a.a.a. -
Şi uite aşa,
un frate de sânge spirtuit îţi face rafturi în carne,
lăsându-te să mori pe casa scării,
ca un somn eşuat în veceu
după ce-a înghiţit toată morala vieţii.
Moartea nu întreabă pe nimeni cum a ajuns aşa,
de ce nu poartă ac potrivit la cravată, de ce nu
cârpeşte cerul cu luceferii din degetul mic, de ce nu
a omorât şi el pe cineva când a avut ocazia;
moartea spune cel mult băi, fraiere, ştii că-s lungă,
cumva definitivă şi beau numai suflete dietetice şi numai
la pai.
Şi uite aşa,
după toate micile lupte date în afară
şi marile războaie dinăuntru,
şansa ca mă-ta să afle că ai crăpat
ori ca vreun străin să-ţi privească sacul inml cu oareşce îngăduinţă
pare singurul rai posibil.
Poezie:
Comentarii
Limbajul colocvial folosit pe
Maria - Doina -
Limbajul colocvial folosit pe alocuri se constituie un fel de ,,apărare", un fel de scut, în fața celei ce vrea să ia bruma de viață pic cu pic, pe îndelete, ca o plăcere sadică.
Îmi place cum e structurat poemul. În prima și în ultima strofă eul liric se ascunde după persoana a II-a, specific limbajului colocvial. Strofa mediană face tranziția de la particular la general, face precizări despre o anume identitate, iar ultima strofă surprinde prin cele două șanse. Pe scurt, e un poem în care ideea, mesajul, domină starea, ba chiar se observă o anume detașare de aceasta. Sau, cel puțin, așa pare a fi intenția autorului.
(cât despre inml, una dintre fete voia să fie medic legist :), bine că s-a răzgândit )
uite,
nicodem -
titlul mi se pare a da în manea, iertată fie-mi opinia. apoi, cu un text ca ăsta (cuprinzând cuvinte ca: sînge spirtuit, veceu, băi fraiere, şansa ca mă-ta să afle că ai crăpat), nu poţi aspira la vreun comentariu înalt, la vreun premiu literar, etc. Dac-ai trimite textul la o revistă onorabilă şi-ar găsi culcuşul la coşul de gunoi, serios. nu zic şantier, zic pardon! mie nici prin gând nu mi-ar trece să încerc să public aşa ceva!
un text sincer care mușcă din
sebi -
un text sincer care mușcă din cititor. nu-l poți citi fără să nu ai o opinie: favorabilă ori ba. asta e mai puțin important. cert este că te năucește fără a fi neapărat teribilist. e ca un glonț care, la calibrarea armei, a țîșnit pe țeavă. și l-a ucis pe ăla de debarasa.
- răsp -
a.a.a. -
Mariana, mulţumesc de incursiunea şi dezlegări!
D-le Dinu, d-voastră faceţi parte dintre aceia care cred că poezia are cuvinte preferate (lună, stele, dumnezei, codri, iubire, dor, lacrima etc), adică credeţi în poezia lexicală. Şi în cea ideatică - tre' să vorbim toţi cu dumnezeu prin versuri ori să ne declarăm iubirea de mamă. Totodată, nu faceţi distincţia între o poezie realistică şi celelalte şi nu conectaţi tema cu stilul, în speţă, faptul (cât se poate de adevărat, de altfel) redat si stilul în care se redă. Am asistat la moartea acelui om. Şi îl ştiam. Mai pe urmă, cineva mi-a spus "e ăla de debarasa mesele". Nu "care debarasa". Iniţial, în titlu, scrisesem "care", dar mi-am dat seama că deja fardam textul. Tipul care mi-a spus "e ăla de debarasa mesele" a făcut, vrând, nevrând?, cea mai succintă şi mai totală descriere a mortului... într-un limbaj atâţ de limitat/ minimalist, dar, totuşi, atât de încăpător, limpede şi nuanţat. O fi, sigur, vreun manelist, iar eu vreun papagal.
Citiţi, d-le, poezie din 2012, nu din 1800 înainte de-a intra în discuţii pseudolirice. Şi nu fiţi duşmănos!
Raluca, Sebi, vă mulţumesc!
zile
kalipeto -
da, doamnă mare moartea asta. și nu trimite nici telegrame... Tocmai ai redat excelent un moment dintr-ăla de viață despuiată până la os în miezul unei toamne ce stă să înghețe. Mulțam, zile bune îți doresc!
poate puțin cam prea multe
Virgil -
poate puțin cam prea multe cuvinte pe alocurea dar are suflet. ceea ce nu e ușor să pui cu adevărat în niște amărîte de litere.