De la catafatic la apofatic :) Interesant pentru Virgil ca incearca sa construiasca astfel discursul poetic... oricum pana la urma ajungi tot la greci, apolinic sau dionsisiac :)
am scapat de e-ul cu pricina. nu l-am vazut nu stiu exact de ce. parca ar merge schimbat acel "stiam precis" (parca as spune "stiam exact":), d-aia spuneam ca e de lucru. cat despre datu cu mine de cer, ce sa zic, spor la treaba!:)
Alina, Mariana? (CE SURPRIZA MINUNATA!), Vlad, cu multumiri alese!
Pacat ca nu pot fi acolo!
Multumesc pentru tot.
Multumesc Hermeneia.
Hai, m-am laudat destul. La sarmale cu mine! E bine ca vine si uratul de Cozan:)))) pe care il felicit cu drag!
Ooo, m-a luat torentul tău, așa cum îl știu deja de peste un an jumate. Și îmi place, cumva. Mulțumesc, doar știi bine că am priceput tot și că acum, pe acest text, așa am gândit și am citit. Eu cel puțin respect la autor - oricare ar fi el - alegerea.Lâncezesc eu în chestiile valoroase, Bianca? Hai să fim serioși. Oriunde aș încadra, totuși, e literatură. Și oricât de personal ar fi ce scriu în public, nu va fi niciodată deszvăluitor de intimitate. Cam atât. Îmi apre rău că ai revărsat mai mult decât era cazul. Oriucm, logica ta am înțeles-om altfel nu aș fi răspuns promt și limpede și nu aș fi modificat acolo unde aveai perfectă dreptate. Da, așa e, nu e treaba nimănui cum și cînd. Ce păcat să văd acest tumult aici. :)
are un inceput putin mai greoi. eu una as taia prima strofa si am sa-ti spun si de ce. "si masinile mor" e ok, n-am mai auzit-o pana acum, insa "nu-i asa mami" l-am auzit de atat de multe ori incat in mod involuntar creierul meu si-a creat o bariera impotriva expresiei asteia. apoi, versul 2 mi se pare ca o da putin in patetic, care iarasi strica daca nu stii cum sa te pastrezi la o oarecare distanta. as fi mers pe ceva sugestiv, nu care sa dea mura-n gura, pentru ca asa cititorul se simte cumva obligat sa gaseasca o metoda care sa-l ajute sa asimileze informatia gata digerata.
"cu închizători nichelate la casat
programul rabla ne-am ales cu un waucer" imaginile astea( desi bune) nu se leaga.
"picuram prin pardoseala de marmură" versul asta mi-a placut mult, insa "abis"-ul de dupa il strica si-l aduce la granita cliseului.
per total poemul mi s-a parut chiar bun. ar mai trebui lucrat pe ici pe colo, mai ales la inceput unde erai cat pe ce sa ma pierzi. a da, si foarte tare imaginea " păpuşile au privegheat-o trei nopţi
aşa făcuseră în iarna trecută cu vecinul".
daca nu ar fi fost prima strofa probabil ca as fi trecut peste cele cateva scapari si as fi dat penita.
Adrian, mulțumim de apreciere, ar fi fost frumos de văzut piesa aceea, probabil... sunt atâtea posibile trăsături pe care i le putem da Ioanei... Aranca, până la urmă am tăiat acel măr al discordiei, se pare că avea rădăcini prea adânci. Țin însă a spune că eu nu cred în toate aceste ligamente. Nu vreau să explic mai mult, dar, desigur, îți mulțumesc de atenționare. Imperfecțiunea este și rămâne asumată, și-i mulțumesc lui Vladimir pentru că a răbdat-o. Nu este nevoie să permitem în mod special, știi bine că ești binevenită.
Bianca, știu cât de greu e să modifici, m-am învârtit trei zile în jurul unor versuri urmându-ți sugestiile, convinsă că ai dreptate, nefiind însă mulțumită nici acum de rezultat. Pentru că într-adevăr empatia este esențială, însă vibrarea nu poate coincide, a ajunge până la identificare cu autorul este imposibil și poate nici nu ar fi de dorit. Din cauza asta mă și feresc deseori să las o părere ce s-ar vrea ,,constructivă". Re -despre indicațiile de regie: ideea nu este nouă, era chiar evidentă cum bine spui în context și chiar ca și simbolistică, însă tocmai pentru că îți citesc de multă vreme poeziile mă îndrept mai degrabă spre umbre, spre adâncimi, decât spre evidență. De asta te și întrebam dacă ai simțit nevoia păstrării unei legături, pentru că fereastra ta mă cam urmărește de ceva vreme :). Oricum, voiam să îți mai spun o dată că mi-a plăcut mult, pentru că tu, prinsă fiind de micile schimbări, nu știu dacă ai receptat feed-back-ul sub toate aspectele. Nu că ar fi atât de important :).
în principiu eu nu sînt împotriva rimei dar textul tău este un exemplu clasic despre cum căutarea rimei cu tot dinadinsul ucide calitatea estetică a unui text și obligă autorul la tot felul de tumbe nefirești
promit: pe viitor ma voi stradui sa nu ma mai invart in cercuri si sa empatizez si mai mult cu scrierile dvs, fie ele poeme sau proza; adica sa nu mai fiu ironic. sunt absolut sigur ca o sa-mi iasa. inchei acum cu un vers care imi place mie mult (sigur cunoasteti autorul) : "cucurigu!"
Am o mașină de tuns versuri la subsol. O folosesc rar ce-i drept și de aceea o pot împrumuta oricând, oricui... Francisc, mulțumesc pentru trecere. P.S. Socrate și Xantipa sunt împreună și acum.
Interesant, nu-mi pot imagina doamne aristocrate dansând tango. Orologiul aduce și el o imagine aristocrată. Restul imaginilor merg cu tangoul, dar nu aristocrația. Așa văd eu.
numai cand ma gandesc cata munca presupune o chichita de genul, imi vine sa tac si sa ma fac indiferenta, dar... sa zicem ca workoholismul se poarta pentru unii
1.Nu stiu neaparat daca social media pe site ar fi o chestie revolutionara, facebookul si twitterul ajuta intr-o masura foarte mica. Cei cu adevarat interesati de cultura cauta singuri, important este sa exise suportul online care sa ofere in mod constant informatie proaspata si relevanta. Ca o pagina de like pe facebook a strans 30000 de likeuri nu este relavant, insa ajuta. Daca omul nu are chef de tine, nu-ti da click pe news feed sau ti-l blocheaza, insa se poate intampla si reversul. As mai dezbate subiectul asta pana maine dimineata, dar nu are rost. Ideea este ca ar fi o munca in plus fara un rezultat foarte important. A, si cine vrea sa dea share, poate da copy paste link-ului pe pagina personala.
2. Regula cu injuriile poate sa ramana la fel. Am mai fost membra pe un site unde granitele in exprimare erau foarte vagi si am ajuns sa ma gandesc mai mult la ce-o vrut sa spuna prin cutare sau cutare injuratura si mai putin la argumentul sau contraargumentul adus (asta in comentarii- in literatura se stie ca injuraturile ofera o anumita coloristica, dar daca a nu le folosi inseamna ca oamenii vor fi mai stimulati sa gandeasca, atunci de ce sa aruncam aceasta unealta atat de folositoare societatii)
3. cum spuneam si sub textul meu, un site cand anunta un concurs o face pentru vizibilitatea in mediul virtual. Ca s-a mai descoperi vreun talent sau vreun prodigy, asta este partea a doua, dar din punctul de vedere al P.R.-ului, cam asa sta treaba. Ceea ce nu mi se pare extraordinar de greu de facut, mai greu am sta pe partea de promovare, pentru ca ne-ar trebui spatiu on line, ar trebui contactati directorii celorlalte site-uri de literatura si asa mai departe, iar recompensa ar trebui sa fie una spirituala, ca doar suntem in on line. Nu stiu, un loc gratuit intr-o tabara de creatie gandita tot de H. cu workshopuri tinute de cei de pe aici, pentru ca slava Domnului, sunt oameni capabili.
4. stiu ca asta se poate face si acum, dar poate ca ar trebui incurajati oamenii sa scrie si putin jurnalism, eseuri de opinie etc. etc. Am vazut doar cateva si acelea scrise de aceleasi persoane. Dar schimbarea asta trebuie sa porneasca in primul rand de la mine, stiu. In sensul acesta, poate ca ar fi fain ca la rubrica-lansare de carte cineva sa scrie tot timpul noile aparitii, pro si contra-uri. Apar tone de carti bune in fiecare an si noi tot pe alea vechi le citim, iar apoi ne miram cand mai avem tendinte optzeciste in poezii.
Deocamdata cam atat, dar daca imi mai vine vreo idee, o voi expune. Mie Hermeneia mi-a adus multe, sincer, imi place si acum asa cum este.:)
ce ziceam? voila les flammes d'antan. chiar imi e dor de vremurile alea, parca stateam dinadins pe flacari de comori fara sa ne dorim sa deschidem cuferele cu margaritare, asa... numai de amorul artei.
Cristina, eu nu ma intreb daca ne-ar mai iesi, ma intreb daca am mai fi in stare. pana la urma, cred ca aici este mai important actul artistic decat lucrarea omului. dar si schimbarea este un act de creatie, o buna tema pentru un colaj poetic:)
as avea doua sugestii mititele, daca imi permiteti, domnule Jorz: "Plutim în anotimpul ce sângeră-n hârtie, Desperecheați și tragici, pereche de cocori," si "Iubito, alte aripi vor arde-n depărtarea Nedespletirii căii, cea fara de revers, (fiindca mi se pare ca zaresc niste minuscule abateri prozodice, in versurile respective.) dincolo de asta, un poem care m-a incantat.
lumea interioara are ritmul ei autentic departe de "intetirea diezilor" lumea interioara nu inseamna injumatatirea a ceva ci pur si simplu imprima sufletului acordurile lui preferate in care in regaseste echilibrul de care are nevoie, sensul vectorial; poezia compune de altfel o atmosfera in care disperarea proiecteaza o carapace-protectie spre aceasta lume unde doar bemolii decoreaza linistea atit de rivnita. text cu o tenta filosofica in raportul om-mediu deosebite versurile: "ovală, se consumă ora imperfectă alunecând din bemol în bemol" « la musique sert à rendre la vie plus belle que la musique » – Bernard Lubat
nu stiu ce sa zic; acum, la recitire pe lumina cruda, nu-s foarte multumita de el. ...sentimentul acela ca nu ai reusit sa exprimi tot ce ai fi vrut, ca starea ti-a alunecat, usor, printre degete. dar ma bucur sa aflu ca, iata, a provocat totusi "o stare infra placuta". multumesc. :)
Cristina, tocmai am deschis pagina ta de autor si totul pare bine si la locul lui. ce browser folosesti? este posibil sa iti stergi cache-ul si sa restartezi browser-ul? ma tem ca siteul nu are probleme si s-ar putea ca browser-ul tau sa nu fie configurat cum trebuie.
daca vei continua sa ai probleme te rog sa faci un screen-shot cu Alt-PrintScreen si sa il salvezi ca jpeg si sa mi-l trimiti.
multumesc
Virgil, citind textul tău mi-am adus aminte de un alt text - Copacul patruped de Djamal Mahmoud. Desigur, acolo era cu totul alt fel de conținut și interpretare, însă, tot despre un copac interior era vorba, care „care tace continuu în mine/crescând tot mai înalt/cu fiecare moarte a sângelui meu...” În altă ordine de idei, din cele două variante, cea veche și cea nouă, o prefer pe a treia care să nu conțină ultimul vers „ca o femeie frumoasă”(nu aduce nimic nou cu ea și e o comparație banală) și „improbabile adieri” - acel „improbabile” - e prea prețios și artificial. Doar o părere. Toate cele bune, Eugen.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Sunteţi tate în scripturi, asemenea apostolului Pavel.
În cartea sa «Dăriund vei dobândi» N. Steinhardt are un capitol foarte frumos despre Nicodim.
Vă mulţumesc pentru minunata poezie, numai Costache Ioanid, mai scria asemenea frumuseţi.
pentru textul : Sunt sclavul acestei lumi… deVă mulţumesc încă odată.
Mulţumesc d-le Dorel, pentru consemnarea părerii dvs., din orice părerere se învaţă ceva.
pentru textul : Mi se pare că intră cuvintele în mine deDe la catafatic la apofatic :) Interesant pentru Virgil ca incearca sa construiasca astfel discursul poetic... oricum pana la urma ajungi tot la greci, apolinic sau dionsisiac :)
pentru textul : niciploaia denu am ce să mai spun alături de această părere complexă și milităroasă, decât: muțumesc! te aștept la fel de obiectivă.
pentru textul : Suflare de vânt debobadil, ești indispensabil! și puți, de inteligența de rigoare, desigur!
pentru textul : Baletistul-lansare de carte deam scapat de e-ul cu pricina. nu l-am vazut nu stiu exact de ce. parca ar merge schimbat acel "stiam precis" (parca as spune "stiam exact":), d-aia spuneam ca e de lucru. cat despre datu cu mine de cer, ce sa zic, spor la treaba!:)
pentru textul : născocire deAlina, Mariana? (CE SURPRIZA MINUNATA!), Vlad, cu multumiri alese!
pentru textul : Programul Cenaclului Virtualia din 22 decembrie 2012 dePacat ca nu pot fi acolo!
Multumesc pentru tot.
Multumesc Hermeneia.
Hai, m-am laudat destul. La sarmale cu mine! E bine ca vine si uratul de Cozan:)))) pe care il felicit cu drag!
Ooo, m-a luat torentul tău, așa cum îl știu deja de peste un an jumate. Și îmi place, cumva. Mulțumesc, doar știi bine că am priceput tot și că acum, pe acest text, așa am gândit și am citit. Eu cel puțin respect la autor - oricare ar fi el - alegerea.Lâncezesc eu în chestiile valoroase, Bianca? Hai să fim serioși. Oriunde aș încadra, totuși, e literatură. Și oricât de personal ar fi ce scriu în public, nu va fi niciodată deszvăluitor de intimitate. Cam atât. Îmi apre rău că ai revărsat mai mult decât era cazul. Oriucm, logica ta am înțeles-om altfel nu aș fi răspuns promt și limpede și nu aș fi modificat acolo unde aveai perfectă dreptate. Da, așa e, nu e treaba nimănui cum și cînd. Ce păcat să văd acest tumult aici. :)
pentru textul : concert pentru vioară nesculptată deare un inceput putin mai greoi. eu una as taia prima strofa si am sa-ti spun si de ce. "si masinile mor" e ok, n-am mai auzit-o pana acum, insa "nu-i asa mami" l-am auzit de atat de multe ori incat in mod involuntar creierul meu si-a creat o bariera impotriva expresiei asteia. apoi, versul 2 mi se pare ca o da putin in patetic, care iarasi strica daca nu stii cum sa te pastrezi la o oarecare distanta. as fi mers pe ceva sugestiv, nu care sa dea mura-n gura, pentru ca asa cititorul se simte cumva obligat sa gaseasca o metoda care sa-l ajute sa asimileze informatia gata digerata.
pentru textul : BJ şi inima de clovn de"cu închizători nichelate la casat
programul rabla ne-am ales cu un waucer" imaginile astea( desi bune) nu se leaga.
"picuram prin pardoseala de marmură" versul asta mi-a placut mult, insa "abis"-ul de dupa il strica si-l aduce la granita cliseului.
per total poemul mi s-a parut chiar bun. ar mai trebui lucrat pe ici pe colo, mai ales la inceput unde erai cat pe ce sa ma pierzi. a da, si foarte tare imaginea " păpuşile au privegheat-o trei nopţi
aşa făcuseră în iarna trecută cu vecinul".
daca nu ar fi fost prima strofa probabil ca as fi trecut peste cele cateva scapari si as fi dat penita.
Adrian, mulțumim de apreciere, ar fi fost frumos de văzut piesa aceea, probabil... sunt atâtea posibile trăsături pe care i le putem da Ioanei... Aranca, până la urmă am tăiat acel măr al discordiei, se pare că avea rădăcini prea adânci. Țin însă a spune că eu nu cred în toate aceste ligamente. Nu vreau să explic mai mult, dar, desigur, îți mulțumesc de atenționare. Imperfecțiunea este și rămâne asumată, și-i mulțumesc lui Vladimir pentru că a răbdat-o. Nu este nevoie să permitem în mod special, știi bine că ești binevenită.
pentru textul : Orléans deBianca, știu cât de greu e să modifici, m-am învârtit trei zile în jurul unor versuri urmându-ți sugestiile, convinsă că ai dreptate, nefiind însă mulțumită nici acum de rezultat. Pentru că într-adevăr empatia este esențială, însă vibrarea nu poate coincide, a ajunge până la identificare cu autorul este imposibil și poate nici nu ar fi de dorit. Din cauza asta mă și feresc deseori să las o părere ce s-ar vrea ,,constructivă". Re -despre indicațiile de regie: ideea nu este nouă, era chiar evidentă cum bine spui în context și chiar ca și simbolistică, însă tocmai pentru că îți citesc de multă vreme poeziile mă îndrept mai degrabă spre umbre, spre adâncimi, decât spre evidență. De asta te și întrebam dacă ai simțit nevoia păstrării unei legături, pentru că fereastra ta mă cam urmărește de ceva vreme :). Oricum, voiam să îți mai spun o dată că mi-a plăcut mult, pentru că tu, prinsă fiind de micile schimbări, nu știu dacă ai receptat feed-back-ul sub toate aspectele. Nu că ar fi atât de important :).
pentru textul : Cuvinte în repetiție dedar ce, nu aveti net ca sa cautati ???
pentru textul : acatist deîn principiu eu nu sînt împotriva rimei dar textul tău este un exemplu clasic despre cum căutarea rimei cu tot dinadinsul ucide calitatea estetică a unui text și obligă autorul la tot felul de tumbe nefirești
pentru textul : Noapte de toamnă depromit: pe viitor ma voi stradui sa nu ma mai invart in cercuri si sa empatizez si mai mult cu scrierile dvs, fie ele poeme sau proza; adica sa nu mai fiu ironic. sunt absolut sigur ca o sa-mi iasa. inchei acum cu un vers care imi place mie mult (sigur cunoasteti autorul) : "cucurigu!"
pentru textul : nu pot deAm o mașină de tuns versuri la subsol. O folosesc rar ce-i drept și de aceea o pot împrumuta oricând, oricui... Francisc, mulțumesc pentru trecere. P.S. Socrate și Xantipa sunt împreună și acum.
pentru textul : miezul tău de nucă deInteresant, nu-mi pot imagina doamne aristocrate dansând tango. Orologiul aduce și el o imagine aristocrată. Restul imaginilor merg cu tangoul, dar nu aristocrația. Așa văd eu.
pentru textul : Tango deva atrag atentia si asupra acestui poem. zambesc laaarg si va rog frumos sa nu va suparati. sper ca sunt amuzant.
pentru textul : crucile denumai cand ma gandesc cata munca presupune o chichita de genul, imi vine sa tac si sa ma fac indiferenta, dar... sa zicem ca workoholismul se poarta pentru unii
pentru textul : Starea Hermeneia - 2013 de1.Nu stiu neaparat daca social media pe site ar fi o chestie revolutionara, facebookul si twitterul ajuta intr-o masura foarte mica. Cei cu adevarat interesati de cultura cauta singuri, important este sa exise suportul online care sa ofere in mod constant informatie proaspata si relevanta. Ca o pagina de like pe facebook a strans 30000 de likeuri nu este relavant, insa ajuta. Daca omul nu are chef de tine, nu-ti da click pe news feed sau ti-l blocheaza, insa se poate intampla si reversul. As mai dezbate subiectul asta pana maine dimineata, dar nu are rost. Ideea este ca ar fi o munca in plus fara un rezultat foarte important. A, si cine vrea sa dea share, poate da copy paste link-ului pe pagina personala.
2. Regula cu injuriile poate sa ramana la fel. Am mai fost membra pe un site unde granitele in exprimare erau foarte vagi si am ajuns sa ma gandesc mai mult la ce-o vrut sa spuna prin cutare sau cutare injuratura si mai putin la argumentul sau contraargumentul adus (asta in comentarii- in literatura se stie ca injuraturile ofera o anumita coloristica, dar daca a nu le folosi inseamna ca oamenii vor fi mai stimulati sa gandeasca, atunci de ce sa aruncam aceasta unealta atat de folositoare societatii)
3. cum spuneam si sub textul meu, un site cand anunta un concurs o face pentru vizibilitatea in mediul virtual. Ca s-a mai descoperi vreun talent sau vreun prodigy, asta este partea a doua, dar din punctul de vedere al P.R.-ului, cam asa sta treaba. Ceea ce nu mi se pare extraordinar de greu de facut, mai greu am sta pe partea de promovare, pentru ca ne-ar trebui spatiu on line, ar trebui contactati directorii celorlalte site-uri de literatura si asa mai departe, iar recompensa ar trebui sa fie una spirituala, ca doar suntem in on line. Nu stiu, un loc gratuit intr-o tabara de creatie gandita tot de H. cu workshopuri tinute de cei de pe aici, pentru ca slava Domnului, sunt oameni capabili.
4. stiu ca asta se poate face si acum, dar poate ca ar trebui incurajati oamenii sa scrie si putin jurnalism, eseuri de opinie etc. etc. Am vazut doar cateva si acelea scrise de aceleasi persoane. Dar schimbarea asta trebuie sa porneasca in primul rand de la mine, stiu. In sensul acesta, poate ca ar fi fain ca la rubrica-lansare de carte cineva sa scrie tot timpul noile aparitii, pro si contra-uri. Apar tone de carti bune in fiecare an si noi tot pe alea vechi le citim, iar apoi ne miram cand mai avem tendinte optzeciste in poezii.
Deocamdata cam atat, dar daca imi mai vine vreo idee, o voi expune. Mie Hermeneia mi-a adus multe, sincer, imi place si acum asa cum este.:)
ce ziceam? voila les flammes d'antan. chiar imi e dor de vremurile alea, parca stateam dinadins pe flacari de comori fara sa ne dorim sa deschidem cuferele cu margaritare, asa... numai de amorul artei.
Cristina, eu nu ma intreb daca ne-ar mai iesi, ma intreb daca am mai fi in stare. pana la urma, cred ca aici este mai important actul artistic decat lucrarea omului. dar si schimbarea este un act de creatie, o buna tema pentru un colaj poetic:)
multumim, Cristina
pentru textul : the brave old world deas avea doua sugestii mititele, daca imi permiteti, domnule Jorz: "Plutim în anotimpul ce sângeră-n hârtie, Desperecheați și tragici, pereche de cocori," si "Iubito, alte aripi vor arde-n depărtarea Nedespletirii căii, cea fara de revers, (fiindca mi se pare ca zaresc niste minuscule abateri prozodice, in versurile respective.) dincolo de asta, un poem care m-a incantat.
pentru textul : Cantilenă pentru re-căderea în starea de toamnă delumea interioara are ritmul ei autentic departe de "intetirea diezilor" lumea interioara nu inseamna injumatatirea a ceva ci pur si simplu imprima sufletului acordurile lui preferate in care in regaseste echilibrul de care are nevoie, sensul vectorial; poezia compune de altfel o atmosfera in care disperarea proiecteaza o carapace-protectie spre aceasta lume unde doar bemolii decoreaza linistea atit de rivnita. text cu o tenta filosofica in raportul om-mediu deosebite versurile: "ovală, se consumă ora imperfectă alunecând din bemol în bemol" « la musique sert à rendre la vie plus belle que la musique » – Bernard Lubat
pentru textul : Alunecând din bemol în bemol denu stiu ce sa zic; acum, la recitire pe lumina cruda, nu-s foarte multumita de el. ...sentimentul acela ca nu ai reusit sa exprimi tot ce ai fi vrut, ca starea ti-a alunecat, usor, printre degete. dar ma bucur sa aflu ca, iata, a provocat totusi "o stare infra placuta". multumesc. :)
pentru textul : drojdie de toamnă deCeva gen Mircea Ivănescu, dar mai sec.
pentru textul : două minute în reluare din viața poetului deDacă nici asta nu e „poezie“, atunci nici „proza“ lui Mircea Ivănescu nu e.
sub nicio formă un text care începe cu un link youtube nu este acceptabil pe hermeneia. mi se pare absurd să numești așa ceva o poezie.
pentru textul : Întoarcerea toamnei dehehe, bine ca nu e ala cu manelele, copilu' minune:)) da, rar scriu d'astea. se pare ca ma calmeaza, chiar daca e angajament:) multam!
pentru textul : viitorul are dinți strălucitori deAi asasinat limba română!
pentru textul : noapte de decembrie decu iz de ţară. Aşa mi se pare poemul.
pentru textul : pe acestea şi pe acelea de...anna, îmi place mult titlul acesta. din păcate, numai el. oi fi eu... rău, dacă spun doar ce îmi place?:) [venisem pregătit cu penița, offf!]
pentru textul : nisipul ca stare de zbor deCristina, tocmai am deschis pagina ta de autor si totul pare bine si la locul lui. ce browser folosesti? este posibil sa iti stergi cache-ul si sa restartezi browser-ul? ma tem ca siteul nu are probleme si s-ar putea ca browser-ul tau sa nu fie configurat cum trebuie.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - VI – dedaca vei continua sa ai probleme te rog sa faci un screen-shot cu Alt-PrintScreen si sa il salvezi ca jpeg si sa mi-l trimiti.
multumesc
Virgil, citind textul tău mi-am adus aminte de un alt text - Copacul patruped de Djamal Mahmoud. Desigur, acolo era cu totul alt fel de conținut și interpretare, însă, tot despre un copac interior era vorba, care „care tace continuu în mine/crescând tot mai înalt/cu fiecare moarte a sângelui meu...” În altă ordine de idei, din cele două variante, cea veche și cea nouă, o prefer pe a treia care să nu conțină ultimul vers „ca o femeie frumoasă”(nu aduce nimic nou cu ea și e o comparație banală) și „improbabile adieri” - acel „improbabile” - e prea prețios și artificial. Doar o părere. Toate cele bune, Eugen.
pentru textul : copacul dinăuntru dePagini