nu e timp nici să mori
darămite să afli siderat
conform infernalei maşini de gugălit
cîte fire de păr i-au rămas lui Cutare
mai sunt destui sclavi ai iluziei
că legenda şi prietenii se întreţin cu mister
dar e preferabil să susţii clar şi de-slujit
tot ce ai de spus chiar subtil dacă e
şi cu trimiteri în alte zeci de direcţii
ştim bine că nu e nicio tragedie
să aflăm că dragostea cuiva
e ruptă în fericire
dar e şic să ne prefacem că da
e ca şi cînd ai mîngîia apăsat un cîine
şi săracul nu ştie de-i vrei binele
sau l-ai strînge drăgăstos de gît
între timp misterul a devenit prea feminin
şi dispare rapid
odată cu prima scîrţîire îndrăgostită
a patului
nu mai vezi în el decît un imposibil prostuţ
pentru că acolo după pat
totul e cum nu se poate mai posibil
aha misterul nu se explică
decît prin teama receptorului
de a-i dezvălui fascinanta nulitate
e şi el acolo un biet rău necesar şi degeaba
aşa că din două una ori calmează-te
ori dacă nu devin misogin:
zădărnicie cu ţîţe
enervează-te!
Comentarii
PASĂMITE
Dorel -
Un text eminescian (ca idee şi atitudine). Adică în felul mai multora, de la "Scrisoarea V" la "Antropomorfism"... Desigur, într-o tratare modernă. Şi cu o referenţialitate contemporană. Bine ritmat, bine condus către final. Un text bun şi plăcut.
O singură observaţie, de natură... ortografcă: DARĂMITE e forma corectă (ca şi PASĂMITE)!
d-le Cristea
skylander -
you made my day cum spune inglesul...mi-aţi bucurat ziua cu acest comentariu.
vă spun mulţam fain ardelenesc şi promit că voi corecta.
vă mai aştept.
G.