îmi permit să vă atrag atenția că acum se repetă „ajunge”. Fac observația asta numai și numai pentru că mi-a plăcut textul și repetiția fără un motiv anume într-un poem scurt e un pic deranjantă. poate că „e undeva de neatins” ar rezolva problema repetițiilor de orice fel.
privit cu lupa soresciana, injerul tau e un copchil usarnic ce da pe-acasa doar spre sara, un fel de nica din humulesti...luat din pridvorul lui ioan scararu, poemul tau e o smoala ce arde spatele cetelor de serafimi ...sa nu crezi ca ei nu sunt in stare sa poarte o cruce, ca nu au bucurii de copil si intristari... cred ca te-a mintit tigancusa kati, voia doar sa salveze ingerul din mainile tale ... trupul tau pare un fel de casuta de turta dulce iar ingerul un fel de hansel si gretel . vinde-l la abator si o sa umbli 9 ceruri dupa el sa-i ceri iertare..ingerii nu ajung sa fie hacuiti de cutit omenesc... nu stiu cum sa iau poemul tau...poate ca azi gaina ti-e mai utila decat ingerul ...dar cu zilele de maine ce faci? oricat ne-am juca cu sensurile cuvintelor, ale notiunilor, oricat de incarcat cromatic ar fi limbajul nostru poetic exista o limita invizibila intre cer si pamant... daca nu ne oprim cadem in gol... nu stiu, asa vad eu lucrurile... hai sa vorbim cu sfiala despre ingeri... astept sa vad cum ai sa scrii drespre ei peste vreo douazeci de ani... cu ochi de copil, katya
am recepţionat, băieţi, un text destul de solid, cu un final elegant. nu ştiu nimic de fosta Vama Veche, dar nu toată lumea e tobă de carte! mulţumiri.
Am ales, în mod voluntar, să recitesc acest text în dimineaţa asta de duminică albă. E ca un răsărit de soare în faţa căruia poetul suferă puțin.
E construit din rostiri aforistice care par a evidenţia noi adevăruri. Uimirea e că acestea sunt un fel de legi nescrise, dar care există încă de la cea mai îndepărtată geneză. Mi-a plăcut că textul este înserat cu negaţii, cu argumentări concise, cu rostiri lirice. Sentimentul de regăsire în el, de a fi fost atins de aceleaşi adevăruri şi pe care le-ai fi putut scrie, şi totuşi nu, aspect despre care amintea şi Adrian, se transformă aici în bucuria comuniunii. Şi cred că aceasta e menirea poetului.
O să remarc aici rostirile care surprind poetul în adevărata lui dimensiune şi în singura lui acasă:
"Poetul este manifestarea supremă a involuției umane."
"Poetul este implicația logică a creației."
"Poetul călătorește.[...] Pentru că el are are un altfel de timp și alte dimensiuni ale spațiilor. Dacă vrei să comunici cu el, trebuie să eviți întotdeauna cuvintele aici sau acum."
"Poetul nu moare. El dispare, uneori, dintr-un om. Uneori, apare din nou."
"Moartea este un fel de noapte-ușă iar viața este coarda cea mai subțire a unei viori în care hibernează timpul."
Poetul e el...
O metafora deosebita: privirea ei devine franghie incolacindu-se in jurul meu. Pe total o poezie al carei mesaj/imagine se prinde de tine, te urmareste un timp intrebarea: de ce lamaie, ce semnifica? Ai lasat loc de intrebari, de interpretari si asta inseamna mult din punctul meu de vedere, fiecare cititor poate sa-si inchipuie orice. Un singur cuvant nu-mi place pentru ca nu mi se pare la locul lui: dintr-alea mari. Sunt multe variante mai calde: din cele mari / din acelea mari. Ma rog, este vointa ta. Oricum un cuvant nu strica visul. Mi-a placut.
interesant textul. exista in limba romana cuvintul "adictie"? subscriu la ce spune alma mai sus. de exemplu "se dau două vieți la preț de o moarte." mi se pare un joc poetic rasuflat. expresia "ce zici, ne lăsăm murind amândoi, ca din greșeală?" insa mi se pare fenomenala. aproape ca mi-e ciuda ca n-am scris-o eu primul. deci, good news, bad news
Ioana, dacă aș fi avut cum să scriu în aceste zile așa, aș fi fost eliberată de eboșe, din roșul cadmiu, în roșu-carmin, până la roșu permanent aș fi scris. hemoragie de roșu, a cuvintelor, trăite până la alb irespirabil. Mulțumesc pentru această lectură, eu am citit-o într-un ritm de Vivaldi, e o simfonie întreagă aici, nu neapărat a anotimpurilor. Felicitări pentru cum ai dirijat stări, imaginar, real, discurs, afecte, imagini, ne-gânditul, simbolicul, expresivul, aluzivul. Păstrez din toate fragmentele/paragrafele câte ceva, nu pot selecta, tu intuiești care sunt. Daniela
În dialectul huțul nu a mai scris nimeni haikuri. Limba este încă prea puțin exploatată și eu însumi nu o stăpânesc încă suficient de bine pentru creații poetice, deși am crescut auzind-o în casă și pe stradă. De undeva trebuie început, totuși... Voi face eforturi ca creațiile viitoare să fie mai bune.
nu inteleg unde se poate vedea lista cu castigatorii concursului. Nu ca mi-as face prea mari iluzii, avand doua texte participante dar as vrea sa stiu cine a castigat si eventual sa apara si un clasament al textelor participante. Probabil asa ceva deja exista, dar nu reusesc eu sa ajung la pagina respectiva.
Foarte mult suprarealism poate dauna creatiei literare: Fluturi scrum/pasari scrum/ aerul fosnea parjolit.. Cred ca o poezie incarcata emotional ar fi mult mai aproape de sufletul cititorului. Imi place versul: apoi ea s-a prelins dintr-o tăcere în alta, cu mentiunea ca se pot inlatura foarte usor pronumele personale /ea/ele. Mult succes.
e foarte frumos pana la /a venit în ziua cuvenită cu o pânză goală o dureau îngrozitor gingiile și plângea rosese aproape toate pensulele până i-a țâșnit sângele și ne-a spus că n-a găsit nimic pentru alb nici pentru negru rămâne faptul că și ea era blondă iar eminescu același obsedat cumsecade/ apoi a devenit un fel de banc... nu stiu, fa/i ceva ca e frumos, fa/l sa nu sune a poanta, a misto... lasa/l poem pana la capat...
Textul nu-i rau... poate ai fi putut conduce semnificatia strict medicala spre o parte oculta, sa migrezi fontul spre galben, trecand prin manipura, rostind mantra sacra a focului intr-un altar de sunete centrat pe mi... Nu-mi place " de descoperiri", "c-o"... mai bine "cu o". E o senzatie de joc neterminat in acest text.
"nici nu mai stiu sa planga sunt alta, voi fi doar cum vreau eu." iata o mostra de nepoezie. pentru ca poate o fi tensiune in adincul tau dar asta nu e fior poetic. nu cred ca enervindu-te convingi pe cineva
Interesant textul. Mi-ar fi plăcut și o prezentare mai detaliată a arhitectului, poate o fotografie și de ce nu? o reproducere a coperții cărții. Se mai găsește în librării?
în "instaurarea armoniei micro și macrouniversului prin refugiul în civilizație și cultură. " nu cred. argument? de cca 5000 de ani se tot papă la masa rasaților și nici urmă de respect. e suficient să scăpăm în lanul cu argumente și se duce totul dracului. așă că te-aș ruga să speculezi mai pe larg și mai puțin didactic. eu pricep ce spui, dar mi se pare de o inutilitate sforăitoarea acest limbaj... rasat! putem rosti lucruri profunde și fără a încerca să epatăm intelecte imponderabile. aci să-ți văd talentul de scriitor, nu în jonglerii conceptuale...
Am spus eu că s-ar putea să mai fie membri hermeneia printre premiaţi, mai ales ca au fost şi premiile speciale. Acestea au fost acordate, pe baza ierarhiei stabilite de juriul de preselecţie, de către reprezentanţii unor instituţii si reviste (aşadar, nu de către juriul naţional), iar lucrările celor astfel premiaţi nu sunt cuprinse în antologie. Ceea ce nu înseamnă că autorii aceştia n-ar merita sa fie apreciaţi si felicitaţi. O felicit, prin urmare, şi eu pe Maricica Frumosu (a cărei diplomă a fost luată, spre a-i fi dusă in Basarabia, de catre acad. Mihai Cimpoi).
Imi pare bine ca ai sesizat ironia subtextului. Pentru ca, dupa umila mea parere, de simplu consumator, mult din ceea ce se publica, mai ales pe internet, sub pretentia de poezie, indiferent de forma, pune intre paranteze, scuzati - intre ghilimele ceea ce simt eu ca este poezie.
Un text mitic şi poate şi mistic, cu aură de legendă pastorală. Sincer mi-a plăcut, deşi în ultimele trei versuri simt o îngreunare a discursului care duce la ambiguu şi echivoc. Dacă ar fi doar la nivel lexical nu ar conta, dar ele mimează o structură semantică care pretinde mai mult decât oferă. Este o simplă impresie. Eu aş fi scris altfel:
o schimbare la fel de bună precum recele apei de munte
trecînd cu nepăsare peste osul de cerb
din râpa unde viespile ies primăvara
ca un foc
Dar mă gândesc că autorul a supralicitat sau a mizat pe criptarea textului în defavoarea expresiei, poate aşa a dorit.
Sugestiv text, Costine. Lasa, in continuare, sa curga frunzele alea rosii din tine (in timp ce mananci ciocolata) privind cu ochi maturi cum le culege intelepciunea inimii, dupa ce le-ai imprastiiat pentru noi. Bine te-am regasit. G.M.
Multumesc pentru ce mi-ai scris, Sebastian. Despre celelalte 3 parti: ele au fost publicate pe Hermeneia sub alte titluri, respectiv - Spulberat (Scrum IX), Tu (Scrum X) si Cand am trecut (Scrum XI). Mi s-a parut nu stiu cum sa le mai public o data cu titlu schimbat. Pe vremea scrierii lor nu puneam problema unui ciclu de "Scrum"-uri. Multumesc inca o data. Sa ai pace, Dancus
Virgil, scuză-mă dar ce am citit aici este o exemplificare irefutabilă (ce-mi place cuvântul ăsta) a prostiei în forma ei supremă, adică să pornești de la o premisă greșită (aceea că eu nu cunosc sensul acelui cuvânt ci doar l-am folosit greșit vrând să folosesc un altul... nu e cazul tău, tu ai întrebat, finuț) și să concluzionezi, inevitabil în aceeași idee, adică pe arătură.
Încă mai sper că pe aici am cu cine vorbi, de exemplu Paul mi-a dat un răspuns care, deși obraznic e măcar deștept.
În rest, ce să mai zic?
Idei preconcepute, minți înguste... care nu știu să se aplece și să se așeze la o masă rotundă fără să sloboadă un pârț. Subțire, de neluat în seamă, însă urât mirositor.
Eu inca astept sa treci desertul acesta si sa ajungi sa poti din nou sa musti din miezul suculent al cuvantului. Iti mai aduci aminte ce mi-ai spus candva despre primul nivel? Vreau un text brut semnat Bobadil care sa ma acordeze la o perceptie mai putin domestica. Priveste in jur prietene... numai salbaticiuni... scrie despre ele :)
aaaaaa... cu alte vorbe adică nanovers înseamnă o poezie normală înmulțit cu zece la puterea minus nouă. adică foarte mic. ca în fizică. deh, iarăși am dat greș. p.s. erata stii tu unde: promit solemn cu mîna pe inima. îmi rectific jurămîntul aici ca să nu-l încalc rectificîndu-l.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
îmi permit să vă atrag atenția că acum se repetă „ajunge”. Fac observația asta numai și numai pentru că mi-a plăcut textul și repetiția fără un motiv anume într-un poem scurt e un pic deranjantă. poate că „e undeva de neatins” ar rezolva problema repetițiilor de orice fel.
pentru textul : interludiu|mîinile deprivit cu lupa soresciana, injerul tau e un copchil usarnic ce da pe-acasa doar spre sara, un fel de nica din humulesti...luat din pridvorul lui ioan scararu, poemul tau e o smoala ce arde spatele cetelor de serafimi ...sa nu crezi ca ei nu sunt in stare sa poarte o cruce, ca nu au bucurii de copil si intristari... cred ca te-a mintit tigancusa kati, voia doar sa salveze ingerul din mainile tale ... trupul tau pare un fel de casuta de turta dulce iar ingerul un fel de hansel si gretel . vinde-l la abator si o sa umbli 9 ceruri dupa el sa-i ceri iertare..ingerii nu ajung sa fie hacuiti de cutit omenesc... nu stiu cum sa iau poemul tau...poate ca azi gaina ti-e mai utila decat ingerul ...dar cu zilele de maine ce faci? oricat ne-am juca cu sensurile cuvintelor, ale notiunilor, oricat de incarcat cromatic ar fi limbajul nostru poetic exista o limita invizibila intre cer si pamant... daca nu ne oprim cadem in gol... nu stiu, asa vad eu lucrurile... hai sa vorbim cu sfiala despre ingeri... astept sa vad cum ai sa scrii drespre ei peste vreo douazeci de ani... cu ochi de copil, katya
pentru textul : Înger netrebnic deam recepţionat, băieţi, un text destul de solid, cu un final elegant. nu ştiu nimic de fosta Vama Veche, dar nu toată lumea e tobă de carte! mulţumiri.
pentru textul : râsul ca o alergare deAm ales, în mod voluntar, să recitesc acest text în dimineaţa asta de duminică albă. E ca un răsărit de soare în faţa căruia poetul suferă puțin.
pentru textul : poetul deE construit din rostiri aforistice care par a evidenţia noi adevăruri. Uimirea e că acestea sunt un fel de legi nescrise, dar care există încă de la cea mai îndepărtată geneză. Mi-a plăcut că textul este înserat cu negaţii, cu argumentări concise, cu rostiri lirice. Sentimentul de regăsire în el, de a fi fost atins de aceleaşi adevăruri şi pe care le-ai fi putut scrie, şi totuşi nu, aspect despre care amintea şi Adrian, se transformă aici în bucuria comuniunii. Şi cred că aceasta e menirea poetului.
O să remarc aici rostirile care surprind poetul în adevărata lui dimensiune şi în singura lui acasă:
"Poetul este manifestarea supremă a involuției umane."
"Poetul este implicația logică a creației."
"Poetul călătorește.[...] Pentru că el are are un altfel de timp și alte dimensiuni ale spațiilor. Dacă vrei să comunici cu el, trebuie să eviți întotdeauna cuvintele aici sau acum."
"Poetul nu moare. El dispare, uneori, dintr-un om. Uneori, apare din nou."
"Moartea este un fel de noapte-ușă iar viața este coarda cea mai subțire a unei viori în care hibernează timpul."
Poetul e el...
O metafora deosebita: privirea ei devine franghie incolacindu-se in jurul meu. Pe total o poezie al carei mesaj/imagine se prinde de tine, te urmareste un timp intrebarea: de ce lamaie, ce semnifica? Ai lasat loc de intrebari, de interpretari si asta inseamna mult din punctul meu de vedere, fiecare cititor poate sa-si inchipuie orice. Un singur cuvant nu-mi place pentru ca nu mi se pare la locul lui: dintr-alea mari. Sunt multe variante mai calde: din cele mari / din acelea mari. Ma rog, este vointa ta. Oricum un cuvant nu strica visul. Mi-a placut.
pentru textul : bunica a avut dreptate dePASS.
pentru textul : Întoarcerea toamnei deAcceasi obiectie. Incadare la limbi straine.
pentru textul : Teenage angst deinteresant textul. exista in limba romana cuvintul "adictie"? subscriu la ce spune alma mai sus. de exemplu "se dau două vieți la preț de o moarte." mi se pare un joc poetic rasuflat. expresia "ce zici, ne lăsăm murind amândoi, ca din greșeală?" insa mi se pare fenomenala. aproape ca mi-e ciuda ca n-am scris-o eu primul. deci, good news, bad news
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui deIoana, dacă aș fi avut cum să scriu în aceste zile așa, aș fi fost eliberată de eboșe, din roșul cadmiu, în roșu-carmin, până la roșu permanent aș fi scris. hemoragie de roșu, a cuvintelor, trăite până la alb irespirabil. Mulțumesc pentru această lectură, eu am citit-o într-un ritm de Vivaldi, e o simfonie întreagă aici, nu neapărat a anotimpurilor. Felicitări pentru cum ai dirijat stări, imaginar, real, discurs, afecte, imagini, ne-gânditul, simbolicul, expresivul, aluzivul. Păstrez din toate fragmentele/paragrafele câte ceva, nu pot selecta, tu intuiești care sunt. Daniela
pentru textul : ebosa deÎn dialectul huțul nu a mai scris nimeni haikuri. Limba este încă prea puțin exploatată și eu însumi nu o stăpânesc încă suficient de bine pentru creații poetice, deși am crescut auzind-o în casă și pe stradă. De undeva trebuie început, totuși... Voi face eforturi ca creațiile viitoare să fie mai bune.
pentru textul : Osinĭ (Toamnă) denu inteleg unde se poate vedea lista cu castigatorii concursului. Nu ca mi-as face prea mari iluzii, avand doua texte participante dar as vrea sa stiu cine a castigat si eventual sa apara si un clasament al textelor participante. Probabil asa ceva deja exista, dar nu reusesc eu sa ajung la pagina respectiva.
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” - Hermeneia Live Online deFoarte mult suprarealism poate dauna creatiei literare: Fluturi scrum/pasari scrum/ aerul fosnea parjolit.. Cred ca o poezie incarcata emotional ar fi mult mai aproape de sufletul cititorului. Imi place versul: apoi ea s-a prelins dintr-o tăcere în alta, cu mentiunea ca se pot inlatura foarte usor pronumele personale /ea/ele. Mult succes.
pentru textul : dispersie dee foarte frumos pana la /a venit în ziua cuvenită cu o pânză goală o dureau îngrozitor gingiile și plângea rosese aproape toate pensulele până i-a țâșnit sângele și ne-a spus că n-a găsit nimic pentru alb nici pentru negru rămâne faptul că și ea era blondă iar eminescu același obsedat cumsecade/ apoi a devenit un fel de banc... nu stiu, fa/i ceva ca e frumos, fa/l sa nu sune a poanta, a misto... lasa/l poem pana la capat...
pentru textul : Eminescu deTextul nu-i rau... poate ai fi putut conduce semnificatia strict medicala spre o parte oculta, sa migrezi fontul spre galben, trecand prin manipura, rostind mantra sacra a focului intr-un altar de sunete centrat pe mi... Nu-mi place " de descoperiri", "c-o"... mai bine "cu o". E o senzatie de joc neterminat in acest text.
pentru textul : insulele lui langerhans de"nici nu mai stiu sa planga sunt alta, voi fi doar cum vreau eu." iata o mostra de nepoezie. pentru ca poate o fi tensiune in adincul tau dar asta nu e fior poetic. nu cred ca enervindu-te convingi pe cineva
pentru textul : reborn deInteresant textul. Mi-ar fi plăcut și o prezentare mai detaliată a arhitectului, poate o fotografie și de ce nu? o reproducere a coperții cărții. Se mai găsește în librării?
pentru textul : Reoarhitectura - arhitectul Popa Roman deîn "instaurarea armoniei micro și macrouniversului prin refugiul în civilizație și cultură. " nu cred. argument? de cca 5000 de ani se tot papă la masa rasaților și nici urmă de respect. e suficient să scăpăm în lanul cu argumente și se duce totul dracului. așă că te-aș ruga să speculezi mai pe larg și mai puțin didactic. eu pricep ce spui, dar mi se pare de o inutilitate sforăitoarea acest limbaj... rasat! putem rosti lucruri profunde și fără a încerca să epatăm intelecte imponderabile. aci să-ți văd talentul de scriitor, nu în jonglerii conceptuale...
pentru textul : sfântul respect dedupă cum cea precedentă este doar părerea ta.
pentru textul : boierismul sau nazismul literar deAm spus eu că s-ar putea să mai fie membri hermeneia printre premiaţi, mai ales ca au fost şi premiile speciale. Acestea au fost acordate, pe baza ierarhiei stabilite de juriul de preselecţie, de către reprezentanţii unor instituţii si reviste (aşadar, nu de către juriul naţional), iar lucrările celor astfel premiaţi nu sunt cuprinse în antologie. Ceea ce nu înseamnă că autorii aceştia n-ar merita sa fie apreciaţi si felicitaţi. O felicit, prin urmare, şi eu pe Maricica Frumosu (a cărei diplomă a fost luată, spre a-i fi dusă in Basarabia, de catre acad. Mihai Cimpoi).
pentru textul : Autori Hermeneia premiaţi la Târgovişte desilviana, te rog sa citesti in intregime regulamentul de functionare al hermeneia.com si sa te conformezi lui
pentru textul : diversitate... deImi pare bine ca ai sesizat ironia subtextului. Pentru ca, dupa umila mea parere, de simplu consumator, mult din ceea ce se publica, mai ales pe internet, sub pretentia de poezie, indiferent de forma, pune intre paranteze, scuzati - intre ghilimele ceea ce simt eu ca este poezie.
pentru textul : elegie pe linia de centură deUn text mitic şi poate şi mistic, cu aură de legendă pastorală. Sincer mi-a plăcut, deşi în ultimele trei versuri simt o îngreunare a discursului care duce la ambiguu şi echivoc. Dacă ar fi doar la nivel lexical nu ar conta, dar ele mimează o structură semantică care pretinde mai mult decât oferă. Este o simplă impresie. Eu aş fi scris altfel:
o schimbare la fel de bună precum recele apei de munte
trecînd cu nepăsare peste osul de cerb
din râpa unde viespile ies primăvara
ca un foc
Dar mă gândesc că autorul a supralicitat sau a mizat pe criptarea textului în defavoarea expresiei, poate aşa a dorit.
pentru textul : unele lucruri 1 deSugestiv text, Costine. Lasa, in continuare, sa curga frunzele alea rosii din tine (in timp ce mananci ciocolata) privind cu ochi maturi cum le culege intelepciunea inimii, dupa ce le-ai imprastiiat pentru noi. Bine te-am regasit. G.M.
pentru textul : november time deSună foarte interesant. Să fie, oare, un soi de "Puntea" (Sorescu), în proză?! Chiar am să caut. Mulţam!
pentru textul : Lunea se moare uniform deMultumesc pentru ce mi-ai scris, Sebastian. Despre celelalte 3 parti: ele au fost publicate pe Hermeneia sub alte titluri, respectiv - Spulberat (Scrum IX), Tu (Scrum X) si Cand am trecut (Scrum XI). Mi s-a parut nu stiu cum sa le mai public o data cu titlu schimbat. Pe vremea scrierii lor nu puneam problema unui ciclu de "Scrum"-uri. Multumesc inca o data. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : Scrum (XII) deVirgil, scuză-mă dar ce am citit aici este o exemplificare irefutabilă (ce-mi place cuvântul ăsta) a prostiei în forma ei supremă, adică să pornești de la o premisă greșită (aceea că eu nu cunosc sensul acelui cuvânt ci doar l-am folosit greșit vrând să folosesc un altul... nu e cazul tău, tu ai întrebat, finuț) și să concluzionezi, inevitabil în aceeași idee, adică pe arătură.
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deÎncă mai sper că pe aici am cu cine vorbi, de exemplu Paul mi-a dat un răspuns care, deși obraznic e măcar deștept.
În rest, ce să mai zic?
Idei preconcepute, minți înguste... care nu știu să se aplece și să se așeze la o masă rotundă fără să sloboadă un pârț. Subțire, de neluat în seamă, însă urât mirositor.
corecteaza titlul, te rog.
pentru textul : fiecare își lasă autograful și pleacă deEu inca astept sa treci desertul acesta si sa ajungi sa poti din nou sa musti din miezul suculent al cuvantului. Iti mai aduci aminte ce mi-ai spus candva despre primul nivel? Vreau un text brut semnat Bobadil care sa ma acordeze la o perceptie mai putin domestica. Priveste in jur prietene... numai salbaticiuni... scrie despre ele :)
pentru textul : this is a film deaaaaaa... cu alte vorbe adică nanovers înseamnă o poezie normală înmulțit cu zece la puterea minus nouă. adică foarte mic. ca în fizică. deh, iarăși am dat greș. p.s. erata stii tu unde: promit solemn cu mîna pe inima. îmi rectific jurămîntul aici ca să nu-l încalc rectificîndu-l.
pentru textul : nanovers deerata: asa de previzibila, nu-mi bate bine "s"-ul se pare :-)
pentru textul : المرأه في الحب dePagini