O citesc demult pe Maricica. O citesc mereu, fără să las, în general, semne. A crescut mult. Ori, poate, am crescut eu, ca cititor. Poezia ei, aproape perfect echilibrată între metafizic şi analitic, realitate şi onirism, în fond, între stare şi "cerebralism", are mereu ceva de spus. Un spus liniştit, ne/invaziv, cumpatat şi umil, dar fără conotaţii religioase. Maricica este un autor valoros, cu mult bun simţ. Consider că prezenţa ei pe Hermeneia este un motiv valoric; prezenţe ca acestea să tot fie.
Virgil, mulțumesc, da, ai sesizat bine, în ultimul timp îmi exprim altfel stările. Și, da, ai dreptate cu ultimele 2 versuri, ies din ritmul ansamblului. O să văd cum fac, ori renunț, ori le modific. Mulțumesc și pentru foto alăturată poeziei de pe prima pagină, este acordată foarte fin la ceea ce am este scris.
Aranca, te avertizez pentru prima data ca ceea ce faci aici e atac la persoana. Camelia nu si-a configurat profilul in pagina pentru ca tu sa te legi de zodia sau studiile ei (agresiune care nu are nici o legatura cu textul de mai sus). Ar fi decent si civilizat sa iti ceri scuzele de rigoare.
am spus si in alta parte... ,,e o vreme ciudata... in zig/zag au disparut de pe tablă un rege, un nebun si un turn... pintea, pittiș, arăpașu... pur și simplu au primit un telefon, și-au luat în grabă sufletul în brațe și s-au aruncat în tren ... spre o gară unde îi aștepta înfrigurat... un prieten actorul a deschis porțile raiului cu monologul lui hamlet, trubadurul a dat drumul unui colibri iar bătrânul a binecuvântat fericit ca un copil cerurile, stand de veghe la far... patriarhul merita nu onorul lumesc ci pe cel ceresc... chiar daca a gresit, Dumnezeu i/a dat timp sa/si repare greseala, un om care si/a dedicat viata monahismului nu putea fi un turnator si un demolator de biserici ... traiesc sentimentul straniu ca noi romanii realizam cam care ne sunt valorile dupa ce le pierdem... ceea ce putini stiu e faptul ca teoctist I in ciuda rangului inalt a ramas adeptul unei vieti simple, nu era mofturos dimpotriva la 92 de ani avea candoarea pruncului abia plecat de acasa sa fie o viata si in viata de dupa viata, rob Domnului... in ceea ce priveste corectitudinea exprimarii drei..s/a pierdut undeva in coafura cu prea mult fixativ... pentru privitorii evenimentului, tvr a avut ispiratia de a lasa omului aer sa respire, nesufocandu/ l cu comentarii din minut in minut, iar un alt plus l/a avut prin prezenta de spirit a domnului titi dinca... ale carui interventii au fost remarcabile ... e greu sa fii in fata ecranului si sa stii ca e maxima audienta ... iar tu sa o dai in bara... nimeni nu s/a nascut invatat...iar apoi bernard show spunea ,,tre sa te faci de ras ca sa scrii bine'' eu am sa zic... tre sa te faci de ras ca sa vorbesti corect... patriotismul ar putea fi in cazul de fata ...sa respectam limba si scrisul conform celor mai inalte standare ale academiei... daca unii pocesc limba nu are rost sa o mutilam si noi... excelsior!
lol Vlad, aș vrea eu...
mulțumesc frumos marga! ai o expresie: "una peste alta" care îmi evocă un defunct personaj, sinistru în felul lui, cei mai vechi colegi de site știu...
Interesant pentru mine ramane cum ne invartim noi, poetii, in jurul metaforei... o reinventam mereu si mereu... Suntem legati de ea ca de un drog si se pare ca nicio cura de dezintoxicare nu ne mai poate vindeca. Eu nu pot sa opresc intrebarea daca nu cumva metafora, aceasta candva zana buna a poeziei, daca nu cumva tocmai ea ne-a parasit precum Dumnezeu recently, cel putin in opinia unui Nietzsche. Oricum am remarcat aici cateva tentative de originalitate la acest capitol. Insa uneori aceste incercari mi se par incercari de a dobori recordul mondial la suta de metri garduri, adica nu mai intereseaza pe nimeni subiectul. Stii cumva Katya care e recordul la suta de metri garduri? Bobadil
desigur, geo a folosit "fregată" în textul său pentru că avea nevoie de o rimă faină la "vreodată". se consideră licență poetică. nici la tine nu am zis că e greșeală, în definitiv, poezia e lărgire de spații semantice, îmbogățire de sensuri perpetuă, împrospătare lexicală "ochiul crabului"... mi-a dat senzația de ciclopic nu mi se pare prea fragmentat poemul. organizarea lui e bună, simplitate și impact acum, ce să zic, mai trebuie să aducem și obiecții unui text, că, dacă te lăudam doar, ai fi zis că te periez sau te ling sau cine știe ce altă năzdrăvănie... nein? :)
ai reuşit-o Andule, ai dat cu nuca drept în colac. (adică, nu în perete). de data asta îmi place, ai adus şi tu ceva mai subtil, mai
miezos. finalul e dur. penultima strofă e cam aglomerată de prea multele mie, mie, mele, mei, dar dacă Dumnezeu te iartă, cu mine eşti ok.
Alina,
să presupunem că ai de ales între doi bărbaţi. frumoşi/deştepţi/rafinaţi/ (prin raportarea la subiect cred că intuieşti simbolurile). cu siguranţă alegerea este grea dar va trebui să alegi. fireşte vei alege nu cu mintea ci cu sufletul şi fără îndoială cu o doză de erotism. dar undeva acolo sub o coastă de drac ca a ta va rămîne aşa ca o tristeţe cuminte şi imaginea celui neales.
focus: cînd vorbim despre un act artistic cred cu tărie că niciun om (şi luăm în considerare criterii estetice/areal cultural/influenţe/etc.) nu este infailibil cînd face o alegere. fireşte, vorbim despre opere valoroase care nu au cum să scape unui ochi experimentat.
concluzie: aş vrea să cred că nu intru în “belele din lista de remarcate” , altfel ai dat de belea pentru că va trebui să plăteşti afişele şi copertele virtualia cu tva cu tot. oricum sentimentele mele nu se schimbă te voi iubi mereu. de dragul tău accept şi pisicile.
vin si eu la spartu targului, cum se zice printre smecheri. si vreau sa zic ca n as fi modificat textul. si nici titlul. stridente sau nu, acele epitete, mie, pacatosul, imi trasmiteau sentimentul de penitenta si autentic, pentru ca daca a exista nu e musai o vina, a iubi este. si pentru asta nimic nu e prea putin. dar acum...cine sunt eu sa zic: pune la loc! pune la loc!?
de dragul jocului ea se nascuse cu doua capete dimineata privea colajele artistic atarnate de cei patru pereti ai camerei cu cei patru ochi ai ei fiecare clipind in ritmul lui mai tarziu facea doua cafele si doua omlete asezonate in functie de cota bursiera le dadea sa manance si sa bea celor doua guri mereu flanande mereu gata sa inghita sabii pe la pranz, il astepta pe omul ei si cei doi saci de lucerna pe care isi odihnea capetele grele deja de atatea ganduri contradictorii “sunt obosita”, ii spunea, “capul meu stang are sa doarma si cel drept are sa spuna povestea viselor lui” “ce bine”, ii raspundea el mereu, “am sa fumez o mahoarca si am sa scriu visele tale prescurtate” inutil sa va spun, ea avea vise suprarealiste, cu oameni inalti cu talpile crapate si ingeri si ceara epilatoare si agrafe colorate. Inutil sa va mai spun, mana lui stanga scria repede povestea spusa intr-o limba necunoscuta, cu cealalta mana stanga aprindea mahoarce, una-dupa-alta, una-dupa-alta si-i pieptana parul intins pe sacii de lucerna, pana cand inflorea, el – parul, nu lucerna. au fost doar norocosi fara sa stie si atat. au trait foarte fericiti pe langa campul de rachita privind viata prin sase ochi taiand felii de paine pe care intindeau colaje de vise si lucerna cu cele trei maini stangi ale lor ar fi putut trai de doua ori privind lumea distributiv odata va continua
e cizelare de salon ortopedic, Stefan, mai din fierastrau, cred, de la fața locului, care, acum un an semăna al naibii de mult cu o față de pernă, întoarsă, cuvintele tale, fără urmă de arabesc și adulație, simple și verticale, îmi par a fi cele mai frumoase care s-au scris, în fond, despre versurile mele, mulțumesc n-am publicat, încă, pe hârtie, un volum propriu - în plan virtual, însă, da - pe LiterNet, anul trecut, volumul de debut, "Leredem" am observat târziu comentariul tau, scuză-mi tăcerea de până acum
dimineața se strecoară în pomii verzi își caută rădăcinile crescute în visele tale spasme colorate trec prin zid iubirea crește invadează cuvintele viorile amuțesc pentru un timp ne promit răstignirea
alma, sa inteleg ca tu nu poti face comentarii decat in ipostaza de editor, ca membru nu poti? am intrat si eu pe pagina ta, de cateva ori, am citit unele comentarii, iar, cel putin ca numar (calitatea nu o pot discuta acum, am citit prea putine ca sa-mi fac o parere. dar, cu mici exceptii, la alea pe care le-am citit n-am ce sa obiectez), da, tocmai am verificat, sunt, intr-adevar, f multe*. dar poate s-a intamplat ceva cu tine intre timp, nu mai ai chef, dispozitie, nu stiu... pentru ca de aici, de pe ACEASTA PAGINA -observi ca iar am scris cu majuscule, da?- rezulta epuizare, lipsa de timp pentru a te mai pune la curent cu ce mai petrece pe site(-uri)**, precizari in plus, inconsistenta. DAR, ca si lipsa mea acuta de inspiratie, poate trece :). iar pana trece/nu trece nu vad de ce n-ai ramane in continuare editor, adica nu vad nici la ceilalti editori o dispozitie mai buna, mai cuprinzatoare :) *e multa liniste pe site din acest punct de vedere. la primul text pe care l-am postat n-a comentat nimeni. la al doilea o singura persoana!!!... probabil il voi sterge din acelasi motiv. sau poate il las, dar numai pentru ca altfel as ramane cu zero texte si n-ar fi corect pentru calitatea mea de user al site-ului. ** faza cu "n-am citit in intregime manifestul" e graitoare. are puncte slabe, e facut in pripa, e de secol 19-20 si multe altele i se pot reprosa. dar sa nu-l citesti mi se pare, totusi, o exagerare. nu gasesti manifeste literare in fiecare zi!
multumesc, Profetule, pentru apreciere, dar si pentru "umila" ta parere pe care nu o consider deloc umila si nincidecum deranjanta. opinia ta chiar conteaza și este mereu binevenită, mai ales când este pe text. ultimele două strofe si mie imi pareau ca un apendice. sunt mai mult o rugaciune decât poezie, dar nu voiam sa accept acesta realitate. trebuia sa mi-o spuna cineva si iti multumesc ca mi-ai atras atentia. de fapt, mi-ai intarit cele ce intuiam. în ceea ce privește versurile "Se uită parcă în oglinda unei fântâni/Și își bea din ochii cu care privesc.", nu inteleg ce ai voit sa imi spui prin nepotrivire gramaticala. ti-as fi recunoscător dacă te-ai mai apleca o dată asupra acestei idei.
Imi place mult poezia, titlul e cum nu se poate mai potrivit,iar Erosul e descris foarte precis dar si personal.In schimb, Agape-ul nu e destul infatisat,poate cel mai elocvent o faci prin juramantul latin,iar sfarsitul poeziei are una-doua sintagme care ar putea fi schimbate,dar pastrata "asudarea" in mod cert.Per total o poezie buna, cu un fir ideatic bine structurat..as da o penita dar nu cred ca am statura necesara(glumesc desigur).:) Cu deosebita consideratie, Sebastian
eu iti urez bun venit dar am rezerve fata de text. parca prea multe cuvinte de legatura, comentariul (mușcând din batistă, evident)... este mai degraba anecdotic. partea a doua e tot mai degraba pontoasa decit lirica desi apar nuante tandre. probabil ca textul ar mai trebui lucrat.
sacadat, în ritm de bolero, "lăsând deoparte pământul" - ce-mi place lucrul ăsta. păi muzica este ceva aproape ireal. nu ştiu ce m-aş/ ne-am face fără ea!
dacă ţie îţi pare timpul obez, mie mi se pare că se contractă în acel bob de orez şi totul se duce, se duce...
Are imagini bine încadrate în rame de cuvinte şi o stare care fuzionează printre acestea.
Ceea ce deranjează un picuţ este vecinătatea celor doi de ,,acolo", chiar dacă se pare că desemnează locaţii diferite. Aş mai elimina expresia ,,cu picioarele", asta doar dacă nu are o semnificaţie deosebită pe care eu nu am descoperit-o, caz în care îmi asum vina.
E un poem care îmi dă senzaţia de translatare, dincolo de linia orizontului, linia aceea imaginară care uneşte cerul cu pământul.
ideea îmi place pentru că mă surprinde. nu m-a privit de loc aici ai un typo (deloc)
chiar și duritatea unor expresii ori sintagme se pliază bine pe motivul poemului, care este un poem bun.
m-am gandit ieri la ce ai spus. fireste ca am argumente pt alegerea mea, dar banuiesc ca nu te vor multumi. asadar, voi face un exercitiu si voi dezvolta ultimele versuri. oricum, frumos ai vorbit. m ai facut sa ma simt bine. multumesc
voi mai reveni cu texte despre fam. Bacovia. pe 17 sept se împlinesc 130 de ani de la naşterea poetului.mă bucur că ai făcut o incursiune scurtă dar plăcută în lumea bacoviană.
am modificat mai mult, era ceva ce mă sâcâia acolo.
Aparent, un destin în altă dimensiune, unde se poate respira "fără aer", acolo unde pământul devine "vertical", iar norii sunt asemenea treptelor sau pragurilor. Am reținut versul "eram desculți și oblici". Nu știu de ce autoarea a ales să descrie lumea ca fiind "aparent romboidală" - ar fi interesant de aflat.
Ai ratat sfârșitul. Nu mi se pare nimic poetic în "Ihi", sau în "dormi ochișori?". Textul în ansamblu are și momente bune. Și una din cele mai mari gafe este alternanța versului alb cu rima de toate felurile.(cred eu). Textul "are ceva" și poate fi găsită o soluție mai buna. Deh, ca la orice text. Succes!
Lucian, incearca sa acorzi versului alb un alt ton, mai putin descriptiv/explicit, asta in primul rind. de aceea, daca doresti o parere sincera, personal as evita rimele din a doua strofa. mare atentie la simboluri, tenta freudiana elimina continutul filosofic. cauta sa exprimi forta in final, o chintesenta a intregului poem.
Alma, Vladimir, foto se numește "aperception" de magali. Cred că fiecare vede aici ceea ce este scris în nașterea lui. Vladimir la tine a ajuns și mesajul îngerului. Mulțumesc pentru cum ați primit, la început (A) și sfârșit (V) de august, darul.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
O citesc demult pe Maricica. O citesc mereu, fără să las, în general, semne. A crescut mult. Ori, poate, am crescut eu, ca cititor. Poezia ei, aproape perfect echilibrată între metafizic şi analitic, realitate şi onirism, în fond, între stare şi "cerebralism", are mereu ceva de spus. Un spus liniştit, ne/invaziv, cumpatat şi umil, dar fără conotaţii religioase. Maricica este un autor valoros, cu mult bun simţ. Consider că prezenţa ei pe Hermeneia este un motiv valoric; prezenţe ca acestea să tot fie.
pentru textul : nu a fost niciodată ceva să nu iasă deVirgil, mulțumesc, da, ai sesizat bine, în ultimul timp îmi exprim altfel stările. Și, da, ai dreptate cu ultimele 2 versuri, ies din ritmul ansamblului. O să văd cum fac, ori renunț, ori le modific. Mulțumesc și pentru foto alăturată poeziei de pe prima pagină, este acordată foarte fin la ceea ce am este scris.
pentru textul : stâlpnica deAranca, te avertizez pentru prima data ca ceea ce faci aici e atac la persoana. Camelia nu si-a configurat profilul in pagina pentru ca tu sa te legi de zodia sau studiile ei (agresiune care nu are nici o legatura cu textul de mai sus). Ar fi decent si civilizat sa iti ceri scuzele de rigoare.
pentru textul : raiul de la marginea potirului deam spus si in alta parte... ,,e o vreme ciudata... in zig/zag au disparut de pe tablă un rege, un nebun si un turn... pintea, pittiș, arăpașu... pur și simplu au primit un telefon, și-au luat în grabă sufletul în brațe și s-au aruncat în tren ... spre o gară unde îi aștepta înfrigurat... un prieten actorul a deschis porțile raiului cu monologul lui hamlet, trubadurul a dat drumul unui colibri iar bătrânul a binecuvântat fericit ca un copil cerurile, stand de veghe la far... patriarhul merita nu onorul lumesc ci pe cel ceresc... chiar daca a gresit, Dumnezeu i/a dat timp sa/si repare greseala, un om care si/a dedicat viata monahismului nu putea fi un turnator si un demolator de biserici ... traiesc sentimentul straniu ca noi romanii realizam cam care ne sunt valorile dupa ce le pierdem... ceea ce putini stiu e faptul ca teoctist I in ciuda rangului inalt a ramas adeptul unei vieti simple, nu era mofturos dimpotriva la 92 de ani avea candoarea pruncului abia plecat de acasa sa fie o viata si in viata de dupa viata, rob Domnului... in ceea ce priveste corectitudinea exprimarii drei..s/a pierdut undeva in coafura cu prea mult fixativ... pentru privitorii evenimentului, tvr a avut ispiratia de a lasa omului aer sa respire, nesufocandu/ l cu comentarii din minut in minut, iar un alt plus l/a avut prin prezenta de spirit a domnului titi dinca... ale carui interventii au fost remarcabile ... e greu sa fii in fata ecranului si sa stii ca e maxima audienta ... iar tu sa o dai in bara... nimeni nu s/a nascut invatat...iar apoi bernard show spunea ,,tre sa te faci de ras ca sa scrii bine'' eu am sa zic... tre sa te faci de ras ca sa vorbesti corect... patriotismul ar putea fi in cazul de fata ...sa respectam limba si scrisul conform celor mai inalte standare ale academiei... daca unii pocesc limba nu are rost sa o mutilam si noi... excelsior!
pentru textul : Cum se vorbește limba română în România - I delol Vlad, aș vrea eu...
pentru textul : covrigi calzi demulțumesc frumos marga! ai o expresie: "una peste alta" care îmi evocă un defunct personaj, sinistru în felul lui, cei mai vechi colegi de site știu...
Interesant pentru mine ramane cum ne invartim noi, poetii, in jurul metaforei... o reinventam mereu si mereu... Suntem legati de ea ca de un drog si se pare ca nicio cura de dezintoxicare nu ne mai poate vindeca. Eu nu pot sa opresc intrebarea daca nu cumva metafora, aceasta candva zana buna a poeziei, daca nu cumva tocmai ea ne-a parasit precum Dumnezeu recently, cel putin in opinia unui Nietzsche. Oricum am remarcat aici cateva tentative de originalitate la acest capitol. Insa uneori aceste incercari mi se par incercari de a dobori recordul mondial la suta de metri garduri, adica nu mai intereseaza pe nimeni subiectul. Stii cumva Katya care e recordul la suta de metri garduri? Bobadil
pentru textul : îmi serbez ziua de femeie într-o seră cu palmieri de ciocolată dedesigur, geo a folosit "fregată" în textul său pentru că avea nevoie de o rimă faină la "vreodată". se consideră licență poetică. nici la tine nu am zis că e greșeală, în definitiv, poezia e lărgire de spații semantice, îmbogățire de sensuri perpetuă, împrospătare lexicală "ochiul crabului"... mi-a dat senzația de ciclopic nu mi se pare prea fragmentat poemul. organizarea lui e bună, simplitate și impact acum, ce să zic, mai trebuie să aducem și obiecții unui text, că, dacă te lăudam doar, ai fi zis că te periez sau te ling sau cine știe ce altă năzdrăvănie... nein? :)
pentru textul : la nave del olvido deai reuşit-o Andule, ai dat cu nuca drept în colac. (adică, nu în perete). de data asta îmi place, ai adus şi tu ceva mai subtil, mai
pentru textul : ultima lună demiezos. finalul e dur. penultima strofă e cam aglomerată de prea multele mie, mie, mele, mei, dar dacă Dumnezeu te iartă, cu mine eşti ok.
Alina,
să presupunem că ai de ales între doi bărbaţi. frumoşi/deştepţi/rafinaţi/ (prin raportarea la subiect cred că intuieşti simbolurile). cu siguranţă alegerea este grea dar va trebui să alegi. fireşte vei alege nu cu mintea ci cu sufletul şi fără îndoială cu o doză de erotism. dar undeva acolo sub o coastă de drac ca a ta va rămîne aşa ca o tristeţe cuminte şi imaginea celui neales.
focus: cînd vorbim despre un act artistic cred cu tărie că niciun om (şi luăm în considerare criterii estetice/areal cultural/influenţe/etc.) nu este infailibil cînd face o alegere. fireşte, vorbim despre opere valoroase care nu au cum să scape unui ochi experimentat.
concluzie: aş vrea să cred că nu intru în “belele din lista de remarcate” , altfel ai dat de belea pentru că va trebui să plăteşti afişele şi copertele virtualia cu tva cu tot. oricum sentimentele mele nu se schimbă te voi iubi mereu. de dragul tău accept şi pisicile.
pentru textul : îngeri sub cărămizi devin si eu la spartu targului, cum se zice printre smecheri. si vreau sa zic ca n as fi modificat textul. si nici titlul. stridente sau nu, acele epitete, mie, pacatosul, imi trasmiteau sentimentul de penitenta si autentic, pentru ca daca a exista nu e musai o vina, a iubi este. si pentru asta nimic nu e prea putin. dar acum...cine sunt eu sa zic: pune la loc! pune la loc!?
you are the man! you! no, you!
pentru textul : palimpsest de ani și gunoaie dede dragul jocului ea se nascuse cu doua capete dimineata privea colajele artistic atarnate de cei patru pereti ai camerei cu cei patru ochi ai ei fiecare clipind in ritmul lui mai tarziu facea doua cafele si doua omlete asezonate in functie de cota bursiera le dadea sa manance si sa bea celor doua guri mereu flanande mereu gata sa inghita sabii pe la pranz, il astepta pe omul ei si cei doi saci de lucerna pe care isi odihnea capetele grele deja de atatea ganduri contradictorii “sunt obosita”, ii spunea, “capul meu stang are sa doarma si cel drept are sa spuna povestea viselor lui” “ce bine”, ii raspundea el mereu, “am sa fumez o mahoarca si am sa scriu visele tale prescurtate” inutil sa va spun, ea avea vise suprarealiste, cu oameni inalti cu talpile crapate si ingeri si ceara epilatoare si agrafe colorate. Inutil sa va mai spun, mana lui stanga scria repede povestea spusa intr-o limba necunoscuta, cu cealalta mana stanga aprindea mahoarce, una-dupa-alta, una-dupa-alta si-i pieptana parul intins pe sacii de lucerna, pana cand inflorea, el – parul, nu lucerna. au fost doar norocosi fara sa stie si atat. au trait foarte fericiti pe langa campul de rachita privind viata prin sase ochi taiand felii de paine pe care intindeau colaje de vise si lucerna cu cele trei maini stangi ale lor ar fi putut trai de doua ori privind lumea distributiv odata va continua
pentru textul : două mâini dee cizelare de salon ortopedic, Stefan, mai din fierastrau, cred, de la fața locului, care, acum un an semăna al naibii de mult cu o față de pernă, întoarsă, cuvintele tale, fără urmă de arabesc și adulație, simple și verticale, îmi par a fi cele mai frumoase care s-au scris, în fond, despre versurile mele, mulțumesc n-am publicat, încă, pe hârtie, un volum propriu - în plan virtual, însă, da - pe LiterNet, anul trecut, volumul de debut, "Leredem" am observat târziu comentariul tau, scuză-mi tăcerea de până acum
pentru textul : Cioburi de alb dedimineața se strecoară în pomii verzi își caută rădăcinile crescute în visele tale spasme colorate trec prin zid iubirea crește invadează cuvintele viorile amuțesc pentru un timp ne promit răstignirea
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 15 dealma, sa inteleg ca tu nu poti face comentarii decat in ipostaza de editor, ca membru nu poti? am intrat si eu pe pagina ta, de cateva ori, am citit unele comentarii, iar, cel putin ca numar (calitatea nu o pot discuta acum, am citit prea putine ca sa-mi fac o parere. dar, cu mici exceptii, la alea pe care le-am citit n-am ce sa obiectez), da, tocmai am verificat, sunt, intr-adevar, f multe*. dar poate s-a intamplat ceva cu tine intre timp, nu mai ai chef, dispozitie, nu stiu... pentru ca de aici, de pe ACEASTA PAGINA -observi ca iar am scris cu majuscule, da?- rezulta epuizare, lipsa de timp pentru a te mai pune la curent cu ce mai petrece pe site(-uri)**, precizari in plus, inconsistenta. DAR, ca si lipsa mea acuta de inspiratie, poate trece :). iar pana trece/nu trece nu vad de ce n-ai ramane in continuare editor, adica nu vad nici la ceilalti editori o dispozitie mai buna, mai cuprinzatoare :) *e multa liniste pe site din acest punct de vedere. la primul text pe care l-am postat n-a comentat nimeni. la al doilea o singura persoana!!!... probabil il voi sterge din acelasi motiv. sau poate il las, dar numai pentru ca altfel as ramane cu zero texte si n-ar fi corect pentru calitatea mea de user al site-ului. ** faza cu "n-am citit in intregime manifestul" e graitoare. are puncte slabe, e facut in pripa, e de secol 19-20 si multe altele i se pot reprosa. dar sa nu-l citesti mi se pare, totusi, o exagerare. nu gasesti manifeste literare in fiecare zi!
pentru textul : analiza manifestului boierismului demultumesc, Profetule, pentru apreciere, dar si pentru "umila" ta parere pe care nu o consider deloc umila si nincidecum deranjanta. opinia ta chiar conteaza și este mereu binevenită, mai ales când este pe text. ultimele două strofe si mie imi pareau ca un apendice. sunt mai mult o rugaciune decât poezie, dar nu voiam sa accept acesta realitate. trebuia sa mi-o spuna cineva si iti multumesc ca mi-ai atras atentia. de fapt, mi-ai intarit cele ce intuiam. în ceea ce privește versurile "Se uită parcă în oglinda unei fântâni/Și își bea din ochii cu care privesc.", nu inteleg ce ai voit sa imi spui prin nepotrivire gramaticala. ti-as fi recunoscător dacă te-ai mai apleca o dată asupra acestei idei.
pentru textul : Rugă secundă deFelicitări Doina mă bucur enorm pentru tine mi-ar plăcea să intru și eu în posesia cărții pentru a te citi mereu.multă inspirație încontinuare.
pentru textul : Karumi demoi, îndrăznesc să te corectez. se zice indeed.
pentru textul : jurnal de front. virtualia deImi place mult poezia, titlul e cum nu se poate mai potrivit,iar Erosul e descris foarte precis dar si personal.In schimb, Agape-ul nu e destul infatisat,poate cel mai elocvent o faci prin juramantul latin,iar sfarsitul poeziei are una-doua sintagme care ar putea fi schimbate,dar pastrata "asudarea" in mod cert.Per total o poezie buna, cu un fir ideatic bine structurat..as da o penita dar nu cred ca am statura necesara(glumesc desigur).:) Cu deosebita consideratie, Sebastian
pentru textul : sensibilități de femeie (ἔρως & ἀγάπη) deeu iti urez bun venit dar am rezerve fata de text. parca prea multe cuvinte de legatura, comentariul (mușcând din batistă, evident)... este mai degraba anecdotic. partea a doua e tot mai degraba pontoasa decit lirica desi apar nuante tandre. probabil ca textul ar mai trebui lucrat.
pentru textul : un avanpost al nebuniei desacadat, în ritm de bolero, "lăsând deoparte pământul" - ce-mi place lucrul ăsta. păi muzica este ceva aproape ireal. nu ştiu ce m-aş/ ne-am face fără ea!
pentru textul : bolero dedacă ţie îţi pare timpul obez, mie mi se pare că se contractă în acel bob de orez şi totul se duce, se duce...
Are imagini bine încadrate în rame de cuvinte şi o stare care fuzionează printre acestea.
pentru textul : plumb și lumină deCeea ce deranjează un picuţ este vecinătatea celor doi de ,,acolo", chiar dacă se pare că desemnează locaţii diferite. Aş mai elimina expresia ,,cu picioarele", asta doar dacă nu are o semnificaţie deosebită pe care eu nu am descoperit-o, caz în care îmi asum vina.
E un poem care îmi dă senzaţia de translatare, dincolo de linia orizontului, linia aceea imaginară care uneşte cerul cu pământul.
eu zic ca functioneaza... daca stii sa le folosesti
pentru textul : angoase&fisuri deideea îmi place pentru că mă surprinde. nu m-a privit de loc aici ai un typo (deloc)
pentru textul : sequoia I dechiar și duritatea unor expresii ori sintagme se pliază bine pe motivul poemului, care este un poem bun.
m-am gandit ieri la ce ai spus. fireste ca am argumente pt alegerea mea, dar banuiesc ca nu te vor multumi. asadar, voi face un exercitiu si voi dezvolta ultimele versuri. oricum, frumos ai vorbit. m ai facut sa ma simt bine. multumesc
pentru textul : manifest găsit într-un buzunar devoi mai reveni cu texte despre fam. Bacovia. pe 17 sept se împlinesc 130 de ani de la naşterea poetului.mă bucur că ai făcut o incursiune scurtă dar plăcută în lumea bacoviană.
am modificat mai mult, era ceva ce mă sâcâia acolo.
pentru textul : Amintiri despre Gabriel Bacovia deAparent, un destin în altă dimensiune, unde se poate respira "fără aer", acolo unde pământul devine "vertical", iar norii sunt asemenea treptelor sau pragurilor. Am reținut versul "eram desculți și oblici". Nu știu de ce autoarea a ales să descrie lumea ca fiind "aparent romboidală" - ar fi interesant de aflat.
pentru textul : destiny deAi ratat sfârșitul. Nu mi se pare nimic poetic în "Ihi", sau în "dormi ochișori?". Textul în ansamblu are și momente bune. Și una din cele mai mari gafe este alternanța versului alb cu rima de toate felurile.(cred eu). Textul "are ceva" și poate fi găsită o soluție mai buna. Deh, ca la orice text. Succes!
pentru textul : lucia deLucian, incearca sa acorzi versului alb un alt ton, mai putin descriptiv/explicit, asta in primul rind. de aceea, daca doresti o parere sincera, personal as evita rimele din a doua strofa. mare atentie la simboluri, tenta freudiana elimina continutul filosofic. cauta sa exprimi forta in final, o chintesenta a intregului poem.
pentru textul : Stare angelică 1 deVirgil,
Sub com-ul meu (la textul meu) apare optiunea "Acorda o penita de aur". Semnalez acest lucru pt. remediere
pentru textul : Replică la un com. al lui Călin Sămărghițean (Cailean) la un eseu al subsemnatului ”(1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv” postat pe Hermeneia. deAlma, Vladimir, foto se numește "aperception" de magali. Cred că fiecare vede aici ceea ce este scris în nașterea lui. Vladimir la tine a ajuns și mesajul îngerului. Mulțumesc pentru cum ați primit, la început (A) și sfârșit (V) de august, darul.
pentru textul : epistolă din nașterea ta dePagini