Ela, ar fi momentul, pardon! ESTE momentul să scrii cum simți tu și nu cum deranjează pe cineva sau pe altcineva. Ce naiba, doar ești poeta, nu muncitoare la apaca! poezia pe care tocmai am citit-o este chiar pe gustul meu. trei episoade ce conțin atâta mister încât să te lase să interpretezi cum vrei conținutul. însă nu există dubii că este vorba despre iubire și separare, o separare nedorită. ultima strofă s-a lipit cel mai bine de mine, "calul de salcie" mai ales... "a doua zi voi lua forma ta"... mda... "mereu"... nu te lași deloc de cuvinte frumoase, mereu...
"luminile" prea prezente in text, aveau rolul de a sublinia o anumita dispozitie a personajului, fac parte din felul sau de a percepe lumea intr-un anumit moment- aici aveti insa de-a face cu un fragment si nu se poate intelege mare lucru, banuiesc...
va salut
n-am spus niciodata ca stiu a amesteca culorile potrivit si nici ca liniile desenului poetic sunt clare, exista o stransa legatura intre titlu si text desi nu o vedeti.. hore israel semnifica o chemare catre om spre meditatie iar catre dumnezeu spre ajutor, e o pseudopsalm; subtitlul da numele colectiei. nu contest, poate aveti dreptate cand afirmati faptul ca textul meu e slab si haotic, o sa revin intr-o zi asupra lui, nu e prima data cand elementele ce imi alcatuiesc siragurile au culori si marimi diferite... un fir rosu le leaga chiar daca el nu e mereu la vedere. am recitit textul si mie mi se pare la fel de inteligibil si inchegat incat privesc cu mirare ceea ce imi spuneti. vorbesc aici de destin si sansa pornind de la faptul ca moartea e singurul loz castigator si pentru cei care si-au ratat viata, totodata apare marea ce da o anumita grandoare ceremoniei de inmormantare, marea ca o piramida faraonica, imi pun problema asupra faptului ca desi vorbim despre aceleasi lucruri, le compunem si recompunem diferit in mintea noastra. cred intr-o poetica ce unora li s-ar parea grandomana, sunt adepta spatiilor mari, ample, a gesturilor generoase,intr-o migrare spre dramaturgic a lirismului, sunt mai mult monologuri decat poeme clasice, intr-un stil recitativic, declamator. ar trebui sa ascultati aria hore israel din oratoriul elias de felix mendelssohn-bartholdy... simt in plex minorul lamento al primei parti ...recunosc, gandirea mea vine dinspre muzica, insa o sa ma gandesc la ceea ce mi-ati spus. multumesc de trecere si de lectura. kelaro
Titlul ne duce într-un sens giratoriu cu multe direcţii, însă abia spre finalul poemului, observăm care a fost direcţia bună şi, ,,uneori, numai uneori” :) (mi-a plăcut accentuarea din poem), suntem nevoiţi să ne întoarcem din drum. Poemul are o voce interioară, şi ca să fiu în ton cu primul enunţ, o să o asemăn cu vocea de la GPS :) (sper să nu banalizez că nu m-aş ierta), care îmi dă nişte indicii în primele două strofe că se vrea o pledoarie lirică pentru omul OM, pentru adevăratele valori, pentru ,,esenţele tari ţinute în sticluţe mici”… ,,o întoarcere la lucrurile mici”. Aceste indicii sunt: ,, puţinii noştri oameni” şi ,, ne privim bănuitori o clipă/ şi mergem mai departe”. Epitetul ,,puţinii” în contrast cu miliardele arată clar cât de rari sunt adevăraţii oameni, cei care sunt surprinşi în următoarele strofe. De aici încolo o să tac, cu degetul la tâmplă, întrebându-mă cât loc am în inimă, câtă pâine am în mâini, cât timp am pentru ,,foamea şi setea” semenului meu...
Apreciez tot poemul, însă aş evidenţia câteva expresii: ,,
,, tâmplarii cioplesc mese în tâmple” ( şi trag cu ochiul şi la ,,întâmplare”, o aparentă familie de cuvinte ); ,,toamna începe să usture galben”, ,,viile norilor ne toarnă mov în ochi” ( foarte bine alese culorile galben şi mov, culori complementare, specifice toamnei şi cu bună sugestie a unor stări interioare); ,, cineva întârzie pe loc, cu umerii deschişi”, ,, zâmbind ceaţă, ultimul aduce apă”.
Şi, evident, finalul, după care chiar tac:
,, Şi acolo, împreună,
aprinzând focul cu tăcerea noastră,
aşteptăm cu toţii alţi tâmplari
şi aceeaşi întrebare.”
Adrian, despre ce vorbim aici? Cum adică „nu ştiu de ce pur şi simplu preiei păreri, în loc să le treci prin filtrul tău raţional-cultural, şi să le faci upgrade”? Ți-am spus exact care e părerea mea în urma lecturii, fără, cum zici tu, „să preiau păreri”. Nu am zis că titlul trebuie să fie ”abscons” ori ”intuitibil”, ci doar de faptul că am mai întâlnit „tratatul de dragoste” și la alți autori în titlu. Și nu e vorba că-mi plac ori nu adverbele alea, ci pur și simplu mi se pare că abuzezi de ele în contextul dat. Cât despre metafore, de acord cu ce zici, doar că nu prea văd ce legătură ar avea cu ceea ce am comentat mai sus. Eugen.
mulţumesc Mihaela, mulţumesc pentru opinie, se poate să ai dreptate cu "peste". nu voi schimba însă, deoarece toamna, precum un avion, o maşină, se poate prăbuşi în frunze, în ape, în prăpastie etc. peptidele se prăbuşesc în frunze, nu peste ele şi odată cu ele şi toamna.
la "nişte" nu pot să schimb, aş putea doar să înlocuiesc cu altceva care începe cu litera "n", deoarece textul e scris în formă de acrostih. TOAMNA pe verticală.
Marlena, nu vreau sa ma lansez intr-o polemica lingvistica, dar exprimarea "s-au despartit marea de nisip" mi se pare incorecta, chiar si poetic vorbind... Poemul este frumos construit, insa nu mai este de actualitate, nu ca as fi acel cautator de senzatii "noi" in poezie, dar nu imi place sa citesc de prea multe ori acelasi lucru spus in atatea feluri. Cred ca un efort liric ar merita facut si in alta directie, chiar daca ar fi doar un experiment, ar improspata macar ceva din aceasta deja obscura si ultra-uzitata alegorie. Bobadil.
Sunt multe elemente care se repetă: noapte bună, să, încă, spun, cum... M-am gândit să îți las o variantă care elimină cumva o parte din ele, păstrând sensul și imaginile tale, și care așează cumva altfel anumite versuri, astfel încât repetiția să poată fi ușor integrată în poezie (ca stil): într-o noapte am vrut să-i spun iubitului meu plec nu știam cum e bine să spun „noapte bună” să fug să plâng m-am ridicat și i-am luat mâna îl țineam strâns nu mai aveam nimic de pierdut o naștere o moarte însemnau o altă strângere de mână și doar o singură clipă în care aș fi putut să plec dar n-am fost niciodată aproape el știe cum îi spun “noapte bună” cum fug cum plâng el știe… Cred că imaginea spune pe alt registru ceea ce spune poezia. Ar fi mers cumva separate. sau pe acea imagine, altă poezie. Așa simt eu.
Andu, ai putea avea dreptate, dacă am discuta doar de un singur text. Pentru mine, însă, mireasa fecioară, neo-cristul, cina cea de taină, sunt teme, leit-motive, cum vei observa dacă mă vei citi, în continuare. Mulțumesc, pentru observații și pentru aplecarea asupra textului meu! Cu amiciție,
D-le Dinu, d-voastră faceţi parte dintre aceia care cred că poezia are cuvinte preferate (lună, stele, dumnezei, codri, iubire, dor, lacrima etc), adică credeţi în poezia lexicală. Şi în cea ideatică - tre' să vorbim toţi cu dumnezeu prin versuri ori să ne declarăm iubirea de mamă. Totodată, nu faceţi distincţia între o poezie realistică şi celelalte şi nu conectaţi tema cu stilul, în speţă, faptul (cât se poate de adevărat, de altfel) redat si stilul în care se redă. Am asistat la moartea acelui om. Şi îl ştiam. Mai pe urmă, cineva mi-a spus "e ăla de debarasa mesele". Nu "care debarasa". Iniţial, în titlu, scrisesem "care", dar mi-am dat seama că deja fardam textul. Tipul care mi-a spus "e ăla de debarasa mesele" a făcut, vrând, nevrând?, cea mai succintă şi mai totală descriere a mortului... într-un limbaj atâţ de limitat/ minimalist, dar, totuşi, atât de încăpător, limpede şi nuanţat. O fi, sigur, vreun manelist, iar eu vreun papagal.
Citiţi, d-le, poezie din 2012, nu din 1800 înainte de-a intra în discuţii pseudolirice. Şi nu fiţi duşmănos!
Posibil sa fie asa, pare profetic finalul. Insa nu te pot contrazice. Nu stiu daca e poezie, doar curiozitatea m-a facut sa citesc textul in intregime. Vad ca e si un mic / mare scandal la comentarii, am citit in diagonala. E vorba de sublimarea spiritului aici. Metafizic vorbind, ai considerat ca e necesara o distrugere "in masa", cel putin utopica, pentru o renastere spirituala. Literar, e destul de bine scris textul. Legendele nu dispar niciodata.
Nu înțeleg ce rost are să postezi pe site poeme publicate pe hârtie, poate ar merge o secțiune specială la postare de tipul 'publicate'.
NU de altceva, dar ca să știe lumea și cum să citească și cum să comenteze.
Pentru că una este un poem mai vechi care a fost eventual pus pe unele site-uri și este re-pus în atenție pe H acum și alta un poem care aparține unui volum care a văzut lumina tiparului.
Right?
mai nicodeme, nici la poezie nu te pricepi si nici la california. pentru ca e o aberatie (sau o minciuna) sa spui ca cineva locuieste in ladera ranch de 20 de ani. (ma intreb cite alte minciunele sau gogosi din astea mai vinzi pe aici pentru ca lumea nu le stie). in orice caz, ladera ranch a inceput sa fie construita prin 1999, asa cum de altfel scrie si prin wikipedia. asa ca nimeni nu locuia pe acolo acum 20 de ani (asta in cazul in care prietenul asta bun al tau nu locuia cumva pe cimp sub cerul liber).
in ce priveste intilnirea, ti-o spun amical ca nu ma intereseaza. faci parte din acea categorie de oameni cu care mi-ar displace profund sa ma intilnesc. (hint: este vorba de caracterul tau - sau mai ales de lipsa lui). dar daca tii neaparat sa vii si sa iti ceri scuze de la sotia si familia mea pentru toate mitocaniile si mojiciile pe care le-ai spus despre ei pe aici pe parcursul timpului nu te pot impiedica. alt fel de intilnire nu ma intereseaza. si nu (mai) locuiesc in dana point.
frumos zis, imi place "anatomizarea" poetica a pronuntiei lui "te iubesc", pot sa o consider chiar o inovatie reusita. Finalul este mai pretentios, imi place ideea insa ceva pe acolo, printre enumerari, nu ma face sa fiu fericit... poate "fisurate. ingeri de abur".. poate. Oricum, un poem care mie imi spune ca Laurentiu stapaneste un limbaj poetic, aici al aparentei contradictii. Penita de apreciere. Andu
Alina, e posibil să ai dreptate.Ai ales din poem pasajele cele mai sugestive.Această concentrare, propusă de tine, dă forță mai mare imaginilor. Mulțumesc pentru opinie
D-le Dinu, am argumentat observaţiile alea, deci nu-s tocmai subiective. (repet: cel puţin "merge îndărăt ca racul" este o perlă. Ne-o spune logica cea de toate zilele, nu academia, pen' că racul mergând îndărăt, adverbul "îndărăt" nu mai suporta comparaţia fără să devină un pleonasm artistic). Nu mai insist. Mai spun doar că, dacă d-voastră consideraţi că acest text (inspirat!) este unul reuşit, atunci, personal, vă doresc neinspiraţie.
Referitor la pierderea d-voastră ca cititori, ce să spun - nu-i tocmai ceva fără de care să nu pot trăi. Eu am să continui să vă citesc. Consider că aţi făcut progrese destul de mari. Până la acest text. Seara bună!
Andule...sincer : nu mai rețin cum îmi spuneai înainte. Consider că doar un tip răzbunător ar ține minte vreo poreclă sau ceva peiorativ. Eu niciodată. Am pornit mereu de la premiza că suntem oameni și uneori descoperi o prietenie chiar la așa-zisul inamic...dară-mi-te în hîrjoanele dintre vechi amici. Uite, actualmente sunt făcut bozgor de unul dintre cei mai buni prieteni ai mei pe un site de profil și știu că sunt făcut de drag și de diliu ce-i sunt lui, nicidecum de altceva. Așadar chiar n-are importanță cum îmi spuneai de vreme ce n-a murit nimeni de asta. Și hai să ne trăim Andule de să tune naiba în ea de tristețe...:)
Sunt margini ale altor șapte coline, acolo pot locui prieteni, așa cum sunt și alte parcuri cu același nume, alți tei și alți castani înfloriți. Așa cum nu știu cât este de înțeles din vers și nici din ce nume se poate rosti o salutare către bunul prieten, dacă ar fi să fie. Sau toate acestea par de domeniul sf. :)
"promovarea și stimularea" bazaconiilor literare are loc aici, pe situl tău, profetule! poezia e ceva ce voi nu sunteti capabili sa faceți. nu toți, câțiva dintre voi cu tărâțe în loc de minte. areopag de junglă, asta e forumul tău. am crezut că te vei vindeca, dar nici dracul (Doamne iartă-mă) nu te mai poate vindeca!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ela, ar fi momentul, pardon! ESTE momentul să scrii cum simți tu și nu cum deranjează pe cineva sau pe altcineva. Ce naiba, doar ești poeta, nu muncitoare la apaca! poezia pe care tocmai am citit-o este chiar pe gustul meu. trei episoade ce conțin atâta mister încât să te lase să interpretezi cum vrei conținutul. însă nu există dubii că este vorba despre iubire și separare, o separare nedorită. ultima strofă s-a lipit cel mai bine de mine, "calul de salcie" mai ales... "a doua zi voi lua forma ta"... mda... "mereu"... nu te lași deloc de cuvinte frumoase, mereu...
pentru textul : secret revelation deAdriana, ce pot spune... mulțumesc pentru semnul tău de lectură atât de important pentru mine.
pentru textul : en garde deȘi apoi, de ce nu?
En-garde!
Margas
va multumesc pt sfaturi si comentarii.
"luminile" prea prezente in text, aveau rolul de a sublinia o anumita dispozitie a personajului, fac parte din felul sau de a percepe lumea intr-un anumit moment- aici aveti insa de-a face cu un fragment si nu se poate intelege mare lucru, banuiesc...
pentru textul : Spre periferie deva salut
n-am spus niciodata ca stiu a amesteca culorile potrivit si nici ca liniile desenului poetic sunt clare, exista o stransa legatura intre titlu si text desi nu o vedeti.. hore israel semnifica o chemare catre om spre meditatie iar catre dumnezeu spre ajutor, e o pseudopsalm; subtitlul da numele colectiei. nu contest, poate aveti dreptate cand afirmati faptul ca textul meu e slab si haotic, o sa revin intr-o zi asupra lui, nu e prima data cand elementele ce imi alcatuiesc siragurile au culori si marimi diferite... un fir rosu le leaga chiar daca el nu e mereu la vedere. am recitit textul si mie mi se pare la fel de inteligibil si inchegat incat privesc cu mirare ceea ce imi spuneti. vorbesc aici de destin si sansa pornind de la faptul ca moartea e singurul loz castigator si pentru cei care si-au ratat viata, totodata apare marea ce da o anumita grandoare ceremoniei de inmormantare, marea ca o piramida faraonica, imi pun problema asupra faptului ca desi vorbim despre aceleasi lucruri, le compunem si recompunem diferit in mintea noastra. cred intr-o poetica ce unora li s-ar parea grandomana, sunt adepta spatiilor mari, ample, a gesturilor generoase,intr-o migrare spre dramaturgic a lirismului, sunt mai mult monologuri decat poeme clasice, intr-un stil recitativic, declamator. ar trebui sa ascultati aria hore israel din oratoriul elias de felix mendelssohn-bartholdy... simt in plex minorul lamento al primei parti ...recunosc, gandirea mea vine dinspre muzica, insa o sa ma gandesc la ceea ce mi-ati spus. multumesc de trecere si de lectura. kelaro
pentru textul : Höre Israel deTitlul ne duce într-un sens giratoriu cu multe direcţii, însă abia spre finalul poemului, observăm care a fost direcţia bună şi, ,,uneori, numai uneori” :) (mi-a plăcut accentuarea din poem), suntem nevoiţi să ne întoarcem din drum. Poemul are o voce interioară, şi ca să fiu în ton cu primul enunţ, o să o asemăn cu vocea de la GPS :) (sper să nu banalizez că nu m-aş ierta), care îmi dă nişte indicii în primele două strofe că se vrea o pledoarie lirică pentru omul OM, pentru adevăratele valori, pentru ,,esenţele tari ţinute în sticluţe mici”… ,,o întoarcere la lucrurile mici”. Aceste indicii sunt: ,, puţinii noştri oameni” şi ,, ne privim bănuitori o clipă/ şi mergem mai departe”. Epitetul ,,puţinii” în contrast cu miliardele arată clar cât de rari sunt adevăraţii oameni, cei care sunt surprinşi în următoarele strofe. De aici încolo o să tac, cu degetul la tâmplă, întrebându-mă cât loc am în inimă, câtă pâine am în mâini, cât timp am pentru ,,foamea şi setea” semenului meu...
Apreciez tot poemul, însă aş evidenţia câteva expresii: ,,
,, tâmplarii cioplesc mese în tâmple” ( şi trag cu ochiul şi la ,,întâmplare”, o aparentă familie de cuvinte ); ,,toamna începe să usture galben”, ,,viile norilor ne toarnă mov în ochi” ( foarte bine alese culorile galben şi mov, culori complementare, specifice toamnei şi cu bună sugestie a unor stări interioare); ,, cineva întârzie pe loc, cu umerii deschişi”, ,, zâmbind ceaţă, ultimul aduce apă”.
Şi, evident, finalul, după care chiar tac:
,, Şi acolo, împreună,
aprinzând focul cu tăcerea noastră,
aşteptăm cu toţii alţi tâmplari
şi aceeaşi întrebare.”
Peniţa de aur e la tine!
pentru textul : Întoarcerea la lucrurile mici deemanuel, nu stiu cum sa raspund la aceste rinduri. iata ca pot fi si fara replica. multumesc
pentru textul : cuvintelepecarevreausățilespun deAdrian, despre ce vorbim aici? Cum adică „nu ştiu de ce pur şi simplu preiei păreri, în loc să le treci prin filtrul tău raţional-cultural, şi să le faci upgrade”? Ți-am spus exact care e părerea mea în urma lecturii, fără, cum zici tu, „să preiau păreri”. Nu am zis că titlul trebuie să fie ”abscons” ori ”intuitibil”, ci doar de faptul că am mai întâlnit „tratatul de dragoste” și la alți autori în titlu. Și nu e vorba că-mi plac ori nu adverbele alea, ci pur și simplu mi se pare că abuzezi de ele în contextul dat. Cât despre metafore, de acord cu ce zici, doar că nu prea văd ce legătură ar avea cu ceea ce am comentat mai sus. Eugen.
pentru textul : Tratat despre dragoste, pulovere şi fluturi dedefinitiile astea poetizate nu ne mai spun nimic, incearca un discurs simplu despre lucrurile simple ...care fac viata atat de complicata :d
pentru textul : points faibles demulţumesc Mihaela, mulţumesc pentru opinie, se poate să ai dreptate cu "peste". nu voi schimba însă, deoarece toamna, precum un avion, o maşină, se poate prăbuşi în frunze, în ape, în prăpastie etc. peptidele se prăbuşesc în frunze, nu peste ele şi odată cu ele şi toamna.
la "nişte" nu pot să schimb, aş putea doar să înlocuiesc cu altceva care începe cu litera "n", deoarece textul e scris în formă de acrostih. TOAMNA pe verticală.
pentru textul : newsflash/2 deMarlena, nu vreau sa ma lansez intr-o polemica lingvistica, dar exprimarea "s-au despartit marea de nisip" mi se pare incorecta, chiar si poetic vorbind... Poemul este frumos construit, insa nu mai este de actualitate, nu ca as fi acel cautator de senzatii "noi" in poezie, dar nu imi place sa citesc de prea multe ori acelasi lucru spus in atatea feluri. Cred ca un efort liric ar merita facut si in alta directie, chiar daca ar fi doar un experiment, ar improspata macar ceva din aceasta deja obscura si ultra-uzitata alegorie. Bobadil.
pentru textul : S-au despărțit, marea de nisip deSunt multe elemente care se repetă: noapte bună, să, încă, spun, cum... M-am gândit să îți las o variantă care elimină cumva o parte din ele, păstrând sensul și imaginile tale, și care așează cumva altfel anumite versuri, astfel încât repetiția să poată fi ușor integrată în poezie (ca stil): într-o noapte am vrut să-i spun iubitului meu plec nu știam cum e bine să spun „noapte bună” să fug să plâng m-am ridicat și i-am luat mâna îl țineam strâns nu mai aveam nimic de pierdut o naștere o moarte însemnau o altă strângere de mână și doar o singură clipă în care aș fi putut să plec dar n-am fost niciodată aproape el știe cum îi spun “noapte bună” cum fug cum plâng el știe… Cred că imaginea spune pe alt registru ceea ce spune poezia. Ar fi mers cumva separate. sau pe acea imagine, altă poezie. Așa simt eu.
pentru textul : El știe... deAndu, ai putea avea dreptate, dacă am discuta doar de un singur text. Pentru mine, însă, mireasa fecioară, neo-cristul, cina cea de taină, sunt teme, leit-motive, cum vei observa dacă mă vei citi, în continuare. Mulțumesc, pentru observații și pentru aplecarea asupra textului meu! Cu amiciție,
pentru textul : scrisoare către fratele meu iuda deMariana, mulţumesc de incursiunea şi dezlegări!
D-le Dinu, d-voastră faceţi parte dintre aceia care cred că poezia are cuvinte preferate (lună, stele, dumnezei, codri, iubire, dor, lacrima etc), adică credeţi în poezia lexicală. Şi în cea ideatică - tre' să vorbim toţi cu dumnezeu prin versuri ori să ne declarăm iubirea de mamă. Totodată, nu faceţi distincţia între o poezie realistică şi celelalte şi nu conectaţi tema cu stilul, în speţă, faptul (cât se poate de adevărat, de altfel) redat si stilul în care se redă. Am asistat la moartea acelui om. Şi îl ştiam. Mai pe urmă, cineva mi-a spus "e ăla de debarasa mesele". Nu "care debarasa". Iniţial, în titlu, scrisesem "care", dar mi-am dat seama că deja fardam textul. Tipul care mi-a spus "e ăla de debarasa mesele" a făcut, vrând, nevrând?, cea mai succintă şi mai totală descriere a mortului... într-un limbaj atâţ de limitat/ minimalist, dar, totuşi, atât de încăpător, limpede şi nuanţat. O fi, sigur, vreun manelist, iar eu vreun papagal.
Citiţi, d-le, poezie din 2012, nu din 1800 înainte de-a intra în discuţii pseudolirice. Şi nu fiţi duşmănos!
Raluca, Sebi, vă mulţumesc!
pentru textul : A murit ăla de debarasa mesele dedesigur nu sînt eu cel care te bate pe umăr dar cu siguranță textul acesta m-a făcut să zîmbesc. are șanse să devină clasic.
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi desă îți spun un secret dar să nu spui la nimeni: nu e obligație... "je t'aime aller-retour" sună bine...
pentru textul : Te iubesc dus-întors deam corectat si o sa ma gandesc la cele semnalate de tine.
pentru textul : de vorbă cu tine II deAdriana, Andrei, eu am renuntat demult sa scriu. Acum vorbesc. Multumesc.
pentru textul : there are no new messages in your inbox dePosibil sa fie asa, pare profetic finalul. Insa nu te pot contrazice. Nu stiu daca e poezie, doar curiozitatea m-a facut sa citesc textul in intregime. Vad ca e si un mic / mare scandal la comentarii, am citit in diagonala. E vorba de sublimarea spiritului aici. Metafizic vorbind, ai considerat ca e necesara o distrugere "in masa", cel putin utopica, pentru o renastere spirituala. Literar, e destul de bine scris textul. Legendele nu dispar niciodata.
pentru textul : fericirea II descara va ramane, scara e poezia. cum s-o arunc?
pentru textul : ramura de foc a fericirii deNu înțeleg ce rost are să postezi pe site poeme publicate pe hârtie, poate ar merge o secțiune specială la postare de tipul 'publicate'.
pentru textul : cu o gaură mare pătrată în piept ▒ deNU de altceva, dar ca să știe lumea și cum să citească și cum să comenteze.
Pentru că una este un poem mai vechi care a fost eventual pus pe unele site-uri și este re-pus în atenție pe H acum și alta un poem care aparține unui volum care a văzut lumina tiparului.
Right?
mai nicodeme, nici la poezie nu te pricepi si nici la california. pentru ca e o aberatie (sau o minciuna) sa spui ca cineva locuieste in ladera ranch de 20 de ani. (ma intreb cite alte minciunele sau gogosi din astea mai vinzi pe aici pentru ca lumea nu le stie). in orice caz, ladera ranch a inceput sa fie construita prin 1999, asa cum de altfel scrie si prin wikipedia. asa ca nimeni nu locuia pe acolo acum 20 de ani (asta in cazul in care prietenul asta bun al tau nu locuia cumva pe cimp sub cerul liber).
pentru textul : psalm dein ce priveste intilnirea, ti-o spun amical ca nu ma intereseaza. faci parte din acea categorie de oameni cu care mi-ar displace profund sa ma intilnesc. (hint: este vorba de caracterul tau - sau mai ales de lipsa lui). dar daca tii neaparat sa vii si sa iti ceri scuze de la sotia si familia mea pentru toate mitocaniile si mojiciile pe care le-ai spus despre ei pe aici pe parcursul timpului nu te pot impiedica. alt fel de intilnire nu ma intereseaza. si nu (mai) locuiesc in dana point.
frumos zis, imi place "anatomizarea" poetica a pronuntiei lui "te iubesc", pot sa o consider chiar o inovatie reusita. Finalul este mai pretentios, imi place ideea insa ceva pe acolo, printre enumerari, nu ma face sa fiu fericit... poate "fisurate. ingeri de abur".. poate. Oricum, un poem care mie imi spune ca Laurentiu stapaneste un limbaj poetic, aici al aparentei contradictii. Penita de apreciere. Andu
pentru textul : Metamorfoze deAlina, e posibil să ai dreptate.Ai ales din poem pasajele cele mai sugestive.Această concentrare, propusă de tine, dă forță mai mare imaginilor. Mulțumesc pentru opinie
pentru textul : pentru tine aș decupa o felie de cer deD-le Dinu, am argumentat observaţiile alea, deci nu-s tocmai subiective. (repet: cel puţin "merge îndărăt ca racul" este o perlă. Ne-o spune logica cea de toate zilele, nu academia, pen' că racul mergând îndărăt, adverbul "îndărăt" nu mai suporta comparaţia fără să devină un pleonasm artistic). Nu mai insist. Mai spun doar că, dacă d-voastră consideraţi că acest text (inspirat!) este unul reuşit, atunci, personal, vă doresc neinspiraţie.
Referitor la pierderea d-voastră ca cititori, ce să spun - nu-i tocmai ceva fără de care să nu pot trăi. Eu am să continui să vă citesc. Consider că aţi făcut progrese destul de mari. Până la acest text. Seara bună!
pentru textul : fotografie din spaţiu deAndule...sincer : nu mai rețin cum îmi spuneai înainte. Consider că doar un tip răzbunător ar ține minte vreo poreclă sau ceva peiorativ. Eu niciodată. Am pornit mereu de la premiza că suntem oameni și uneori descoperi o prietenie chiar la așa-zisul inamic...dară-mi-te în hîrjoanele dintre vechi amici. Uite, actualmente sunt făcut bozgor de unul dintre cei mai buni prieteni ai mei pe un site de profil și știu că sunt făcut de drag și de diliu ce-i sunt lui, nicidecum de altceva. Așadar chiar n-are importanță cum îmi spuneai de vreme ce n-a murit nimeni de asta. Și hai să ne trăim Andule de să tune naiba în ea de tristețe...:)
pentru textul : Bestial Planet deSchimb imediat. Mulțumesc pentru atenționare.
pentru textul : Restaurare picturi... amintiri deScuze pentru "LA LAbis".
pentru textul : domnule Labiș deSunt margini ale altor șapte coline, acolo pot locui prieteni, așa cum sunt și alte parcuri cu același nume, alți tei și alți castani înfloriți. Așa cum nu știu cât este de înțeles din vers și nici din ce nume se poate rosti o salutare către bunul prieten, dacă ar fi să fie. Sau toate acestea par de domeniul sf. :)
pentru textul : și zeii plîng deun pisic/ atat de mic/ facea baie-ntr-o/ fantana.
pentru textul : Pisica neagră de"promovarea și stimularea" bazaconiilor literare are loc aici, pe situl tău, profetule! poezia e ceva ce voi nu sunteti capabili sa faceți. nu toți, câțiva dintre voi cu tărâțe în loc de minte. areopag de junglă, asta e forumul tău. am crezut că te vei vindeca, dar nici dracul (Doamne iartă-mă) nu te mai poate vindeca!
pentru textul : ce frumusețe rară dePagini