dați-vă la o parte!
nebunii au venit în oraș
să ne întindă mâinile la uscat
privirile lor regale nu știu să implore
dacă vă e foame așternem o ureche plină pe cupe
urechea de catifea ce împurpurează sunetul de cristal ciobit
îi văd desenând cu cretă apă, corpul lor zidind un pod
pășiți, vă rog!
am iubit atât de mult încât am ajuns să mă sfâșii
pe sub haine, vânătăile cuielor
fără cuie nu e trainic arcul pe care pășești cu grijă, aici e o scândură crăpată
și ce apă albastră (adusă de noi din venezia)
venezia e o coajă de nucă cu felinarul aprins (nebunul scoate o mască )
tremurând îmi deslușesc geamătul în ochii lui elefantini
la o parte! au venit nebunii în oraș
veninul de șarpe își naște antidotul
priviți nufărul ha ha ha castrat
de sub obloanele închise își adună morții
mâna întinsă strâmb are o lacrimă în ochiul pictat
mănunchiuri de cupă neagră, de trefle și de romb strâng la piept fericiți
au cules mai multe flori decât se așteptau
apoi strigătul s-a prefăcut în urlet
animalul să intre în cămașă de forță ascultând de dresor
murmură din spatele gratiilor un cântec

leopardul din mine refuză să iasă în arenă

mi-e de-ajuns să știu că te pot ucide în orice clipă