"realitatea îmbolnăvită de echilibru
în buna dispoziţie a spatelui" - versuri astronomice. Doar aici, acum, autorul poate fi genial, iar cititorul, bou.
părere:
versurile acestea sunt foarte aproape de versurile unei melodii, de-altfel cunoscută şi fără să vrei să o asculţi (vezi tv, radio), melodie recentă care spune ceva de genul: "e sofisticată, mă! nu vezi cum se îmbracă, mă! o fi stricată, mă!"
sunteti omenosi si simpatici ca mi-ati dat juma de luna in loc de o unitate. abia astept sa treaca sentinta ca sa o luam de la capat cu pace si voie bune. multa inspiratie in absenta mea va urez!
Paul, PS ....Neo (daca de ala vorbesti si daca inca imi aduc eu bine aminte) era superhero, chiar si asa blind cum era...oricum Trinity l-a iubit pina la sfirsit...(ul vietii lui!):))) sa ne citim cu bine! Corina
să rămânem în poala bunicii, acolo unde se torc poveştile frumoase. însă, vine acel mâine care se joacă precum vântul cu încrederea, cu inocenţa şi constatăm că poveştile au alt iz, alt deznodământ.
"dacă mâine nu ar fi"!
suna frumos, ca orice sonet de-al tau dar cred totusi ca exista unele probleme 1."Plăpânda rază împletind năvoade Cu firul nopții ferecând câmpia, Aștern pe valul îngânând vecia" mie imi suna putin agramat 2. La un moment dat se pomeneste luciul brumei, apoi "Nesățioșii nuferi sorb lumina". Mi se pare putin cam discordant. 3. IZVÓD, izvoade, s.n. (Înv.) 1. Însemnare; listă; registru (de cheltuieli), foaie (de zestre); catalog. 2. Manuscris; text. ♦ Document. 3. Concept, plan; model. – Din sl. izvodŭ Sursa: DEX '98 IZV//ÓD ~oáde n. înv. 1) Manuscris vechi. 2) Carte groasă în care erau înscrise diferite date sau însemnări cu caracter administrativ; catastif; registru; condică. 3) Obiect destinat să fie reprodus sau imitat; model; fason. /<sl. izvodu Sursa: NODEX ............... ma tem ca folosirea termenului izvod acolo nu e tocmai reusita (parerea mea) un sfirsit de saptamina bun
eu încă aștept să mă lămurești ce-i cu sufita aceea...! :)
în rest, un poem foarte frumos, are un aer romantic, o fragilitate a lui... un fel de cochetărie adolescentină.
îmi place.
"Barul acesta e înconjurat de apă, iar noi n-avem vâsle." excelent. îmi este greu să îți încadrez textele. e greu să nu le vezi poezie și totuși e greu să le refuzi prozei. începutul însă (Personajele din mine plâng. Personajul din mine plânge.) mi se pare puțin defectuos.
maestre Adrian, eu nu prea am ce să adaug la un astfel de text. Sînt convins că este multă muncă. M-am gîndit totuși că poate la sfîrșit eu aș fi scris "Pentru o stea ce-a coborît puțin." Dar este evident, o chestiune de perspectivă.
abstracţie de potenţialul moralizator, satiric (şi sîntem nevoiţi să facem abstracţie, în primul rînd pentru că acesta este atît infim cît şi prost gestionat, iar în al doilea rînd pentru că modul gratuit, validat, eventual, de antipatie, în care încerci să riduculizezi mă face, automat, aliatul "muştii") rămîne un fel de relatare poticnită, scrisă prost, depăşită de propriile obiective. textul este mult sub ce şi-a propus. fraze greoaie, întortocheate sau caraghioase, fabricate parcă de-un şcolar care doreşte să epateze. stilul ăsta necesită atît umor cît şi ironie fină. eu nu le-am văzut aici. eşti directă acolo unde trebuie doar să sugerezi şi explici acolo unde ar fi mai indicată o urmă de echivoc. acolo unde textul este plauzibil, coerent, este plin de banalităţi, clişee. cu siguranţă nu eşti prima care descrie astfel un personaj, dar citind textul m-am plictisit îngrozitor. un indiciu că nu stăpîneşti tehnica literară, că, dacă este să judecăm după acest text, putem vorbi de un text mediocru, prost, este că atunci cînd elaborezi o frază mai lungă, uiţi pur şi simplu de unde ai pornit, rezultînd o construcţie greşită ca: "În plus, bruiajul permanent, în scopul anunţării aterizării pe una dintre pistele pe care le urmăreşte, de ai impresia că se fac praf elicele, sunt dovada unei îmbătrâniri premature." aici pur şi simplu ai uitat care-i subiectul, astfel că ai pus predicatul în funcţie la incidentă. sau ai acordul corect, dar fraza e aberantă, ce caută bruiajul permanent acolo? în ce măsură acesta e dovada unei îmbătrîniri premature. în fine, mister. o minimă exigenţă ar trimite textul ăsta acolo unde-i este locul, în şantier.
multumesc de semn ecaterina si de sinceritate! de schimbat nu schimb nimic, de fapt nu e chiar un text de luat la rost, sunt doar niste ganduri... dar sunt ale mele iar daca as schimba ceva mi-ar suna strain tu stii, exista intotdeauna un destinatar caruia i se adreseaza cuvintele noastre... eu nu o sa pretind ca sunt vreun geniu, uneori cuvintele se scriu mai bine alteori mai greu asa cum sesizai si tu, dar sunt ale mele si nu ma pot dezice de ele... in schimb eu iti recunosc si-ti admir nonsalanta si talentul cu care faci cuvintele sa traiasca, am spicuit cate ceva din pagina ta, felicitari!
fara patetism, in faptul de a fi nu se afla, uneori, nimic, chiar daca faptul de a fi conditioneaza firea. textul meu este exact ce vrei tu sa fie el. altfel.
Textul are carente in prima strofa ce reprezinta o stereotipie atat prin constructie(as fi vrut/dar + repetitie agasanta), cat si la nivelul ideilor("le crescusera aripi", "le crescusera coltii de leu" etc). Remarc in mode special: "ci doar un împrumut mereu neînapoiat al lui dumnezeu către mine" si finalul incepand cu "atîrn în gol uneori odihnindu-mă"... Ialin
pentru complexitatea tablourilor, claritatea limbajului poetic, pentru cinematografic si pitoresc, pentru metafora, penita! am sentimentul ca ma plimb intr /o galerie cu picturi ...simt secvente din doctor jivago... pentru tehnica luminii, originalitate...un modest strop de galben ... desi iarna e anotimpul cu care debuteaza poemul, avem de/a face cu un timp mitic, sunt impletite elemente ale spatiului romanesc ...cu altele de departe...siberia nu e o casa ci un exil dar iubirea transforma exilul in rai... retin poemul integral...fiecare strofa e un micropoem...se pare ca novicele stapaneste bine spada...si poate ca e chiar mai maestru decat...maestrii lui.
Madim, ca sinteză a trăirilor, este într-adevăr mai bine scrisă poezia aceasta, îmi place că nu mai pare ca ți-ai dat pur și simplu frâu liber trăirilor; e aici o anumită decantare care ți-a folosit. Nu-mi place însă titlul (drept pentru care am și tot ocolit să citesc poezia până acum...), mi se pare chiar... anapoda, și ca imagine, și ca son. Ce rețin: "de-a valma lumile copilăriei", "ploile dezlipesc trupurile" (deși poate ar merge mai bine lipsa determinării: "ploi dezlipesc trupurile"), și, da, ultima strofă.
Mi-a placut acest text tocmai prin atmosfera pe care o degaja si muzicalitate... tocmai locurile unde autoarea falseaza dau senzatia de autenticitate a trairii. Incearca sa scrii acelasi text fara rima si sa ocultezi astfel ritmul... ascunde cantecul in interior. O sugestie doar, un posibil experiment.
Se pare că nu ne înţelegem, d-le Dinu. Faceţi un efort :). Nu la nivel comprehensiv e baiul, ci la nivel de exprimare. "Coboară jos, urcă sus" sunt, în final, perfect inteligibile, dar la nivel expresiv sunt pireu cu gogoşi.
"viată merge îndărăt ca racul" e un pleonasm artistic. "viaţa merge ca racul", nu. Sau, măcar şi măcar "viaţa merge îndărăt (virgulă) ca racul", unde virgula transformă comparaţia într-o concluzie. În fine.
ai cam jumulit (scuzati de expresie) partea asta. telegrafic rau. si tocmai aici ai fi avut material din belsug pentru introspectie, conflict interior, etc. etc.
e o senzatie aparte ca atunci cand simti ca din trupul tau fac parte atatia altii, pleaca, vin mereu altii, asa incat devii un lacas de esenta divina. stii, cred ca umbra aceea vine ca o remistificare, nu ca o cadere in abisul conceptual. drumurile acelea, intortocheatele si mereu spiralatele drumuri, se opresc tot in noi. moartea e doar un zvacnet. inca ceva: "stau așa pe-o gingie" nu mi se pare o sintagma prea fericita, in schimb cuvintelul acela vine exact cand trebuie.
moartea este un dodecaedru perfect ora unu mor ochii pentru că sînt umezi prea umezi pentru lumea noastră anti-acvatică erori în ulciorul unui craniu sigilat păstrarea uscată a sinelui ora două se rup brațele trupurile noastre nepaseriforme crengi pentru rugăciunea cuiburilor trei dispare limba lenevind pe curvatura cuvintelor sfîrșitul un glonte rătăcit o sfîrtecă ora patru cade perechea de îngeri carnali urechi în pulberea porumbeilor unde dorm cîntecele ora cinci se desparte de noi obrazul sărutul un pergament palimpsest despre alt timp șase dispar diferențele noastre devenim nici femeie înger nici bărbat ora șapte se topește inima undeva într-un alambic perpetuu se întoarce în pămînt pămîntul bucuriilor noastre opt mîinile trec ating gibraltarul apoi își iau zborul spre arcadia ora nouă picioarele se prăbușesc devenind prăpastie zece unsprezece doisprezece dodecaedru cerc
adrian, cum te simti cand scoti o carte? ce sentiment ai? intotdeauna m-am intrebat daca ai un sentiment special si daca te ajuta asta, daca te face fericit. te felicit, omule! la mai multe! si toata stima pentru ce scrii!
adri, cred că ai ales modul greșit de a te face remarcat pe hermeneia. am avut de ales: să glumesc cu tine sau să îți spun ca unui om serios că părerea ta nu contează pentru mine. și îți spun și de ce: trebuie ca mai întâi să îți apreciez eu scrisul... e ca la pierdutul kilogramelor. nu iei o rețetă cu o cură de slăbit de la obeze. te-am sfătuit în comentariul anterior să fii civilizat. e drept, poate era prea subtil pentru tine... însă cred că era un sfat de bun simț. dar ceva nu s-a mișcat la tine între neuroni. observ că ai mari probleme cu exprimarea în limbile română și engleză. eu îți propun să iei o pauză, sau să intri pe un site de socializare sau să faci aerobic dimineața sau să faci flotări... ceva care să te relaxeze (observi că sunt galant și nu mă refer la sex). și din câte îmi aduc eu aminte, oamenii erau mai civilizați la cenaclul de luni, al dlui N. Manolescu. poate tu plimbai doar cafeaua...
în fine, mulțumesc de opinie, asta pentru că ești dintr-un județ în care am o parte din suflet. dar îți promit ca pe viitor să te ignor... și am antrenament la asta:)
Mi se pare că, din perspectivă sensului unitar, a treia unitate se dezice de primele două - nu mai are acelasi cadru personal şi nici acelaşi set expresiv/ metodă stilistică de transmitere. Aici aş mai lucra...
Oricum, exceptând acest fapt, este un text reuşit spre foarte reuşit. De remarcat, în special, curăţenia şi echilibrul liric din prima strofă ("te iubesc așa cum își iubește un deținut păianjenul/ noaptea ies din tine fire lungi rezistente
ca niște gratii" - excelente!), tropii cuminţi - nimic căutat, nimic teribilist, nimic "şocant", un firesc inedit, cum îmi place mie să spun... De asemenea, un final inspirat, care mai taie puţin din mitul cultivat de unii scriitori mofturoşi (dar mai săraci la talent) conform căruia dimensiunea spirituală se obţine, musai, prin concepte înalte şi, normal, retorice.
Sincer, poezia ta îmi place cu mult mai mult când se distanţează puţin de ideatica mitologică, religioasă ori metafizică.
am înlocuit "bunica mea" cu "bunica". "tiugă" este un dovlecel care se pune la uscat, se taie și se face un pahar cu care se bea apă la țară. are o formă foarte frumoasă și este de diferite mărimi. știu că versurile pe care tu le-ai selectat sunt oarecum neclare. poate că ar fi mai bine dacă aș scrie o proză scurtă despre "slobozirea apelor". tot la țară, este un obicei, când moare cineva, se merge la un râu și un copil trebuie să fie martor la "slobozirea apelor", un fel de pomană. copilul, martor fiind este întrebat: "ești martor la slobozirea apelor, pentru X?...". apoi, bea apă dintr-o tiugă, se pune o lumânare în ea și i se dă drumul pe apă. am să reeditez textul, știu la ce te referi. nici mie nu îmi place cum se "leagă" în strofa a 2-a. mulțumesc. Madim
Cred ca ne vom asuma imperfectiunea cu pricina si nu vom modifica textul devotati ideii ca perfectiunea exista doar ca tendinta si nu ca realitate proprie omului... de asemenea, consideram ca semnificatia conceptelor si nivelul de sugestie al starilor induse poetic sunt mai reprezentative decat topica. Pe aceste considerente va asteptam sa comentati textul, desigur reliefand, in masura in care identificati, posibile greseli formale. As avea o rugaminte personala, in coerenta cu regulamentul acestui site... insemnarile de un rand se numesc eventual notite... in masura in care exista posibilitatea am dori comentarii.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"realitatea îmbolnăvită de echilibru
pentru textul : posesorul de realitate deîn buna dispoziţie a spatelui" - versuri astronomice. Doar aici, acum, autorul poate fi genial, iar cititorul, bou.
părere:
pentru textul : O femeie care promite deversurile acestea sunt foarte aproape de versurile unei melodii, de-altfel cunoscută şi fără să vrei să o asculţi (vezi tv, radio), melodie recentă care spune ceva de genul: "e sofisticată, mă! nu vezi cum se îmbracă, mă! o fi stricată, mă!"
sunteti omenosi si simpatici ca mi-ati dat juma de luna in loc de o unitate. abia astept sa treaca sentinta ca sa o luam de la capat cu pace si voie bune. multa inspiratie in absenta mea va urez!
pentru textul : opi dePaul, PS ....Neo (daca de ala vorbesti si daca inca imi aduc eu bine aminte) era superhero, chiar si asa blind cum era...oricum Trinity l-a iubit pina la sfirsit...(ul vietii lui!):))) sa ne citim cu bine! Corina
pentru textul : caut femeie desă rămânem în poala bunicii, acolo unde se torc poveştile frumoase. însă, vine acel mâine care se joacă precum vântul cu încrederea, cu inocenţa şi constatăm că poveştile au alt iz, alt deznodământ.
"dacă mâine nu ar fi"!
foarte frumos!
pentru textul : dacă mâine nu va fi desuna frumos, ca orice sonet de-al tau dar cred totusi ca exista unele probleme 1."Plăpânda rază împletind năvoade Cu firul nopții ferecând câmpia, Aștern pe valul îngânând vecia" mie imi suna putin agramat 2. La un moment dat se pomeneste luciul brumei, apoi "Nesățioșii nuferi sorb lumina". Mi se pare putin cam discordant. 3. IZVÓD, izvoade, s.n. (Înv.) 1. Însemnare; listă; registru (de cheltuieli), foaie (de zestre); catalog. 2. Manuscris; text. ♦ Document. 3. Concept, plan; model. – Din sl. izvodŭ Sursa: DEX '98 IZV//ÓD ~oáde n. înv. 1) Manuscris vechi. 2) Carte groasă în care erau înscrise diferite date sau însemnări cu caracter administrativ; catastif; registru; condică. 3) Obiect destinat să fie reprodus sau imitat; model; fason. /<sl. izvodu Sursa: NODEX ............... ma tem ca folosirea termenului izvod acolo nu e tocmai reusita (parerea mea) un sfirsit de saptamina bun
pentru textul : Plăpânda rază împletind năvoade deeu încă aștept să mă lămurești ce-i cu sufita aceea...! :)
pentru textul : tablou naiv cu gară și adela deîn rest, un poem foarte frumos, are un aer romantic, o fragilitate a lui... un fel de cochetărie adolescentină.
îmi place.
"Barul acesta e înconjurat de apă, iar noi n-avem vâsle." excelent. îmi este greu să îți încadrez textele. e greu să nu le vezi poezie și totuși e greu să le refuzi prozei. începutul însă (Personajele din mine plâng. Personajul din mine plânge.) mi se pare puțin defectuos.
pentru textul : Temporare demaestre Adrian, eu nu prea am ce să adaug la un astfel de text. Sînt convins că este multă muncă. M-am gîndit totuși că poate la sfîrșit eu aș fi scris "Pentru o stea ce-a coborît puțin." Dar este evident, o chestiune de perspectivă.
pentru textul : Există în decembrie o seară deabstracţie de potenţialul moralizator, satiric (şi sîntem nevoiţi să facem abstracţie, în primul rînd pentru că acesta este atît infim cît şi prost gestionat, iar în al doilea rînd pentru că modul gratuit, validat, eventual, de antipatie, în care încerci să riduculizezi mă face, automat, aliatul "muştii") rămîne un fel de relatare poticnită, scrisă prost, depăşită de propriile obiective. textul este mult sub ce şi-a propus. fraze greoaie, întortocheate sau caraghioase, fabricate parcă de-un şcolar care doreşte să epateze. stilul ăsta necesită atît umor cît şi ironie fină. eu nu le-am văzut aici. eşti directă acolo unde trebuie doar să sugerezi şi explici acolo unde ar fi mai indicată o urmă de echivoc. acolo unde textul este plauzibil, coerent, este plin de banalităţi, clişee. cu siguranţă nu eşti prima care descrie astfel un personaj, dar citind textul m-am plictisit îngrozitor. un indiciu că nu stăpîneşti tehnica literară, că, dacă este să judecăm după acest text, putem vorbi de un text mediocru, prost, este că atunci cînd elaborezi o frază mai lungă, uiţi pur şi simplu de unde ai pornit, rezultînd o construcţie greşită ca: "În plus, bruiajul permanent, în scopul anunţării aterizării pe una dintre pistele pe care le urmăreşte, de ai impresia că se fac praf elicele, sunt dovada unei îmbătrâniri premature." aici pur şi simplu ai uitat care-i subiectul, astfel că ai pus predicatul în funcţie la incidentă. sau ai acordul corect, dar fraza e aberantă, ce caută bruiajul permanent acolo? în ce măsură acesta e dovada unei îmbătrîniri premature. în fine, mister. o minimă exigenţă ar trimite textul ăsta acolo unde-i este locul, în şantier.
pentru textul : Musca demultumesc de semn ecaterina si de sinceritate! de schimbat nu schimb nimic, de fapt nu e chiar un text de luat la rost, sunt doar niste ganduri... dar sunt ale mele iar daca as schimba ceva mi-ar suna strain tu stii, exista intotdeauna un destinatar caruia i se adreseaza cuvintele noastre... eu nu o sa pretind ca sunt vreun geniu, uneori cuvintele se scriu mai bine alteori mai greu asa cum sesizai si tu, dar sunt ale mele si nu ma pot dezice de ele... in schimb eu iti recunosc si-ti admir nonsalanta si talentul cu care faci cuvintele sa traiasca, am spicuit cate ceva din pagina ta, felicitari!
pentru textul : Odată I defara patetism, in faptul de a fi nu se afla, uneori, nimic, chiar daca faptul de a fi conditioneaza firea. textul meu este exact ce vrei tu sa fie el. altfel.
pentru textul : V deTextul are carente in prima strofa ce reprezinta o stereotipie atat prin constructie(as fi vrut/dar + repetitie agasanta), cat si la nivelul ideilor("le crescusera aripi", "le crescusera coltii de leu" etc). Remarc in mode special: "ci doar un împrumut mereu neînapoiat al lui dumnezeu către mine" si finalul incepand cu "atîrn în gol uneori odihnindu-mă"... Ialin
pentru textul : futility I deun text care promite.
pentru textul : Răsuciri depentru complexitatea tablourilor, claritatea limbajului poetic, pentru cinematografic si pitoresc, pentru metafora, penita! am sentimentul ca ma plimb intr /o galerie cu picturi ...simt secvente din doctor jivago... pentru tehnica luminii, originalitate...un modest strop de galben ... desi iarna e anotimpul cu care debuteaza poemul, avem de/a face cu un timp mitic, sunt impletite elemente ale spatiului romanesc ...cu altele de departe...siberia nu e o casa ci un exil dar iubirea transforma exilul in rai... retin poemul integral...fiecare strofa e un micropoem...se pare ca novicele stapaneste bine spada...si poate ca e chiar mai maestru decat...maestrii lui.
pentru textul : rădăcinile cresc uneori în sus deMadim, ca sinteză a trăirilor, este într-adevăr mai bine scrisă poezia aceasta, îmi place că nu mai pare ca ți-ai dat pur și simplu frâu liber trăirilor; e aici o anumită decantare care ți-a folosit. Nu-mi place însă titlul (drept pentru care am și tot ocolit să citesc poezia până acum...), mi se pare chiar... anapoda, și ca imagine, și ca son. Ce rețin: "de-a valma lumile copilăriei", "ploile dezlipesc trupurile" (deși poate ar merge mai bine lipsa determinării: "ploi dezlipesc trupurile"), și, da, ultima strofă.
pentru textul : Foșnetul ierbii însângerate deDaniela,
pentru textul : odată ți-am spus că tatăl meu și mama mea s-au născut la țară desînt unele greşeli de redactare. corectează te rog.
Mi-a placut acest text tocmai prin atmosfera pe care o degaja si muzicalitate... tocmai locurile unde autoarea falseaza dau senzatia de autenticitate a trairii. Incearca sa scrii acelasi text fara rima si sa ocultezi astfel ritmul... ascunde cantecul in interior. O sugestie doar, un posibil experiment.
pentru textul : Autodafé deSe pare că nu ne înţelegem, d-le Dinu. Faceţi un efort :). Nu la nivel comprehensiv e baiul, ci la nivel de exprimare. "Coboară jos, urcă sus" sunt, în final, perfect inteligibile, dar la nivel expresiv sunt pireu cu gogoşi.
"viată merge îndărăt ca racul" e un pleonasm artistic. "viaţa merge ca racul", nu. Sau, măcar şi măcar "viaţa merge îndărăt (virgulă) ca racul", unde virgula transformă comparaţia într-o concluzie. În fine.
pentru textul : fotografie din spaţiu defoarte frumos. un poem care te plimbă din real în fantezie în idilic back & forth. uşor de citit, greu de compus. good job!
pentru textul : corpuri neutre / fantasia & poesia deai cam jumulit (scuzati de expresie) partea asta. telegrafic rau. si tocmai aici ai fi avut material din belsug pentru introspectie, conflict interior, etc. etc.
pentru textul : in the pursuit of happiness (V, final) dee o senzatie aparte ca atunci cand simti ca din trupul tau fac parte atatia altii, pleaca, vin mereu altii, asa incat devii un lacas de esenta divina. stii, cred ca umbra aceea vine ca o remistificare, nu ca o cadere in abisul conceptual. drumurile acelea, intortocheatele si mereu spiralatele drumuri, se opresc tot in noi. moartea e doar un zvacnet. inca ceva: "stau așa pe-o gingie" nu mi se pare o sintagma prea fericita, in schimb cuvintelul acela vine exact cand trebuie.
pentru textul : Drumul Damascului demoartea este un dodecaedru perfect ora unu mor ochii pentru că sînt umezi prea umezi pentru lumea noastră anti-acvatică erori în ulciorul unui craniu sigilat păstrarea uscată a sinelui ora două se rup brațele trupurile noastre nepaseriforme crengi pentru rugăciunea cuiburilor trei dispare limba lenevind pe curvatura cuvintelor sfîrșitul un glonte rătăcit o sfîrtecă ora patru cade perechea de îngeri carnali urechi în pulberea porumbeilor unde dorm cîntecele ora cinci se desparte de noi obrazul sărutul un pergament palimpsest despre alt timp șase dispar diferențele noastre devenim nici femeie înger nici bărbat ora șapte se topește inima undeva într-un alambic perpetuu se întoarce în pămînt pămîntul bucuriilor noastre opt mîinile trec ating gibraltarul apoi își iau zborul spre arcadia ora nouă picioarele se prăbușesc devenind prăpastie zece unsprezece doisprezece dodecaedru cerc
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 13 deAm schimbat
pentru textul : nimicul deMulţumesc
adrian, cum te simti cand scoti o carte? ce sentiment ai? intotdeauna m-am intrebat daca ai un sentiment special si daca te ajuta asta, daca te face fericit. te felicit, omule! la mai multe! si toata stima pentru ce scrii!
pentru textul : Lansare carte - SONETE 2 de Adrian Munteanu deadri, cred că ai ales modul greșit de a te face remarcat pe hermeneia. am avut de ales: să glumesc cu tine sau să îți spun ca unui om serios că părerea ta nu contează pentru mine. și îți spun și de ce: trebuie ca mai întâi să îți apreciez eu scrisul... e ca la pierdutul kilogramelor. nu iei o rețetă cu o cură de slăbit de la obeze. te-am sfătuit în comentariul anterior să fii civilizat. e drept, poate era prea subtil pentru tine... însă cred că era un sfat de bun simț. dar ceva nu s-a mișcat la tine între neuroni. observ că ai mari probleme cu exprimarea în limbile română și engleză. eu îți propun să iei o pauză, sau să intri pe un site de socializare sau să faci aerobic dimineața sau să faci flotări... ceva care să te relaxeze (observi că sunt galant și nu mă refer la sex). și din câte îmi aduc eu aminte, oamenii erau mai civilizați la cenaclul de luni, al dlui N. Manolescu. poate tu plimbai doar cafeaua...
pentru textul : lângă un izvor termal deîn fine, mulțumesc de opinie, asta pentru că ești dintr-un județ în care am o parte din suflet. dar îți promit ca pe viitor să te ignor... și am antrenament la asta:)
Mi se pare că, din perspectivă sensului unitar, a treia unitate se dezice de primele două - nu mai are acelasi cadru personal şi nici acelaşi set expresiv/ metodă stilistică de transmitere. Aici aş mai lucra...
Oricum, exceptând acest fapt, este un text reuşit spre foarte reuşit. De remarcat, în special, curăţenia şi echilibrul liric din prima strofă ("te iubesc așa cum își iubește un deținut păianjenul/ noaptea ies din tine fire lungi rezistente
ca niște gratii" - excelente!), tropii cuminţi - nimic căutat, nimic teribilist, nimic "şocant", un firesc inedit, cum îmi place mie să spun... De asemenea, un final inspirat, care mai taie puţin din mitul cultivat de unii scriitori mofturoşi (dar mai săraci la talent) conform căruia dimensiunea spirituală se obţine, musai, prin concepte înalte şi, normal, retorice.
Sincer, poezia ta îmi place cu mult mai mult când se distanţează puţin de ideatica mitologică, religioasă ori metafizică.
pentru textul : epifanie decare "cosor"?!
pentru textul : pluvială deam înlocuit "bunica mea" cu "bunica". "tiugă" este un dovlecel care se pune la uscat, se taie și se face un pahar cu care se bea apă la țară. are o formă foarte frumoasă și este de diferite mărimi. știu că versurile pe care tu le-ai selectat sunt oarecum neclare. poate că ar fi mai bine dacă aș scrie o proză scurtă despre "slobozirea apelor". tot la țară, este un obicei, când moare cineva, se merge la un râu și un copil trebuie să fie martor la "slobozirea apelor", un fel de pomană. copilul, martor fiind este întrebat: "ești martor la slobozirea apelor, pentru X?...". apoi, bea apă dintr-o tiugă, se pune o lumânare în ea și i se dă drumul pe apă. am să reeditez textul, știu la ce te referi. nici mie nu îmi place cum se "leagă" în strofa a 2-a. mulțumesc. Madim
pentru textul : O umbră în plus deCred ca ne vom asuma imperfectiunea cu pricina si nu vom modifica textul devotati ideii ca perfectiunea exista doar ca tendinta si nu ca realitate proprie omului... de asemenea, consideram ca semnificatia conceptelor si nivelul de sugestie al starilor induse poetic sunt mai reprezentative decat topica. Pe aceste considerente va asteptam sa comentati textul, desigur reliefand, in masura in care identificati, posibile greseli formale. As avea o rugaminte personala, in coerenta cu regulamentul acestui site... insemnarile de un rand se numesc eventual notite... in masura in care exista posibilitatea am dori comentarii.
pentru textul : Orléans dePagini