Mie mi-a placut mult atmosfera, dar eu am metehne mai vechi cu nordicii. Eu cred ca finalul mi se pare cam moale in comparatie cu miza nordicului din text.
Doamna Ştefan, nu vă mai tăvăliţi atâta pe jos, că vă faceţi de râs. Încetaţi, vă rog, cu circul ăsta ieftin. Faceţi nişte deducţii "carte de drept penal" că am vrut să, că am vrut să...nu am vrut să...era doar acolo o poză, dar mă rog, nu vă place asta e, nu poate plăcea la toată lumea. Nici mie nu mi-a plăcut poezia domniei voastre, de grădiniţa, aia cu cipurile, cu invalidarea sau cam aşa ceva, şi v-am spus-o. Asta e.
Ultima dată când ne-am încrucişat pe acest site, parcă mă rugaţi să nu vă mai adresez nici un cuvânt. Invitaţia era univocă? Dv. da ?
Nu pot să spun că-n istericalele dv. nu aveţi şi ceva umor:)
Săru'mâna ! E o bucurie că v-am cunoscut !:)
desi textul e dedicat, din cate imi aduc aminte, in alte vremi si zone, nuantele simtirilor asemeni (chiar si numai 5%) promit sinestezii in plan superior, multumesc pentru comentariu, scuze pentru intarzierea raspunsului
Conjuncţii "să" şi "că". Am înţeles, oricum observasem, dar aşa am simţit eu textul, ca pe o litanie cu un anumit ritm, cu accentuarea rugii, temerilor, momentului de revelaţie prin verbe ca atare la conjunctiv...poate îl voi mai şlefui, dar mă tem că adăugarea încă a unei strofe (la mijloc) ar dilua ideea, iar la sfârşit nu merge.
Inceputul m-a dus spre Ibsen si Nora lui. "Cum pot păpușile să vorbească Să înghită întunericul de pe tâmple Să râdă cu gura până la urechi De glumele noastre idioate Cum pot aduna lumina De pe marginea Unui amurg cenușiu" plin de forta. apoi contrastul aparentei lor fragile, balansandu-se cumva pe muchia dintre sinceritate si regie: "Imi plac păpușile când cer de mâncare Cu glasuri subțiri De zăpadă Liliac mov și ceai aburind" poate de aceea "surubelnita de jucarie"? :) "Păpușile plâng Lacrimile lor merg la pediatrie Perfuzii pentru copiii săraci" Aici papusile tale se metamorfozeaza iarasi, in lumina unei pseudocaritati... Mi-a placut, tocmai prin multiplele usi pe care le deschizi spre interpretare. Adriana
Dragă caminante,
Parțial împărtășesc entuziasmul lui moi în legătură cu acest poem... are ceva halucinant în el, recunosc.
Dar am câteva obiecții pe care te rog să îmi îngădui să ți le scriu aici.
1. Ghiață nu se scrie așa
2. Jucăriile au început să frigă... verbul a frige nu merge folosit, zic eu, așa, singur, plus că sună chiar hilar, dacă te gândești că 'a frige' face deja parte din jargon. Mi se pare o alegee total nefericită aceea de a încheia acest poem cu 'jucăriile au început să frigă' generând preanecurata întrebare 'pe cine' carevasăzică au început jucăriile 'să frigă'?
3. Metaforizarea mi se pare excesivă... trăsurile, omizile, caii, iepurele, pâinea, efectul razelor gamma asupra anemonelor (tu i-ai zis efectul fluturelui pe ram), cosul fabricii de caramizi.... etc etc etc etc etc.... dezlânat eu așa am citit această obositoare înșiruire de metafore care pur și simplu 'nu se leagă'.
În rest, un poem eseu l-aș numi... și... am citit și texte mult mai slabe.
Succes pe mai departe, ai resurse evidente,
Marga.
nu confund nimic doar asist la misto-ul facut pe acest site de asa zisi poeti...la bataia de joc a unuia care in aroganta lui de piatra filosofala corupe restul latratorilor sa latre...domnilor sunt scarbit de pupincurismul gasit aici
va doresc numai bine in lumea domniilor voastre si rog sa imi fie sters contul
dau dreptate mentorului meu Chirvasiu Ciprian
Numai bine
Oriana, nici nu l-am perceput ca pe un reproș, și ai dreptate, dacă facem puțin abstracție de experimentul acesta. Dar aici, în context, cred totuși că rămân singurele potrivite. În prima parte este re-crearea lumii, de aceea am simțit involuntar nevoia să folosesc acele cuvinte, și nu altele. Și cred că exprimă atmosfera arhaică, de început de lume. În ultima parte însă, îmi scăpase. Acolo ai observat, cred, ca apăruse prăpastia, acum am modificat, folosindu-ți sugestia, am înlocuit nămol cu noroi. De data aceasta, e lumea de după seara dintâi. O lume cu alt suflu. Îți mulțumesc, păstrează mireasma aceea. "Zeci de ani" era bine... tot aici, lasă deceniile pe altă dată:-) Vladimir, sunt două focuri, două ființe creând o lume nouă, într-adevăr. Am șovăit între colaj poetic și cutia cu nisip, vizuală în nici un caz... mă bucur că îmi sprijini alegerea. Am dorit să pun mai mult accent pe gesturile sacramentale, poate de aceea și iluzia de oniric, pe care o sesiza și Oriana mai sus. Observator atent, cum m-am obișnuit, mulțumesc și ție :-)
iată că au apărut brotăceii, prinţesele nu sînt departe. bulibaşă virgil, stai în cortul tău şi nu mai bulibăşi prin pagina mea. ştii "ceva"? şi eu cred despre textele tale, că nu "e" poezii, "e" un fel de ciorbă de prune acrită cu corcoduşe. fiecare cu gustul lui. nu te poţi să te aia în gustul omului!
Vă anunțăm că lansarea de la Cluj va avea loc la ora 13, la Polul Cultural (undeva lângă Teatru și chiar în centru, mi s-a indicat). La Iași, lansarea va avea loc în Sala Pod Pogor, la Casa Pogor din Copou, începând cu ora 17. Vă așteptăm cu drag!
am introdus (oarecum experimental - că tot e ub fel de atelier literar) tag-ul pentru "strikethrough". așadar ultimul vers este tăiat, anulat de mine, dar "rămîne" acolo pentru a se vedea unde am făcut modificarea
Ia ghici cine scria, la poşta redacţiei, într-un «limbaj de lemn” (după părerea ta), în 2011, cele de mai jos şi cărui veleitar genial îi erau adresate?
«…scrieţi la fel ca sute de autori de versuri de azi. Poeme de-ale dv. ar putea fi introduse în cărţile altora, poeme de-ale altora ar putea fi introduse în cărţile pe care probabil le veţi publica, fără ca cineva să remarce vreo schimbare. Este vorba de un mod de a scrie practicat în prezent pe scară largă: construcţie liniară a poemului (de fapt, juxtapunerea unor enunţuri), folosirea frecventă a unor enunţuri prozaice, oralităţi, instantanee din viaţa de fiecare zi etc., un sarcasm obosit, un reproş difuz la adresa întregii lumi:
"De la un timp, cafeaua fierbe altfel,/ puştii nu mă mai înjură,/ nu mă mai latră câinii,/ ziua picură protocolar,/ ca o duminică în perfuziile de pe reanimare,/ între ventricule se conturează un călcâi,/ mama visează morţi din ce în ce mai des,/ iar eu îmi sunt din ce în ce mai de-ajuns,/ ori poate chiar prea mult.”»
Cred că ai putea renunța la repetiția "cozii" din prima strofă. Sigur că oricât m-aș strădui, nu aș găsi sensul exact al ultimului vers, pe care te rog să îl precizezi tu. Un poem reușit.
Andule, într-adevăr ai reușit aici să te aduni cu simplitate, să sintetizezi pe un spațiu extrem de restrâns mai mult decât o stare, aș spune chiar acea aplecare a sinelui către sine, și-apoi hopa hai să vedem cum se vede toată chestia asta și din-afară. Îmi tot spun eu că poezia începe să se scrie abia după ce am trecut de contemplare. Ca să fiu puțin cârcotașă, singura chestie care nu-mi place sunt picioarele filiforme, a căror economie o înțeleg, dar reușește să sune atât de caraghios, încât pare că mută întreg centrul de greutate al poeziei acolo, ceea ce e păcat. Mai ales pentru ceea ce urmează. Acum știu eu că n-ai să schimbi, dar trebuia să-ți spun.
un răspuns pe o altă temă: Gebeleizis, te rog să mă ierți pentru faptul că am fost prea categoric. comentariile tale sunt binevenite și contribuie, în felul lor, la construcția fiecărui poem. Cum ai spus, toți suntem aici să învățăm. Acest site se definește ca un atelier poetic, iar retragerea de la comentarii ar face ca scopul lui să nu se realizeze. atitudinea mea a fost rezultatul faptului că ai spus că sunt nepoliticos, ceea ce cred ca nu am fost și nici nu sunt, dar mă rog... punctele de vedere sunt diferite. ar fi o pierdere, cel puțin pentru mine, părerile tale. cu stimă, mircea.
Mai jos de versul trei e chiar reușită poezia, mai ales "aroma sângelui sufocat", ori acele "zile cu două dimineți". Te depărtezi simțitor de poezia aceasta "conjucturală" (am pus ghilimele căci încă nu prea e încetățenit termenul), ternă, tare la modă azi, de aceea textele tale nu-mi trezesc decât interes de fiecare dată. O să revin cu amănunte, ca să nu-mi fie greșit înțeleasă prima intervenție.
Profetule, mie "mila" asta crestina nu-mi place deloc! Si nici cuvintele Mantuitorului "Iarta-i, Doamne, ca nu stiu ce fac!". E un sacrilegiu?! Poate. Dar suspectez ca pe aici a cam "lucrat" Sinodul de la Niceea, aruncand o anatema bine tintita asupra celor ce cred in alta Divinitate. Eu altfel il "simt" pe Isus. Dumnezeu sa ma ierte daca grsesc. Ca de popi (farisei - numai de astia, rog sa nu se generalizeze) si BOR (institutionalizat si pagubos nationalist) care face politica, m-am saturat. Bine ca mai exista un Parinte: Steinhardt, Staniloaie, Cleopa, Galeriu... si cati or mai fi si fost, majoritatea prin manastiri; iar cei dinainte chiar daca sunt Dincolo, raman si aici. Si mai exista si Muntele Athos; si mai exista si Isihastm. Si, de asemenea, exista si un Tutea (tot printre noi). Cu BOR i-am raspuns si lui Boba. Na, ca iar am intrat in dispute "teologice". Cu toate ca am zis ca ma voi abtine. Dar, inca, nu am intrat in Saptamana Patimilor. Rog pe cei sensibili sa nu citeasca ce-am scris aici. Am uitat sa pun avertismentul de rigoare care se lipeste la anumite filme care se dau dupa miezul noptii.
"we speack about an orange's party in your body, woman" asta e engleza de balta, eu zic mai bine nu o folosi daca nu o stii consider ce e aici un text slab. pur si simplu ma tot uit la el si nu vad unde e poezia
frumoasă povestea tinereţii trecută prin cazarmă, cu alternanţa stea-fată, fată-stea şi ideea chitanţelor de benzină devenite caiet cu poezie. finalul, însă, e brusc şi prea aproape de adevăr. aş fi preferat
şi deodată ţi se pare că eşti invincibil, deşi, recunosc că alegerea ta e cea potrivită.
Cred că e prima poezie semnată de tine. Sau, cel puţin, prima pe care o citesc eu. Din acest pdv, e ok.
În proză, deşi nu am lăsat prea multe semne, te-am citit de foarte multe ori.
Multumesc, Linea, pentru regasirile in catedrala memoriei, intoarcerea intr-un timp trancendental imi aduce aminte mereu de niste fasii cusute intre ele... fasii tranzitorii de culoare ...
da, nu pot decit sa apreciez acest articol-tableta extraordinar de bine scris, echilibrat si distilat pina la transparent. mai mult decit atit, are acel dar, rar intilnit, de a te ispiti sa recitesti opera acestor poeti cu alti ochi, cu o alta atentie. imi ridic palaria domnule profesor.
nu stiu daca se poate spune corect ca nanovers vine de la "noua versuri" dar stiu ca se poate presupune ca inseamna "vers mic" sau, de ce nu, un fel de "realitate mica" de vreme ce versum (din universum) vine de la ideea de realitate sau entitate care se roteste (asemenea universului)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Am mers pe ideea că ce e prea mult strică, dragă Luminița. Și în poezie e la fel.
pentru textul : Tetley deMie mi-a placut mult atmosfera, dar eu am metehne mai vechi cu nordicii. Eu cred ca finalul mi se pare cam moale in comparatie cu miza nordicului din text.
pentru textul : Swedish blue deDoamna Ştefan, nu vă mai tăvăliţi atâta pe jos, că vă faceţi de râs. Încetaţi, vă rog, cu circul ăsta ieftin. Faceţi nişte deducţii "carte de drept penal" că am vrut să, că am vrut să...nu am vrut să...era doar acolo o poză, dar mă rog, nu vă place asta e, nu poate plăcea la toată lumea. Nici mie nu mi-a plăcut poezia domniei voastre, de grădiniţa, aia cu cipurile, cu invalidarea sau cam aşa ceva, şi v-am spus-o. Asta e.
Ultima dată când ne-am încrucişat pe acest site, parcă mă rugaţi să nu vă mai adresez nici un cuvânt. Invitaţia era univocă? Dv. da ?
Nu pot să spun că-n istericalele dv. nu aveţi şi ceva umor:)
pentru textul : după-amiază de sâmbătă deSăru'mâna ! E o bucurie că v-am cunoscut !:)
desi textul e dedicat, din cate imi aduc aminte, in alte vremi si zone, nuantele simtirilor asemeni (chiar si numai 5%) promit sinestezii in plan superior, multumesc pentru comentariu, scuze pentru intarzierea raspunsului
pentru textul : ?așa i-uN deConjuncţii "să" şi "că". Am înţeles, oricum observasem, dar aşa am simţit eu textul, ca pe o litanie cu un anumit ritm, cu accentuarea rugii, temerilor, momentului de revelaţie prin verbe ca atare la conjunctiv...poate îl voi mai şlefui, dar mă tem că adăugarea încă a unei strofe (la mijloc) ar dilua ideea, iar la sfârşit nu merge.
pentru textul : ajun de Paşte deInceputul m-a dus spre Ibsen si Nora lui. "Cum pot păpușile să vorbească Să înghită întunericul de pe tâmple Să râdă cu gura până la urechi De glumele noastre idioate Cum pot aduna lumina De pe marginea Unui amurg cenușiu" plin de forta. apoi contrastul aparentei lor fragile, balansandu-se cumva pe muchia dintre sinceritate si regie: "Imi plac păpușile când cer de mâncare Cu glasuri subțiri De zăpadă Liliac mov și ceai aburind" poate de aceea "surubelnita de jucarie"? :) "Păpușile plâng Lacrimile lor merg la pediatrie Perfuzii pentru copiii săraci" Aici papusile tale se metamorfozeaza iarasi, in lumina unei pseudocaritati... Mi-a placut, tocmai prin multiplele usi pe care le deschizi spre interpretare. Adriana
pentru textul : Păpușile plâng deDragă caminante,
pentru textul : Poezie pentru orbi deParțial împărtășesc entuziasmul lui moi în legătură cu acest poem... are ceva halucinant în el, recunosc.
Dar am câteva obiecții pe care te rog să îmi îngădui să ți le scriu aici.
1. Ghiață nu se scrie așa
2. Jucăriile au început să frigă... verbul a frige nu merge folosit, zic eu, așa, singur, plus că sună chiar hilar, dacă te gândești că 'a frige' face deja parte din jargon. Mi se pare o alegee total nefericită aceea de a încheia acest poem cu 'jucăriile au început să frigă' generând preanecurata întrebare 'pe cine' carevasăzică au început jucăriile 'să frigă'?
3. Metaforizarea mi se pare excesivă... trăsurile, omizile, caii, iepurele, pâinea, efectul razelor gamma asupra anemonelor (tu i-ai zis efectul fluturelui pe ram), cosul fabricii de caramizi.... etc etc etc etc etc.... dezlânat eu așa am citit această obositoare înșiruire de metafore care pur și simplu 'nu se leagă'.
În rest, un poem eseu l-aș numi... și... am citit și texte mult mai slabe.
Succes pe mai departe, ai resurse evidente,
Marga.
nu confund nimic doar asist la misto-ul facut pe acest site de asa zisi poeti...la bataia de joc a unuia care in aroganta lui de piatra filosofala corupe restul latratorilor sa latre...domnilor sunt scarbit de pupincurismul gasit aici
pentru textul : prăbuşire deva doresc numai bine in lumea domniilor voastre si rog sa imi fie sters contul
dau dreptate mentorului meu Chirvasiu Ciprian
Numai bine
va multumesc pentru comentarii. de data asta am simtit ca prefer pluralul in text
pentru textul : tragedia săptămînilor anoste I dedaca aceasta este singura nedumerire, nu pot sa va ajut!
pentru textul : studiu pe pisici deOriana, nici nu l-am perceput ca pe un reproș, și ai dreptate, dacă facem puțin abstracție de experimentul acesta. Dar aici, în context, cred totuși că rămân singurele potrivite. În prima parte este re-crearea lumii, de aceea am simțit involuntar nevoia să folosesc acele cuvinte, și nu altele. Și cred că exprimă atmosfera arhaică, de început de lume. În ultima parte însă, îmi scăpase. Acolo ai observat, cred, ca apăruse prăpastia, acum am modificat, folosindu-ți sugestia, am înlocuit nămol cu noroi. De data aceasta, e lumea de după seara dintâi. O lume cu alt suflu. Îți mulțumesc, păstrează mireasma aceea. "Zeci de ani" era bine... tot aici, lasă deceniile pe altă dată:-) Vladimir, sunt două focuri, două ființe creând o lume nouă, într-adevăr. Am șovăit între colaj poetic și cutia cu nisip, vizuală în nici un caz... mă bucur că îmi sprijini alegerea. Am dorit să pun mai mult accent pe gesturile sacramentale, poate de aceea și iluzia de oniric, pe care o sesiza și Oriana mai sus. Observator atent, cum m-am obișnuit, mulțumesc și ție :-)
pentru textul : Seara întâi deiti multumesc de trecere si pentru apreciere. bucuros de vizita la multi ani
pentru textul : Ceruri deiată că au apărut brotăceii, prinţesele nu sînt departe. bulibaşă virgil, stai în cortul tău şi nu mai bulibăşi prin pagina mea. ştii "ceva"? şi eu cred despre textele tale, că nu "e" poezii, "e" un fel de ciorbă de prune acrită cu corcoduşe. fiecare cu gustul lui. nu te poţi să te aia în gustul omului!
pentru textul : risipitorii de litere deVă anunțăm că lansarea de la Cluj va avea loc la ora 13, la Polul Cultural (undeva lângă Teatru și chiar în centru, mi s-a indicat). La Iași, lansarea va avea loc în Sala Pod Pogor, la Casa Pogor din Copou, începând cu ora 17. Vă așteptăm cu drag!
pentru textul : Lansarea volumului Mirabile Dictu deam introdus (oarecum experimental - că tot e ub fel de atelier literar) tag-ul pentru "strikethrough". așadar ultimul vers este tăiat, anulat de mine, dar "rămîne" acolo pentru a se vedea unde am făcut modificarea
pentru textul : pesimiste I deIa ghici cine scria, la poşta redacţiei, într-un «limbaj de lemn” (după părerea ta), în 2011, cele de mai jos şi cărui veleitar genial îi erau adresate?
«…scrieţi la fel ca sute de autori de versuri de azi. Poeme de-ale dv. ar putea fi introduse în cărţile altora, poeme de-ale altora ar putea fi introduse în cărţile pe care probabil le veţi publica, fără ca cineva să remarce vreo schimbare. Este vorba de un mod de a scrie practicat în prezent pe scară largă: construcţie liniară a poemului (de fapt, juxtapunerea unor enunţuri), folosirea frecventă a unor enunţuri prozaice, oralităţi, instantanee din viaţa de fiecare zi etc., un sarcasm obosit, un reproş difuz la adresa întregii lumi:
pentru textul : Asta este... de"De la un timp, cafeaua fierbe altfel,/ puştii nu mă mai înjură,/ nu mă mai latră câinii,/ ziua picură protocolar,/ ca o duminică în perfuziile de pe reanimare,/ între ventricule se conturează un călcâi,/ mama visează morţi din ce în ce mai des,/ iar eu îmi sunt din ce în ce mai de-ajuns,/ ori poate chiar prea mult.”»
C'est le debut de chaque jour... Et le dragon dort, c'est vrai. Merci Marina pour comm et chanson.
pentru textul : Matinée deCred că ai putea renunța la repetiția "cozii" din prima strofă. Sigur că oricât m-aș strădui, nu aș găsi sensul exact al ultimului vers, pe care te rog să îl precizezi tu. Un poem reușit.
pentru textul : coadă văzută la relanti deAndule, într-adevăr ai reușit aici să te aduni cu simplitate, să sintetizezi pe un spațiu extrem de restrâns mai mult decât o stare, aș spune chiar acea aplecare a sinelui către sine, și-apoi hopa hai să vedem cum se vede toată chestia asta și din-afară. Îmi tot spun eu că poezia începe să se scrie abia după ce am trecut de contemplare. Ca să fiu puțin cârcotașă, singura chestie care nu-mi place sunt picioarele filiforme, a căror economie o înțeleg, dar reușește să sune atât de caraghios, încât pare că mută întreg centrul de greutate al poeziei acolo, ceea ce e păcat. Mai ales pentru ceea ce urmează. Acum știu eu că n-ai să schimbi, dar trebuia să-ți spun.
pentru textul : liniștea din vamă deun răspuns pe o altă temă: Gebeleizis, te rog să mă ierți pentru faptul că am fost prea categoric. comentariile tale sunt binevenite și contribuie, în felul lor, la construcția fiecărui poem. Cum ai spus, toți suntem aici să învățăm. Acest site se definește ca un atelier poetic, iar retragerea de la comentarii ar face ca scopul lui să nu se realizeze. atitudinea mea a fost rezultatul faptului că ai spus că sunt nepoliticos, ceea ce cred ca nu am fost și nici nu sunt, dar mă rog... punctele de vedere sunt diferite. ar fi o pierdere, cel puțin pentru mine, părerile tale. cu stimă, mircea.
pentru textul : La capăt de drum deMai jos de versul trei e chiar reușită poezia, mai ales "aroma sângelui sufocat", ori acele "zile cu două dimineți". Te depărtezi simțitor de poezia aceasta "conjucturală" (am pus ghilimele căci încă nu prea e încetățenit termenul), ternă, tare la modă azi, de aceea textele tale nu-mi trezesc decât interes de fiecare dată. O să revin cu amănunte, ca să nu-mi fie greșit înțeleasă prima intervenție.
pentru textul : insomnie deProfetule, mie "mila" asta crestina nu-mi place deloc! Si nici cuvintele Mantuitorului "Iarta-i, Doamne, ca nu stiu ce fac!". E un sacrilegiu?! Poate. Dar suspectez ca pe aici a cam "lucrat" Sinodul de la Niceea, aruncand o anatema bine tintita asupra celor ce cred in alta Divinitate. Eu altfel il "simt" pe Isus. Dumnezeu sa ma ierte daca grsesc. Ca de popi (farisei - numai de astia, rog sa nu se generalizeze) si BOR (institutionalizat si pagubos nationalist) care face politica, m-am saturat. Bine ca mai exista un Parinte: Steinhardt, Staniloaie, Cleopa, Galeriu... si cati or mai fi si fost, majoritatea prin manastiri; iar cei dinainte chiar daca sunt Dincolo, raman si aici. Si mai exista si Muntele Athos; si mai exista si Isihastm. Si, de asemenea, exista si un Tutea (tot printre noi). Cu BOR i-am raspuns si lui Boba. Na, ca iar am intrat in dispute "teologice". Cu toate ca am zis ca ma voi abtine. Dar, inca, nu am intrat in Saptamana Patimilor. Rog pe cei sensibili sa nu citeasca ce-am scris aici. Am uitat sa pun avertismentul de rigoare care se lipeste la anumite filme care se dau dupa miezul noptii.
pentru textul : Vin Sărbătorile de Paști. Până la Inchiziție ne mănâncă popii (de cartier). de"we speack about an orange's party in your body, woman" asta e engleza de balta, eu zic mai bine nu o folosi daca nu o stii consider ce e aici un text slab. pur si simplu ma tot uit la el si nu vad unde e poezia
pentru textul : crazy party defrumoasă povestea tinereţii trecută prin cazarmă, cu alternanţa stea-fată, fată-stea şi ideea chitanţelor de benzină devenite caiet cu poezie. finalul, însă, e brusc şi prea aproape de adevăr. aş fi preferat
şi deodată ţi se pare că eşti invincibil, deşi, recunosc că alegerea ta e cea potrivită.
pentru textul : aşa a fost viaţa ta deCred că e prima poezie semnată de tine. Sau, cel puţin, prima pe care o citesc eu. Din acest pdv, e ok.
pentru textul : Defrişare deÎn proză, deşi nu am lăsat prea multe semne, te-am citit de foarte multe ori.
Chiar e frumoasă poezia
pentru textul : Brânduşă de toamnă deMultumesc, Linea, pentru regasirile in catedrala memoriei, intoarcerea intr-un timp trancendental imi aduce aminte mereu de niste fasii cusute intre ele... fasii tranzitorii de culoare ...
pentru textul : pustiul-memorie deerata: miniaturist bineinteles, scuza-ma.
pentru textul : nisipul ca stare de zbor deda, nu pot decit sa apreciez acest articol-tableta extraordinar de bine scris, echilibrat si distilat pina la transparent. mai mult decit atit, are acel dar, rar intilnit, de a te ispiti sa recitesti opera acestor poeti cu alti ochi, cu o alta atentie. imi ridic palaria domnule profesor.
pentru textul : Noaptea de martie denu stiu daca se poate spune corect ca nanovers vine de la "noua versuri" dar stiu ca se poate presupune ca inseamna "vers mic" sau, de ce nu, un fel de "realitate mica" de vreme ce versum (din universum) vine de la ideea de realitate sau entitate care se roteste (asemenea universului)
pentru textul : nanovers dePagini