Să te plimbi prin prorpia casă memorială, asta da ispită poetică. "Codrul de sticle", "salariul mirării", "celălalt obraz - oglindă retrovizoare" sunt doar câteva din măestriile articulate așa, din încheietură.

nu știu dacă se aprobă dar textul are (în ciuda formei clasice la care vor bombăni unii) tendințe spre valoare. Îmi crează o senzație de sfîrșit de secol nouăsprezece iar la cît spleen e în lume acum probabil că nu e neaparat nepotrivită.

Ok, am trecut peste moment.

Acum, numai de dragul polemicii pleonasmului, (de ce nu ar fi şi aceasta una?!) şi fără pretenţii de a te determina să schimbi sau să accepţi măcar ce urmează să, citez, grăiesc, spun:

.....nuanţele care îmi scapă mie (sau bărzii mele) sunt, cum ar zice cineva, sublime, dar lipsesc cu desăvârşire. Să fim oneşti şi sobri: nu facem exegeza bibliei, nici fenomenologia unei idei absolut noi şi revelatoare, ca să ne bănuim că ne scapără inteligenţa. Nu! Şi nici nu citim pe diagonală, aşa cum propunea Raluca mai sus, ori facem puzzle din cuvinte. Nu! Noi analizăm o pârdalnică de sintagmă, care, ca în toate cazurile de pleonasm, se judecă separat. E cert că "încet" e adverbul ce-l determină pe "prelinge" Iar "a prelinge" înseamnă "a se scurge încet". Eventuale nuanţe, e drept, ar putea exista numai în contextul în care ar mai apărea şi alt factor care se prelinge, iar atunci, în virtutea unei oarecare idei subtile a autorului, ar putea apărea două tipuri de "prelins":

"amintirea ta se prelinge pe cană,
ceaiul se prelinge încet" - unde apare un raport, iar nuanţele există, lăsând cititorul să descopere care e diferenţa dintre "amintire" şi "ceai" prin fenomenul (tipului) prelingerii.

Altfel, nu.

Aici nu e, chiar nu e vorba despre capacitatea mea sau a altuia de penetrare a unui metatext, a unui strat ezoteric, despre bâtă, bardă sau floretă. Surprinzător sau nu, există şi lucruri care sunt ceva mai concrete. Dacă factorul subiectiv există până şi in privinţa pleonasmelor, atunci nu mai există nicio şansă să avem certitudinea că am citit/ scris un text bun.

Da, Virgil, au fost şi vor fi multe păreri, însă ştim amândoi că Sfânta Treime va rămâne aceeşi, un model întru care să se asemene omul şi acel grup de ,,doi sau trei”. E interesantă sugestia, şi îţi mulţumesc, însă am rezerve în a pune titlul în greaca, dacă bine am înţeles. Ultimele comentarii mă conving tot mai mult spre un titlu de forma ,,Mai mult decât feminitate – un cerc ( dans ) al bucuriei” ...sau poate asta ar trebui să scriu sub text, iar titlul să fie ,,Bucurie în cerc”, dacă îmi va permite Ştefan :)

francisc - sper să fie și unul dintre semnele unei renașteri în fiecare dintre noi, în sensul reîntoarcerii la firea cea bună a limbii române. profetul - atât cât pot și când pot, vreau să fiu și eu alături de cei ce mai inspiră în ritmul armoniilor născute de cuvânt. Cu drag

nu stiu daca este cliseistic cristina. putin redundant poate dau nu cliseistic. nu cred ca un singur cuvint poate fi cliseistic.

am gasit o soseta de-a ta in sacul meu cu merinde, nu pricep ce cauta acolo doar ti-am dat busola si harta corecta, dar tu nu stateai pe genunchii mei ci fugeai mereu sa te speli pe fata de frica unei coliziuni incerte cu trecutul meu , asta e si nimic mai diagonal, mai proaspat decat publicul compotierei .

Bobadil, referitor strict la text: Doua zile am umblat pe toate coclaurile, si a fost un efort consistent pentru ca tot eu am fost si fotograful. Exista mai multe poze, insa cei de la redactie atit mi-au dat voie sa folosesc. Din nefericire nu sunt cele mai potrivite, pentru ca de exemplu, in satul Bucum, am vazut doar trei case cu pereti mai de doamne-ajuta. Restul de 900 de oameni traiesc in bordeie. Si ca tot veni vorba, e suor sa faci pe justitiarul ori sa iei apararea Romaniei din spatele unui birou. Intentia mea nu a fost sa denigrez Romania, fraza din final pentru mine spune tot. Apoi, nu ca mi-as apara textul, dar Andule, acesta e reportajul, conteaza mai putin valoarea literara. Citeste toate rubricile de reportaj din toate ziarele(cu exceptia iesitului din comun, a ineditului), toate merg pe acelasi tipar, pe aceeasi tehnica. Inca o meteahna a romanului cu care m-am confruntat extraordinar de des: toate lumea care a scris odata niste versuri, crede ca poate face presa. In cinci ani de zile cit am lucrat la ziar, am vazut destui tineri care credeau ca daca poti face un eseu, atunci ai o cariera in jurnalism. In momentul in care au fost pusi sa faca o stire s-au blocat. Iar tu Andule faci acelasi pacat. Reportajul nu va excela niciodata ca tehnica ori ca subiect decit rareori, dar reportajul va excela prin nuante. As fi putut sa fac un intreg roman despre biserica aia prabusita ori despre drumul ala prin padure pe unde se duc copii la scoala sapte kilometri pe jos pe timp de iarna. Reportajul are valoare literara in masura in care i se da valoare literara, ori eu nu am vrut acest lucru. Andule, eu nu stiu prea multe, dar daca e vreun domeniu unde ma pricep acela e presa. Si asta nu m-a invatat nicio facultate de jurnalism, pentru ca facultatea te invata tehnica, nu te invata talentul. Si prea usor si pe nedrept se desconsidera munca din spatele unui astfel de reportaj. Eu sper sa intelegi ca aici chiar nu e vorba de valoare literara, ci de un act de jurnalism. Au fost doua reportaje publicate de catre ziarul unde lucrez strict ca documentare ziaristica si nimic mai mult. Poate de aici mediocrul, poate si pentru faptul ca vizualul e totdeauan mai de impact decit scrisul. In alta ordine de idei, am sa-ti dau exemplu Americii in ceea ce priveste modul de a sustine o campanie electorala. Nu cu afise pe stilpi, nu cu batai, nu cu mici, nu cu promisiuni, nu cu manipularea tinerilor. Am scris un editorial despre tinerii masa de manevra. E acelasi stil comunist de indoctrinare numai ca acum amsa de manevra a capatat constiinta: se vinde mai scump. Nu am vazut pe niciun post de televiziune o confruntare civilizata pe proiecte si programe. Sau asta daca se intimpla se intimpla in capitala sau in orasele dezvoltate. E foarte simplu sa arati cu degetul de dupa birou, dintr-un sediu de firma, in loc sa simti pina la exasperare mirosul de balega si usturoi care parca domneste in toata comuna. Si e normal sa-l repeti asa cum se repeta posterele candidatilor la primarii din stilp in stilp. Si ca veni vorba de tineri, am comparat partidelel politice care cumpara tinerii cu 250 de mii ziua de lipit afise, ori cu excursii si gratare, am comparat cu militiile din Siera Leone care drogau copii si ii puneau sa lupte. Eu nu am blamat Romania si nici nu ma intereseaza cersetorii altora. Imi ajung ai mei pentru ca ai mei si-au facut din asta un stil de viata. Si textul e mediocru pentru ca in general socialul e mediocru.

sorry Margas dar tot nu înțeleg de ce ți-ai cumpărat dolari. de ce nu ți-ai cumpărat euroi? și nu mai erai nevoită să dai vina pe greenspan. ;)

chiar reușit acest text. întotdeauna am admirat la Claudia această abilitate stranie de a aluneca în mai multe „eu”-ri poetice în acelați text. tocmai lucrul acesta (destul de rațional justificat, recunosc), mă face să îmi dau seama că își lucrează textele cu mult mai multă migală decît alții.

Dl Virgil am renuntat la ultima strofa care provoca multa confuzie,multumesc de trecere si atentionare,va mai astept .

se prea poate ca asta să și facă, Andrei. mulțumesc de lectură și apreciere!
gând bun!

De multe ori se observa in receptarea opiniilor celorlalti un grad foarte mare de orgoliu: unii vor sa fie comentati dar daca se poate, numai de bine, pozitiv. Intentia de a comenta pe ceilalti nu este nicidecum distructiva, dimpotriva, se doreste nu numai o comunicare oarecare, ci un posibil punct de vedere obiectiv pe care nu il gasim peste tot, nici printre prieteni citeodata. Este o oferta sincera, variata ce vine chiar de la persoane absolut necunoscute. Aici e un aspect foarte interesant si conteaza sa stii sa il percepi. Acest site nu este o oglinda ce reflecta numai partile bune sau numai partea inocenta a copilariei artistice. Si nici un tablou naiv cu sarbatorile traditionale. E un spatiu virtual, interactiv, complex, atelier si revista electronica in acelasi timp. Ce va fi, va deveni dupa 5 ani site-ul cu toata aceasta evolutie a internetului? Nu se stie. Noi, actorii istoriei noastre viitoare vom fi singurii in masura de a ne raspunde. The show must go on!

Mulțumesc, Vladimir. Titlul este inspirat de o melodie. Modalitatea de a-l formula astfel este aleasă pentru a sugera o fragmentare. E prima oară când folosesc acest declic. Nu are legătură nicicum cu ghicirea în tarot, mă amuzi. Dacă tu știi site-urile respective, eu nu le-am parcurs. Tu spui lamentație și sentimentalism, poate așa simți. Eu trec alt prag/nivel al trăirilor/ideilor în scrierea unei poezii. De acord cu faptul că sunt intensități diferite de la o strofă la alta. Asta am și intenționat. Și, da, e construit predominant din imagini. Voi reflecta la versurile care nu ți-au plăcut, fiindcă e semn că acolo e un prea mult.