E un text cuminte, așezat. Ca întotdeauna, claritate și concizie. Nu prea am înțeles însă repetiția lui merg de la mijlocul textului, nici finalul - pare cumva o imagine care îmi scapă la citire.
P.S:Paul, idolatrizarea nu face bine la ten, iar instinctul de conservare aparține ălora care conduc din umbră și ucid pe la spate, fără să riște nimic.
experimentele acestea Ramona/Rameau par monologuri in aceeasi tenta cromatica. un fel de a experimenta apropieri/departari, refugii, portocale mecanice. doi autori care se completeaza fericit. Adio dar ramin cu tine, cum zicea si filmul.
eu nu am pornit spre nicio „ironizare”. din păcate, vorbeam serios. iar în primul meu comentariu doar atrăgeam atenția asupra faptului că acest „fără număr” pe care l-a folosit Margas, adică într-un context de o cu totul altă factură, este, într-adevăr, ironie, și nimic altceva.
dar ai dreptate, ar fi trebuit să dau dovadă de înțelepciune și să mă fi oprit. nu mai spun de ce, fiincă ar fi, cum spui, inutil, din moment ce unul din noi o ia, ca să zic așa, spre dreapta și celălalt spre stânga. deși fiecare își dorește să ajungă… tot acolo. sau nicăieri?
am o impresie ambivalentă despre acest text. primele 4-5 versuri sună puțin sec. parte a doua însă este foarte reușită.
remarc: „e o zi liniştită plouă mărunt ca în faguri de albine”, „lipesc vârful degetelor de pământul din ghiveciul cu plantă verde/ mă deconectez/ mă descarc electrostatic/”
frumoasa surprindere a zadarniciei vorbei. si a poetizarii. noroc ca, dincolo de poetizare, ramane poezia. care, intr-adevar, poate fi linistea de peste tacere.
"De la Wikipedia, enciclopedia liberă Salt la: Navigare, căutare În sistemul de scriere japonez kana (仮名 kana) este numele comun dat silabarelor utilizate pentru scrierea fonetică. Fiecare caracter kana reprezintă o moră, o unitate fonetică similară cu silaba." Eu nu stiam "ce-i aia"... Un text cu sintagme pline de pretiozitate, metaforic... acceptabil. Destul de bonom totusi, nu are vreo "ruptura", nu se evidentiaza cu ceva anume. ialin
Spirituală parodia (deși nu cunosc textul vizat). Ar merge (mai ales prin ultima strofă) și pentru "Istoria literară la două mâini" a domnului N. Manolescu...
Se întȃmplă rar, dar se întȃmplă. Să-mi placă un text de-al Profetului. Pentru că, am mai spus-o, dar o repet, Nichita zicea că poezia nu este făcută nici din idei și nici din cuvinte. Ci din sentimente. Asta nu înseamnă că nu trebuie să fie folosită o tehnică (poetică) care să le pună în evidență. Fără ca „tehnica” să acopere „sentimentele” ci să rămȃnă așa, în umbra lor, ca un bun regizor. Ori ceea ce-i reproșez lui Virgil este că, de cele mai multe ori, „tehnica” pe care o încearcă iese prea mult în evidență. Ceea ce nu este cazul în textul de față. Restul, ca de exemplu, reprosurile comentatorului anterior, sunt amanunte care pot (sau nu) sa fie luate in considerare.
"dizonante fonetice"... ma amuzi. probabil stii foarte bine limba engleza. eu nu o stiu asa bine, abia am reusit. nu ma simt niciodata confortabil sa traduc. desi am cam tradus de vreo douazeci si sapte de ani. dar tot asa, cu dificultate. in ce priveste imaginea, imi este draga. din mai multe puncte de vedere. si imi aminteste de prima data cind am scris textul si de unde eram cind l-am scris. asa ca ramine. ce sa ii faci. am si eu fixismele mele.
am ținut cont de opinia ta, Virgil. am preluat sugestia și am înlocuit segmentele sugerate. desigur, poemul este încă perfectibil. îți mulțumesc frumos pentru sfaturi, apreciere și popas! cu drag, om bun!
mi-a plăcut poemul până la: "în care tot ce contează sunt bucăţile tot mai mici"
apoi, ce urmează după acel vers, trage în jos textul. mai exact, partea cu inima. poemul devine, brusc, dulceag, "prea de inimă" şi, în fond, ar trebui să sfârşească într-o notă gravă, să-i văd forţa. nu mă loveşte în piept. am nevoie să fiu lovită în piept. este doar o părere. eu, de câte ori plasez inima într-un context, am mare grijă cu ea, pentru că pentru mine este un substantiv pe cât de banal pe atât de "funcţionabil" şi greu la nivel de frază. ba, chiar, am ajuns să ignor acest substantiv. e ca şi chestia cu substantivul înger. sunt puţine poeme care reuşesc să aducă un înger aproape de noi. îmi permit, aici, să-l dau exemplu pe vlad turburea, colegul nostru de site. sper să nu i se ridice corniţe peste noapte. bun. ziceam că lui îi reuşesc astfel de poeme cu îngeri. altfel zis, nu există scriitor sau poet perfect pentru că, volens nolens, suntem cu toţii subiectivi. şi atunci unde este "perfectul" că-l mănânc!
Bine ai venit, Sorin. te rog să recitești regulamentul; undeva, se specifică limpede (cu litere roșii, chiar) că novicii pot posta un text la două zile. m-aș bucura dacă ne-ai lua mai ușor. :) eventual, poți șterge două din cele trei texte, urmând a le publica ulterior?
Probabil ca e şi aia, Adrian, dar aici eu mă refeream strict la una pe care-am luato-n tărbaca într-o tableta intitulata "Stupiditaţi...aniversare". Sunt, la noi, pe lânga câteva reviste foarte bune şi pe langa altele onorabile, cel puţin 30 de aşa-zise reviste, care nu fac dacat sa polueze...După cum se află şi mai multe Asociaţii, Societăţi sau Ligi de veleitari cu ifose şi de membri în te miri ce Academii mondiale fantomă...Mai ales româno-americane...
code red e si climax- insa mai trece si prima jumatate a textului in constatativ- cealalta fiind declansatoare but never enough asa cum ti-ai dat seama - fiind despre/inspre/cu forta majora (oriunde ai derula) multe multumiri pt cuvintele generoase, Andu.
Sappfire, nu zici tu rau. Voi scoate una din referiri. Probabil prima. E o sugestie buna. Cat despre titlul, mie imi place, desi m-am gandit si eu ca poate ar fi fost mai bine sa fie in romaneste. Momentan nu am nici o idee stralucita, daca tu ai, sunt deschisa la propuneri.
pe cuvânt, domnule Cristea, în tot ce spuneţi. Ştiu că nu dicut cu un necunoscător în domeniu. am reţinut acel "pare" din "textul pare cum am zis mai sus" - nuanţele au importanţă! Am să vă spun şi punctul meu de vedere, apropo de cele ce afirmaţi.
Atunci, poate că ar trebui să încetăm să-i mai citim pe ceilalţi, fie ei poeţi mari, fie ei poţi mici, fie ei poeţi internauţi, întrucât riscăm să le răstălmăcim/ "xerografiem" ideile/ cuvintele/ exprimările. (?!) Ori, dacă simţim identic înseamnă că ne suntem copii reciproce. (?!) - Avantajul fiind al celui dintâi.
După mine, plagiat este atunci când se reproduc cu fidelitate fraze dintr-o altă creaţie. Am citit astfel de autori care, pur şi simplu, au tradus dintr-o altă limbă - maxime, de pildă, şi le-au inserat printre versuri, profitând de faptul că informaţiile sunt atât de vaste încât puţini ştiu şi se prind de acest lucru. A avea aceeaşi idee cu altcineva şi a exista o potrivire, un şablon peste care fiecare îşi ţese ideea, eu nu consider plagiat. Ce ar fi dacă am spune că şi temele se plagiază?
Atunci e posibil ca primul care a scris despre iubire să fie plagiat în milioane de exemplare? Fiindcă toţi luăm în scris, în fel şi chip, tema aceasta.
Vă repet cu toată sinceritatea: acest text îmi aparţine. Singurul lui risc este acela că se poate afla în inferioritatea unui alt text de valoare – nu ştiu care este acela (?!) – valabil pentru oricine, în fond.
Este al meu. Este o frescă a satului românesc. Autenticitatea este dată de întâmplarea în sine. Eu nu am făcut decât să o retrăiesc în aceste cuvinte.
Diana, nu trebuie să scrii titlul cu majuscule. pe cuvânt că nu! :) chiar și eu, care sunt disperat - dacă vrei, și „redundand” (sic!)- de mioapă, l-aș putea vedea fără să-mi fie vârât în ochi. de asemenea, cred că aș înțelege se anume vrei să transmiți și fără acele semne de exclamare. iarăși, am simțit că cineva ține neapărat să i se acorde atenție lui, în detrimentul textului.
bănuiesc, totuși, că un autor nu asta urmărește.:) oare mă-nșel?
... al celor mai corupte state din lume (sau din Europa, in fine TOP TEN, tot aia) si atat timp cat arbitrul si discipolii lui pot fi cumparati nu se merita sa ne peirdem energia pentru a juca un meci aranjat.
nu ma deranjeaza "strălucitoare burghezie", poate putin "parasire abisala" mi se pare prea pretentios. in rest un text reusit, poate putin cam suna a manifest dar e reusit artistic
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
uitasem
cristina, da, mi-am dorit o fragmentare prin stelute. nu neaparat de imagini, cat de idei.
1. izolare
2. intruziune, lipsa de empatie
3. fuga
neplacut (din vina mea, desigur) c-am dat explicatii, asa-mi doresc sa nu trebuiasca, inca mai lucrez la asta.
pentru textul : Geamantan cu pisică deE un text cuminte, așezat. Ca întotdeauna, claritate și concizie. Nu prea am înțeles însă repetiția lui merg de la mijlocul textului, nici finalul - pare cumva o imagine care îmi scapă la citire.
P.S:Paul, idolatrizarea nu face bine la ten, iar instinctul de conservare aparține ălora care conduc din umbră și ucid pe la spate, fără să riște nimic.
O seară bună,
pentru textul : nimeni nu pune la îndoială aerul deEugen.
Şi totuşi, pentru cele spus şi altele.
( pi punct es: te rog eu frumos ca păru' lu' ileana cosânzeana - scoate liniile alea "diagonale".)
pentru textul : cinema victoria deexperimentele acestea Ramona/Rameau par monologuri in aceeasi tenta cromatica. un fel de a experimenta apropieri/departari, refugii, portocale mecanice. doi autori care se completeaza fericit. Adio dar ramin cu tine, cum zicea si filmul.
pentru textul : Adio deeu nu am pornit spre nicio „ironizare”. din păcate, vorbeam serios. iar în primul meu comentariu doar atrăgeam atenția asupra faptului că acest „fără număr” pe care l-a folosit Margas, adică într-un context de o cu totul altă factură, este, într-adevăr, ironie, și nimic altceva.
dar ai dreptate, ar fi trebuit să dau dovadă de înțelepciune și să mă fi oprit. nu mai spun de ce, fiincă ar fi, cum spui, inutil, din moment ce unul din noi o ia, ca să zic așa, spre dreapta și celălalt spre stânga. deși fiecare își dorește să ajungă… tot acolo. sau nicăieri?
pentru textul : videoconferință cu îngeri dede fapt, este chiar o parabolă... și mi-a plăcut
pentru textul : Sentiment de septembrie demi se pare un demers care tradeaza talent si bun gust. semnificativa si ideea eucharistica a piinii si vinului. si totul in nevrednicia lutului.
pentru textul : ne lut deam o impresie ambivalentă despre acest text. primele 4-5 versuri sună puțin sec. parte a doua însă este foarte reușită.
pentru textul : rugăciunea inimii deremarc: „e o zi liniştită plouă mărunt ca în faguri de albine”, „lipesc vârful degetelor de pământul din ghiveciul cu plantă verde/ mă deconectez/ mă descarc electrostatic/”
frumoasa surprindere a zadarniciei vorbei. si a poetizarii. noroc ca, dincolo de poetizare, ramane poezia. care, intr-adevar, poate fi linistea de peste tacere.
pentru textul : epitaful cuvintelor de"De la Wikipedia, enciclopedia liberă Salt la: Navigare, căutare În sistemul de scriere japonez kana (仮名 kana) este numele comun dat silabarelor utilizate pentru scrierea fonetică. Fiecare caracter kana reprezintă o moră, o unitate fonetică similară cu silaba." Eu nu stiam "ce-i aia"... Un text cu sintagme pline de pretiozitate, metaforic... acceptabil. Destul de bonom totusi, nu are vreo "ruptura", nu se evidentiaza cu ceva anume. ialin
pentru textul : Grădina japoneză deSpirituală parodia (deși nu cunosc textul vizat). Ar merge (mai ales prin ultima strofă) și pentru "Istoria literară la două mâini" a domnului N. Manolescu...
pentru textul : feng shui în lucernă dedupă cum știți, Cavalerul Tristei Figuri e grav bolnav. „stare severă de dor, literalmente letală”. :)
pentru textul : Postmodern: Ironia a murit! Trăiască Nostalgia?! deașa că mi-a spus să continuăm discuția fără el.
Se întȃmplă rar, dar se întȃmplă. Să-mi placă un text de-al Profetului. Pentru că, am mai spus-o, dar o repet, Nichita zicea că poezia nu este făcută nici din idei și nici din cuvinte. Ci din sentimente. Asta nu înseamnă că nu trebuie să fie folosită o tehnică (poetică) care să le pună în evidență. Fără ca „tehnica” să acopere „sentimentele” ci să rămȃnă așa, în umbra lor, ca un bun regizor. Ori ceea ce-i reproșez lui Virgil este că, de cele mai multe ori, „tehnica” pe care o încearcă iese prea mult în evidență. Ceea ce nu este cazul în textul de față. Restul, ca de exemplu, reprosurile comentatorului anterior, sunt amanunte care pot (sau nu) sa fie luate in considerare.
pentru textul : dark glaze de"dizonante fonetice"... ma amuzi. probabil stii foarte bine limba engleza. eu nu o stiu asa bine, abia am reusit. nu ma simt niciodata confortabil sa traduc. desi am cam tradus de vreo douazeci si sapte de ani. dar tot asa, cu dificultate. in ce priveste imaginea, imi este draga. din mai multe puncte de vedere. si imi aminteste de prima data cind am scris textul si de unde eram cind l-am scris. asa ca ramine. ce sa ii faci. am si eu fixismele mele.
pentru textul : yerba maté III ▒ deam ținut cont de opinia ta, Virgil. am preluat sugestia și am înlocuit segmentele sugerate. desigur, poemul este încă perfectibil. îți mulțumesc frumos pentru sfaturi, apreciere și popas! cu drag, om bun!
pentru textul : lagăre ale căror nume au fost uitate deFrancisc, Alma, mulțumesc.
pentru textul : primăvara lui ghilgameș deși asta este o problemă pentru că..... ?
pentru textul : în dimineața asta mi-am ars poeziile demi-a plăcut poemul până la: "în care tot ce contează sunt bucăţile tot mai mici"
pentru textul : Perspectivă deapoi, ce urmează după acel vers, trage în jos textul. mai exact, partea cu inima. poemul devine, brusc, dulceag, "prea de inimă" şi, în fond, ar trebui să sfârşească într-o notă gravă, să-i văd forţa. nu mă loveşte în piept. am nevoie să fiu lovită în piept. este doar o părere. eu, de câte ori plasez inima într-un context, am mare grijă cu ea, pentru că pentru mine este un substantiv pe cât de banal pe atât de "funcţionabil" şi greu la nivel de frază. ba, chiar, am ajuns să ignor acest substantiv. e ca şi chestia cu substantivul înger. sunt puţine poeme care reuşesc să aducă un înger aproape de noi. îmi permit, aici, să-l dau exemplu pe vlad turburea, colegul nostru de site. sper să nu i se ridice corniţe peste noapte. bun. ziceam că lui îi reuşesc astfel de poeme cu îngeri. altfel zis, nu există scriitor sau poet perfect pentru că, volens nolens, suntem cu toţii subiectivi. şi atunci unde este "perfectul" că-l mănânc!
Bine ai venit, Sorin. te rog să recitești regulamentul; undeva, se specifică limpede (cu litere roșii, chiar) că novicii pot posta un text la două zile. m-aș bucura dacă ne-ai lua mai ușor. :) eventual, poți șterge două din cele trei texte, urmând a le publica ulterior?
pentru textul : Falun demai ales partea a doua a poemului. cu trimiterile respective.
Nicholas, corect este: lucrurile pe care ni le-am spus...
toate bune!
pentru textul : lucruri care ni le-am spus azi-noapte demultam actaeon negrule, sa ne auzim sanatosi!
pentru textul : Ionuț Caragea - Delirium Tremens - Debut Editorial deProbabil ca e şi aia, Adrian, dar aici eu mă refeream strict la una pe care-am luato-n tărbaca într-o tableta intitulata "Stupiditaţi...aniversare". Sunt, la noi, pe lânga câteva reviste foarte bune şi pe langa altele onorabile, cel puţin 30 de aşa-zise reviste, care nu fac dacat sa polueze...După cum se află şi mai multe Asociaţii, Societăţi sau Ligi de veleitari cu ifose şi de membri în te miri ce Academii mondiale fantomă...Mai ales româno-americane...
pentru textul : Revista LITERE, nr. 2 (143), februarie 2012 de...îmi place imaginea pe care o creezi,ideea e generoasă, mai puțin forma...însă e doar părerea mea, Marina...
pentru textul : exercițiul umilinței decode red e si climax- insa mai trece si prima jumatate a textului in constatativ- cealalta fiind declansatoare but never enough asa cum ti-ai dat seama - fiind despre/inspre/cu forta majora (oriunde ai derula) multe multumiri pt cuvintele generoase, Andu.
pentru textul : Forța majoră deSappfire, nu zici tu rau. Voi scoate una din referiri. Probabil prima. E o sugestie buna. Cat despre titlul, mie imi place, desi m-am gandit si eu ca poate ar fi fost mai bine sa fie in romaneste. Momentan nu am nici o idee stralucita, daca tu ai, sunt deschisa la propuneri.
pentru textul : Anywhere but here depe cuvânt, domnule Cristea, în tot ce spuneţi. Ştiu că nu dicut cu un necunoscător în domeniu. am reţinut acel "pare" din "textul pare cum am zis mai sus" - nuanţele au importanţă! Am să vă spun şi punctul meu de vedere, apropo de cele ce afirmaţi.
Atunci, poate că ar trebui să încetăm să-i mai citim pe ceilalţi, fie ei poeţi mari, fie ei poţi mici, fie ei poeţi internauţi, întrucât riscăm să le răstălmăcim/ "xerografiem" ideile/ cuvintele/ exprimările. (?!) Ori, dacă simţim identic înseamnă că ne suntem copii reciproce. (?!) - Avantajul fiind al celui dintâi.
După mine, plagiat este atunci când se reproduc cu fidelitate fraze dintr-o altă creaţie. Am citit astfel de autori care, pur şi simplu, au tradus dintr-o altă limbă - maxime, de pildă, şi le-au inserat printre versuri, profitând de faptul că informaţiile sunt atât de vaste încât puţini ştiu şi se prind de acest lucru. A avea aceeaşi idee cu altcineva şi a exista o potrivire, un şablon peste care fiecare îşi ţese ideea, eu nu consider plagiat. Ce ar fi dacă am spune că şi temele se plagiază?
Atunci e posibil ca primul care a scris despre iubire să fie plagiat în milioane de exemplare? Fiindcă toţi luăm în scris, în fel şi chip, tema aceasta.
Vă repet cu toată sinceritatea: acest text îmi aparţine. Singurul lui risc este acela că se poate afla în inferioritatea unui alt text de valoare – nu ştiu care este acela (?!) – valabil pentru oricine, în fond.
Este al meu. Este o frescă a satului românesc. Autenticitatea este dată de întâmplarea în sine. Eu nu am făcut decât să o retrăiesc în aceste cuvinte.
Domnule Cristea, cu toată consideraţia!
pentru textul : da prin satu ăsta aproape nici ţipenie deDiana, nu trebuie să scrii titlul cu majuscule. pe cuvânt că nu! :) chiar și eu, care sunt disperat - dacă vrei, și „redundand” (sic!)- de mioapă, l-aș putea vedea fără să-mi fie vârât în ochi. de asemenea, cred că aș înțelege se anume vrei să transmiți și fără acele semne de exclamare. iarăși, am simțit că cineva ține neapărat să i se acorde atenție lui, în detrimentul textului.
bănuiesc, totuși, că un autor nu asta urmărește.:) oare mă-nșel?
pentru textul : UN GROTESC COTIDIAN de... al celor mai corupte state din lume (sau din Europa, in fine TOP TEN, tot aia) si atat timp cat arbitrul si discipolii lui pot fi cumparati nu se merita sa ne peirdem energia pentru a juca un meci aranjat.
pentru textul : scrisoare către români demulțumesc, exact aceasta era ceea ce era nevoie. „în prelungirea lor” spune suficient.
pentru textul : interludiu|mîinile denu ma deranjeaza "strălucitoare burghezie", poate putin "parasire abisala" mi se pare prea pretentios. in rest un text reusit, poate putin cam suna a manifest dar e reusit artistic
pentru textul : Viața ca un corb cu aripi frânte dePagini