o proza plina de simboluri ascunse... M-a lasat serios pe ganduri finalul, in care am regasit problema integrarii in societate, o intrebare care il framanta pe om din cele mai vechi timpuri... nu pot decat sa te felicit si sa iti multumesc pentru aceasta pagina de proza spumoasa... cu drag petre
Snowdon King, imi sunt f clare avantajele si dezavantajele mediului literar web si cred ca si tie. dar in afara de "novici" si cei care "le faciliteaza munca de atelier" nu stiu cu ce fel de useri ai mai avut tangente. iar daca n-ai avut nu inseamna ca n-ai fi putut avea.
e doar un experiment.. multumesc pentru opinii, daca sunteti draguta imi spuneti concret ce va deranjeaza la versul patru ,aripile tale ar mai bune ca pelerina, ca sa stiu ce sa corectez.
Batori, pacat ca nu ai reusit sa citesti pana la sfarsit, ca sfarsitul e cel mai reusit. Multumesc pentru opinie! Voi tine cont de ce ai scris tu. Sau poate ca nu :-).
Pai si eu as renunta, dar cum altfel sa spun ? Motul e "ieri-ul" de care atarnam cu totii. Cordonul ombilical, dar eu am o problema cu imaginea aia :). Ma bucur daca ti-a placut. Daca e doar "reusit", ma bucur mai putin.
1. ideea este mai degrabă lipsă? trebuie să te hotărăști. crezi că e un poem care se axează pe idee?
R: Da. Dar nu Idee, ci idee, respectiv cea a întâmpinării într-un mod melancolic/pesimist a noului an, a unei altfel de întâmpinări faţă de omul care nu este poet.
2. imaginea este absentă și ștearsă. pentru că nu este imagine este context care susține discursul.
R: Mă refeream în mod concret la imagine. Aici, de exemplu este lipsă: "în noaptea dintre ani am să mănânc o felie de tort
cu gândul departe
am să mă plimb printre grupuri
cu un pahar în mână", iar aici este prezentă, dar ştearsă, nereuşită: "care se mulează pe mine mă sărută
și mă recunoaște al ei
precum căldura unei femei pe jumătate amețită
atunci din abis
brațele tale vor lumina un timp
pe gâtul meu rece"
3. detașare mimată? sună și puțin straniu, eu aș fi spus falsă ... dar sunt curios unde o vezi.
R: De ce sună straniu? Unii autori apelează de multe ori la ea, în dorinţa de-a fugi de patetic. Ea se obţine prin destule mecanisme, de care nu eşti strain. Nu spun fals, pentru că atunci ar suna a acuză pentru poetizare. Aici o văd: "pentru că am multe absențe peste care nu pot trece
decât sprijinit în amintiri
și în poze vechi
unde eram tânăr lejer în frumusețea unei lumi vii
deci în noaptea dintre ani
am să ies devreme afară și o să îmi spun în gând la
multi ani pentru că afară", unde ea e clar folosită începând cu "am să ies devreme afară..."
4. adâncimea nu e la fel de perceptibilă... trebuie să fie perceptibilă o adâncime? eu aș fi spus că e superficială...
R: Pentru mine, da. Perceptibilă în sensul de-a lua în calcul că un vers nu se sfârşeşte după primul strat metaforic; perceptibilă în sensul de-a stărui pe un vers, pe un grup de versuri; perceptibilă în sensul în care autorul a găsit cantitatea exactă de lirism, de raţiune, de trăire.
5. notabil sau nu, (eu aș fi spus nimic remarcabil) îți mulțumesc pentru semn și aștept cu toată deschiderea argumentația pe text.
R: Chestie de moment.
Bun. Am încercat să-mi argumetnez punctul de vedere, deşi mă întreb dacă nu era mai simplu să spun "asta e părerea mea", lăsând-o aşa. Bineînţeles că nu am pretenţia de-a avea oareşce dreptate, de obiectivitate etc... Ştiu că, în cele din urmă, obiectivitatea (nu în sens filosofic, ci literar) nu-i decât majoritatea
subiectivităţii şi că nu există interpretări bune sau rele, ci există doar interpretări.
poemul e delicat și are imagini deosebite sensibilizate de mesaj. începutul are un impact bun: "să ne ascundem în spatele casei noastre cineva semănase un cimitir avea cruci scuturate vișini iarbă aspră bujori și o biserică unde se mai rugau doar liliecii uneori trecea Dumnezeu pe acolo să culeagă sunătoare și fragi" atenție însă la "scrânciobe": e un substantiv neutru (scrânciob - scrâncioburi) .
imi vine in minte o intrebare copilaroasa: creierele astea or cunoaste in aceeasi masura toate programele partii stangi si partii drepte? or fi unele care nu stiu sa se autofolseasca?
inca una: dar programele astea au aceeasi complexitate?
ei uite că eu nu sînt neaparat de acord. este adevărat că textul nu se remarcă prin strălucire sau orice fel de "lucire". dar ceea ce observ este acea abilitate de a sugera inefabilul și alunecarea asta în diferite spații temporale. aș spune destul de ciudat acest lucru și poate chiar contrară filozofiei japoneze care admiră mirajul momentului. aici, în acest text nu există moment, nu există "acum". si asta este, mi se pare mie, demn de notat. probabil că dacă ar fi o pictură (japoneză..?), o simpla tușă roșie cu pensula ar schimba foarte mult. și poate că asta lipsește textului.
În primul rând mulțumesc de trecere și atenționare am modificat cuvintele care aveau greșeli, de ceva timp mă străduiesc să evit genitivalele sper să reușesc într-o zi.
Cred ca este vorba despre talent daca cea bantuita de amintiri, sa zicem ca ar putea fi chiar autoarea in cazul nostru, reuseste sa induca lectorului o obsesie asemanatoare... e vorba despre numele acesta, Arius, foarte bine ales. Contine in potenta o multime de trimiteri... ereticul, Darius (hmm), arian, aries etc E acest nume un soi de gara a unor posibile sensuri de care Bianca se foloseste ca de un carlig pentru a crea acea stare de constiinta alterata necesara perceperii textului. Frumos conturata imaginea batranei cu tot ceea ce simbolizeaza ea intr-un oras atat de libertin precum Amsterdamul, obsesie mai veche a autoarei. Mi-a placut si finalul... schimbarea este in acest caz evidenta :)
De remarcat fragmentul în care studentul decide sa nu mai scrie dictarea. Suspansul creşte până acolo unde am avut impresia că Gheonea va fi înjunghiat cu pixul. Mai ales după: "Sau pe Darius. Inima i se băngănea în coșul pieptului ca într-o carcasă de tablă. Îndreptă pixul în poziție verticală. Așeză aproape cu emfază degetul mare pe buton, ... făcu în clipa aceea un fel de tîrg cu viața...".
Atrag atenţia asupra faptului că textul trebuie corectat în destul de multe locuri, în ceea ce priveşte punctuaţia, în special la punctele de suspensie urmate de semnul întrebării (există ba două, ba trei, dar cu eraore de spaţiu; am văzut undeva ca după ele sau inaintea lor urmează virgulă, ceea ce nu merge deloc etc).
atunci când poezia este un mănunchi de neadevăruri, cum în ultimul timp, de dragul artei zicem noi, este,
poezia e pe IV(ai vi). ea va muri odată cu veacul acesta.
deloc surprinzatoare reactie, colega. doar ca ea nu are legatura cu textul, ci mai degraba cu reactiile mele de sub textele domniei tale.
daca ai fi citit textul nu ai mai fi pus intrebarea. deci ce spui in continuare e nul si neavenit.
Pentru că Virgil a avut bunăvoința de a face această problemă cât de transparentă se face, (și consider aceasta o politică extrem de corectă), voi încerca să îmi expun în câteva cuvinte părerea despre această revenire. Ceea ce încearcă Virgil să facă nu este să inventeze roata și nici să se dea pe după deget, botezând lucrurile altfel ca să-i vină lui apa la moara. Nu, instituția "recursului", fie el și extraordinar, ca acesta, nu a inventat-o el, așa că până aici mi se pare fair. Oricine ar trebui să aibă dreptul (și subliniez oricine, pentru că argumentele lui Dorin nu sunt nici ele apă de ploaie, ci sunt justificate) la o revenire și eventual comutare a unei sancțiuni... atâta vreme cât au intervenit circumstanțe care justifică schimbarea de atitudine. Dar aici, cred eu, intervin cele două anomalii, dintre care una este, după părerea mea, insurmontabilă fără riscuri. În toata situațiile pe care le cunosc eu, instituția "pardonării" să-i spunem este strâns legată de ideea inexistenței oricărei legături între "instanța" care a hotărât sancțiunea inițial și aceea care admite "recursul extraordinar", cea care "revocă" hotărârea primei instanțe. Nu reușesc să văd principial rezolvarea acestei probleme, deși practic este clar că nimic nu te oprește. Numai că nenumăratele probleme la nivel de conștiință pe care ar trebui să le ridice sunt, cel puțin pentru mine, copleșitoare. Poate că singura soluție pe care aș fi văzut-o ar fi fost dacă Virgil nu ar fi votat pentru suspendare, și dacă el și-ar păstra dreptul de a ace astfel de reveniri. Desigur, există riscuri grămadă și aici, iar el este clar că dorește pe cât posibil să nu ia decizii de unul singur. Dar, repet, să votez tot eu împotriva a ceea ce am votat cu ceva timp în urmă mie mi se pare o problemă de conștiință foarte grea. Cea de-a doua anomalie este aceea remarcată și de către Dorin: aparentul discreționar în această "pardonare". Ce anume trebuie să se schimbe pentru a se reveni asupra unei astfel de decizii? Care sunt elementele care îi pot asigura pe membrii hermeneia că plagiatul este tratat cu cea mai mare seriozitate și că un astfel de gest este și rămâne în esența lui unul "extraordinar"? L-aș mai ruga pe Virgil să mai facă o precizare, din spiritul de dreptate care știu că îl caracterizează, referitor la autorul primului text de la info prin care s-a semnalat plagiatului lui Bobadil. Aceasta pentru a răspunde acestuia din urmă, desigur, care afirmă: "Si cand am spus ca reactia a fost un pic exagerata, nu m-am referit la desfiintarea contului meu (masura pe deplin justificata) ci la publicitatea inutila si daunatoare pe care mi-au facut-o cei care au publicat la sectiunea "info" primul anunt "incident de plagiat pe hermeneia" in care s-a folosit numele meu adevarat (si nu cel cu care sunt inregistrat pe site), lucru care m-a prejudiciat destul de mult . Atat si multumesc inca o data pentru intelegere." Altfel, gesturile frumoase îi onorează pe aceia care le fac, și ar trebui să se reflecte dublu în atitudinea acelora cărora le sunt adresate. Să sperăm că așa se va întâmpla și în acest caz.
E un poem la care am rezonat. Este cursiv, am reușit să iau pulsul ideii, care, ca un fir roșu străbate poemul.
Aș veni cu sugestii în legătură cu anumite expresii: înțeleg necesitatea utilizării sintagmei „liniște albastră”, dar aș încerca să abordez ideea firmamentului altfel. Apoi, nu știu dacă era nevoie de acea precizare „toate geamurile”, cred că se poate renunța la „toate”. Dacă mi-e permis, voi lăsa varianta mea în subsolul acestui text:
mă avânt de pe o filă spre cer
dă-mi drumul încet să nu cad
pentru că nu mai am unde
albastrul îmi va judeca durerile
firele s-au rupt în bătaia pulsului
acolo unde cândva se juca viaţa
doar degetele amorţite
nu le atinge
nu trebuie
lasă-mă
deschide-ți geamurile
şi dă-mi drumul încet
eu voi pleca printre strigăte ca o umbră
Și încă ceva,(abia acum am sesizat), deși se justifică în context acel „încet” din prima și ultima strofă, poate totuși reușești să găsești ceva și să-l înlocuiești pe unul din ele(adverb).
Sunt primul care să vă dau dreptate. Şi v-ar fi dat, probabil, dreptate şi alţii, dacă v-aţi fi pronunţat în legătură cu vreun text al meu înainte ca eu să mă pronunţ foarte critic apropo de textele (pentru că, de fapt, e vorba de toate textele ) dumneavoastră.
Eu sunt de acord că sunteţi o persoană respectabilă, dar, din nefericire, scrieţi slăbuţ.
Apoi, e bine să ştiţi că vorbele "un pas mic pentru om, dar uriaş pentru omenire" îi aparţin cosmonautului american Neil Armstrong şi au fost rostite atunci când a pus, pentru prima dată, piciorul pe Lună. În textul meu mai e un citat, dintr-un cunoscut poet. Nu vă spun care e citatul (şi nici care e poetul), poate-l daţi ca exemplu de loc comun.
În rest, numai de bine!
sunt multe părți care îmi cad bine, și sufletește și stilistic. îmi place, dar cred că mai trebuie periat textul cândva, la rece. atmosfera m-a prins și e frumoasă, Ioane! seară plăcută ție!
Domnule Titarenco, dupa ce am fost jignit de un autor (superior mie ca nivel) pe situl dv, v-am adresat un e-mail prin care solicitam stergerea contului. Si mi-ati raspuns: "nicolae, eu nu ti-am spus sa pleci" (citat din memorie). Am ramas surprins intrucat hermeneia mi s-a parut un sit cu reguli dure (faceati observatii la comentarii sa nu fie off, penitele sa fie argumentate, preferati postari putine si bune etc.) Apoi... eu nu fac parte din categoria elitistilor, sunt omul acela simplu din parodia recenta a lui Nincu, un om care stie ceva mai mult decat cei din urma sa, dar nu suficient sa fie important. V-as incurca fiindca este posibil sa nu inteleg creatiile, ar trebui sa ma certati si sa ma penalizati fiindca urasc diacriticele si comit greseli typo, chiar conjug aiurea cate un verb... Apoi mi se nazareste cateodata sa fac pe criticul sau pe filozoful, am o idee fixa cu moralitatea, imi sare repede tandara, refuz sa citesc exprimarile din limbi altele decat cea romana, ba chiar pledez pentru romaneasca veche din popor si cultiv imbogatirea si redescoperirea acesteea. In concluzie sunt un salbatic si, deci, nu putem avea puncte/interese comune. stiu, imi veti raspunde ca noua versiune primeste si... prostii. Ei, asta e: nu pot sa ma conving ca sunt prost. Am toate defectele, numai prost nu ma simt. Imi mai trebuie ceva timp si voi cobori cu siguranta in patratica mea. concluzie: stergeti-mi contul.
ma uite asta e un text aparte... inca nu pot sa zic ce e, dar e aparte si mie imi place, se situeaza undeva la intersectia dintre flowerpower reloaded si criza economica globala iar mie mi-a placut mult. Nu cred ca e un text "lucrat" poate mai degraba un experiment, poate un inceput de altceva... sau poate vine de altundeva... habar n-am, dar textul mi-a transmis un semnal pe care, pentru a-l recepta, am nevoie de mai mult "material" Oricum, apreciez poemul indeosebi prin amestecul insolit de romantism cu ironie fina. Asta deocamdata, desigur... Andu
stimate domn, nu pot decat sa va multumesc pentru opinii si pentru lectura. mai mult decat constructive aceste opinii si cu siguranta voi reveni asupra textului. in parte cred ca am stiut ca ceva scartie, restul am aflat acum. acolo la ascute cuvinte, sunt tare de acord. deci, revin sa mai...ascut. multumiri, inca o data.
Frumoasă repetiție poetică, parcă până și silabele sunt la locurile lor și în număr egal... dar nu asta e cel mai important, ceea ce îmi place la acest poem este îmbinarea de elemente hai să le spun clasice, imagistice, cu cele moderne, printre care acea contradicție și acea stupoare nedisimulată în fața peisajului cotidian. Fiecare incipit al fiecărei strofe merge pe această idee, și mă simt acasă în această lectură. Cred că este un poem foarte reușit, nebanal (și eu sunt una bucată citioare de poezie care am ajuns să mă plictisesc foarte repede) și... una peste alta chiar frumos, cât de desuet mai poate suna o asemenea afirmație.
Mă bucur că am citit aici așa un poem.
Margas
ella, ai grija la gramatica in comentarii. textul este slab. ai fost primita ca autor pe hermeneia. daca e dificil sa te ridici la acest nivel poti fi incadrata ca novice
peretele dezamagirii, visele berii si urarea impamantenit-romaneasca, alcatuiesc un poem-experiment laudabil pentru asocierea ideilor. in gandul cititorului raman moliile.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
totul e acolo dedesubt
cum primăverile sunt iarna seminţe
mi-aud razele scurse pe zidurile de carne
trandafirii au petale fluturi
zboară revin pe aceeaşi tulpină
cana legată de inima fântână
buzele tale arse coboară în labirint
de câte ori te privesc visând
totul e acolo dedesubt
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 22 decopiii pe care îi vom avea şi timpul
ce o să-i prelungească spre braţele chemare
o proza plina de simboluri ascunse... M-a lasat serios pe ganduri finalul, in care am regasit problema integrarii in societate, o intrebare care il framanta pe om din cele mai vechi timpuri... nu pot decat sa te felicit si sa iti multumesc pentru aceasta pagina de proza spumoasa... cu drag petre
pentru textul : Hoții raiului deSnowdon King, imi sunt f clare avantajele si dezavantajele mediului literar web si cred ca si tie. dar in afara de "novici" si cei care "le faciliteaza munca de atelier" nu stiu cu ce fel de useri ai mai avut tangente. iar daca n-ai avut nu inseamna ca n-ai fi putut avea.
pentru textul : analiza manifestului boierismului dee doar un experiment.. multumesc pentru opinii, daca sunteti draguta imi spuneti concret ce va deranjeaza la versul patru ,aripile tale ar mai bune ca pelerina, ca sa stiu ce sa corectez.
pentru textul : Înger netrebnic deBatori, pacat ca nu ai reusit sa citesti pana la sfarsit, ca sfarsitul e cel mai reusit. Multumesc pentru opinie! Voi tine cont de ce ai scris tu. Sau poate ca nu :-).
pentru textul : pa-ul domnului Pa decalci porunca a patra, pare-mi-se, ca să citez un clasic
pentru textul : fals interviu despre menirea artei dePai si eu as renunta, dar cum altfel sa spun ? Motul e "ieri-ul" de care atarnam cu totii. Cordonul ombilical, dar eu am o problema cu imaginea aia :). Ma bucur daca ti-a placut. Daca e doar "reusit", ma bucur mai putin.
pentru textul : coadă văzută la relanti de1. ideea este mai degrabă lipsă? trebuie să te hotărăști. crezi că e un poem care se axează pe idee?
R: Da. Dar nu Idee, ci idee, respectiv cea a întâmpinării într-un mod melancolic/pesimist a noului an, a unei altfel de întâmpinări faţă de omul care nu este poet.
2. imaginea este absentă și ștearsă. pentru că nu este imagine este context care susține discursul.
R: Mă refeream în mod concret la imagine. Aici, de exemplu este lipsă: "în noaptea dintre ani am să mănânc o felie de tort
cu gândul departe
am să mă plimb printre grupuri
cu un pahar în mână", iar aici este prezentă, dar ştearsă, nereuşită: "care se mulează pe mine mă sărută
și mă recunoaște al ei
precum căldura unei femei pe jumătate amețită
atunci din abis
brațele tale vor lumina un timp
pe gâtul meu rece"
3. detașare mimată? sună și puțin straniu, eu aș fi spus falsă ... dar sunt curios unde o vezi.
R: De ce sună straniu? Unii autori apelează de multe ori la ea, în dorinţa de-a fugi de patetic. Ea se obţine prin destule mecanisme, de care nu eşti strain. Nu spun fals, pentru că atunci ar suna a acuză pentru poetizare. Aici o văd: "pentru că am multe absențe peste care nu pot trece
decât sprijinit în amintiri
și în poze vechi
unde eram tânăr lejer în frumusețea unei lumi vii
deci în noaptea dintre ani
am să ies devreme afară și o să îmi spun în gând la
multi ani pentru că afară", unde ea e clar folosită începând cu "am să ies devreme afară..."
4. adâncimea nu e la fel de perceptibilă... trebuie să fie perceptibilă o adâncime? eu aș fi spus că e superficială...
R: Pentru mine, da. Perceptibilă în sensul de-a lua în calcul că un vers nu se sfârşeşte după primul strat metaforic; perceptibilă în sensul de-a stărui pe un vers, pe un grup de versuri; perceptibilă în sensul în care autorul a găsit cantitatea exactă de lirism, de raţiune, de trăire.
5. notabil sau nu, (eu aș fi spus nimic remarcabil) îți mulțumesc pentru semn și aștept cu toată deschiderea argumentația pe text.
R: Chestie de moment.
Bun. Am încercat să-mi argumetnez punctul de vedere, deşi mă întreb dacă nu era mai simplu să spun "asta e părerea mea", lăsând-o aşa. Bineînţeles că nu am pretenţia de-a avea oareşce dreptate, de obiectivitate etc... Ştiu că, în cele din urmă, obiectivitatea (nu în sens filosofic, ci literar) nu-i decât majoritatea
subiectivităţii şi că nu există interpretări bune sau rele, ci există doar interpretări.
Seară faină!
pentru textul : animalul de pradă al resemnării depoemul e delicat și are imagini deosebite sensibilizate de mesaj. începutul are un impact bun: "să ne ascundem în spatele casei noastre cineva semănase un cimitir avea cruci scuturate vișini iarbă aspră bujori și o biserică unde se mai rugau doar liliecii uneori trecea Dumnezeu pe acolo să culeagă sunătoare și fragi" atenție însă la "scrânciobe": e un substantiv neutru (scrânciob - scrâncioburi) .
pentru textul : Mult mai înalt demultumesc de trecere, promit sa raspund mai pe larg cand voi avea ceva mai mult timp.
pentru textul : Când totul începe să tacă exact așa cum se vede deText-duplicat.
pentru textul : mă bărbieresc de alb denu te dă afară din casă talentul, Nicholas, la asta mă refeream, dar n-am fost atent când am scris.
pentru textul : versurile sunt asimptomatice deimi vine in minte o intrebare copilaroasa: creierele astea or cunoaste in aceeasi masura toate programele partii stangi si partii drepte? or fi unele care nu stiu sa se autofolseasca?
pentru textul : (1) Gestaltul Arhitectural deinca una: dar programele astea au aceeasi complexitate?
ei uite că eu nu sînt neaparat de acord. este adevărat că textul nu se remarcă prin strălucire sau orice fel de "lucire". dar ceea ce observ este acea abilitate de a sugera inefabilul și alunecarea asta în diferite spații temporale. aș spune destul de ciudat acest lucru și poate chiar contrară filozofiei japoneze care admiră mirajul momentului. aici, în acest text nu există moment, nu există "acum". si asta este, mi se pare mie, demn de notat. probabil că dacă ar fi o pictură (japoneză..?), o simpla tușă roșie cu pensula ar schimba foarte mult. și poate că asta lipsește textului.
pentru textul : Grădina japoneză deÎn primul rând mulțumesc de trecere și atenționare am modificat cuvintele care aveau greșeli, de ceva timp mă străduiesc să evit genitivalele sper să reușesc într-o zi.
pentru textul : Drumul întoarcerii înflorește măceșul deCred ca este vorba despre talent daca cea bantuita de amintiri, sa zicem ca ar putea fi chiar autoarea in cazul nostru, reuseste sa induca lectorului o obsesie asemanatoare... e vorba despre numele acesta, Arius, foarte bine ales. Contine in potenta o multime de trimiteri... ereticul, Darius (hmm), arian, aries etc E acest nume un soi de gara a unor posibile sensuri de care Bianca se foloseste ca de un carlig pentru a crea acea stare de constiinta alterata necesara perceperii textului. Frumos conturata imaginea batranei cu tot ceea ce simbolizeaza ea intr-un oras atat de libertin precum Amsterdamul, obsesie mai veche a autoarei. Mi-a placut si finalul... schimbarea este in acest caz evidenta :)
pentru textul : Șapte poduri peste memorie deDe remarcat fragmentul în care studentul decide sa nu mai scrie dictarea. Suspansul creşte până acolo unde am avut impresia că Gheonea va fi înjunghiat cu pixul. Mai ales după: "Sau pe Darius. Inima i se băngănea în coșul pieptului ca într-o carcasă de tablă. Îndreptă pixul în poziție verticală. Așeză aproape cu emfază degetul mare pe buton, ... făcu în clipa aceea un fel de tîrg cu viața...".
Atrag atenţia asupra faptului că textul trebuie corectat în destul de multe locuri, în ceea ce priveşte punctuaţia, în special la punctele de suspensie urmate de semnul întrebării (există ba două, ba trei, dar cu eraore de spaţiu; am văzut undeva ca după ele sau inaintea lor urmează virgulă, ceea ce nu merge deloc etc).
pentru textul : Spoiler 3 deatunci când poezia este un mănunchi de neadevăruri, cum în ultimul timp, de dragul artei zicem noi, este,
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? depoezia e pe IV(ai vi). ea va muri odată cu veacul acesta.
deloc surprinzatoare reactie, colega. doar ca ea nu are legatura cu textul, ci mai degraba cu reactiile mele de sub textele domniei tale.
pentru textul : cinsprezece dedaca ai fi citit textul nu ai mai fi pus intrebarea. deci ce spui in continuare e nul si neavenit.
Pentru că Virgil a avut bunăvoința de a face această problemă cât de transparentă se face, (și consider aceasta o politică extrem de corectă), voi încerca să îmi expun în câteva cuvinte părerea despre această revenire. Ceea ce încearcă Virgil să facă nu este să inventeze roata și nici să se dea pe după deget, botezând lucrurile altfel ca să-i vină lui apa la moara. Nu, instituția "recursului", fie el și extraordinar, ca acesta, nu a inventat-o el, așa că până aici mi se pare fair. Oricine ar trebui să aibă dreptul (și subliniez oricine, pentru că argumentele lui Dorin nu sunt nici ele apă de ploaie, ci sunt justificate) la o revenire și eventual comutare a unei sancțiuni... atâta vreme cât au intervenit circumstanțe care justifică schimbarea de atitudine. Dar aici, cred eu, intervin cele două anomalii, dintre care una este, după părerea mea, insurmontabilă fără riscuri. În toata situațiile pe care le cunosc eu, instituția "pardonării" să-i spunem este strâns legată de ideea inexistenței oricărei legături între "instanța" care a hotărât sancțiunea inițial și aceea care admite "recursul extraordinar", cea care "revocă" hotărârea primei instanțe. Nu reușesc să văd principial rezolvarea acestei probleme, deși practic este clar că nimic nu te oprește. Numai că nenumăratele probleme la nivel de conștiință pe care ar trebui să le ridice sunt, cel puțin pentru mine, copleșitoare. Poate că singura soluție pe care aș fi văzut-o ar fi fost dacă Virgil nu ar fi votat pentru suspendare, și dacă el și-ar păstra dreptul de a ace astfel de reveniri. Desigur, există riscuri grămadă și aici, iar el este clar că dorește pe cât posibil să nu ia decizii de unul singur. Dar, repet, să votez tot eu împotriva a ceea ce am votat cu ceva timp în urmă mie mi se pare o problemă de conștiință foarte grea. Cea de-a doua anomalie este aceea remarcată și de către Dorin: aparentul discreționar în această "pardonare". Ce anume trebuie să se schimbe pentru a se reveni asupra unei astfel de decizii? Care sunt elementele care îi pot asigura pe membrii hermeneia că plagiatul este tratat cu cea mai mare seriozitate și că un astfel de gest este și rămâne în esența lui unul "extraordinar"? L-aș mai ruga pe Virgil să mai facă o precizare, din spiritul de dreptate care știu că îl caracterizează, referitor la autorul primului text de la info prin care s-a semnalat plagiatului lui Bobadil. Aceasta pentru a răspunde acestuia din urmă, desigur, care afirmă: "Si cand am spus ca reactia a fost un pic exagerata, nu m-am referit la desfiintarea contului meu (masura pe deplin justificata) ci la publicitatea inutila si daunatoare pe care mi-au facut-o cei care au publicat la sectiunea "info" primul anunt "incident de plagiat pe hermeneia" in care s-a folosit numele meu adevarat (si nu cel cu care sunt inregistrat pe site), lucru care m-a prejudiciat destul de mult . Atat si multumesc inca o data pentru intelegere." Altfel, gesturile frumoase îi onorează pe aceia care le fac, și ar trebui să se reflecte dublu în atitudinea acelora cărora le sunt adresate. Să sperăm că așa se va întâmpla și în acest caz.
pentru textul : incident de plagiat pe hermeneia.com deE un poem la care am rezonat. Este cursiv, am reușit să iau pulsul ideii, care, ca un fir roșu străbate poemul.
Aș veni cu sugestii în legătură cu anumite expresii: înțeleg necesitatea utilizării sintagmei „liniște albastră”, dar aș încerca să abordez ideea firmamentului altfel. Apoi, nu știu dacă era nevoie de acea precizare „toate geamurile”, cred că se poate renunța la „toate”. Dacă mi-e permis, voi lăsa varianta mea în subsolul acestui text:
mă avânt de pe o filă spre cer
dă-mi drumul încet să nu cad
pentru că nu mai am unde
albastrul îmi va judeca durerile
firele s-au rupt în bătaia pulsului
acolo unde cândva se juca viaţa
doar degetele amorţite
nu le atinge
nu trebuie
lasă-mă
deschide-ți geamurile
şi dă-mi drumul încet
eu voi pleca printre strigăte ca o umbră
Și încă ceva,(abia acum am sesizat), deși se justifică în context acel „încet” din prima și ultima strofă, poate totuși reușești să găsești ceva și să-l înlocuiești pe unul din ele(adverb).
Citit cu interes,
pentru textul : învăţ să mor fără tine deEugen.
Sunt primul care să vă dau dreptate. Şi v-ar fi dat, probabil, dreptate şi alţii, dacă v-aţi fi pronunţat în legătură cu vreun text al meu înainte ca eu să mă pronunţ foarte critic apropo de textele (pentru că, de fapt, e vorba de toate textele ) dumneavoastră.
pentru textul : Anotimp deEu sunt de acord că sunteţi o persoană respectabilă, dar, din nefericire, scrieţi slăbuţ.
Apoi, e bine să ştiţi că vorbele "un pas mic pentru om, dar uriaş pentru omenire" îi aparţin cosmonautului american Neil Armstrong şi au fost rostite atunci când a pus, pentru prima dată, piciorul pe Lună. În textul meu mai e un citat, dintr-un cunoscut poet. Nu vă spun care e citatul (şi nici care e poetul), poate-l daţi ca exemplu de loc comun.
În rest, numai de bine!
sunt multe părți care îmi cad bine, și sufletește și stilistic. îmi place, dar cred că mai trebuie periat textul cândva, la rece. atmosfera m-a prins și e frumoasă, Ioane! seară plăcută ție!
pentru textul : Fată rătăcind prin pădurea de salcâmi deDomnule Titarenco, dupa ce am fost jignit de un autor (superior mie ca nivel) pe situl dv, v-am adresat un e-mail prin care solicitam stergerea contului. Si mi-ati raspuns: "nicolae, eu nu ti-am spus sa pleci" (citat din memorie). Am ramas surprins intrucat hermeneia mi s-a parut un sit cu reguli dure (faceati observatii la comentarii sa nu fie off, penitele sa fie argumentate, preferati postari putine si bune etc.) Apoi... eu nu fac parte din categoria elitistilor, sunt omul acela simplu din parodia recenta a lui Nincu, un om care stie ceva mai mult decat cei din urma sa, dar nu suficient sa fie important. V-as incurca fiindca este posibil sa nu inteleg creatiile, ar trebui sa ma certati si sa ma penalizati fiindca urasc diacriticele si comit greseli typo, chiar conjug aiurea cate un verb... Apoi mi se nazareste cateodata sa fac pe criticul sau pe filozoful, am o idee fixa cu moralitatea, imi sare repede tandara, refuz sa citesc exprimarile din limbi altele decat cea romana, ba chiar pledez pentru romaneasca veche din popor si cultiv imbogatirea si redescoperirea acesteea. In concluzie sunt un salbatic si, deci, nu putem avea puncte/interese comune. stiu, imi veti raspunde ca noua versiune primeste si... prostii. Ei, asta e: nu pot sa ma conving ca sunt prost. Am toate defectele, numai prost nu ma simt. Imi mai trebuie ceva timp si voi cobori cu siguranta in patratica mea. concluzie: stergeti-mi contul.
pentru textul : hermeneia 2.0 dema uite asta e un text aparte... inca nu pot sa zic ce e, dar e aparte si mie imi place, se situeaza undeva la intersectia dintre flowerpower reloaded si criza economica globala iar mie mi-a placut mult. Nu cred ca e un text "lucrat" poate mai degraba un experiment, poate un inceput de altceva... sau poate vine de altundeva... habar n-am, dar textul mi-a transmis un semnal pe care, pentru a-l recepta, am nevoie de mai mult "material" Oricum, apreciez poemul indeosebi prin amestecul insolit de romantism cu ironie fina. Asta deocamdata, desigur... Andu
pentru textul : magdalena lucra în ture destimate domn, nu pot decat sa va multumesc pentru opinii si pentru lectura. mai mult decat constructive aceste opinii si cu siguranta voi reveni asupra textului. in parte cred ca am stiut ca ceva scartie, restul am aflat acum. acolo la ascute cuvinte, sunt tare de acord. deci, revin sa mai...ascut. multumiri, inca o data.
pentru textul : sunt liber deFrumoasă repetiție poetică, parcă până și silabele sunt la locurile lor și în număr egal... dar nu asta e cel mai important, ceea ce îmi place la acest poem este îmbinarea de elemente hai să le spun clasice, imagistice, cu cele moderne, printre care acea contradicție și acea stupoare nedisimulată în fața peisajului cotidian. Fiecare incipit al fiecărei strofe merge pe această idee, și mă simt acasă în această lectură. Cred că este un poem foarte reușit, nebanal (și eu sunt una bucată citioare de poezie care am ajuns să mă plictisesc foarte repede) și... una peste alta chiar frumos, cât de desuet mai poate suna o asemenea afirmație.
pentru textul : Şase dimineaţa deMă bucur că am citit aici așa un poem.
Margas
Nici moartea nu mai e ce a fost… :)
pentru textul : Nici moartea nu mai e ce a fost… dema gandesc cat ar fi suferit faraonii pe criza asta de viata. e clar ca moartea nu mai e ce-a fost.
ella, ai grija la gramatica in comentarii. textul este slab. ai fost primita ca autor pe hermeneia. daca e dificil sa te ridici la acest nivel poti fi incadrata ca novice
pentru textul : Să ridicăm cortina! deperetele dezamagirii, visele berii si urarea impamantenit-romaneasca, alcatuiesc un poem-experiment laudabil pentru asocierea ideilor. in gandul cititorului raman moliile.
pentru textul : The House dePagini