Nu făceam bășcălie Sapphire, îmi pare rău că te văd atît de pornită. Doar că am privit textul prin oglina aceea blestemată, aceea care ne face să vedem lucrurile distorsionate.Oglinda datorită căreia nu mai putem distinge binele de rău și de aceea de cele mai multe ori preferăm răul. De ce ar alege cineva întunericul și nu lumina? Pentru că fiecare are sistemul lui de valori și modul lui de a percepe lumea. Spuneam cîndva că aș vrea să schimb cîte ceva. Nu trecutul, acesta este Ok, nici prezentul și nici lumea, ea este așa cum este ea. Ceea ce aș fi vrut să schimb este perspectiva din care privim lucrurile, prisma aceea a judecăților preconcepute, a adevărului deformat. Aș fi vrut să se înțeleagă faptul că semenul pe care-l privim sîntem noi în oglindă. Dacă-l urîm pe noi ne urîm, dacă invidiem pe noi ne invidiem, atunci cînd calomniem pe cineva sîntem noi, cei care ne privim în oglindă. Îmi pare rău că nu se înțelege ce vreau să transmit, credeți-mă, mi-e foarte greu să traduc tot ceea ce spun. Firește, nu am gîndit că Andu prin al cărui scris am văzut un spirit cultivat, un pic frondeur, dar ca lumea, chiar face reclamă la un produs cosmetic, dar dacă tot a venit vorba, iacătă, am încercat produsul și m-am privit în oglindă. Vă mulțumesc , și Andu, îmi pare sincer rău dacă s-a înțeles altfel.
utima data ti-am spus ca nu esti umana, ma intorc dupa ceva vreme sa-ti spun acelasi lucru: imi dai impresia ca tu esti poezie si in carne. mi-a placut mult cum pare ca se lega titlul de primele doua versuri (ganduri care se-ntorc din afara, ninsoare/porumbei), de restul poeziei fiind foarte clar cum se leaga. in rest, nu stiu cine spunea ca poezia trebuie disociata de viata autorului - eu daca nu de fiecare data, in orice caz de cele mai multe ori am tendinta de a da fuga sa te-mbratisez. partea ne-hilara din asta e ca reusesti sa atingi fara niciun pic de efort. "fara niciun pic de efort" - e chiar remarcabil.
și mie, metamorfoza. :) și Magritte. am înțeles alegerea, de la început. așa îți place? "măștile noastre vegetale înfipte în carne (ce/o/) metamorfoză în doi piranha înfometați de spații deschise" nu mai spun mai mult. promise. :)
lucian, Poemul nu-și propune să creeze iluzii, ci să descifreze mecanismul iluziei în care trăim. N-am dorit să creez un poem "frumos", evanescent, ci, dimpotrivă, un poem sumbru, așa cum e lumea (suprarealitatea) nevăzută care ne agresesază. Știu că așteptările dumneavoastră se îndreaptă într-o altă direcție; ați fi vrut să scriu despre arhangheli și îngeri care ne protejează într-o supralume a credinței, a luminii și a binelui. N-am ce-mi face; deși sunt creștin adevărat, explorarea unor lumi terifiante nu mi se pare interzisă. Vă mulțumesc pentru comentariu.
Ori eventual să fie considerate numai primele trei poziţii prin corespondenţa primul 3 puncte, al doilea 2, al treilea 1. Cred că şi aşa ar merge. Şi scuze că am întors problema pe toate feţele :)
Cristina Sirion, iti multumesc pentru cuvintele frumoase si rabdarea cu care l-ai identificat pe zeul Quetzalcoatl, simbol al mortii si al invierii, motiv pentru care l-am gasit cel mai potrivit, sa-l introduc in acest context. Semi-nemultumirea ta, o simt prietenoasa. Te mai astept.
Mulțumesc, Paul!
Faptul că „ai rămas un pic pierdut în monitor”, pentru un scriitor de haiku e un feedback excelent, fiindcă acesta e rolul haiku-ul, de a face un decupaj de imagine, o asociere, o înrămare, iar cititorul să fie „pierdut” în contemplare, în căutare de sensuri, în a continua poemul în sine luat ca de un val lin.
Da, ai observat bine, cuvintele „uzate” pot fi „reciclate” în contexte potrivite, iar în haiku ele au oarecum alt statut. Și ca să divulg un pic din actul creației, inițial, în loc de acel vers, aveam imaginea unei perdele albe, dese, printre ale cărei falduri intra lumina și se făceau ceva umbre în dreptul cutelor. Am rămas la forma aceasta pentru a da posibilitatea unor interpretări multiple.
Mulțumesc pentru că întotdeauna ai citit haiku-urile mele cu mare atenție, cu interes și cu ochi critic. Asta nu poate decât să mă ajute foarte mult :)
Virgil, toate raspunsurile mele au fost date, dupa logica de tip rational, emotional, a psihologiei sociale, a eticii, a axiologiei. Toate. Si inca o data scriu: puteam sa fiu eliminata complet din orice clasament, nu despre asta e vorba aici. Alina a inteles in cele din urma. Toate registrele logicii. Am scris detaliat, complet, si-asa extrem de mult. Pentru un gram de intelepciune si o minte limpede, e destul. Multumesc, da, plecarea este declarata, incununind refuzul meu de a fi interpretata atit de eronat si de a-mi adresate atribute jignitoare, asa cum au fost mai sus. Nu mi s-a intimplat pina acum, nici in real, nici in virtual asta, mai ales ca eu niciodata nu am procedat asa cu oamenii. Aceasta este motivatia mea, buna sau nu, deja nu mai conteaza. Citeste comentariile mele de-a lungul timpului, vei surpirnde poate ceva: cit de mult am grija de scriitura si de oameni. Daca nu vei surprinde asta, imi pare rau. Daca ai alta logica, e foarte firesc. Fiecare isi are propria logica sau, mai limpede spus, tipurile lui de logica. Si, pentru final: nu e suerinta. Daca as fi suferit, nu as fi scris un cuvint pe aceasta pagina. Cele bune.
Stefan daca as fi intentionat sa comentez textul, acest lucru s-ar fi intamplat deja pana acum. Crede-ma ca nu mi-a facut placere sa fac pe militianul sub textul Katyei insa dat fiind faptul ca moderatorul era intr-o binemeritata vacanta am intervenit incercand sa te sensibilizez asupra ideii ca o penita nu poate fi justificata de un comentariu mai scurt chiar decat numele tau. In rest e vorba de alegeri... ale mele, ale tale etc
Titlul nu sună rău, subtitlul da. Mi se pare puțin cam încărcată și rigidă, fără o temă clară care să știe ce vrea să spună. Ultimul vers trebuie reparat.
Cand se lasa de mofturi filosofarde, oricat l-ar impodobi cu figuri de stil care-ti iau ochii dar care nu prea spun mare lucru, autorul reuseste texte de exceptie. Ca in cazul de fata,
Francisc, comentariile tale sunt pline de substanță, de fapt, dar te-aș ruga să încerci să îi dai prilejul celui comentat să se folosească mai mult de semnul lăsat de tine pe un text. Nu mă refer la cantitate, știi tu prea bine unde bat :-)
1. Dorin Cozan intră cu un comentariu băşcălios, mizând pe două capete, cum bine observa Virgil. Două capete = :
a) Agheorghesei tace, înghite sau îmi răspunde în genunchi, prin urmare "vedeţi, micuţi useri, ce mişto şi subtil, regulamentar şi bărbăteşte i-am spus-o lu' Agheorghesei ăsta"
b) Agheorghesei răspunde la fel, la mişto, şi va fi avertizat/ suspendat pentru că nenorocitul şi mişelul de editor n-a întors şi celălalt obraz.
2. Cozan revine şi-mi spune că nu pot îndura puţină critică (critică = vorbe de crâşmă sau maneliste) şi că ce fraier şi slab de editorat sunt că i-am răspuns asa repede la cele două poduri de palme aplicate, subtil, capului meu.
3. Agheorghesei tace, Cozan aruncă şantajul: ori el, ori eu, fraţilor, că văd că nu vă prindeti deloc.
4. Virgil refuză şantajul, Cozan recunoaşte că a premeditat tot şi o intoarce bărbăteşte: de fapt, el vrea să schimbe in bine Hermeneia, deci ar fi păcat să plece, şi, dacă se poate, ar vrea să fie editor aici, dar nu neapărat în locul lui Agheorghesei.
Aranca, Hristos a înviat! Și mulțumesc bineînțeles pentru trecere și pentru semn. Altceva îi spuneam eu lui Bobadil despre substantive...nu știu dacă ai înțeles bine. Mi- ar plăcea ca, dacă tot îmi spui de clișee, că abundă în poeziile mele, să- mi poți da și exemple concrete și, eventual, și niște posibile variante acolo unde crezi că ceva nu e în regulă la ele, așa cum dealtfel ai mai făcut- o. Să știi că eu nu mă supăr absolut deloc, dar dacă tot mi- o spui, aș considera că mă ajuți de- a dreptul dacă ai face-o într- un mod "mai explicit" pentru mine. deși,îmi e cam greu să scriu altfel decât cum simt. Poate că odată va fi altfel, deocamdată asta e poezia mea, bună sau rea, cu scăderile care sunt ale mele. Nu e vorba de automulțumire, așa cum îmi mai spuneai, ci doar de o conștientizare a propriei valori. Doar că, de cele mai multe ori îmi e foarte greu să- mi văd propriile greșeli. Așa se întâmplă și în poezie. De vină e zodia... Sau, mă rog, consider că oricine ar veni cu exemple concrete despre ce anume nu "e bine" în poeziile unor novice, n- ar face altceva decât să- i ajute. Dacă însă acea persoană ar fi un editor, ar fi și mai bine, zic eu. E modul meu de a înțelege o critică de tip constructiv. Și o asemenea critică ar trebui, să reliefeze măcar din când în când și aspectele pozitive, care fără îndoială că există la oricine, trebuie doar să le vedem. Cu deosebită considerație, Camelia Silea. Mulțumesc tuturor celor care m- au citit și n- au lăsat semne, deși mi- ar fi făcut o deosebită plăcere să le aud părerile. Doresc să specific că nu mă supăr de nicio părere, a nimănui, atâta timp cât este formulată în limitele bunului simț.
poemul acesta mi se pare mai tehnic, mai elaborat, mai dorit în sensul mulării pe niște așteptări ale cititorului complex îndestul, poate în detrimentul transparenței mesajului poezie cu bătaie spre viitor, definitely
Adrian, nu pot sa pun fecioara cu litera mare pentru ca in textul biblic e cu litera mica. La noi, evanghelicii, emfaza nu se pune pe fecioara ci pe Fiu. fecioara nu este un nume, de fapt.
"Toate aceste lucruri s-au intamplat ca sa se implineasca ce vestise Domnul prin proorocul care zice: "iata, fecioara va fi insarcinata, va naste un Fiu, si-I vor pune numele Emanuel" care, talmacit, inseamna: "Dumnezeu este cu noi." (Matei 1:22 si 23), care isi are corespondent in Isaia 7:14
despre restul, opinii. imi pare rau ca nu pot sta mai mult pe computer acum. sint pe fuga.
Există o tonalitate gravă dincolo de convențiile arhicunoscute propuse, o aparență menită să desfigureze elegiile disco în care suntem tentați să alunecăm uneori: "ca o durere de articulații, libertatea de a gândi lumea, numai trupul aplecat… ca un suport verde cu imagini pentru cea mai simplă lumânare parfumată, când se aprinde ea știu că toate secundele mele fac dragoste cu ce ating Când te gândești că luminile se desfac strident în felii de iarnă pe trecerile de pietoni din sufletul fiecăruia... ..."și în mine tot brazi care habar nu au ce e zăpada" de acord. eram sigură: se mai întâmplă și altora.
Ai citeva imagini frumoase pe care, din pacate, trebuie sa inveti sa le gestionezi. De exemplu, eu n-as putea spune "cicatrici la vedere", apoi sa cad in secul si biologicul "Transpus fizic". Apoi grija la concordanta timpurilor. Daca observi, incepi cu un timp, imediat vii cu altul, povestea se dezvolta intre aceste doua timpuri care nu se prea impaca si nu dau cursivitate.
mirari/ intorogatii: 1) "pielea cojită" poate fi, ea, "obisnuită"? 2) patul lui Procust avea ...arcuri??! inteleg ce ai vrut sa transmiti, dar asta numai datorita primei strofe.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Nu făceam bășcălie Sapphire, îmi pare rău că te văd atît de pornită. Doar că am privit textul prin oglina aceea blestemată, aceea care ne face să vedem lucrurile distorsionate.Oglinda datorită căreia nu mai putem distinge binele de rău și de aceea de cele mai multe ori preferăm răul. De ce ar alege cineva întunericul și nu lumina? Pentru că fiecare are sistemul lui de valori și modul lui de a percepe lumea. Spuneam cîndva că aș vrea să schimb cîte ceva. Nu trecutul, acesta este Ok, nici prezentul și nici lumea, ea este așa cum este ea. Ceea ce aș fi vrut să schimb este perspectiva din care privim lucrurile, prisma aceea a judecăților preconcepute, a adevărului deformat. Aș fi vrut să se înțeleagă faptul că semenul pe care-l privim sîntem noi în oglindă. Dacă-l urîm pe noi ne urîm, dacă invidiem pe noi ne invidiem, atunci cînd calomniem pe cineva sîntem noi, cei care ne privim în oglindă. Îmi pare rău că nu se înțelege ce vreau să transmit, credeți-mă, mi-e foarte greu să traduc tot ceea ce spun. Firește, nu am gîndit că Andu prin al cărui scris am văzut un spirit cultivat, un pic frondeur, dar ca lumea, chiar face reclamă la un produs cosmetic, dar dacă tot a venit vorba, iacătă, am încercat produsul și m-am privit în oglindă. Vă mulțumesc , și Andu, îmi pare sincer rău dacă s-a înțeles altfel.
pentru textul : avon cosmetics deOau!, Andu, și pentru mine e o surpriză neașteptată. Mulțumesc de semn.
pentru textul : Soldatul părăsit de soartă și iubita teiului înflorit deutima data ti-am spus ca nu esti umana, ma intorc dupa ceva vreme sa-ti spun acelasi lucru: imi dai impresia ca tu esti poezie si in carne. mi-a placut mult cum pare ca se lega titlul de primele doua versuri (ganduri care se-ntorc din afara, ninsoare/porumbei), de restul poeziei fiind foarte clar cum se leaga. in rest, nu stiu cine spunea ca poezia trebuie disociata de viata autorului - eu daca nu de fiecare data, in orice caz de cele mai multe ori am tendinta de a da fuga sa te-mbratisez. partea ne-hilara din asta e ca reusesti sa atingi fara niciun pic de efort. "fara niciun pic de efort" - e chiar remarcabil.
pentru textul : porumbeii și ninsorile știu deși mie, metamorfoza. :) și Magritte. am înțeles alegerea, de la început. așa îți place? "măștile noastre vegetale înfipte în carne (ce/o/) metamorfoză în doi piranha înfometați de spații deschise" nu mai spun mai mult. promise. :)
pentru textul : nu ne mărturiseam niciodată deDeși observ unele imagini care pot forma nuclee pentru poezie, încercarea asta de a circumscrie forma în rime mi se pare neinspirată și nefolositoare
pentru textul : Poem muzical deas avea o intrebare: cu ce sa inlocuiesc "chinul unei iubiri repetate"?
pentru textul : pe străzi pe ziduri delucian, Poemul nu-și propune să creeze iluzii, ci să descifreze mecanismul iluziei în care trăim. N-am dorit să creez un poem "frumos", evanescent, ci, dimpotrivă, un poem sumbru, așa cum e lumea (suprarealitatea) nevăzută care ne agresesază. Știu că așteptările dumneavoastră se îndreaptă într-o altă direcție; ați fi vrut să scriu despre arhangheli și îngeri care ne protejează într-o supralume a credinței, a luminii și a binelui. N-am ce-mi face; deși sunt creștin adevărat, explorarea unor lumi terifiante nu mi se pare interzisă. Vă mulțumesc pentru comentariu.
pentru textul : un mecanism al iluziei de"timpul / sictirit " prin caracterul peiorativ argotic al expresiei, e departe de a aduce servicii textului. ce parere ai?
pentru textul : Delirul mieilor deOri eventual să fie considerate numai primele trei poziţii prin corespondenţa primul 3 puncte, al doilea 2, al treilea 1. Cred că şi aşa ar merge. Şi scuze că am întors problema pe toate feţele :)
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deCristina Sirion, iti multumesc pentru cuvintele frumoase si rabdarea cu care l-ai identificat pe zeul Quetzalcoatl, simbol al mortii si al invierii, motiv pentru care l-am gasit cel mai potrivit, sa-l introduc in acest context. Semi-nemultumirea ta, o simt prietenoasa. Te mai astept.
pentru textul : desperado deMulțumesc, Paul!
pentru textul : Haiku deFaptul că „ai rămas un pic pierdut în monitor”, pentru un scriitor de haiku e un feedback excelent, fiindcă acesta e rolul haiku-ul, de a face un decupaj de imagine, o asociere, o înrămare, iar cititorul să fie „pierdut” în contemplare, în căutare de sensuri, în a continua poemul în sine luat ca de un val lin.
Da, ai observat bine, cuvintele „uzate” pot fi „reciclate” în contexte potrivite, iar în haiku ele au oarecum alt statut. Și ca să divulg un pic din actul creației, inițial, în loc de acel vers, aveam imaginea unei perdele albe, dese, printre ale cărei falduri intra lumina și se făceau ceva umbre în dreptul cutelor. Am rămas la forma aceasta pentru a da posibilitatea unor interpretări multiple.
Mulțumesc pentru că întotdeauna ai citit haiku-urile mele cu mare atenție, cu interes și cu ochi critic. Asta nu poate decât să mă ajute foarte mult :)
Virgil, toate raspunsurile mele au fost date, dupa logica de tip rational, emotional, a psihologiei sociale, a eticii, a axiologiei. Toate. Si inca o data scriu: puteam sa fiu eliminata complet din orice clasament, nu despre asta e vorba aici. Alina a inteles in cele din urma. Toate registrele logicii. Am scris detaliat, complet, si-asa extrem de mult. Pentru un gram de intelepciune si o minte limpede, e destul. Multumesc, da, plecarea este declarata, incununind refuzul meu de a fi interpretata atit de eronat si de a-mi adresate atribute jignitoare, asa cum au fost mai sus. Nu mi s-a intimplat pina acum, nici in real, nici in virtual asta, mai ales ca eu niciodata nu am procedat asa cu oamenii. Aceasta este motivatia mea, buna sau nu, deja nu mai conteaza. Citeste comentariile mele de-a lungul timpului, vei surpirnde poate ceva: cit de mult am grija de scriitura si de oameni. Daca nu vei surprinde asta, imi pare rau. Daca ai alta logica, e foarte firesc. Fiecare isi are propria logica sau, mai limpede spus, tipurile lui de logica. Si, pentru final: nu e suerinta. Daca as fi suferit, nu as fi scris un cuvint pe aceasta pagina. Cele bune.
pentru textul : Cel mai, Cea mai deStefan daca as fi intentionat sa comentez textul, acest lucru s-ar fi intamplat deja pana acum. Crede-ma ca nu mi-a facut placere sa fac pe militianul sub textul Katyei insa dat fiind faptul ca moderatorul era intr-o binemeritata vacanta am intervenit incercand sa te sensibilizez asupra ideii ca o penita nu poate fi justificata de un comentariu mai scurt chiar decat numele tau. In rest e vorba de alegeri... ale mele, ale tale etc
pentru textul : spovedania venelor albastre deTitlul nu sună rău, subtitlul da. Mi se pare puțin cam încărcată și rigidă, fără o temă clară care să știe ce vrea să spună. Ultimul vers trebuie reparat.
pentru textul : Şi ziua iubitei va fi ziua ta deașa cum ne-ai obișnuit deja, un poem de nota zece.
pentru textul : Abraam, regele, a spus: deCand se lasa de mofturi filosofarde, oricat l-ar impodobi cu figuri de stil care-ti iau ochii dar care nu prea spun mare lucru, autorul reuseste texte de exceptie. Ca in cazul de fata,
pentru textul : Număratul pe degete deFrancisc, comentariile tale sunt pline de substanță, de fapt, dar te-aș ruga să încerci să îi dai prilejul celui comentat să se folosească mai mult de semnul lăsat de tine pe un text. Nu mă refer la cantitate, știi tu prea bine unde bat :-)
pentru textul : Printre dune fără nume deAşadar, avem:
1. Dorin Cozan intră cu un comentariu băşcălios, mizând pe două capete, cum bine observa Virgil. Două capete = :
a) Agheorghesei tace, înghite sau îmi răspunde în genunchi, prin urmare "vedeţi, micuţi useri, ce mişto şi subtil, regulamentar şi bărbăteşte i-am spus-o lu' Agheorghesei ăsta"
b) Agheorghesei răspunde la fel, la mişto, şi va fi avertizat/ suspendat pentru că nenorocitul şi mişelul de editor n-a întors şi celălalt obraz.
2. Cozan revine şi-mi spune că nu pot îndura puţină critică (critică = vorbe de crâşmă sau maneliste) şi că ce fraier şi slab de editorat sunt că i-am răspuns asa repede la cele două poduri de palme aplicate, subtil, capului meu.
3. Agheorghesei tace, Cozan aruncă şantajul: ori el, ori eu, fraţilor, că văd că nu vă prindeti deloc.
4. Virgil refuză şantajul, Cozan recunoaşte că a premeditat tot şi o intoarce bărbăteşte: de fapt, el vrea să schimbe in bine Hermeneia, deci ar fi păcat să plece, şi, dacă se poate, ar vrea să fie editor aici, dar nu neapărat în locul lui Agheorghesei.
Concluziile le trage fiecare pentru el.
pentru textul : Întoarcerea la lucrurile mici deAranca, Hristos a înviat! Și mulțumesc bineînțeles pentru trecere și pentru semn. Altceva îi spuneam eu lui Bobadil despre substantive...nu știu dacă ai înțeles bine. Mi- ar plăcea ca, dacă tot îmi spui de clișee, că abundă în poeziile mele, să- mi poți da și exemple concrete și, eventual, și niște posibile variante acolo unde crezi că ceva nu e în regulă la ele, așa cum dealtfel ai mai făcut- o. Să știi că eu nu mă supăr absolut deloc, dar dacă tot mi- o spui, aș considera că mă ajuți de- a dreptul dacă ai face-o într- un mod "mai explicit" pentru mine. deși,îmi e cam greu să scriu altfel decât cum simt. Poate că odată va fi altfel, deocamdată asta e poezia mea, bună sau rea, cu scăderile care sunt ale mele. Nu e vorba de automulțumire, așa cum îmi mai spuneai, ci doar de o conștientizare a propriei valori. Doar că, de cele mai multe ori îmi e foarte greu să- mi văd propriile greșeli. Așa se întâmplă și în poezie. De vină e zodia... Sau, mă rog, consider că oricine ar veni cu exemple concrete despre ce anume nu "e bine" în poeziile unor novice, n- ar face altceva decât să- i ajute. Dacă însă acea persoană ar fi un editor, ar fi și mai bine, zic eu. E modul meu de a înțelege o critică de tip constructiv. Și o asemenea critică ar trebui, să reliefeze măcar din când în când și aspectele pozitive, care fără îndoială că există la oricine, trebuie doar să le vedem. Cu deosebită considerație, Camelia Silea. Mulțumesc tuturor celor care m- au citit și n- au lăsat semne, deși mi- ar fi făcut o deosebită plăcere să le aud părerile. Doresc să specific că nu mă supăr de nicio părere, a nimănui, atâta timp cât este formulată în limitele bunului simț.
pentru textul : raiul de la marginea potirului detotusi Ioana, nu poti sa micsorezi imaginea?
pentru textul : Plânsul de rouă/Rosée pleurante depoemul acesta mi se pare mai tehnic, mai elaborat, mai dorit în sensul mulării pe niște așteptări ale cititorului complex îndestul, poate în detrimentul transparenței mesajului poezie cu bătaie spre viitor, definitely
pentru textul : ombra mai fu cara ed soave più deAdrian, nu pot sa pun fecioara cu litera mare pentru ca in textul biblic e cu litera mica. La noi, evanghelicii, emfaza nu se pune pe fecioara ci pe Fiu. fecioara nu este un nume, de fapt.
"Toate aceste lucruri s-au intamplat ca sa se implineasca ce vestise Domnul prin proorocul care zice: "iata, fecioara va fi insarcinata, va naste un Fiu, si-I vor pune numele Emanuel" care, talmacit, inseamna: "Dumnezeu este cu noi." (Matei 1:22 si 23), care isi are corespondent in Isaia 7:14
despre restul, opinii. imi pare rau ca nu pot sta mai mult pe computer acum. sint pe fuga.
pentru textul : noapte cu plată dear fi meritat totusi o fotografie...macar Mediterana sau orasul vechi sau pietrele alea de pe plaja...
pentru textul : dimineață la nice deExistă o tonalitate gravă dincolo de convențiile arhicunoscute propuse, o aparență menită să desfigureze elegiile disco în care suntem tentați să alunecăm uneori: "ca o durere de articulații, libertatea de a gândi lumea, numai trupul aplecat… ca un suport verde cu imagini pentru cea mai simplă lumânare parfumată, când se aprinde ea știu că toate secundele mele fac dragoste cu ce ating Când te gândești că luminile se desfac strident în felii de iarnă pe trecerile de pietoni din sufletul fiecăruia... ..."și în mine tot brazi care habar nu au ce e zăpada" de acord. eram sigură: se mai întâmplă și altora.
pentru textul : ...latura moartă a oricărui sublim... detimpurilor, voiam să spun.
pentru textul : fără durată deyak! nu merită comentarii.
pentru textul : Isus vs. Radet deda, ironia este cum spui tu Sebi. Multumesc frumos de semn si evidentiere!
pentru textul : Zen (1) dedupă cum menţiona Paul, de corectat la neologimse.
pentru textul : marile vacanțe deAi citeva imagini frumoase pe care, din pacate, trebuie sa inveti sa le gestionezi. De exemplu, eu n-as putea spune "cicatrici la vedere", apoi sa cad in secul si biologicul "Transpus fizic". Apoi grija la concordanta timpurilor. Daca observi, incepi cu un timp, imediat vii cu altul, povestea se dezvolta intre aceste doua timpuri care nu se prea impaca si nu dau cursivitate.
pentru textul : Aer mort demirari/ intorogatii: 1) "pielea cojită" poate fi, ea, "obisnuită"? 2) patul lui Procust avea ...arcuri??! inteleg ce ai vrut sa transmiti, dar asta numai datorita primei strofe.
pentru textul : foarfecele iubirii dePagini