la nivel mental, se produce o repetitivitate.
pentru textul : Mereu altfel dar mereu în acelaşi loc de„n-am plâns că a murit un pui de ciocănitoare am plâns că a greşit
sufocându-se ca prostu sub bluză” desi nu aduce o idee noua, mi-a placut pentru ironia din ele.
nu-s multe plante care au flori ca talăngile vacilor. pe când "o plantă yucca" (spre exemplu yucca filamentosa) face nişte flori cât clopotele pe nişte beţe ca de floarea soarelui. dacă aş tăia "yucca", ceea ce pot, nu-i nici o problemă, ar putea veni alt comentator care poate n-a văzut o plantă cu flori cât talăngile vacilor şi-ar zice - bă, ce fel de plantă e aia, jurassică? - şi ar trebui iar să explic, să introduc sau să scot. da, sau nu?
La un alt text primeam cam acelaşi fel de critică precum domnia voastră aici şi redau copy-paste:
"din păcate acest autor contiuă să scrie bombastic și cu multe cuvinte în plus. care cuvinte nu fac decît să „depoetizeze” textul de mai sus. de exemplu, de ce oare este nevoie să se scrie „a venit luna decembrie” în loc de „a venit decembrie”. sau „înger însoţitor pentru anul ce vine” în loc de „înger pentru anul ce vine”... la urma urmei scăpări de genul ăsta par mai degrabă școlărisme. ar fi de așteptat, zic eu, după atîția ani în care postează, ca acest autor să deprindă mai mult stil și mai multă exigență cu forma în care redă."
m-apucă aşa, o durere de cap şi zic: don't bother. never try. sugestia ta e bună, însă.
pentru textul : ieşirea din iarnă deAm mai avut de câteva ori această polemică, despre ce este poezia. Este un subiect greu, recunosc. Cu atât mai mult cu cât unele dintre poemele tale sunt mult contestate. Ştiu că ai un simţ aparte, talent cu carul, sincer, te apreciez şi tocmai de aceea aş vrea să fii mai explicit...
pentru textul : homo ludens de*faptul
pentru textul : vin creioaneleeeeeeeeeeee demultumesc de trecere si pareri hialin. te asigur ca voi tine cont de ele pe viitor. trecerea ta ma bucura si te mai astept.
pentru textul : Tot pieptul cerului deExista, in opinia mea mea, citeva lucruri, care mi se pare ca frineaza textul cum ar fi verificarea karmei din ora in ora, privirea prezentului cu incredere si alte citeva lucruri marunte care mi se par putin inutile in economia textului, pentru ca il vad ca pe un text scris cu economie de stari, ca si cum s-ar fi ajuns la fundul sufletului. Pe de alta parte, am gasit si citeva imagini grele, cum e batrina care atirna in spate ca tot pamintul, atacurile de panica si in special prima parte a poemului. Dupa cum am mai spus, cred ca e un poem scris cu minima implicare, nu in sensul negativ, dar cred ca asa i-ar sta bine acestui poem fara patetism excesiv, doar rece, ca un fel de proces verbal pe care vinovatul scrie la dictarea autoritatii superioare, un fel de autopedepsire. Cel putin asa vad eu, o implicare afectiva mai puternica din partea autorului cred ca ar fi imprimat un tragism greu de suportat atit pentru el cit si pentru cititor. Oricum ritmul sacadat, mitraliat, nu-mi lasa timp de compasiune, probabil nici autorul nu vrea compasiune, nu acesta e scopul textului. Finalul mi se pare putin in suspensie, cred ca ar fi meritat mai mult, insa aici cred ca suspensia e intentionata. Textul se termina brusc exact cind cititorul ramine fara aer si fara posibilitatea de anticipare. Per ansamblu un text reusit, in opinia mea. Si tot in opinia mea, cred ca ar fi sunat mai bine "sa vomit".
pentru textul : repetentă deoricit de util in text totusi "mișunând" mi se pare putin cam fortat expresia care face textul, dupa parerea mea, este "se adună vulturii peste noi/ ca niște petale"
pentru textul : candirú deUn poem de uzură, prea multe elemente de legătură, prozaice, mai ales explicative
pentru textul : old times decând, încă, și, iar, pentru că
cacofonie între versurile 2 și 3
un poem foarte slab, o lectură îmbâcsită
doar parerea mea desigur
Adrian, eu cred ca sunt mai putin de 15....
pentru textul : trei observații deDincolo de Cele Trei Legi ale Roboticii (v. Isaac Asimov - I, Robot) ce se pot aplica și aici, e un altfel de poem (tridimensional?) despre relația interumană în contextul distopiei actuale. dar unde sunt sufletele roboților? "te gândești să vezi unde țin sufletul, îl cauți intr-o pată de ulei de transformator legat cu izolirband de poteca pe care alergi fericită cu plete aurii în vântul plămânilor mei de tablă" și oare cum se poate manifesta afecțiunea roboților? "găsești caietele copilăriei mele, piulițele cu care strângeam la piept povești ochelarii de sudură cu care m-am construit zi de zi crescând pentru tine, mâncând cositor pentru tine, dorind să îți fac copii de sârmă cu ochi de sticlă și ghiozdan din lemn STAS să putem sta îmbrățișați sub roți mari de tren de care nu ne e frică" Poate ținând totuși cont de Proprietățile Endocronice ale Tiotimolinei Resublimate, lumea ar deveni mai bună.
pentru textul : Downloaded deBine ai venit Adina Ungur! Felicitări Luminiței Suse pentru volum și ție pentru cuvintele alese din prezentare! Atenție pentru introducere în text de foto (sau coperta): trebuie să utilizezi Hcode (diferit de alte site-uri) din dreapta sus, valabil și pentru italic, bold etc. Este un typo cred la versul: "nu trebuie să boborâm în pământ".
pentru textul : Apariție editorială - Bioglife - Luminița Suse de..... iertare pt. typos
pentru textul : cheile deAșadar, doresc o explicație: de ce ai trimis textul meu la șantier? Cum justifici gestul tău?
Eugen.
pentru textul : Singurătate în doi, împușcată în umbre de lună cu o lunetă. deMultă bolboroseală domnule Mircea sandru, eu cred că tu nu reușești să-l convingi pe cititor să te urmărească, nu se simte motivat să facă acest lucru chiar dacă ai 100 de volume publicate, am văzut autori pe alte situri care au un număr semnifacativi de volume publicate și textele lor de cele mai multe ori erau la atelier. Să știi un lucru nici un cuvânt din comentariul tău rău întenționat nu este adevarat dar cred că tu ai ceva probleme și trebuie să te convingi pe tine în primul rând dacă ai un talent real sau o iluzie.
pentru textul : Țărână cu miros de lacrimi dePagini