de la mine, fără număr, fără număr...

Bobilică, neamule,

Hai să analizăm pe text: „Gorune, anytime, doar că am și eu niște T/C's ale mele cum ar fi să nu judeci după aparențe i.e. să accepti teatralitatea ca o forma a existenței, nu-s schizo dar vorba unui clasic în viață 'i'm not the only one with multiple personalities' și să acceptăm că personalitatea (personalitățile) este (sunt) doar parte din Spirit.
În rest, I'm your man
Andu

1.

În primul rând „am și eu niște T/C's ale mele” – subtilitate maaare, ca la biliard, cu referire indirectă, (şi metaforică pe deasupra şi, mai ales, eliptică nevoie mare care să-i confere forţă, sugestivitate & ambiguitate termenului lipsă), i.e, adică ştim doar noi doi despre ce e vorba; restul mocofanilor sunt nişte tâmpiţi; o primă concesie care mi-o faci: de a mă considera, măcar în domeniu, la înălţimea ta, „mersâ”, sunt de-a dreptul flatat! Şi acum urmează:

În al doilea rând „ale mele (T/C’s sunt) cum ar fi să nu judeci după aparențe i.e. să accepti teatralitatea ca o forma a existenței” (ai uitat că după i.e. ar cam trebui pusă o nenorocită de virgulă – treacă de la mine) – cine Dumnezeului zice (eu nu, în orice caz) că nu accept „teatralitatea ca o forma a existenței” şi ea poate fi chiar „acceptată” în texte, să le zic „artistice” dar devine inacceptabilă şi patologică când se aplică asupra unei persoane bine precizate, fie şi prin com-uri pe un site.

În al treilea rând „nu-s schizo (ba tocmai asta e, că eşti – vezi paragraful anterior şi, adaug, e chiar nebun unul care nu recunoaşte că e, spre deosebire de ceea ce spune unul de-i zice Gide „un nebun suficient de lucid să-şi dea seama că e nebun, nu mai e nebun” n.m. G.M.) dar vorba unui clasic în viață 'i'm not the only one with multiple personalities' ”; ei, acum lucrurile devin interesante: în loc să-ţi vină în minte ca unui om „citit”, ca să nu zic „doct” (măcar în materie de teatru că doar de teatralitate e vorba) şi să spui „I am no what I am” (Shekespeare’s Othello), trânteşti ce ai trântit sugerând, fără să vrei – că acum te bântuie stafia paranoică a uneia dintre personalităţile mătăluţă - cum că ori tu ai fi „Clasicul (acela) în viaţă” ori că e altul cu care te tragi de şireturi iar restul, din nou, e stupid prople şi habar n-are.

În al patrulea rând „să acceptăm că personalitatea (personalitățile) este (sunt) doar parte din Spirit”. Ei, cu asta chiar m-ai dat gata! În „Spiritul” meu în nici un caz nu încap mai multe personalităţi. Mai mult, eu fac o deosebire netă între „personalitate” şi „spirit” (şi nu sunt singurul, din fericire – pune şi tu mânuţa şi documentează-te în ale psihologiei). Şi mult mai mult – asta o cred cu tărie – în „Spirit” nu există „personalitate” – dar asta e altă discuţie.

2.

Am mai spus-o într-un text postat pe H.: sunt creştin dar nu sunt chiar tâmpit di tăt ca atunci când mi se dă o palmă să întind şi obrazul ălălalt . Mă apăr, dar fără ură. Ce să fac, nu am fost făcut să urăsc. Şi arma mea, chiar utilizată uneori cu aparentă agresivitate, este, zic eu, ironia. Dacă îmi vei răspunde la fel e O.K.. Altfel o s-o încasezi ori de câte ori va fi cazul. În plus, de data asta o să mă cam ţin de capul tău urmărind dacă devii shizo comentând texte chiar dacă nu sunt ale mele. Şi asta deoarece, aşa cum am mai afirmat-o pe aici, în H. mă simt ca acasă spre deosebire de alte site-uri pe care le frecventez din ce în ce mai rar. Motivul? H. e unul dintre puţinele pe care, până acum, nu s-au admis devieri, în com-uri, semnificative.

3.

Ivan, ameţit bine de votculiţă, era să fie călcat de un tren (d-alea după timpuri cu locomotivă pufăitoare). Vine acasă. Ludmila Ivanova tocmai pusese samovarul pe foc. Ivan se repede şi dă cu el de pereţi: „Ăştia trebuie stârpiţi de mici!”.

Acu’, parcă te aud: „Gorune, eşti beat?!”. Nu, sufleţel. Da’ cine ştie ce mă apucă când, fiind în toate minţile, se apucă să deraieze un tren înspre mine.

În rest, I'm your man
Gorun

Sic...transit gloria mundi (si noi odata cu ea). Cu tine "polemica" pe tema care-ti sunt refuzate din nastere? Alea se discuta intr-un Templu in care gogoasa ta infuriata n-are loc caci daca o intepi da afara numai puturosenie. M-a facut sa scriu acest com. faptul ca o amesteci in cioravaiala noastra, in mod subtil cum crezi tu deviind discutia si sgandarindu-mi si mie orgoliul, pe Adriana care e mai mult decat o Doamna. Mai screme-te si dupa ce te vor trece toate naduselile (care fac bine ca elimina toxinele)poate, inca mai sper, te vei trezi si te vei da jos de pe amarata aia de movilita pe care te-ai cocotat si de pe care crezi ca poti dirija discutii "inalte" p-aci pe H.. Am pus apa la incalzit. Mai ai putintica rabdare ca n-a ajuns inca la temperatura potrivita.

In alta ordine de idei, vad ca nu uiti sa amintesti, printre altele, asa in trecat ca sa afle lumea, c-ai facut parte din juriul care l-a premiat pe Matei si te si vezi "supervaizorul" care, evident, "supervizeaza" tot ce misca pe aici. Imi amintesc ca, atunci cand s-a renuntat la editori in varianta actuala a H., te-ai repezit sa-ti oferi serviciile. Din nefericire pentru tine, ai fost constatat la superlativul absolut fara sa ti se dea nici un fel de atentie. Si ai ramas marele sef din coltul mic. Cum, pe vremuri, intr-un film cu indieni din America, fiecare membru al tribului era sef peste ceva/cineva. Si cum sefiile fusesera deja impartite si ramasese ultimul din coada doar Bobidilica care plangea neajutorat, i s-a oferit, ca sa taca din gura, sefia locului ala unde iti faci nevoile, fiind astfe uns drept "Marele Sef din Coltul Mic"

Corectie

Com-ul meu anterior am vrut sa inceapa cu "Hai Sic...tranzit etc."

Absolut încântat de noul (vechiul) meu statut unic şi autoreferenţial pe de-asupra. Precum identitatea picioarelor unei găini (mai ales dreptul).

Bay the way (şi nu Pink Floyd), ce dracului e „litHera” aia unde nu e prima dată că mă inviţi? O fi fo’ varintă nouă a Hermeneiei roasă de cancer de n-a mai rămas decât „H” din ea?

Asta nu mai e polemică ci doar, aşa, o întrebare nevinovată.