Andule, e ok. Ma bucur ca nu te-am deranjat cu incercarea mea. e un text semnificativ si parerea mea este ca dincolo de versuri are poezie. Si la urma urmei asta conteaza.
Virgil, acest text este foarte reusit. Prima strofa face toti banii, metaforic vorbind. Daca imi permiti, dupa umila mea parere, versul cu ranile neduse la capat este in plus. Se subintelege din rani nevindecate. Probabil ai vrut sa accentuezi imaginea si asa frumoasa, dar cred ca era oricum indeajuns. Esti un autor caruia ii place detaliul. Caruia ii plac cuvintele dure. In comparatie cu celalalt text pe care ti l-am comentat, aici ai gasit un echilibru intre mesaj si cuvintele prin care exprimi mesajul, astfel incat cititorul sa fie placut impresionat de definitia data poetului. Te felicit si iti doresc texte la fel de reusite. Lerman
P.S. Atunci apare firesc intrebarea: "de ce ne mai bati la cap cu incercarile teale daca nu crezi in ele?" Raspuns (tot auto-ironic): pentru ca, internetul, mai mult decat hartia, suporta orice. Si cine n-are chef, sa nu citeasca "poeziile" mele! Si asa azi se scrie, intr-o veselie, mult, mult mai mult decat se citeste. Asta este un avantaj, sau dezavantaj, al internetului. Multumesc ca ti-ai rupt din timpul tau sa ma citesti, G.
primele doua versuri te pun in mediul in care trebuie sa te plicisesti pana la refuz citind ceea ce urmeaza. insa, fantastic!, strofa finala, prin forta si puterea de exprimare, da cititorului bucuria de a nu fi citit in zadar aceasta scriere...
stimabile domn, uită-te mai bine, pune-ți ochelari sau lentile de contact, ceea ce tu ai surprins ca fiind greșit, nu e!!!!!!!!!!!!mai citește textul!!!!!!cât despre petre stoica, stimabile domn, nu are roman-ul asemenea scriitori ca el!!!!!!!!!! unii îl consideră ca fiind mai important decât nichita stănescu!!!!!!!critici literari de prestigiu afirmă asta!!!!!!cât despre afirmații gratuite, ține-le pentru tine!
desi sunt de acord cu regulamentul site-ului si, fireste, cu respectul fata de partenerul de dezbatere, nu imbratisez ideea respectarii literei regulamentului, ci a spiritului sau. deoarece, accentuand litera, se pierde din vedere cuvantul si ceea ce spune el. fara o flexibilitate a intelegerii si a acordului din mers, intre parteneri si fata de regulament, se ajunge la opusul a ceea ce se doreste. sper ca tu, vladimir, sa revii asupra deciziei de a renunta la statutul de editor. iar dvs, dle virgil titarenco, indraznesc sa va rog a manifesta o mai mare clementa ( nu stiu daca acesta e cuvantul cel mai potrivit) fata de "copiii" dvs. literari. ptr ca ceea ce ne aduna si ne tine aici, aproape, e nevoia de a scrie si a imparti aceasta. dincolo de regulamente, de suparari si bucurii, conteaza sa scriem poezie sau sa incercam mereu aceasta. daca veti dori sa imi raspundeti sper sa aveti in vedere intentia comentariului meu, nu stangacia cuvintelor mele.
Francisc, pentru ce imi multumesti? vrei sa-ti dedic un poem? oare acesta ti-ar place? "mă uit în ochii lui bărbatul meu se înserează nervi întinși pe tavan ca ultima iarbă crescută printre anii ruginiți de umezeală aș da foc casei să nu mai văd priveliștea bărbatului frânt de jale mirosul absenței lui curge ca un câine turbat legat în zgarda căsniciei așa mi-am pierdut oglinda de atunci mă privesc numai în cer văd norul alb cu râsul printre dinți văd pânda ochilor de bărbat temători văd disparițiile în trupul blondei nocturne poate aș putea cu sufletul meu să le împodobesc visele de ieri sunt tot a nimănui orele lui scot limba la mine atât a mai rămas din nopțile albe de dragoste îndrăznesc prin camera lui să-mi alint umbletul cu lacrimi spăl obrajii murdari ai depărtării mi-l mângâi cu dorința chemării ce ai nevastă? mă întreabă verigheta lui tu nu te vezi? îmi șoptește ultima lacrimă a toamnei din noi esti doar un dulap de amintiri…spun degetele lui răsfirate nu pot nevastă să te iubesc nu pot să o înșel pe EA tinerețea mea prelungită ... am tăiat zgarda și de atunci aleargă ca un câine plouat inimă-n inimi rătăcită..." :), Francisc, am o intrebare conform punctului 14.5 din regulament, acest text există in alte "părți" dar mai mult de o vechime de două luni In cazul in care a existat pe un alt site literar acum o lună si jumătate dar intre timp a fost sters, am voie sa-l postez? aaaaa, si poemul e dăruit ...normal, se subintelege:)
frumoasa ultima strofa, intr-adevar...dar cred ca zece are semnificatii mult mai adanci si, de ce nu?, mult mai demne de a fi exploatate liric, decat cele la care te-i referit la inceputul textului. P.S: nu-s de-acord cu ideea din strofa a doua! :) dar, fireste, asta tine de convingerile mele, nu de valoarea versurilor.
mi-a rămas în minte sfârșitul și nu numai pentru simplu fapt că e sfârșit, ci pentru că mi-a expus niște secvențe frumoase. cine să treacă peste podul cuvintelor, cine?
Aş fi scris:
,,un nod în loc de cap
altul în loc de pântece"
Cred că ultima strofă nu mai e necesară. Mie, ca simplu cititor, îmi trebuie acel moment de reflecţie...iar momentul se pare că e după versul ,,până când cerul se limpezea ". E momentul când vreau să recitesc poemul, să îmi fac propria opinie, nu să o iau pe cea ,,impusă" de autor în ultima strofă :) Poemul se remarcă prin originalitate.
sau: Cafea divină A venit la mine Iisus Hristos și mi-a cerut o cafea. Una tare. Zicea că ar avea o noapte lungă și grea. Noroc că nevastă-mea era medic și primea, Din când în când, câte un pachet de Jacobs. Astfel m-aș fi făcut de râs. Cum să Îl servești pe Hristos Cu cafea ieftină cumpărată de la en-gros? Îmi amintesc noaptea aceea. Se aprinseseră lumini pe stradă. Niște câini în călduri, acum, ca după 2000 de ani, încă Nu recunoșteau că au fugit la cântatul cocoșului. Se exfoliau tălpile serii din coaja pământului, Limbile focului jucau pe fața lui Iisus. Azi mă întreb, cât de tare a fost cafeaua aceea?! După atât timp despre Iisus îmi amintesc Cum povestea liniștiți, ca unor prieteni, Servind cafeaua teologică.
foarte subțire. în general nu îmi place să spun că un text este demodată, pentru că dacă există poezie ea nu are vîrstă, dar textul acesta suferă de anacronism.
anna, stii ca am glumit. anticii aveau aceasta idee - a spune razand adevarul. normal ca nu ne impuscam, logic e ca fericirea noastra nu e din lumea aceasta... ma bucura faptul ca vei revedea textul, incepand cu greselile de ortografie. poate insist prea mult, insa lucrul pe text mi se pare esential. se spune ca sadoveanu alerga la tipografie sa inlocuiasca vreun cuvant, fie si-n ultimul moment. voi reveni. e confortabil sa vorbim rational, cu arma la tampla:P no?
Abia cand Emilian scrie despre subiecte pe care ti se pare ca le recunosti, iti dai seama ca realitatea vazuta de el este altfel. Un fel de Don Quixote al unui Bucuresti mizer, depresiv, Emilian scrie intr-un stil jumatate jurnalistic, jumatate introspectiv care prinde. Daca pentru mine, de exemplu, TMB-ul este doar locul pe unde alergam de la o sala la alta la procese, pentru el este un vezuviu nimicitor, cu toate implicatiile de aici. Metroul se muta si el cu tot cu vagoane, miros de cauciuc ars, statii si gardieni, in venele tale si incepi sa iti auzi bataile inimii zguduite de trecerea cate unui tren. In fraze insa de genul "Lavinia îmi spune că dacă o să știu vreodată s-o iubesc o să fie acolo să primească dragostea mea", am senzatia ca se rupe ceva. E ca si cum l-as vedea pe Don Quixote, ca tot vorbeam mai devreme despre el, ca se scutura dintr-o data si isi da seama ca Dulcineea lui este doar Aldonza... Nu merge!
poemul tău începe într-o notă curajoasă a iubirii morții. în genere nu e nimic șocant, dar, într-un anumit context, ține de revelație. un moment al fluidizării sentimentelor și al crispării actelor. curgerea, scurgerea și prelingerea într-un regim al linului din primele trei strofe se ciocnesc de zbaterea din cele două strofe din final în care se mușcă și se asvârle în nemistuire. crucea sau absența ei e semn al stigmatului. al căderii. în esență, poemul este unul de expresie. deși există o bază comună a poeziei tale, una care s-ar crede că poate fi erodată dacă nu se erodează de la sine, modalitatea prin care tumultul prinde formă iar expresia poetică, deși sinuoasă, nu te aruncă în fascinația alergicelor impromptuuri sau în desemantizare, armonia mesajului liric capătă noi valorizari, iar mesajul în sine poate transmite patima care l-a scris și reala placere a în lecturare. dincolo de actul critic (frate vitreg ce mi-e) al carenței și inabilităților, cred că sunt un admirator al poeziei tale.
Virgile e vorba despre rescrierea unei idei valorizate intr-un text mai vechi... adulmecarea (gest de salbaticiune, primar prin excelenta) unui Dumnezeu care se ascunde in femeie ca un parfum s-a vrut o sinteza a atitudinii mele fata de dame... "oaza de sange" e un fel de a zice ca in jur totul e mort, e desertic... poate ca spus cam prea dur... am sa ma ganesc la altceva aici. In partea a doua, ma iarta, am cazut in hedonism... n-am mai avut destula inspiratie. Multam de feed-back.
Mulțumesc pentru intervenție Adrian, odată cu plăcerea de a afla că a fost un filmuleț savurat. Nu știu ce a fost mai întâi, intenția sau atmosfera.
Ca o precizare, la primele două versuri, din păcate, nu știu de ce, derularea sonorului se face puțin mai rapid și vocea pare ușor gâtuită (poate de aici ”amigdalita” de care spune Nicodem), abia apoi își revine. N-am reluat înregistrarea, căci țin la ineditul acesteia. Cred că o a doua înregistrare va fi artificială.
Dar dacă în general a plăcut, asta mă încurajează să mai fac așa ceva, ceea ce vă invit și pe dumneavoastră.
mda e clar ti-ai scris testamentul:) un text slab, cred ca mai ai de lucrat parerea mea e ca ar trebui sa mai urci nitel treptele literaturii cu vreo suta de ani (sau poate chiar mai mult) textul de fata poate fi considerat un exercitiu de incepator, important e sa nu stagnezi, iti prevad un viitor roz:) "a copiat poezia, pictura și sculptura" - nu respecta lungimea versurilor si nici ritmul "au luat porunca sfântă, în suflet să o poarte," - "lu-at" -impartirea corecta in silabe si rima: "De remarcat că atunci când rimele aparțin unor clase morfologice diferite, poezia pare mai bogată, mai îndelung rafinată, opusul fiind tendința versului popular de a folosi în rime cuvinte din aceeași clasă morfologică." Monica Manolachi cu respect Ion Nimerencu
o primă remarcă pe care am să o fac este că textul conține greșeli de gramatică și de tipărire iar dacă ele nu vor fi corectate foarte repede textul va fi nevoit să dispară. apoi am să spun că e e sîmbătă noaptea și ascult Leonard Cohen și the Russian Red și citesc aiureala asta de text și am așa o stare blîndă și mă întreb cîtă mediocritate poate cineva să îmbrățișeze ca să se bucure de un astfel de text. Aproape că mă gîndesc că e scris la mișto ca să fiu eu testat cît pot să rezist la manele. Domnule Buricea, v-o spun direct, ca să nu vă mai chinuiți să aflați: am o rezistență scăzută la manele. Eu înțeleg că iubiți, că simțiți ș.a.m.d. Dar cu ce sînt de vină alții să suporte efuziunile dumneavoastră lipsite de talent? Asta e enigma cu care mă frămînt eu acum ascultîndu-l pe L Cohen și Hallelujah lui.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Andule, e ok. Ma bucur ca nu te-am deranjat cu incercarea mea. e un text semnificativ si parerea mea este ca dincolo de versuri are poezie. Si la urma urmei asta conteaza.
pentru textul : nu scriu poezie deda, foaret fain.
pentru textul : volumul cenaclului Virtualia octombrie 2011 decongrats si la mai multe
Virgil, acest text este foarte reusit. Prima strofa face toti banii, metaforic vorbind. Daca imi permiti, dupa umila mea parere, versul cu ranile neduse la capat este in plus. Se subintelege din rani nevindecate. Probabil ai vrut sa accentuezi imaginea si asa frumoasa, dar cred ca era oricum indeajuns. Esti un autor caruia ii place detaliul. Caruia ii plac cuvintele dure. In comparatie cu celalalt text pe care ti l-am comentat, aici ai gasit un echilibru intre mesaj si cuvintele prin care exprimi mesajul, astfel incat cititorul sa fie placut impresionat de definitia data poetului. Te felicit si iti doresc texte la fel de reusite. Lerman
pentru textul : poetul I dece imagini frumoase ai creat!
pentru textul : Sub soarele Perugiei deo călătorie care m-a dus cu gândul departe.
semn de admiraţie.
P.S. Atunci apare firesc intrebarea: "de ce ne mai bati la cap cu incercarile teale daca nu crezi in ele?" Raspuns (tot auto-ironic): pentru ca, internetul, mai mult decat hartia, suporta orice. Si cine n-are chef, sa nu citeasca "poeziile" mele! Si asa azi se scrie, intr-o veselie, mult, mult mai mult decat se citeste. Asta este un avantaj, sau dezavantaj, al internetului. Multumesc ca ti-ai rupt din timpul tau sa ma citesti, G.
pentru textul : De inima albastră deVirgil, tu pe iPhone-ul tău vezi ok Hermeneia ca pagină?
pentru textul : hermeneia 3.0-c deEu nu!
primele doua versuri te pun in mediul in care trebuie sa te plicisesti pana la refuz citind ceea ce urmeaza. insa, fantastic!, strofa finala, prin forta si puterea de exprimare, da cititorului bucuria de a nu fi citit in zadar aceasta scriere...
pentru textul : the final countdown destimabile domn, uită-te mai bine, pune-ți ochelari sau lentile de contact, ceea ce tu ai surprins ca fiind greșit, nu e!!!!!!!!!!!!mai citește textul!!!!!!cât despre petre stoica, stimabile domn, nu are roman-ul asemenea scriitori ca el!!!!!!!!!! unii îl consideră ca fiind mai important decât nichita stănescu!!!!!!!critici literari de prestigiu afirmă asta!!!!!!cât despre afirmații gratuite, ține-le pentru tine!
pentru textul : I have a dream deI think you are right about the abruptness, it needs some kind of bridge. I will come back over the poem when time permits. Thanks.
pentru textul : poem written with closed eyes destiu, dar a fost intentionat
pentru textul : interior de ceață 2 dedesi sunt de acord cu regulamentul site-ului si, fireste, cu respectul fata de partenerul de dezbatere, nu imbratisez ideea respectarii literei regulamentului, ci a spiritului sau. deoarece, accentuand litera, se pierde din vedere cuvantul si ceea ce spune el. fara o flexibilitate a intelegerii si a acordului din mers, intre parteneri si fata de regulament, se ajunge la opusul a ceea ce se doreste. sper ca tu, vladimir, sa revii asupra deciziei de a renunta la statutul de editor. iar dvs, dle virgil titarenco, indraznesc sa va rog a manifesta o mai mare clementa ( nu stiu daca acesta e cuvantul cel mai potrivit) fata de "copiii" dvs. literari. ptr ca ceea ce ne aduna si ne tine aici, aproape, e nevoia de a scrie si a imparti aceasta. dincolo de regulamente, de suparari si bucurii, conteaza sa scriem poezie sau sa incercam mereu aceasta. daca veti dori sa imi raspundeti sper sa aveti in vedere intentia comentariului meu, nu stangacia cuvintelor mele.
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui deFrancisc, pentru ce imi multumesti? vrei sa-ti dedic un poem? oare acesta ti-ar place? "mă uit în ochii lui bărbatul meu se înserează nervi întinși pe tavan ca ultima iarbă crescută printre anii ruginiți de umezeală aș da foc casei să nu mai văd priveliștea bărbatului frânt de jale mirosul absenței lui curge ca un câine turbat legat în zgarda căsniciei așa mi-am pierdut oglinda de atunci mă privesc numai în cer văd norul alb cu râsul printre dinți văd pânda ochilor de bărbat temători văd disparițiile în trupul blondei nocturne poate aș putea cu sufletul meu să le împodobesc visele de ieri sunt tot a nimănui orele lui scot limba la mine atât a mai rămas din nopțile albe de dragoste îndrăznesc prin camera lui să-mi alint umbletul cu lacrimi spăl obrajii murdari ai depărtării mi-l mângâi cu dorința chemării ce ai nevastă? mă întreabă verigheta lui tu nu te vezi? îmi șoptește ultima lacrimă a toamnei din noi esti doar un dulap de amintiri…spun degetele lui răsfirate nu pot nevastă să te iubesc nu pot să o înșel pe EA tinerețea mea prelungită ... am tăiat zgarda și de atunci aleargă ca un câine plouat inimă-n inimi rătăcită..." :), Francisc, am o intrebare conform punctului 14.5 din regulament, acest text există in alte "părți" dar mai mult de o vechime de două luni In cazul in care a existat pe un alt site literar acum o lună si jumătate dar intre timp a fost sters, am voie sa-l postez? aaaaa, si poemul e dăruit ...normal, se subintelege:)
pentru textul : Cioplitorului de vers defrumoasa ultima strofa, intr-adevar...dar cred ca zece are semnificatii mult mai adanci si, de ce nu?, mult mai demne de a fi exploatate liric, decat cele la care te-i referit la inceputul textului. P.S: nu-s de-acord cu ideea din strofa a doua! :) dar, fireste, asta tine de convingerile mele, nu de valoarea versurilor.
pentru textul : Superstiție demi-a rămas în minte sfârșitul și nu numai pentru simplu fapt că e sfârșit, ci pentru că mi-a expus niște secvențe frumoase. cine să treacă peste podul cuvintelor, cine?
pentru textul : Gena balanței deAş fi scris:
,,un nod în loc de cap
altul în loc de pântece"
Cred că ultima strofă nu mai e necesară. Mie, ca simplu cititor, îmi trebuie acel moment de reflecţie...iar momentul se pare că e după versul ,,până când cerul se limpezea ". E momentul când vreau să recitesc poemul, să îmi fac propria opinie, nu să o iau pe cea ,,impusă" de autor în ultima strofă :) Poemul se remarcă prin originalitate.
pentru textul : zugrav pentru inimă albă desau: Cafea divină A venit la mine Iisus Hristos și mi-a cerut o cafea. Una tare. Zicea că ar avea o noapte lungă și grea. Noroc că nevastă-mea era medic și primea, Din când în când, câte un pachet de Jacobs. Astfel m-aș fi făcut de râs. Cum să Îl servești pe Hristos Cu cafea ieftină cumpărată de la en-gros? Îmi amintesc noaptea aceea. Se aprinseseră lumini pe stradă. Niște câini în călduri, acum, ca după 2000 de ani, încă Nu recunoșteau că au fugit la cântatul cocoșului. Se exfoliau tălpile serii din coaja pământului, Limbile focului jucau pe fața lui Iisus. Azi mă întreb, cât de tare a fost cafeaua aceea?! După atât timp despre Iisus îmi amintesc Cum povestea liniștiți, ca unor prieteni, Servind cafeaua teologică.
pentru textul : Cafea divină defoarte subțire. în general nu îmi place să spun că un text este demodată, pentru că dacă există poezie ea nu are vîrstă, dar textul acesta suferă de anacronism.
pentru textul : mă iartă, Doamne deanna, stii ca am glumit. anticii aveau aceasta idee - a spune razand adevarul. normal ca nu ne impuscam, logic e ca fericirea noastra nu e din lumea aceasta... ma bucura faptul ca vei revedea textul, incepand cu greselile de ortografie. poate insist prea mult, insa lucrul pe text mi se pare esential. se spune ca sadoveanu alerga la tipografie sa inlocuiasca vreun cuvant, fie si-n ultimul moment. voi reveni. e confortabil sa vorbim rational, cu arma la tampla:P no?
pentru textul : boabe de timp desper sa fi inteles cum trebuie interventia mea
pentru textul : Jocul unui capriciu deAi esențializat foarte bine starea de zbucium permanent, de alunecare în țipăt. Pasărea devine un motiv preferat în poeziile tale, nu?
pentru textul : mă-ntorc în dor deAbia cand Emilian scrie despre subiecte pe care ti se pare ca le recunosti, iti dai seama ca realitatea vazuta de el este altfel. Un fel de Don Quixote al unui Bucuresti mizer, depresiv, Emilian scrie intr-un stil jumatate jurnalistic, jumatate introspectiv care prinde. Daca pentru mine, de exemplu, TMB-ul este doar locul pe unde alergam de la o sala la alta la procese, pentru el este un vezuviu nimicitor, cu toate implicatiile de aici. Metroul se muta si el cu tot cu vagoane, miros de cauciuc ars, statii si gardieni, in venele tale si incepi sa iti auzi bataile inimii zguduite de trecerea cate unui tren. In fraze insa de genul "Lavinia îmi spune că dacă o să știu vreodată s-o iubesc o să fie acolo să primească dragostea mea", am senzatia ca se rupe ceva. E ca si cum l-as vedea pe Don Quixote, ca tot vorbeam mai devreme despre el, ca se scutura dintr-o data si isi da seama ca Dulcineea lui este doar Aldonza... Nu merge!
pentru textul : prison game II depoemul tău începe într-o notă curajoasă a iubirii morții. în genere nu e nimic șocant, dar, într-un anumit context, ține de revelație. un moment al fluidizării sentimentelor și al crispării actelor. curgerea, scurgerea și prelingerea într-un regim al linului din primele trei strofe se ciocnesc de zbaterea din cele două strofe din final în care se mușcă și se asvârle în nemistuire. crucea sau absența ei e semn al stigmatului. al căderii. în esență, poemul este unul de expresie. deși există o bază comună a poeziei tale, una care s-ar crede că poate fi erodată dacă nu se erodează de la sine, modalitatea prin care tumultul prinde formă iar expresia poetică, deși sinuoasă, nu te aruncă în fascinația alergicelor impromptuuri sau în desemantizare, armonia mesajului liric capătă noi valorizari, iar mesajul în sine poate transmite patima care l-a scris și reala placere a în lecturare. dincolo de actul critic (frate vitreg ce mi-e) al carenței și inabilităților, cred că sunt un admirator al poeziei tale.
pentru textul : crucile deati auzit de catalin popescu? sa l cititi, daca nu.
pentru textul : This ain't a love song demultam de trecere
pentru textul : Cântec pentru Ulma decred ca ar fi fost mai potrivit titlul "tresarire". dar evident, este decizia ta. nu prea imi pica bine cuvintul "patati" de la inceput.
pentru textul : Gâfâit deVirgile e vorba despre rescrierea unei idei valorizate intr-un text mai vechi... adulmecarea (gest de salbaticiune, primar prin excelenta) unui Dumnezeu care se ascunde in femeie ca un parfum s-a vrut o sinteza a atitudinii mele fata de dame... "oaza de sange" e un fel de a zice ca in jur totul e mort, e desertic... poate ca spus cam prea dur... am sa ma ganesc la altceva aici. In partea a doua, ma iarta, am cazut in hedonism... n-am mai avut destula inspiratie. Multam de feed-back.
pentru textul : nisip deMulțumesc pentru intervenție Adrian, odată cu plăcerea de a afla că a fost un filmuleț savurat. Nu știu ce a fost mai întâi, intenția sau atmosfera.
Ca o precizare, la primele două versuri, din păcate, nu știu de ce, derularea sonorului se face puțin mai rapid și vocea pare ușor gâtuită (poate de aici ”amigdalita” de care spune Nicodem), abia apoi își revine. N-am reluat înregistrarea, căci țin la ineditul acesteia. Cred că o a doua înregistrare va fi artificială.
Dar dacă în general a plăcut, asta mă încurajează să mai fac așa ceva, ceea ce vă invit și pe dumneavoastră.
pentru textul : Bilet să te găsească dela asta ma refeream si eu:) se poate face asta? te rog. oricum nu sunt comms la tema.
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur demda e clar ti-ai scris testamentul:) un text slab, cred ca mai ai de lucrat parerea mea e ca ar trebui sa mai urci nitel treptele literaturii cu vreo suta de ani (sau poate chiar mai mult) textul de fata poate fi considerat un exercitiu de incepator, important e sa nu stagnezi, iti prevad un viitor roz:) "a copiat poezia, pictura și sculptura" - nu respecta lungimea versurilor si nici ritmul "au luat porunca sfântă, în suflet să o poarte," - "lu-at" -impartirea corecta in silabe si rima: "De remarcat că atunci când rimele aparțin unor clase morfologice diferite, poezia pare mai bogată, mai îndelung rafinată, opusul fiind tendința versului popular de a folosi în rime cuvinte din aceeași clasă morfologică." Monica Manolachi cu respect Ion Nimerencu
pentru textul : ... și au numit-o carte deo primă remarcă pe care am să o fac este că textul conține greșeli de gramatică și de tipărire iar dacă ele nu vor fi corectate foarte repede textul va fi nevoit să dispară. apoi am să spun că e e sîmbătă noaptea și ascult Leonard Cohen și the Russian Red și citesc aiureala asta de text și am așa o stare blîndă și mă întreb cîtă mediocritate poate cineva să îmbrățișeze ca să se bucure de un astfel de text. Aproape că mă gîndesc că e scris la mișto ca să fiu eu testat cît pot să rezist la manele. Domnule Buricea, v-o spun direct, ca să nu vă mai chinuiți să aflați: am o rezistență scăzută la manele. Eu înțeleg că iubiți, că simțiți ș.a.m.d. Dar cu ce sînt de vină alții să suporte efuziunile dumneavoastră lipsite de talent? Asta e enigma cu care mă frămînt eu acum ascultîndu-l pe L Cohen și Hallelujah lui.
pentru textul : Atunci când ceri, prin rugi, la cer mereu să-ți dea dePagini