Găsesc în poemul tău veva inedit, versul "doar erori ale zarurilor lucide". A doua strofă cred că mai trebuie lucrată puțin, pe la început. Cine e Tibik?
Draga Lucian, in ce masura comentariul tau se refera si la poezia Cameliei? Sigur, nu pune nimeni frau gandurilor, dar am observat ca, atunci cand lasi semn, oferi si opinia ta asupra textului in general, ceea ce este de fapt principalul scop la comentariilor. Te-as ruga sa pastrezi aceasta linie buna.
cu mai putine adjective, textul era si mai bun (parerea mea, evident) si se apropia prin minimalism mai mult de culturile est asiatice. dar, pe de alta parte, decriptat, textul ar fi devenit "lizibil" doar pentru un "ochi" mai experimentat
Virgile, Ideea mi se pare super, ingaduie-mi te rog sa iti ofer o varianta care mie mi se pare mai "percutanta" prin renuntarea la unele contraste si abordarea unei adresari mai directe. "sînt un incult paginile cărtilor necitite flutură peste mine ca niste aripi de înger chel si arogant binecuvîntîndu-ma în fiecare zi cu încă o idee despre care nu voi sti niciodată nimic sînt un incult ascuns în cochilia răsturnată a unei întrebări fără răspuns mă înfăsor încet în jurul sperantei că nimeni nu va afla vreodată progresia exponentială a necunoscutelor cu care trăiesc in fiecare zi fără să imi pese sînt un incult mă sprijin de zid inspir adînc din aerul mucegăit al amînării pentru încă o clipă stoarsă din somoiogul lui dumnezeu peste toate gunoaiele înghesuite in sertarele vietii mele si privesc în gol" Andu
Bianca obs. : roșu permanent - e o nuanță de roșu, pictorii știu. Cred că și tu. Am eliminat totuși "întotdeauna", e inclus în sens. Aici, da, ai perfectă dreptate.
si multumiri, pentru tot ce ai stiut sa vezi intr-un autobuz fara prea mari pretentii!:) lumina si tristete, bine spus, zile dupa zile dupa zile! cele bune!
Atrăgător dar care nu reușește să comunice poetic nimic, îmi sună ca o zi de Paște fără Înviere. Ar trebui să șterg numaidecît acest text, așa aș face dacă nu aș ști că greșelile sînt trepte ale devenirii și perfecționării noastre și că înțelepciunea stă în străduința de a le înțelege și a le îndrepta. Textul însuși evocă un episod, o treaptă din istoria tracilor. Credința lor în nemurire, o credință a oamenilor simpli, o credință a oamenilor liberi, dar și a sclavilor și a stăpînilor de sclavi. Adică un om poate suporta mai ușor sclavia fără să se revolte dacă speră că sufletul său este etern. Stăpînul sclavilor cunoaște aceasta și trage folos din ea. Ceea ce lipsește acestor credințe cum sînt Lycantropos și ritualul cabirilor este omenia și înțelepciunea de a trage învățămîntul suprem, acela că omul este stăpînul propriului destin.
Se pare că nu ne înţelegem, d-le Dinu. Faceţi un efort :). Nu la nivel comprehensiv e baiul, ci la nivel de exprimare. "Coboară jos, urcă sus" sunt, în final, perfect inteligibile, dar la nivel expresiv sunt pireu cu gogoşi.
"viată merge îndărăt ca racul" e un pleonasm artistic. "viaţa merge ca racul", nu. Sau, măcar şi măcar "viaţa merge îndărăt (virgulă) ca racul", unde virgula transformă comparaţia într-o concluzie. În fine.
Mulțumesc, Paul. Despre ,,modestia unor oameni nu e...ignoranță" pot afirma că nu e niciodată ignoranță. Mulțumesc de sublinierea unui adevăr pe care eu doar l-am sugerat printr-o interjecție.
nu găsesc potrivit titlul, ori nu am răbdare în dimineața aceasta. nici nu am ce să comentez în rest... fiindcă citesc iar citesc și mă minunez. ești de urmărit.
Interesant DOF-ul (Depth of Field) din poză; (notă: cu ajutorul focalizării controlate, regizorul concentrează, direcționează atenția spectatorului strict unde vrea el) Și tu faci asta, Alma! în prima parte te joci cu blur-ul, mă duci un pic de nas, apoi iată cîmpul- Field of View(FOV): “ea acolo departe își piaptană părul îmbracă o fustă până la genunchi pleacă”
cred ca Alina greseste aici si o rog sa citeasca bine Regulamentul Hermeneia si sa nu mai pretinda lucruri care nu sint stipulate acolo. Un editor ar trebui sa dea tonul respectarii regulamentului si nu la pretentii sau mofturi arbitrare. Cred ca "regula celor doua luni" este buna asa cum este atit in spiritul cit si litera ei. Orice este in afara ei nu are girul Hermeneia si personal cred ca dauneaza bunului mers al site-ului. De asemeni exista la sectiunea Info/ Administrative loc daca cineva vrea sa propuna o alta idee. Sa nu transformam subsolul textelor in locuri pentru batalii care n-au o legatura cu textul propriu zis
scrisesem în tinerețile mele rebele (deja sună a biobadil) trei poeme alcătuite doar din neologisme din care îmi amintisem versurile "ronină bentală clamoros eu te chem/în pieptul neritic abscons acaul...". abscons e neologism (http://www.webdex.ro/online/dictionar/abscons), este prezent și în dicționarul de neologisme (DN) și în marele dicționar de neologisme (MDN), dar acestea sunt chestiuni aprioritare. ce vroiam să îți spun, de fapt, e că și eu am rezonat plăcut la acest cuvânt care prin sonoritatea lui e particular, ceea ce îl face strident-dar-în-mod-plăcut. rămâne, desigur, la alegerea ta dacă vei considera că servește întregului sau nu, eu oricum am trecut acest poem la cele preferate. are o frumusețe per se... și mi-a făcut seara frumoasă.
Silvia, problema, să-i spunem, exagerării, aşa cum ai pus-o tu, e una complexă. Dar oare ce e simplu, atunci când vorbim de poezie? Eu consider că poetul, în măsura în care e poet adevărat, nu ar trebui să exagereze cu, să o numim aşa, prima materie a liricii - sentimentul Şi cred că nici nu o face poetul, poetul adevărat. Cred că, mai degrabă, îl minimalizează prin bâjbâire, prin necunoaşterea sa, prin nenumirea sa, prin diluare, prin confundare, prin reluare, prin încarcerare... prin scris, în cele din urmă. Asta spus pe foarte repede înainte şi-n puţine vorbe. Despre alte exagerări, stilistice sau ideatice - metafora în sine e primul strat de falsare. Când a apărut metafora, deja ai exagerat. Acuma, că metafora aia e utilă, ca ea captează sensuri improbabile limbajului frust, asta e altă discuţie. Da, se poate face o discuţie despre gradul de exagerare, acolo unde, într-adevăr, toţi poeţii au plătit, plătesc sau vor plăti tribut.
În textul meu, din perspectiva problemei discutate, se poate vorbi doar pe latură expresivă.
Mulţumesc pentru!
"Câţiva angajaţi ai primăriei curăţau faleza de frunzele căzute pe jos." - cam pleonastică exprimarea.
Da, până acum, îmi pare un text bine condus (am mai observat una sau două probleme de topică (una ar fi asta - "Mă aflam într-o antiteză totală cu sportivul care tocmai trecea pe lângă geamul maşinii atunci"), o mână destul de sigură, care pune preţ (şi) pe atmosferă.
Am să-mi fac timp să citesc toată povestea şi voi interveni, sper, cu unele concluzii.
Un text care abunda in elemente anatomice de tip cerebral, care il face destul de greu de perceput. In primul vers apare o afirmatie prin negatie "Nu stiu cum sa-ti descriu vocea", dar cu toate astea dati un atribut vocii "frumoase", atribut care, pe langa faptul ca este slab, combate ideea initiala a versului. "Nu stiu cum sa-ti descriu vocea ...descriere" se contrazice singur. La "Albastru verii" am o banuiala ca ar trebui scris articulat. Stiu ca "albastru" adjectival se scrie nearticulat, dar daca as fi zis "movul verii" clar apare si articol pentru ca se substantivizeaza. Cel putin asa cred... Chiar mi-as dori o a doua parere, daca poate cineva sa dea o explicatie gramaticala ceva mai logica si mai coerenta. Cred ca varianta corecta este "globi oculari", dar daca e intentionat("licenta") pentru pastrarea unui ritm... e bine. "foaia cocolosita" ... atribut stilistic destul de inestetic (parerea mea). Mi se pare mai reusita strofa a doua fara "floricele" scientologice si cu idei mult mai poetice. Ialin
Dar cine te grăbește să redactezi Belizane? Lucrezi la normă cumva pe Hermeneia și nu știm și noi?
Pentru că și dacă ar fi așa mai nou Hermeneia are facilități suficiente ca să postezi orice text fără erori. Deci care e treaba somn-a-bule?
Cât privește 'apriorică' te las să-ți bați capul.
Insistă pe la colțuri.
Andu
De acord cu tot ce spui in comm Gorune. Atunci poate ca subiectul (Piata Universitatii) nu este fericit ales in raport cu acel sentiment al "miticului" de care vorbesti ci s-ar potrivi mai degraba cu celalalt "Mitic". Si asta chiar daca, asa cum spuneam, unii oameni au chiar simtit acolo fiorul acela "mitic", asta nu ii scuteste de problema de a fi o masa de manevra, deci niste "Mitici". Dar, la urma urmei poate ca ai dreptate, cand si unde nu suntem manipulati? Asa ca sa ramanem cu partea frumoasa a manipularii, cu "miticul" ei. Andu
Adrain, mulţumesc pentru comentariul lipsit de afectare. Totuşi nu înţeleg ce e rău în apa aceea de ploaie torenţială, poate nu îmi dau seama... În general, când scriu o poezie, utilizez multe imagini care mi s-au lipit de retină şi de foiţa intimă a inimii de-a lungul vieţii. Cred, sunt aproape convinsă, că pentru tine ploile nu au fost atât de toride şi torenţiale...eu am fost martora unor intemperii diluviene în ograda bunicilor, de aşa natură încât ploaia în torente este intim legată de constituţia mea sufletească şi are profunde semnificaţii afective. La fel, tot de inspiraţie rustică, este şi expresia legată de greblarea ouălor. Are o valoare aproape tactilă, dacă te gândeşti puţin nu e o găselniţă, este stilul meu de asociere de contrarii sau dimensiuni existenţiale opuse, un salt semantic şi sensibil. Mereu am scris aşa. Ceea ce numeşti tu găselniţe sunt de fapt idiosincrazii, care pot fi poezie în anumite cazuri.
Cu onestitate, mulţumiri pentru aprecierea ultimei strofe.
Oricum, o dată expusă ideea centralizării acestor texte, face mai mult sens. Cu toate acestea, cred că într-adevăr trebuie să fiți atent în a nu cădea în ceva gen "note de jurnal". Interesul cititorului este trezit, iar intertextualitatea pe care înțeleg că o veți căuta în volumul respectiv poate fi de ajutor, numai că textul în sine mai are nevoie de ceva cizelare. Le-aș vedea ca hinturi (mură-n gură e banal), dar nu simple definiții. Partea cu abandonul lecturii la jumătate este, cel puțin deocamdată, exclusă. Mie uneia îmi plac jocurile, cu cât mai criptice, cu atât mai bine. Și-apoi, la urma urmelor, nu cred că vreți să vă citească "toată lumea", acesta fiind un deziderat nerealist. Cred mai curând în nișele existente la ora actuală în literatură, și se pare că dvs. căutați tot ceva de acest gen. Ca o mică paranteză, dacă îmi permiteți, nu cred să fiu eu prima care să vă aducă aminte că suntem urmăriți de ceea ce urmărim. Cu zâmbet, Bianca.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Prin ce poate epata, prin subiect sau mijloacele de exprimare?
pentru textul : Lumea ca tablă de şah deNu pot modifica timpul din prima strofă deoarece acesta marchează momentul raportării la acea dată, care este undeva în trecut.
Am schiimbat câte ceva şi am scos un vers. Cred că este mai bine acum. Mulţumesc pentru semna.
pentru textul : apus de femeie deGăsesc în poemul tău veva inedit, versul "doar erori ale zarurilor lucide". A doua strofă cred că mai trebuie lucrată puțin, pe la început. Cine e Tibik?
pentru textul : Tibik & Rameau deDraga Lucian, in ce masura comentariul tau se refera si la poezia Cameliei? Sigur, nu pune nimeni frau gandurilor, dar am observat ca, atunci cand lasi semn, oferi si opinia ta asupra textului in general, ceea ce este de fapt principalul scop la comentariilor. Te-as ruga sa pastrezi aceasta linie buna.
pentru textul : gol spre fereastră decu mai putine adjective, textul era si mai bun (parerea mea, evident) si se apropia prin minimalism mai mult de culturile est asiatice. dar, pe de alta parte, decriptat, textul ar fi devenit "lizibil" doar pentru un "ochi" mai experimentat
pentru textul : Neant deVirgile, Ideea mi se pare super, ingaduie-mi te rog sa iti ofer o varianta care mie mi se pare mai "percutanta" prin renuntarea la unele contraste si abordarea unei adresari mai directe. "sînt un incult paginile cărtilor necitite flutură peste mine ca niste aripi de înger chel si arogant binecuvîntîndu-ma în fiecare zi cu încă o idee despre care nu voi sti niciodată nimic sînt un incult ascuns în cochilia răsturnată a unei întrebări fără răspuns mă înfăsor încet în jurul sperantei că nimeni nu va afla vreodată progresia exponentială a necunoscutelor cu care trăiesc in fiecare zi fără să imi pese sînt un incult mă sprijin de zid inspir adînc din aerul mucegăit al amînării pentru încă o clipă stoarsă din somoiogul lui dumnezeu peste toate gunoaiele înghesuite in sertarele vietii mele si privesc în gol" Andu
pentru textul : sînt un incult deeu am crezut prima data ca subtitlul este "prepelițe în piatră" deh, caracterele astea românești...
pentru textul : papillon deBianca obs. : roșu permanent - e o nuanță de roșu, pictorii știu. Cred că și tu. Am eliminat totuși "întotdeauna", e inclus în sens. Aici, da, ai perfectă dreptate.
pentru textul : concert pentru vioară nesculptată dereușeau să tulbure însă apele varianta dar reușeau să tulbure măcar apele nu e pe structura limbii române, deși tu îl folosești în sensul de "doar"
pentru textul : oameni și pietre desi multumiri, pentru tot ce ai stiut sa vezi intr-un autobuz fara prea mari pretentii!:) lumina si tristete, bine spus, zile dupa zile dupa zile! cele bune!
pentru textul : stare de miercuri deAtrăgător dar care nu reușește să comunice poetic nimic, îmi sună ca o zi de Paște fără Înviere. Ar trebui să șterg numaidecît acest text, așa aș face dacă nu aș ști că greșelile sînt trepte ale devenirii și perfecționării noastre și că înțelepciunea stă în străduința de a le înțelege și a le îndrepta. Textul însuși evocă un episod, o treaptă din istoria tracilor. Credința lor în nemurire, o credință a oamenilor simpli, o credință a oamenilor liberi, dar și a sclavilor și a stăpînilor de sclavi. Adică un om poate suporta mai ușor sclavia fără să se revolte dacă speră că sufletul său este etern. Stăpînul sclavilor cunoaște aceasta și trage folos din ea. Ceea ce lipsește acestor credințe cum sînt Lycantropos și ritualul cabirilor este omenia și înțelepciunea de a trage învățămîntul suprem, acela că omul este stăpînul propriului destin.
pentru textul : Fantomele din Balcani deSe pare că nu ne înţelegem, d-le Dinu. Faceţi un efort :). Nu la nivel comprehensiv e baiul, ci la nivel de exprimare. "Coboară jos, urcă sus" sunt, în final, perfect inteligibile, dar la nivel expresiv sunt pireu cu gogoşi.
"viată merge îndărăt ca racul" e un pleonasm artistic. "viaţa merge ca racul", nu. Sau, măcar şi măcar "viaţa merge îndărăt (virgulă) ca racul", unde virgula transformă comparaţia într-o concluzie. În fine.
pentru textul : fotografie din spaţiu deMulțumesc, Paul. Despre ,,modestia unor oameni nu e...ignoranță" pot afirma că nu e niciodată ignoranță. Mulțumesc de sublinierea unui adevăr pe care eu doar l-am sugerat printr-o interjecție.
pentru textul : Haiku ( 8 ) - poeme troienite deexcelent, mai ales finalul text rotund
pentru textul : dorina denu găsesc potrivit titlul, ori nu am răbdare în dimineața aceasta. nici nu am ce să comentez în rest... fiindcă citesc iar citesc și mă minunez. ești de urmărit.
pentru textul : Accident de...mulțumesc Virgil. știi că orice trecere a ta mă bucură! cu drag, paul
pentru textul : asfaltul cărților cu artere deInteresant DOF-ul (Depth of Field) din poză; (notă: cu ajutorul focalizării controlate, regizorul concentrează, direcționează atenția spectatorului strict unde vrea el) Și tu faci asta, Alma! în prima parte te joci cu blur-ul, mă duci un pic de nas, apoi iată cîmpul- Field of View(FOV): “ea acolo departe își piaptană părul îmbracă o fustă până la genunchi pleacă”
pentru textul : kansas in june decred ca Alina greseste aici si o rog sa citeasca bine Regulamentul Hermeneia si sa nu mai pretinda lucruri care nu sint stipulate acolo. Un editor ar trebui sa dea tonul respectarii regulamentului si nu la pretentii sau mofturi arbitrare. Cred ca "regula celor doua luni" este buna asa cum este atit in spiritul cit si litera ei. Orice este in afara ei nu are girul Hermeneia si personal cred ca dauneaza bunului mers al site-ului. De asemeni exista la sectiunea Info/ Administrative loc daca cineva vrea sa propuna o alta idee. Sa nu transformam subsolul textelor in locuri pentru batalii care n-au o legatura cu textul propriu zis
pentru textul : Odată un indian iubea o americancă descrisesem în tinerețile mele rebele (deja sună a biobadil) trei poeme alcătuite doar din neologisme din care îmi amintisem versurile "ronină bentală clamoros eu te chem/în pieptul neritic abscons acaul...". abscons e neologism (http://www.webdex.ro/online/dictionar/abscons), este prezent și în dicționarul de neologisme (DN) și în marele dicționar de neologisme (MDN), dar acestea sunt chestiuni aprioritare. ce vroiam să îți spun, de fapt, e că și eu am rezonat plăcut la acest cuvânt care prin sonoritatea lui e particular, ceea ce îl face strident-dar-în-mod-plăcut. rămâne, desigur, la alegerea ta dacă vei considera că servește întregului sau nu, eu oricum am trecut acest poem la cele preferate. are o frumusețe per se... și mi-a făcut seara frumoasă.
pentru textul : revelație deSilvia, problema, să-i spunem, exagerării, aşa cum ai pus-o tu, e una complexă. Dar oare ce e simplu, atunci când vorbim de poezie? Eu consider că poetul, în măsura în care e poet adevărat, nu ar trebui să exagereze cu, să o numim aşa, prima materie a liricii - sentimentul Şi cred că nici nu o face poetul, poetul adevărat. Cred că, mai degrabă, îl minimalizează prin bâjbâire, prin necunoaşterea sa, prin nenumirea sa, prin diluare, prin confundare, prin reluare, prin încarcerare... prin scris, în cele din urmă. Asta spus pe foarte repede înainte şi-n puţine vorbe. Despre alte exagerări, stilistice sau ideatice - metafora în sine e primul strat de falsare. Când a apărut metafora, deja ai exagerat. Acuma, că metafora aia e utilă, ca ea captează sensuri improbabile limbajului frust, asta e altă discuţie. Da, se poate face o discuţie despre gradul de exagerare, acolo unde, într-adevăr, toţi poeţii au plătit, plătesc sau vor plăti tribut.
pentru textul : În urna aceasta până şi timpul deÎn textul meu, din perspectiva problemei discutate, se poate vorbi doar pe latură expresivă.
Mulţumesc pentru!
ma tem ca ai putea inscrie textele acestea la Note. Mi-e greu sa vad in ele elementul de jurnal Parerea mea
pentru textul : Faber est suae quisque fortunae dehttp://hermeneia.com/faq-page#n12567
pentru textul : Scurtă mostră lirico-idă deun text care place fără să fii sigur că te-ai apropiat suficient de el.
pentru textul : aria unui îndrăgostit de"Câţiva angajaţi ai primăriei curăţau faleza de frunzele căzute pe jos." - cam pleonastică exprimarea.
Da, până acum, îmi pare un text bine condus (am mai observat una sau două probleme de topică (una ar fi asta - "Mă aflam într-o antiteză totală cu sportivul care tocmai trecea pe lângă geamul maşinii atunci"), o mână destul de sigură, care pune preţ (şi) pe atmosferă.
Am să-mi fac timp să citesc toată povestea şi voi interveni, sper, cu unele concluzii.
pentru textul : noiembrie cu o voce pe fundal (1) deUn text care abunda in elemente anatomice de tip cerebral, care il face destul de greu de perceput. In primul vers apare o afirmatie prin negatie "Nu stiu cum sa-ti descriu vocea", dar cu toate astea dati un atribut vocii "frumoase", atribut care, pe langa faptul ca este slab, combate ideea initiala a versului. "Nu stiu cum sa-ti descriu vocea ...descriere" se contrazice singur. La "Albastru verii" am o banuiala ca ar trebui scris articulat. Stiu ca "albastru" adjectival se scrie nearticulat, dar daca as fi zis "movul verii" clar apare si articol pentru ca se substantivizeaza. Cel putin asa cred... Chiar mi-as dori o a doua parere, daca poate cineva sa dea o explicatie gramaticala ceva mai logica si mai coerenta. Cred ca varianta corecta este "globi oculari", dar daca e intentionat("licenta") pentru pastrarea unui ritm... e bine. "foaia cocolosita" ... atribut stilistic destul de inestetic (parerea mea). Mi se pare mai reusita strofa a doua fara "floricele" scientologice si cu idei mult mai poetice. Ialin
pentru textul : Din vocea ta deDar cine te grăbește să redactezi Belizane? Lucrezi la normă cumva pe Hermeneia și nu știm și noi?
pentru textul : încă o zi perfectă dePentru că și dacă ar fi așa mai nou Hermeneia are facilități suficiente ca să postezi orice text fără erori. Deci care e treaba somn-a-bule?
Cât privește 'apriorică' te las să-ți bați capul.
Insistă pe la colțuri.
Andu
Stiu ca altceva nu te intereseaza decat sa fii citita in tacere, aratand dincolo de cuvinte
pentru textul : plânsul salcâmilor deDe acord cu tot ce spui in comm Gorune. Atunci poate ca subiectul (Piata Universitatii) nu este fericit ales in raport cu acel sentiment al "miticului" de care vorbesti ci s-ar potrivi mai degraba cu celalalt "Mitic". Si asta chiar daca, asa cum spuneam, unii oameni au chiar simtit acolo fiorul acela "mitic", asta nu ii scuteste de problema de a fi o masa de manevra, deci niste "Mitici". Dar, la urma urmei poate ca ai dreptate, cand si unde nu suntem manipulati? Asa ca sa ramanem cu partea frumoasa a manipularii, cu "miticul" ei. Andu
pentru textul : Piața Universității. Remember deAdrain, mulţumesc pentru comentariul lipsit de afectare. Totuşi nu înţeleg ce e rău în apa aceea de ploaie torenţială, poate nu îmi dau seama... În general, când scriu o poezie, utilizez multe imagini care mi s-au lipit de retină şi de foiţa intimă a inimii de-a lungul vieţii. Cred, sunt aproape convinsă, că pentru tine ploile nu au fost atât de toride şi torenţiale...eu am fost martora unor intemperii diluviene în ograda bunicilor, de aşa natură încât ploaia în torente este intim legată de constituţia mea sufletească şi are profunde semnificaţii afective. La fel, tot de inspiraţie rustică, este şi expresia legată de greblarea ouălor. Are o valoare aproape tactilă, dacă te gândeşti puţin nu e o găselniţă, este stilul meu de asociere de contrarii sau dimensiuni existenţiale opuse, un salt semantic şi sensibil. Mereu am scris aşa. Ceea ce numeşti tu găselniţe sunt de fapt idiosincrazii, care pot fi poezie în anumite cazuri.
pentru textul : cântec candriu deCu onestitate, mulţumiri pentru aprecierea ultimei strofe.
Oricum, o dată expusă ideea centralizării acestor texte, face mai mult sens. Cu toate acestea, cred că într-adevăr trebuie să fiți atent în a nu cădea în ceva gen "note de jurnal". Interesul cititorului este trezit, iar intertextualitatea pe care înțeleg că o veți căuta în volumul respectiv poate fi de ajutor, numai că textul în sine mai are nevoie de ceva cizelare. Le-aș vedea ca hinturi (mură-n gură e banal), dar nu simple definiții. Partea cu abandonul lecturii la jumătate este, cel puțin deocamdată, exclusă. Mie uneia îmi plac jocurile, cu cât mai criptice, cu atât mai bine. Și-apoi, la urma urmelor, nu cred că vreți să vă citească "toată lumea", acesta fiind un deziderat nerealist. Cred mai curând în nișele existente la ora actuală în literatură, și se pare că dvs. căutați tot ceva de acest gen. Ca o mică paranteză, dacă îmi permiteți, nu cred să fiu eu prima care să vă aducă aminte că suntem urmăriți de ceea ce urmărim. Cu zâmbet, Bianca.
pentru textul : Bufonul dePagini