Ideea poemului tău nu este rea. Însă, tehnic, ar mai fi ceva de lucrat. Ascultă versul, recitește-l, rescrie-l, lasă-l să zboare prin el însuși, nu îl arunca tu de la fereastră. Finalul reușit.
Ai asezat in text simboluri de inspiratie gnostica, preluate ulterior de ordinele maconice (rozele) si trimiteri alchimice (plumbul), grefate, mai mult sau mai putin fericit pe o estetica a transparentei aparente (vitraliul - zona la limita sacrului dar mai degraba poarta)... ideea celor doua capete, a aceluia care isi depaseste dualitatea mintii prin sacrificiu (aproape samanic). "adevărata magie se naște cînd dispare orice iluzie"... o formulare relativ spectaculoasa, cat se poate de adevarata, sugerand momentul iluminarii, a trecerii de la umbra lucrurilor la privirea directa a acestora... desi aici multi autori, mai ales din perioada renascentista, te-ar putea contrazice spunandu-ti ca viata si visele sunt facute din acelasi aluat. Havuzul nu reprezinta doar un element decorativ ci mai mult el ia locul altarului, mintea se intoarce in inima, omul se afla in buricul pamantului, unde trecutul si viitorul se reintalnesc in clipa... desigur ca acum si aici totul este posibil, inclusiv calaritul pe vant, sau cum ii spui tu, "zborul fara aripi".
înfiorător de adevărat și (conform părerii mele) elegant acest poem, Virgil. la fel cum, pe lângă morala pertinentă, îmi place și modul în care introduci atent finalul excepțional ( nu e un cuvânt mare): prețul acestor lucruri e mai sigur decît nodul unui ștreang un poem scris dintr-o suflare, cu o experiență de viață la care, probabil, voi avea acces cândva.
frumoasa contemplare din spatele unui lirism de maniera autentica, de aici „umbra ta ratacind pe poteci” , se vede luminata de torta tamaduitoare a aducerilor aminte ... dar tu stii ca „departele” nu exista, poate doar o saracie de viata... mi-a placut sa te regasesc in culori nostalgice, te prinde culoarea serii...
n-am inteles ce vrei sa spui ovyus. am retinut niste verbe cu icnit si orgasm dar mi s-au parut stupide asa ca nu am incercat sa le inteleg profunzimea. in rest nimic semnificativ in observatiile tale... poate doar o doza de oftica dupa cum zice Alina dar la oftica nu am cum sa te ajut ca nu sint medic si nu ma pricep. apeleaza la ea.
Ce frumos te contrazice acest poem! :)
Am recitit cu drag și spun la fel: nu ești ,,poet”, ești poezie. Nu spun cuvinte mari. Uite cum eul liric te trădează :) Da, Adriana, e un poem în care identitatea e clar oglindită. Ideile curg lin precum lumina. Zbaterea poetului, cântul lui, odihna în cuvânt, sunt surprinse în toată înflorirea lor. Remarc versurile:
,, sunt numai un ciob de oglindă
care-ncearcă să taie cuvântul
mărunt.
un liliac închis în candelabru.
un cântec pe care copilul din mine
îl mai murmură-n somn…” Metafore, definiţii poetice, declinări ale eului poetic.
Finalul are o durere prevestită de ultimele versuri din prima parte. Aici titlul are nu doar un punct de sprijin, ci o întreagă platform. Lumina dinaintea vederii…și de după ea…ferice de cel ce o are.
Ultimele două versuri îmi accentuează starea de meditaţie, de introspecţie:
,, eu sunt doar o chemare
înspre alt început”. Mulţumesc, Adriana, pentru această lecţie de viaţă… si de poezie! Evidenţiez cu bucurie acest poem.
mă amuzi nicodem. chiar că nici nu am observat comentariul corinei. dar dacă zici tu, probabil că este o coincidență. în orice caz am observat cablul. și asta mi s-a părut hilar. nu înțeleg ce este derogatoriu în a repeta ceea ce spui tu despre tine. și încă ceva, s-ar putea ca tu să nu știi, dar în limba română nu există cuvîntul „derogativ”. există doar cuvîntul derogatoriu. iar el nu înseamnă insultă. încearcă să consulți dicționarul înainte să scrii.
textul tău, Adrian, mi-a amintit că am scris şi eu cu ceva vreme înainte ceva legat de "lucrarea" mileniului, iată:
ce trepidant să ai câte-un vecin (de treabă)
toamna
fabrică holzşuruburi
multe multe
pereţii vecinului fac implanturi cu pâlnii
când vin din schimbul 3
mamă ce mai şuieră
se desfac şi le înghit unul după altul
până li se lipesc florile
Un text interesant. Imi place mult mai mult partea "deep" a textelor tale. Remarc ideea din "te ridici din poză și pleci într-o zi prin gaura cheii", comparatia din versul doi si nonsalanta de efect din final. Ialin
Beniamin, s-a intimplat sa imi amintesc...poate de aceea, mult mai tirziu, am inceput sa fac cadouri culori (toate tipurile) pentru copiii prietenilor. de ani de zile nu mai stiu nimic de Niculina.
Florin, în ansamblu, îmi place poezia ta, felul în care folosești cuvinte pasionale, torni tensiune, sentiment în vârtej de cuvinte, ritmul da-nu, al vieții-morții și-al iubirii. În detalii nu mai intru, textul pare destul de "scuturat".
Da, Alma, de aceea am și subliniat toți. Eu cred că în anumite circumstanțe dacă o singură vorbă nu rezolvă nimic, atunci toate celelalte sunt inutile.
nu stiam ca Jules Perahim a murit...in primavara cineva la un vernisaj de aici spunea ca e inca bine. inca mai sunt la Bucuresti si la Paris elevi de ai Maestrului...ciudat este ca nici la UAP nici in alta parte nu am intalnit informatii, evocari, referitoare la plecarea sa definitiva. ca observatie pentru reproducerea lucrarilor: cred ca ar fi indicat sa existe titlul lucrarii, anul...asta pentru o prezentare adecvata, profesionala. sper ca intelegi punctul meu obiectiv de vedere si ca accepti ideea.
Muzica și imaginile mi se par în plus, de fapt mie nu mi-a plăcut niciodată vreun 'spectacol de sunet și lumină'. Poemul însă este unul deosebit, l-am lecturat de mai multe ori cu aceeași plăcere.
Margas
nu vad mai mult decat o beție de cuvinte... intradevar, suna ciudat, "poetic", insa nu e nici un subinteles. sunt pur si simplu cuvinte aruncate. ma asteptam la ceva mai bun, dupa ce am vazut lista nesfarsita de premii din lunga ta biografie
Alma draga, ai inteles gresit. tonul si muzica acelor commuri erau in contextul in care unii se upgradau, se substituiau, altii cautau harti dictionare samd poate ca eu am crezut/mai cred in existenta unui anumit nivel de cultura si educatie. si inca mai cred ca aici e un spatiu cultural de exceptie sau poate ca ar trebui o sectiune speciala de incadrare a unor texte care din motive independente si obiective (de anumiti cititori) nu pot fi percepute oricum, de oricine. in calitate de editor, iata o solicitare pe care ar trebui sa o iei in discutie. (mi-am amintit ca cei de la NASA au o fituica a lor in care ei scriu, ei inteleg, ei se distreaza) asa cum am specificat, sint fragmente de jurnal. inca nu le-am adunat pe toate din diverse carnete. si nici nu am vrut sa "lipesc" fotografii gen "vai ce frumos" da-mi voie sa persist in stilul meu (al perioadei bleu, cum spuneam) si ofera-mi cu generozitate acest cadru.
Frumos acest eveniment, lansarea unui volum de poezie, mai ales cind la timona sta skipper Cozan, cu obrajii arsi de soare, vint, palme si ce-o mai aduce apropierea de perfectiune intr-ale condeiului, dar sa nu uitam ca panglica a fost taiata, sticla de sampanie s-a spart in acel loc bine ales de juriu, iar acum, cu mina streasina la inima (precum Sorescu) astept pe tarmul meu de insula o copie cu semnatura autorului si iz de cerneala proaspata.
clonarea poetica pe colinele hermeneuticii indiferent de loc- Iasi-Paris, de ex- ma nemultumeste prin simplul fapt ca exista. ar fi scuzabila calitatea textelor si a autorului ei. aici insa, totul e straniu si, -o marturisesc- de neacceptat.
si in textul asta "fumeaza" Dumnezeu?! ce aveti cu el, dragi autori, vreti sa provocati Divinitatii cancer pulmonar? fara versul respectiv este un text bun, chiar bun.
...dacă cineva ar spune despre atitudinea ta că este una specifică măgarilor, nu ţi-ar atacă persoana... Fii serios şi bărbat, Eugen! Susţine-ţi vorbele! Şi încearcă să nu te mai contrazici în doar zece pixeli pătraţi:
"Nici măcar dacă ai să o meriți. Nu se merită efortul". Sublim! Sau " Prefer să-mi văd de scris și nu de polemici sterile" -asta după ce ai scris tuturor vreo 15 comentarii, însumând vreo 3 pagini...
Cât despre vulgaritate - discutând despre x, nu poţi s-o faci fără să-i spui pe nume, nu-l înlocuieşti cu y. Dar nu mă aştept să înţelegi asta. La fel cum nu mă aştept să înţelegi că, în ceea ce priveşte literatura, eu nu fac eforturi. Nici într-un sens, nici în altul.
Şi cu asta, propun să ne oprim aici.
pi punct es: nu înţeleg de ce insişti să te semnezi după fiece comentariu, dacă numele tău apare sus, destul de vizibil, estetic şi albastru... Să fie oare vorba de supraaprecierea despre care pomeneai? Retoric întreb, evident.
da dom'le, recunosc ca imi era dor de un text din acesta. ca de o rosie din aia abia pirguita si murata. si indiferent de dorul meu, si indiferent de faptul ca e o paiata injghebata pe scheletul altui text, eu tot ii ofer o penita de aur. are un zvic textul asta de cred ca va ramine multa vreme in amintire. parerea mea este ca merita chiar o pozitie intr-un volum. excelent. iata un text scris de cineva careia nu i-a pasat de ce se va intimpla. daca si altii ar fi gata sa scrie si nu sa descrie ar fi mult mai bine. congrats!
Călin, ar fi fost de dorit să nu avem ce continua de discutat aici, decât despre textul tău. Nu se fac procese aici, cred că e bine de știut. Ai încălcat regulamentul în comentariile tale, și ai repetat aceasta chiar în cuprinsul ultimului comentariu. Am să-ți precizez numai punctul respectiv din regulament: "20. De asemenea comentariile trebuie: ...20.3. să evite pe cît posibil formularea de aprecieri la adresa persoanei autorului textului sau la adresa persoanei altui comentator al textului" De altfel, regulamentul urmărește în general reguli ale bunului simț. Și-mi place să cred că pentru acestea nu e nevoie de nimeni să vină să ne atragă atenția. M-aș bucura dacă, în loc să apreciezi intervențiile de acest gen, vei căuta să nu le mai dai ocazie. Aștept să îți exprimi cât mai liber opiniile despre text, oricare ar fi acestea, și să porți dialoguri care să nu jignească pe nimeni în dialogul cu comentatorii tăi.
Unu și doi. Eu am spus ce aveam de spus și cred că cine a trebuit să înțeleagă a înțeles. Atât. Trei. Dacă ți-a plăcut textul, eu mă bucur și iar mă bucur. E o părere la care țin. Despre final, bată-l vina să-l bată...ce să zic? Nu-l pot rescrie pentru că, în încăpățânarea mea, îmi place așa cum e acum- banal și siropos. ne mai citim, MMC- a
and the EMY Award goes to...
pentru strofa 2/4/penultima/ultima (scuza ma ca sint picky-picky azi :p) si mai ales pentru vidul de la capatul lumii pe care il stiu si eu..
stii ce e bine? ca dupa ce dai de rock-bottom the only way is up..
Numai bine emi! ..si un weekend fain plin de pingunini :p
era vorba de alta critica. imi pare rau ca te dezamagesc, nu-s progresista. nici nu stiu ce-i aia. :o)
sorry ca nu iau in serios "luptele", e un fel de-a da de lucru femeii de serviciu la sters podele, nimic mai mult.
in ultimul comentariu mi-ai fost simpatica.
spor mult si tie.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Dorel, as vrea sa te intreb ce parere ai despre eventualitatea folosirii termenului de ASPIRANT in loc de NOVICE? multumesc,
pentru textul : hermeneia 2.0 deIdeea poemului tău nu este rea. Însă, tehnic, ar mai fi ceva de lucrat. Ascultă versul, recitește-l, rescrie-l, lasă-l să zboare prin el însuși, nu îl arunca tu de la fereastră. Finalul reușit.
pentru textul : Miel la Proțap deAi asezat in text simboluri de inspiratie gnostica, preluate ulterior de ordinele maconice (rozele) si trimiteri alchimice (plumbul), grefate, mai mult sau mai putin fericit pe o estetica a transparentei aparente (vitraliul - zona la limita sacrului dar mai degraba poarta)... ideea celor doua capete, a aceluia care isi depaseste dualitatea mintii prin sacrificiu (aproape samanic). "adevărata magie se naște cînd dispare orice iluzie"... o formulare relativ spectaculoasa, cat se poate de adevarata, sugerand momentul iluminarii, a trecerii de la umbra lucrurilor la privirea directa a acestora... desi aici multi autori, mai ales din perioada renascentista, te-ar putea contrazice spunandu-ti ca viata si visele sunt facute din acelasi aluat. Havuzul nu reprezinta doar un element decorativ ci mai mult el ia locul altarului, mintea se intoarce in inima, omul se afla in buricul pamantului, unde trecutul si viitorul se reintalnesc in clipa... desigur ca acum si aici totul este posibil, inclusiv calaritul pe vant, sau cum ii spui tu, "zborul fara aripi".
pentru textul : Transeptul deînfiorător de adevărat și (conform părerii mele) elegant acest poem, Virgil. la fel cum, pe lângă morala pertinentă, îmi place și modul în care introduci atent finalul excepțional ( nu e un cuvânt mare): prețul acestor lucruri e mai sigur decît nodul unui ștreang un poem scris dintr-o suflare, cu o experiență de viață la care, probabil, voi avea acces cândva.
pentru textul : tăcerea hienei defrumoasa contemplare din spatele unui lirism de maniera autentica, de aici „umbra ta ratacind pe poteci” , se vede luminata de torta tamaduitoare a aducerilor aminte ... dar tu stii ca „departele” nu exista, poate doar o saracie de viata... mi-a placut sa te regasesc in culori nostalgice, te prinde culoarea serii...
pentru textul : Săgeți în piept dePrecizarea mea era indirectă - a evita cacofonia "mă plec_cu". Sensurile sunt aceleași.
pentru textul : Piatra cea de toate zilele den-am inteles ce vrei sa spui ovyus. am retinut niste verbe cu icnit si orgasm dar mi s-au parut stupide asa ca nu am incercat sa le inteleg profunzimea. in rest nimic semnificativ in observatiile tale... poate doar o doza de oftica dupa cum zice Alina dar la oftica nu am cum sa te ajut ca nu sint medic si nu ma pricep. apeleaza la ea.
pentru textul : Virtualia deeu insumi nu as sti ce sa spun sub un astfel de text
pentru textul : Eu scriu, deci exist. demultumesc pentru semne. am avut emotii.
Ce frumos te contrazice acest poem! :)
pentru textul : lumina dinaintea vederii deAm recitit cu drag și spun la fel: nu ești ,,poet”, ești poezie. Nu spun cuvinte mari. Uite cum eul liric te trădează :) Da, Adriana, e un poem în care identitatea e clar oglindită. Ideile curg lin precum lumina. Zbaterea poetului, cântul lui, odihna în cuvânt, sunt surprinse în toată înflorirea lor. Remarc versurile:
,, sunt numai un ciob de oglindă
care-ncearcă să taie cuvântul
mărunt.
un liliac închis în candelabru.
un cântec pe care copilul din mine
îl mai murmură-n somn…” Metafore, definiţii poetice, declinări ale eului poetic.
Finalul are o durere prevestită de ultimele versuri din prima parte. Aici titlul are nu doar un punct de sprijin, ci o întreagă platform. Lumina dinaintea vederii…și de după ea…ferice de cel ce o are.
Ultimele două versuri îmi accentuează starea de meditaţie, de introspecţie:
,, eu sunt doar o chemare
înspre alt început”. Mulţumesc, Adriana, pentru această lecţie de viaţă… si de poezie! Evidenţiez cu bucurie acest poem.
mă amuzi nicodem. chiar că nici nu am observat comentariul corinei. dar dacă zici tu, probabil că este o coincidență. în orice caz am observat cablul. și asta mi s-a părut hilar. nu înțeleg ce este derogatoriu în a repeta ceea ce spui tu despre tine. și încă ceva, s-ar putea ca tu să nu știi, dar în limba română nu există cuvîntul „derogativ”. există doar cuvîntul derogatoriu. iar el nu înseamnă insultă. încearcă să consulți dicționarul înainte să scrii.
pentru textul : new year samba deşi oricum, asta e o boală generală...
textul tău, Adrian, mi-a amintit că am scris şi eu cu ceva vreme înainte ceva legat de "lucrarea" mileniului, iată:
ce trepidant să ai câte-un vecin (de treabă)
toamna
fabrică holzşuruburi
multe multe
pereţii vecinului fac implanturi cu pâlnii
când vin din schimbul 3
mamă ce mai şuieră
se desfac şi le înghit unul după altul
până li se lipesc florile
din timp în timp
se mută un altul
de aceea
(1 sept. 2010)
este o descărcare de nerv aici, în textul tău!
pentru textul : Mârlanul cu bormaşină deUn text interesant. Imi place mult mai mult partea "deep" a textelor tale. Remarc ideea din "te ridici din poză și pleci într-o zi prin gaura cheii", comparatia din versul doi si nonsalanta de efect din final. Ialin
pentru textul : în memoria lui ion nimerencu deBeniamin, s-a intimplat sa imi amintesc...poate de aceea, mult mai tirziu, am inceput sa fac cadouri culori (toate tipurile) pentru copiii prietenilor. de ani de zile nu mai stiu nimic de Niculina.
pentru textul : șase creioane deFlorin, în ansamblu, îmi place poezia ta, felul în care folosești cuvinte pasionale, torni tensiune, sentiment în vârtej de cuvinte, ritmul da-nu, al vieții-morții și-al iubirii. În detalii nu mai intru, textul pare destul de "scuturat".
pentru textul : Același joc deDa, Alma, de aceea am și subliniat toți. Eu cred că în anumite circumstanțe dacă o singură vorbă nu rezolvă nimic, atunci toate celelalte sunt inutile.
pentru textul : trei observații denu stiam ca Jules Perahim a murit...in primavara cineva la un vernisaj de aici spunea ca e inca bine. inca mai sunt la Bucuresti si la Paris elevi de ai Maestrului...ciudat este ca nici la UAP nici in alta parte nu am intalnit informatii, evocari, referitoare la plecarea sa definitiva. ca observatie pentru reproducerea lucrarilor: cred ca ar fi indicat sa existe titlul lucrarii, anul...asta pentru o prezentare adecvata, profesionala. sper ca intelegi punctul meu obiectiv de vedere si ca accepti ideea.
pentru textul : Jules Perahim deMuzica și imaginile mi se par în plus, de fapt mie nu mi-a plăcut niciodată vreun 'spectacol de sunet și lumină'. Poemul însă este unul deosebit, l-am lecturat de mai multe ori cu aceeași plăcere.
pentru textul : Poem cu panteră, hiene şi cocor deMargas
Personal, n-am inteles. E in aromana?
pentru textul : fantezie denu vad mai mult decat o beție de cuvinte... intradevar, suna ciudat, "poetic", insa nu e nici un subinteles. sunt pur si simplu cuvinte aruncate. ma asteptam la ceva mai bun, dupa ce am vazut lista nesfarsita de premii din lunga ta biografie
pentru textul : celor cîțiva deAlma draga, ai inteles gresit. tonul si muzica acelor commuri erau in contextul in care unii se upgradau, se substituiau, altii cautau harti dictionare samd poate ca eu am crezut/mai cred in existenta unui anumit nivel de cultura si educatie. si inca mai cred ca aici e un spatiu cultural de exceptie sau poate ca ar trebui o sectiune speciala de incadrare a unor texte care din motive independente si obiective (de anumiti cititori) nu pot fi percepute oricum, de oricine. in calitate de editor, iata o solicitare pe care ar trebui sa o iei in discutie. (mi-am amintit ca cei de la NASA au o fituica a lor in care ei scriu, ei inteleg, ei se distreaza) asa cum am specificat, sint fragmente de jurnal. inca nu le-am adunat pe toate din diverse carnete. si nici nu am vrut sa "lipesc" fotografii gen "vai ce frumos" da-mi voie sa persist in stilul meu (al perioadei bleu, cum spuneam) si ofera-mi cu generozitate acest cadru.
pentru textul : Ruines de Rome deMagna cum laude!
Frumos acest eveniment, lansarea unui volum de poezie, mai ales cind la timona sta skipper Cozan, cu obrajii arsi de soare, vint, palme si ce-o mai aduce apropierea de perfectiune intr-ale condeiului, dar sa nu uitam ca panglica a fost taiata, sticla de sampanie s-a spart in acel loc bine ales de juriu, iar acum, cu mina streasina la inima (precum Sorescu) astept pe tarmul meu de insula o copie cu semnatura autorului si iz de cerneala proaspata.
Enjoy the glory of this moment for it is yours!
Felicitari!
x
pentru textul : Baletistul-lansare de carte deDar domnule, există scaieți nemulțumiți de lâna oii de care se agață. Un asemenea scaiete este insul Părpuță.
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece declonarea poetica pe colinele hermeneuticii indiferent de loc- Iasi-Paris, de ex- ma nemultumeste prin simplul fapt ca exista. ar fi scuzabila calitatea textelor si a autorului ei. aici insa, totul e straniu si, -o marturisesc- de neacceptat.
pentru textul : și zeii plîng desi in textul asta "fumeaza" Dumnezeu?! ce aveti cu el, dragi autori, vreti sa provocati Divinitatii cancer pulmonar? fara versul respectiv este un text bun, chiar bun.
pentru textul : Plutaș de...dacă cineva ar spune despre atitudinea ta că este una specifică măgarilor, nu ţi-ar atacă persoana... Fii serios şi bărbat, Eugen! Susţine-ţi vorbele! Şi încearcă să nu te mai contrazici în doar zece pixeli pătraţi:
"Nici măcar dacă ai să o meriți. Nu se merită efortul". Sublim! Sau " Prefer să-mi văd de scris și nu de polemici sterile" -asta după ce ai scris tuturor vreo 15 comentarii, însumând vreo 3 pagini...
Cât despre vulgaritate - discutând despre x, nu poţi s-o faci fără să-i spui pe nume, nu-l înlocuieşti cu y. Dar nu mă aştept să înţelegi asta. La fel cum nu mă aştept să înţelegi că, în ceea ce priveşte literatura, eu nu fac eforturi. Nici într-un sens, nici în altul.
Şi cu asta, propun să ne oprim aici.
pi punct es: nu înţeleg de ce insişti să te semnezi după fiece comentariu, dacă numele tău apare sus, destul de vizibil, estetic şi albastru... Să fie oare vorba de supraaprecierea despre care pomeneai? Retoric întreb, evident.
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deda dom'le, recunosc ca imi era dor de un text din acesta. ca de o rosie din aia abia pirguita si murata. si indiferent de dorul meu, si indiferent de faptul ca e o paiata injghebata pe scheletul altui text, eu tot ii ofer o penita de aur. are un zvic textul asta de cred ca va ramine multa vreme in amintire. parerea mea este ca merita chiar o pozitie intr-un volum. excelent. iata un text scris de cineva careia nu i-a pasat de ce se va intimpla. daca si altii ar fi gata sa scrie si nu sa descrie ar fi mult mai bine. congrats!
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar deCălin, ar fi fost de dorit să nu avem ce continua de discutat aici, decât despre textul tău. Nu se fac procese aici, cred că e bine de știut. Ai încălcat regulamentul în comentariile tale, și ai repetat aceasta chiar în cuprinsul ultimului comentariu. Am să-ți precizez numai punctul respectiv din regulament: "20. De asemenea comentariile trebuie: ...20.3. să evite pe cît posibil formularea de aprecieri la adresa persoanei autorului textului sau la adresa persoanei altui comentator al textului" De altfel, regulamentul urmărește în general reguli ale bunului simț. Și-mi place să cred că pentru acestea nu e nevoie de nimeni să vină să ne atragă atenția. M-aș bucura dacă, în loc să apreciezi intervențiile de acest gen, vei căuta să nu le mai dai ocazie. Aștept să îți exprimi cât mai liber opiniile despre text, oricare ar fi acestea, și să porți dialoguri care să nu jignească pe nimeni în dialogul cu comentatorii tăi.
pentru textul : Drum interior deUnu și doi. Eu am spus ce aveam de spus și cred că cine a trebuit să înțeleagă a înțeles. Atât. Trei. Dacă ți-a plăcut textul, eu mă bucur și iar mă bucur. E o părere la care țin. Despre final, bată-l vina să-l bată...ce să zic? Nu-l pot rescrie pentru că, în încăpățânarea mea, îmi place așa cum e acum- banal și siropos. ne mai citim, MMC- a
pentru textul : autoportret într-un fund de pahar deand the EMY Award goes to...
pentru strofa 2/4/penultima/ultima (scuza ma ca sint picky-picky azi :p) si mai ales pentru vidul de la capatul lumii pe care il stiu si eu..
stii ce e bine? ca dupa ce dai de rock-bottom the only way is up..
Numai bine emi! ..si un weekend fain plin de pingunini :p
cheers!
pentru textul : no new messages in your inbox deera vorba de alta critica. imi pare rau ca te dezamagesc, nu-s progresista. nici nu stiu ce-i aia. :o)
pentru textul : Oblică desorry ca nu iau in serios "luptele", e un fel de-a da de lucru femeii de serviciu la sters podele, nimic mai mult.
in ultimul comentariu mi-ai fost simpatica.
spor mult si tie.
Pagini