Emiemi, m-aș bucura dacă ai fi mai explicit ,pentru că ai intrat pe tărâmul sensibil al creației poetice care plutește într-un univers cu legi imponderabile și efemere. Dacă o poezie ar fi coerentă în sensul că toți cititorii ar înțelege același lucru, ea ar trebui expulzată într-o formulă matematică. Mulțumesc pentru trecere
Splendid, de mult nu m-a mai mișcat așa un poem, adevărat, matur, tristețe într-un spațiu familiar. Am sentimentul că aș strica spunând mai mult. Sper să nu trebuiască să justific.
Îmi place, integral, cu excepția primului vers, unde ar fi fost mai bine - ca muzicalitate - "orașul a pierdut în mine". Nu se pierde nimic nici din sens, nici din poetic, nici din imagine, dacă schimbi. Iar finalul este elegant, sobru și ușor melancolic-detașat. Un poem pe gustul meu, recunosc.
corect, Cristina. după mai multe frământări şi căutături pe google am realizat greşala. eu fusesem sigur că înşcolare şi şcolare e acelaşi lucru şi că a plagiariza şi a plagia, de asemenea. am schimbat.
la ultima observaţie nu sunt sigur încă. "ţi-a ieşi"ul ăsta se vrea o formă prescurtată a lui îţi va ieşi. nu-mi place nici forma populară, nici ţi-a ieşit. îl mai las să fermenteze un pic, apoi voi vedea. mulţumesc de trecere şi observaţii.
citesc si imi dau seama ca bobadil isi defineste clar un stil. chiar si modul in care isi incepe textele si felul in care le incheie, simtul masurat, usor ironic al metaforei. remarc "ochii tai de apa". cred ca iti dai seama ca aici e si metafora si misticism oriental. mi-ai amintit de "confesiunile unei gheishe"
mă bucur să te regăsesc aici cu acest text, care știi că îmi place. Vei fi bine citit și apreciat, vizionări mai puține dar de calitate, ai să vezi. Bine ai venit!
Succes! :)
sunt patru metafore constitutive, intocmai ca patru puncte cardinale. nu stiu daca le-ai gandit structural sau ai fost doar vrajita de farmecul vorbelor, dar secunda asta de inspiratie a ta mie imi ia o ora de gandire. ai patru etape de autopatrundere, patru elementi telescopici care intra unul in celalalt pentru a crea spatiul de desfasurare al frumosului, al viului, al lucrului care alearga rapid. dimensiunea temporala finala pune poemul tau intr-un cadran in care sistemul de referinta vertical este clipa si orizontal implinirea. frugalitatea fericirii, sentimentul neinplinirii sunt insa oglindiri ale inimii tare tinere. totusi pentru inspiratie remarc efortul tau. e primul meu semn galben aici.
sancho, ha ha! oricum nu iti era adresat comentariul respectiv; vorbeam la modul general. ca sa intelegi de ce, iti recomand sa citesti "babele ele poetesele". iar despre virtualia, iti spun, ca doar am trecut pe acolo, nu misca nimic pe plan literar. de unde sa ai progres daca nimeni nu are curajul sa puna punctul pe i si sa zica: "dom'le, scrii prost. scrii foarte, foarte prost", atunci cand e cazul asa, e ok, se intîlneste lumea o data, de doua ori pe an, se servesc sarațele, mai glumim, mai zîmbim... dar numai progres literar nu e. iar pentru sarațele, poate ca o sa vin si anul asta la virtualia, n-am nimic impotrivă-i. mai sus n-am fost deloc ofensiv, ci am intrebat cît se poate de prieteneste: e o reuniune a gospodinelor? va merge pe aceeasi nota? sau sa ne asteptam la ceva vînă (literara), asa, ca de editie aniversara...
Ani, multumesc de interpretare. Personal, acest text e un text al transformarii, al maturizarii. Cana sparta reprezinta trecerea, iar mama-pasare intervine acolo unde incepe zborul de unul singur-maturizarea.
eu am o nedumerire. pictorii spun că negru nu este o culoare, la fel cum nu este nici albul. dacă ceva nu e negru, nu rămâne să fie decât o nuanță de gri? "cea mai neagră" ce este atunci? dincolo de non-culori găsesc culori în poemul acesta. mă întreb dacă există și "piază nefunestă"...
hehe! ma gandeam sa umblu si pe-aci o leaca, sa vad, precum spui, ce si cum:) tare-s curios daca se poate spune si astfel ce-am spus pana acum altfel. desi...
Faina imagine... m-a prins. E un vizual cu sentiment curat, fara complicatii inutile. As fi evitat exprimarea din final pentru ca mi se pare ca este in contradictie cu nota generala a poemului printr-o impersonalizare. "si nu SE MAI VEDE lumina" Eu am spus de multe ori dar se pare ca niciodata nu e tarziu sa mai spui o data, in poezie adresarea este foarte importanta, mult mai importanta decat in proza, stiu ca suna ciudat, dar cu o chestie din asta poti sa pierzi cititorul daca nu o incadrezi cum trebuie in indicatia "regizorala". Eu stiu ca tu stii ca eu stiu ca tu stii ce vreau sa zic :-) Un poem bun. Andu
„de parca”, „intunecat”
este „țiiiiiiiii”, nu cumva „țip”?
corectează astea, te rog, să pot scoate textul de la Șantier. și dacă ai înlocui „forța” de la „ultima forță” cu altceva... cred că ar fi un punct în plus pentru text.
ceva scărțîie. dacă-n trupul tînăr de femeie sălășluiește un bătrîn, nu pricep ce-i cu și/sau de unde fericirea aceea (gratuită ??). fericit bătrînul? fericită femeia trup? de ce? și-apoi farsa din ultimul vers - fie oglinda amintită are puteri magice, fie-s eu mai grea de cap!
Te durea capul: si-ai aruncat in noi, caii tai de fier sa na zgiltiie creierii si-asa zgiltiiti de cintarea cintarilor de neagra sulamita de regele david prinzind scorpioni si de solomon cu miile lui de neveste. Ne-ai facut hypodromul migrenolor tale nocturne si culmea, in marele nostru mazochism respectuos ne-a mai si placut. dupa aia, presupun c-ai adormit fericit lasindu-ne sa verificam daca intr-adevar somnul ratiunii naste copite de fier.
Cristina, mulţumesc pentru impresii. Sugestia ta nu-i rea, dar poemul trebuie reconstruit din temelie dacă schimbi timpurile.
Te felicit şi eu la rându-mi pentru că ai descoperit cheia din final. Asta da atenţie. Şi nu numai...:)
Îmi pare rău că ţi-am creat falsa impresie că aş fi irascibil dacă mi se fac observaţii întemeiate. Te asigur că primesc întotdeauna cu atenţie şi respect orice observaţie onestă şi interesantă.
Cred ca Andu se refera la piesa "Ranitul dintre linii". Si pe mine m-a dus cu gandul, prima strofa, la acea piesa. Iar a doua strofa, la Titanic cu DiCaprio in varianta feminina. Strofa a treia imi aminteste de Cold Mountain in varianta horror. Iata ce inseamna sa ai cultura cinematografica =)). Glumesc. Doar ca traim intr-un timp in care cultura si civilizatia cinema a depasit-o pe cea a poeziei. In definitiv, este un poem trist, realist, cu un final inedit. Drept pentru care dau o penita, pentru ziua aceea de maine, care exista doar pentru poezie, pentru totdeauna.
Andule...mie mi-a placut ca ti-a placut dar nu-mi place ca stai pe margine si ne numeri! :) te lasa inima sa privesti un meci unde "se confrunta" un luptoator de categorie grea si unul de la categoria musca? sau stai sa vezi cand trebuie sa arunci prosopul? :)) hai incoace mai bine si spune-mi: gasim sensul prin non-sens ori mai bine cautam acul in Carul Mare?
mie nu mi se pare nici lung, nici repetitiv, nici obositor. doar prescurtarea aceea din subtitlu ma irita (anume ideea ca poezia ar fi "stiintifica", chiar admitandu-i "fantasticul").
dar Edenul acesta desertic mi-a placut, e bine schitat. ce as scoate sunt prea explicativele, in opinia mea
"derutat omul
se simte neajutorat"
din textul ăsta mi-a rămas 'inima îmi bătea ca un vecin în țeavă' tot e ceva la urma urmei! celelalte chestii, comparațiile cu berea băută mai devreme sau mai târziu de exemplu sunt penibile dar totuși m-au făcut să zâmbesc... deci, ce să zic, insistă poate iese și altceva decât o glumă sau o manea.
ca unul a cărui imagine, persoană și identitate a fost probabil de cele mai multe ori parodiată grafic de Vlad pe aici, nu pot să spun decît că sînt oarecum dezamăgit de obfuscarea aparenta pe care o observ la Margas. părerea mea este că luatul ăsta prea tare în serios poate dăuna pe termen lung. eu întotdeauna am privit parodizarea lui grafică drept un mod inteligent (și chiar elegant) de a mai descreți frunțile. dar dacă unii țin cu tot dinadinsul să rămînă încleștați, probabil că n-are nici un rost să ne așteptăm la mai mult.
Dorin, Wikipedia este un website creat prin munca donata de multi voluntari si ca orice efort comun mai are si erori. Ce ai gasit tu este o banala eroare pe internet. Mai exista milioane. Daca tu crezi ca este o gaselnita inteligenta, eu nu te pot impiedica. Dar nu te astepta sa te credem. In ce priveste autocomentariul tau as mentiona ca nu inteleg care ar fi diferenta intre simbol si simbol fundamental (in afara de intentia unei retorici inutile). Personal nici nu cred ca crestinismul are simboluri dar asta e parerea mea.
pe alocuri textul nu este neaparat prost. păcat ca ai alunecat în prea multă contextualizare. ar fi trebuit să fii mult mai exigent încercînd să scrii „din cauza contextului electoral” și nu „despre el”
Problema cacofoniei nu s-a rezolvat tocmai bine, întrucât s-a creat acolo, prin suprimarea lui "ca", o exprimare deficitară. Pot argumenta asta şi gramatical: e vorba de conjuncţia "ca...să", care nu poate fi utilizată pe jumătate. Corect ar fi fost (dar nu ştiu dacă şi potrivit în poezie) "de teamă să nu poată vedea ceilalţi o inimă etc.".
N-am vrut să fiu ironic (dar e posibil să fi fost).
"Poveste cu gust de toamnă târzie" e frumos, dar s-a mai spus (şi nu o dată). Finalul trebuie lucrat şi, ca să zic aşa, depoetizat. Dar în aşa fel încât a el să reprezinte, totuşi, o culminaţie a textului.
Asta nu e însă treaba comentatorilor (şi nicidecum a criticilor), ci a poetului.
În sfârşit, când am vorbit de atracţia către poetizarea excesiva şi necesitatea de a fugi de clişeu, am făcut nu doar o observaţie cu privire la text, dar şi una de ordin general.
Nu prea are cum să meargă la dativ, pentru că are deja un acuzativ imediat după. Ar trebui să folosești forma nearticulată, "grădină botanică..." (lumii, de exemplu). Dacă tu consideri că este un poem de referință, lucrează-l.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Emiemi, m-aș bucura dacă ai fi mai explicit ,pentru că ai intrat pe tărâmul sensibil al creației poetice care plutește într-un univers cu legi imponderabile și efemere. Dacă o poezie ar fi coerentă în sensul că toți cititorii ar înțelege același lucru, ea ar trebui expulzată într-o formulă matematică. Mulțumesc pentru trecere
pentru textul : pântecele absidei deSplendid, de mult nu m-a mai mișcat așa un poem, adevărat, matur, tristețe într-un spațiu familiar. Am sentimentul că aș strica spunând mai mult. Sper să nu trebuiască să justific.
pentru textul : al doilea cîntec de dragoste deÎmi place, integral, cu excepția primului vers, unde ar fi fost mai bine - ca muzicalitate - "orașul a pierdut în mine". Nu se pierde nimic nici din sens, nici din poetic, nici din imagine, dacă schimbi. Iar finalul este elegant, sobru și ușor melancolic-detașat. Un poem pe gustul meu, recunosc.
pentru textul : toamnă de mai decorect, Cristina. după mai multe frământări şi căutături pe google am realizat greşala. eu fusesem sigur că înşcolare şi şcolare e acelaşi lucru şi că a plagiariza şi a plagia, de asemenea. am schimbat.
pentru textul : până una alta dela ultima observaţie nu sunt sigur încă. "ţi-a ieşi"ul ăsta se vrea o formă prescurtată a lui îţi va ieşi. nu-mi place nici forma populară, nici ţi-a ieşit. îl mai las să fermenteze un pic, apoi voi vedea. mulţumesc de trecere şi observaţii.
Rog editorul care a mutat acest text în șantier să îmi explice gestul său. Eugen.
pentru textul : Penumbra pumnului binevoitor(II) deai dreptate. desi sa-ar putea sa nu iti placa nici varianta asta. dar e ceva ce imi imaginez iar cuvintele sint putine.
pentru textul : indie decitesc si imi dau seama ca bobadil isi defineste clar un stil. chiar si modul in care isi incepe textele si felul in care le incheie, simtul masurat, usor ironic al metaforei. remarc "ochii tai de apa". cred ca iti dai seama ca aici e si metafora si misticism oriental. mi-ai amintit de "confesiunile unei gheishe"
pentru textul : heaven demă bucur să te regăsesc aici cu acest text, care știi că îmi place. Vei fi bine citit și apreciat, vizionări mai puține dar de calitate, ai să vezi. Bine ai venit!
pentru textul : Arahnia deSucces! :)
părerea mea este că textul de mai sus este cam 30% (dacă e să ne apucăm de procente) bacovian. restul îmi pare mult prea zornăitor.
pentru textul : balada ploilor pierdute 3 desunt patru metafore constitutive, intocmai ca patru puncte cardinale. nu stiu daca le-ai gandit structural sau ai fost doar vrajita de farmecul vorbelor, dar secunda asta de inspiratie a ta mie imi ia o ora de gandire. ai patru etape de autopatrundere, patru elementi telescopici care intra unul in celalalt pentru a crea spatiul de desfasurare al frumosului, al viului, al lucrului care alearga rapid. dimensiunea temporala finala pune poemul tau intr-un cadran in care sistemul de referinta vertical este clipa si orizontal implinirea. frugalitatea fericirii, sentimentul neinplinirii sunt insa oglindiri ale inimii tare tinere. totusi pentru inspiratie remarc efortul tau. e primul meu semn galben aici.
pentru textul : Oarecum desancho, ha ha! oricum nu iti era adresat comentariul respectiv; vorbeam la modul general. ca sa intelegi de ce, iti recomand sa citesti "babele ele poetesele". iar despre virtualia, iti spun, ca doar am trecut pe acolo, nu misca nimic pe plan literar. de unde sa ai progres daca nimeni nu are curajul sa puna punctul pe i si sa zica: "dom'le, scrii prost. scrii foarte, foarte prost", atunci cand e cazul asa, e ok, se intîlneste lumea o data, de doua ori pe an, se servesc sarațele, mai glumim, mai zîmbim... dar numai progres literar nu e. iar pentru sarațele, poate ca o sa vin si anul asta la virtualia, n-am nimic impotrivă-i. mai sus n-am fost deloc ofensiv, ci am intrebat cît se poate de prieteneste: e o reuniune a gospodinelor? va merge pe aceeasi nota? sau sa ne asteptam la ceva vînă (literara), asa, ca de editie aniversara...
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a deAni, multumesc de interpretare. Personal, acest text e un text al transformarii, al maturizarii. Cana sparta reprezinta trecerea, iar mama-pasare intervine acolo unde incepe zborul de unul singur-maturizarea.
pentru textul : peronul nr. 2 deeu am o nedumerire. pictorii spun că negru nu este o culoare, la fel cum nu este nici albul. dacă ceva nu e negru, nu rămâne să fie decât o nuanță de gri? "cea mai neagră" ce este atunci? dincolo de non-culori găsesc culori în poemul acesta. mă întreb dacă există și "piază nefunestă"...
pentru textul : Închisoarea luminii dehehe! ma gandeam sa umblu si pe-aci o leaca, sa vad, precum spui, ce si cum:) tare-s curios daca se poate spune si astfel ce-am spus pana acum altfel. desi...
pentru textul : pre post și ne viziune deFaina imagine... m-a prins. E un vizual cu sentiment curat, fara complicatii inutile. As fi evitat exprimarea din final pentru ca mi se pare ca este in contradictie cu nota generala a poemului printr-o impersonalizare. "si nu SE MAI VEDE lumina" Eu am spus de multe ori dar se pare ca niciodata nu e tarziu sa mai spui o data, in poezie adresarea este foarte importanta, mult mai importanta decat in proza, stiu ca suna ciudat, dar cu o chestie din asta poti sa pierzi cititorul daca nu o incadrezi cum trebuie in indicatia "regizorala". Eu stiu ca tu stii ca eu stiu ca tu stii ce vreau sa zic :-) Un poem bun. Andu
pentru textul : noname@duende dezilele astea sunt zen. nu vreau lupte inspirationale inalte. ma intereseaza soarta furnicilor si a gandacilor de bucatarie. sunt muze mai simpatice.
pentru textul : prin absurd, caii oanei pellea de„de parca”, „intunecat”
este „țiiiiiiiii”, nu cumva „țip”?
corectează astea, te rog, să pot scoate textul de la Șantier. și dacă ai înlocui „forța” de la „ultima forță” cu altceva... cred că ar fi un punct în plus pentru text.
pentru textul : ieşită din context deceva scărțîie. dacă-n trupul tînăr de femeie sălășluiește un bătrîn, nu pricep ce-i cu și/sau de unde fericirea aceea (gratuită ??). fericit bătrînul? fericită femeia trup? de ce? și-apoi farsa din ultimul vers - fie oglinda amintită are puteri magice, fie-s eu mai grea de cap!
pentru textul : Suflet androgin deTe durea capul: si-ai aruncat in noi, caii tai de fier sa na zgiltiie creierii si-asa zgiltiiti de cintarea cintarilor de neagra sulamita de regele david prinzind scorpioni si de solomon cu miile lui de neveste. Ne-ai facut hypodromul migrenolor tale nocturne si culmea, in marele nostru mazochism respectuos ne-a mai si placut. dupa aia, presupun c-ai adormit fericit lasindu-ne sa verificam daca intr-adevar somnul ratiunii naste copite de fier.
pentru textul : noaptea cailor de fier deCristina, mulţumesc pentru impresii. Sugestia ta nu-i rea, dar poemul trebuie reconstruit din temelie dacă schimbi timpurile.
Te felicit şi eu la rându-mi pentru că ai descoperit cheia din final. Asta da atenţie. Şi nu numai...:)
Îmi pare rău că ţi-am creat falsa impresie că aş fi irascibil dacă mi se fac observaţii întemeiate. Te asigur că primesc întotdeauna cu atenţie şi respect orice observaţie onestă şi interesantă.
Cu stimă
pentru textul : angelo-mahie deCred ca Andu se refera la piesa "Ranitul dintre linii". Si pe mine m-a dus cu gandul, prima strofa, la acea piesa. Iar a doua strofa, la Titanic cu DiCaprio in varianta feminina. Strofa a treia imi aminteste de Cold Mountain in varianta horror. Iata ce inseamna sa ai cultura cinematografica =)). Glumesc. Doar ca traim intr-un timp in care cultura si civilizatia cinema a depasit-o pe cea a poeziei. In definitiv, este un poem trist, realist, cu un final inedit. Drept pentru care dau o penita, pentru ziua aceea de maine, care exista doar pentru poezie, pentru totdeauna.
pentru textul : Soldatul părăsit de soartă și iubita teiului înflorit deAndule...mie mi-a placut ca ti-a placut dar nu-mi place ca stai pe margine si ne numeri! :) te lasa inima sa privesti un meci unde "se confrunta" un luptoator de categorie grea si unul de la categoria musca? sau stai sa vezi cand trebuie sa arunci prosopul? :)) hai incoace mai bine si spune-mi: gasim sensul prin non-sens ori mai bine cautam acul in Carul Mare?
pentru textul : (3) Câte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Primul intermezzo: Caragiale & fizica cuantică & dialetheismul demie nu mi se pare nici lung, nici repetitiv, nici obositor. doar prescurtarea aceea din subtitlu ma irita (anume ideea ca poezia ar fi "stiintifica", chiar admitandu-i "fantasticul").
dar Edenul acesta desertic mi-a placut, e bine schitat. ce as scoate sunt prea explicativele, in opinia mea
pentru textul : Nisip de"derutat omul
se simte neajutorat"
merçi beaucoup yester!
pentru textul : la septicémie de la mémoire dedin textul ăsta mi-a rămas 'inima îmi bătea ca un vecin în țeavă' tot e ceva la urma urmei! celelalte chestii, comparațiile cu berea băută mai devreme sau mai târziu de exemplu sunt penibile dar totuși m-au făcut să zâmbesc... deci, ce să zic, insistă poate iese și altceva decât o glumă sau o manea.
pentru textul : îndrăzneşte-mă deca unul a cărui imagine, persoană și identitate a fost probabil de cele mai multe ori parodiată grafic de Vlad pe aici, nu pot să spun decît că sînt oarecum dezamăgit de obfuscarea aparenta pe care o observ la Margas. părerea mea este că luatul ăsta prea tare în serios poate dăuna pe termen lung. eu întotdeauna am privit parodizarea lui grafică drept un mod inteligent (și chiar elegant) de a mai descreți frunțile. dar dacă unii țin cu tot dinadinsul să rămînă încleștați, probabil că n-are nici un rost să ne așteptăm la mai mult.
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete deDorin, Wikipedia este un website creat prin munca donata de multi voluntari si ca orice efort comun mai are si erori. Ce ai gasit tu este o banala eroare pe internet. Mai exista milioane. Daca tu crezi ca este o gaselnita inteligenta, eu nu te pot impiedica. Dar nu te astepta sa te credem. In ce priveste autocomentariul tau as mentiona ca nu inteleg care ar fi diferenta intre simbol si simbol fundamental (in afara de intentia unei retorici inutile). Personal nici nu cred ca crestinismul are simboluri dar asta e parerea mea.
pentru textul : rosario depe alocuri textul nu este neaparat prost. păcat ca ai alunecat în prea multă contextualizare. ar fi trebuit să fii mult mai exigent încercînd să scrii „din cauza contextului electoral” și nu „despre el”
pentru textul : Trădarea e semnul apocaliptic deProblema cacofoniei nu s-a rezolvat tocmai bine, întrucât s-a creat acolo, prin suprimarea lui "ca", o exprimare deficitară. Pot argumenta asta şi gramatical: e vorba de conjuncţia "ca...să", care nu poate fi utilizată pe jumătate. Corect ar fi fost (dar nu ştiu dacă şi potrivit în poezie) "de teamă să nu poată vedea ceilalţi o inimă etc.".
pentru textul : le pouvoir des mots deN-am vrut să fiu ironic (dar e posibil să fi fost).
"Poveste cu gust de toamnă târzie" e frumos, dar s-a mai spus (şi nu o dată). Finalul trebuie lucrat şi, ca să zic aşa, depoetizat. Dar în aşa fel încât a el să reprezinte, totuşi, o culminaţie a textului.
Asta nu e însă treaba comentatorilor (şi nicidecum a criticilor), ci a poetului.
În sfârşit, când am vorbit de atracţia către poetizarea excesiva şi necesitatea de a fugi de clişeu, am făcut nu doar o observaţie cu privire la text, dar şi una de ordin general.
Nu prea are cum să meargă la dativ, pentru că are deja un acuzativ imediat după. Ar trebui să folosești forma nearticulată, "grădină botanică..." (lumii, de exemplu). Dacă tu consideri că este un poem de referință, lucrează-l.
pentru textul : Ursul panda din grădina de bambus dePagini