Uff! Lumea care mă cunoaște spune așa: pe ăsta îl scoți greu din casă, s-a lepădat chiar și de umbra lui! Vine însă viața și te ia de ceafă – precum mîța pe puii ei abia născuți – și te duce prin grădina lumii! Hai aalizeei, fă față, ai o nuntă, un botez, o stingere de viață, ia haina de duminică și ieși! Uneori trebuie să și vorbești, o ce murire! Și ca murirea sa nu fie de tot, încerc sa fiu scurt (pe trei): 1.Nu comentez clasamentul – este “părerea personală și subiectivă” a Alinei Manole; 2. Nu mai avem dreptul la exprimarea opiniei?; 3. Nu pot să întorc spatele unei femei care a avut curajul să ne spună bună ziua, bună ziua Alina Manole! Iertare pentru vorbirea mea prostească!

frumoase versuri, bacoviana stare. salutari de aproape toamna!

un menuet astral, ludicul se plimba pe catalige printre stele si totusi ceva lipseste ...nu stiu... alaturarea neconventionala de medieval si modern ma face sa ridic din spranceana... are ceva din filmografia lui roberto benigni...la vita e bella...

imi pare rau, acum abia am revenit, voi face scrisul mai vizibil, intentia a fost sa fie usor in ape, dar acum vad ca, da, este greu de citit, chiar si pe monitorul meu. dimineata mi s-a parut ca e destul de bine. promit modificare si repostare cu text lizibil, si rapsunsuri pe larg la comentarii, tuturor.

Ultima strofă este coloana vertebrală a poeziei, după părerea mea. Are forță să susțină tot textul. Mi-a plăcut în mod deosebit. În prima strofă este o greșeală" pierticele" în loc de pietricele.

Pentru că îmi doresc să știu care este interesul real de îmbunătățire a mediului hermeneia, am să fac un pas mai departe, și voi face un mic sondaj, dar așa cum trebuie, nu aici. Ar fi interesant de știut dacă preocuparea pentru regulament vine doar dintr-un spirit de coaliție (ușor de lansat un comentariu în subsolul unui text), sau chiar din dorința de a face ca hermeneia sa devină un spațiu din ce în ce mai bun. Dacă este a doua variantă, atunci voi propune consiliului hermeneia crearea unui vehicul (că tot vorbeam mai devreme) al propunerilor voastre. Dar nu, nu de maniera aceasta, în subsolul textelor, nu alterând cu totul și interesul pentru text, și seriozitatea propunerii în sine, prin aspectul de frondă pe care îl implică. Ne dorim dialog, și este trist dacă nu se realizează că tot ce apare de exemplu în acest subsol este o expresie a acestei intenții. Iar rugămintea mea de a nu mai interveni off topic se referă, desigur, la alte situații viitoare, Vlad. Având în vedere că ai ales să procedezi de această manieră, și că noi nu am ignorat (până la urmă dacă ar fi să avem un regulament draconic așa cum sugerezi, nu ai mai putea să faci nici un comentariu de acest gen, și nici nu ai primi vreun răspuns... dar noi nu asta ne dorim) spusele tale, dacă mai este ceva de spus aici, shoot. Și pentru mine ar mai fi multe de spus, dar mă opresc aici.

Adrian, nu înțeelg ce are „umblatul prin lume” cu viteza unei prelingeri. Nu văd legătura. În același timp pot spune că și tu mă dezamăgești punînd întrebarea „... cum poți duce tu o discuție [...] literară într-un punct cultural...”. Nici nu trebuie să o „duc” acolo. Ea este prin definiție acolo (că tot făcurăm vorbire despre pleonasme sau tautologii). În primul rînd că nu am urmărit să ofensez sentimentele patriotice ale nimănui. Dar (bănuiesc eu) cam toată lumea știe că uneori spiritul moldovenesc (chiar și al celor mai „umblați”) este ceva mai refractar la îmbrățișarea „xenos-ului” decît cel ardelenesc, să zicem. Repet, nu cred că este o noutate această percepție. Și are (și a avut) implicațiile ei pozitive sau negative - ar ocupa mult prea mult spațiu să vorbesc despre asta aici -. Deci la asta mă refeream. Și te asigur că vorbesc din experiență. I-am studiat foarte mult pe români și, fără a cristaliza prejudecăți, nu pot ignora tipare. De aceea nu văd unde (sau de ce) e „murdară” acea expresie. Mă tem că am atins o coardă sensibilă (și regret), dar coarda nu este a mea ci îți aparține. Repet, nu s-a vrut o ofensă ci o obsevație detașată despre un fenomen pe care îl cunosc și oarecum îl înțeleg. Dar cred că începem să facem prea mult caz despre asta.
Despre prelingere nu pot spune decît că nu mă convinge „convingerea” ta. Bănuiesc că putem agrea să nu agreăm.

Sapphire, chei de lectură 2: 1. "în gura mamei năclăie dragostea se preface în vânt și seamănă furtună" = de-gradarea dragostei, coagularea ei, viscelarizarea ei, imbibarea trupului cu preaplinul ei, si, de aici, riscul permanent al "furtunii", al risipei.... 2."vom trăi în veci cu toți pruncii rotind" (stanca) = teza eternei reintoarceri cf Nietzsche cand vom retrai aceleasi vieti sau teza recuperarii timpului prin constientizarea copilului din stomacul nostru care, rotind stanca, adica revenind la origini urca din nou, ca Sisif, calca aceleasi urme pana la focul cel mare, din care..... 3. .... " aprindem tigari" = toate sunt una/ necesitatea detasarii/ privirii/ pregatirii/ luptei .... (4. multumesc pentru cuvinte)

Costele, asta e un poem tare usurel, nu inteleg de ce l-ai incadrat la poezie... vrei sa ma dezamgesti? Spune drept. Andu

Paul, atât de rar folosesc câte o construcţie genitivală... Le consider facile şi, de cele mai multe ori, plate. Aseară, sintagma respectivă mi se părea că pică natural acolo. Acum, tre' musai s-o şterg/reformulez. O detest. De ce nu "ogarul", ori "şoricarul", ori altă rasă - pen' că, la nivel de metatext, nu e vorba despre câine, ci despre alegoria pe care o fac ŞI pe baza acestor minunate animale.

Virgil, e ok. Finalul - "speranţa ca viermii să nu ţină post" - face trimitere la raportul materie - spirit; vizează nevoia de transformare a materiei. Trimit subtil la reincarnare.

În afară de vreo două cuvinte și "nesimtitule", e ceva deosebit în poemul tău, scris într-un ritm alert și constant (dar caracteristic stilului tău). Îmi place enorm și subiectiv versul "pentru tine voi pune diacritice (la un moment dat)" și remarc finalul (ultimele 6 versuri) ca pe ceva inedit chiar și în lirica ta.

o prima strofa foarte puternica. imi place nespus.

nu cred.

adriana, mersi de atentionare. asta fac chiar acum.