Vă mulțumesc de trecere o să evit pe viitor fluturele care flutură și aripa care scârțâie ,mariana am făcut modificari pe text am schimbat și titlul,o zi frumoasă tuturor.
Eugen, nu prea ai înţeles nimic. Şi pentru că tot suntem la capitolul atitudine - în ultima vreme, ai prostul obicei de-a nu-ţi înţelege (corect) interlocutorii. Nici măcar nuanţa tonului n-o sesizezi.
Cam atât.
Acum revin si eu in aceasta polemica (exemplara) nu ca sa fac celebrity death match cu Virgil contra lui nicodem :-) ci pentru a re-puncta un lucru mult mai simplu decat credinta, credintele, religiile (mai nou stau si ma minunez de istoria secreta a lumii a lui jonathan black) anume ca suntem aici pe un site literar deci scriem si citim literatura iar asta se face de mii de ani. Mai cred ca suntem pe aici (din nou) oameni care stim sa apreciem literatura la fel cum eu savurez vinul negru de dealu mare de exemplu iar virgil probabil a lui yerba mate in buncarul lui anti atomic din dana point :-). Literatura nicodeme, intelegi acest cuvant oare?... si nu bazaconiile din capul tau... daca vrei elucubratii religioase sau de orice fel cauta site-uri ca la ora actuala exista site-uri pentru orice. Si daca vrei sa mai scrii pe aici sau pe oriunde se scrie literatura, tu ai urmatoarea problema trebuie sa-ti iei capul actual (care daca nu il gasesti iti spun eu este prelungirea gatului tau prin care vorbesti atunci cand nu taci) si sa il arunci ca pe un ghemotoc de carpa si sa te rogi apoi la Dumnezeul tau, care o fi ala sa iti dea altul facut din oase capabile de literatura. Andu
E clar că Roxana excelează în proză (cât am văzut până acum, desigur), ceea ce se vede și de aici. Debutul poeziei îl văd cam greoi și complicat scris ("nu știu" cine, ce, cum, dar "știu" altceva, și nu "știu" dacă etc.) Apoi se repetă același lucru cu "te privesc". Imaginile mi se par cam plate toate, am căutat cu lumânarea una care să-mi placă, dar n-am găsit. Pe de altă parte, s-ar putea să fie greșită, totuși, impresia mea, dat fiind faptul că am citit textul în orizontul de așteptare al prozei ei de dinainte, dar cred că nu. Ideea poate fi bună, dar ai grijă să nu fie și poezia înfiorător de cum zici acolo.
Înţeleg şi vă mulţumesc foarte mult.
Corectez chiar acum şi o să-mă străduiesc să nu mai fac greşeli.
Cu toate că e cam greu,deoarece nu sunt român, deşi îmi place această limbă foarte, foarte mult şi încerc să traduc cărţile mele în limba română.
Cu adânc respect!
draga solomon daca ti s-a intamplat ce asteptai, e bine pentru tine, mie de pilda nu mi s-a intamplat ce asteptam. am citit poemul de la prima postare si acum cand iti scriu il citesc cred ca a cincea oara si tot asa tampit ma uit la el ca prima oara. si pentru ca tie iata, ti s-a intamplat ce asteptai sa ti se intample iar mie nu concluzia mea e simpla si directa, sunt un tampit de drept comun. dar totusi pot sa ii doresc pe final asa, simplu si tampit, spor fiului tau la construit castele pe burta ta si mai ales la cantat, insa sa nu ti se faca de la asta prea tare foame solomoane ca o sa te ingrasi poetic pana la nevoia urgenta de liposuctie a grasimilor metaforice si a celulitei delirium tremens. Cu drag, Andu
Otilia, când spuneam "a învăţa", la nivel (meta)liric, a început să fie cel puţin un reflex şi cel mult un clişeu" (a învăţa din iubire/ a învăţa iubirea/ a învăţa din suferinţă, a învăţa că, a învăţa de la, a învăţa prin... şi tot aşa) mă refeream la un fenomen pe care l-am observat de vreo 2-3 ani încoace, la foarte mulţi autori, nu doar la tine. Mi-e greu să văd cum ai putea tu, de una singură, să creezi clişee.
Observ târziu o aiureală cât roata carului care mi-a scăpat în ultimul meu com. Şi anume: ’ Şi nu cred că se poate spune despre el [despre Brâncuşi] că i-a lipsit ceea ce generic se poate numi „Peticul” ’. Care se va citi corect: ’ Şi nu cred că se poate spune despre el [despre Brâncuşi] că i-a lipsit ceea ce generic se poate numi „Poeticul” ’. Mii de scuze.
titlul original a suferit o înfrângere. la celelalte sugestii încă dau târcoale, cu bonfaierul și pila în mână. margas, cum ți se pare titlul văzut din centrul orașului? mulțumesc pentru link.
Ce ritm e ăsta, Ioana? De hip-hop? Simpatic cântec! O să vin și la o poezie, deocamdată am nimerit aici și cânt: "visul nu este realitate", prinde bine!
Aoleu, Bobadil, urât mai vorbești. Nu știu, oare te poți abține? Că na, ai și tu o vârstă, o familie, un job, ești om, nu altceva, right? Mi s-a făcut mie rușine, sincer.
omul care incearcă mai greșeste,insă dacă învață din greșeală este un pas înainte...oricum am multă treabă căt timp sunt numai in șantier,căramizile cuvintelor mele momentan nu sunt bune pentru a construi o poezie perfecta dar consider că poate adaposti un suflet care caută ceva pe măsura lui.
În mare mi-a plăcut. O idee bine condusă și o stare bine conturată.
Totuși, îmi dă senzația unei postări grăbite, fără ultimele retușuri.
Spre exemplu, aș elimina ce e în paranteză: „niciodată nu va mai fi un cer (ca acesta) din bronz.”
„așezați la o măsuță de table/ (din dotarea incintei)”
„te apropii și (dacă te uiți bine)
nu vezi poezie în ochii lor. (și) asta te sperie. îți spui.
acești oameni nu există/ (sunt doar în imaginația ta)
sunt doar proiecții”
„în camera de drogare (în care) e tot timpul iarnă,
(unde) zăpada nu încetează să cadă”
„vedem cât de mult soare/ (cât de multă lumină) / cât de
întinse sunt câmpurile de rapiță (și alte flori
salbatice)”
Ai tendința de a explica prea mult, de a folosi atributivele și nu mai lași loc sugestiei.
Mi-au plăcut imaginile din versurile: „lumina care intră pe fereastră este
prinsă de milioanele de particule de praf.
ca într-o plasă de oțel.”
„cu pături maro și dungi ca pielea unor zebre ucise.”
Nu am alte cuvinte... ,,Domnule conaş Paul Blaj, azi ai reuşit să ne aduci aici, la prânzul luminii cu iarba, sfinţenia cuvântului, să gustăm din hrana sufletului tău, atât de sugestiv numită Memorialul dantelelor galbene”. O poezie care curge din seninul lui Dumnezeu spre marile noastre păcate, până acolo, la următoarea oprelişte a omenirii, singurătatea”, a spus Vasile Sevastre Ghican.
Felicitări, Paul! Mi-e necaz pe geografi, pe topografi că au pus distanţe între oraşe...
Exista posibilitatea ca la inscriere pe site regulamentul sa nu fie citit sau sa fie citit superficial, cu atat mai mult daca este de intindere; ma gandeam daca e o idee buna si aplicabila ca inainte de a-si da acordul si de a primi acceptul, cel care doreste inscrierea sa raspunda la o intrebare al carei raspuns sa fie cuprins in continutul regulamentului.
"pîna când nu mai contează pe care parte a zilei sunt și de-ar fi doar susurul vîntului în care ploile toate nici păsările secundei nu ar stinge mugurii ce cresc în mine" Aici mi se pare ca fuge firul cumva. Iar în penultimul vers aș renunța la "și". Fii, de asemenea, atent la diacritice, nu sunt peste tot folosite, și încearcă să folosești aceeași regulă pentru "î" și "â" (doar un exemplu: "pîna când "). Altfel, atmosfera este reușită.
n-am spus niciodata ca stiu a amesteca culorile potrivit si nici ca liniile desenului poetic sunt clare, exista o stransa legatura intre titlu si text desi nu o vedeti.. hore israel semnifica o chemare catre om spre meditatie iar catre dumnezeu spre ajutor, e o pseudopsalm; subtitlul da numele colectiei. nu contest, poate aveti dreptate cand afirmati faptul ca textul meu e slab si haotic, o sa revin intr-o zi asupra lui, nu e prima data cand elementele ce imi alcatuiesc siragurile au culori si marimi diferite... un fir rosu le leaga chiar daca el nu e mereu la vedere. am recitit textul si mie mi se pare la fel de inteligibil si inchegat incat privesc cu mirare ceea ce imi spuneti. vorbesc aici de destin si sansa pornind de la faptul ca moartea e singurul loz castigator si pentru cei care si-au ratat viata, totodata apare marea ce da o anumita grandoare ceremoniei de inmormantare, marea ca o piramida faraonica, imi pun problema asupra faptului ca desi vorbim despre aceleasi lucruri, le compunem si recompunem diferit in mintea noastra. cred intr-o poetica ce unora li s-ar parea grandomana, sunt adepta spatiilor mari, ample, a gesturilor generoase,intr-o migrare spre dramaturgic a lirismului, sunt mai mult monologuri decat poeme clasice, intr-un stil recitativic, declamator. ar trebui sa ascultati aria hore israel din oratoriul elias de felix mendelssohn-bartholdy... simt in plex minorul lamento al primei parti ...recunosc, gandirea mea vine dinspre muzica, insa o sa ma gandesc la ceea ce mi-ati spus. multumesc de trecere si de lectura. kelaro
Askalon este un cognac bunisor, adrian... sa nu confundam planurile. mergi mai departe si descongestioneaza zona de furie/ura... afirmi lucruri grave. asta se desprinde din text? sau ne stim personal si atunci stii ce spui...!? interesant punct de vedere. vreau sa ramai mai mult asupra lui. pari o persoana care are timp de complezente, deci iti departajezi obiectiv punctul de vedere de subiect. faci afirmatii care trebuie scoase din confuzie. deja imi fac probleme de ce acest text pare plin de ura si furie... astept. revino cu responsabilitate. chiar si impreuna. cati oameni judeci dintre cei care nu-ti seamana...?
Florin, se vede ușurința cu care te desfășori, siguranța și lejeritatea scrisului. Dar tema este mult prea bătută iar mie nu mi se pare că aduci nimic în plus. E scrisă bine poezia, dar nu știu dacă asta este totul. După ce am citit, am rămas cu singurele imagini care spun ceva despre modul tău de abordare a acestui subiect: "dezvelindu-se între degetele tale care au părăsit clapele pianului care l-au abandonat pe vivaldi sub teroarea papilelor gustative de aceea curg insectele afară în soare" și "am coborât de la ultimul etaj direct în mulțime". Și nu înțeleg asta: "cum înfloresc cireșii cum înflorește șoapte".
Dragă Maria !Multumesc mult pentru ,,reguli" , voi tine cont de ele , cu toate ca intrebarea mea Profetului avea o nuantă de aluzie. In fine , spune-mi ,te rog , cum se inchide contul , caci conştientizez, că nu merit să fiu printre voi
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Vă mulțumesc de trecere o să evit pe viitor fluturele care flutură și aripa care scârțâie ,mariana am făcut modificari pe text am schimbat și titlul,o zi frumoasă tuturor.
pentru textul : Doar un timp ne desparte deEugen, nu prea ai înţeles nimic. Şi pentru că tot suntem la capitolul atitudine - în ultima vreme, ai prostul obicei de-a nu-ţi înţelege (corect) interlocutorii. Nici măcar nuanţa tonului n-o sesizezi.
pentru textul : Simbioză deCam atât.
Acum revin si eu in aceasta polemica (exemplara) nu ca sa fac celebrity death match cu Virgil contra lui nicodem :-) ci pentru a re-puncta un lucru mult mai simplu decat credinta, credintele, religiile (mai nou stau si ma minunez de istoria secreta a lumii a lui jonathan black) anume ca suntem aici pe un site literar deci scriem si citim literatura iar asta se face de mii de ani. Mai cred ca suntem pe aici (din nou) oameni care stim sa apreciem literatura la fel cum eu savurez vinul negru de dealu mare de exemplu iar virgil probabil a lui yerba mate in buncarul lui anti atomic din dana point :-). Literatura nicodeme, intelegi acest cuvant oare?... si nu bazaconiile din capul tau... daca vrei elucubratii religioase sau de orice fel cauta site-uri ca la ora actuala exista site-uri pentru orice. Si daca vrei sa mai scrii pe aici sau pe oriunde se scrie literatura, tu ai urmatoarea problema trebuie sa-ti iei capul actual (care daca nu il gasesti iti spun eu este prelungirea gatului tau prin care vorbesti atunci cand nu taci) si sa il arunci ca pe un ghemotoc de carpa si sa te rogi apoi la Dumnezeul tau, care o fi ala sa iti dea altul facut din oase capabile de literatura. Andu
pentru textul : daily trivia - morning vulnerabilities depărerea mea este că singurul lucru care merită apreciat la acest text este ultimul vers. dacă tot textul ar fi fost așa... ar fi fost altceva.
pentru textul : Prea mult nisip din vorbe deşarte deE clar că Roxana excelează în proză (cât am văzut până acum, desigur), ceea ce se vede și de aici. Debutul poeziei îl văd cam greoi și complicat scris ("nu știu" cine, ce, cum, dar "știu" altceva, și nu "știu" dacă etc.) Apoi se repetă același lucru cu "te privesc". Imaginile mi se par cam plate toate, am căutat cu lumânarea una care să-mi placă, dar n-am găsit. Pe de altă parte, s-ar putea să fie greșită, totuși, impresia mea, dat fiind faptul că am citit textul în orizontul de așteptare al prozei ei de dinainte, dar cred că nu. Ideea poate fi bună, dar ai grijă să nu fie și poezia înfiorător de cum zici acolo.
pentru textul : bat la porțile tale și înjur deÎnţeleg şi vă mulţumesc foarte mult.
pentru textul : Onoarea hoţilor de cai 1 deCorectez chiar acum şi o să-mă străduiesc să nu mai fac greşeli.
Cu toate că e cam greu,deoarece nu sunt român, deşi îmi place această limbă foarte, foarte mult şi încerc să traduc cărţile mele în limba română.
Cu adânc respect!
draga solomon daca ti s-a intamplat ce asteptai, e bine pentru tine, mie de pilda nu mi s-a intamplat ce asteptam. am citit poemul de la prima postare si acum cand iti scriu il citesc cred ca a cincea oara si tot asa tampit ma uit la el ca prima oara. si pentru ca tie iata, ti s-a intamplat ce asteptai sa ti se intample iar mie nu concluzia mea e simpla si directa, sunt un tampit de drept comun. dar totusi pot sa ii doresc pe final asa, simplu si tampit, spor fiului tau la construit castele pe burta ta si mai ales la cantat, insa sa nu ti se faca de la asta prea tare foame solomoane ca o sa te ingrasi poetic pana la nevoia urgenta de liposuctie a grasimilor metaforice si a celulitei delirium tremens. Cu drag, Andu
pentru textul : gourmet defără a şti...
pierderea cunoștinței - pierderea conştiinţei, mai degrabă.
pentru textul : despre fructul cunoașterii dema tem ca incadrarea corecta este „Arte plastice & arhitectură”. Aceasta nu este „Digital art”.
pentru textul : Restaurare picturi... amintiri deMi-a plăcut ideea antagonismului estetic. Fain.
Mi-a amintit de:
"Delicateţe: un crocodil prin tină, cărându-şi puii-n gură".
pentru textul : spring roll deeu am incredere in comentariile tale. danke!
pentru textul : candelabrele deit is not so often that you can say the title goes in tune with the text. not but here. for this a golden nib.
pentru textul : Cold guitar deOtilia, când spuneam "a învăţa", la nivel (meta)liric, a început să fie cel puţin un reflex şi cel mult un clişeu" (a învăţa din iubire/ a învăţa iubirea/ a învăţa din suferinţă, a învăţa că, a învăţa de la, a învăţa prin... şi tot aşa) mă refeream la un fenomen pe care l-am observat de vreo 2-3 ani încoace, la foarte mulţi autori, nu doar la tine. Mi-e greu să văd cum ai putea tu, de una singură, să creezi clişee.
pentru textul : caută-mă în omul acela deObserv târziu o aiureală cât roata carului care mi-a scăpat în ultimul meu com. Şi anume: ’ Şi nu cred că se poate spune despre el [despre Brâncuşi] că i-a lipsit ceea ce generic se poate numi „Peticul” ’. Care se va citi corect: ’ Şi nu cred că se poate spune despre el [despre Brâncuşi] că i-a lipsit ceea ce generic se poate numi „Poeticul” ’. Mii de scuze.
pentru textul : oolong tea deacel zero cred că nu e înţeles. cam atât
pentru textul : nu sunt Hilbert demerci pentru corectări.
urîţilor,sînteţi atât de frumoşi! Felicitări!
aţi putea să-i numiţi pe toti cei prezenţi ca un fel de notă informatoare?
pentru textul : Cenaclul Virtualia - prima generaţie de poeţi "post-apocaliptici" deSilvia iti multumesc.
pentru textul : prin fereastra trenului roșu devlad iti multumesc si tie. e un semn pe care o sa-l port in buzunarul de la piept. stii, nu?
titlul original a suferit o înfrângere. la celelalte sugestii încă dau târcoale, cu bonfaierul și pila în mână. margas, cum ți se pare titlul văzut din centrul orașului? mulțumesc pentru link.
pentru textul : cu urechea lipită de al nouălea cer deCe ritm e ăsta, Ioana? De hip-hop? Simpatic cântec! O să vin și la o poezie, deocamdată am nimerit aici și cânt: "visul nu este realitate", prinde bine!
pentru textul : trăiesc periculos deAoleu, Bobadil, urât mai vorbești. Nu știu, oare te poți abține? Că na, ai și tu o vârstă, o familie, un job, ești om, nu altceva, right? Mi s-a făcut mie rușine, sincer.
pentru textul : viața mea deomul care incearcă mai greșeste,insă dacă învață din greșeală este un pas înainte...oricum am multă treabă căt timp sunt numai in șantier,căramizile cuvintelor mele momentan nu sunt bune pentru a construi o poezie perfecta dar consider că poate adaposti un suflet care caută ceva pe măsura lui.
pentru textul : Vorbe pe la spate deÎn mare mi-a plăcut. O idee bine condusă și o stare bine conturată.
Totuși, îmi dă senzația unei postări grăbite, fără ultimele retușuri.
Spre exemplu, aș elimina ce e în paranteză:
„niciodată nu va mai fi un cer (ca acesta) din bronz.”
„așezați la o măsuță de table/ (din dotarea incintei)”
„te apropii și (dacă te uiți bine)
nu vezi poezie în ochii lor. (și) asta te sperie. îți spui.
acești oameni nu există/ (sunt doar în imaginația ta)
sunt doar proiecții”
„în camera de drogare (în care) e tot timpul iarnă,
(unde) zăpada nu încetează să cadă”
„vedem cât de mult soare/ (cât de multă lumină) / cât de
întinse sunt câmpurile de rapiță (și alte flori
salbatice)”
Ai tendința de a explica prea mult, de a folosi atributivele și nu mai lași loc sugestiei.
Mi-au plăcut imaginile din versurile:
„lumina care intră pe fereastră este
prinsă de milioanele de particule de praf.
ca într-o plasă de oțel.”
„cu pături maro și dungi ca pielea unor zebre ucise.”
De asemenea, mi-a plăcut finalul (ideea).
pentru textul : one day, baby, we'll be old deNu am alte cuvinte... ,,Domnule conaş Paul Blaj, azi ai reuşit să ne aduci aici, la prânzul luminii cu iarba, sfinţenia cuvântului, să gustăm din hrana sufletului tău, atât de sugestiv numită Memorialul dantelelor galbene”. O poezie care curge din seninul lui Dumnezeu spre marile noastre păcate, până acolo, la următoarea oprelişte a omenirii, singurătatea”, a spus Vasile Sevastre Ghican.
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” deFelicitări, Paul! Mi-e necaz pe geografi, pe topografi că au pus distanţe între oraşe...
Exista posibilitatea ca la inscriere pe site regulamentul sa nu fie citit sau sa fie citit superficial, cu atat mai mult daca este de intindere; ma gandeam daca e o idee buna si aplicabila ca inainte de a-si da acordul si de a primi acceptul, cel care doreste inscrierea sa raspunda la o intrebare al carei raspuns sa fie cuprins in continutul regulamentului.
pentru textul : transfigurare hermeneia.com - partea a IV a de"pîna când nu mai contează pe care parte a zilei sunt și de-ar fi doar susurul vîntului în care ploile toate nici păsările secundei nu ar stinge mugurii ce cresc în mine" Aici mi se pare ca fuge firul cumva. Iar în penultimul vers aș renunța la "și". Fii, de asemenea, atent la diacritice, nu sunt peste tot folosite, și încearcă să folosești aceeași regulă pentru "î" și "â" (doar un exemplu: "pîna când "). Altfel, atmosfera este reușită.
pentru textul : Fugă peste creste de maci den-am spus niciodata ca stiu a amesteca culorile potrivit si nici ca liniile desenului poetic sunt clare, exista o stransa legatura intre titlu si text desi nu o vedeti.. hore israel semnifica o chemare catre om spre meditatie iar catre dumnezeu spre ajutor, e o pseudopsalm; subtitlul da numele colectiei. nu contest, poate aveti dreptate cand afirmati faptul ca textul meu e slab si haotic, o sa revin intr-o zi asupra lui, nu e prima data cand elementele ce imi alcatuiesc siragurile au culori si marimi diferite... un fir rosu le leaga chiar daca el nu e mereu la vedere. am recitit textul si mie mi se pare la fel de inteligibil si inchegat incat privesc cu mirare ceea ce imi spuneti. vorbesc aici de destin si sansa pornind de la faptul ca moartea e singurul loz castigator si pentru cei care si-au ratat viata, totodata apare marea ce da o anumita grandoare ceremoniei de inmormantare, marea ca o piramida faraonica, imi pun problema asupra faptului ca desi vorbim despre aceleasi lucruri, le compunem si recompunem diferit in mintea noastra. cred intr-o poetica ce unora li s-ar parea grandomana, sunt adepta spatiilor mari, ample, a gesturilor generoase,intr-o migrare spre dramaturgic a lirismului, sunt mai mult monologuri decat poeme clasice, intr-un stil recitativic, declamator. ar trebui sa ascultati aria hore israel din oratoriul elias de felix mendelssohn-bartholdy... simt in plex minorul lamento al primei parti ...recunosc, gandirea mea vine dinspre muzica, insa o sa ma gandesc la ceea ce mi-ati spus. multumesc de trecere si de lectura. kelaro
pentru textul : Höre Israel deAskalon este un cognac bunisor, adrian... sa nu confundam planurile. mergi mai departe si descongestioneaza zona de furie/ura... afirmi lucruri grave. asta se desprinde din text? sau ne stim personal si atunci stii ce spui...!? interesant punct de vedere. vreau sa ramai mai mult asupra lui. pari o persoana care are timp de complezente, deci iti departajezi obiectiv punctul de vedere de subiect. faci afirmatii care trebuie scoase din confuzie. deja imi fac probleme de ce acest text pare plin de ura si furie... astept. revino cu responsabilitate. chiar si impreuna. cati oameni judeci dintre cei care nu-ti seamana...?
pentru textul : askalon deFlorin, se vede ușurința cu care te desfășori, siguranța și lejeritatea scrisului. Dar tema este mult prea bătută iar mie nu mi se pare că aduci nimic în plus. E scrisă bine poezia, dar nu știu dacă asta este totul. După ce am citit, am rămas cu singurele imagini care spun ceva despre modul tău de abordare a acestui subiect: "dezvelindu-se între degetele tale care au părăsit clapele pianului care l-au abandonat pe vivaldi sub teroarea papilelor gustative de aceea curg insectele afară în soare" și "am coborât de la ultimul etaj direct în mulțime". Și nu înțeleg asta: "cum înfloresc cireșii cum înflorește șoapte".
pentru textul : Același joc deEl si ea... imi e cunoscuta povestea... faina si dinamica imaginea aceea cu umbrele... aproape samanica.
pentru textul : îşi spunea singură şi cam atât deDragă Maria !Multumesc mult pentru ,,reguli" , voi tine cont de ele , cu toate ca intrebarea mea Profetului avea o nuantă de aluzie. In fine , spune-mi ,te rog , cum se inchide contul , caci conştientizez, că nu merit să fiu printre voi
pentru textul : nebunul se priveşte în oglindă dePagini