nici la asta nu ma gandisem.
n-am vazut ecranizarea, am citit insa cartea de atatea ori copil fiind, ca probabil m-as plictisi.
mi-a facut placere sa recunosc imaginea, poate ca umbla prin mine. shoo-shoo! :o)
domnul meu, imi amintii de o povestire unde personajul principal se scufunda treptat, nebanuit de nimeni, in pamant, efectiv. si ajunge, ca n primul vers, sa vada lumea sfarsindu se la picioarele iubitei. uite, si eu exclam "femeie absurda/femeie perfecta"! bravos!
M-am plans și m-am tirat sa prind a mea iubita cu-a mea barcuta de la monte carlo, ieri dar m a lovit, pe drum, amar in sine o artista și acum, o bobinez cu niste beri părerea mea
Alina, Virgil, parca imi aduc aminte ca am facut un colaj impreuna, cu ani in urma. mai stiti ceva de el? il mai are cineva? de ce nu-l punem?!
tare mi-ar placea sa vad daca rezista in timp, daca sunt sau nu reactii la el.
dincolo de un ușor descriptivism poezia are o anume cursivitate și coerență, un text bine condus, notații care stau în picioare chiar și scoase din întregul textului, titlul creează atmosferă, finalul echilibrează și dă un iz nostalgic ce avantajează
Cam greu de digerat afirmatia din versul 6, strofa a treia, intr-un context ce ar trebui sa dea doavada de fior poetic si ironie fina. In prima strofa nu cred ca ai nevoie de "ca" in versul 3, se subintelege:
"mă bâzâie ideile
mai ales noaptea
escadrile întregi de ţânţari bezmetici"
In concluzie, extrem de "sangeros" razboiul cu ideile...
Virgil, din pura perspectivă a cititorului din mine, trebuie să fiu sincer cu tine şi să-ţi spun că poezia ta e mult, mult mai credibilă, mai naturală, mai curată când e scrisă în maniera aceasta "low definition", cu incursiuni lirice ne-pestriţe, cu atitudini asumate şi prelevate din adanc cu instrumente poetice mai de suprafaţa. Atunci când concentrezi simboluri in stil nipon, pierzi la acurateţe; pierzi mult şi uneori cazi în manierism descriptiv prin ambiguitate.
Textul este aproape excelent (aş mai curăţa câte ceva, dar nu zăbovesc asupra acestui aspect); foarte bine surprinsă şi adusă la nivel artistic judecarea generaţiilor şi a celui plecat la o viaţă mai bună.
mereu găsești pe cineva
care se va apropia și îți va spune despre cînd era el
sau ea de vîrsta ta
cum erau verile și toamnele cum erau oamenii vinul cărțile
îți va spune cum ar trebui să te simți
cum ar trebui să te adaptezi
să te resemnezi - foarte bun fragment.
Personal, aş mai fi licitat printr-o alegorie gen [iţi spune] "cum se muşcă din bucata de pâine" ori ceva de prin zonă, pentru o încheiere acidă a ideii.
Nu știu de ce, dar eu prefer din toate acest poem al tău. Firește că aș elimina câteva epitete ici-colo, dar îl păstrez așa, fără nici o tușă, îmi place și melodia interioară, am sentimentul că l-ai scris pe un fond muzical. Nu îmi place imperativul acela cu majuscule, da, știai că îți voi spune asta. Dar chiar și așa, tot îmi place mult acest poem. Îndeosebi începutul... Și în pofida acestui final, când "personajele" sunt "fără lumină". Îl păstrez, do you mind?
o scenografie in care personajele ramin aceleasi, putin obosite, asteptind acelasi invariabil sfirsit, supravietuitori sau victime intr-un titanic al dorintelor uitate. un ultim decor, o ultima plecaciune in fata destinului; postasul suna intotdeauna de doua ori sau poate numai "poștașul și-a imbrăcat costumul pe dos" in aceasta carena deja scufundata in milul asteptarilor noastre. avem grija de ioana stop:)
Virgil, postmodernismul internațional este rezultatul unei civilizații supertehnologizate, iar cel românesc a apărut prin sincronizare, ca și modernismul. La noi, experimentalismul a fost așa acerb datorită contextului politic dinainte de ' 89, așa cred, în lipsa libertății, într-o societate nivelată și ,ai dreptate, "poate pentru prima data nu a mai ostracizat "experimentatorii". Ai pus niste întrebări interesante, retorice deocamdată, dar nuclee bune pentru un eseu... Bianca, textul acesta nu e decât o sinteză, n-am vrut să epuizez subiectul, dumnezeule, nici n-aș putea, e bine că ai devenit interesată de istoria literară universală. Am vrut să-mi răspund la niște întrebări și să dau răspunsuri clare, am pus la o "masă rotundă" câțiva autori, am scris și părerile lor...U. Eco apare în două locuri, pentru că sunt idei distincte. Acest text este doar un fragment dintr-un eseu mai amplu despre opera experimentală a lui M. Nedelciu, o prefață.
Vă mulţumesc pentru observaţiile obiective şi pertinente. Cred că aveţi dreptate, pot să mai prelucrez acest text şi o să ţin seama de aceste opinii. Unele, "îţi devorează", ex, le voi opera chiar acum.
in primul rind am si eu o intrebare. cum se spune corect in romaneste: sa aiba sau sa aiva? in al doilea rind ma asteptam ca sa se observe aparent slaba legatura intre boierism si chestiunea cu semnatura. zic aparent slaba pentru ca asa si este, doar aparent slaba. daca te uiti cu atentie exista un filon comun, subteran care nutreste toate aceste atitudini. bineinteles ca mi s-ar putea reprosa ca asta este doar o suspiciune nefondata. dar, desigur, "if it smells like a cat, if it walks like a cat and if it meows like a cat, it may very well be a cat". dar acest text s-a vrut doar un inceput, legat de acest incident al semnaturii. intentionez sa mai scriu ceva despre acest asa numit boierism, despre care atunci cind am citit prima data am crezut ca cineva face o gluma buna dar se pare exista oameni care chiar cred in asa ceva
am deschis Hermeneia, prima pagina, și am dat de textul dvs., nu l-am cautat, va asigur. Mă gîndeam ca poate va fi un text plăcut ochiului meu. Iar dacă nu am gasit, nu sunt eu de vina, cu atît mai puțin dvs. Nu am varianta pt R&J, chiar nu am, și nu cred că v/ar interesa. Mi-am exprimat opinia vis-a-vis de un text pe care l-am lecturat. Nimic mai mult. Nu mai intereseaza prietenii dvs. mai vechi, nici mai noi, dar daca scriu bine este in regulă. Am citit regulamentul si am inteles ca ne raportam la text, nu la alte aspecte. Dvs. nu-l mai cunoașteți?
Editorii au job-ul lor, respect pt asta. Nu vorbea nimeni de doborîrea oamenilor sau sait urilor! Imi pare rau daca v-am provocat o astfel de reacție.
In plus, nu sunt radu sau gheorghe sau nustiucum sunt Liviu, daca nu vă încurcă cu ceva, prezenta mea in acest spatiu.
parcă propui războaie, profetule! necazul e că parcă te-ai uita împrejur când analizezi adaptarea, binele e că nu lași să stea închiși ochii lăuntrici... Ce să mai, scrii ca un om, profetule:) Iartă-mi veșnica problemă, a neputinței dezlipirii poetului de poezia lui.
nu stiu cum se face ca am aflat (ca si in urma cu 2 ani) abia dupa, dar anul trecut am trimis si eu texte si, surprinzator, n-am primit nici macar confirmarea primirii... acu', ce sa spun, anul viitor astept sa fiu invitat, din timp si pe e-mail (acelasi de pe care am trimis texte anul trecut), iar de nu, asta e. (mult) succes sa fie! :)
Este o antologie editata in limba franceza ce ofera cititorului francofon un parcurs unic prin literatura avantgardistilor romani in contextul european. Multumesc.
nu este un poem al plecarilor, dar un poem al analizelor, al descompunerii si al abservatiei. albul se descompune, starile se diseca, linistea se debrideaza, totul ajunge, in final, la atat de pur si simplu alb/negru. este ca o clarificare, ca o asezare a afectelor, precum o alegere bine facuta, asumata, fara idoli, totul tangibil, real. din alb total se porneste catre un alt tip de combinatie completa, tente cromatice si griul lor desavarsit, precum o sfera cu uter, nascator cactus. cele doua intalniri, o asteptare intre. intamplare si certitudine, o desavarsire intre. "plecarile" pur si simplu nu le vad. mai degraba "sosiri". bun, alina, felicitari!
vei imbatrini intr-o zi ca lucrurile vechi din dulapuri - altfel eram pe strada noastra, lipsita de plopi si cuvinte - prea tirziu vei intelege orele clepsidrei firave ascunse in crinoline vestede si fracuri nuntirea ridurilor scrie din nou pe frontispiciul casei penultima noapte balcoanele se umezesc strident de lumina leganindu-se odata incet pe timpul scorojit de tinerete daca deschizi o alta zi intre noi ne vor vinde in tirguri de patimi in cele din urma aceste iluzii
Aceeaşi nedumerire. O fi ,,ce în neştire = ce-n neştire" ? Autorul ne poate confirma/infirma. Dacă se confirmă sensul, corect este ,,ce-n neştire" ( nr. de silabe e acelaşi, deci metrica şi ritmul nu au de suferot. Se pare că în rostire cei doi de ,,n" devin una :) )
Imagine deosebită "își silește genunchii să se aplece spre zei piciorul să calce prin așchii" Doar în poezia lui Radu Cârneci am mai găsit aceeași nuanță în versuri. Versuri care divinizează femeia. Frumos! tincuța
comentariul tău este mediocru şi nu poemul; punctuaţia este pusă exact acolo unde îi este locul.
Pe lângă asta, te-aş ruga să comentezi textul şi nu comentariile ori atitudinile userilor, altfel încalci regulamentul.
Hanny - este o părere critică de care voi ține seamă și voi reflecta. La prima impresie am de adăugat faptul că nu cred în noțiunea de echilibru ca marcă specifică fiecărui text de acest fel. Inevitabil accentul cade pe o anume stare și, personal, nu simt nevoia să echilibrez cu ceva. În acest caz păstrarea în zona sugestiei poate fi și ea un căștig și nu un lucru de blamat. În privința rimei semnalate, sunt de acord că deranjează. Ceea ce numai intuiam, s-a adeverit. Mă voi gândi la schimbări, mergând până la înlocuirea întregului pachet de rime.
Eu am găsit precizarea limpede în pct. 14 din regulament. Mă gândesc cum să poată fi ușor vizibilă de orice autor (membru) sau cititor. Oare pe prima pagină un text "info" cu link la regulament? Acum într-adevăr este clar pentru oricine.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
oana
nici la asta nu ma gandisem.
pentru textul : Life support den-am vazut ecranizarea, am citit insa cartea de atatea ori copil fiind, ca probabil m-as plictisi.
mi-a facut placere sa recunosc imaginea, poate ca umbla prin mine. shoo-shoo! :o)
domnul meu, imi amintii de o povestire unde personajul principal se scufunda treptat, nebanuit de nimeni, in pamant, efectiv. si ajunge, ca n primul vers, sa vada lumea sfarsindu se la picioarele iubitei. uite, si eu exclam "femeie absurda/femeie perfecta"! bravos!
pentru textul : schiță deM-am plans și m-am tirat sa prind a mea iubita cu-a mea barcuta de la monte carlo, ieri dar m a lovit, pe drum, amar in sine o artista și acum, o bobinez cu niste beri părerea mea
pentru textul : Cantilenă pentru re-căderea în starea de toamnă deAlina, Virgil, parca imi aduc aminte ca am facut un colaj impreuna, cu ani in urma. mai stiti ceva de el? il mai are cineva? de ce nu-l punem?!
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur detare mi-ar placea sa vad daca rezista in timp, daca sunt sau nu reactii la el.
ziceam eu...demult...ca as fi vrut penitele inapoi. :)
pentru textul : despre dragoste numai de bine deiata.
dincolo de un ușor descriptivism poezia are o anume cursivitate și coerență, un text bine condus, notații care stau în picioare chiar și scoase din întregul textului, titlul creează atmosferă, finalul echilibrează și dă un iz nostalgic ce avantajează
pentru textul : Paseo de los Tristes deCam greu de digerat afirmatia din versul 6, strofa a treia, intr-un context ce ar trebui sa dea doavada de fior poetic si ironie fina. In prima strofa nu cred ca ai nevoie de "ca" in versul 3, se subintelege:
pentru textul : Obsesii de"mă bâzâie ideile
mai ales noaptea
escadrile întregi de ţânţari bezmetici"
In concluzie, extrem de "sangeros" razboiul cu ideile...
Virgil, din pura perspectivă a cititorului din mine, trebuie să fiu sincer cu tine şi să-ţi spun că poezia ta e mult, mult mai credibilă, mai naturală, mai curată când e scrisă în maniera aceasta "low definition", cu incursiuni lirice ne-pestriţe, cu atitudini asumate şi prelevate din adanc cu instrumente poetice mai de suprafaţa. Atunci când concentrezi simboluri in stil nipon, pierzi la acurateţe; pierzi mult şi uneori cazi în manierism descriptiv prin ambiguitate.
Textul este aproape excelent (aş mai curăţa câte ceva, dar nu zăbovesc asupra acestui aspect); foarte bine surprinsă şi adusă la nivel artistic judecarea generaţiilor şi a celui plecat la o viaţă mai bună.
mereu găsești pe cineva
care se va apropia și îți va spune despre cînd era el
sau ea de vîrsta ta
cum erau verile și toamnele cum erau oamenii vinul cărțile
îți va spune cum ar trebui să te simți
cum ar trebui să te adaptezi
să te resemnezi - foarte bun fragment.
Personal, aş mai fi licitat printr-o alegorie gen [iţi spune] "cum se muşcă din bucata de pâine" ori ceva de prin zonă, pentru o încheiere acidă a ideii.
pentru textul : stare de emigrant deNu știu de ce, dar eu prefer din toate acest poem al tău. Firește că aș elimina câteva epitete ici-colo, dar îl păstrez așa, fără nici o tușă, îmi place și melodia interioară, am sentimentul că l-ai scris pe un fond muzical. Nu îmi place imperativul acela cu majuscule, da, știai că îți voi spune asta. Dar chiar și așa, tot îmi place mult acest poem. Îndeosebi începutul... Și în pofida acestui final, când "personajele" sunt "fără lumină". Îl păstrez, do you mind?
pentru textul : Fără întoarcere deo scenografie in care personajele ramin aceleasi, putin obosite, asteptind acelasi invariabil sfirsit, supravietuitori sau victime intr-un titanic al dorintelor uitate. un ultim decor, o ultima plecaciune in fata destinului; postasul suna intotdeauna de doua ori sau poate numai "poștașul și-a imbrăcat costumul pe dos" in aceasta carena deja scufundata in milul asteptarilor noastre. avem grija de ioana stop:)
pentru textul : telegrama deVirgil, postmodernismul internațional este rezultatul unei civilizații supertehnologizate, iar cel românesc a apărut prin sincronizare, ca și modernismul. La noi, experimentalismul a fost așa acerb datorită contextului politic dinainte de ' 89, așa cred, în lipsa libertății, într-o societate nivelată și ,ai dreptate, "poate pentru prima data nu a mai ostracizat "experimentatorii". Ai pus niste întrebări interesante, retorice deocamdată, dar nuclee bune pentru un eseu... Bianca, textul acesta nu e decât o sinteză, n-am vrut să epuizez subiectul, dumnezeule, nici n-aș putea, e bine că ai devenit interesată de istoria literară universală. Am vrut să-mi răspund la niște întrebări și să dau răspunsuri clare, am pus la o "masă rotundă" câțiva autori, am scris și părerile lor...U. Eco apare în două locuri, pentru că sunt idei distincte. Acest text este doar un fragment dintr-un eseu mai amplu despre opera experimentală a lui M. Nedelciu, o prefață.
pentru textul : Postmodernism&experimentalism deMulțumesc pentru comentariu și apreciere. Te mai aștept
pentru textul : Primul strigăt deun experiment interesant, desi ideea nu e noua. placut ar fi sa vedem continuarea bine v-am regasit!
pentru textul : efigia edenului eretic deVă mulţumesc pentru observaţiile obiective şi pertinente. Cred că aveţi dreptate, pot să mai prelucrez acest text şi o să ţin seama de aceste opinii. Unele, "îţi devorează", ex, le voi opera chiar acum.
pentru textul : dacă te-aş iubi în seara asta deVirgil,
lasă-mă să cred că sînt Dumnezeu pentru o clipă şi să-ţi fac un dar:
(cinematograful Feroviarul de pe Buzeşti).
pentru starea transmisă în cuvinte simple. sugerez să-uri mai puţine. "în parte(a) noastră"
pentru textul : introfanie de toamnă I dein primul rind am si eu o intrebare. cum se spune corect in romaneste: sa aiba sau sa aiva? in al doilea rind ma asteptam ca sa se observe aparent slaba legatura intre boierism si chestiunea cu semnatura. zic aparent slaba pentru ca asa si este, doar aparent slaba. daca te uiti cu atentie exista un filon comun, subteran care nutreste toate aceste atitudini. bineinteles ca mi s-ar putea reprosa ca asta este doar o suspiciune nefondata. dar, desigur, "if it smells like a cat, if it walks like a cat and if it meows like a cat, it may very well be a cat". dar acest text s-a vrut doar un inceput, legat de acest incident al semnaturii. intentionez sa mai scriu ceva despre acest asa numit boierism, despre care atunci cind am citit prima data am crezut ca cineva face o gluma buna dar se pare exista oameni care chiar cred in asa ceva
pentru textul : boierismul sau nazismul literar deam deschis Hermeneia, prima pagina, și am dat de textul dvs., nu l-am cautat, va asigur. Mă gîndeam ca poate va fi un text plăcut ochiului meu. Iar dacă nu am gasit, nu sunt eu de vina, cu atît mai puțin dvs. Nu am varianta pt R&J, chiar nu am, și nu cred că v/ar interesa. Mi-am exprimat opinia vis-a-vis de un text pe care l-am lecturat. Nimic mai mult. Nu mai intereseaza prietenii dvs. mai vechi, nici mai noi, dar daca scriu bine este in regulă. Am citit regulamentul si am inteles ca ne raportam la text, nu la alte aspecte. Dvs. nu-l mai cunoașteți?
pentru textul : R&J deEditorii au job-ul lor, respect pt asta. Nu vorbea nimeni de doborîrea oamenilor sau sait urilor! Imi pare rau daca v-am provocat o astfel de reacție.
In plus, nu sunt radu sau gheorghe sau nustiucum sunt Liviu, daca nu vă încurcă cu ceva, prezenta mea in acest spatiu.
am modificat primul text. pentru a fi mai aproape de ceea ce cred eu ca vrea sa fie haiku
pentru textul : doliu de iulie deparcă propui războaie, profetule! necazul e că parcă te-ai uita împrejur când analizezi adaptarea, binele e că nu lași să stea închiși ochii lăuntrici... Ce să mai, scrii ca un om, profetule:) Iartă-mi veșnica problemă, a neputinței dezlipirii poetului de poezia lui.
pentru textul : vinovați denu stiu cum se face ca am aflat (ca si in urma cu 2 ani) abia dupa, dar anul trecut am trimis si eu texte si, surprinzator, n-am primit nici macar confirmarea primirii... acu', ce sa spun, anul viitor astept sa fiu invitat, din timp si pe e-mail (acelasi de pe care am trimis texte anul trecut), iar de nu, asta e. (mult) succes sa fie! :)
pentru textul : Cenaclul Virtualia Iași - la ediția a XI-a deEste o antologie editata in limba franceza ce ofera cititorului francofon un parcurs unic prin literatura avantgardistilor romani in contextul european. Multumesc.
pentru textul : « Réhabilitation du rêve. Une anthologie de l’Avant-garde roumaine » - Ion Pop denu este un poem al plecarilor, dar un poem al analizelor, al descompunerii si al abservatiei. albul se descompune, starile se diseca, linistea se debrideaza, totul ajunge, in final, la atat de pur si simplu alb/negru. este ca o clarificare, ca o asezare a afectelor, precum o alegere bine facuta, asumata, fara idoli, totul tangibil, real. din alb total se porneste catre un alt tip de combinatie completa, tente cromatice si griul lor desavarsit, precum o sfera cu uter, nascator cactus. cele doua intalniri, o asteptare intre. intamplare si certitudine, o desavarsire intre. "plecarile" pur si simplu nu le vad. mai degraba "sosiri". bun, alina, felicitari!
pentru textul : départs devei imbatrini intr-o zi ca lucrurile vechi din dulapuri - altfel eram pe strada noastra, lipsita de plopi si cuvinte - prea tirziu vei intelege orele clepsidrei firave ascunse in crinoline vestede si fracuri nuntirea ridurilor scrie din nou pe frontispiciul casei penultima noapte balcoanele se umezesc strident de lumina leganindu-se odata incet pe timpul scorojit de tinerete daca deschizi o alta zi intre noi ne vor vinde in tirguri de patimi in cele din urma aceste iluzii
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 2 deyup. si mie imi place poezia asta care este tare jucausa. si vie.
am citit-o si am avut senzatia ca ma uit la un trailer.
alt-ce-va
pentru textul : E.T. - [DC] deAceeaşi nedumerire. O fi ,,ce în neştire = ce-n neştire" ? Autorul ne poate confirma/infirma. Dacă se confirmă sensul, corect este ,,ce-n neştire" ( nr. de silabe e acelaşi, deci metrica şi ritmul nu au de suferot. Se pare că în rostire cei doi de ,,n" devin una :) )
pentru textul : Copacul (Psalm) desublima masina de scris printre frunzele de maslin. Iata ca mi s-a facut chef sa merg in tara lui Israel si sa dorm sub un maslin. Pina visez o scara
pentru textul : Gustul Lemnului deImagine deosebită "își silește genunchii să se aplece spre zei piciorul să calce prin așchii" Doar în poezia lui Radu Cârneci am mai găsit aceeași nuanță în versuri. Versuri care divinizează femeia. Frumos! tincuța
pentru textul : ea decomentariul tău este mediocru şi nu poemul; punctuaţia este pusă exact acolo unde îi este locul.
Pe lângă asta, te-aş ruga să comentezi textul şi nu comentariile ori atitudinile userilor, altfel încalci regulamentul.
Eugen
pentru textul : Conul de umbră de02.06.2012;
11:39
Hanny - este o părere critică de care voi ține seamă și voi reflecta. La prima impresie am de adăugat faptul că nu cred în noțiunea de echilibru ca marcă specifică fiecărui text de acest fel. Inevitabil accentul cade pe o anume stare și, personal, nu simt nevoia să echilibrez cu ceva. În acest caz păstrarea în zona sugestiei poate fi și ea un căștig și nu un lucru de blamat. În privința rimei semnalate, sunt de acord că deranjează. Ceea ce numai intuiam, s-a adeverit. Mă voi gândi la schimbări, mergând până la înlocuirea întregului pachet de rime.
pentru textul : Mă simt întreg prin clipa ce mă cheamă deEu am găsit precizarea limpede în pct. 14 din regulament. Mă gândesc cum să poată fi ușor vizibilă de orice autor (membru) sau cititor. Oare pe prima pagină un text "info" cu link la regulament? Acum într-adevăr este clar pentru oricine.
pentru textul : Hermeneia.com la o lună de existență dePagini