Cristina, prin comentariile tale ai subliniat faptul că partea artistică la un haiku îi revine cititorului, în sensul că un text foarte mic, aparent fără miză, fără mijloace artistice, banal poate deschide o fantă creativităţii, puterii de imaginaţie şi de reflecţie, capacităţii de a vedea lumini şi umbre, gol şi plinătate, adevărul şi moartea.
Meritul e al tău! Mulţumesc frumos.
Dorin, cu atât mai mult apreciez evaluarea ta şi încadrarea în ,,frumos" a acestui haiku. Mă bucuri. Mulţumesc mult. Oricum, chiar dacă nu eşti un fan la haiku-ului, se pare că e el un fan al tău.
Un text nu trebuie să treacă neobservat. Nu este numai bine scris, virulent și proaspăt. Dar mai are și o altă calitate, care atunci când nu este 'trasată doar din linii', o numin: umană. Adică cu alte cuvinte și fără echivoc, scriitorul își asumă condiția de om și ne vorbește astfel prin limbajul povestirilor sale .
Masha, am sa iau in considerare sugestiile tale. pentru mine, sa refac un text, e ca si cum l- as scrie din nou. Si uneori nu mă mai opresc din modificat, pana nu mai stiu ce vreau de la el. Mă bucur ca ți-a placut povestea . Si da, cu atâtea ciori in jur, cum sa nu-ți placa? :))
"doamne de ce sîntem vinovați că îți ascultăm cuvîntul în loc să îl visăm răsucindu-ne ca niște derviși" - Virgil, iata o Intrebare, aproape o "intrebare justa", cum spunea Eliade. Te pune pe ganduri...De ce? poate fiindca noi, oamenii, l-am ucis pe Dyonisos odata cu nasterea lui Orfeu? Ori nu l-am ucis, ci l-am dat deoparte, sa zaca prafuit intr-un colt, asemeni unei papusi dezarticulate? Dupa intrebarea asta, celelalte aproape ca nu-si mai au rostul...poate cu exceptia acesteia: "de ce sîntem vinovați că scriem corect numele tău și toate celelalte nume care nu au nici o legătură cu dragostea" Ecaterina, Virgil nu compara cuvantul cu dervisii (oricum, cuvantul la care se referea el nu poate fi DECAT la singular) ci compara dervisii cu noi, oamenii astia moderni, care, in lipsa de...ploaie, ne risipim in averse de cuvinte inchipuindu-ne...creatori. Uitand ca Dumnezeu nu ne-a creat din orgoliu. Ma rog, e o interpretare - una din cele multe posibile, nu-i asa?
Poemul mi se pare bun, solid, inchegat, l-am citit de trei ori si tot mi-a placut. Insa repetitia lui "care" din ultimile doua versuri deranjeaza. Parerea mea. Andu
tot n-am inteles. te-a deranjat ca nu am incadrat textul de la bun inceput la parodie in versuri sau este vorba de altceva si mi-a scapat mie? de fapt...
Atenție Boba! Eu îii vorbesc de una si tu înțelegi alta. Eu nu vorbesc de „sfințenie”. Eu îți vorbesc de sentimentul „sacrului” și nu de toate prostiile unei religii instituționalizate. Și nici de tot soiul de manipulari prin care pot fi manipulați habotnicii. Indiferent de relegia carora le aparțin. Și care, fiind habotnici, pot fi mult mai ușor manipulați. Aici e mult de discutat. Oricum, mai vreau să adaug că între „sacralitate” și „religiozitate” și chiar „misticitate” este aceeași diferență ca între „mitic” și „miticismul” lui Mitică. Este, într-un fel, ca și diferența care o simți (cel puțin, mie mi se pare că o simt și d-aia nu-mi place să analizez cȃnd îmi place un text, de exemplu) între o poezie – poezie și una care îndeplinește toate canoanele, dar nu e. Ori sentimentul sacralitatii se seamănă oarecum cu cel al „estiticității” unei „arhitecturi”, a unui gestalt al unei asemenea arhitecturi (în sens larg) prin care diferența între subiect si obiect dispare. „Subiectul” experimentează „obiectul” și, la rȃndul său, „obiectul” experimentează „subiectul”. Un astfel de experiment – interacțiune se face dincolo de Empiric. Iar faptul că am mizat, „manipulator”, pe emoțional în textul postat are un scop precis. Te las să-l descoperi singur!
Cred ca pentru texte de genul acestuia ar trebui adaugata o categorie aparte... ceva gen "Ineptii". Textul este de o banalitate covarsitoare, text de clasa a doua, iar prozodia e la pamant. ialin
Da, Alina. Eu mă simt jenat pentru o remarcă pe care tocmai am trims-o pe un alt text. Se pare că un anume disconfort încă nu mi-a trecut. Știi tu. Altfel, apreciez efortul tău de a avea un comentariu la fiecare text al fiecărui autor, dar vezi că aici e și un risc. Mai ales dacă e primul comentariu. E interesantă critica, dar îmi place și duelul dintre critici. Succes! Sper să nu se sperie autorii de ping-pongul între Alina și Călin. Scuze pentru (eventuala) off topic-itate, dar eu zic că sunt bune și astfel de precizări. Rămân la opinia mea că sensurile NU sunt aceleași. A te lega la șireturi să fie chiar la fel cu a te închina?
multumesc, oana. e un text oarecum copilaresc, poate ca asta-i de fapt marele lui merit. mi-ai facut o surpriza, in fapt nu te/ ma asteptam, eu nu stiu niciodata nimic, dar uite ce frumos stiu sa criptez lucrurile pe care nu le stiu spune. :o)
iertare vin sa cer acum. dorinta de a avea cartea fratelui dancus, m-a facut sa imi pierd mintile. multumesc tuturor pentru intelegere!!! ca un comentariu adresat poemului, imi amintesc versurile lui Blaga: "sapă, frate, sapa, sapa! / pan-oi da de stele-n apa!"
Imi cer scuze ca trebuie sa repet acest lucru, dar sunteti pe un site literar si este oarecum firesc ca unor persoane sa le placa, altora nu. E o chestie de gust. De aceea exista si sectiunea de comentarii, ca sa ne dam cu parerea. Imi cer scuze daca a deranjat comentariul si va reamintesc faptul ca in cazul in care nu doriti comentarii puteti dezactiva optiunea care permite acest lucru. Multumesc , Ialin
si eu cum fac ca sa se rezolve si la mine? se vede tot deplasat, cum descria alma si cum arata poza.am vazut la colega mea cum e noua versiune si as vrea sa se vada si pe compul meu.
da, autorul are dreptate " doctorul" indiferent la cine-i trimiterea facuta dat fiind ca oamenii-n majoritate vad in "doctor" un domnezeu doctore deci este o formula de apel fericita . Am o afectiune la ingeri si ma voi corecta vazind alt fel de aripi,aripi albastre de fluturi. sau aripi negre de fluturi sau aripi, doar aripi, nu veau sa vad aripi albe,parca ma apopie prea mult de moarte.Si nu vreau miros de tamiie.Fluturii sint reali, ingerii...unde-s ingerii... se duc odata cu copilaria si revin odata cu apusul final. nu al zeilor.
retrag ce-am spus. citisem fiind încă sub influența discuțiilor despre poezia parodiată, dar văd că aici Margas a evitat să folosească un anumit cuvânt. a spus „când te caut prin abator doamna mea”, și asta a salvat textul de la „călcatul în străchini”. :)
Ela, mulțumesc. Sunt multe scări de griuri, mai ales atunci când pășim în sufletul oamenilor (nu oamneilor). Da, există un înalt fără majuscule. Nu e nevoie de majuscule atunci când îmi vorbește. Ananda este "beatitudinea revelatorie", pentru cine nu a prins exact sensul de aici.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Cristina, prin comentariile tale ai subliniat faptul că partea artistică la un haiku îi revine cititorului, în sensul că un text foarte mic, aparent fără miză, fără mijloace artistice, banal poate deschide o fantă creativităţii, puterii de imaginaţie şi de reflecţie, capacităţii de a vedea lumini şi umbre, gol şi plinătate, adevărul şi moartea.
Meritul e al tău! Mulţumesc frumos.
Dorin, cu atât mai mult apreciez evaluarea ta şi încadrarea în ,,frumos" a acestui haiku. Mă bucuri. Mulţumesc mult. Oricum, chiar dacă nu eşti un fan la haiku-ului, se pare că e el un fan al tău.
pentru textul : Haiku deUn text nu trebuie să treacă neobservat. Nu este numai bine scris, virulent și proaspăt. Dar mai are și o altă calitate, care atunci când nu este 'trasată doar din linii', o numin: umană. Adică cu alte cuvinte și fără echivoc, scriitorul își asumă condiția de om și ne vorbește astfel prin limbajul povestirilor sale .
pentru textul : 2 club deSe pare ca am avut, intr-un comentariu anterior la alt text al tau, fler. Textul asta incepe parca sa semene a poezie.
pentru textul : anticamera morții deMasha, am sa iau in considerare sugestiile tale. pentru mine, sa refac un text, e ca si cum l- as scrie din nou. Si uneori nu mă mai opresc din modificat, pana nu mai stiu ce vreau de la el. Mă bucur ca ți-a placut povestea . Si da, cu atâtea ciori in jur, cum sa nu-ți placa? :))
pentru textul : auto - market deo initiativa laudabila, felicitari!
pentru textul : Romul Munteanu comemorat la Călan deCred totuşi că voi alege sala de la Anticariatul Grumăzescu, dacă ne-o mai primi.
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă de"doamne de ce sîntem vinovați că îți ascultăm cuvîntul în loc să îl visăm răsucindu-ne ca niște derviși" - Virgil, iata o Intrebare, aproape o "intrebare justa", cum spunea Eliade. Te pune pe ganduri...De ce? poate fiindca noi, oamenii, l-am ucis pe Dyonisos odata cu nasterea lui Orfeu? Ori nu l-am ucis, ci l-am dat deoparte, sa zaca prafuit intr-un colt, asemeni unei papusi dezarticulate? Dupa intrebarea asta, celelalte aproape ca nu-si mai au rostul...poate cu exceptia acesteia: "de ce sîntem vinovați că scriem corect numele tău și toate celelalte nume care nu au nici o legătură cu dragostea" Ecaterina, Virgil nu compara cuvantul cu dervisii (oricum, cuvantul la care se referea el nu poate fi DECAT la singular) ci compara dervisii cu noi, oamenii astia moderni, care, in lipsa de...ploaie, ne risipim in averse de cuvinte inchipuindu-ne...creatori. Uitand ca Dumnezeu nu ne-a creat din orgoliu. Ma rog, e o interpretare - una din cele multe posibile, nu-i asa?
pentru textul : cîntec pentru ploaie dePoemul mi se pare bun, solid, inchegat, l-am citit de trei ori si tot mi-a placut. Insa repetitia lui "care" din ultimile doua versuri deranjeaza. Parerea mea. Andu
pentru textul : ambiguu pentru ruperi de ritm și tăcere denu există titlu românesc sau neromânesc. există doar titlu
pentru textul : dark glaze defoarte corect ceea ce ai spus!
pentru textul : Aproape incompletă deiertati-ma!
pentru textul : das Marienleben detot n-am inteles. te-a deranjat ca nu am incadrat textul de la bun inceput la parodie in versuri sau este vorba de altceva si mi-a scapat mie? de fapt...
pentru textul : balada omului cu pricina deNu sunt de acord cu decizia luată de editor. Nu este un text de atelier.
Aştept nişte explicaţii.
Cu stimă,
pentru textul : Deşertul indigo deBot Eugen
Atenție Boba! Eu îii vorbesc de una si tu înțelegi alta. Eu nu vorbesc de „sfințenie”. Eu îți vorbesc de sentimentul „sacrului” și nu de toate prostiile unei religii instituționalizate. Și nici de tot soiul de manipulari prin care pot fi manipulați habotnicii. Indiferent de relegia carora le aparțin. Și care, fiind habotnici, pot fi mult mai ușor manipulați. Aici e mult de discutat. Oricum, mai vreau să adaug că între „sacralitate” și „religiozitate” și chiar „misticitate” este aceeași diferență ca între „mitic” și „miticismul” lui Mitică. Este, într-un fel, ca și diferența care o simți (cel puțin, mie mi se pare că o simt și d-aia nu-mi place să analizez cȃnd îmi place un text, de exemplu) între o poezie – poezie și una care îndeplinește toate canoanele, dar nu e. Ori sentimentul sacralitatii se seamănă oarecum cu cel al „estiticității” unei „arhitecturi”, a unui gestalt al unei asemenea arhitecturi (în sens larg) prin care diferența între subiect si obiect dispare. „Subiectul” experimentează „obiectul” și, la rȃndul său, „obiectul” experimentează „subiectul”. Un astfel de experiment – interacțiune se face dincolo de Empiric. Iar faptul că am mizat, „manipulator”, pe emoțional în textul postat are un scop precis. Te las să-l descoperi singur!
pentru textul : Piața Universității. Remember deCred ca pentru texte de genul acestuia ar trebui adaugata o categorie aparte... ceva gen "Ineptii". Textul este de o banalitate covarsitoare, text de clasa a doua, iar prozodia e la pamant. ialin
pentru textul : Pe vremea rea a unui mare dictator deO inteligenta poetica remarcabila. Probabil ca Adriana a uitat penita. O dau eu.
pentru textul : năluca deDa, Alina. Eu mă simt jenat pentru o remarcă pe care tocmai am trims-o pe un alt text. Se pare că un anume disconfort încă nu mi-a trecut. Știi tu. Altfel, apreciez efortul tău de a avea un comentariu la fiecare text al fiecărui autor, dar vezi că aici e și un risc. Mai ales dacă e primul comentariu. E interesantă critica, dar îmi place și duelul dintre critici. Succes! Sper să nu se sperie autorii de ping-pongul între Alina și Călin. Scuze pentru (eventuala) off topic-itate, dar eu zic că sunt bune și astfel de precizări. Rămân la opinia mea că sensurile NU sunt aceleași. A te lega la șireturi să fie chiar la fel cu a te închina?
pentru textul : Piatra cea de toate zilele demultumesc, oana. e un text oarecum copilaresc, poate ca asta-i de fapt marele lui merit. mi-ai facut o surpriza, in fapt nu te/ ma asteptam, eu nu stiu niciodata nimic, dar uite ce frumos stiu sa criptez lucrurile pe care nu le stiu spune. :o)
pentru textul : Nisipiri deiertare vin sa cer acum. dorinta de a avea cartea fratelui dancus, m-a facut sa imi pierd mintile. multumesc tuturor pentru intelegere!!! ca un comentariu adresat poemului, imi amintesc versurile lui Blaga: "sapă, frate, sapa, sapa! / pan-oi da de stele-n apa!"
pentru textul : Scrum XXIII dehai li, hai...lo...
atentie, incepem!
un doi trei si
hai li, hai lo,
cium ta-câ-ti-că...( virgil, gura mare!)
la-gâ-lo... (adi, nu te uita in carte, privirea nainte!)
cium.. ( cristina, fițoasă mică) ta-câ-ti-la-go, bâr-li-gâ, la-gâ-lo-bârligâ
cium-ta-câ-ti-la-gî-lo!
si, acum repede!
hai, li, hailo, ciumtacaticalagalo.....
pentru textul : Aici este biciul, foamea, tristețea desi eu cred la fel
pentru textul : delfina deaparțin* chiar. Mă scuzați.
pentru textul : felie crocantă decred ca aveti dreptate, dl Virgil, spre sfarsit se separa prea mult. Nu'i bai Sixtus, io nu's avida dupa pene:) multumesc
pentru textul : mâna lui rezema liniștea deImi cer scuze ca trebuie sa repet acest lucru, dar sunteti pe un site literar si este oarecum firesc ca unor persoane sa le placa, altora nu. E o chestie de gust. De aceea exista si sectiunea de comentarii, ca sa ne dam cu parerea. Imi cer scuze daca a deranjat comentariul si va reamintesc faptul ca in cazul in care nu doriti comentarii puteti dezactiva optiunea care permite acest lucru. Multumesc , Ialin
pentru textul : În loc de aplauze desi eu cum fac ca sa se rezolve si la mine? se vede tot deplasat, cum descria alma si cum arata poza.am vazut la colega mea cum e noua versiune si as vrea sa se vada si pe compul meu.
pentru textul : migrarea către rezoluția 1024 X 768 deda, autorul are dreptate " doctorul" indiferent la cine-i trimiterea facuta dat fiind ca oamenii-n majoritate vad in "doctor" un domnezeu doctore deci este o formula de apel fericita . Am o afectiune la ingeri si ma voi corecta vazind alt fel de aripi,aripi albastre de fluturi. sau aripi negre de fluturi sau aripi, doar aripi, nu veau sa vad aripi albe,parca ma apopie prea mult de moarte.Si nu vreau miros de tamiie.Fluturii sint reali, ingerii...unde-s ingerii... se duc odata cu copilaria si revin odata cu apusul final. nu al zeilor.
pentru textul : alergie la îngeri declipa si momentul se confunda intrinsec.
pentru textul : Aurore de jour deretrag ce-am spus. citisem fiind încă sub influența discuțiilor despre poezia parodiată, dar văd că aici Margas a evitat să folosească un anumit cuvânt. a spus „când te caut prin abator doamna mea”, și asta a salvat textul de la „călcatul în străchini”. :)
pentru textul : nu mai deosebesc vacile și nici găinile deEla, mulțumesc. Sunt multe scări de griuri, mai ales atunci când pășim în sufletul oamenilor (nu oamneilor). Da, există un înalt fără majuscule. Nu e nevoie de majuscule atunci când îmi vorbește. Ananda este "beatitudinea revelatorie", pentru cine nu a prins exact sensul de aici.
pentru textul : ananda de"o primă dintâi răstignire" ? "clipă ambiguă de nedescris"? plus repetitiile infinitului...
pentru textul : Într-o clipă ambiguă de nedescris dePagini