da, mi-a plăcut (de când am luat cunoștință) scrisul dlui Tudor Cristea (căruia îmi permit să îi spun Tudor doar pentru că îi cunosc modestia, îngăduința și bunul simț), din perspectiva criticului literar, a cronicarului literar, iar editorialele dumnealui sunt pe cât de savuroase pe atât de reconfortante d.p.d.v. gnoseologic (nah, că l-am scăpat, neologismul). abil stăpânitor al livrescului limbaj, ceea ce am citit mai sus m-a încântat. spun asta ca om de litere, dar și ca un simplu cititor de recenzii serioase, cu stil, cu ironii ascuțite, desigur într-o mansuetudine (ptiu!) echilibrată.
pentru acestea , cu respect!
Şi ieri şi azi am citit poemul, ba am mai citit şi ceva din urmă, ultimele şi primele postări. Este o preocupare vădită pentru versul clasic, însă am mereu senzaţia că citesc toţi clasicii înghesuiţi în unul. Nu gust nimic nou, nici ca expresie, nici ca idee, mesaj. Fond liric există. Poate dacă s-ar încerca exprimarea în vers alb....
S-a mai spus, versul clasic constrânge şi autorul şi cititorul. Obligă la tot felul de artificii, ca de exemplu inversiunile, schimbarea topicii, adăugare de cuvinte fără sens doar pentru a avea măsura etc.
Iau doar primul vers ca exemplu:
,,Fi’ndcă steaguri negre sufletele poartă"
În mod firesc, fără artificii, ar sun aşa:
,,Fiindcă sufletele poartă steaguri negre".
Cu respect pentru simţămintele autorului, cu colegialitate, mi-am exprimat aceste câteva gânduri.
asta e o penita la care nu ma asteptam, domnule Manolescu. :) deci, este"de colectie". sincer, nu ma asteptam sa aiba cineva o astfel de rabdare intru dezghiocat. multumesc.
Acuma sa zic si eu un "beh" asa, din suflet Virgile... pai tu nu joci corect :-) Vii acuma cu varianta asta de recomandate la mine si ne lasi si mie si Almei comentariile in aer... apoi daca tot ai postat intai varianta aialalta, ori sterge-o (ca sa se duca si comm-urile, nu-i bai, eu unul de exemplu nu ma supar) ori las-o sa vada si vizitatorul ca pe aici pe hermeneia se comenteaza pe text. Pai citeste si tu textul si comm-urile noastre acum, au vreo legatura? Pai cel putin pe mine ar trebui dupa cum arata acum sa ma suspenzi de pe site pentru comm... zau asa. Daca imi amintesc bine, chiar am propus la un moment dat sa se includa in Regulament ca sa nu se poata modifica un text (cu exceptia stergerii) astfel incat sa lase fara obiect un comentariu atasat. Ma rog, oricum, asa cum arata acum textul e ok spre bun, mai ales finalul, complet modificat fata de varianta initiala. Andu P.S. Am urmarit oarecum "disputa" cu Alma si chiar nu stiu de unde a aparut aceasta chestie, plus bobalicopedia aia sau cum i-ai spus... eu simt asa, ca tu glumesti uneori intr-un stil ramas in tine de la galatzi (am multi prieteni in galati sa stii). Iar de acolo provin foarte multi romani de valoare, cu umorul stau ei mai slab, ca prin galati viata e grea si nu-ti prea arde de ras. Insa una peste alta, e chiar aiurea, mie mi se pare ca Alma este o fata atata de bine educata si de culta incat nici sa vrea nu poate sa faca un "cuplaj" cu mine. Ea e o balerina, eu sunt adevaratul pompier de serviciu, te rog, daca vrei neaparat sa suspenzi pe cineva, pai suspenda-ma pe mine ca si asa m-am lenevit in ultima vreme de ma enervez de unul singur. Scuze de off-topic
Deosebit de gingaş. Senzaţia ta de dejà-vu mi s-a transmis şi mie. Imagini frumos alese, cum ar fi cea cu masa cu trei scaune care mie mi-a amintit lucruri dragi, măsuţe şi scaune cu trei picioare, vreau să spun că textul are forţă de evocare. Sunt şi eu de acord că ultimul vers este rupt de contextul poeziei la prima vedere.
Descălecare în Occident Descarc razele luminii din ochii tăi largi, Ca niște golfuri părăsite de bărci pescărești. Privesc cum lupți cu trecutul plin de orient, De fermecătoare minuni aromate și de cafea, Narghilele, mărgean, coroană de perle lucind Ascuns sub ondulate, negre cascade de păr Și sânii tăi vibrând mi-ii amintesc, Ca stâncile din marginea lumii… Sub trufașa boltă de piatră, în întuneric strălucesc Toate nestematele lumii vechi. Orient și visare. Dincolo, Occidentul! Urcă și coboară În ritm burlesc trepte ce înnoiesc nefiresc Îndoind linii pline de esențe apăsând Peste cuvintele mele figuri geometrice Enorme de tăceri și priviri. Între întuneric și lumină este un joc de umbre, O mărturie pentru descălecarea noastră în Occident.
Vă mulțumesc încă o dată pentru bunele intenții. Matei, cîndva voi fi foarte mîndră că am fost contemporană cu tine, că ai cometat pe textele mele, rețin autograful :), pe bune acum, scrii mișto și nu trebuie să te compari cu nimeni. Doar cu tine. Să-ți evaluezi corect potențialul și prin tot ce faci să lupți să fii la înălțimea lui. Asta este ceea ce contează mai mult decît succesul. Succesul nu este altceva decît o beție strașnică din care te trezești mahmur , pustiit și singur. După ce am cunoscut o porție de succes obținut ușor, mai mult prin concurs de împrejurări, nu mi-am dorit altceva decît să mă retrag în chilia mea și nu am mai cerut altceva decît bucuria simplă și firească de a admira frumusețea a tot ceea ce ne înconjoară de multe mii de ani . Și-am mai dorit să pot împărtăși cu cei ce simt la fel toate aceste bucurii. Cu drag, Lea
admir ineditul,ai o imaginaţie bogată.
îmi place cum ai desfăşurat amintirile iar finalul te face să simţi gustul amar al realităţii.
"Și mă întreabă.
Mamă, cu ce rimează mâine?
Cu pâine. Și câine"
mi-a plăcut şi am vrut să las un semn.
Ştiţi care e problema cu ironia, d-le Manolescu? Chiar şi atunci când sunt doi, ea, în mrejele-i adânci ca marea, se poate confunda (de unul dintre ironici), până la identitate, cu firescul, incoerenţa ori bufoneria fenomenologică. Filosofia este pentru proză, aşa cum lirismul este pentru poezie. În altă ordine de idei, nu gust "metafizicul". (Şi) Prin el, poezia a devenit religie. Icoană de neatins sub care se priveşte cu evlavie; sub care se tremură şi, bineînţeles, se tace neapărat. Icoană prin care toţi putem deveni nepoeţi.
Singura abordare care-mi pare rezonabilă, vizavi ŞI de contextul liric, e cea analitică.
Nu prea ma impac de la inceput cu acest text. A, e de rau? E de rau, da, acum am observat pentru prima data in toti anii astia ca Emilian foloseste englezisme in texte si ce rau e. Si nici finalul nu imi place, cu viata care e un avort spontan, suna dur si metaforic, poate prea dur. E ceva in neregula acolo, si prin randurile unde tot apare america, fara semnificatia cautata de mine. Apoi ma gandesc sa inlocuiesc america de peste tot, cu romania. Cu numele ei, al fiintei iubite. Cu numele iubitei tale sau cu numele iubitului meu. Cu numele mamei, cu numele tatalui sau al Tatalui. Habar n-am daca asta a fost ideea autorului, insa asa am vazut eu poemul sau, asa l-am inteles, cu ideea asta m-a surprins teribil. Gata. Aur.
alma, multumesc. intamplarea de a fi si seductia ei sunt ceea ce face din mine ceva mai mult decat un minus sau zero. a urca si a impartasi din ceea ce suntem mi se pare esential. cine are ochi de vazut sa vada ochii celuilalt. al dvs, francisc, martorul
Aș dori să nu te contrazic ci doar încerc să pătrund spusa cuvintelor tale și să răspund într-un stil complementar și nicigând unul polemic. Trăim vremuri în care totul se desfășoară cu viteze mult mai mari celor practicate secolelor anterioare, pînă și dragostea înseamnă ceva altfel și mai mult. Se poate spune că acum prin dragoste se înțelege mult mai mult decât până acum, dar esențializat practic mult mai rapid și mai convingător. "parerea mea e ca nu prea inteleg ce vrei sa faci aici", să intervin pe această idee lansată pe acest text de tine, Profetule poet. Trăim vremuri vitrege, nervoase. Ochiul poetului le surprinde în diverse locuri, culise ale unor vieți și activități diverse, nu este cazul să le punem în totalitate pe tavă( printr-o proză poetică, cum se practică actual să recunoaștem! te plictisești până să ajungi la final căutând un pic de poezie pură și impiedicîndute in scene-reportaj ale unor trăiri, destul de comune de altfel, catr-un arbore cu mii de crengi care cautând să urci sre soare, dar din cauza tipului de arbore te incurci in cregi si ajungi pe pamant spre finalul călătoriei), am pus acele pucte despărțitoare, dar la o nouă variantă probabil voi renunța la ele. Aș incadra acest poem in poezia cotidianului nu numai românesc! Suntem in pragul unui război rligios și datoria noastră ac elor care avem un pic de talent să convingem de inutilitatea lui inainte de a incepe!...acolo vrea să bată poemul! Nu te contrazic, in mod sigur voi reveni asupra lui, cum de altfel facem toții, schimbăm sau nu mai schimbăm - depinde de concluzia autorului! Îți mulțumesc că te-ai oprit cîteva secunde la poezia mea și m-ar bucura să o mai faci. Trebuie să te intreb (sunt foarte nelămurită!) acele texte lansate de tine pe temă, ce finalitate au? Versurile rămân în totalitate autorilor sau trebuie să ceară accepturi pentru urilizarea lor? Acolo au accept, bănui, numai autorii recunoscuți de tine, noi care suntem novice nu avem drept de expresie, nu? eu așa înțeleg. Cred că nefiind recunoscuți (unși ca autori aici) nici nu prea trezim interes pentru lectură colegilor care scriu și chiar cred că au rețineri și la comentarii, din motive omenești. Ai ușa deschisă în această casă a sufletului meu, Marinela
"nu am suficient de multe și suficiente arome exotice" repetitia devine obositoare (de pilda "cutii suficiente condimente"), insa in rest poemul reuseste sa absoarba vibratiile consumeriste, amalgamate cu felurite platitudini existentiale ("suficiente dezamăgiri","nici suficient de multe amintiri","nu mai am suficient de multe zile de trăit/ niciodată"), fapt ce il salveaza din banalitate. nu mi se pare un text bun, dar nici sa te zgarie pe suflet. daca injectezi putin patos recitativ in versurile sale, poemul devine dramatic, pare sa iti comunice claustrarea (objectificarea, ar zice Bourdieu) omului contemporan, captiv al nimicurilor societatii de consum, el insusi un consumabil. inca ceva: vezi ca e gresit "suficiente de multe mașini" (v.2). probabil repezeala...
Distinsă Adriana Lisandru vă mulțumesc pentru faptul ca ați citit acest poem. Fiind eu un "old man", copilaria mea a coincis cu perioada bolșevizării României de către sovietici. Credința mea este că poezia nu trebuie să planeze doar în spații evenescente ci, câteodată, poate îndrăzni să plonjeze în istorie. Părinții mei, învățători români fiind, au fost obligați sa învețe, în 1948 - la seral - limba rusă, și asta în mod inutil, pentru că la clasă, în școala generală, nu se preda limba rusă. M-am temut că poemul nu va plăcea, pentru că mai tinerii mei confrați vor face mai greu conexiunile și, în fond, puțin le pasă de acei ani foarte îndepărtați. Vă mulțumesc pentru înțelegere și pentru "peniță".
un poet veșnic sechestrat în timpul "acum". o ars poetica rece într-un aer fierbinte. prozodie reușită. am poposit aici pentru final. sunt niște versuri inspirate, care mi-au rămas în minte lesne. așa se întâmplă de fapt când există har.
Frumos discurs, imi place curgerea poemului si schimbarea de planuri. Insa pe alocuri m-ai pierdut, poate ca nici eu nu sunt in perioada asta suficient de atent. Insa remarc o anume limpezime si o revolta de om matur in aceste versuri. Daca stau stramb si judec drept, cred ca episodul cu revolutia e derutant, poate ca fara el poemul ar fi mai castigat... nu stiu. Si ca sa ma intelegi mai bine o sa-ti zic bancul care mi se potriveste acum de minune, cica vine unul la psihiatru si zice "dom' doctor, nu stiu ce am, dar de cateva zile sunt confuz... sau poate nu?" Andu
dragă, mulţumesc pentru semnul de întrebare pe care "laboratorul", ca oricare "interior" în care se cercetează amestecuri şi combinaţii spre obţinerea de unicate, ţi l-a pus. plăcerea este de partea mea.
Virgil, Mă poți crede pe cuvânt, deoarece sunt profesor de română la un colegiu național liceal. Dar, în fond, e bine că nu mă crezi, mai ales că ai dreptate în legătură cu forma din DEX. La noi a apărut, însă, între timp, în 2005, un "Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic", ediția a II-a, girat de Academie, care a devenit un soi de Biblie ortografică a școlilor (îi zicem, pe scurt, DOOM 2);el stabilește regulile în vigoare (câteva, poate, discutabile, doar că în materie de ortografie și ortoepie nu e bine să se discute). La litera N, "nou-venit" (pag. 539) sunt înregistrate formele indicate de mine. Ți-am atras atenția cu o oarecare strângere de inimă, gândindu-mă că s-ar putea să te simți vexat. Dar n-a fost în intenția mea să te cert și, vorba lui Arghezi:"N-am vrut nici atât să-l supăr/ Cât piperul de ienupăr..." (pe Dumnezeu, zicea el). În orice caz, exemplele care se dau pentru lămurirea formei sunt de tipul: "Vom obține, prin muncă, un nou venit bănesc (noi venituri bănești) în familie". "Față de George, care locuiește aici de 2 ani, Ion este nou (recent) venit în familia noastră". "Acest nou-venit (oaspetele) trebuie să respecte regulile casei". Cam așa ceva (iar dacă nu eram corect, aș fi putut evita cel de-al doilea exemplu, care e pe muchie de cuțit). Dar problema cu forma NOU-VENIT e secundară (deși trebuie s-o utilizezi pe site). Mă interesa ce părere ai despre celelalte observații...Ele reprezentau partea mai importantă a intervenției mele.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Marga, Virgil, Paul,
pentru textul : bună ziulica demulțumesc.
da, mi-a plăcut (de când am luat cunoștință) scrisul dlui Tudor Cristea (căruia îmi permit să îi spun Tudor doar pentru că îi cunosc modestia, îngăduința și bunul simț), din perspectiva criticului literar, a cronicarului literar, iar editorialele dumnealui sunt pe cât de savuroase pe atât de reconfortante d.p.d.v. gnoseologic (nah, că l-am scăpat, neologismul). abil stăpânitor al livrescului limbaj, ceea ce am citit mai sus m-a încântat. spun asta ca om de litere, dar și ca un simplu cititor de recenzii serioase, cu stil, cu ironii ascuțite, desigur într-o mansuetudine (ptiu!) echilibrată.
pentru textul : ADRIAN PĂUNESCU – Riscul pe cont propriu depentru acestea , cu respect!
Şi ieri şi azi am citit poemul, ba am mai citit şi ceva din urmă, ultimele şi primele postări. Este o preocupare vădită pentru versul clasic, însă am mereu senzaţia că citesc toţi clasicii înghesuiţi în unul. Nu gust nimic nou, nici ca expresie, nici ca idee, mesaj. Fond liric există. Poate dacă s-ar încerca exprimarea în vers alb....
S-a mai spus, versul clasic constrânge şi autorul şi cititorul. Obligă la tot felul de artificii, ca de exemplu inversiunile, schimbarea topicii, adăugare de cuvinte fără sens doar pentru a avea măsura etc.
Iau doar primul vers ca exemplu:
,,Fi’ndcă steaguri negre sufletele poartă"
În mod firesc, fără artificii, ar sun aşa:
,,Fiindcă sufletele poartă steaguri negre".
Cu respect pentru simţămintele autorului, cu colegialitate, mi-am exprimat aceste câteva gânduri.
pentru textul : Rânduri fumegânde deasta e o penita la care nu ma asteptam, domnule Manolescu. :) deci, este"de colectie". sincer, nu ma asteptam sa aiba cineva o astfel de rabdare intru dezghiocat. multumesc.
pentru textul : lin deAcuma sa zic si eu un "beh" asa, din suflet Virgile... pai tu nu joci corect :-) Vii acuma cu varianta asta de recomandate la mine si ne lasi si mie si Almei comentariile in aer... apoi daca tot ai postat intai varianta aialalta, ori sterge-o (ca sa se duca si comm-urile, nu-i bai, eu unul de exemplu nu ma supar) ori las-o sa vada si vizitatorul ca pe aici pe hermeneia se comenteaza pe text. Pai citeste si tu textul si comm-urile noastre acum, au vreo legatura? Pai cel putin pe mine ar trebui dupa cum arata acum sa ma suspenzi de pe site pentru comm... zau asa. Daca imi amintesc bine, chiar am propus la un moment dat sa se includa in Regulament ca sa nu se poata modifica un text (cu exceptia stergerii) astfel incat sa lase fara obiect un comentariu atasat. Ma rog, oricum, asa cum arata acum textul e ok spre bun, mai ales finalul, complet modificat fata de varianta initiala. Andu P.S. Am urmarit oarecum "disputa" cu Alma si chiar nu stiu de unde a aparut aceasta chestie, plus bobalicopedia aia sau cum i-ai spus... eu simt asa, ca tu glumesti uneori intr-un stil ramas in tine de la galatzi (am multi prieteni in galati sa stii). Iar de acolo provin foarte multi romani de valoare, cu umorul stau ei mai slab, ca prin galati viata e grea si nu-ti prea arde de ras. Insa una peste alta, e chiar aiurea, mie mi se pare ca Alma este o fata atata de bine educata si de culta incat nici sa vrea nu poate sa faca un "cuplaj" cu mine. Ea e o balerina, eu sunt adevaratul pompier de serviciu, te rog, daca vrei neaparat sa suspenzi pe cineva, pai suspenda-ma pe mine ca si asa m-am lenevit in ultima vreme de ma enervez de unul singur. Scuze de off-topic
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii II de(dacă mai insişti o să iasă). varianta din urmă * adică pluteşte adică :))
pentru textul : ciotul dintre tranşee deDeosebit de gingaş. Senzaţia ta de dejà-vu mi s-a transmis şi mie. Imagini frumos alese, cum ar fi cea cu masa cu trei scaune care mie mi-a amintit lucruri dragi, măsuţe şi scaune cu trei picioare, vreau să spun că textul are forţă de evocare. Sunt şi eu de acord că ultimul vers este rupt de contextul poeziei la prima vedere.
pentru textul : stau pe malul unui râu trist deDescălecare în Occident Descarc razele luminii din ochii tăi largi, Ca niște golfuri părăsite de bărci pescărești. Privesc cum lupți cu trecutul plin de orient, De fermecătoare minuni aromate și de cafea, Narghilele, mărgean, coroană de perle lucind Ascuns sub ondulate, negre cascade de păr Și sânii tăi vibrând mi-ii amintesc, Ca stâncile din marginea lumii… Sub trufașa boltă de piatră, în întuneric strălucesc Toate nestematele lumii vechi. Orient și visare. Dincolo, Occidentul! Urcă și coboară În ritm burlesc trepte ce înnoiesc nefiresc Îndoind linii pline de esențe apăsând Peste cuvintele mele figuri geometrice Enorme de tăceri și priviri. Între întuneric și lumină este un joc de umbre, O mărturie pentru descălecarea noastră în Occident.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 8 detare simpatica, queen margot. multumesc de asa interventie. pentu asa ceva, tu meriti penita despre care vorbesti. cu mare drag!
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual deVă mulțumesc încă o dată pentru bunele intenții. Matei, cîndva voi fi foarte mîndră că am fost contemporană cu tine, că ai cometat pe textele mele, rețin autograful :), pe bune acum, scrii mișto și nu trebuie să te compari cu nimeni. Doar cu tine. Să-ți evaluezi corect potențialul și prin tot ce faci să lupți să fii la înălțimea lui. Asta este ceea ce contează mai mult decît succesul. Succesul nu este altceva decît o beție strașnică din care te trezești mahmur , pustiit și singur. După ce am cunoscut o porție de succes obținut ușor, mai mult prin concurs de împrejurări, nu mi-am dorit altceva decît să mă retrag în chilia mea și nu am mai cerut altceva decît bucuria simplă și firească de a admira frumusețea a tot ceea ce ne înconjoară de multe mii de ani . Și-am mai dorit să pot împărtăși cu cei ce simt la fel toate aceste bucurii. Cu drag, Lea
pentru textul : Satul din vale demda. mulțam de semnal la typo... aici nu mizez numai pe tecst!
pentru textul : just scream peace deCe este o aforemă?
pentru textul : (3) Aforeme deadmir ineditul,ai o imaginaţie bogată.
pentru textul : aleea cu cireși deîmi place cum ai desfăşurat amintirile iar finalul te face să simţi gustul amar al realităţii.
"Și mă întreabă.
Mamă, cu ce rimează mâine?
Cu pâine. Și câine"
mi-a plăcut şi am vrut să las un semn.
Ştiţi care e problema cu ironia, d-le Manolescu? Chiar şi atunci când sunt doi, ea, în mrejele-i adânci ca marea, se poate confunda (de unul dintre ironici), până la identitate, cu firescul, incoerenţa ori bufoneria fenomenologică. Filosofia este pentru proză, aşa cum lirismul este pentru poezie. În altă ordine de idei, nu gust "metafizicul". (Şi) Prin el, poezia a devenit religie. Icoană de neatins sub care se priveşte cu evlavie; sub care se tremură şi, bineînţeles, se tace neapărat. Icoană prin care toţi putem deveni nepoeţi.
Singura abordare care-mi pare rezonabilă, vizavi ŞI de contextul liric, e cea analitică.
pentru textul : Har şi talent deerr: freudiană și devine
pentru textul : oscilațiile podurilor lumii deNu prea ma impac de la inceput cu acest text. A, e de rau? E de rau, da, acum am observat pentru prima data in toti anii astia ca Emilian foloseste englezisme in texte si ce rau e. Si nici finalul nu imi place, cu viata care e un avort spontan, suna dur si metaforic, poate prea dur. E ceva in neregula acolo, si prin randurile unde tot apare america, fara semnificatia cautata de mine. Apoi ma gandesc sa inlocuiesc america de peste tot, cu romania. Cu numele ei, al fiintei iubite. Cu numele iubitei tale sau cu numele iubitului meu. Cu numele mamei, cu numele tatalui sau al Tatalui. Habar n-am daca asta a fost ideea autorului, insa asa am vazut eu poemul sau, asa l-am inteles, cu ideea asta m-a surprins teribil. Gata. Aur.
pentru textul : puls 0 defrumos mai scriam amândouă pe vremuri ;)
pentru textul : Sinistraţi deMultumesc ,baieti!
pentru textul : suferinţă dealma, multumesc. intamplarea de a fi si seductia ei sunt ceea ce face din mine ceva mai mult decat un minus sau zero. a urca si a impartasi din ceea ce suntem mi se pare esential. cine are ochi de vazut sa vada ochii celuilalt. al dvs, francisc, martorul
pentru textul : altarele deAș dori să nu te contrazic ci doar încerc să pătrund spusa cuvintelor tale și să răspund într-un stil complementar și nicigând unul polemic. Trăim vremuri în care totul se desfășoară cu viteze mult mai mari celor practicate secolelor anterioare, pînă și dragostea înseamnă ceva altfel și mai mult. Se poate spune că acum prin dragoste se înțelege mult mai mult decât până acum, dar esențializat practic mult mai rapid și mai convingător. "parerea mea e ca nu prea inteleg ce vrei sa faci aici", să intervin pe această idee lansată pe acest text de tine, Profetule poet. Trăim vremuri vitrege, nervoase. Ochiul poetului le surprinde în diverse locuri, culise ale unor vieți și activități diverse, nu este cazul să le punem în totalitate pe tavă( printr-o proză poetică, cum se practică actual să recunoaștem! te plictisești până să ajungi la final căutând un pic de poezie pură și impiedicîndute in scene-reportaj ale unor trăiri, destul de comune de altfel, catr-un arbore cu mii de crengi care cautând să urci sre soare, dar din cauza tipului de arbore te incurci in cregi si ajungi pe pamant spre finalul călătoriei), am pus acele pucte despărțitoare, dar la o nouă variantă probabil voi renunța la ele. Aș incadra acest poem in poezia cotidianului nu numai românesc! Suntem in pragul unui război rligios și datoria noastră ac elor care avem un pic de talent să convingem de inutilitatea lui inainte de a incepe!...acolo vrea să bată poemul! Nu te contrazic, in mod sigur voi reveni asupra lui, cum de altfel facem toții, schimbăm sau nu mai schimbăm - depinde de concluzia autorului! Îți mulțumesc că te-ai oprit cîteva secunde la poezia mea și m-ar bucura să o mai faci. Trebuie să te intreb (sunt foarte nelămurită!) acele texte lansate de tine pe temă, ce finalitate au? Versurile rămân în totalitate autorilor sau trebuie să ceară accepturi pentru urilizarea lor? Acolo au accept, bănui, numai autorii recunoscuți de tine, noi care suntem novice nu avem drept de expresie, nu? eu așa înțeleg. Cred că nefiind recunoscuți (unși ca autori aici) nici nu prea trezim interes pentru lectură colegilor care scriu și chiar cred că au rețineri și la comentarii, din motive omenești. Ai ușa deschisă în această casă a sufletului meu, Marinela
pentru textul : Ca acasă nu e nicăieri(Steaua spre casă) de"nu am suficient de multe și suficiente arome exotice" repetitia devine obositoare (de pilda "cutii suficiente condimente"), insa in rest poemul reuseste sa absoarba vibratiile consumeriste, amalgamate cu felurite platitudini existentiale ("suficiente dezamăgiri","nici suficient de multe amintiri","nu mai am suficient de multe zile de trăit/ niciodată"), fapt ce il salveaza din banalitate. nu mi se pare un text bun, dar nici sa te zgarie pe suflet. daca injectezi putin patos recitativ in versurile sale, poemul devine dramatic, pare sa iti comunice claustrarea (objectificarea, ar zice Bourdieu) omului contemporan, captiv al nimicurilor societatii de consum, el insusi un consumabil. inca ceva: vezi ca e gresit "suficiente de multe mașini" (v.2). probabil repezeala...
pentru textul : nu am niciodată suficient de mulți blugi denu ştiu dacă expresia "miez de rană" are prea mare şanse să atragă pe cineva. mi se pare undeva între optzecism şi sudo-religios. atenţie la "le ști".
pentru textul : rugă dinspre pământeni deDistinsă Adriana Lisandru vă mulțumesc pentru faptul ca ați citit acest poem. Fiind eu un "old man", copilaria mea a coincis cu perioada bolșevizării României de către sovietici. Credința mea este că poezia nu trebuie să planeze doar în spații evenescente ci, câteodată, poate îndrăzni să plonjeze în istorie. Părinții mei, învățători români fiind, au fost obligați sa învețe, în 1948 - la seral - limba rusă, și asta în mod inutil, pentru că la clasă, în școala generală, nu se preda limba rusă. M-am temut că poemul nu va plăcea, pentru că mai tinerii mei confrați vor face mai greu conexiunile și, în fond, puțin le pasă de acei ani foarte îndepărtați. Vă mulțumesc pentru înțelegere și pentru "peniță".
pentru textul : Băieți de cauciuc vor săruta fete de cauciuc deun poet veșnic sechestrat în timpul "acum". o ars poetica rece într-un aer fierbinte. prozodie reușită. am poposit aici pentru final. sunt niște versuri inspirate, care mi-au rămas în minte lesne. așa se întâmplă de fapt când există har.
pentru textul : poetul III de... să îi lăsăm pe ei cu limba lor:) mulțam de opinie, Vlad! cu gânduri bune, paul
pentru textul : asfaltul cărților cu artere deFrumos discurs, imi place curgerea poemului si schimbarea de planuri. Insa pe alocuri m-ai pierdut, poate ca nici eu nu sunt in perioada asta suficient de atent. Insa remarc o anume limpezime si o revolta de om matur in aceste versuri. Daca stau stramb si judec drept, cred ca episodul cu revolutia e derutant, poate ca fara el poemul ar fi mai castigat... nu stiu. Si ca sa ma intelegi mai bine o sa-ti zic bancul care mi se potriveste acum de minune, cica vine unul la psihiatru si zice "dom' doctor, nu stiu ce am, dar de cateva zile sunt confuz... sau poate nu?" Andu
pentru textul : să aiurim de bine dedragă, mulţumesc pentru semnul de întrebare pe care "laboratorul", ca oricare "interior" în care se cercetează amestecuri şi combinaţii spre obţinerea de unicate, ţi l-a pus. plăcerea este de partea mea.
pentru textul : laborator deVirgil, Mă poți crede pe cuvânt, deoarece sunt profesor de română la un colegiu național liceal. Dar, în fond, e bine că nu mă crezi, mai ales că ai dreptate în legătură cu forma din DEX. La noi a apărut, însă, între timp, în 2005, un "Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic", ediția a II-a, girat de Academie, care a devenit un soi de Biblie ortografică a școlilor (îi zicem, pe scurt, DOOM 2);el stabilește regulile în vigoare (câteva, poate, discutabile, doar că în materie de ortografie și ortoepie nu e bine să se discute). La litera N, "nou-venit" (pag. 539) sunt înregistrate formele indicate de mine. Ți-am atras atenția cu o oarecare strângere de inimă, gândindu-mă că s-ar putea să te simți vexat. Dar n-a fost în intenția mea să te cert și, vorba lui Arghezi:"N-am vrut nici atât să-l supăr/ Cât piperul de ienupăr..." (pe Dumnezeu, zicea el). În orice caz, exemplele care se dau pentru lămurirea formei sunt de tipul: "Vom obține, prin muncă, un nou venit bănesc (noi venituri bănești) în familie". "Față de George, care locuiește aici de 2 ani, Ion este nou (recent) venit în familia noastră". "Acest nou-venit (oaspetele) trebuie să respecte regulile casei". Cam așa ceva (iar dacă nu eram corect, aș fi putut evita cel de-al doilea exemplu, care e pe muchie de cuțit). Dar problema cu forma NOU-VENIT e secundară (deși trebuie s-o utilizezi pe site). Mă interesa ce părere ai despre celelalte observații...Ele reprezentau partea mai importantă a intervenției mele.
pentru textul : hermeneia 2.0 deDa, e un poem suprarealist reușit, un tragic convertit, plăcut visat!
pentru textul : colivia de oțel denu cred ca poate fi mai mult decit in cutia de nisip. amestecul acesta de limbi nu mi se pare reusit (cel putin aici).
pentru textul : babilon dePagini