îmi pare rău când sunt interpretat greșit. mă refeream la o parodie Virgil. știi că nu sunt ranchiunos. cel puțin pe oamenii pe care îi apreciez. că deh, fumurii mai am și eu:) asta e!
pe alocuri textul nu este neaparat prost. păcat ca ai alunecat în prea multă contextualizare. ar fi trebuit să fii mult mai exigent încercînd să scrii „din cauza contextului electoral” și nu „despre el”
Un text care mi se pare OK. Mi se pare scoasa din context strofa(?) a doua ("de partea...").
Remarc "prezentul nostru e nesfârșit / ca o condamnare la moarte".
Aranca draga, nu cred ca este relevant pentru poezie, cine ironizeaza mai mult si nici faptul ca scrii teolog cu "T". scopul comentariilor tale ar trebui sa nu urmareasca decat greseli gramaticale sau parerile tale evazive "scabros", "versificând copilărește orice"s. a., ci sa ofere explicatii, sa ajute pe autor sa inteleaga de ce felul in care a scris/compus este ... intr-un fel sau altul... de fapt, draga mea, tu stii prea bine sau mult mai bine toate acestea, dar iti place sa ai ultimul cuvant.
este doar o nevoie vitală de a fi iubit și de a iubi, de a fi în sfârșit în propria ta viață în propriul tău cântec: "nevoia asta aproape de sevraj de a face dragoste cu tine să te simt în stomac în git în tîmple să te simt pocnind ca o fereastră deschisă nevoia de a spăla vase cu tine de a nu spune nimic ori de a spune doar fleacuri" puțin cam pesimist finalul deși rotund stilistic vorbind: "ceva numai al tăul și totuși să nu-mi iasă nimic de parcă limba ar fi un depou în care cuvintele trag peste noapte" unul din poemele tale de căpătâi. reușit.
îmi place prima strofă și mi-a căzut cu tronc finalul (ultimele 4 versuri). am prins de asemenea nuanța ludică și e de bun gust, Oana. făinuț, cum s-ar zice.
Alma, nimic din textul acesta nu e involuntar. nici iubitul si nici culoarea albastra. bineinteles ca observatiile tale sint pertinente dar deocamdata textul cred ca ramine asa. despre scris am mai scris. personal nu sint de acord cu "nu scrie in poezie despre poezie". cred ca in poezie poti scrie despre orice. ceea ce face ca o poezie sa fie proasta, zic eu, este nu despre ce scrii ci cum scrii despre ce scrii parerea mea cailean, nu am sa cad in capcana intrebarii tale. am sa iti spun doar ca pe mine ma uimeste ca am ales sa o clasific la cotidiene dar am vrut sa fie asa, ca sa se invete minte
corect alma, ti/au trebuit 3 comentarii ca sa ajungi la concluzia asta, dupa parerea mea era suficient unul singur la obiect fara a fi malitios... visinul s/a uscat, e cam frig afara sa te astept... drum bun... pe aripa poeziei... apreciez in mod deosebit artistii care au prestanta in creatia lor, in critici si atitudine... va fi o primavara friguroasa...
Cred că este cel mai "complet" text al tău, mai mult decît poezie prin asocierea foarte fericită cu fotografia... tensiunea redată cu perfecțiunea ochiului de pictor, ai impresia, ca și cititor, că asiști nepermis la un fragment incredibil de autentic. Vocea regizorală nu se "aude", dar tocmai aici este talentul. De la primul cuvânt (și ce curaj să începi poezie cu un verb) până la ultimul, poezia ta este ca o respirație, se schimbă în fiecare secundă. Plăcut foarte mult. Dacă îmi îngădui, aș renunța doar la "nici" din "nici nu mai știi să respiri" (în franceză sună perfect varianta ta). Opțional, ultimul semn al exclamării. Prima peniță după mult timp, mulțumesc de lectură Ioana.
Am rămas plăcut surprins să găsesc în stânga textului o peniţă. Ei bine nu mă aşteptam nici după zece ani să se întâmple aşa ceva. Vă mulţumesc. Este ca un fel de încurajare şi voi încerca pe cât mă duce capul să nu mai scriu nimic ce ar strica buna dispoziţie.
Cu respect, Cezar
e mai mult decit o poezie despre timbre :) asa cum se anunta in titlu. e un protest, e un strigat, e o neputinta. finalul e magistral si inteleg perfect ce vrei sa spui in acest colaj vizual à la Cosa Nostra: "n casa aceasta pe rotile, care dansează când la stânga, când la dreapta Acoperă-ți ochii, coase-ți gura, astupă-ți urechile; dacă ai răbdare vei trăi."
Un poem frumos (chiar frumos, în asprimea lui!), bine structurat, cu ideile şi simţămintele bine ritmate. Dacă-mi permiţi o sugestie, aş zice să scoţi din prima secvenţă asta: "ei spuneau că ei sunt brutus eu că nu sunt cezar
ecce mulier!" N-am să explic de ce.
visatoareo, cum să îți spun, nu pot vorbi în numele altora. cred că te-ai descurajat mult prea repede. eu zic să perseverezi. în același timp sînt nevoit să îți spun că deocamdată poeziile pe care le-am citit scrise de tine sînt destul de slabe. adică destul de submediocre. în ce mă privește pe mine eu nu am probleme să spun asta cum nu am probleme să spun în general ceea ce gîndesc. alții nu sînt tocmai la fel. și nici nu ar trebui să fim toți la fel, nu? alții, tocmai pentru că basarabenii sînt „oameni cu suflet cald, care mai ştiu ce e Neamul , Dorul , Daruirea” evită să ți-o spună pe șleau pentru ca să nu te superi. alții te ignoră pentru că consideră că scrii așa de slab încît nu se merită (din punctul lor de vedere) să citească sau să comenteze. alții nu au timp iar alții sînt prea egoiști îngrămădiți în sfera lumii lor proprii și personale. motivele pot fi multiple.
eu însă te încurajez să perseverezi. principalul motiv este faptul că în general basarabenii, poate și sub influența spiritului slav, au o aplecare spre lirism, romantism și estetic mult superioară restului românilor. (spun asta pentru că, indiferent ce crezi tu, eu consider că voi tot români sînteți). sînt însă cîteva lucruri la care trebuie neaparat să lucrezi și să te îmbunătățești. în primul rînd limba română. dacă vrei să scrii în limba română trebuie să știi să scrii în ea, inclusiv vocabular, gramatică, etc. încă faci destul de multe greșeli. poate nu ar fi rău să rogi pe cineva care știe bine lb. română să îți verifice textele înainte de a le face publice. nimic nu este mai dăunător pentru imaginea unui scriitor ca necunoașterea gramaticii sau lexicului. apoi, probabil că nu ar fi rău să devii mult mai exigentă cu tine și cu scriitura ta. cu siguranță ceilalți vor fi. nu este suficient să îți placă ție. trebuie să tai la sînge orice element, porțiune care ți se pare aiurea sau slabă sau nefolositoare întregului. apoi, evident, este foarte important să citești poezie. pe aici pe Hermeneia poți găsi autori care scriu bine și îți recomand să le citești și să le analizezi textele. cred că poți să ai curajul să le pui chiar întrebări sub textele lor dacă vezi ceva ce nu înțelegi. esențial este să „intri” în lumea textului liric și să o simți. asta nu înseamnă să începi să o imiți sau să o copii. dar există un fel de „ureche poetică” așa cum există ureche muzicală. și, deși te naști cu ea, totuși este nevoie să o cultivi. acestea sînt cîteva din sfaturile mele, care pot fi nu neaparat corecte.
cred că aici e pulsul întregului poem și apreciez curgerea imperceptibilă a spațiului definit de conturul acestor sentimente cărora nu i te poți opune, un spațiu vibrant, adefag, din amintirile unui Sfinx destinat să-și păstreze imperturbabil enigma: "cu mine eu nu sunt de tine sete cât nilul la cataracte roze aruncate în vânt cât sa le prinzi înapoi cu buze însângerate trecerea mea prin tine seara" interesantă imaginea finală: vegetalul devorându-ne...noi înșiși devorând universul celor de-alături: "vroiam sa rod mangrovele care îmi înghițeau cerul gurii doar al tău era cu toate gusturile lumii în el.."
Mai bine mai târziu decât... și mai tîrziu; am revenit peste sonetul acesta, citit de mai multe ori la data postării. "sufletu-mi e marea Ce-și linge trist și nestatornic sarea Tăcerilor prea lesne-n trup topite" unele dintre cele mai semnificative versuri citite de mult timp încoace. Față în față, muritorul cu nemurirea. Admirativ,
incredibil pentru că mă pregăteam să postez ceva legat strict de același subiect! am și eu un mârlan din ăsta și efectiv mi-a ajuns! da, are dreptate Adrian, o specie nouă de mârlan urban, mârlanul cu bordmașină!. eu nu pot înțelege câte găuri sunt de dat într-un apartament? 10, 20, 100, 1000, +infinit?! este înnebunitor, eclatant, vezuvian, rocambolesc...
Dar, Adrian, m-a răzbunat. Bravos, o să-mi caut alșt gen de mârlan pe care să-mi vărs năduful, din păcate sunt destui!
(Pt că tocmai mă mut, am ceva cu EON-ul. Nu eonii spirituali, ci ăia cu fiat lux în variantă românescă. Vă rog să nu-mi luați și acest subiect! :)
mi-a facut placere fragmentul dar in acelasi timp nu am putut scapa de senzatia ca autorul incearca sa supuna cumva subiectul stilului. nu cred ca proza mai poate imbraca astazi aceasta forma, repet mi-a placut, astept sa mai citesc si alte bucati, dar pe undeva am dat de un gol.
uite ce ma deranjeaza:
ai vreo patru de "vei" , acel mistocar/copilaresc pen ca, planeta inghitind gesturi, diminutivele, "de par din lentila" ai doua explicatii... mai spun?:)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
îmi pare rău când sunt interpretat greșit. mă refeream la o parodie Virgil. știi că nu sunt ranchiunos. cel puțin pe oamenii pe care îi apreciez. că deh, fumurii mai am și eu:) asta e!
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi deAi dreptate ! Am gresit la tastare cand am postat si nu mi-am dat seama decat acum. E clar Takacs, si nu Tacaks !
Doar eu am facut clipul(sic).
Am vorbit tot alaturea cu drumul. Multumesc de tragere de maneca. Ai un foarte bun spirit de observatie.
pentru textul : Mihai Takács : pictură --- muzica : Eldad Talmu depe alocuri textul nu este neaparat prost. păcat ca ai alunecat în prea multă contextualizare. ar fi trebuit să fii mult mai exigent încercînd să scrii „din cauza contextului electoral” și nu „despre el”
pentru textul : Trădarea e semnul apocaliptic dela: găscă, toata, vânda .
pentru textul : bioetanol deUn text care mi se pare OK. Mi se pare scoasa din context strofa(?) a doua ("de partea...").
Remarc "prezentul nostru e nesfârșit / ca o condamnare la moarte".
ialin
pentru textul : fără amalia deM-am apucat într-o seară după miezul nopţii, m-a prins somnul şi n-am terminat.
pentru textul : Dacă te-ntorci de"adiere de vânt" nu este pleonasm la fel cum nici rafală de vânt nu este pleonasm.
pentru textul : mai lasă-mă deCezar
Aranca draga, nu cred ca este relevant pentru poezie, cine ironizeaza mai mult si nici faptul ca scrii teolog cu "T". scopul comentariilor tale ar trebui sa nu urmareasca decat greseli gramaticale sau parerile tale evazive "scabros", "versificând copilărește orice"s. a., ci sa ofere explicatii, sa ajute pe autor sa inteleaga de ce felul in care a scris/compus este ... intr-un fel sau altul... de fapt, draga mea, tu stii prea bine sau mult mai bine toate acestea, dar iti place sa ai ultimul cuvant.
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual deeste doar o nevoie vitală de a fi iubit și de a iubi, de a fi în sfârșit în propria ta viață în propriul tău cântec: "nevoia asta aproape de sevraj de a face dragoste cu tine să te simt în stomac în git în tîmple să te simt pocnind ca o fereastră deschisă nevoia de a spăla vase cu tine de a nu spune nimic ori de a spune doar fleacuri" puțin cam pesimist finalul deși rotund stilistic vorbind: "ceva numai al tăul și totuși să nu-mi iasă nimic de parcă limba ar fi un depou în care cuvintele trag peste noapte" unul din poemele tale de căpătâi. reușit.
pentru textul : nevoi speciale deîmi place prima strofă și mi-a căzut cu tronc finalul (ultimele 4 versuri). am prins de asemenea nuanța ludică și e de bun gust, Oana. făinuț, cum s-ar zice.
pentru textul : În amonte deAlma, nimic din textul acesta nu e involuntar. nici iubitul si nici culoarea albastra. bineinteles ca observatiile tale sint pertinente dar deocamdata textul cred ca ramine asa. despre scris am mai scris. personal nu sint de acord cu "nu scrie in poezie despre poezie". cred ca in poezie poti scrie despre orice. ceea ce face ca o poezie sa fie proasta, zic eu, este nu despre ce scrii ci cum scrii despre ce scrii parerea mea cailean, nu am sa cad in capcana intrebarii tale. am sa iti spun doar ca pe mine ma uimeste ca am ales sa o clasific la cotidiene dar am vrut sa fie asa, ca sa se invete minte
pentru textul : cu sens interzis deadrian, virgil, mă bucur că v-a plăcut bucațica aceea. și mie îmi pare mai reușită. chiar și fără "toți". double thx :)
pentru textul : esp decorect alma, ti/au trebuit 3 comentarii ca sa ajungi la concluzia asta, dupa parerea mea era suficient unul singur la obiect fara a fi malitios... visinul s/a uscat, e cam frig afara sa te astept... drum bun... pe aripa poeziei... apreciez in mod deosebit artistii care au prestanta in creatia lor, in critici si atitudine... va fi o primavara friguroasa...
pentru textul : expoziția de corali de"o mixtură între poezie, pictura pe sticlă și grafica digitală" ....no?:D
pentru textul : Hermeneia în presa de azi deVoi comenta la următoarea peniţă dată la un text slab.
pentru textul : Starea Hermeneia - 2013 denu se prelige. dovada: nu ti-am dat penita de aur care din partea mea e magica, contine puterea cuvantului primordial. sac sic hei rup.
pentru textul : prea scurt jurnal deCred că este cel mai "complet" text al tău, mai mult decît poezie prin asocierea foarte fericită cu fotografia... tensiunea redată cu perfecțiunea ochiului de pictor, ai impresia, ca și cititor, că asiști nepermis la un fragment incredibil de autentic. Vocea regizorală nu se "aude", dar tocmai aici este talentul. De la primul cuvânt (și ce curaj să începi poezie cu un verb) până la ultimul, poezia ta este ca o respirație, se schimbă în fiecare secundă. Plăcut foarte mult. Dacă îmi îngădui, aș renunța doar la "nici" din "nici nu mai știi să respiri" (în franceză sună perfect varianta ta). Opțional, ultimul semn al exclamării. Prima peniță după mult timp, mulțumesc de lectură Ioana.
pentru textul : Așteptând/ En attendant dese pare ca cineva are nevoie de o salvare( ingereasca desigur)
pentru textul : videoconferință cu îngeri deAm rămas plăcut surprins să găsesc în stânga textului o peniţă. Ei bine nu mă aşteptam nici după zece ani să se întâmple aşa ceva. Vă mulţumesc. Este ca un fel de încurajare şi voi încerca pe cât mă duce capul să nu mai scriu nimic ce ar strica buna dispoziţie.
pentru textul : iarna deCu respect, Cezar
Te rog să editezi titlul și să nu mai folosești majuscule în el.
pentru textul : Vanity dee mai mult decit o poezie despre timbre :) asa cum se anunta in titlu. e un protest, e un strigat, e o neputinta. finalul e magistral si inteleg perfect ce vrei sa spui in acest colaj vizual à la Cosa Nostra: "n casa aceasta pe rotile, care dansează când la stânga, când la dreapta Acoperă-ți ochii, coase-ți gura, astupă-ți urechile; dacă ai răbdare vei trăi."
pentru textul : Poșta vinde timbre și capete de copii deMarina,iti multumesc de citire si pentru apreciere. onorat de vizita
pentru textul : Cerc deAndu, sunt de acord cu tine. Oricum, nu pot învăţa mai mult la vârsta mea, aşa că voi rămâne până la sfârşit un novice.
pentru textul : mister în trenul de noapte deUn poem frumos (chiar frumos, în asprimea lui!), bine structurat, cu ideile şi simţămintele bine ritmate. Dacă-mi permiţi o sugestie, aş zice să scoţi din prima secvenţă asta: "ei spuneau că ei sunt brutus eu că nu sunt cezar
pentru textul : elegie 01 deecce mulier!" N-am să explic de ce.
visatoareo, cum să îți spun, nu pot vorbi în numele altora. cred că te-ai descurajat mult prea repede. eu zic să perseverezi. în același timp sînt nevoit să îți spun că deocamdată poeziile pe care le-am citit scrise de tine sînt destul de slabe. adică destul de submediocre. în ce mă privește pe mine eu nu am probleme să spun asta cum nu am probleme să spun în general ceea ce gîndesc. alții nu sînt tocmai la fel. și nici nu ar trebui să fim toți la fel, nu? alții, tocmai pentru că basarabenii sînt „oameni cu suflet cald, care mai ştiu ce e Neamul , Dorul , Daruirea” evită să ți-o spună pe șleau pentru ca să nu te superi. alții te ignoră pentru că consideră că scrii așa de slab încît nu se merită (din punctul lor de vedere) să citească sau să comenteze. alții nu au timp iar alții sînt prea egoiști îngrămădiți în sfera lumii lor proprii și personale. motivele pot fi multiple.
pentru textul : nebunul se priveşte în oglindă deeu însă te încurajez să perseverezi. principalul motiv este faptul că în general basarabenii, poate și sub influența spiritului slav, au o aplecare spre lirism, romantism și estetic mult superioară restului românilor. (spun asta pentru că, indiferent ce crezi tu, eu consider că voi tot români sînteți). sînt însă cîteva lucruri la care trebuie neaparat să lucrezi și să te îmbunătățești. în primul rînd limba română. dacă vrei să scrii în limba română trebuie să știi să scrii în ea, inclusiv vocabular, gramatică, etc. încă faci destul de multe greșeli. poate nu ar fi rău să rogi pe cineva care știe bine lb. română să îți verifice textele înainte de a le face publice. nimic nu este mai dăunător pentru imaginea unui scriitor ca necunoașterea gramaticii sau lexicului. apoi, probabil că nu ar fi rău să devii mult mai exigentă cu tine și cu scriitura ta. cu siguranță ceilalți vor fi. nu este suficient să îți placă ție. trebuie să tai la sînge orice element, porțiune care ți se pare aiurea sau slabă sau nefolositoare întregului. apoi, evident, este foarte important să citești poezie. pe aici pe Hermeneia poți găsi autori care scriu bine și îți recomand să le citești și să le analizezi textele. cred că poți să ai curajul să le pui chiar întrebări sub textele lor dacă vezi ceva ce nu înțelegi. esențial este să „intri” în lumea textului liric și să o simți. asta nu înseamnă să începi să o imiți sau să o copii. dar există un fel de „ureche poetică” așa cum există ureche muzicală. și, deși te naști cu ea, totuși este nevoie să o cultivi. acestea sînt cîteva din sfaturile mele, care pot fi nu neaparat corecte.
cred că aici e pulsul întregului poem și apreciez curgerea imperceptibilă a spațiului definit de conturul acestor sentimente cărora nu i te poți opune, un spațiu vibrant, adefag, din amintirile unui Sfinx destinat să-și păstreze imperturbabil enigma: "cu mine eu nu sunt de tine sete cât nilul la cataracte roze aruncate în vânt cât sa le prinzi înapoi cu buze însângerate trecerea mea prin tine seara" interesantă imaginea finală: vegetalul devorându-ne...noi înșiși devorând universul celor de-alături: "vroiam sa rod mangrovele care îmi înghițeau cerul gurii doar al tău era cu toate gusturile lumii în el.."
pentru textul : Amintirile unui Sfinx deMai bine mai târziu decât... și mai tîrziu; am revenit peste sonetul acesta, citit de mai multe ori la data postării. "sufletu-mi e marea Ce-și linge trist și nestatornic sarea Tăcerilor prea lesne-n trup topite" unele dintre cele mai semnificative versuri citite de mult timp încoace. Față în față, muritorul cu nemurirea. Admirativ,
pentru textul : Agonizez, dar e doar clătinarea deincredibil pentru că mă pregăteam să postez ceva legat strict de același subiect! am și eu un mârlan din ăsta și efectiv mi-a ajuns! da, are dreptate Adrian, o specie nouă de mârlan urban, mârlanul cu bordmașină!. eu nu pot înțelege câte găuri sunt de dat într-un apartament? 10, 20, 100, 1000, +infinit?! este înnebunitor, eclatant, vezuvian, rocambolesc...
pentru textul : Mârlanul cu bormaşină deDar, Adrian, m-a răzbunat. Bravos, o să-mi caut alșt gen de mârlan pe care să-mi vărs năduful, din păcate sunt destui!
(Pt că tocmai mă mut, am ceva cu EON-ul. Nu eonii spirituali, ci ăia cu fiat lux în variantă românescă. Vă rog să nu-mi luați și acest subiect! :)
mi-a facut placere fragmentul dar in acelasi timp nu am putut scapa de senzatia ca autorul incearca sa supuna cumva subiectul stilului. nu cred ca proza mai poate imbraca astazi aceasta forma, repet mi-a placut, astept sa mai citesc si alte bucati, dar pe undeva am dat de un gol.
pentru textul : M de la mag deuite ce ma deranjeaza:
pentru textul : pre post și ne viziune deai vreo patru de "vei" , acel mistocar/copilaresc pen ca, planeta inghitind gesturi, diminutivele, "de par din lentila" ai doua explicatii... mai spun?:)
Pagini