Nu sunt sigură că am prins ideea poemului, dar ai câteva imagini (oarecum nesusținute) de remarcat: "În locul aripilor îmi creșteau lopeți ce mă îngropau în pământul uitării." Cred că finalul e prea simplu, acolo "cer" cere un atribut.
Aoleu, săracii mitologi, numai una bucată zeu ameţit le lipsea din coaste! Scuzaţi gafa, insert-ul e de vina, bineînţeles, doar nu eu, ce dacă-s nemâncat de ieri şi mi-o fo' foame! Corectat... şi mulţumiri pentru trasul de mânecă.
Remarc...
"e vremea când schimb hainele / şi drumurile se pot bloca / nimic nou
sunt ghena (gheena??) albă /câinii mei / rup amintiri / pe jumătate vii". Sper că nu e prea puţin.
slabut. in primul rind textul nu spune nimic dar nici nu sugereaza nimic. si aici este problema dupa parerea mea. prima strofa este cea mai reusita. apoi lucrurile se dilueaza in pseudo moralisme de genul "uneori miroase a frică/ alteori a trufie" sau platitudini de genul "cerșetorii adună multe cartoane noaptea", "o pisică își toarce confident/ supremația felină" sau "în somn totul se desfășoară în parametrii normali". mai apar si formule poetice ieftine sau uzate precum "vîntul aleragă brambura cu mîinile în buzunare", "sub un Jaguar o pisică" sau "visează gunoi de import". exista si expresii interesante precum "întunericul se topește subit pe buzele vitrinelor" dar in general textul e mediocru.
O poezie în care nu este nici un cuvânt în plus, aproape de perfecțiune. Cu toate acestea, ai impresia că totul este scris cu ușurință, necăutat, ceea ce este o artă în sine. Final care răsucește sensurile cu mână sigură, făcându-ne să ne întoarcem spre început, cu dorința de a căuta acolo "semnele"... Într-adevăr, o poezie care merită din plin recomandarea făcută de Ioana. Și chiar mai mult.
poemul a luat formă de la expresia "cerul gurii" care în limba engleză e "roof of the mouth". o expresie care diferă în analiza ei. uneori eu scriu cu un uşor iz hazliu, de multe ori iau lucrurile nu în totala lor seriozitate. expresia de care te legi nu e nici măcar pasişă, cum ii zici tu, e într-adevăr antică, dar nu mă gândeam la ea când scriam textul. dacă ţi s-a părut că am scris o pseudopoezie, e opinia ta, eu n-am intenţionat să scriu pseudopoezie sau comentariu in dauna poemului autentic. dacă nu mi-a reuşit voi încerca altădată.
în ce priveşte duodecimele, e şi cuvântul acesta în limba română, aşa cum este cuvântul năzbâtii. duodecimea e un termen muzical şi înseamnă un interval de 12 trepte, în text folosit ca idee de larg, mai larg decât ar impune un spaţiu restrâns, claustrofobic. mulţam de trecere.
Fain, un poem pe care l-as numi "in tempo de mars", aici poetul impune citirii un ritm alert si, la urma urmei, pleci din text nu obosit, ci mai degraba trezit, acut. Sigur, acum unuii ar putea spune ca asa e dictatura, dar eu nu cred ca e asa. Mie mi se pare mai degraba o impetuozitate si o sinceritate a scriiturii care mi-a placut mereu la asztalos. Uneori i-a reusit mai putin (atunci cand bagatelizeaza cand te astepti mai putin - uneori si eu fac asta- e usor sa pici in asa ceva) dar alteori (ca acum) el creioneaza si accentueza si uite ca ii iese. Imi aminteste putin de un "fade to black" insa proiectat intr-un univers parelel, ca un infern al pasarilor fara aripi zicea cineva, candva (nu eu, desigur). Fata de alte poeme de-ale lui asztalos acesa mi se pare mai reusit si la capitolul prozodie, unde elementele de legatura cu tenta muzicala sunt prezente, mie imi place asta. Apoi balastul dativelor si al conjunctiilor care lipseste. Imi amintesc la ultimul Deko am avut si eu o interventie pe niste texte de Vlad Moldovan iar moderatorul (nimeni altul decat Felix Nicolau) mi-a zis ca "da, tu esti un calo-fonetic" - poate ca avea dreptate de undeva de acolo, din iadul criticilor de unde vorbeste el. Pe scurt, un poem placut, bine structurat, fara lucruri inutile prin el, sincer si puternic. Aprecierea mea. Andu -
Am vrut sa scriu de mai multa vreme despre acest text. Nu s-a putut. Recomandare: astfel de "notite de calatorie" ar trebui adunate si publicate, eventual creata o antologie. Aceste simple "notite" ar putea constitui o sursa a istoriei de maine. Pentru frumusetea limbajului, o penita. Dancus
Emil, părerea ta contează foarte mult pentru mine, pentru ca esti un cititor erudit si nepărtinitor. Cam asa e, ce să fac?Am avut in cap tradiții legate de nuntă si de botez. Chestia cu lămaia, mi se pare cam dură,. Să văd dacă găsesc altceva. mai vorbim. mulțumesc.
Alina, ce as putea sa mai spun eu... Observ aceasta tendinta (regionala mi se pare) de a-ti ridica poalele in cap. Te asigur insa ca nu voi fi victima unor astfel de chestii primitive asa cum nu am fost nici in cazul lui Vladimir. Spre deosebire de tine eu tin la confidentialitatea in care functioneaza consiliul hermeneia. Nu este o societate secreta sau vreun club conspirativ, este doar vorba despre decenta discretiei. Sint convins acum, si ma tem ca sint convinsi acum si cititorii Hermeneia cam cit de demna de incredere esti tu in aceasta privinta. Nu ma intelege gresit, este posibil ca tu sa spui adevarul, dupa cum este posibil sa nu, dar singura, iti repet singura care are de pierdut din chestia aceasta esti tu. Ca om. Dar este posibil ca pe tine sa nu te mai intereseze chestia asta, adica cit valoreaza confidentialitatea Alinei Manole. Iti spun sincer, e ok pentru mine. In ce priveste insa ceea ce spui tu acolo pot doar preciza ca nu este decit partial corect si bineinteles ca ar dura la nesfirsit sa ne hartuim pe chestia asta, lucru care pe mine nu ma intereseaza absolut de loc. Sint dispus sa ii las pe membrii hermeneia sa creada ce vor, eu precizind doar ca nu ai fost exclusa din grupul de editori pentru ca nu esti de acord cu conducerea hermeneia. Consiliul hermeneia e departe de a fi o armonie perfecta. Comportamentul tau de acum insa imi confirma inca o data ca am procedat corect si ca oameni care reactioneaza ca tine si nu au decenta confidentialitatii nu au ce cauta printre cei ce decid soarta si bunul mers al Hermeneia.
Ionuț Caragea, Aveți dreptate, am ieșit oarecum din matca mea obișnuită și am încercat, și eu, o incursiune în universul propriului corp. Dacă am reușit sau nu, îi las să se pronunțe, dacă vor dori, și pe alți membrii ai site-ului. V-aș ruga însă să observați că acest poem nu e doar o călătorie printre viscere. Versuri ca: "se aud furnicile raiului cum cară alice de aur și frunze"; "se aude gazul metan urcând etajele albăstrind zidul"; "se aude trenul prăvălindu-se în câmpie urcând munții" etc sunt imagini exterioare propriului trup. În privința repetiției ("se aude") poate că veți dreptate, poate că nu. Am citit multe poeme ale unor lirici consacrați pentru care construcția repetitivă reprezintă o soluție fertilă. De gustibus... Mircea Florin Șandru
Gorune, m-a uns pe suflet răspunsul tău atât de mult încât voi încerca (nu promit nimic pe criza asta totuși) să ies și eu pe interval cu ceva similar. Iar răspunsul dat Cristinei... uite de ce sunt încă pe aici! Aș adăuga folosind o excluziune despre care sunt sigur că vom mai vorbi că existența lui Patapievici este tot atât de posibilă pe cât este de posibil ca un măgar să fie om.
Andu
În primul rând vă doresc bine aţi venit pe pagina mea.
Trec rapid la răspuns. “Text discursiv”? Clar, explicit, bazat pe raţionament aşadar. Când să mă bucur, mă uit la la strofa a şasea care face referire la oarece revelaţii.
„Prea sentimental”. Prea sentimental în raport cu ce standard? . Există un dozaj pe care criticul îl ţine secret şi nu vrea să ni-l împărtăşească? Apoi iarăşi o aserţiune fără acoperire în legătură cu presupusul alegorism. Unde este acea aglomerare de alegorii? Alegorismul era apreciat odată iar acum nu este bun…Cu poetizarea aţi atins climaxul ilariant al criticii.
Stimate domn, eu nu poetizez nimic, poezia este o STARE care te traversează sau nu. Aţi vrut să faceţi o sinteză la nivel tehnic presărată cu multă emfază. A ieşit o tocăniţă.
Dar despre ce a vrut totuşi să spună autorul în acest poem, chiar nimic, nimic… ?
Nous voici dans un règne minéral, aux contours bien polis par le temps qui mène à l’oubli. Chant intérieur de l’origine du monde, mémoire occultée dont les pierres sont des signes de fracture, et qui s’engloutissent dans les abysses de cet espace émotionnel particulier : l’autre rive abrupte et sauvage dans notre être… en seul « contre-jour »: dans l’embrasure de la luminosité, sans achèvement d’un espace déterminé.
temperatura pe care o intretine acest poem nu este nicidecum una scazuta, ea reusind sa impresureze intreg sentimentul geometric. in acest fel, consterneaza dimensiunile. totul se dezvolta ca un criteriu de alcatuire a imaginarului intr-o variatie brusca. da, o poezie fluida, incantatorie, ce trebuie evidentiata!
Titlul m-a dus sinceră să fiu la una din povestirile lui Gerard Klein care se numea, cred, "Când zeii plâng" (am citit-o de mult așa că dacă mă înșel și nu-i aparține nu mă trageți de urechi :)). Poezia mi s-a părut destul de încărcată, probabil datorită exprsiilor în latină, dar care condimentează puțin discursul. Și totuși... poate "templum" ar trebui lăsat "templul", mi se pare că supralicitezi deja, ca și cu înșiruirea colinelor. Ai creat o atmosferă destul de încărcată și ultimele versuri sună ca o prevestire, ceea ce e bine, fiindcă anunță un deznodământ propriu al cititorului. Cred că, împreună cu strofa a treia, acestea sunt cele mai bune versuri din poezie.
Recunosc, o vizita la Pompei si la Herculanum este o maciuca in cap. E o efervescenta intalnire cu trecutul as is. Banuiesc ca va ramane un motiv vesnic de cercetare si fascinatie, ca toate marile drame ale omenirii. Nu uita Aranca, ca tot ce vezi la mine nu are legatura cu realul , el exista undeva ca un reper de plecare cartezian, dar foarte repede divaghez intr-o iluzie care ma intereseaza si in care ma simt in larg .
Joc de cuvinte sec. Partea ce include "La soare-o pisică îmi linge-amintirile Răstingnindu-mi rănile pentru toate zilele." este mai degraba amuzanta decat profunda. "verde crud"... poate e o sintagma la care ar trebui sa renuntam in texte, foarte uzitata. Aritmii, versificatia gresita, text slab. Cu parere de rau, Ialin
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
penita, pardon.
si la cat mai multe texte bune, andrei!
pentru textul : micul război de pe scară decon strained poem walls chiseled in mountains breathing out hooks eyes chained even y you at the end of air conceiving my dark out stretched behind
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 4 deNu sunt sigură că am prins ideea poemului, dar ai câteva imagini (oarecum nesusținute) de remarcat: "În locul aripilor îmi creșteau lopeți ce mă îngropau în pământul uitării." Cred că finalul e prea simplu, acolo "cer" cere un atribut.
pentru textul : Vierme de fluture deAoleu, săracii mitologi, numai una bucată zeu ameţit le lipsea din coaste! Scuzaţi gafa, insert-ul e de vina, bineînţeles, doar nu eu, ce dacă-s nemâncat de ieri şi mi-o fo' foame! Corectat... şi mulţumiri pentru trasul de mânecă.
pentru textul : Cavalerul Trac deîl salvează verbul.
pentru textul : de cealaltă parte. chihlimbar dedar e bună ideea cu păstrarea doar a primei strofe.
Remarc...
pentru textul : măceșe zdrobite de"e vremea când schimb hainele / şi drumurile se pot bloca / nimic nou
sunt ghena (gheena??) albă /câinii mei / rup amintiri / pe jumătate vii". Sper că nu e prea puţin.
slabut. in primul rind textul nu spune nimic dar nici nu sugereaza nimic. si aici este problema dupa parerea mea. prima strofa este cea mai reusita. apoi lucrurile se dilueaza in pseudo moralisme de genul "uneori miroase a frică/ alteori a trufie" sau platitudini de genul "cerșetorii adună multe cartoane noaptea", "o pisică își toarce confident/ supremația felină" sau "în somn totul se desfășoară în parametrii normali". mai apar si formule poetice ieftine sau uzate precum "vîntul aleragă brambura cu mîinile în buzunare", "sub un Jaguar o pisică" sau "visează gunoi de import". exista si expresii interesante precum "întunericul se topește subit pe buzele vitrinelor" dar in general textul e mediocru.
pentru textul : Urbană deO poezie în care nu este nici un cuvânt în plus, aproape de perfecțiune. Cu toate acestea, ai impresia că totul este scris cu ușurință, necăutat, ceea ce este o artă în sine. Final care răsucește sensurile cu mână sigură, făcându-ne să ne întoarcem spre început, cu dorința de a căuta acolo "semnele"... Într-adevăr, o poezie care merită din plin recomandarea făcută de Ioana. Și chiar mai mult.
pentru textul : Dormeam pe vis depoemul a luat formă de la expresia "cerul gurii" care în limba engleză e "roof of the mouth". o expresie care diferă în analiza ei. uneori eu scriu cu un uşor iz hazliu, de multe ori iau lucrurile nu în totala lor seriozitate. expresia de care te legi nu e nici măcar pasişă, cum ii zici tu, e într-adevăr antică, dar nu mă gândeam la ea când scriam textul. dacă ţi s-a părut că am scris o pseudopoezie, e opinia ta, eu n-am intenţionat să scriu pseudopoezie sau comentariu in dauna poemului autentic. dacă nu mi-a reuşit voi încerca altădată.
în ce priveşte duodecimele, e şi cuvântul acesta în limba română, aşa cum este cuvântul năzbâtii. duodecimea e un termen muzical şi înseamnă un interval de 12 trepte, în text folosit ca idee de larg, mai larg decât ar impune un spaţiu restrâns, claustrofobic. mulţam de trecere.
pentru textul : drum imprecis deFain, un poem pe care l-as numi "in tempo de mars", aici poetul impune citirii un ritm alert si, la urma urmei, pleci din text nu obosit, ci mai degraba trezit, acut. Sigur, acum unuii ar putea spune ca asa e dictatura, dar eu nu cred ca e asa. Mie mi se pare mai degraba o impetuozitate si o sinceritate a scriiturii care mi-a placut mereu la asztalos. Uneori i-a reusit mai putin (atunci cand bagatelizeaza cand te astepti mai putin - uneori si eu fac asta- e usor sa pici in asa ceva) dar alteori (ca acum) el creioneaza si accentueza si uite ca ii iese. Imi aminteste putin de un "fade to black" insa proiectat intr-un univers parelel, ca un infern al pasarilor fara aripi zicea cineva, candva (nu eu, desigur). Fata de alte poeme de-ale lui asztalos acesa mi se pare mai reusit si la capitolul prozodie, unde elementele de legatura cu tenta muzicala sunt prezente, mie imi place asta. Apoi balastul dativelor si al conjunctiilor care lipseste. Imi amintesc la ultimul Deko am avut si eu o interventie pe niste texte de Vlad Moldovan iar moderatorul (nimeni altul decat Felix Nicolau) mi-a zis ca "da, tu esti un calo-fonetic" - poate ca avea dreptate de undeva de acolo, din iadul criticilor de unde vorbeste el. Pe scurt, un poem placut, bine structurat, fara lucruri inutile prin el, sincer si puternic. Aprecierea mea. Andu -
pentru textul : Feel in the blanks dede ce autorul ăsta trebuie să ne spună mereu despre erecţiile şi ejaculările lui?
pentru textul : metastaze decu ciuda ca voi rata intalnirea asta, ii indemn pe toti cei care pot ajunge in Cisnadioara sa nu ezite!
Calin, ma bucur mult ca intalnirile de la Sibiu continua si in 2010. sa ne vedem cu bine...la cealalta intalnire! :)
pentru textul : ”Serile artgotice” de la Sibiu deAm vrut sa scriu de mai multa vreme despre acest text. Nu s-a putut. Recomandare: astfel de "notite de calatorie" ar trebui adunate si publicate, eventual creata o antologie. Aceste simple "notite" ar putea constitui o sursa a istoriei de maine. Pentru frumusetea limbajului, o penita. Dancus
pentru textul : inima României deȘi această formă sună bine. Aș fi dat penița și dacă o găseam cum e acum. Deci, nici o problemă, dragă Mircea. Felicitări.
pentru textul : Existând în definitiv deEmil, părerea ta contează foarte mult pentru mine, pentru ca esti un cititor erudit si nepărtinitor. Cam asa e, ce să fac?Am avut in cap tradiții legate de nuntă si de botez. Chestia cu lămaia, mi se pare cam dură,. Să văd dacă găsesc altceva. mai vorbim. mulțumesc.
pentru textul : circuit deIulia dragă, mă bucură tare cuvintele tale.
pentru textul : scurtissim tuşeu iubicid între o poemesă şi un poeziu denu e puţin lucru să citeşti o cronică cu care să şi rezonezi!
pe unde umbli? de ce nu mai scrii?
pentru textul : Lucian deMulţumesc pentru trecere. Mă bucur că ţi-a plăcut poemul.
pentru textul : sub semnul lui Boaz deMultumesc, Tincuta. Incerc sa pastrez clipele frumoase ale unei varste care, fie si doar prin copiii nostri, ne cheama inca o data la ea.
pentru textul : Cea mai sensibilă floare deAlina, ce as putea sa mai spun eu... Observ aceasta tendinta (regionala mi se pare) de a-ti ridica poalele in cap. Te asigur insa ca nu voi fi victima unor astfel de chestii primitive asa cum nu am fost nici in cazul lui Vladimir. Spre deosebire de tine eu tin la confidentialitatea in care functioneaza consiliul hermeneia. Nu este o societate secreta sau vreun club conspirativ, este doar vorba despre decenta discretiei. Sint convins acum, si ma tem ca sint convinsi acum si cititorii Hermeneia cam cit de demna de incredere esti tu in aceasta privinta. Nu ma intelege gresit, este posibil ca tu sa spui adevarul, dupa cum este posibil sa nu, dar singura, iti repet singura care are de pierdut din chestia aceasta esti tu. Ca om. Dar este posibil ca pe tine sa nu te mai intereseze chestia asta, adica cit valoreaza confidentialitatea Alinei Manole. Iti spun sincer, e ok pentru mine. In ce priveste insa ceea ce spui tu acolo pot doar preciza ca nu este decit partial corect si bineinteles ca ar dura la nesfirsit sa ne hartuim pe chestia asta, lucru care pe mine nu ma intereseaza absolut de loc. Sint dispus sa ii las pe membrii hermeneia sa creada ce vor, eu precizind doar ca nu ai fost exclusa din grupul de editori pentru ca nu esti de acord cu conducerea hermeneia. Consiliul hermeneia e departe de a fi o armonie perfecta. Comportamentul tau de acum insa imi confirma inca o data ca am procedat corect si ca oameni care reactioneaza ca tine si nu au decenta confidentialitatii nu au ce cauta printre cei ce decid soarta si bunul mers al Hermeneia.
pentru textul : analiza manifestului boierismului deIonuț Caragea, Aveți dreptate, am ieșit oarecum din matca mea obișnuită și am încercat, și eu, o incursiune în universul propriului corp. Dacă am reușit sau nu, îi las să se pronunțe, dacă vor dori, și pe alți membrii ai site-ului. V-aș ruga însă să observați că acest poem nu e doar o călătorie printre viscere. Versuri ca: "se aud furnicile raiului cum cară alice de aur și frunze"; "se aude gazul metan urcând etajele albăstrind zidul"; "se aude trenul prăvălindu-se în câmpie urcând munții" etc sunt imagini exterioare propriului trup. În privința repetiției ("se aude") poate că veți dreptate, poate că nu. Am citit multe poeme ale unor lirici consacrați pentru care construcția repetitivă reprezintă o soluție fertilă. De gustibus... Mircea Florin Șandru
pentru textul : se aud cum lucrează electronii și neutronii deAlma, să știi că și eu m-am gîndit la asta. Și cred că am să o fac sîmbăta asta.
pentru textul : login deGorune, m-a uns pe suflet răspunsul tău atât de mult încât voi încerca (nu promit nimic pe criza asta totuși) să ies și eu pe interval cu ceva similar. Iar răspunsul dat Cristinei... uite de ce sunt încă pe aici! Aș adăuga folosind o excluziune despre care sunt sigur că vom mai vorbi că existența lui Patapievici este tot atât de posibilă pe cât este de posibil ca un măgar să fie om.
pentru textul : Săgeata 2 deAndu
În primul rând vă doresc bine aţi venit pe pagina mea.
Trec rapid la răspuns. “Text discursiv”? Clar, explicit, bazat pe raţionament aşadar. Când să mă bucur, mă uit la la strofa a şasea care face referire la oarece revelaţii.
„Prea sentimental”. Prea sentimental în raport cu ce standard? . Există un dozaj pe care criticul îl ţine secret şi nu vrea să ni-l împărtăşească? Apoi iarăşi o aserţiune fără acoperire în legătură cu presupusul alegorism. Unde este acea aglomerare de alegorii? Alegorismul era apreciat odată iar acum nu este bun…Cu poetizarea aţi atins climaxul ilariant al criticii.
Stimate domn, eu nu poetizez nimic, poezia este o STARE care te traversează sau nu. Aţi vrut să faceţi o sinteză la nivel tehnic presărată cu multă emfază. A ieşit o tocăniţă.
Dar despre ce a vrut totuşi să spună autorul în acest poem, chiar nimic, nimic… ?
Cu stimă
pentru textul : placebo deNous voici dans un règne minéral, aux contours bien polis par le temps qui mène à l’oubli. Chant intérieur de l’origine du monde, mémoire occultée dont les pierres sont des signes de fracture, et qui s’engloutissent dans les abysses de cet espace émotionnel particulier : l’autre rive abrupte et sauvage dans notre être… en seul « contre-jour »: dans l’embrasure de la luminosité, sans achèvement d’un espace déterminé.
pentru textul : Contre-jour detemperatura pe care o intretine acest poem nu este nicidecum una scazuta, ea reusind sa impresureze intreg sentimentul geometric. in acest fel, consterneaza dimensiunile. totul se dezvolta ca un criteriu de alcatuire a imaginarului intr-o variatie brusca. da, o poezie fluida, incantatorie, ce trebuie evidentiata!
pentru textul : Amintiri despre oamenii mei de zăpadă deTitlul m-a dus sinceră să fiu la una din povestirile lui Gerard Klein care se numea, cred, "Când zeii plâng" (am citit-o de mult așa că dacă mă înșel și nu-i aparține nu mă trageți de urechi :)). Poezia mi s-a părut destul de încărcată, probabil datorită exprsiilor în latină, dar care condimentează puțin discursul. Și totuși... poate "templum" ar trebui lăsat "templul", mi se pare că supralicitezi deja, ca și cu înșiruirea colinelor. Ai creat o atmosferă destul de încărcată și ultimele versuri sună ca o prevestire, ceea ce e bine, fiindcă anunță un deznodământ propriu al cititorului. Cred că, împreună cu strofa a treia, acestea sunt cele mai bune versuri din poezie.
pentru textul : și zeii plîng dedaca ai nevoie, te pot ajuta eu. id: dorincozan
pentru textul : Ryu Murakami și violența ca antidot al alienării deRecunosc, o vizita la Pompei si la Herculanum este o maciuca in cap. E o efervescenta intalnire cu trecutul as is. Banuiesc ca va ramane un motiv vesnic de cercetare si fascinatie, ca toate marile drame ale omenirii. Nu uita Aranca, ca tot ce vezi la mine nu are legatura cu realul , el exista undeva ca un reper de plecare cartezian, dar foarte repede divaghez intr-o iluzie care ma intereseaza si in care ma simt in larg .
pentru textul : După Pompei deJoc de cuvinte sec. Partea ce include "La soare-o pisică îmi linge-amintirile Răstingnindu-mi rănile pentru toate zilele." este mai degraba amuzanta decat profunda. "verde crud"... poate e o sintagma la care ar trebui sa renuntam in texte, foarte uzitata. Aritmii, versificatia gresita, text slab. Cu parere de rau, Ialin
pentru textul : Oraș incendiat dePagini