Câteva locuri de modificat / lucrat: "aerul prăfuit al amiezii", de schimbat 136 cu ceva general valabil (eu habar n-am ce e 136 sau e poezie scrisă doar pentru bucureșteni?), de schimbat "contondentă" (multe din cele la modă strică), "umbra marelui oraș" (clișeu), "cu regularitate enervantă" (enervant și gerunziul, pentru că mai ai unul în versul următor), "după-amiaza" din final. După ce arunci balastul, rămâne ceva, totuși, din acest poem. E de bine.
Interesant, nu-mi pot imagina doamne aristocrate dansând tango. Orologiul aduce și el o imagine aristocrată. Restul imaginilor merg cu tangoul, dar nu aristocrația. Așa văd eu.
Prozodia imbraca frumos " mișcarea noastră ondulatorie". Dar daca, "mișcarea noastră niciodata ondulatorie" ar veni sa prelungeasca, anuland-o, acea " simetria dintre tine și lume, spații, obiecte,/ urmele distrugerii sunt ascunse în tine"? E doar o parere a unui gust prea sofistcat poate.
Bun program, ne vedem la Iasi. Nu ma pricep la poezie, dar patroana de la magazinul din cartierul meu are vreo suta de kilograme de piscoturi expirate si nu stie ce sa faca cu ele.
imagineaza-ti ca sint in Anthony, New Mexico si ma uit la niste afise cu Roswell si Alamogordo si iti citesc textul despre spatiu si timp daca nu plec la timp hiar ca aud impuscaturi, ca tot am intrat in Vestul salbatic imi place textul
mă gândeam la aceste închipuite muchii ale cercului (te gândeai la cuadratura cercului, la poziția aparentă a aștrilor sau doar la o metaforă tocită de atâția?) dorite a fi încălecate și tot nu găsesc mesajul final.
un motiv de căutare continuă. poate un motiv fără motiv de însingurare. ori, poate, un motiv de însingurare fără motiv!
mi-a plăcut cum ai adus zborul pe hârtie. cum ai luat distanţă de un zbor, distanţă de o pasăre şi cum ai încercat să o descrii , să pui din existenţa ei "nepăsăratecă" - adică tot ceea ce nu poate atinge un ideal din varii raţiuni - câte-o culoare care să nu bată neapărat spre cenuşiu într-o lucrare care are valoarea ei intrinsecă. iată cum acea "nicio șansă" poate fi transpusă aşa încât să doară, să doară până poate deveni o lucrare, o operă, să ajungă "elegant un zece".
eu aşa am văzut, arta se ridică din ceva care apasă greu. şi, de ce nu, din întrebări în atât de aproape.
merci orfeu, in ce priveste "experienta de viata" nu stiu ce sa spun, prefer sa zimbesc te mai astept in subsolul textelor mele; e ok sa spui si ce nu ti se pare reusit
Nu este vorba de nicio glumă. Nu înţeleg unde aţi văzut glumă. Eu nu scriu în sentinţe poetice, nu cred că termenul se potriveşte, cred că e totuşi o poezie. Mai demult chiar am avut ghinionul să îmi intre o muscă în gură când beam apă. Nu văd nimic amuzant în poezia mea. Şi nicio trecere de la ludic la dramatic. Dar chiar dacă ar fi fost, nu înţeleg de ce ar fi o problemă, e doar un poem mai condimentat, dar în esenţă trist, o tristeţe reliefată prin bufonerie, aşa cum au făcut mulţi scriitori. Ţânţarul este metaforic, aici unde personajul uman doarme.
Virgil, aș vrea să facem împreună un exercițiu simplu de logică.Să presupunem că ce afirmi tu este adevărat.Atunci voi enumera câteva titluri ale poeziilor tale : "wild", "paradis left over", "hapiness, only", e.t.c.,q.e.d.. Acum în legatură cu "blind cu einstein" chiar că îmi pare rău ca trebuie să explic , aici este un cuvînt DELIBERAT scris în engleză care este apropiat ca forma de cuvântul "blând". Virgil, ca să înțelegi,e ca și cum hermeneia și hermeneutica ar trebui să fie permanent în armonie. Cu stimă, te aștept oricând să polemizăm asupra textelor mele
Ceea ce am scris a reprezentat opinia mea... ceea ce ai scris este parerea ta... insa nu pot sa nu remarc o incrancenare aparte in "tonul" tau Virgile... nu am in intentie sa fiu la fel ci incerc sa tratez ceea ce ai problematizat intr-un mod mai detasat... asa ca intre prieteni. Poate ca nu sunt de acord cu unele lucruri pe care le fac sau le promoveaza persoane din diaspora, atitudinea unora fata de Romania si oamenii care traiesc inca aici insa ma straduiesc sa nu emit judecati generale si sa incerc sa inteleg contextul in care sunt postate astfel de luari de pozitie. Personal cred ca noua, romanilor, ne lipseste o anume doza de temperament flegmatic, suntem prea nesabuiti si cel mai adesea nu-l ascultam pe celalalt sa spuna pana la capat ce are de zis. E un defect. Uneori o analiza "la rece" a problemelor "fierbinti" este mai dezirabila decat inflamarea. Ai dreptate, nu am citit in detaliu despre Academia Romana insa nu iti trebuie multa carte sa intelegi ca intr-o societate sunt necesare conventiile pentru o buna intelegere la nivel general. Ce ar fi daca unii am scrie intr-un fel si altii altfel? Cum ar fi orele de gramatica din scoala daca nu ar fi niste norme general valabile? Cum s-ar corecta tezele pentru examene? Ce fel de manuale? Ce ar reprezenta presa daca fiecare am scrie sau am rosti cuvinte dupa propriile tabieturi? De aici necesitatea... din pragmatism. Sa nu ai teama... Academia nu va putea sa adopte decizii aberante pentru ca exista societatea civila, pentru ca exista presa, pentru ca exista oameni care au terminat facultati de litere si pentru ca exista inca persoane carora le pasa. si tu esti una dintre acestea pentru ca altfel nu te-ai mai agita. Am dreptate? In orice limba exista un standard ultim... a vorbi limba respectiva la nivel academic. Presupun ca si in engleza si in orice alta limba asta inseamna sa respecti un set de reguli unanim acceptate.Strainii care invata romaneste iti garantez ca scriu dupa regulile academiei. Despre patriarh am sa mai spun doar sa se odihneasca in pace. Acum toate au ramas intre acesta si Dumnezeu. Cat este adevar si cat este minciuna in ceea ce s-a spus despre Teoctist nu cred ca vom afla niciodata. Biserica ortodoxa este biserica nationala pentru ca legea o denumeste astfel si pentru ca numeric are reprezentarea cea mai mare. Si aici este tot democratie. Cei mai multi detin puterea de a legifera. Oricum celelalte confesiuni sunt acum recunoscute in Romania si singura problema care mai exista cu titulatura la care faci referire tine de bani si impartirea acestora. O cota mult prea mica pentru celelalte confesiuni.Un numar prea mic de membri poate. Insa acest fapt desigur nu are relevanta spirituala iar slujitorii bisericii, de toate confesiunile, nu dau importanta aspectului material in detrimentul celui spiritual :) Insa daca eu sunt atat de tolerant cu romanii care traiesc in afara granitelor tu de ce alegi, romanii din Romania, sa ne condamni pe toti la un loc?
în afara unor finisări (oricand binevenite, in fapt) si a unor greseli de redactare (sau nu?) tin sa remarc si acest text al dvoastra, desi nu am timpul necesar pentru un comentariu elaborat. ps: vorbiti serios in privinta corelatiei cu budismul? al dvs, francisc
mulțumesc Cristina pentru răbdarea de a citi textul.
Tudor, știindu-te un om de litere aprecierea ta mă onorează.
Andu, nici nu știu dacă faci mișto sau vorbești serios. În orice caz ar trebui să scriu mult mai bine. Dar nu este întotdeauna cum îți dorești.
De remarcat și degetul -zice autorul-mic, dar eu cred că păstrează echilibrul, altfel nu văd rostul nudului în cadă! Apoi "primul dinte"( cum spunea cineva), și l-a scuipat pe dinăuntru o dată cu sâmburii de piersici...așa a ajuns "fix la Dumnezeu"! Recomand o soluție de 2,4 D (sare potasică) și poate rămâne o poezea dulceagă. Concluzionez serios și cu respect: trebuie redusă lălăiala. Cris
la prima vedere- ceva ca aplauzele/ca pe o grenadă vie/ca pe o pastilă (plus titlul - ca un cec...) cred că se pot găsi alternative măcar pentru una din ele (mai ales aici-ca aplauzele)
tot la prima citire dar și la a doua - stil poetul blajin. dar despre asta s-a mai scris și chiar de bine/frumos.
"comoară de atingeri", "pecetea misivei", "grăuntele de jar", "ochiul zilei" etcaetera, scapă de ele. mai sunt multe de criticat... renunță la prețiozități și genitivale mai întâi.
simt talent aici și nu mă sfiesc să o spun! poate trei personaje în unul, așa aș citi eu. oricum te voi mai plictisi cu comentariile mele, asta o știi deja. ai o vârstă frumosă când imaginația sau experiența pot spune ceva. insistă doar, mădă!
Ieri am aflat cine este cel despre care se scrie aici:
"La această categorie s-a acordat şi o menţiune specială lui Şerban Mihai GEORGESCU, din Bucureşti, pentru volumul său "Ghidul cititorului miotonic", pentru că este "textul cel mai bine scris şi cel mai inteligent; din păcate, nu e proză scurtă", după cum explică Radu Paraschivescu."
Este Serban zis si ingergri, cel pe care l-ati cunoscut la editia Virtualia, la care a participat si Laurentiu. Si pe care tot eu l-am trimis la concurs :). In a doua fotografie, de langa Laurentiu, cu tricou rosu.
adica iti bati joc de mine acum? din critic ai descoperit secretul? mai bine incheiem aici comentariile decat sa razi de textul meu. am priceput din prima ca nu/ti place, nu/i bun, e ok, acum n/are rost sa fii ironic.
...Există o imagine obsedantă în textele tale ( vezi și...Mă vezi, treci atât de aproape, ne vezi........) pătrunderea într-un anume spațiu închis. A merge pe o stradă înseamnă a merge prin timp. Dar încet, pe nebăgate de seamă, strada devine ruină.Iar dincolo de bolta de zorele nu te mai vede Dumnezeu. Este limpede o metaforă a trecerii "dincolo", de unde și setea, bine știută din credințele și ritualurile funerare. Vorba lui Sorescu: problema se pune că odată intrat aici, nu mai ai cale de întoarcere. Doar Orfeu a avut darul blestemat de a privi înapoi. Ai știința imaginilor vizuale puternice și, lucru pe care se pune puțin preț azi din neștiință sau superficialitate, al coerenței acestor imagini. Aici, un "paradis în destrămare" prin care rătăcești într-o singurătate apocaliptică. Exemplu al acestei coerențe: imaginea Turnului, adică singura ieșire posibilă din acest spațiu închis de ziduri și flori dar impenetrabil: ÎN SUS. Și faptul întâmplător că turnul se numește Chindia (adică un timp de maximă "înflorire" a zilei care coboară însă înspre apus) ține de aceea și bine strunită coerență imaginară. Încerc să înțeleg dacă meticuloasa descriere arhitecturală din ultima parte intră în antiteză cu inefabila perdea de zorele de la început. Dar mi se pare că este un fel de "topire în piatră" în această bruscă schimbare de registru în care "eu" dispare. Este ceea ce îmi place să numesc "complexul Anei", căci am mai găsit imagini de acest tip în care anima se vrea zidită, ca semn al morții dar - oximoronic - și al (în)durării indefinite în/prin piatră. Vezi imaginea oului din poemul citat și în paranteza de mai sus. Absolut similară cu cea a turnului, ca regresie la origini și barbian "palat de var". Și mai e ceva: eul se instituie CENTRU doar în momentul ascensiunii în turn. Acum - de la Grigore Alexandrescu citire - ar trebui să învie Marea Fantomă a Trecutului. Ceea ce nu se întâmplă. Căci nu mai suntem romantici și ruinele nu se mai adună ca într-un "reverse" cinematografic într-o arhitectură.Am perceput și o discertă auto-ironie aici. Enumerarea aceea arhitecturală din final care m-a deconcentrat puțin inițial am înțeles-o în cele din urmă ca pe o serie dezarticulată de strigăte de ajutor de acolo din înălțimea turnului. Doar din zidita Ana nu rămâne doar asta: cântecul/plânsetul din ziduri?
câtă insolență... deci tu, caragea, insulți un întreg site cu membrii lui cu tot, citez: pe Hermeneia se dau in general penite la textele foarte proaste sau pe favoritisme apoi gazda, și acum musafirul îi și spune ce ar trebui să facă... atâta impertinență nu am mai văzut... sunt dezgustat. iar Virgil a fost îngăduitor cu tine când a trecut peste această afirmație, care ar fi dus automat la suspendarea contului tău... repet, câtă insolență...
aaa... ești măgulitor, Vald, e doar o secvență dintr-un film prost, regizat prost, cu actori proști, din peregrinările mele prin plaiurile țărișoarei, cred că umblu prea mult:)
știrile de la 17 nu le prind, nu am "antenă" pentru ele... dar te cred pe cuvânt...
Marga, stiu cred ce vrei sa spui, problema este ca trebuie sa scriu textele astfel incat macar pe moment sa imi placa mie. Desigur ca sper ca cititorul sa fie pe aceeasi lungime de unda. Eu mizez in general pe senzatia lasata de un text, pe imaginea de ansamblu. Incetul cu incetul imi descopar limitele si-mi dau seama ca nu pot scrie astfel incat sa placa la toata lumea. Apreciez parerea ta si pe undeva iti dau dreptate. eu incerc sa redau o emotie, o stare si sa-l invit pe cititor in lumea mea, sperand sa gaseasca din cand, lucruri care ii plac.
multumesc pentru oprire si numai bine.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ionut,
da, ai dreptate. nu ma gandisem la asta.
multam de trecere si semn.
pentru textul : Frizerul, dictatorul și lasoul detot cu respect:
pentru textul : aşteptându-l pe fram denu ti se pare ca repeti niste clisee de doi lei, si poezia, astfel, dispare in ... cu liftul?
Câteva locuri de modificat / lucrat: "aerul prăfuit al amiezii", de schimbat 136 cu ceva general valabil (eu habar n-am ce e 136 sau e poezie scrisă doar pentru bucureșteni?), de schimbat "contondentă" (multe din cele la modă strică), "umbra marelui oraș" (clișeu), "cu regularitate enervantă" (enervant și gerunziul, pentru că mai ai unul în versul următor), "după-amiaza" din final. După ce arunci balastul, rămâne ceva, totuși, din acest poem. E de bine.
pentru textul : Them deInteresant, nu-mi pot imagina doamne aristocrate dansând tango. Orologiul aduce și el o imagine aristocrată. Restul imaginilor merg cu tangoul, dar nu aristocrația. Așa văd eu.
pentru textul : Tango deProzodia imbraca frumos " mișcarea noastră ondulatorie". Dar daca, "mișcarea noastră niciodata ondulatorie" ar veni sa prelungeasca, anuland-o, acea " simetria dintre tine și lume, spații, obiecte,/ urmele distrugerii sunt ascunse în tine"? E doar o parere a unui gust prea sofistcat poate.
pentru textul : reader deBun program, ne vedem la Iasi. Nu ma pricep la poezie, dar patroana de la magazinul din cartierul meu are vreo suta de kilograme de piscoturi expirate si nu stie ce sa faca cu ele.
pentru textul : Virtualia Zece deimagineaza-ti ca sint in Anthony, New Mexico si ma uit la niste afise cu Roswell si Alamogordo si iti citesc textul despre spatiu si timp daca nu plec la timp hiar ca aud impuscaturi, ca tot am intrat in Vestul salbatic imi place textul
pentru textul : Spatiul Timpului (I,II,III) demă gândeam la aceste închipuite muchii ale cercului (te gândeai la cuadratura cercului, la poziția aparentă a aștrilor sau doar la o metaforă tocită de atâția?) dorite a fi încălecate și tot nu găsesc mesajul final.
pentru textul : Pe muchiile cercului deun motiv de căutare continuă. poate un motiv fără motiv de însingurare. ori, poate, un motiv de însingurare fără motiv!
mi-a plăcut cum ai adus zborul pe hârtie. cum ai luat distanţă de un zbor, distanţă de o pasăre şi cum ai încercat să o descrii , să pui din existenţa ei "nepăsăratecă" - adică tot ceea ce nu poate atinge un ideal din varii raţiuni - câte-o culoare care să nu bată neapărat spre cenuşiu într-o lucrare care are valoarea ei intrinsecă. iată cum acea "nicio șansă" poate fi transpusă aşa încât să doară, să doară până poate deveni o lucrare, o operă, să ajungă "elegant un zece".
eu aşa am văzut, arta se ridică din ceva care apasă greu. şi, de ce nu, din întrebări în atât de aproape.
mi-a plăcut mult, aşa încât, notez.
pentru textul : întrebare atât de aproape decopil minune! care transformă inventarul în ceea ce-i place. care ştie ce să facă cu viaţa lui. bravo!
pentru textul : inventar deputem da şi noi o ocheadă?!
merci orfeu, in ce priveste "experienta de viata" nu stiu ce sa spun, prefer sa zimbesc te mai astept in subsolul textelor mele; e ok sa spui si ce nu ti se pare reusit
pentru textul : uneori femeia demultumesc frumos!
pentru textul : apăsat deam dubii mari ln legatura cu acest text, ma bucur ca primesc acest semn
Nu este vorba de nicio glumă. Nu înţeleg unde aţi văzut glumă. Eu nu scriu în sentinţe poetice, nu cred că termenul se potriveşte, cred că e totuşi o poezie. Mai demult chiar am avut ghinionul să îmi intre o muscă în gură când beam apă. Nu văd nimic amuzant în poezia mea. Şi nicio trecere de la ludic la dramatic. Dar chiar dacă ar fi fost, nu înţeleg de ce ar fi o problemă, e doar un poem mai condimentat, dar în esenţă trist, o tristeţe reliefată prin bufonerie, aşa cum au făcut mulţi scriitori. Ţânţarul este metaforic, aici unde personajul uman doarme.
pentru textul : Amnezie deVirgil, aș vrea să facem împreună un exercițiu simplu de logică.Să presupunem că ce afirmi tu este adevărat.Atunci voi enumera câteva titluri ale poeziilor tale : "wild", "paradis left over", "hapiness, only", e.t.c.,q.e.d.. Acum în legatură cu "blind cu einstein" chiar că îmi pare rău ca trebuie să explic , aici este un cuvînt DELIBERAT scris în engleză care este apropiat ca forma de cuvântul "blând". Virgil, ca să înțelegi,e ca și cum hermeneia și hermeneutica ar trebui să fie permanent în armonie. Cu stimă, te aștept oricând să polemizăm asupra textelor mele
pentru textul : blind cu einstein deCeea ce am scris a reprezentat opinia mea... ceea ce ai scris este parerea ta... insa nu pot sa nu remarc o incrancenare aparte in "tonul" tau Virgile... nu am in intentie sa fiu la fel ci incerc sa tratez ceea ce ai problematizat intr-un mod mai detasat... asa ca intre prieteni. Poate ca nu sunt de acord cu unele lucruri pe care le fac sau le promoveaza persoane din diaspora, atitudinea unora fata de Romania si oamenii care traiesc inca aici insa ma straduiesc sa nu emit judecati generale si sa incerc sa inteleg contextul in care sunt postate astfel de luari de pozitie. Personal cred ca noua, romanilor, ne lipseste o anume doza de temperament flegmatic, suntem prea nesabuiti si cel mai adesea nu-l ascultam pe celalalt sa spuna pana la capat ce are de zis. E un defect. Uneori o analiza "la rece" a problemelor "fierbinti" este mai dezirabila decat inflamarea. Ai dreptate, nu am citit in detaliu despre Academia Romana insa nu iti trebuie multa carte sa intelegi ca intr-o societate sunt necesare conventiile pentru o buna intelegere la nivel general. Ce ar fi daca unii am scrie intr-un fel si altii altfel? Cum ar fi orele de gramatica din scoala daca nu ar fi niste norme general valabile? Cum s-ar corecta tezele pentru examene? Ce fel de manuale? Ce ar reprezenta presa daca fiecare am scrie sau am rosti cuvinte dupa propriile tabieturi? De aici necesitatea... din pragmatism. Sa nu ai teama... Academia nu va putea sa adopte decizii aberante pentru ca exista societatea civila, pentru ca exista presa, pentru ca exista oameni care au terminat facultati de litere si pentru ca exista inca persoane carora le pasa. si tu esti una dintre acestea pentru ca altfel nu te-ai mai agita. Am dreptate? In orice limba exista un standard ultim... a vorbi limba respectiva la nivel academic. Presupun ca si in engleza si in orice alta limba asta inseamna sa respecti un set de reguli unanim acceptate.Strainii care invata romaneste iti garantez ca scriu dupa regulile academiei. Despre patriarh am sa mai spun doar sa se odihneasca in pace. Acum toate au ramas intre acesta si Dumnezeu. Cat este adevar si cat este minciuna in ceea ce s-a spus despre Teoctist nu cred ca vom afla niciodata. Biserica ortodoxa este biserica nationala pentru ca legea o denumeste astfel si pentru ca numeric are reprezentarea cea mai mare. Si aici este tot democratie. Cei mai multi detin puterea de a legifera. Oricum celelalte confesiuni sunt acum recunoscute in Romania si singura problema care mai exista cu titulatura la care faci referire tine de bani si impartirea acestora. O cota mult prea mica pentru celelalte confesiuni.Un numar prea mic de membri poate. Insa acest fapt desigur nu are relevanta spirituala iar slujitorii bisericii, de toate confesiunile, nu dau importanta aspectului material in detrimentul celui spiritual :) Insa daca eu sunt atat de tolerant cu romanii care traiesc in afara granitelor tu de ce alegi, romanii din Romania, sa ne condamni pe toti la un loc?
pentru textul : Cum se vorbește limba română în România - I deîn afara unor finisări (oricand binevenite, in fapt) si a unor greseli de redactare (sau nu?) tin sa remarc si acest text al dvoastra, desi nu am timpul necesar pentru un comentariu elaborat. ps: vorbiti serios in privinta corelatiei cu budismul? al dvs, francisc
pentru textul : Fizica cuanticã, Logica paraconsistentã și Legea Originației Dependente defelicitari pentru volum
pentru textul : Apocalipsa după Vaslui demulțumesc Cristina pentru răbdarea de a citi textul.
pentru textul : tablou cu cadă de baie deTudor, știindu-te un om de litere aprecierea ta mă onorează.
Andu, nici nu știu dacă faci mișto sau vorbești serios. În orice caz ar trebui să scriu mult mai bine. Dar nu este întotdeauna cum îți dorești.
De remarcat și degetul -zice autorul-mic, dar eu cred că păstrează echilibrul, altfel nu văd rostul nudului în cadă! Apoi "primul dinte"( cum spunea cineva), și l-a scuipat pe dinăuntru o dată cu sâmburii de piersici...așa a ajuns "fix la Dumnezeu"! Recomand o soluție de 2,4 D (sare potasică) și poate rămâne o poezea dulceagă. Concluzionez serios și cu respect: trebuie redusă lălăiala. Cris
pentru textul : livadă de piersici, cu botoșei albi detextul mi se pare doar descriptiv dar fara poezie
pentru textul : vâlvă dela prima vedere- ceva ca aplauzele/ca pe o grenadă vie/ca pe o pastilă (plus titlul - ca un cec...) cred că se pot găsi alternative măcar pentru una din ele (mai ales aici-ca aplauzele)
pentru textul : și mă ofer ca un cec în alb detot la prima citire dar și la a doua - stil poetul blajin. dar despre asta s-a mai scris și chiar de bine/frumos.
"comoară de atingeri", "pecetea misivei", "grăuntele de jar", "ochiul zilei" etcaetera, scapă de ele. mai sunt multe de criticat... renunță la prețiozități și genitivale mai întâi.
pentru textul : nimicuri desimt talent aici și nu mă sfiesc să o spun! poate trei personaje în unul, așa aș citi eu. oricum te voi mai plictisi cu comentariile mele, asta o știi deja. ai o vârstă frumosă când imaginația sau experiența pot spune ceva. insistă doar, mădă!
pentru textul : Between the bars deIeri am aflat cine este cel despre care se scrie aici:
"La această categorie s-a acordat şi o menţiune specială lui Şerban Mihai GEORGESCU, din Bucureşti, pentru volumul său "Ghidul cititorului miotonic", pentru că este "textul cel mai bine scris şi cel mai inteligent; din păcate, nu e proză scurtă", după cum explică Radu Paraschivescu."
Este Serban zis si ingergri, cel pe care l-ati cunoscut la editia Virtualia, la care a participat si Laurentiu. Si pe care tot eu l-am trimis la concurs :). In a doua fotografie, de langa Laurentiu, cu tricou rosu.
pentru textul : Concursul de Debut Literar UniCredit 2011 deadica iti bati joc de mine acum? din critic ai descoperit secretul? mai bine incheiem aici comentariile decat sa razi de textul meu. am priceput din prima ca nu/ti place, nu/i bun, e ok, acum n/are rost sa fii ironic.
pentru textul : Höre Israel de...Există o imagine obsedantă în textele tale ( vezi și...Mă vezi, treci atât de aproape, ne vezi........) pătrunderea într-un anume spațiu închis. A merge pe o stradă înseamnă a merge prin timp. Dar încet, pe nebăgate de seamă, strada devine ruină.Iar dincolo de bolta de zorele nu te mai vede Dumnezeu. Este limpede o metaforă a trecerii "dincolo", de unde și setea, bine știută din credințele și ritualurile funerare. Vorba lui Sorescu: problema se pune că odată intrat aici, nu mai ai cale de întoarcere. Doar Orfeu a avut darul blestemat de a privi înapoi. Ai știința imaginilor vizuale puternice și, lucru pe care se pune puțin preț azi din neștiință sau superficialitate, al coerenței acestor imagini. Aici, un "paradis în destrămare" prin care rătăcești într-o singurătate apocaliptică. Exemplu al acestei coerențe: imaginea Turnului, adică singura ieșire posibilă din acest spațiu închis de ziduri și flori dar impenetrabil: ÎN SUS. Și faptul întâmplător că turnul se numește Chindia (adică un timp de maximă "înflorire" a zilei care coboară însă înspre apus) ține de aceea și bine strunită coerență imaginară. Încerc să înțeleg dacă meticuloasa descriere arhitecturală din ultima parte intră în antiteză cu inefabila perdea de zorele de la început. Dar mi se pare că este un fel de "topire în piatră" în această bruscă schimbare de registru în care "eu" dispare. Este ceea ce îmi place să numesc "complexul Anei", căci am mai găsit imagini de acest tip în care anima se vrea zidită, ca semn al morții dar - oximoronic - și al (în)durării indefinite în/prin piatră. Vezi imaginea oului din poemul citat și în paranteza de mai sus. Absolut similară cu cea a turnului, ca regresie la origini și barbian "palat de var". Și mai e ceva: eul se instituie CENTRU doar în momentul ascensiunii în turn. Acum - de la Grigore Alexandrescu citire - ar trebui să învie Marea Fantomă a Trecutului. Ceea ce nu se întâmplă. Căci nu mai suntem romantici și ruinele nu se mai adună ca într-un "reverse" cinematografic într-o arhitectură.Am perceput și o discertă auto-ironie aici. Enumerarea aceea arhitecturală din final care m-a deconcentrat puțin inițial am înțeles-o în cele din urmă ca pe o serie dezarticulată de strigăte de ajutor de acolo din înălțimea turnului. Doar din zidita Ana nu rămâne doar asta: cântecul/plânsetul din ziduri?
pentru textul : Printre ruine decâtă insolență... deci tu, caragea, insulți un întreg site cu membrii lui cu tot, citez: pe Hermeneia se dau in general penite la textele foarte proaste sau pe favoritisme apoi gazda, și acum musafirul îi și spune ce ar trebui să facă... atâta impertinență nu am mai văzut... sunt dezgustat. iar Virgil a fost îngăduitor cu tine când a trecut peste această afirmație, care ar fi dus automat la suspendarea contului tău... repet, câtă insolență...
pentru textul : sebi cel nebun după poezie deaaa... ești măgulitor, Vald, e doar o secvență dintr-un film prost, regizat prost, cu actori proști, din peregrinările mele prin plaiurile țărișoarei, cred că umblu prea mult:)
pentru textul : rock poem deștirile de la 17 nu le prind, nu am "antenă" pentru ele... dar te cred pe cuvânt...
:) caut
pentru textul : pe tocuri prea înalte deMarga, stiu cred ce vrei sa spui, problema este ca trebuie sa scriu textele astfel incat macar pe moment sa imi placa mie. Desigur ca sper ca cititorul sa fie pe aceeasi lungime de unda. Eu mizez in general pe senzatia lasata de un text, pe imaginea de ansamblu. Incetul cu incetul imi descopar limitele si-mi dau seama ca nu pot scrie astfel incat sa placa la toata lumea. Apreciez parerea ta si pe undeva iti dau dreptate. eu incerc sa redau o emotie, o stare si sa-l invit pe cititor in lumea mea, sperand sa gaseasca din cand, lucruri care ii plac.
pentru textul : sing me a hungarian song demultumesc pentru oprire si numai bine.
Pagini