Da. Un text din punctul meu de vedere foarte bun. Nu ma impac cu acel "sa iti picuri corpul", dar efectul putin uzitat e depasit de intreg. A si nici cu caramizile in flacari, mi se pare ca aici ai fortat putin imaginea. In rest, poemul curge foarte bine, de la inceput si pina la sfirsit, cu imagini inedite si extrem de senzitive, cum e moleseala de unt topit sau vintul ca o hergelie(iarasi usor stanescian, dar nu cred ca hergheliile si vintul sunt apanajul lui nichita, asa ca mi se pare ok). Remarc prima si a patra strofa. Frumos.
Un poem frumos (chiar frumos, în asprimea lui!), bine structurat, cu ideile şi simţămintele bine ritmate. Dacă-mi permiţi o sugestie, aş zice să scoţi din prima secvenţă asta: "ei spuneau că ei sunt brutus eu că nu sunt cezar
ecce mulier!" N-am să explic de ce.
Frumos spus...am citit şi recitit şi mi-am adus aminte de un cântec vechi mai puţin ascultat pe care îl fredonam în tinereţe:
Mircea Vintilă - Om de zăpadă, pe versuri de Florian Pittiş. http://www.youtube.com/watch?v=cyeM8coDrLQ
Este un poem cald cu imagini frumoase, într-adevăr deosebit. Pentru mine doar versurile dintre genunchi şi neoprit sunt mai puţin valoroase (nu cârcotesc), fiind prea abstracte faţă de marginile concrete ale poemului. Acele versuri, cărora nu le neg valoarea par a fi prea "căutate", prea seamănă cu o introducere în filozofie, sunt simple dar şi seci comparativ cu restul poemului care este într-adevăr compus din imagini şi sensuri îmbinate cu măiestrie. Aceste versuri de mijloc sunt ca o sârmă ireală între cele două maluri, acest lucru doream să îl exprim. Ca şi cum ar fi alt limbaj poetic.
Dar mai presus de orice doresc să subliniez cât de mult mi-a plăcut, dovadă că acest om există cu adevărat şi în alte suflete, nu doar pe hârtia ta.
e logic ce spui eu aș adăuga faptul că și autoreferențialitatea implică acel tragism existent la un nivel maxim de sinceritate caracteristică mulțumesc ptr opinie, știi cât contează
citeodata declansezi nostalgia fara sa te gindesti la consecinte... versurile acestea sint deosebite: "firav, mic și gârbovit, bunicul meu vorbește în fiecare zi, vorbe lungi, cu dumnezeu" de unde ti-a venit titlul? este un citat?
nu mă supăr dar habar nu am cine este Nightwish. Sper să nu te supere pe tine asta. În ce priveşte ritmul cred că l-am intenţionat aşa. Am făcut o corectură care mi s-a părut justificată gramatical. Am să mă mai gîndesc la restul observaţiilor deşi nu sînt convins de ele. Eu trăiesc în California unde se vorbeşte o limbă ceva mai interesantă. Cu siguranţă departe de ce se scrie sau vorbeşte pe Tamisa.
Aşa cum spuneam, iata-mă la final. Am citit tot şi, cu părere de rău, nu a meritat. În prima parte, am crezut că avem de-a face cu o mână sigură, acum, aş spune că tremură nepermis de mult.
Povestea în sine e un soi de doua feluri de nimic. Când au fost inserate pasajele aproape sf (pachetul de ţigări/cuplul rupt parcă din povestea eroului - apropo, au rămas neexplicate!) vedeam deja un final neaşteptat, care să închindă, rotund, povestea. În loc de asta, nimic - ea se scuză că l-a folosit, inconştient, dup-o plasă întinsă de iubitul ei, el publică, totuşi, schiţa şi rămâne cu impresia că cei doi l-au manipulat pentru a scrie o poveste a lor, pe care, mai apoi, s-o nege, rămânând totuşi in ea. Adică bla bla bla, dacă-mi permiteţi, sau bla bla telenovist. :).
La partea tehnică, la fel de rău. Am să pomenesc doar de ghilimele: atunci când ele nu sunt folosite pentru a atrage atenţia asupra unei erori/invenţii lingvistice vrute, acestea nu se folosesc, domnule, sub nicio formă pentru a evidenţia ironia, metafora etc... În felul acesta, jigniţi inteligenţa cititorilor. Personal, la faze de genu', arunc cartea cât colo :). Ar mai fi erori de topică, punctuaţie, redundanţe şi multe, multe discuţii despre stil.
In concluzie, dacă mi-ar fi permis un sfat, acela ar fi să rămâneţi la poezie, acolo vă descurcaţi bine spre admirabil. Cel putin, din ce-am citit eu la d-voastră.
nu e nici un stress. comentam. ultima data cind am verificat comentatul nu era interzis pe Hermeneia. comentam un text interesant si controversat. atita tot.
de acord cu tine. si eu am impresia ca ai aplecare pentru asa ceva. ce n-am inteles este de ce este vorba de "pescari" in nashville? din cite stiu eu nu prea trece nici o apa pe acolo. sau cel putin nimic semnificativ. nashville, asa cum stie toata lumea, e un oras tipic sudist care se remarca prin a fi capitala muzicii country, iubita de unii americani, detestata de altii.
interesanta aceasta evitare a unor cuvinte. probabil este de la ingustarea cimpului vizual. "grație unui minunat accident de muncă" mi se pare un detaliu inutil si deranjant. sugereaza, nu explica. lasa-ne in dubiu, in cautare. pentru ca apoi trecerea inspre filosofarea din final nu mai are farmec. parerea mea.
M-am referit la text și la interpretarea pe care ai dat-o pe care o pot considera tendențioasă, chiar dacă acest text aparține altcuiva. Nu se poate analiza un text numai dintr-un singur punct de vedere (pe care l-ai expus), mai ales că acesta este eronat. Acest text este încadrabil la un anume gen literar. In general termenii de confidențialitate (dacă aceștia există stabiliți într-un regulament) se aplică la informații reale. După cum afirmi, ai reședința în Mongolia... Modul în care te adresezi tu, draga mea Younger Sister, la persoana mea, este însă discutabil.
este un poem apropiat sufletelor care isi duc ingerii de aripi prin odaile de oaspeti luminate si mai putin pe cei dragi... ai metafore deosebite: "numai de-acolo încă îmi pot privi părinții cum se întorc din soare mânând din urmă boii" sau "de-atunci cum deschizi gura se înroșesc prea-sfinții iau îngerii în brațe-i astupă la urechi" etc. o observatie: in strofa IV se cam repeta "ți" . titlurile par prea multe. "Mamei"...
Până să intrăm în discuții mai adânci pe text, te rog să observi acel typo pe care eu l-am sesizat probabil prea subtil (mea culpa) pentru ca personalitatea ta literară să primească o atât de umilă observație
deocaMDATĂ nu deocaMDADĂ, eu atât am vrut să spun.
Restul au spus alții
Mulțumesc pentru înțelegere
Petre, ce numeşti tu "dulcea limbă îmblânzită" nu-i decât sarcasm.
Ialin, în penultima strofă am alterat, voit evident, un limbaj aproape manelist ("fostei mele iubiri/iubirii mele delicate" - vezi şi primul vers/prima strofă), urmat de o exprimare intrinsesc lirică ("acelui sentiment din beteală topită"), terminând în jargon ("i-am împins două şuturi în cap"), apoi, intercontextual, m-am îndreptat iar spre zona lirică, într-un limbaj mutant - o combinaţie din toate de pâna atunci. Bun. Am urmărit prin asta mai multe chestii, cum ar fi: ieşire din poezie, intrarea in real, şi invers, hotărârea, voinţa... Şi am mizat pe acest contrat. Da, se poate să fie forţat, dar aşa l-am vrut.
poemele acestea cu ritm și rimă sunt ciorne, șpalturi ori cum vrei a le numi, dar și pentru a-ți satisface mișcarea de revoluție, uite că am modificat ultimul vers. dacă ai o propunere mai bună shoot pls & mai vedem. până atunci sunt plăcut surprins, cam ca sf. duh de care pomenești.
observabil pt toti e ca Hermeneia devine o copie xerox a Agoniei. in lipsa de idei, virgil da copy-paste-uri de la mai vechii confrati intr-ale pseudoliteraturii. (a nu se intelege ca m-as opune cumva, prin acest comment. studiul regimurilor autoritar-corporatiste a devenit o pasiune pt mine si n-as vrea cumva sa obstructionez dezvoltarea fireasca a unuia dintre ele. ) so... Hermeneia 2.0 = Agonia redivivus?
am să fiu ironic. se vede că este frig rău în moldova. asta este a treia (dacă nu mă înșel) poezie - la rînd - care conține frig, iarnă, gheață, pulovere și ger
Mi-au plăcut titlul, starea, amănuntele, paradoxul, strigătul... și Mielul, care, din păcate, uneori e doar cu inițială minusculă și căutăm să fie mare doar la kilograme nu și la semnificație.
De revizuit: un lanțul/ un lanț; nu m-aș mira/ nu m-ar mira
Cred că pe alocuri mai pot fi scoase niște explicații care nu sunt necesare, ba chiar par redundante.
Acum iertat sa imi fie jocul si scuzate exagerarile (nu astept reciprocitate) insa in mod intentionat am construit profilul unei persoane care isi sustine ideile pana in panzele albe, pentru a vedea limita de toleranta a portalului hermeneia. Ideea mi-a venit dupa cel de-al doilea comentariu al lui Virgil care mi-a ridicat cumva mingea la fileu luand generalitatile expuse de mine la un nivel prea personal. Aceeasi poveste si cu Saphire in dreptul careia, la profil, scrie moderator. Doamna draga imi pare rau daca ce am scris a fost considerat de dumneavoastra ca fiind ofensator. Era doar o simpla cale de a vedea in ce masura un autor devenit antipatic moderatorului ii va afecta acestuia obiectivitatea si-l va determina sa reactioneze subiectiv, mai degraba "estetic" decat in spiritul regulamentului. Analizand toate acestea se pot observa urmatoarele: 1. Desi in regulament se specifica faptul ca toti autorii, indiferent de rang, au aceleasi drepturi, in fapt se intampla ca in viata. O relatie preexistenta intre doi oameni, dintre care unul parte si celalalt "judecator", este de natura sa afecteze gradul de obiectivitate al celui desemnat sa analizeze o situatie aparent conflictuala. Poate avem de-a face si cu tendinta celui aflat pe un statut inferior de a nu-si pune intr-o situatie delicata seful si implicit de a pierde din privilegiile pe care statusul actual i le ofera.Conform acestei judecati de valoare, justificata pana la un punct, rafael (cu r mic precum romania lui Virgil din subtitlu) este in pericol sa-i fie suspendat contul iar excesele interlocutorului sau raman netaxate. 2. Unele texte si comentarii sunt citite superficial ori deloc. E ca si cum atunci cand ai judeca o speta nu te-ai uita peste toate probele. altfel se putea vedea lesne ca sunt catolic si nu ortodox :) 3. Virgil este o persoana cu tact si maturitate care dispune de o viziune de ansamblu, alegand sa "piarda" o victorie insignifianta pentru a castiga la capitolul imagine. Asta inseamna stofa de manager. Felicitarile mele. 4. Prea facil consideram anumite asertiuni drept jigniri. Luam cu totii prea personal unele dintre comentarii iar aceasta situatie tinde sa genereze o imagine falsa, de intoleranta a conducerii acestui site. Si apoi jignirea este un act cu foarte multe grade de toleranta in functie de persoana. Unii ne simtim jigniti foarte usor altii mai greu. Ce ne facem cu ateii? Au ei dreptul de a nega existenta lui Dumnezeu? Pe textul lui Nincu Mircea, referindu-va la sinuciderea lui Iisus spuneti "Ideea cum că Dumnezeu s-ar fi sinucis în Hristos mi se pare o aberație și din cîte știu eu pare chiar a fi o blasfemie în context ortodox. Eu nu sînt ortodox dar mă tem că unii din creștinii ortodocși care ar citi asta s-ar simți profund ofensați și simt nevoia să le cer scuze". De ce ar fi o blasfemie mai mica de exemplu faptul de a nu crede in Maica Sfanta? In aceasta logica ar fi trebuit sa ma simt jignit si sa va pretind scuze.Si poate ca in alt context as fi avut parte de acestea. Nu este cazul, pentru ca, dupa cum am spus deja, pentru mine a fost un joc. Ar mai fi si altele insa deja comentariul este prea lung asa ca ma voi opri aici. Sper sa nu va fi suparat prea tare cu micul meu joc si ca a mai ramas cineva din echipa editoriala, in afara celui(celei) care ma vrea sanctionat, care mai are simtul umorului. Si inchei prin a va cita:"Adevărul nu e un monopol ci o realitate mai mult sau mai putin incomodă." Ganduri de pace.
nu am un cuvant mai potrivit decat
emotionant.
un poem pe care il simti, chiar de nu-l intelegi intru totul, o revarsare a starilor acelea inexplicabile, dar cu atat mai ardente, ale copilariei.
long time no see, monsieur Gavrilescu. arsita mare, nu?! vremea cand pana si caugarii isi strang nodurile si pornesc la tiganci:) nu pleca, deja se strang norii de furtuna, nu-i simti?!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
dasa nu am reusit sa scriu corect, imi cer iertare.
pentru textul : Lansare de carte: Adriana Lisandru - "Despre ea, niciodată" deDa. Un text din punctul meu de vedere foarte bun. Nu ma impac cu acel "sa iti picuri corpul", dar efectul putin uzitat e depasit de intreg. A si nici cu caramizile in flacari, mi se pare ca aici ai fortat putin imaginea. In rest, poemul curge foarte bine, de la inceput si pina la sfirsit, cu imagini inedite si extrem de senzitive, cum e moleseala de unt topit sau vintul ca o hergelie(iarasi usor stanescian, dar nu cred ca hergheliile si vintul sunt apanajul lui nichita, asa ca mi se pare ok). Remarc prima si a patra strofa. Frumos.
pentru textul : locul nostru de întâlnire între două felii de scaun deUn poem frumos (chiar frumos, în asprimea lui!), bine structurat, cu ideile şi simţămintele bine ritmate. Dacă-mi permiţi o sugestie, aş zice să scoţi din prima secvenţă asta: "ei spuneau că ei sunt brutus eu că nu sunt cezar
pentru textul : elegie 01 deecce mulier!" N-am să explic de ce.
Frumos spus...am citit şi recitit şi mi-am adus aminte de un cântec vechi mai puţin ascultat pe care îl fredonam în tinereţe:
pentru textul : S-a topit singurul om de zăpadă deMircea Vintilă - Om de zăpadă, pe versuri de Florian Pittiş.
http://www.youtube.com/watch?v=cyeM8coDrLQ
Este un poem cald cu imagini frumoase, într-adevăr deosebit. Pentru mine doar versurile dintre genunchi şi neoprit sunt mai puţin valoroase (nu cârcotesc), fiind prea abstracte faţă de marginile concrete ale poemului. Acele versuri, cărora nu le neg valoarea par a fi prea "căutate", prea seamănă cu o introducere în filozofie, sunt simple dar şi seci comparativ cu restul poemului care este într-adevăr compus din imagini şi sensuri îmbinate cu măiestrie. Aceste versuri de mijloc sunt ca o sârmă ireală între cele două maluri, acest lucru doream să îl exprim. Ca şi cum ar fi alt limbaj poetic.
Dar mai presus de orice doresc să subliniez cât de mult mi-a plăcut, dovadă că acest om există cu adevărat şi în alte suflete, nu doar pe hârtia ta.
e logic ce spui eu aș adăuga faptul că și autoreferențialitatea implică acel tragism existent la un nivel maxim de sinceritate caracteristică mulțumesc ptr opinie, știi cât contează
pentru textul : Recunosc & deciteodata declansezi nostalgia fara sa te gindesti la consecinte... versurile acestea sint deosebite: "firav, mic și gârbovit, bunicul meu vorbește în fiecare zi, vorbe lungi, cu dumnezeu" de unde ti-a venit titlul? este un citat?
pentru textul : "Dacă Noi este un Eu al unui altui Eu" deva multumesc pentru cuvinte. Aranca... Cailean, oricind bine venit.. Citadinul, ai spus cuvinte frumoase. Yester, multumesc, asa sa fie...
pentru textul : The State of Hermeneia deProzodiind pe temă şi prin mijloace artistice de acum două secole. Luată la puricat, nici versificatia, măcar, nu rezistă.
pentru textul : poeţi denu mă supăr dar habar nu am cine este Nightwish. Sper să nu te supere pe tine asta. În ce priveşte ritmul cred că l-am intenţionat aşa. Am făcut o corectură care mi s-a părut justificată gramatical. Am să mă mai gîndesc la restul observaţiilor deşi nu sînt convins de ele. Eu trăiesc în California unde se vorbeşte o limbă ceva mai interesantă. Cu siguranţă departe de ce se scrie sau vorbeşte pe Tamisa.
pentru textul : i really don't think that i care deajuta/ma sa/ti inteleg textul!
pentru textul : îl iubesc pe grigore deAşa cum spuneam, iata-mă la final. Am citit tot şi, cu părere de rău, nu a meritat. În prima parte, am crezut că avem de-a face cu o mână sigură, acum, aş spune că tremură nepermis de mult.
Povestea în sine e un soi de doua feluri de nimic. Când au fost inserate pasajele aproape sf (pachetul de ţigări/cuplul rupt parcă din povestea eroului - apropo, au rămas neexplicate!) vedeam deja un final neaşteptat, care să închindă, rotund, povestea. În loc de asta, nimic - ea se scuză că l-a folosit, inconştient, dup-o plasă întinsă de iubitul ei, el publică, totuşi, schiţa şi rămâne cu impresia că cei doi l-au manipulat pentru a scrie o poveste a lor, pe care, mai apoi, s-o nege, rămânând totuşi in ea. Adică bla bla bla, dacă-mi permiteţi, sau bla bla telenovist. :).
La partea tehnică, la fel de rău. Am să pomenesc doar de ghilimele: atunci când ele nu sunt folosite pentru a atrage atenţia asupra unei erori/invenţii lingvistice vrute, acestea nu se folosesc, domnule, sub nicio formă pentru a evidenţia ironia, metafora etc... În felul acesta, jigniţi inteligenţa cititorilor. Personal, la faze de genu', arunc cartea cât colo :). Ar mai fi erori de topică, punctuaţie, redundanţe şi multe, multe discuţii despre stil.
In concluzie, dacă mi-ar fi permis un sfat, acela ar fi să rămâneţi la poezie, acolo vă descurcaţi bine spre admirabil. Cel putin, din ce-am citit eu la d-voastră.
Seara faină!
pentru textul : noiembrie cu o voce pe fundal (ultima parte) debobadil are dreptate
pentru textul : rechinul din oceanul singurătăţii detextul în sine
pentru textul : ca să rotunjesc noaptea denu e nici un stress. comentam. ultima data cind am verificat comentatul nu era interzis pe Hermeneia. comentam un text interesant si controversat. atita tot.
pentru textul : sandale pentru no woman's land dede acord cu tine. si eu am impresia ca ai aplecare pentru asa ceva. ce n-am inteles este de ce este vorba de "pescari" in nashville? din cite stiu eu nu prea trece nici o apa pe acolo. sau cel putin nimic semnificativ. nashville, asa cum stie toata lumea, e un oras tipic sudist care se remarca prin a fi capitala muzicii country, iubita de unii americani, detestata de altii.
pentru textul : pescarii din nashville deinteresanta aceasta evitare a unor cuvinte. probabil este de la ingustarea cimpului vizual. "grație unui minunat accident de muncă" mi se pare un detaliu inutil si deranjant. sugereaza, nu explica. lasa-ne in dubiu, in cautare. pentru ca apoi trecerea inspre filosofarea din final nu mai are farmec. parerea mea.
pentru textul : poemul-pirat deM-am referit la text și la interpretarea pe care ai dat-o pe care o pot considera tendențioasă, chiar dacă acest text aparține altcuiva. Nu se poate analiza un text numai dintr-un singur punct de vedere (pe care l-ai expus), mai ales că acesta este eronat. Acest text este încadrabil la un anume gen literar. In general termenii de confidențialitate (dacă aceștia există stabiliți într-un regulament) se aplică la informații reale. După cum afirmi, ai reședința în Mongolia... Modul în care te adresezi tu, draga mea Younger Sister, la persoana mea, este însă discutabil.
pentru textul : e bună tipa deeste un poem apropiat sufletelor care isi duc ingerii de aripi prin odaile de oaspeti luminate si mai putin pe cei dragi... ai metafore deosebite: "numai de-acolo încă îmi pot privi părinții cum se întorc din soare mânând din urmă boii" sau "de-atunci cum deschizi gura se înroșesc prea-sfinții iau îngerii în brațe-i astupă la urechi" etc. o observatie: in strofa IV se cam repeta "ți" . titlurile par prea multe. "Mamei"...
pentru textul : dor de vis de mamă dePână să intrăm în discuții mai adânci pe text, te rog să observi acel typo pe care eu l-am sesizat probabil prea subtil (mea culpa) pentru ca personalitatea ta literară să primească o atât de umilă observație
pentru textul : Punct și de la capăt dedeocaMDATĂ nu deocaMDADĂ, eu atât am vrut să spun.
Restul au spus alții
Mulțumesc pentru înțelegere
Petre, ce numeşti tu "dulcea limbă îmblânzită" nu-i decât sarcasm.
Ialin, în penultima strofă am alterat, voit evident, un limbaj aproape manelist ("fostei mele iubiri/iubirii mele delicate" - vezi şi primul vers/prima strofă), urmat de o exprimare intrinsesc lirică ("acelui sentiment din beteală topită"), terminând în jargon ("i-am împins două şuturi în cap"), apoi, intercontextual, m-am îndreptat iar spre zona lirică, într-un limbaj mutant - o combinaţie din toate de pâna atunci. Bun. Am urmărit prin asta mai multe chestii, cum ar fi: ieşire din poezie, intrarea in real, şi invers, hotărârea, voinţa... Şi am mizat pe acest contrat. Da, se poate să fie forţat, dar aşa l-am vrut.
Merci de trecere şi comentariu!
pentru textul : Text cu reşou şi plastilină depoemele acestea cu ritm și rimă sunt ciorne, șpalturi ori cum vrei a le numi, dar și pentru a-ți satisface mișcarea de revoluție, uite că am modificat ultimul vers. dacă ai o propunere mai bună shoot pls & mai vedem. până atunci sunt plăcut surprins, cam ca sf. duh de care pomenești.
pentru textul : pseudopatriarhale III deRemarc şi eu ideea. Bun!
pentru textul : Atingere deobservabil pt toti e ca Hermeneia devine o copie xerox a Agoniei. in lipsa de idei, virgil da copy-paste-uri de la mai vechii confrati intr-ale pseudoliteraturii. (a nu se intelege ca m-as opune cumva, prin acest comment. studiul regimurilor autoritar-corporatiste a devenit o pasiune pt mine si n-as vrea cumva sa obstructionez dezvoltarea fireasca a unuia dintre ele. ) so... Hermeneia 2.0 = Agonia redivivus?
pentru textul : hermeneia 2.0 dee vizibil:)
pentru textul : aristocrația normativă prospiciată din geneze și exoduri deam să fiu ironic. se vede că este frig rău în moldova. asta este a treia (dacă nu mă înșel) poezie - la rînd - care conține frig, iarnă, gheață, pulovere și ger
pentru textul : Ultima întâlnire cu sinele deMi-au plăcut titlul, starea, amănuntele, paradoxul, strigătul... și Mielul, care, din păcate, uneori e doar cu inițială minusculă și căutăm să fie mare doar la kilograme nu și la semnificație.
pentru textul : se apropie paștele și noi nu avem miel deDe revizuit: un lanțul/ un lanț; nu m-aș mira/ nu m-ar mira
Cred că pe alocuri mai pot fi scoase niște explicații care nu sunt necesare, ba chiar par redundante.
Acum iertat sa imi fie jocul si scuzate exagerarile (nu astept reciprocitate) insa in mod intentionat am construit profilul unei persoane care isi sustine ideile pana in panzele albe, pentru a vedea limita de toleranta a portalului hermeneia. Ideea mi-a venit dupa cel de-al doilea comentariu al lui Virgil care mi-a ridicat cumva mingea la fileu luand generalitatile expuse de mine la un nivel prea personal. Aceeasi poveste si cu Saphire in dreptul careia, la profil, scrie moderator. Doamna draga imi pare rau daca ce am scris a fost considerat de dumneavoastra ca fiind ofensator. Era doar o simpla cale de a vedea in ce masura un autor devenit antipatic moderatorului ii va afecta acestuia obiectivitatea si-l va determina sa reactioneze subiectiv, mai degraba "estetic" decat in spiritul regulamentului. Analizand toate acestea se pot observa urmatoarele: 1. Desi in regulament se specifica faptul ca toti autorii, indiferent de rang, au aceleasi drepturi, in fapt se intampla ca in viata. O relatie preexistenta intre doi oameni, dintre care unul parte si celalalt "judecator", este de natura sa afecteze gradul de obiectivitate al celui desemnat sa analizeze o situatie aparent conflictuala. Poate avem de-a face si cu tendinta celui aflat pe un statut inferior de a nu-si pune intr-o situatie delicata seful si implicit de a pierde din privilegiile pe care statusul actual i le ofera.Conform acestei judecati de valoare, justificata pana la un punct, rafael (cu r mic precum romania lui Virgil din subtitlu) este in pericol sa-i fie suspendat contul iar excesele interlocutorului sau raman netaxate. 2. Unele texte si comentarii sunt citite superficial ori deloc. E ca si cum atunci cand ai judeca o speta nu te-ai uita peste toate probele. altfel se putea vedea lesne ca sunt catolic si nu ortodox :) 3. Virgil este o persoana cu tact si maturitate care dispune de o viziune de ansamblu, alegand sa "piarda" o victorie insignifianta pentru a castiga la capitolul imagine. Asta inseamna stofa de manager. Felicitarile mele. 4. Prea facil consideram anumite asertiuni drept jigniri. Luam cu totii prea personal unele dintre comentarii iar aceasta situatie tinde sa genereze o imagine falsa, de intoleranta a conducerii acestui site. Si apoi jignirea este un act cu foarte multe grade de toleranta in functie de persoana. Unii ne simtim jigniti foarte usor altii mai greu. Ce ne facem cu ateii? Au ei dreptul de a nega existenta lui Dumnezeu? Pe textul lui Nincu Mircea, referindu-va la sinuciderea lui Iisus spuneti "Ideea cum că Dumnezeu s-ar fi sinucis în Hristos mi se pare o aberație și din cîte știu eu pare chiar a fi o blasfemie în context ortodox. Eu nu sînt ortodox dar mă tem că unii din creștinii ortodocși care ar citi asta s-ar simți profund ofensați și simt nevoia să le cer scuze". De ce ar fi o blasfemie mai mica de exemplu faptul de a nu crede in Maica Sfanta? In aceasta logica ar fi trebuit sa ma simt jignit si sa va pretind scuze.Si poate ca in alt context as fi avut parte de acestea. Nu este cazul, pentru ca, dupa cum am spus deja, pentru mine a fost un joc. Ar mai fi si altele insa deja comentariul este prea lung asa ca ma voi opri aici. Sper sa nu va fi suparat prea tare cu micul meu joc si ca a mai ramas cineva din echipa editoriala, in afara celui(celei) care ma vrea sanctionat, care mai are simtul umorului. Si inchei prin a va cita:"Adevărul nu e un monopol ci o realitate mai mult sau mai putin incomodă." Ganduri de pace.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit denu am un cuvant mai potrivit decat
emotionant.
un poem pe care il simti, chiar de nu-l intelegi intru totul, o revarsare a starilor acelea inexplicabile, dar cu atat mai ardente, ale copilariei.
felicitari.
pentru textul : Fără cuvinte delong time no see, monsieur Gavrilescu. arsita mare, nu?! vremea cand pana si caugarii isi strang nodurile si pornesc la tiganci:) nu pleca, deja se strang norii de furtuna, nu-i simti?!
pentru textul : Summertime deactaeon, ai spus și ce am gândit eu. aleg ce e bun și las ce e ironic. îmi permit. amical, yester
pentru textul : Kore dePagini