poemul mi se pare destul de ok, cam prea zoobotanic. titlul, însă, e de schimbat, dacă nu cumva îi e prea lene lui Virgil să mai modifice ceva.
de cele mai multe ori ne e lene să schimbăm ceva în noi, în viaţa noastră, la fel e şi cu poemele, arată exact starea - de lehamite, în cazul de faţă. barometrul sufletului :)))

cred că textul suferă de prea multe elemente de peisaj, unele împingându-le pe altele, să dea loc cât mai multor imagini. mai ales limbajul dramatic din acest pasaj:

"noaptea se-mpletea adîncă laguna
cu mii de mangrove și sălcii plecate
în care păstruga și stîrcul aievea
răscoleau ape-ngreuiate și reci
ca un lut răsturnat în havuzuri
somnul hulpav le curgea peste pulpe
cînd din curba spinărilor goale
tresăreau pelicani despicînd
dureroase siajuri în privirile goale
iar pădure-adormea între labe de vulpe..."

îl face pe cititor să întoarcă pagina sau să lectureze un alt text.