esti prea desteapta ptr. mine. tu vezi lumea cunosti people, ai texte remarcabile, cunosti limbi, ai tupeu poetic, pictezi, poate si canti, sculptezi ...no? pb e ca scrii slab
Ăleu. Mi-au trebuit trei creiere ca să pricep dimensiunile în care ați pășit cu trădarea asta, de la fizică, la biologie, la religie și psihologie. Undeva pe drum însă parcă nu-s de acord cu ceva. Îmi place mult acel natural al trădării, căci fiind un natural atunci de ce să-ți mai ceri iertare?
Nu sunt de acord cu trădarea celulei mamă (deși abstract vorbind, din același punct se descrind două idei, DAR aceste idei sunt identice și lucrează în aceeași direcție, au aceleași valori - nu trădează celula inițială. Poate analogia ar fi corectă cu celule stem, fiicele diferențiidu-se. Ok, dar nici chiar asa.. fiind până la urmă un natural al evoluției, care mă întoarce din nou la noțiunea aceea de păcat. Există sau nu există. Poate nu-i locul nostru să discutăm asta.)
Interesant periplul mental al acestui text. E posibil să nu-l fi priceput pe de-a-ntregul, dar nu-i bai, mai revin. Mă așteptam la o pastilă haioasă, și mamă ce așteptare trădată :), m-am pomenit într-un fiord filozofic.
da, cred ca ai observat bine ca , de fapt, imi place sa spun povesti, sa schitez cadre, decoruri si in ele sa proiectez senzatii, sentimente. nu stiu daca e bine sau nu, sau daca razbate ceva, cu adevarat, din amalgamul de imagini. (but trying is inspiring :) . ma bucur mult ca ai fost limbut. si multumesc pentru semnul tau!
well, ce să îi faci. Eu tre' să țin conferințe în engleză. Ceva trebuie să se piardă pe drum, nu? Probabil că ar trebui să încetez să mai scriu în românește. E din ce în ce mai greu...
"chestia de mai sus este scrisă cu nerv, cu toate constantele configurației operei literare întinse la maxim, cu imagine melodioasă, ca un concurs de comentat fotografii" - pana aici de acord... :) in plus, ironie lejera dar sofisticata, imaginatie si expresivitate si, mai ales, POVESTE. reusesti sa conturezi o atmosfera, sa transmiti un mesaj, sa construiesti dupa o logica poetica, fara ruperi de ritm si/sau ruperi "in figuri". poanta de final mi se pare usurica (ma refer la jocul de cuvinte, deci). dealtfel, si prezenta "timpului" este cam din alt univers, nu prea are ce cauta in text. practic, as renunta definitiv la ultima strofa, sau as schimba radical. chiar merita penita... (de multe ori, cand ne jucam inteligent, fara sa ne lasam prada dicteului automat, ne ies texte bune) ave
Un text ok, aflat la interesecţia dintre ars poetica şi satiră.
Remarc "eu merg pe fâșia dintre doi oameni vechi/ sprijinită în poze alb-negru" şi " zilele se înnoadă precum prosoapele albite".
În prima unitate, aş tăia "iar"ul - aduce o nuanţă de epic care nu e necesară, ba din contra, mai ales că imediat urmează un "când". Aş tăia şi "şi"ul din "și eu merg pe fâșia dintre doi oameni vechi".
Şi aici aş umbla: "ea își va albi frunzele în apa sărată a emoţiilor" - genitivul ala supărător + "albi"tul - care se repetă.
un aspect foarte important, aici, de spus, dar care se trece cu vederea. Dacă un critic literar vorbeşte despre o carte, opera unui autor dar nu îi aduce laudă, e al nabii criticul, ce ştie el, ce este cumva scriitor? Dar ia să îl laude, da, este un critic literar excelent. Un critir literar va fi mereu în slujba scrisului, cine va discuta despre un volum pe poezie, despre un roman dacă nu ar exista criticul? S-ar face o critică de care? Cine pe cine va compara? Cum se vor compara operele între ele dacă nu vom şti cu cine? Da, e bun romanul ăsta. Bun. Cam cu cine îl compari tu? Păi nu ştiu, mi-ar zice un prieten, dar un critic va şti mereu. Păi, de exemplu, să zicem că o citim pe Henriette Yvonne Stahl. Cu cine o comparăm? Păi ne spune atunci, dacă noi nu prea ştim, şi nu prea suntem citiţi, Garabet Ibraileanu, că este o Hortensia Papadat-Bengescu dar mult mai profundă.
Încă un amănunt: acum vreo 8,.9 ani, cineva, după ce trimisesem câteva texte pentru analiză, îmi spunea că scriu depresiv, vetust, epigonic şi că nu am nicio şansă să ies din umbra marelui Eminescu. Avea dreptate. Dar, repet, "patria vieţii e prezentul".
Mai apare cate una ca asta. Fara explicatii, mai mult sau mai putin discursive care se vor "poetice". E viziune pur si simplu si atat ajunge ca sa fie poezie.
Nenea Manolescu mă tot ameninţă de ceva vreme cu ciomagul pamfletului: "las' că-ţi altoiesc eu urechile, măgarule care eşti tu măgar", ar spune neanea. Eu n-am ce face - pun bot, îmi tai unghiile, ca să nu-şi zgârie obrajii în ele, şi-mi ascut pixul. Nenea Manolescu păleşte doborâtor când se enervează, pen' că a citit mult din nişte oameni foarte foarte deştepţi. Plus de asta, eu sunt aproape un ţânc, pe când el, din generaţia lui Gică Petrescu. Deci, cum spunea el, avantaj nenea Manolescu. Mie mi-e drag nenea Manolescu!
Andu, scriem si comentam degajat. Poate de aceea se mai strecoara greseli de typo. Oricum imi cer scuze. Azi am muncit 8 ore si printre picaturi imi mai aruncam si cate un ochi pe net. Cu fratele tau mai mic Zabet, as avea o retinere la discutii. Nu ca nu ar fi un tip cult, dar m-a dezamagit enorm la faza cu plagiatul. Pe tine, nu?
dezinvoltura are avantajele şi dezavantajele ai.
îmi place "dezbumbată", o armură ar fi fost mai potrivită, poate.
meritul este şi al lirei care m-a susţinut şi încurajat.
mulţumesc.
Cristina (şi, parcă, Virgil),
Din câte mi-aduc eu aminte (din liceu - secţia umanistă - şi din primii doi ani de facultate, în care am - mai - studiat latina), DIXIT e o formă de persoana a III-a a prezentului indicativ ( I: dico, II: dices,III: dixit).
Prin urmare, nu se poate spune "si eu dixit"!
Sper să nu vă supăraţi.
Cu drag,
t.c.
am zambit si am citit cu neliniste aceasta poezie. virgil vorbeste despre un adevar, lumea figurata de el este lumea transmutata si pe deplin adevarata.propune o reprezentare convingatoare a poesisului(trecerea in forma artistica a lumii reprezentate), astfel incat nu ofera posibilitatea gandirii ca ar fi neadevarat ceea ce ar vrea el sa reprezinte. apeleaza la mai multe tehnici poetice, una dintre ele fiind conventia dintre autor si cititor. incearca sa-l apropie pe acesta din urma, sa-l faca partas la actul creator pentru a nu avea posibilitatea retragerii. pare un poem explicativ. autorul se adreseaza cititorului cu incredere, dandu-i si explicatii: "cum scriu poetii in carti". observam ca autorul se detaseaza de acestia din urma. pentru a avea reprezentarea si imaginile cat mai clare, autorul prefera sa ilustreze cu exactitate locul unde se patrece naratiunea de parca ne-ar invita sa locuim acolo si sa locuim poemul insusi, ori heidegger afirma ca "esenta construirii este oferirea de locuire". poezia lui virgil este construita astfel incat te invita la lectura, la locuire. o alta tehnica este cea a trecerii de la o forma de discurs la alta: incepe metaforic, de altfel, superb versul:"atinge cu picioarele goale buzele reci ale ecoului", cu o atmosfera romantica creata de acea seara perfecta de mai si cu acea imagine din nou foarte frumoasa:"pe acoperiș lupi negri își usucă labele murdare de lut", dupa care trece la o forma de comunicare mai directa si mai abrupta:"pariez că acum cineva citește/cu o senzație nelinișită/ca și cum iubirea ar trebui desființată/printr-un decret ușor desuet", iar in final aflam ca nimic din ce am citit mai sus nu are prea mare importanta: "desi la urma urmei e doar un suflet de eleva". pe undeva se poate remarca si o urma subtila de ironie:"pariez că acum cineva citește/cu o senzație nelinișită". nu pot sa nu revin asupra versului:"pe acoperiș lupi negri își usucă labele murdare de lut" care are o puternica semnificatie simbolica.lupii negri au calcat peste ceva deja inceput, cladit, pe ceva creat si au reusit sa si distruga din moment ce isi usuca labele, poate chiar cu o anumita satisfactie. ideea a ceva care a fost, dar, posibil din cauza acelor lupi care pot fi reprezentarea oricarei lucru cu influente negative, a disparut se face remarcata si atunci cand vorbeste despre trecut:"povestesc cît de bine era cînd puteai să dormi/în carnea așternuturilor " mi s-a parut ca nu da prea bine moldova, podul iloaiei si trenurile de navetisti ale parisului. parca pierde din autenticitate.
problema acestui text este nu este prost in esenta. adica are atmosfera si are chiar si idee. problema apare insa atunci cind te uiti la forma. apar destule formulari simpliste sau de-a dreptul pleonastice (cel putin ca inteles). exemple: - "lângă tâmplă un vis" -- evident ca visul va fi linga timpla, ca n-are unde altundeva. poate era mai bine daca spuneai ceva despre vis - "pe piept mâinile de mort" -- in primul rind "de mort" suna oarecum aiurea, este aceasta persoana moarta sau a imprumutat miinile de la un mort? - e ambiguu - poate era mai bine spus "miinile moarte" (desi nici formula asta nu mi se pare fericita). apoi, a spune "miini asezate pe piept" si "miini de mort" e aproape pleonastic, adica exprima aproximativ acelasi lucru - "taci nu mai zici nimic" -- acesta nu este un pleonasm? - "plânsul tău pe pleoape" -- cred ca este evident ca plinsul nu poate fi decit legat de pleoape Remarc insa pozitiv expresia "asculți doar pădurea/ cum trece pe la geam" si "noaptea asta pare un tren de marfă" -- desi si aici daca te uiti atent se repeta cam aceeasi imagine
scuza-ma bobadil dar nu am inteles ce vrei sa spui. nu faci decit fandari evazive. originalitatea nu trebuie dovedita. ci lipsa ei. pe care tu ai invocat-o. deci, te rog, arata-mi citatele. dar te rog, fara formulari generale. in ce priveste dictionarul tu esti cel care ai afirmat ca este nevoie de el. de vreme ce nimeni nu a mai reclamat asta cred ca este la mintea cocosului ca te refereai la tine. hai sa nu ne jucam cu cuvintele.
despre ultima fraza nu am sa ma pronunt. oamenii cind nu mai au argumente dau cu ce apuca. jenant.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
esti prea desteapta ptr. mine. tu vezi lumea cunosti people, ai texte remarcabile, cunosti limbi, ai tupeu poetic, pictezi, poate si canti, sculptezi ...no? pb e ca scrii slab
pentru textul : omul pe care nu îl așteptam deĂleu. Mi-au trebuit trei creiere ca să pricep dimensiunile în care ați pășit cu trădarea asta, de la fizică, la biologie, la religie și psihologie. Undeva pe drum însă parcă nu-s de acord cu ceva. Îmi place mult acel natural al trădării, căci fiind un natural atunci de ce să-ți mai ceri iertare?
Nu sunt de acord cu trădarea celulei mamă (deși abstract vorbind, din același punct se descrind două idei, DAR aceste idei sunt identice și lucrează în aceeași direcție, au aceleași valori - nu trădează celula inițială. Poate analogia ar fi corectă cu celule stem, fiicele diferențiidu-se. Ok, dar nici chiar asa.. fiind până la urmă un natural al evoluției, care mă întoarce din nou la noțiunea aceea de păcat. Există sau nu există. Poate nu-i locul nostru să discutăm asta.)
Interesant periplul mental al acestui text. E posibil să nu-l fi priceput pe de-a-ntregul, dar nu-i bai, mai revin. Mă așteptam la o pastilă haioasă, și mamă ce așteptare trădată :), m-am pomenit într-un fiord filozofic.
pentru textul : Despre trădare deD-le Virgil, vă mulțumesc pentru semn. am să văd ce pot face.
pentru textul : intersection deda, cred ca ai observat bine ca , de fapt, imi place sa spun povesti, sa schitez cadre, decoruri si in ele sa proiectez senzatii, sentimente. nu stiu daca e bine sau nu, sau daca razbate ceva, cu adevarat, din amalgamul de imagini. (but trying is inspiring :) . ma bucur mult ca ai fost limbut. si multumesc pentru semnul tau!
pentru textul : infraroșu desau "Epopeea lui Ionică, mâncătorul de ouă". textul e scuzabil: e vină tovarășei învățătoare, care nu i-a pus să învețe pe de rost "Zdreanță".
pentru textul : Pe vremea rea a unui mare dictator dewell, ce să îi faci. Eu tre' să țin conferințe în engleză. Ceva trebuie să se piardă pe drum, nu? Probabil că ar trebui să încetez să mai scriu în românește. E din ce în ce mai greu...
pentru textul : ritualuri de cartier I de"chestia de mai sus este scrisă cu nerv, cu toate constantele configurației operei literare întinse la maxim, cu imagine melodioasă, ca un concurs de comentat fotografii" - pana aici de acord... :) in plus, ironie lejera dar sofisticata, imaginatie si expresivitate si, mai ales, POVESTE. reusesti sa conturezi o atmosfera, sa transmiti un mesaj, sa construiesti dupa o logica poetica, fara ruperi de ritm si/sau ruperi "in figuri". poanta de final mi se pare usurica (ma refer la jocul de cuvinte, deci). dealtfel, si prezenta "timpului" este cam din alt univers, nu prea are ce cauta in text. practic, as renunta definitiv la ultima strofa, sau as schimba radical. chiar merita penita... (de multe ori, cand ne jucam inteligent, fara sa ne lasam prada dicteului automat, ne ies texte bune) ave
pentru textul : blogbadil deMarga, Virgil, Paul,
pentru textul : bună ziulica demulțumesc.
prin ce e placut, Adriana?
pentru textul : canal indisponibil deBref, nu e decât o simplă detașare prin concept, disperare sau Cioran într-un solfegiu atipic al destinului... Merçi mon cher Paul!
pentru textul : toamna fără de îngeri detotul ar fi bine daca nu s-ar termina cu "din inima mea".
pentru textul : Ochi deUn text ok, aflat la interesecţia dintre ars poetica şi satiră.
Remarc "eu merg pe fâșia dintre doi oameni vechi/ sprijinită în poze alb-negru" şi " zilele se înnoadă precum prosoapele albite".
În prima unitate, aş tăia "iar"ul - aduce o nuanţă de epic care nu e necesară, ba din contra, mai ales că imediat urmează un "când". Aş tăia şi "şi"ul din "și eu merg pe fâșia dintre doi oameni vechi".
pentru textul : Însemne toride deŞi aici aş umbla: "ea își va albi frunzele în apa sărată a emoţiilor" - genitivul ala supărător + "albi"tul - care se repetă.
Ludicele tale au alt ton aici, Virgil. Experimentale, intr-adevar. Placuta trecerea de la o stare la alta :-)).
pentru textul : din lumile mele dedomnule Cristea, mulțumim. așteptăm însă și să mai poposiți pe aici și cu comentarii sub texte. sînt convins că aveți ce spune(scrie).
pentru textul : Festivalul-Concurs Naţional de Literatură "Moştenirea Văcăreştilor" deun aspect foarte important, aici, de spus, dar care se trece cu vederea. Dacă un critic literar vorbeşte despre o carte, opera unui autor dar nu îi aduce laudă, e al nabii criticul, ce ştie el, ce este cumva scriitor? Dar ia să îl laude, da, este un critic literar excelent. Un critir literar va fi mereu în slujba scrisului, cine va discuta despre un volum pe poezie, despre un roman dacă nu ar exista criticul? S-ar face o critică de care? Cine pe cine va compara? Cum se vor compara operele între ele dacă nu vom şti cu cine? Da, e bun romanul ăsta. Bun. Cam cu cine îl compari tu? Păi nu ştiu, mi-ar zice un prieten, dar un critic va şti mereu. Păi, de exemplu, să zicem că o citim pe Henriette Yvonne Stahl. Cu cine o comparăm? Păi ne spune atunci, dacă noi nu prea ştim, şi nu prea suntem citiţi, Garabet Ibraileanu, că este o Hortensia Papadat-Bengescu dar mult mai profundă.
pentru textul : Vladimir Streinu - 110 deprima parte mi se pare cam prea "retorica". ultima parte (cu exceptia acelui nefericit "groteasca") pare sa fie mai reusita
pentru textul : 3D<-------->nD deiacătă că am ajuns la varianta finală, mâine e duminică...:)
pentru textul : come as you are deÎncă un amănunt: acum vreo 8,.9 ani, cineva, după ce trimisesem câteva texte pentru analiză, îmi spunea că scriu depresiv, vetust, epigonic şi că nu am nicio şansă să ies din umbra marelui Eminescu. Avea dreptate. Dar, repet, "patria vieţii e prezentul".
pentru textul : Zebre cu barză şi zimbru deun poem al nelinistilor, al framantarilor interioare, al cautarii identitatii. mi-a placut foarte mult
pentru textul : pe urmele himerei deMai apare cate una ca asta. Fara explicatii, mai mult sau mai putin discursive care se vor "poetice". E viziune pur si simplu si atat ajunge ca sa fie poezie.
pentru textul : Pasărea de nailon deNenea Manolescu mă tot ameninţă de ceva vreme cu ciomagul pamfletului: "las' că-ţi altoiesc eu urechile, măgarule care eşti tu măgar", ar spune neanea. Eu n-am ce face - pun bot, îmi tai unghiile, ca să nu-şi zgârie obrajii în ele, şi-mi ascut pixul. Nenea Manolescu păleşte doborâtor când se enervează, pen' că a citit mult din nişte oameni foarte foarte deştepţi. Plus de asta, eu sunt aproape un ţânc, pe când el, din generaţia lui Gică Petrescu. Deci, cum spunea el, avantaj nenea Manolescu. Mie mi-e drag nenea Manolescu!
pentru textul : Povestea filosofului deconstructiv deca jurnal merge. dar daca iubesti poezia, fa-o cu frica. ca si cum ti ar cadea degetele
pentru textul : Pași pe zăpadă deAndu, scriem si comentam degajat. Poate de aceea se mai strecoara greseli de typo. Oricum imi cer scuze. Azi am muncit 8 ore si printre picaturi imi mai aruncam si cate un ochi pe net. Cu fratele tau mai mic Zabet, as avea o retinere la discutii. Nu ca nu ar fi un tip cult, dar m-a dezamagit enorm la faza cu plagiatul. Pe tine, nu?
pentru textul : Inima dintotdeauna. Ad intra dedezinvoltura are avantajele şi dezavantajele ai.
pentru textul : Impresii de lectură: "Gîndul meu. Cum am devenit poet." - Ionuţ Caragea deîmi place "dezbumbată", o armură ar fi fost mai potrivită, poate.
meritul este şi al lirei care m-a susţinut şi încurajat.
mulţumesc.
Cristina (şi, parcă, Virgil),
pentru textul : domnule Labiș deDin câte mi-aduc eu aminte (din liceu - secţia umanistă - şi din primii doi ani de facultate, în care am - mai - studiat latina), DIXIT e o formă de persoana a III-a a prezentului indicativ ( I: dico, II: dices,III: dixit).
Prin urmare, nu se poate spune "si eu dixit"!
Sper să nu vă supăraţi.
Cu drag,
t.c.
am zambit si am citit cu neliniste aceasta poezie. virgil vorbeste despre un adevar, lumea figurata de el este lumea transmutata si pe deplin adevarata.propune o reprezentare convingatoare a poesisului(trecerea in forma artistica a lumii reprezentate), astfel incat nu ofera posibilitatea gandirii ca ar fi neadevarat ceea ce ar vrea el sa reprezinte. apeleaza la mai multe tehnici poetice, una dintre ele fiind conventia dintre autor si cititor. incearca sa-l apropie pe acesta din urma, sa-l faca partas la actul creator pentru a nu avea posibilitatea retragerii. pare un poem explicativ. autorul se adreseaza cititorului cu incredere, dandu-i si explicatii: "cum scriu poetii in carti". observam ca autorul se detaseaza de acestia din urma. pentru a avea reprezentarea si imaginile cat mai clare, autorul prefera sa ilustreze cu exactitate locul unde se patrece naratiunea de parca ne-ar invita sa locuim acolo si sa locuim poemul insusi, ori heidegger afirma ca "esenta construirii este oferirea de locuire". poezia lui virgil este construita astfel incat te invita la lectura, la locuire. o alta tehnica este cea a trecerii de la o forma de discurs la alta: incepe metaforic, de altfel, superb versul:"atinge cu picioarele goale buzele reci ale ecoului", cu o atmosfera romantica creata de acea seara perfecta de mai si cu acea imagine din nou foarte frumoasa:"pe acoperiș lupi negri își usucă labele murdare de lut", dupa care trece la o forma de comunicare mai directa si mai abrupta:"pariez că acum cineva citește/cu o senzație nelinișită/ca și cum iubirea ar trebui desființată/printr-un decret ușor desuet", iar in final aflam ca nimic din ce am citit mai sus nu are prea mare importanta: "desi la urma urmei e doar un suflet de eleva". pe undeva se poate remarca si o urma subtila de ironie:"pariez că acum cineva citește/cu o senzație nelinișită". nu pot sa nu revin asupra versului:"pe acoperiș lupi negri își usucă labele murdare de lut" care are o puternica semnificatie simbolica.lupii negri au calcat peste ceva deja inceput, cladit, pe ceva creat si au reusit sa si distruga din moment ce isi usuca labele, poate chiar cu o anumita satisfactie. ideea a ceva care a fost, dar, posibil din cauza acelor lupi care pot fi reprezentarea oricarei lucru cu influente negative, a disparut se face remarcata si atunci cand vorbeste despre trecut:"povestesc cît de bine era cînd puteai să dormi/în carnea așternuturilor " mi s-a parut ca nu da prea bine moldova, podul iloaiei si trenurile de navetisti ale parisului. parca pierde din autenticitate.
pentru textul : iubirea la podu iloaiei deproblema acestui text este nu este prost in esenta. adica are atmosfera si are chiar si idee. problema apare insa atunci cind te uiti la forma. apar destule formulari simpliste sau de-a dreptul pleonastice (cel putin ca inteles). exemple: - "lângă tâmplă un vis" -- evident ca visul va fi linga timpla, ca n-are unde altundeva. poate era mai bine daca spuneai ceva despre vis - "pe piept mâinile de mort" -- in primul rind "de mort" suna oarecum aiurea, este aceasta persoana moarta sau a imprumutat miinile de la un mort? - e ambiguu - poate era mai bine spus "miinile moarte" (desi nici formula asta nu mi se pare fericita). apoi, a spune "miini asezate pe piept" si "miini de mort" e aproape pleonastic, adica exprima aproximativ acelasi lucru - "taci nu mai zici nimic" -- acesta nu este un pleonasm? - "plânsul tău pe pleoape" -- cred ca este evident ca plinsul nu poate fi decit legat de pleoape Remarc insa pozitiv expresia "asculți doar pădurea/ cum trece pe la geam" si "noaptea asta pare un tren de marfă" -- desi si aici daca te uiti atent se repeta cam aceeasi imagine
pentru textul : mâine va fi o zi friguroasă descuza-ma bobadil dar nu am inteles ce vrei sa spui. nu faci decit fandari evazive. originalitatea nu trebuie dovedita. ci lipsa ei. pe care tu ai invocat-o. deci, te rog, arata-mi citatele. dar te rog, fara formulari generale. in ce priveste dictionarul tu esti cel care ai afirmat ca este nevoie de el. de vreme ce nimeni nu a mai reclamat asta cred ca este la mintea cocosului ca te refereai la tine. hai sa nu ne jucam cu cuvintele.
pentru textul : Pe străzile Ballinei dedespre ultima fraza nu am sa ma pronunt. oamenii cind nu mai au argumente dau cu ce apuca. jenant.
Manolescu Gorun, mulţumesc frumos pentru peniţă, nu am aşteptat.
merci pentru citire şi sfaturi, Silvia, îmi place versiunea ta, o să revăd pe undeva.
pentru textul : nemişcaţi debine ai venit pe Hermeneia, Marinela! sper ca noaptea de vis sa dainuiasca timpului: "Iubește-mă când nu mai sunt în umbra ta, lumina-ți fără aripi"
pentru textul : Decor cu îngeri dePagini