dacă nu te superi, eu aşa văd acest poem:
În subsolul pieptului tău
şi-au dat întâlnire
mâinile carnivore -
deasupra capului
un cer de piatră cu strâmte hotare -
Pe umerii tăi,
palmele negre
himerele-kamikaze
cu zborul lor
pururea amânat.
Deasupra creştetului
mâinile unei lumi obişnuite
se spălau una pe alta,
lumina ochilor - sufletul preschimbându-se
în penumbra pumnului binevoitor
Astfel, prin deschiderea vămii
ai încheiat pactul
cu-nstrăinarea...
E doar o părere, poate nu cea mai avizată. Evident, nu trebuie să o "contabilizezi"
respect...
Younger Sister, te atentionez ca scopul "penitei de aur" nu este incurajarea nimanui. Este un mod de evidentiere si, daca pot spune asa, recompensare a unui text care se remarca prin calitati deosebite. Calitati care trebuiesc explicate eventual prin comentariul justificativ
'Înodată' e greșit. Se scrie cu dublu 'n' pt că vine de la 'nod' derivat cu prefix. Ce mi-a plăcut la textul ăsta au fost: 'sfîșietor țipătul pescărușului cauterizîndu-și aripile lovite de noapte' o imagine ce tinde spre absolutul macabru. dar și:' finalul. Simplu, dar plăcut. Ce nu mi-a plăcut a fost cam restul poeziei, pe care o găsesc înapoiată ca stil, descrieri ale litoralului puțin cam trunchiate, mărginite să spun așa. În altă ordine de idei...pui virgulițe în anumite locuri, iar în altele nu pui. Pâi ori lași versul liber, cum optează majoritatea postmoderniștilor, ori îi pui frate virgulițe și puncticele cum îi trebuie. De asemenea, ai folosit majusculă la începutul poeziei, iar apoi textul curge fără nici un fel de oprire, astfle că după ce l-am citit am stat să îmi trag sufletul. Deocmadată mă opresc aici. Toate cele bune!
domnule lubov, forta poemului consta tocmai in substratul sau religios, radacina si pana la urma sensul artei e unul sacru, dezbracat de el isi pierde mare parte din sens eu tocmai de aceasta energie spirituala am fost impresionata sunt tragice aceste cuvinte /pe mine ea nu m-a văzut după chipul și asemănarea sa. /
Asta chiar ai nimerit-o. Iar Dihania nu are dreptate, tocmai finalul este ce trebuie. Spre deosebire de :
“un deget lipit de nas
un memento mori
discursive”.
Deşi prezentul text nu este tocmai geni(t)al, peniţa o merită. Ca dovadă că ştiu să fac diferenţa între scârna de lingău şi ceea ce scrii bine, din păcate extreme de rar.
Asta nu mă scuteşte să te invit la continuarea pamfletărelii pe care abject ai început-o cu mine, dar şi cu alţii şi care personal chiar mă distrează. Să văd acolo cât te ţin curelele. Pentru că, de la Arghezi încoace, pamfletul îşi merită existenţa în măsura în care este făcut cu imaginaţie (chiar scabroasă, dar nu cu înjurături gen “HUO domnule gorun țara moare și baba și moșu se piaptănă. E drept, văd că ai babă mult mai tânără.”). Hai, eşti în stare?
nu intru în semnificația mult mai adâncă a vorbelor lui Dylan... citate aici fără a fi citate pentru cine habar n-are desigur, dar mie interviul ăsta mi se pare chiar un vânt, are dreptate intervievatul!
fără blowing, fără in the, ci pur-și-simplu un vânt care aici, în virtual, noroc că doar adie nu și miroase
Felicitări pentru ziarul descoperit și mai ales, pentru versurile lui Tristan Tzara...Am găsit și eu un anticariat foarte interesant însă graba nu mi-a permis să rămân printre ceilalți să cumpăr ceea ce văzusem cu Tristan Tzara, poate mîine poimâine. Este un act cultural de suflu să poți culege și imprima, de ce nu? publica tot ceea ce a scris inedit Tristan Tzara, oriunde. E o idee? Colaborăm?
biserica pitigoilor a fost intr/adevar ivit in contextul in care comentam cu totii poezia lui alexander ,,uite/l pe unul foarte periculos'' si atunci eu am spus...stefane, biserica pitigoilor (cumuland un comentariu de al lui in care vorbea de bisericute si de pitigoi, fara sa alature termenii, si unul al tau sau al lui emilian pal)asa ca sincer nu stiu de ce ar trebui sa/mi multumesc mie pentru asta, daca ai nelamuriri poti cauta textul si comentariile, nu obisnuiesc sa preiau si nici sa plagiez pe nimeni, sunt foarte atenta cu afirmatiile mele...asa ca nu inteleg care e problema... Mircea te saluta cu dor si drag iar pt alte lamuriri poti sa/l contactezi personal... in ceea ce priveste imprumurturile, daca ai ceva in mod clar de acuzat la adresa mea fa/o si mai ales adu argumente... te rog daca simti ca sunt nelamuriri sau in alte texte e ceva neclar, spune/o...
nu cred ca am citit superficial. si mi se pare ridicol cind cineva imi spune ca stie cum citesc eu ceva. dar trec peste asta. nu cred in povestea asta dulceaga cu poezia care "se ascunde". probabil ca impresioneaza pe unii dar nu pe mine. poezia este sau nu este. si e posibil sa fiu eu analfabet in ce priveste poezia dar macar asa putin mai percep si eu, macar din greseala. l-am citit de mai multe ori si ramin la aceeasi parere ca e un text slab dar care probabil intentioneaza prin ciudatenie sa fie poezie. metoda e veche. parerea mea este ca nu reuseste. dar daca va place sa fiti aplaudat ascultati la bobadil. el se pricepe.
Buna Alma, promit sa ma duc la colt; dar daca rasul ti-a inseninat clipa ma bucur, daca riscul de a-ti pierde slujba la vremi de criza a fost infiorator de mare pun si coji de nuca sparta la colt. PS: rasul ce a insemnat, am alunecat pe o coaja si-am spart ouale sau ghidusie?
şi eu cred că este riscant să facem literatură pe tema abordată aici pentru că probabil niciodată nu se va scrie de ajuns şi suficient de tranşant despre tragedia cumplită a îndobitocirii şi ruinării poporului român în toţi anii blestemaţi ai comunismului şi ceauşismului. Aici sînt de acord cu Dorel, niciodată nu vei putea elimina riscul de a scrie prea puţin şi prea vag. Sînt mult, mult prea mulţi morţi şi mult prea multe vieţi ruinate de ciuma roşie ca să se poată vreodată face pe deplin lumină şi dreptate. Şi încă sînt mulţi foşti aplaudaci ai monstruozităţii comuniste care se străduie să îi estompeze memoria într-un fel de bonomie patriotard populistă. Riscurile ostracizării comunismului şi ceauşismului sînt majore. Dar marele adevăr este că se merită. Şi dacă nu ni le asumăm noi cei care ne mai amintim vremurile acelea urmaşii noşti vor confunda comunismul cu socialismul sau cu o metaforă. Iar pericolul ăsta este mult prea mare.
daca epictet ar fi fost ministrul energiei, nu am fi cunoscut electricitatea. nici atunci, nici acum ...daca tot e sa vorbim de lanterna lui diogene. altfel, slaba miscarea ideilor pe H. ma lamuresti de unde tacerea asta sub texte?
Elle n'est donc pas comparable A la tempête Ni à la tempête dans un verre d'eau Ni au verre d'eau dans la tempête superbe, et tout à fait dans l'esprit de ces années d'avant-garde, les années 30, les années Art déco, en France. En fait ce sont des jeux de mots à tiroirs, où la plume se laisse emporter par l'esprit... le tout étant couronné ici avec beaucoup d'humour par "un mal de tête", dans "une pensée de frénésie statique" : "l'ombre d'un doute qui tourne mal".... Merci pour ce document inédit, témoignage de la richesse de la culture sans frontières.
Andu, ai dreptate la partea cu visele, e ceva ce nu merge acolo, o sa revin peste text, candva. Finalul e voit asa, desigur ;)). Ma bucur ca ti-a placut si iti multumesc pentru penita.
cam contorsionată (aproape chinuită) scriere. în alte texte am observat mai multă claritate și contur. aceste determinări meandrice (sau meandroase?), mai degrabă ermetice pot reprezenta un stil dar nu cred că vor atrage prea mult interes. apoi există unele, să le zicem clișee metaforice, cam răsuflate: „rezemată de un gând”, „Aproapele meu devine distanța măsurată ”, etc.
evident, unul din elementele semnificative este întrebarea despre cine vorbești aici. eu sînt înclinat să cred că despre dumenzeu. dar nu știu sigur. s-ar putea să fie un părinte. sau un personaj imaginar(t).
Deși îmi place belizan are multe texte bune plus o imaginație fertilă ca la douăzeci de ani ceea ce îl păstrează la vărsta aceea când totul pare posibil, eu nu pot să citesc acest poem pănă la capăt deoarece mă împiedic de primul vers 'în tine pulsează un cireș' adicătelea cum pulsează un cireș? Și nu mă consider un obtuz la capitolul metafore, belizan este un autor care iubește metafora într-un mod chiar narcisist și uneori nu o împarte cum trebuie cu cititorul, o folosește ca pe o masturbare intelectuală iar asta nu e neapărat rău, însă acest cireș interior și pulsatoriu ce o mai fi? Dar asta e... poemul este al autorului său și așa va rămâne... eu mi-am exprimat doar o opinie pentru că am citit din belizan de o vreme încoace și îi apreciez unele scrieri.
Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mașenka, Adrian, Ioana, vă mulțumesc frumos pentru semnele de lectură! într-adevăr, din acest poem poate va rămânea cândva finalul... poate nici el...
pentru textul : cerul vânăt mă doare timid a bătătură dedacă nu te superi, eu aşa văd acest poem:
pentru textul : Penumbra pumnului binevoitor deÎn subsolul pieptului tău
şi-au dat întâlnire
mâinile carnivore -
deasupra capului
un cer de piatră cu strâmte hotare -
Pe umerii tăi,
palmele negre
himerele-kamikaze
cu zborul lor
pururea amânat.
Deasupra creştetului
mâinile unei lumi obişnuite
se spălau una pe alta,
lumina ochilor - sufletul preschimbându-se
în penumbra pumnului binevoitor
Astfel, prin deschiderea vămii
ai încheiat pactul
cu-nstrăinarea...
E doar o părere, poate nu cea mai avizată. Evident, nu trebuie să o "contabilizezi"
respect...
Younger Sister, te atentionez ca scopul "penitei de aur" nu este incurajarea nimanui. Este un mod de evidentiere si, daca pot spune asa, recompensare a unui text care se remarca prin calitati deosebite. Calitati care trebuiesc explicate eventual prin comentariul justificativ
pentru textul : Alt fel de iubire de'Înodată' e greșit. Se scrie cu dublu 'n' pt că vine de la 'nod' derivat cu prefix. Ce mi-a plăcut la textul ăsta au fost: 'sfîșietor țipătul pescărușului cauterizîndu-și aripile lovite de noapte' o imagine ce tinde spre absolutul macabru. dar și:' finalul. Simplu, dar plăcut. Ce nu mi-a plăcut a fost cam restul poeziei, pe care o găsesc înapoiată ca stil, descrieri ale litoralului puțin cam trunchiate, mărginite să spun așa. În altă ordine de idei...pui virgulițe în anumite locuri, iar în altele nu pui. Pâi ori lași versul liber, cum optează majoritatea postmoderniștilor, ori îi pui frate virgulițe și puncticele cum îi trebuie. De asemenea, ai folosit majusculă la începutul poeziei, iar apoi textul curge fără nici un fel de oprire, astfle că după ce l-am citit am stat să îmi trag sufletul. Deocmadată mă opresc aici. Toate cele bune!
pentru textul : Mirajul dedomnule lubov, forta poemului consta tocmai in substratul sau religios, radacina si pana la urma sensul artei e unul sacru, dezbracat de el isi pierde mare parte din sens eu tocmai de aceasta energie spirituala am fost impresionata sunt tragice aceste cuvinte /pe mine ea nu m-a văzut după chipul și asemănarea sa. /
pentru textul : toate oasele deMaimuţică,
Asta chiar ai nimerit-o. Iar Dihania nu are dreptate, tocmai finalul este ce trebuie. Spre deosebire de :
“un deget lipit de nas
un memento mori
discursive”.
Deşi prezentul text nu este tocmai geni(t)al, peniţa o merită. Ca dovadă că ştiu să fac diferenţa între scârna de lingău şi ceea ce scrii bine, din păcate extreme de rar.
pentru textul : octopus deAsta nu mă scuteşte să te invit la continuarea pamfletărelii pe care abject ai început-o cu mine, dar şi cu alţii şi care personal chiar mă distrează. Să văd acolo cât te ţin curelele. Pentru că, de la Arghezi încoace, pamfletul îşi merită existenţa în măsura în care este făcut cu imaginaţie (chiar scabroasă, dar nu cu înjurături gen “HUO domnule gorun țara moare și baba și moșu se piaptănă. E drept, văd că ai babă mult mai tânără.”). Hai, eşti în stare?
nu intru în semnificația mult mai adâncă a vorbelor lui Dylan... citate aici fără a fi citate pentru cine habar n-are desigur, dar mie interviul ăsta mi se pare chiar un vânt, are dreptate intervievatul!
pentru textul : interviu defără blowing, fără in the, ci pur-și-simplu un vânt care aici, în virtual, noroc că doar adie nu și miroase
Felicitări pentru ziarul descoperit și mai ales, pentru versurile lui Tristan Tzara...Am găsit și eu un anticariat foarte interesant însă graba nu mi-a permis să rămân printre ceilalți să cumpăr ceea ce văzusem cu Tristan Tzara, poate mîine poimâine. Este un act cultural de suflu să poți culege și imprima, de ce nu? publica tot ceea ce a scris inedit Tristan Tzara, oriunde. E o idee? Colaborăm?
pentru textul : Locuința de la țară deDorine, nu generaliza: eu am scos limba din prima!
pentru textul : apa trece, pietrele trec deinteresanta ideea alegoriei. nici mie nu-mi place finalul. l-as lasa cu sertar. dar ascunzis imi place:)
pentru textul : să nu îți faci prieteni debiserica pitigoilor a fost intr/adevar ivit in contextul in care comentam cu totii poezia lui alexander ,,uite/l pe unul foarte periculos'' si atunci eu am spus...stefane, biserica pitigoilor (cumuland un comentariu de al lui in care vorbea de bisericute si de pitigoi, fara sa alature termenii, si unul al tau sau al lui emilian pal)asa ca sincer nu stiu de ce ar trebui sa/mi multumesc mie pentru asta, daca ai nelamuriri poti cauta textul si comentariile, nu obisnuiesc sa preiau si nici sa plagiez pe nimeni, sunt foarte atenta cu afirmatiile mele...asa ca nu inteleg care e problema... Mircea te saluta cu dor si drag iar pt alte lamuriri poti sa/l contactezi personal... in ceea ce priveste imprumurturile, daca ai ceva in mod clar de acuzat la adresa mea fa/o si mai ales adu argumente... te rog daca simti ca sunt nelamuriri sau in alte texte e ceva neclar, spune/o...
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră denu cred ca am citit superficial. si mi se pare ridicol cind cineva imi spune ca stie cum citesc eu ceva. dar trec peste asta. nu cred in povestea asta dulceaga cu poezia care "se ascunde". probabil ca impresioneaza pe unii dar nu pe mine. poezia este sau nu este. si e posibil sa fiu eu analfabet in ce priveste poezia dar macar asa putin mai percep si eu, macar din greseala. l-am citit de mai multe ori si ramin la aceeasi parere ca e un text slab dar care probabil intentioneaza prin ciudatenie sa fie poezie. metoda e veche. parerea mea este ca nu reuseste. dar daca va place sa fiti aplaudat ascultati la bobadil. el se pricepe.
pentru textul : făptura trotuarului galactic deBuna Alma, promit sa ma duc la colt; dar daca rasul ti-a inseninat clipa ma bucur, daca riscul de a-ti pierde slujba la vremi de criza a fost infiorator de mare pun si coji de nuca sparta la colt. PS: rasul ce a insemnat, am alunecat pe o coaja si-am spart ouale sau ghidusie?
pentru textul : Așa cum sunt deşi eu cred că este riscant să facem literatură pe tema abordată aici pentru că probabil niciodată nu se va scrie de ajuns şi suficient de tranşant despre tragedia cumplită a îndobitocirii şi ruinării poporului român în toţi anii blestemaţi ai comunismului şi ceauşismului. Aici sînt de acord cu Dorel, niciodată nu vei putea elimina riscul de a scrie prea puţin şi prea vag. Sînt mult, mult prea mulţi morţi şi mult prea multe vieţi ruinate de ciuma roşie ca să se poată vreodată face pe deplin lumină şi dreptate. Şi încă sînt mulţi foşti aplaudaci ai monstruozităţii comuniste care se străduie să îi estompeze memoria într-un fel de bonomie patriotard populistă. Riscurile ostracizării comunismului şi ceauşismului sînt majore. Dar marele adevăr este că se merită. Şi dacă nu ni le asumăm noi cei care ne mai amintim vremurile acelea urmaşii noşti vor confunda comunismul cu socialismul sau cu o metaforă. Iar pericolul ăsta este mult prea mare.
pentru textul : sunt român deMulţumesc pentru citire.
pentru textul : să asculţi o trestie gânditoare depina la "prieteni morti" (inclusiv) ii un poem cutremurator
pentru textul : l'approche du nuage deDe pe vremea cînd îngerii se purtau în lesă să nu scape în oameni! Îmi trimiți tu Aranca? Poți tu Aranca, poți?
pentru textul : șase creioane defrumos tablou
pentru textul : The perfect Mona Lisa deeh, la tine fierbe... la mine scârțâie... io zic plus pentru mine:))
pentru textul : din perspectiva unui șofer de tir dete rog corectează textul
pentru textul : Judecata de Apoi dedaca epictet ar fi fost ministrul energiei, nu am fi cunoscut electricitatea. nici atunci, nici acum ...daca tot e sa vorbim de lanterna lui diogene. altfel, slaba miscarea ideilor pe H. ma lamuresti de unde tacerea asta sub texte?
pentru textul : și cu frâu fălcile lor nu voi strânge să se apropie deElle n'est donc pas comparable A la tempête Ni à la tempête dans un verre d'eau Ni au verre d'eau dans la tempête superbe, et tout à fait dans l'esprit de ces années d'avant-garde, les années 30, les années Art déco, en France. En fait ce sont des jeux de mots à tiroirs, où la plume se laisse emporter par l'esprit... le tout étant couronné ici avec beaucoup d'humour par "un mal de tête", dans "une pensée de frénésie statique" : "l'ombre d'un doute qui tourne mal".... Merci pour ce document inédit, témoignage de la richesse de la culture sans frontières.
pentru textul : Frenezie Statică deMi-a plăcut ideea antagonismului estetic. Fain.
Mi-a amintit de:
"Delicateţe: un crocodil prin tină, cărându-şi puii-n gură".
pentru textul : spring roll deAndu, ai dreptate la partea cu visele, e ceva ce nu merge acolo, o sa revin peste text, candva. Finalul e voit asa, desigur ;)). Ma bucur ca ti-a placut si iti multumesc pentru penita.
pentru textul : They decam contorsionată (aproape chinuită) scriere. în alte texte am observat mai multă claritate și contur. aceste determinări meandrice (sau meandroase?), mai degrabă ermetice pot reprezenta un stil dar nu cred că vor atrage prea mult interes. apoi există unele, să le zicem clișee metaforice, cam răsuflate: „rezemată de un gând”, „Aproapele meu devine distanța măsurată ”, etc.
pentru textul : Intro deevident, unul din elementele semnificative este întrebarea despre cine vorbești aici. eu sînt înclinat să cred că despre dumenzeu. dar nu știu sigur. s-ar putea să fie un părinte. sau un personaj imaginar(t).
dac'aș putea da bice cuvintelor:) mulțumesc frumos de semn și consens literar:)
pentru textul : Adriana Lisandru - despre ea, niciodată deCred că textul ar trebui încadrat la traduceri/lingua.
pentru textul : Culori deDeși îmi place belizan are multe texte bune plus o imaginație fertilă ca la douăzeci de ani ceea ce îl păstrează la vărsta aceea când totul pare posibil, eu nu pot să citesc acest poem pănă la capăt deoarece mă împiedic de primul vers 'în tine pulsează un cireș' adicătelea cum pulsează un cireș? Și nu mă consider un obtuz la capitolul metafore, belizan este un autor care iubește metafora într-un mod chiar narcisist și uneori nu o împarte cum trebuie cu cititorul, o folosește ca pe o masturbare intelectuală iar asta nu e neapărat rău, însă acest cireș interior și pulsatoriu ce o mai fi? Dar asta e... poemul este al autorului său și așa va rămâne... eu mi-am exprimat doar o opinie pentru că am citit din belizan de o vreme încoace și îi apreciez unele scrieri.
pentru textul : pentru a vedea trebuie să închidem ochii deAndu
o tine intre degete si o fumeaza:)
pentru textul : Red deEcaterina, mulțumesc. Sper să fie la înălțimea așteptărilor și celelalte. Am rezolvat și cu italicele.
pentru textul : pictograme (1) dePagini