Ela-Ela, am regasit aici atat de proaspata imaginea peticului aceluia de plaja al lui Radu Tudoran, incat am impresia acum ca stiu tot. Ceea ce, nu-i asa, nu se poate niciodata. Ai schimbat intr-un mod deosebit tonalitatea poeziilor tale, ai dat drumul parca mai mult ascutimilor si extremelor. Ceea ce mie imi pare ca da foarte bine. Din toata poezia as scoate doar versul acela cu "voi muri la...". Acolo vorbeste un corsar, nu-i asa? :-) De fapt, vreau sa iti spun ca poezia asta m-a incantat. Sa te tii bine de calul de salcie... spun unii ca stie zbura si-nota.
Mulțumesc, Silvia. Încerc să reintru în proză și încet-încet poate mă aduc în starea în care să pot continua ”Câmpiile...”. Numai la asta îmi stă capul acum.
Personificarea liniştii într-un poem în care se împletesc precum fuioarele de fum alb, feminitatea, senzualitatea, tandreţea. E totul atât de firesc în discursul liric, atât de atent ales fiecare cuvânt, fiecare asociere de cuvinte, un poem în care cuvintele nu fac zgomot. Ele chiar aduc liniştea, tăcerea, aceea bucurie mută. Bănuiesc că spaţiile libere sunt tot momente de linişte.
Un poem marca Adriana Lisandru. Mulţumesc, Adriana!
iti multumesc frumos, gestul tau este de apreciat, domnul Eugen Evu e un om si poet valoros , cu prietenia caruia sunt onorat chiar daca este doar virtuala.
Interesant. Dumnezeu (zei) cu majuscula, cu minuscula, la singular si la plural. Dorin sta cu Anghel pe o terasa la o cafea si filozofeaza. Anghel litereaza. Dorin priveste lumea prin niste ochelari mari cat o roata de car cazuta pe nas. Anghel face bule colorate de sapun si le sparge cu unghia degetului mic. Frumos poem. Bobadil.
Monica, din tot ce ai postat aici, poezia aceasta mi-a plăcut cel mai mult. Te mai miri că nu am nici o critică? (loc pentru emoticon...) M-am tot gândit că, lăsând a trece mai mult timp între prima citire și următoarea, voi reuși să las un semn mai consistent, dar.... nu prea e stilul meu să fac filozofie pe marginea unui text care pur și simplu mi-a plăcut și pe care îl găsesc din orice punct de vedere reușit. ... și totuși: ce bine că, în afară de vizetă, ai avut și fereastră. Gratiile erau doar de decor, și ele în slujba iluziilor bine "vândute", nu?
Mulţumesc pt. comentariul pe care l-ai făcut pe text. Îţi dau dreptate în ceea ce priveşte rimele. În prima strofă citeşte mai atent, fiindcă greşeşti când spui că am pus virgulă între subiect şi predicat: e vorba de două substantive - "zăngănit" şi "scrâşnet" - nu sunt unul şi acelaşi lucru.
Apoi, textul de faţă nu îşi propune să concureze cu textele ce respectă toate canoanele prozodiei. Tu spui, versificaţia e nulă, nu ţi se pare că eşti prea categoric? Versificaţia nu ţine numai de rimă, ci de multe alte lucruri. Apoi aş vrea să-mi arăţi în text, unde ai găsit elemente arhaice de limbaj?
E adevărat, este un text perfectibil, o să văd ce modificări îi mai pot aduce...
Şi totuşi, nu pot să nu remarc că în pofida observaţiilor pertinente pe care le-aţi adus - şi tu şi Adriana - pe prima pagină încă mai persistă texte cu mult mai slabe decât al meu.
În legătură cu cele 20 de texte citite la unul scris, mulţumesc de sfat, citesc cu mult mai mult decât atât, şi poate că asta nu e bine fiindcă uneori am senzaţia că-mi pierd timpul citind texte slabe sau voit-absconse care nu îmi transmit absolut nimic.
Prima strofa imi aminteste de balaurul din pestera care se hranea cu fecioare poate din cauza orei fixe. Acest leu alb, foarte rar in realitate, fantomatic si incarcat de simboluri de catre oameni, e chiar moartea. Umerii rosii, sunt, posibil, umerii insangerati de povara trairilor personale (sau simbol al pasiunii si provocarii- vezi capa matadorilor) si ele asteapta la gura pesterii sa le vina vremea. A doua strofa imi aminteste de frumoasa si bestia, transformarea prin dragoste, dar si de samson si dalila "ca o iubită înțeleaptă îi piaptănă coama de trei ori înainte de adormire." Deoarece "a doua zi cheamă vulturii," am presupus intre aceste doua momente taierea parului. Dar intr-un ritual al spectrelor femeilor sacrificate, viata merge mai departe."Cu ochi de leu". Poemul are un aer misterios spre ciudat. Si e foarte feminin, de o feminitate amazoniana.
mă amuzi sebi. dacă tu îți imaginezi că nu știu ce înseamnă expresia „nebun după (sau pentru) hristos”. în rest îmi dau seama că îți dorești oameni care să citească ce scrii și să te aplaude. cei ce nu o fac sînt infatuați. thanks but no, thanks.
Acest poem (pentru că este un poem) este un text pentru prima pagină a unui volum de versuri. Este un text de deschidere. Te provoacă să citești mai departe, să vrei să afli ce și cum se mai poate scrie, fie și cu "&". E o modă? Și Beatles-ii au fost o modă cândva, dar au rămas. Cred că Gelu Diaconu va rămâne în literatura română. Timpul va dovedi afirmația aceasta. Aștept să citesc și alte texte semnate de el, aici pe Hermeneia.
mulțumiri. Virgil, da, știu că de obicei lumânarea este ..."dreaptă ca o lumânare". dar există și una încolăcită, cel puțin într-un anume rit ortodox se folosește. prin partea aceea de lume pe unde am crescut eu, i se spune "toiag".
Adriana, am inteles intreg contextul celor trei versuri, de altfel foarte expresive: "când noaptea își va ridica buza de lup vom fi niște canini uriași încleștați în beregata zilei de mâine" dar ma nedumereste de ce neaparat buza "de lup" eu asta intrebam... ma deruteaza, de ce nu "de urs" sau "de tigru" sau de ce nu simplu "buza"? Ti-am explicat si in comm-ul anterior, exista particularitati ale lupului, de pilda gura, sau strigatul, dar buzele nu se numara printre acestea. Andu
Mulțumesc pentru încurajări și sugestii, Ioana, am modificat, o să mai revăd între timp textul acesta, știu că e cam lung, cel puțin pt literatura pe net.
Virgil mi-a luat-o înainte, am citit astăzi pe fugă și m-am gândit că e altceva decât ce ai postat până acum, parcă încerci să transmiți. Și eu zic totuși că, dacă ai reușit să ne faci să trăim sentimentul, ideea din spate, e bine. E adevărat însă că ai mult de lucrat. Inversiuni atât de simple nu prea mai spun nimic nou ca procedeu, iar repetate devin chiar obositoare. Asta, și observațiile făcute de Virgil referitoare la expresii oarecum prăfuite...
Marina, am incercat sa redau o stare reala, decupata fidel dupa o realitate apropiata, iar imaginea din final, probabil ca nu sustine indeajuns, ai dreptate; un vechi prieten, care stapaneste bine arta scrisului, mi-a explicat acelasi lucru despre impactul pe care il are intr-o poezie, folosirea verbelor la prezent si bineinteles starea de „monotonie si pasivitate” cum o numesti tu, cand folosesti alte timpuri... doar ca povestea aceasta, efectiv apartine unui timp trecut si asa am simtit nevoia sa o scriu. stiu ca nu toate versurile de aici au aceeasi valoare... poezia este o arta complicata:) apreciez interventiile tale, multumesc!
si cercul de aer se-nchide, ca o patima, jocul de umbre-timpul pana la el, eliberand-o. eliberandu-se.. si la trecerea ei, se va risipi apoi cu pasari cuibarite in gura, jinduind tot dupa izvoarele de aura a ei, in timp ce ii va spune: iubita mea, va trebui..... :)
Cand am inceput sa scriu poezie, intentia a fost sa nu inteleaga nimeni nimic. Ma si amuzam gandindu-ma la asta. Dar, ca poezia mea nu spune prea mult, deja ma nemultumeste. Ma gandesc acum la niste structuri ca: limita, margine, adanc, rasarit...si nu in ultimul rand...ape adanci. Imi pare chiar rau acum ca nu se intelege asa cum vreau eu. Poate... mai incerci... As fi curioasa sa stiu parerea ta, doar sa vad daca coincide cu a mea.
Felicitari pentru traducere! E o poezie deosebita cu o capacitate rara: nu numai de a crea o atmosfera stranie, devastatoare interior/exterior, ci si de a-si translata citittorul in alta parte (personal m-am gandt la Cioran) mai ales cu metafora ultimei strofe: "Je connais bien ces environs, (...) et parfois même le silence est la trajectoire balistique du premier mot." un silence de mortes, un silence qui tue. silence et solitude
De data asta, nu, Paul. Ideea cu care se porneşte la drum este mai degrabă lipsă, imaginea, care altădată era admirabilă, e absentă, iar unde totuşi există, e ştearsă, adâncimea de după detaşarea mimată (cu care, personal, mă obişnuisem) nu e la fel de perceptibilă etc. Cel puţin din pedeveul meu de vedere, nimic notabil aici.
Da io n-am treaba cu sanii lor si-n plus am 24 de ani, sunt oarecum adolescent :P. Si oricum e un text care se vrea amuzant nu de mare valoare literara.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ela-Ela, am regasit aici atat de proaspata imaginea peticului aceluia de plaja al lui Radu Tudoran, incat am impresia acum ca stiu tot. Ceea ce, nu-i asa, nu se poate niciodata. Ai schimbat intr-un mod deosebit tonalitatea poeziilor tale, ai dat drumul parca mai mult ascutimilor si extremelor. Ceea ce mie imi pare ca da foarte bine. Din toata poezia as scoate doar versul acela cu "voi muri la...". Acolo vorbeste un corsar, nu-i asa? :-) De fapt, vreau sa iti spun ca poezia asta m-a incantat. Sa te tii bine de calul de salcie... spun unii ca stie zbura si-nota.
pentru textul : secret revelation depoemul mi se pare ok, titlul însă e aiurea de tot
pentru textul : starea mea de poet deMulțumesc, Silvia. Încerc să reintru în proză și încet-încet poate mă aduc în starea în care să pot continua ”Câmpiile...”. Numai la asta îmi stă capul acum.
pentru textul : Ghetele lui umblătoare deun poem ce curge mai repede decât timpul. probabil viteza face ca el să piardă ceva din calitate.
pentru textul : Operație pe cord deschis deŞi Raluca Blezniuc
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă deViorel, Mulţumesc.
pentru textul : delirul dePersonificarea liniştii într-un poem în care se împletesc precum fuioarele de fum alb, feminitatea, senzualitatea, tandreţea. E totul atât de firesc în discursul liric, atât de atent ales fiecare cuvânt, fiecare asociere de cuvinte, un poem în care cuvintele nu fac zgomot. Ele chiar aduc liniştea, tăcerea, aceea bucurie mută. Bănuiesc că spaţiile libere sunt tot momente de linişte.
pentru textul : postludiu deUn poem marca Adriana Lisandru. Mulţumesc, Adriana!
iti multumesc frumos, gestul tau este de apreciat, domnul Eugen Evu e un om si poet valoros , cu prietenia caruia sunt onorat chiar daca este doar virtuala.
pentru textul : Poeme Djamal şi Evu deInteresant. Dumnezeu (zei) cu majuscula, cu minuscula, la singular si la plural. Dorin sta cu Anghel pe o terasa la o cafea si filozofeaza. Anghel litereaza. Dorin priveste lumea prin niste ochelari mari cat o roata de car cazuta pe nas. Anghel face bule colorate de sapun si le sparge cu unghia degetului mic. Frumos poem. Bobadil.
pentru textul : dimineața, fragii dispăruseră deAm uitat să remarc frumuseţea oximoronului ,,lucind mat" :)
pentru textul : cum atingi pietrele acelea netede ale caldarîmului deam totusi o intrebare, nu ti se pare prea intortocheata formularea din final: "tânguirea surdă a materiei după forma tentantă a sufletului său" ?
pentru textul : Mechanics II deVirgil,
lasă-mă să cred că sînt Dumnezeu pentru o clipă şi să-ţi fac un dar:
(cinematograful Feroviarul de pe Buzeşti).
pentru starea transmisă în cuvinte simple. sugerez să-uri mai puţine. "în parte(a) noastră"
pentru textul : introfanie de toamnă I deMonica, din tot ce ai postat aici, poezia aceasta mi-a plăcut cel mai mult. Te mai miri că nu am nici o critică? (loc pentru emoticon...) M-am tot gândit că, lăsând a trece mai mult timp între prima citire și următoarea, voi reuși să las un semn mai consistent, dar.... nu prea e stilul meu să fac filozofie pe marginea unui text care pur și simplu mi-a plăcut și pe care îl găsesc din orice punct de vedere reușit. ... și totuși: ce bine că, în afară de vizetă, ai avut și fereastră. Gratiile erau doar de decor, și ele în slujba iluziilor bine "vândute", nu?
pentru textul : e-REM deMulţumesc pt. comentariul pe care l-ai făcut pe text. Îţi dau dreptate în ceea ce priveşte rimele. În prima strofă citeşte mai atent, fiindcă greşeşti când spui că am pus virgulă între subiect şi predicat: e vorba de două substantive - "zăngănit" şi "scrâşnet" - nu sunt unul şi acelaşi lucru.
Apoi, textul de faţă nu îşi propune să concureze cu textele ce respectă toate canoanele prozodiei. Tu spui, versificaţia e nulă, nu ţi se pare că eşti prea categoric? Versificaţia nu ţine numai de rimă, ci de multe alte lucruri. Apoi aş vrea să-mi arăţi în text, unde ai găsit elemente arhaice de limbaj?
E adevărat, este un text perfectibil, o să văd ce modificări îi mai pot aduce...
Şi totuşi, nu pot să nu remarc că în pofida observaţiilor pertinente pe care le-aţi adus - şi tu şi Adriana - pe prima pagină încă mai persistă texte cu mult mai slabe decât al meu.
În legătură cu cele 20 de texte citite la unul scris, mulţumesc de sfat, citesc cu mult mai mult decât atât, şi poate că asta nu e bine fiindcă uneori am senzaţia că-mi pierd timpul citind texte slabe sau voit-absconse care nu îmi transmit absolut nimic.
Cu stimă,
pentru textul : Deşertul indigo deEugen
Prima strofa imi aminteste de balaurul din pestera care se hranea cu fecioare poate din cauza orei fixe. Acest leu alb, foarte rar in realitate, fantomatic si incarcat de simboluri de catre oameni, e chiar moartea. Umerii rosii, sunt, posibil, umerii insangerati de povara trairilor personale (sau simbol al pasiunii si provocarii- vezi capa matadorilor) si ele asteapta la gura pesterii sa le vina vremea. A doua strofa imi aminteste de frumoasa si bestia, transformarea prin dragoste, dar si de samson si dalila "ca o iubită înțeleaptă îi piaptănă coama de trei ori înainte de adormire." Deoarece "a doua zi cheamă vulturii," am presupus intre aceste doua momente taierea parului. Dar intr-un ritual al spectrelor femeilor sacrificate, viata merge mai departe."Cu ochi de leu". Poemul are un aer misterios spre ciudat. Si e foarte feminin, de o feminitate amazoniana.
pentru textul : Ochi de leu demă amuzi sebi. dacă tu îți imaginezi că nu știu ce înseamnă expresia „nebun după (sau pentru) hristos”. în rest îmi dau seama că îți dorești oameni care să citească ce scrii și să te aplaude. cei ce nu o fac sînt infatuați. thanks but no, thanks.
pentru textul : sebi cel nebun după poezie deAcest poem (pentru că este un poem) este un text pentru prima pagină a unui volum de versuri. Este un text de deschidere. Te provoacă să citești mai departe, să vrei să afli ce și cum se mai poate scrie, fie și cu "&". E o modă? Și Beatles-ii au fost o modă cândva, dar au rămas. Cred că Gelu Diaconu va rămâne în literatura română. Timpul va dovedi afirmația aceasta. Aștept să citesc și alte texte semnate de el, aici pe Hermeneia.
pentru textul : Recunosc & demulțumiri. Virgil, da, știu că de obicei lumânarea este ..."dreaptă ca o lumânare". dar există și una încolăcită, cel puțin într-un anume rit ortodox se folosește. prin partea aceea de lume pe unde am crescut eu, i se spune "toiag".
pentru textul : irespirabil deAdriana, am inteles intreg contextul celor trei versuri, de altfel foarte expresive: "când noaptea își va ridica buza de lup vom fi niște canini uriași încleștați în beregata zilei de mâine" dar ma nedumereste de ce neaparat buza "de lup" eu asta intrebam... ma deruteaza, de ce nu "de urs" sau "de tigru" sau de ce nu simplu "buza"? Ti-am explicat si in comm-ul anterior, exista particularitati ale lupului, de pilda gura, sau strigatul, dar buzele nu se numara printre acestea. Andu
pentru textul : (meta)morfoze deMulțumesc pentru încurajări și sugestii, Ioana, am modificat, o să mai revăd între timp textul acesta, știu că e cam lung, cel puțin pt literatura pe net.
pentru textul : Poveste de dragoste deVirgil mi-a luat-o înainte, am citit astăzi pe fugă și m-am gândit că e altceva decât ce ai postat până acum, parcă încerci să transmiți. Și eu zic totuși că, dacă ai reușit să ne faci să trăim sentimentul, ideea din spate, e bine. E adevărat însă că ai mult de lucrat. Inversiuni atât de simple nu prea mai spun nimic nou ca procedeu, iar repetate devin chiar obositoare. Asta, și observațiile făcute de Virgil referitoare la expresii oarecum prăfuite...
pentru textul : Pedeapsa danaidelor deMarina, am incercat sa redau o stare reala, decupata fidel dupa o realitate apropiata, iar imaginea din final, probabil ca nu sustine indeajuns, ai dreptate; un vechi prieten, care stapaneste bine arta scrisului, mi-a explicat acelasi lucru despre impactul pe care il are intr-o poezie, folosirea verbelor la prezent si bineinteles starea de „monotonie si pasivitate” cum o numesti tu, cand folosesti alte timpuri... doar ca povestea aceasta, efectiv apartine unui timp trecut si asa am simtit nevoia sa o scriu. stiu ca nu toate versurile de aici au aceeasi valoare... poezia este o arta complicata:) apreciez interventiile tale, multumesc!
pentru textul : ultimul vis dedeși gramatical s-ar zice "v-ați ascunselea", în poem păstrez forma naiva.
pentru textul : Marlena mea desi cercul de aer se-nchide, ca o patima, jocul de umbre-timpul pana la el, eliberand-o. eliberandu-se.. si la trecerea ei, se va risipi apoi cu pasari cuibarite in gura, jinduind tot dupa izvoarele de aura a ei, in timp ce ii va spune: iubita mea, va trebui..... :)
pentru textul : cheile deCand am inceput sa scriu poezie, intentia a fost sa nu inteleaga nimeni nimic. Ma si amuzam gandindu-ma la asta. Dar, ca poezia mea nu spune prea mult, deja ma nemultumeste. Ma gandesc acum la niste structuri ca: limita, margine, adanc, rasarit...si nu in ultimul rand...ape adanci. Imi pare chiar rau acum ca nu se intelege asa cum vreau eu. Poate... mai incerci... As fi curioasa sa stiu parerea ta, doar sa vad daca coincide cu a mea.
pentru textul : Limită deFelicitari pentru traducere! E o poezie deosebita cu o capacitate rara: nu numai de a crea o atmosfera stranie, devastatoare interior/exterior, ci si de a-si translata citittorul in alta parte (personal m-am gandt la Cioran) mai ales cu metafora ultimei strofe: "Je connais bien ces environs, (...) et parfois même le silence est la trajectoire balistique du premier mot." un silence de mortes, un silence qui tue. silence et solitude
pentru textul : La température, c'est de la poudre à canon dede acord. cu dihania
pentru textul : mărturisirile unui hoț de buzunare deDe data asta, nu, Paul. Ideea cu care se porneşte la drum este mai degrabă lipsă, imaginea, care altădată era admirabilă, e absentă, iar unde totuşi există, e ştearsă, adâncimea de după detaşarea mimată (cu care, personal, mă obişnuisem) nu e la fel de perceptibilă etc. Cel puţin din pedeveul meu de vedere, nimic notabil aici.
pentru textul : animalul de pradă al resemnării depoate că da, poate că nu/ poate eu sau poate tu/ soarele vom transforma/ intr-o pizza ce-om manca.
pentru textul : Osânda soarelui deDa io n-am treaba cu sanii lor si-n plus am 24 de ani, sunt oarecum adolescent :P. Si oricum e un text care se vrea amuzant nu de mare valoare literara.
Multam de citire...
emil
pentru textul : Pe sânii tăi dePagini