Emil, ai dreptate cu finalul, o sa ma mai gandesc la el, vroiam cumva sa precizez ideea ca EL, Iisus, este cu noi insine pana la sfarsitul timpului. Veacurilor. Erei. Multumesc frumos pentru penita cu care sper sa reusesc sa dau un alt contur, mai definit, finalului!
nu ştiu dacă limbi de şarpe este exprimarea cea mai bună. după câte ştiu, şarpele n-are mai multe limbi.
poate limbă de şarpe, sau limbi de şerpi. înţeleg degetele, dar nu ca nişte limbi de şarpe. e ca şi când ai spune: şi chiar eu aş fi diferiţi.
Cu voia dvs., aş vrea să-mi permiteţi să arbitrez puţin disputa iscată de acest text. Mai întâi, aşa cum preciza şi Paul (Yester), Mircea Florin Şandru este un poet remarcabil. Dar noi discutăm aici un singur text. Un text scris într-un stil care-i e mai puţin caracteristic lui M.F.Ş. Dar care e scris, totuşi, cu destul rafinament şi degajă o melancolie dulce-amară şi abia perceptibil ironică. Însă (şi de aici poate veni impresia lui Virgil) ultimul vers mi se pare prea explicit. El reverberează nefericit asupra întregii poezii. Atât şi nimic mai mult. Poate doar precizarea suplimentară că tot ceea ce e prea explicit dăunează parabolei. Or, autorul afirmă că a încercat o parabolă.
Printre puținele texte în care admir compoziția, rima încrucișată, vocabularul, umorul subtil, metaforele. Cred că ai talent și în alte domenii ce țin de butaforie, punere în scenă, spectacol. Finalul este reușit: "Așa te-ai dus prin vara noctambulă și-n jur se acuplau îngeri-de-mare, când te strigam cu dinții-n încleștare printre rechini cu rânjet pe cagulă…" Debordezi de imaginație: "un kráken violet cu cinci viteze"...Mi-ar place să-l folosesc și eu, cine știe cu cefalopodele astea...
Ionuț, presupune și tu "că comentatorii" (de fapt, antecomentatorii, deoarece, altminteri, te incluzi și pe tine...) nu au auzit de Ferma Animalelor și tu ești "cel mai genial" postcomentator și, în general, tot ceea ce se poate prefixa cu post, inclusiv Postul Crăciunului din care, se pare că, în afară de Sărbători fericite, tu ai înțeles doar că este cu cruce roșie în calendar; dacă tot e roșie (privirea), eu prefer albstrul (de la spirt), e o culoare... mai pravoslavnic-ortodoxă.
eh, asa da! foarte frumos. iar imaginatia mea trebuia sa ma traga de mîneca si sa-mi zica ca-i asa. doar chestia a fost sugerata, numa' ca eu eram un pic distrat si cu mintea in locuri mai zburdalnice. mea culpa. o sa incerc sa nu ma mai grabesc asa :)
... într-adevăr, cine știe cum vin întrebările, de ce rămân și de ce sunt corozive?! însă plin de înțeles e faptul că suntem fraze, cu semne de punctuație greșite uneori, ilizibile alteori, pentru cei apropiați, pentru cei cărora vrem a le transmite ceea ce suntem, frumoasă ideea ta cami....
ai dreptate, am înţeles altceva, în sfârşit, poate că pare aglomerat în partea pregătitoare, cum îi spui tu, dar fiindcă este un tur de orizont, trebuia să lase să se vadă ceea ce era de văzut (neapărat). desigur, aş fi putut renunţa la unele, după cum ar mai fi fost şi altele de adăugat. cred că ochiul poetic, asemenea unui pictor, depinde foarte mult de fiecare în parte.
iţi mulţumesc, Adrian, pentru revenire. dialogul este foarte important.
Virgil, multumesc de apreciere. Bobadil, repetiile vin din faptul ca sunt doua reportaje intr-unul singur. Cit despre uritenie si alte realitati, fiecare tara cu realitatile ei. Eu le-am spus pe ale mele. Asta e un lucru rau? Si ce ma deranjeaza cel mai mult, ca tot veni vorba de comparatia ta, bun, poate ne batem in cersetori, dar Romania nu va fi niciodata capabila de o campanie electorala adevarata. Intotdeauna candadiatii se vor bate cu pumnul in piept, dar niciodata intr-o platforma electorala coerenta si concreta. Asta era aspectul pe care am vrut sa-l subliniez si asta e cauza saraciei din zona noastra. Impotenta in a lua o decizie si de a sta cu mina intinsa.
Foarte posibil sa aveti dreptate. Mie primele doua versuri imi plac, mai putin restul. E o poezie mai veche, la care nu tin foarte mult. Multumesc frumos pentru atentie!
Dragă Tincuța, comentariul tău inițial "S-a folosit atât e des "yerba mate" pe hermeneia, încât am impresia că nu se mai poate scrie despre nimic altceva. Deja am devenit alergică!" a fost ironic cel puțin la adresa a trei persoane, dintre care doar întâmplarea face ca una dintre ele să fie editor, iar alta, directorul hermeneia. Răspunsurile lor au fost pe măsură de ironice, este adevărat, dar, așa cum îți spuneam, nu spera că numai tu ești singura care râzi de o ironie făcută de către tine. Iar dacă ai să continui să susții că "ai făcut un comentariu sincer", atunci sfatul lui Virgil îl poți lua la fel de "ad literam", înțelegi ce vreau să spun? Pe cât de sinceră ești tu când spui că ești alergică la "yerba mate", pe atât de la obiect a fost și sfatul lui să te cauți la doctor, pentru această formă de alergie. Te rog să recitești cu atenție comentariul meu anterior: când vei face un comentariu asupra unui text, în subsolul textului respectiv, justificat, fără să arunci cu sentințe sau cu ironii, pe hermeneia nu vei fi niciodataă criticată pentru că ai avut o opinie negativă, indiferent cine este autorul. Mai precis, draga mea, tu nu ai avut nici o părere negativă, nici asupra acestui text (pentru că el, așa cum ți s-a mai atras atenția, NU vorbește despre yerba mate), nici asupra poeziilor celorlalți doi autori, pentru că nu s-a referit la textele respective, ci doar la faptul că tu "te-ai săturat" cu alte cuvinte să citești despre asta pe hermeneia. Cât despre ce și cât ar trebui să ți se răspundă, da, sunt de acord, Tincuța, cu tine. Eu una mi-aș dori ca, eventual, comentarii ca ale tale să fie pur și simplu ignorate. Ceea ce ar conduce, în cele din urmă, dacă persoana face repetat astfel de comentarii, la ignorarea oricărui fel de comentariu al ei, fie el "regulamentar", fie nu. Eu aș spune că este cea mai bună lecție... dar nu îmi pot impune părerile mele personale în fața nimănui, iar comentarii laconice, ironice vor duce mereu, din păcate, doar la reacții negative, iar noi nu ne dorim asta pe site. Așa că te rog încă o dată să îmi înțelegi demersul și să nu mai consideri că este în van efortul, pentru că eu nu am intervenit aici nici pentru Virgil, nici pentru Marina, nici pentru Oriana, ci pentru tine (reține, te rog, nu împotriva ta, ci pentru tine). Ba mai mult decât atât, am făcut efortul de a citi și alte comentarii ale tale, și am înțeles pe undeva că ești obișnuită să arunci ușor cu sentințe, așteptându-te probabil la un "dialog" asemănător unui cenaclu. Dar mediul virtual nu oferă aceleași facilități ca acela real, o vorbă aruncată în vânt nu se explica la fel de ușor, până să apuci să argumentezi ea s-a transformat deja în furtună etc. Nu facem chat aici, și nici ședințe de cenaclu nu putem să facem online. Sper să se încheie aici șirul comentariilor inutile demersului literar și să ne întoarcem cu toții la scriere și comentarii la obiect. Te așteptăm cu texte și comentarii în care să apreciez și eu efortul tău, pentru că hermeneia nu este făcută, aici ai dreptate, de editori sau moderatori.
ceea ce ne apropie de un poet cand ii citim versurile, e culoarea cuvintelor lui. spun eu „culoare” pentru ca mi se pare mai sugestiv , ea putand armoniza mai bine legaturile de atingere cu sufletul. caci un cuvant chiar bine scris poate sa nu iti atinga sufletul si atunci dintr-o loialitate obligatorie fata de arta, poti recunoaste calitatea lui, fara insa a trezi in tine aceea adiere... eu mi-amintesc inca de cand te-am citit prima data, era... dar nu are importanta asta, ca am rezonat atat de usor la cuvintele tale, era ca o completare a ceea ce eu as fi vrut sa spun si bineinteles nu reuseam. am simtit nevoia sa spun asta... si acum fara nici o pretentie de critica, doar din punctul de vedere a cuiva ce stie simti mai bine decat scrie, incerc sa spun... cuvintele padurii, inaltate deasupra timpului care face legea, au duiosia unei iubite parasite, e un protest si o acceptare deopotriva, caci cel ce moare odata cu frunzele, poate renaste odata cu mugurii, cel ce dezgroapa singuratatea dintre coaste si o aseaza intre frunzele moarte, poate sapa singur albia destinului... imi place „inima ta dreapta”, cea care creste invizibil mai mare decat trupul... ceea ce ne apropie de oameni in general, poate fi uneori umbra cuvantului nerostit, care pluteste bland deasupra, atat de aproape, ca se face sarbatoare prin noi. scuze pentru „Calian” din raspunsul din pagina mea, chiar imi placea imainte de a cunoaste semnificatia reala a lui „Cailean”.
iata ca ai reusit sa ma amuzi Alina. Dar tare pornita te vad. Pe toti. Sau este vorba despre "culoarea aceea albastră-verzuie/ ca un complex de inferioritate bine mascat" ? just asking mie nu imi place E
și aș mai vrea să fac o precizare. nu aș vrea să se interpreteze că aș crede că autorul nu are imaginație și uneori, în anumite situații, poate chiar talent. și poate chiar bune intenții. dar sub nici o formă ele nu sînt suficiente pentru a scrie poezie. după cum nu este suficient să ai pensule, culori și șevalet, și poate chiar muză, ca să fii pictor.
Am retinut imaginea involuntara de influenta turceasca... kuka sau cuca, excelenta scapare a autorului care avantajeaza tocmai mesajul poetic... in rest, parca prea light.
am citit de mai multe ori textul si de fiecare data am ramas in aceeasi obscuritate. daca in prima strofa exista un oarecare fir al ideilor, strofa a doua (mie cel putin) nu-mi spune nimic. cred ca o exprimare mai degajata a ideilor ar face textul mai inteligibil si mai putin obositor pentru cititor.
observ că nu comentezi nici un text. bănuiesc că pot să îţi încadrez contul la corespondent unde nu vei mai avea facilitatea comentariului printre alte restricţii.
Snowdon King, uite care este treaba. Pe Hermeneia nu se amenință. Și nu are importanță ce ai vrut să spui cu amenințarea ci faptul că ai făcut-o. Consideră-te avertizat. La următoarea încălcare a regulamentului sau manifestare violentă vei avea contul suspendat pentru o perioadă pe care o va stabili Consiliul Hermeneia.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Emil, ai dreptate cu finalul, o sa ma mai gandesc la el, vroiam cumva sa precizez ideea ca EL, Iisus, este cu noi insine pana la sfarsitul timpului. Veacurilor. Erei. Multumesc frumos pentru penita cu care sper sa reusesc sa dau un alt contur, mai definit, finalului!
pentru textul : a se lua o noapte denu ştiu dacă limbi de şarpe este exprimarea cea mai bună. după câte ştiu, şarpele n-are mai multe limbi.
pentru textul : Altfel depoate limbă de şarpe, sau limbi de şerpi. înţeleg degetele, dar nu ca nişte limbi de şarpe. e ca şi când ai spune: şi chiar eu aş fi diferiţi.
Cu voia dvs., aş vrea să-mi permiteţi să arbitrez puţin disputa iscată de acest text. Mai întâi, aşa cum preciza şi Paul (Yester), Mircea Florin Şandru este un poet remarcabil. Dar noi discutăm aici un singur text. Un text scris într-un stil care-i e mai puţin caracteristic lui M.F.Ş. Dar care e scris, totuşi, cu destul rafinament şi degajă o melancolie dulce-amară şi abia perceptibil ironică. Însă (şi de aici poate veni impresia lui Virgil) ultimul vers mi se pare prea explicit. El reverberează nefericit asupra întregii poezii. Atât şi nimic mai mult. Poate doar precizarea suplimentară că tot ceea ce e prea explicit dăunează parabolei. Or, autorul afirmă că a încercat o parabolă.
pentru textul : Podul Grant deArhiva este o idee foarte bună. Așa se scrie Istoria unui e-zine de literatură și arte.
pentru textul : Secțiunea arhiva HERMENEIA.COM de:)) e bine că a avut totuși sens. :)) Nu cred ca vor mai fi continuări. Dar cine știe.
pentru textul : am evadat un timp (3) dePrintre puținele texte în care admir compoziția, rima încrucișată, vocabularul, umorul subtil, metaforele. Cred că ai talent și în alte domenii ce țin de butaforie, punere în scenă, spectacol. Finalul este reușit: "Așa te-ai dus prin vara noctambulă și-n jur se acuplau îngeri-de-mare, când te strigam cu dinții-n încleștare printre rechini cu rânjet pe cagulă…" Debordezi de imaginație: "un kráken violet cu cinci viteze"...Mi-ar place să-l folosesc și eu, cine știe cu cefalopodele astea...
pentru textul : iubire somnambulă depoemul este o amintire a felului în care se scria poezie înainte de 1989.
pentru textul : Spartan despre patria mea deVirgil, ai și libertatea de a-l asculta mai departe, este un preludiul al iernilor imperiale... Mă bucură că l-ai "auzit". Mulțumesc.
pentru textul : perdera deIonuț, presupune și tu "că comentatorii" (de fapt, antecomentatorii, deoarece, altminteri, te incluzi și pe tine...) nu au auzit de Ferma Animalelor și tu ești "cel mai genial" postcomentator și, în general, tot ceea ce se poate prefixa cu post, inclusiv Postul Crăciunului din care, se pare că, în afară de Sărbători fericite, tu ai înțeles doar că este cu cruce roșie în calendar; dacă tot e roșie (privirea), eu prefer albstrul (de la spirt), e o culoare... mai pravoslavnic-ortodoxă.
pentru textul : mă dor tâmplele dePoate că textul ar trebui îmbunătățit acum având în vedere datele suplimentare. Subiectul mi se pare că merită o mai mare atenție.
pentru textul : Reoarhitectura - arhitectul Popa Roman deeh, asa da! foarte frumos. iar imaginatia mea trebuia sa ma traga de mîneca si sa-mi zica ca-i asa. doar chestia a fost sugerata, numa' ca eu eram un pic distrat si cu mintea in locuri mai zburdalnice. mea culpa. o sa incerc sa nu ma mai grabesc asa :)
pentru textul : Höre Israel de... într-adevăr, cine știe cum vin întrebările, de ce rămân și de ce sunt corozive?! însă plin de înțeles e faptul că suntem fraze, cu semne de punctuație greșite uneori, ilizibile alteori, pentru cei apropiați, pentru cei cărora vrem a le transmite ceea ce suntem, frumoasă ideea ta cami....
pentru textul : semne de...ai gânduri bune... și cred că aș fi menționat dacă ar fi făcut așa ceva...în plus, de ce să luăm toată plăcerea google-iștilor...?
pentru textul : "motorul oprit într-un fluture" - Florentina Florin deai dreptate, am înţeles altceva, în sfârşit, poate că pare aglomerat în partea pregătitoare, cum îi spui tu, dar fiindcă este un tur de orizont, trebuia să lase să se vadă ceea ce era de văzut (neapărat). desigur, aş fi putut renunţa la unele, după cum ar mai fi fost şi altele de adăugat. cred că ochiul poetic, asemenea unui pictor, depinde foarte mult de fiecare în parte.
pentru textul : tur de orizont deiţi mulţumesc, Adrian, pentru revenire. dialogul este foarte important.
mai jalnica decat textul ?
pentru textul : timpi decumva aceasta fragmentare a fost voita, masurata in temporal. ma bucur ca ai venit si ai mai legat din umbre.
pentru textul : erhan înainte de iarnă deVirgil, multumesc de apreciere. Bobadil, repetiile vin din faptul ca sunt doua reportaje intr-unul singur. Cit despre uritenie si alte realitati, fiecare tara cu realitatile ei. Eu le-am spus pe ale mele. Asta e un lucru rau? Si ce ma deranjeaza cel mai mult, ca tot veni vorba de comparatia ta, bun, poate ne batem in cersetori, dar Romania nu va fi niciodata capabila de o campanie electorala adevarata. Intotdeauna candadiatii se vor bate cu pumnul in piept, dar niciodata intr-o platforma electorala coerenta si concreta. Asta era aspectul pe care am vrut sa-l subliniez si asta e cauza saraciei din zona noastra. Impotenta in a lua o decizie si de a sta cu mina intinsa.
pentru textul : reporter în războiul din absurdistan deOk, multă imagine ("păsările ciugulesc timpul" - asta mi-a plăcut), ceva nostalgie, dar cam atât. Nu personalitate, nu miză... Compunere lirică.
pentru textul : toamnă fără iluzii dece e akedia?
pentru textul : engrame deSă înțeleg că vrei să mai dau aprobator din cap sau să ieși din clasă? :)) Alegerea ta. Sunt și alte texte de comentat. Alți elevi :)).
pentru textul : mi-e frică să dorm deFoarte posibil sa aveti dreptate. Mie primele doua versuri imi plac, mai putin restul. E o poezie mai veche, la care nu tin foarte mult. Multumesc frumos pentru atentie!
pentru textul : era o dragoste ca două mere deDragă Tincuța, comentariul tău inițial "S-a folosit atât e des "yerba mate" pe hermeneia, încât am impresia că nu se mai poate scrie despre nimic altceva. Deja am devenit alergică!" a fost ironic cel puțin la adresa a trei persoane, dintre care doar întâmplarea face ca una dintre ele să fie editor, iar alta, directorul hermeneia. Răspunsurile lor au fost pe măsură de ironice, este adevărat, dar, așa cum îți spuneam, nu spera că numai tu ești singura care râzi de o ironie făcută de către tine. Iar dacă ai să continui să susții că "ai făcut un comentariu sincer", atunci sfatul lui Virgil îl poți lua la fel de "ad literam", înțelegi ce vreau să spun? Pe cât de sinceră ești tu când spui că ești alergică la "yerba mate", pe atât de la obiect a fost și sfatul lui să te cauți la doctor, pentru această formă de alergie. Te rog să recitești cu atenție comentariul meu anterior: când vei face un comentariu asupra unui text, în subsolul textului respectiv, justificat, fără să arunci cu sentințe sau cu ironii, pe hermeneia nu vei fi niciodataă criticată pentru că ai avut o opinie negativă, indiferent cine este autorul. Mai precis, draga mea, tu nu ai avut nici o părere negativă, nici asupra acestui text (pentru că el, așa cum ți s-a mai atras atenția, NU vorbește despre yerba mate), nici asupra poeziilor celorlalți doi autori, pentru că nu s-a referit la textele respective, ci doar la faptul că tu "te-ai săturat" cu alte cuvinte să citești despre asta pe hermeneia. Cât despre ce și cât ar trebui să ți se răspundă, da, sunt de acord, Tincuța, cu tine. Eu una mi-aș dori ca, eventual, comentarii ca ale tale să fie pur și simplu ignorate. Ceea ce ar conduce, în cele din urmă, dacă persoana face repetat astfel de comentarii, la ignorarea oricărui fel de comentariu al ei, fie el "regulamentar", fie nu. Eu aș spune că este cea mai bună lecție... dar nu îmi pot impune părerile mele personale în fața nimănui, iar comentarii laconice, ironice vor duce mereu, din păcate, doar la reacții negative, iar noi nu ne dorim asta pe site. Așa că te rog încă o dată să îmi înțelegi demersul și să nu mai consideri că este în van efortul, pentru că eu nu am intervenit aici nici pentru Virgil, nici pentru Marina, nici pentru Oriana, ci pentru tine (reține, te rog, nu împotriva ta, ci pentru tine). Ba mai mult decât atât, am făcut efortul de a citi și alte comentarii ale tale, și am înțeles pe undeva că ești obișnuită să arunci ușor cu sentințe, așteptându-te probabil la un "dialog" asemănător unui cenaclu. Dar mediul virtual nu oferă aceleași facilități ca acela real, o vorbă aruncată în vânt nu se explica la fel de ușor, până să apuci să argumentezi ea s-a transformat deja în furtună etc. Nu facem chat aici, și nici ședințe de cenaclu nu putem să facem online. Sper să se încheie aici șirul comentariilor inutile demersului literar și să ne întoarcem cu toții la scriere și comentarii la obiect. Te așteptăm cu texte și comentarii în care să apreciez și eu efortul tău, pentru că hermeneia nu este făcută, aici ai dreptate, de editori sau moderatori.
pentru textul : Tetley deceea ce ne apropie de un poet cand ii citim versurile, e culoarea cuvintelor lui. spun eu „culoare” pentru ca mi se pare mai sugestiv , ea putand armoniza mai bine legaturile de atingere cu sufletul. caci un cuvant chiar bine scris poate sa nu iti atinga sufletul si atunci dintr-o loialitate obligatorie fata de arta, poti recunoaste calitatea lui, fara insa a trezi in tine aceea adiere... eu mi-amintesc inca de cand te-am citit prima data, era... dar nu are importanta asta, ca am rezonat atat de usor la cuvintele tale, era ca o completare a ceea ce eu as fi vrut sa spun si bineinteles nu reuseam. am simtit nevoia sa spun asta... si acum fara nici o pretentie de critica, doar din punctul de vedere a cuiva ce stie simti mai bine decat scrie, incerc sa spun... cuvintele padurii, inaltate deasupra timpului care face legea, au duiosia unei iubite parasite, e un protest si o acceptare deopotriva, caci cel ce moare odata cu frunzele, poate renaste odata cu mugurii, cel ce dezgroapa singuratatea dintre coaste si o aseaza intre frunzele moarte, poate sapa singur albia destinului... imi place „inima ta dreapta”, cea care creste invizibil mai mare decat trupul... ceea ce ne apropie de oameni in general, poate fi uneori umbra cuvantului nerostit, care pluteste bland deasupra, atat de aproape, ca se face sarbatoare prin noi. scuze pentru „Calian” din raspunsul din pagina mea, chiar imi placea imainte de a cunoaste semnificatia reala a lui „Cailean”.
pentru textul : Cântecul pădurii către cel ce moare în frunzele ei deiata ca ai reusit sa ma amuzi Alina. Dar tare pornita te vad. Pe toti. Sau este vorba despre "culoarea aceea albastră-verzuie/ ca un complex de inferioritate bine mascat" ? just asking mie nu imi place E
pentru textul : îmi este teamă de femeie deși aș mai vrea să fac o precizare. nu aș vrea să se interpreteze că aș crede că autorul nu are imaginație și uneori, în anumite situații, poate chiar talent. și poate chiar bune intenții. dar sub nici o formă ele nu sînt suficiente pentru a scrie poezie. după cum nu este suficient să ai pensule, culori și șevalet, și poate chiar muză, ca să fii pictor.
pentru textul : cui prodest deAm retinut imaginea involuntara de influenta turceasca... kuka sau cuca, excelenta scapare a autorului care avantajeaza tocmai mesajul poetic... in rest, parca prea light.
pentru textul : sephirot IV deam citit de mai multe ori textul si de fiecare data am ramas in aceeasi obscuritate. daca in prima strofa exista un oarecare fir al ideilor, strofa a doua (mie cel putin) nu-mi spune nimic. cred ca o exprimare mai degajata a ideilor ar face textul mai inteligibil si mai putin obositor pentru cititor.
pentru textul : Zar deopinie=doxa.Scuze ca nu am scris tot ce era de scris la momentul potrivit.
pentru textul : ultimele modificări pe site deobserv că nu comentezi nici un text. bănuiesc că pot să îţi încadrez contul la corespondent unde nu vei mai avea facilitatea comentariului printre alte restricţii.
pentru textul : Adio deSnowdon King, uite care este treaba. Pe Hermeneia nu se amenință. Și nu are importanță ce ai vrut să spui cu amenințarea ci faptul că ai făcut-o. Consideră-te avertizat. La următoarea încălcare a regulamentului sau manifestare violentă vei avea contul suspendat pentru o perioadă pe care o va stabili Consiliul Hermeneia.
pentru textul : sebi cel nebun după poezie dePagini