iată cum cineva a reușit să mă facă să rid astăzi pentru că pe propriul site scrie fără diactritice (rid, o cută a feței). cineva care nu a auzit de chestia aia de-i zice ou poetic. și care nu are evident nici o legătură cu comentariul meu anterior.
mai intai de toate cititi cu atentie comentariul, eu am vorbit de muzicalitate. haha, sugestiile mele sunt sinonime din dex, cautati si veti gasi exact ce am scris eu.:):) mcm
prima jumătate e chiar bună. deși alunecă la un moment dat spre retoric. a doua parte însă pare doar o adăugare despre nimic. părerea mea. și, în plus, modul cum este conceput textul încă din prima parte este efectiv stricat în momentul în care autorul începe să se confeseze despre sine.
Corect, dragul meu Cailean: Feodor Mihailovici Dostoievsky, cu o replică din "Netoska Nezvanova". Dacă este sau nu poezie, doar Feodor Mihailovici știe, nimeni altul... Mulțumesc tuturor de comentarii.
pentru o atmosferă bine aliniată cu personajul neresuscitată prin șocuri, așa cum am mai observat în genul ăsta de texte eu spun că personajul se apropie de nivelul lui maximal și asta e un plus autorul reușește să scindeze atenția pe mai multe planuri, fără să se încurce în concepte procedee pe care nu le stăpânește avem aici o Poezie
ok, Alma, in primul rind cred ca ar fi foarte intelept daca nu mi-ai "extrage" vorbele din context pentru a face din ele un... pretext. Pur si simplu nu este corect. Eu sint dispus sa le discut sau sa le analizez pe fiecare in contextul in care au fost spuse dar nu voi accepta sa mi le rastalmacesti.
In al doilea rind, mi se pare absolut aiurea, neproductiv si cu absolut nici o relevanta sa reiteram situatii din trecut, situatii care fiecare au avut contextul si istoria lor si care nu au absolut nici o legatura cu situatia de fata. A face o ciulama din istorie nu este si nu poate fi un substitut pentru realitate. Asta in cazul in care vrem sa raminem in realitate si nu cumva intentionam sa zburdam pe cimpiile aprilice ale fabulatiei.
In al treilea rind, faptul ca tu nu vezi nici o greseala (catastrofala sau nu) in ceea ce ai afirmat despre textele trimise pentru concurs, mai ales datorita faptului ca esti membra a juriului, este pentru mine pur si simplu șocant. Cred ca ma auto-citez deja dar am senzatia ca viata s-a hotarit sa continue sa imi ofere surprize. Uite, am sa fac un efort si am sa fiu binevoitor si am sa te rog sa faci un pas in spate si sa te uiti asa calma, de la distanta la tot ce ai scris si la intregul context. Sa iesi din pielea ta, oricit de bine te-ai simti in ea, si sa intri in a mea sau a lui Calin sau Adriana, si sa iti imaginezi ca tu, Alina Manole, ai organizat, ai muncit si ai pregatit tot acest concurs cu scopul de a fi corect, transparent, promotor de calitate si competitie autentica. Si dupa ce faci acest minim efort empatic sa iti imaginezi ca vin eu si fac ce ai facut tu.
Apoi te rog sa imi spui daca ce as face eu este sau nu o greseala.
Vreau sa mai precizez ceva, Alina. Nu eu am fost primul care am reactionat fata de gestul tau. Altii mi-au atras atentia asupra lui. Asta ca sa intelegi ca nu este vorba de malitiozitate sau malevolenta din partea mea. Mai ales ca eu sint cel care te-am propus pentru a face parte din Juriu si tot eu te-am contactat personal si te-am rugat sa faci parte. Cred ca este cinstit sa mentionam asta daca tot te-ai pornit sa amintesti de acea falsa realitate cum ca eu te-as fi dat afara din Consiliul Hermeneia. Asta mi se pare si mai urit privita din perspectiva nenumaratelor ocazii cind te-am rugat sa revii ca editor Hermeneia. Prezentarea partiala a unui adevar este in orice instanta considerata a fi ruda buna cu neadevarul.
Adriana, am corectat. Dupa ce recitesti textul (daca o sa ai timp sa faci asta; daca nu, nu ma supar) sunt curios sa vad cat a mai ramas din Castaneda. Eu cred ca mai ramane destul. Dar si altceva.
desprinderile sunt de atatea feluri dacă te-aș picta cristos atîrnat pe o cruce și pe mine cuiul din încheietura mîinii stîngi eu răstignit tu cui ar trebui să-mi închipui să te las o vreme pradă ruginii ps: de ce cristos si nu buda sau alah?
cred că în drum spre casă de la birou, de la primărie sau de la centrul de repartizare a muncii, treci de ceva vreme pe la ocolul silvic, să mai stai de vorbă cu iepurii, lupii, dulăii, pisicile...
ok, glumesc, cineva trebuie să scrie şi despre Zdreanţă, Moartea Căprioarei, Cîntecul lebedei, Mioriţa, Mistreţul cu colţi de argint... aşa, cine ştie, se va citi pe băncile şcolii despre ceva alb-că-mai-alb-nu-se-poate :)
știți care e problema?! românii au o sudo-pudibonderie moralo sudo-creștino-mioritică de un apolitism debordant. și ăsta este blestemul lor. pragmatică sau nu, naivă sau cinică, implicarea în politos este implicarea în viața orașului tău, a străzii tale, a comunei tale, a țării tale. și nu e o curvă. că dacă e atunci și viața e curvă, și frumusețea e curvă, și munca e curvă. și creația e curvă, și atunci mai bine ne ducem la mănăstire și ne retragem în sfîntoșenia noastră de doi bani, necoruptă de vicleanul occident sau de ipocrita americă. asta e pierzarea intelectualului român. mie pînă și întrebarea asta mi s-a părut o prostie, „dacă e bine ca intelectualii să intre în politică?” dar cine să intre?? analfabeții?? handicapații mintal? preșcolarii? anti-intelectualii? te apucă groaza numai cînd auzi că cineva în românia mai e în stare să pună o astfel de întrebare. de aceea nu avem nici acum clasă politică. pentru că oameni din aceștia se uită la politică ca la o ciumă, ca la lepră sau sifilis. păi de aia arată ăia care fac politică în românia așa cum arată.
în grecia antică se considera că societatea trebuie administrată de înțelepți. nu e ăsta (sau ar trbui să fie) un fel de echivalent al intelectualului?
marele om de stat edmund burke a spus cîndva: “All that's necessary for the forces of evil to win in the world is for enough good men to do nothing.”
faceți voi traducerea...
Ba mie imi aminteste de Kama Sutra. Inclusiv de tehnicile prin care, in tantrism, se ajunge, prin sex, la non-ego. Se stie ca in India exista si un templu faimos plin de simboluri sexuale. Pe care, noi occidentalii, le privim ori cu o jena prefacuta, plina de "pofte", ori cu un suris ironic (care, asijderea, ascunde tot ce am zis). Iar textul mi-a creat o stare deosebita, apropiata de sensul tantric, care merge pe "intelepciunea inimii", diferit de cealalta abordare de tip Yoga Sutras, care se adreseaza "intelepciunii capului" deci "cerebralitatii". Mai adaug ca extrem-orientalii tocmai prin asta sunt deosebiti: propun, in cadrul diverselor abordari (nu numai cele pe care le-am pomenit) o mare varietate de tehnici dintre care fiecare isi poate alege pe cea care i se potriveste. Spre deosebire de noi, occidentalii, care standardizam totul. Inclusiv cand e vorba de credinta religioasa; si, odata aleasa una, celelalte sunt "blasfemii". Acord o penita nu numai justificata de cele anterioare ci si de faptul, cred eu, ca pentru "consumatorii" de poezie, textul trezeste placere estetica prin modul in care a fost realizat, indiferent de alte considerente.
Interesantă prezentarea unui subiect notoriu din trei perspective. Descoperirea doctoriţei, surprinde şi cititorul prins de firul descrierii. Asistenta pare a reprezenta opinia dezaprobatoare a majorităţii celor care au aflat ştirea. Poate ar trebui reformulat aici: "Asistenta şi pacienta se retrag într-o cameră alăturată, unde se află ecograful".
raspuns: 1) sint de acord ca "arta se face din orice", dar nu orice este arta iar antecomentatorul meu se pare ca ignora asta. 2) se pare ca a spune "Ce fel de artist ar fi acela care s-ar încrede în aceleași reguli, în aceleași idei de 3000 de ani, căruia i-ar fi frică să experimenteze", fraza care se pare ca rezuma ideea a doua a antecomentatorului meu nu face decit sa confirme teza pe care am enuntat-o eu haos-ordine-diversitate. Astfel el se contrazice singur, diversitatea fiind prin excelenta implicatia imboldului experimentarii. Ideea pe care in mod ascuns am sugerat-o eu este ca insasi diversitatea universului (aparentul lui "haos") sugereaza ca Dumnezeu vorbea cu omul, adica cu o fiinta libera sa aleaga. Ce rost ar fi avut un univers fascinant si paradoxal daca nu ar fi existat o minte controversata care sa "enjoy" asa ceva. Iar folosirea contrastului lege naturala - lege umana (eu as spune lege morala, cu toate ca problema e mai complicata si termenii s-au tot interschimbat din antichitate pina astazi) dar folosirea acestui exemplu nu face decit din nou sa fie un argument in plus la teza propusa de mine, de vreme ce nu poate exista perceptia diversitatii decit intr-o minte care compara, deci alege, deci are libertatea de a alege, deci este guvernata de "capricioasa" lege morala. 3.La punctul trei antecomentatorul meu ne spune ca nu a inteles de fapt nimic din ce am spus eu. Se lanseaza in simplificari relativ ieftine si mai ales pune "in gura mea" interpretari pe care nu le-am facut. Nu imi aduc aminte sa fi spus/scris ca trebuie sa ne multumim cu regulile. Tot la fel nu am spus ca arta cere sacrificii. Arta cere geniu. Poti sa trudesti ca un prost si tot nu iese nimic daca nu ai "the spark". Nu am sustinut sau sugerat mortificari sau alte chestii de genul acesta. Din nou, nu pot decit sa regret ca antecomentatorul meu pur si simplu nu a inteles ce am spus eu. Dar cu siguranta ca vina imi apartine. Convins fiind ca nici umilele mele idei (care nici macar nu au tinut neaparat sa faca parte din polemica - dar uite cum se intimpla...) nu au fost combatute, ma multumesc sa continui sa exist fara sa atrag nici o atentie.
...ce anume nu-l face să tremure!
Încerc să-ți răspund eu.
Ai aici două texte. Primul până la ”și cîteva apariții de urgență în trupul meu. spasme. punga”.
Al doilea începe de la lovitura în bara de protecție și trece prin corpul tău devenit spațiu al fragmentării, spargerii lumii, care, intruzivă, îți permite o vizionare rapidă, caleidoscopică, a unor crâmpeie formate din atomi, carboni, ansamblu loco-motor, etc
Prima parte, o secvență ”American beauty”, film din care(așa cum, odinioară, din lecturi), ne îndeamnă pungi de hârtie, lentori, spre vis.
”și lipsa de îngrijorarea a celorlalți cînd punga este aruncată în mijlocul traficului
apare ca efect”.
Presupusa cauzalitate, lecții de cum ne-o luăm dacă nu suntem cuminți. (Probabil și ceva intenții eco, lăudabile de altfel). Ca și curea de transmisie între prima și a doua parte, un fel de must-have.
Chin să nu poți reda zbaterea, aerul toamnei, punga captivă, tristețea unui colț de existență în care singurul lucru viu e, culmea, o banală pungă.
Greu de redat o imagine. De imitat, cu atât mai greu. Niciun substitut nu m-a convins că acest realism metaforizat e mai mult decât o descriere. Poezia nu e reportaj.
Neconvingător tonul, chiar în canon postmodern. Lung, prea lung reportajul, iar repetițiile(eu eu eu),invocare prononimală- decenii hăt hăt hăt
Spui cauză. Efect: Amestec. Pleoape mărite: Zero.
1)„Ar trebui să fie ceva ce să îmi placă mie, autorului ei, ceva ce să mă satisfacă pe mine?”
Poezia (veritabilă, de care vorbea Adrian), nu trebuie să fie. „A trebui” este, din punctul meu de vedere, un verb care sufocă poezia. Și, fir-ar să fie, o spun din experiență, și cu amărăciune o spun. Am avut momente în care am căutat-o, am dorit-o prea mult, și cu atât mai hotărâtă s-a ascuns. Mi-a lăsat pe masă doar o fotografie de-a mea, în care cu greu mă recunoșteam.
- „Sau ar trebui să fie ceva rezultat în urma înfrînării, abținerii mele (ca autor) de a mă satisface (estetic, comunicațional, artistic, filosofic, teologic, ideatic, etc) de dragul atingerii unei anumite reușite (sau perfecțiuni) artistice, estetice, comunicaționale, etc) obiective, neutre, separate de mine.”
Pentru că aici vorbim de ceva ce ar trebui să rezulte din lupta cu noi înșine, cu ego-ul nostru (deci nu cu poezia), indiferent de forma sub care noi/el ne manifestăm/se manifestă („(estetic, comunicațional, artistic” ș.a.m.d.), spun că da, uneori m-am înfrânat, dar nu de dragul „atingerii unei anumite reușite”, indiferent de natura ei, ci pentru că realizam că anumite stări, gânduri, emoții chiar, încă nu „s-au copt” în mine, dar sunt în pârg, ca să zic așa. E o stare greu de descris, o fierbere lăuntrică fără arsură sau durere, o bucurie a așteptării „nou-născutului” ce va să vină în curând, căruia îi simți mișcările și te temi să forțezi nașterea, pentru că l-ai ucide.
- „Sau, este aceeași abținere (înfrînare, etc) - deci autoconstrîngere - de dragul întîmpinării așteptărilor estetice, ideatice, etc, ale celor ce o vor citi sau asculta?”
Nu! Să întârzii nașterea pentru că s-ar putea să nu-i placă lui Gheorghiță ochii copilului azi, ci abia mâine sau poimâine? :)) eu nu sunt mamă, e drept, dar nu dintr-un astfel de motiv.... :)
Mi-a plăcut mult ce am citit aici, chiar m-am bucurat că Virgil ne-a invitat la această „masă rotundă”, mai ales argumentele aduse de Adrian și Silvia, unul abordând problema mai analitic, celălalt (cealaltă) fiind mai aproape de revelație, de transă, de nespusul care încearcă să se spună.
Am rămas însă cu un nod în… cuvinte când am văzut ce spune Masha, anume că „N-am văzut niciun împătimit pînă acum care să nu își dorească progresul, în unele cazuri, cu orice preț.”
Acest „cu orice preț” (râd! fără să vreau, tastasem „preș”), mă sperie. Pentru că prețul este atât poezia „în sine și prin sine”, cât și… noi înșine, mai devreme sau mai târziu, tot va trebui să achităm factura. :) Masha, te rog, spune-mi că nu asta ai vrut să spui, că am înțeles eu greșit! :)
Cristian, îmi exprim și eu niște opinii despre text.
Cred că în poezie poți să ai tot felul de preferințe, mai ales dacă au valențe artistice, dar limba română trebuie respectată (regulamentul H are prevederi clare în acest sens). Să admitem că epitetul „ordinare” atenuează un pic pleonasmul, dar pluralul de la origami contravine regulilor limbii române care spune clar că e substantiv invariabil.
Dacă acolo e o enumerare a acuzațiilor, e ok cu virgula, dar cred că trebuie un pic modificat versul următor pentru a nu crea confuzii, ceva de genul „vrăjitoria cu lacrimi”. E doar o părere.
Stereotipii cu gramada. Textul in sine e un mare stereotip. Mi-a placut atat:
"cuvintele astea au rămas în mine
se plimbă prin sânge
de la aortă
până la ochi
se opresc pe buze
aşteptând ecoul
"
multe imagini frumoase în acest text. înerul a strigat de sub cărămizi, l-am auzit şi "mai zi ceva pe aleea aceasta albită", ce să mai zic, decât
felicitări !
Andule, într-adevăr ai reușit aici să te aduni cu simplitate, să sintetizezi pe un spațiu extrem de restrâns mai mult decât o stare, aș spune chiar acea aplecare a sinelui către sine, și-apoi hopa hai să vedem cum se vede toată chestia asta și din-afară. Îmi tot spun eu că poezia începe să se scrie abia după ce am trecut de contemplare. Ca să fiu puțin cârcotașă, singura chestie care nu-mi place sunt picioarele filiforme, a căror economie o înțeleg, dar reușește să sune atât de caraghios, încât pare că mută întreg centrul de greutate al poeziei acolo, ceea ce e păcat. Mai ales pentru ceea ce urmează. Acum știu eu că n-ai să schimbi, dar trebuia să-ți spun.
domnule profesor, ma voi stradui sa o merit, atunci. :) chiar ma intrebam ce s-a intamplat cu eseul...astept sa vad schimbarea. Emanuel, multumesc, ma bucur de citire si re-citire.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
iată cum cineva a reușit să mă facă să rid astăzi pentru că pe propriul site scrie fără diactritice (rid, o cută a feței). cineva care nu a auzit de chestia aia de-i zice ou poetic. și care nu are evident nici o legătură cu comentariul meu anterior.
oricum, merci pentru răgăială.
pentru textul : să nu căutați poetul din mine deSper că ai luat sensul bun, nu pe cel morțiș. Mă bucur că este.
pentru textul : no memory deAranca, Lucian, mulțumesc de trecere! Nu e una din poeziile mele cele mai bune. Se intampla si la case mai mari.
pentru textul : Reificare deSensibilitate. Transmisie directă, nesofisticată. Cam atât. Voi mai citi şi alte texte ale autoarei.
pentru textul : rugăciune în somn dedada, asa e! si eu cred la fel. serios.
pentru textul : Duminica tuturor semnelor defrumos text. imi place sentimentul, imi aminteste de psalmi si de prea buna pierdere a fiecaruia in tacere
pentru textul : Doliu demai intai de toate cititi cu atentie comentariul, eu am vorbit de muzicalitate. haha, sugestiile mele sunt sinonime din dex, cautati si veti gasi exact ce am scris eu.:):) mcm
pentru textul : noi propovăduim un hristos nenăscut deprima jumătate e chiar bună. deși alunecă la un moment dat spre retoric. a doua parte însă pare doar o adăugare despre nimic. părerea mea. și, în plus, modul cum este conceput textul încă din prima parte este efectiv stricat în momentul în care autorul începe să se confeseze despre sine.
pentru textul : starea mea de poet deCorect, dragul meu Cailean: Feodor Mihailovici Dostoievsky, cu o replică din "Netoska Nezvanova". Dacă este sau nu poezie, doar Feodor Mihailovici știe, nimeni altul... Mulțumesc tuturor de comentarii.
pentru textul : diversiune ieftină dragostea… depentru o atmosferă bine aliniată cu personajul neresuscitată prin șocuri, așa cum am mai observat în genul ăsta de texte eu spun că personajul se apropie de nivelul lui maximal și asta e un plus autorul reușește să scindeze atenția pe mai multe planuri, fără să se încurce în concepte procedee pe care nu le stăpânește avem aici o Poezie
pentru textul : cerul interzis deok, Alma, in primul rind cred ca ar fi foarte intelept daca nu mi-ai "extrage" vorbele din context pentru a face din ele un... pretext. Pur si simplu nu este corect. Eu sint dispus sa le discut sau sa le analizez pe fiecare in contextul in care au fost spuse dar nu voi accepta sa mi le rastalmacesti.
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deIn al doilea rind, mi se pare absolut aiurea, neproductiv si cu absolut nici o relevanta sa reiteram situatii din trecut, situatii care fiecare au avut contextul si istoria lor si care nu au absolut nici o legatura cu situatia de fata. A face o ciulama din istorie nu este si nu poate fi un substitut pentru realitate. Asta in cazul in care vrem sa raminem in realitate si nu cumva intentionam sa zburdam pe cimpiile aprilice ale fabulatiei.
In al treilea rind, faptul ca tu nu vezi nici o greseala (catastrofala sau nu) in ceea ce ai afirmat despre textele trimise pentru concurs, mai ales datorita faptului ca esti membra a juriului, este pentru mine pur si simplu șocant. Cred ca ma auto-citez deja dar am senzatia ca viata s-a hotarit sa continue sa imi ofere surprize. Uite, am sa fac un efort si am sa fiu binevoitor si am sa te rog sa faci un pas in spate si sa te uiti asa calma, de la distanta la tot ce ai scris si la intregul context. Sa iesi din pielea ta, oricit de bine te-ai simti in ea, si sa intri in a mea sau a lui Calin sau Adriana, si sa iti imaginezi ca tu, Alina Manole, ai organizat, ai muncit si ai pregatit tot acest concurs cu scopul de a fi corect, transparent, promotor de calitate si competitie autentica. Si dupa ce faci acest minim efort empatic sa iti imaginezi ca vin eu si fac ce ai facut tu.
Apoi te rog sa imi spui daca ce as face eu este sau nu o greseala.
Vreau sa mai precizez ceva, Alina. Nu eu am fost primul care am reactionat fata de gestul tau. Altii mi-au atras atentia asupra lui. Asta ca sa intelegi ca nu este vorba de malitiozitate sau malevolenta din partea mea. Mai ales ca eu sint cel care te-am propus pentru a face parte din Juriu si tot eu te-am contactat personal si te-am rugat sa faci parte. Cred ca este cinstit sa mentionam asta daca tot te-ai pornit sa amintesti de acea falsa realitate cum ca eu te-as fi dat afara din Consiliul Hermeneia. Asta mi se pare si mai urit privita din perspectiva nenumaratelor ocazii cind te-am rugat sa revii ca editor Hermeneia. Prezentarea partiala a unui adevar este in orice instanta considerata a fi ruda buna cu neadevarul.
Cristina - așadar sonetele mele sunt bune doar în pauze. Cam puțin, dar m-am obișnuit cu gusturile contemporanilor.
pentru textul : Lucirea ierbii frăgezind izvorul deAdriana, am corectat. Dupa ce recitesti textul (daca o sa ai timp sa faci asta; daca nu, nu ma supar) sunt curios sa vad cat a mai ramas din Castaneda. Eu cred ca mai ramane destul. Dar si altceva.
pentru textul : Coșmar dedesprinderile sunt de atatea feluri dacă te-aș picta cristos atîrnat pe o cruce și pe mine cuiul din încheietura mîinii stîngi eu răstignit tu cui ar trebui să-mi închipui să te las o vreme pradă ruginii ps: de ce cristos si nu buda sau alah?
pentru textul : scrisoare despre cum ar fi decred că în drum spre casă de la birou, de la primărie sau de la centrul de repartizare a muncii, treci de ceva vreme pe la ocolul silvic, să mai stai de vorbă cu iepurii, lupii, dulăii, pisicile...
ok, glumesc, cineva trebuie să scrie şi despre Zdreanţă, Moartea Căprioarei, Cîntecul lebedei, Mioriţa, Mistreţul cu colţi de argint... aşa, cine ştie, se va citi pe băncile şcolii despre ceva alb-că-mai-alb-nu-se-poate :)
pentru textul : din jurnalul unui iepure alb deștiți care e problema?! românii au o sudo-pudibonderie moralo sudo-creștino-mioritică de un apolitism debordant. și ăsta este blestemul lor. pragmatică sau nu, naivă sau cinică, implicarea în politos este implicarea în viața orașului tău, a străzii tale, a comunei tale, a țării tale. și nu e o curvă. că dacă e atunci și viața e curvă, și frumusețea e curvă, și munca e curvă. și creația e curvă, și atunci mai bine ne ducem la mănăstire și ne retragem în sfîntoșenia noastră de doi bani, necoruptă de vicleanul occident sau de ipocrita americă. asta e pierzarea intelectualului român. mie pînă și întrebarea asta mi s-a părut o prostie, „dacă e bine ca intelectualii să intre în politică?” dar cine să intre?? analfabeții?? handicapații mintal? preșcolarii? anti-intelectualii? te apucă groaza numai cînd auzi că cineva în românia mai e în stare să pună o astfel de întrebare. de aceea nu avem nici acum clasă politică. pentru că oameni din aceștia se uită la politică ca la o ciumă, ca la lepră sau sifilis. păi de aia arată ăia care fac politică în românia așa cum arată.
pentru textul : 13 – 14 iunie. Piaţa Universităţii. Remember. Pagini de jurnal - Reloaded deîn grecia antică se considera că societatea trebuie administrată de înțelepți. nu e ăsta (sau ar trbui să fie) un fel de echivalent al intelectualului?
marele om de stat edmund burke a spus cîndva: “All that's necessary for the forces of evil to win in the world is for enough good men to do nothing.”
faceți voi traducerea...
Ba mie imi aminteste de Kama Sutra. Inclusiv de tehnicile prin care, in tantrism, se ajunge, prin sex, la non-ego. Se stie ca in India exista si un templu faimos plin de simboluri sexuale. Pe care, noi occidentalii, le privim ori cu o jena prefacuta, plina de "pofte", ori cu un suris ironic (care, asijderea, ascunde tot ce am zis). Iar textul mi-a creat o stare deosebita, apropiata de sensul tantric, care merge pe "intelepciunea inimii", diferit de cealalta abordare de tip Yoga Sutras, care se adreseaza "intelepciunii capului" deci "cerebralitatii". Mai adaug ca extrem-orientalii tocmai prin asta sunt deosebiti: propun, in cadrul diverselor abordari (nu numai cele pe care le-am pomenit) o mare varietate de tehnici dintre care fiecare isi poate alege pe cea care i se potriveste. Spre deosebire de noi, occidentalii, care standardizam totul. Inclusiv cand e vorba de credinta religioasa; si, odata aleasa una, celelalte sunt "blasfemii". Acord o penita nu numai justificata de cele anterioare ci si de faptul, cred eu, ca pentru "consumatorii" de poezie, textul trezeste placere estetica prin modul in care a fost realizat, indiferent de alte considerente.
pentru textul : shambala deInteresantă prezentarea unui subiect notoriu din trei perspective. Descoperirea doctoriţei, surprinde şi cititorul prins de firul descrierii. Asistenta pare a reprezenta opinia dezaprobatoare a majorităţii celor care au aflat ştirea. Poate ar trebui reformulat aici: "Asistenta şi pacienta se retrag într-o cameră alăturată, unde se află ecograful".
pentru textul : Ecografia unei întâmplări deraspuns: 1) sint de acord ca "arta se face din orice", dar nu orice este arta iar antecomentatorul meu se pare ca ignora asta. 2) se pare ca a spune "Ce fel de artist ar fi acela care s-ar încrede în aceleași reguli, în aceleași idei de 3000 de ani, căruia i-ar fi frică să experimenteze", fraza care se pare ca rezuma ideea a doua a antecomentatorului meu nu face decit sa confirme teza pe care am enuntat-o eu haos-ordine-diversitate. Astfel el se contrazice singur, diversitatea fiind prin excelenta implicatia imboldului experimentarii. Ideea pe care in mod ascuns am sugerat-o eu este ca insasi diversitatea universului (aparentul lui "haos") sugereaza ca Dumnezeu vorbea cu omul, adica cu o fiinta libera sa aleaga. Ce rost ar fi avut un univers fascinant si paradoxal daca nu ar fi existat o minte controversata care sa "enjoy" asa ceva. Iar folosirea contrastului lege naturala - lege umana (eu as spune lege morala, cu toate ca problema e mai complicata si termenii s-au tot interschimbat din antichitate pina astazi) dar folosirea acestui exemplu nu face decit din nou sa fie un argument in plus la teza propusa de mine, de vreme ce nu poate exista perceptia diversitatii decit intr-o minte care compara, deci alege, deci are libertatea de a alege, deci este guvernata de "capricioasa" lege morala. 3.La punctul trei antecomentatorul meu ne spune ca nu a inteles de fapt nimic din ce am spus eu. Se lanseaza in simplificari relativ ieftine si mai ales pune "in gura mea" interpretari pe care nu le-am facut. Nu imi aduc aminte sa fi spus/scris ca trebuie sa ne multumim cu regulile. Tot la fel nu am spus ca arta cere sacrificii. Arta cere geniu. Poti sa trudesti ca un prost si tot nu iese nimic daca nu ai "the spark". Nu am sustinut sau sugerat mortificari sau alte chestii de genul acesta. Din nou, nu pot decit sa regret ca antecomentatorul meu pur si simplu nu a inteles ce am spus eu. Dar cu siguranta ca vina imi apartine. Convins fiind ca nici umilele mele idei (care nici macar nu au tinut neaparat sa faca parte din polemica - dar uite cum se intimpla...) nu au fost combatute, ma multumesc sa continui sa exist fara sa atrag nici o atentie.
pentru textul : some rule rules some rules dede acord cu tine atîta timp cît "jamul" tău nu devin gem sau... magiun.
pentru textul : Shhhh... de...ce anume nu-l face să tremure!
Încerc să-ți răspund eu.
Ai aici două texte. Primul până la ”și cîteva apariții de urgență în trupul meu. spasme. punga”.
Al doilea începe de la lovitura în bara de protecție și trece prin corpul tău devenit spațiu al fragmentării, spargerii lumii, care, intruzivă, îți permite o vizionare rapidă, caleidoscopică, a unor crâmpeie formate din atomi, carboni, ansamblu loco-motor, etc
Prima parte, o secvență ”American beauty”, film din care(așa cum, odinioară, din lecturi), ne îndeamnă pungi de hârtie, lentori, spre vis.
”și lipsa de îngrijorarea a celorlalți cînd punga este aruncată în mijlocul traficului
apare ca efect”.
Presupusa cauzalitate, lecții de cum ne-o luăm dacă nu suntem cuminți. (Probabil și ceva intenții eco, lăudabile de altfel). Ca și curea de transmisie între prima și a doua parte, un fel de must-have.
Chin să nu poți reda zbaterea, aerul toamnei, punga captivă, tristețea unui colț de existență în care singurul lucru viu e, culmea, o banală pungă.
pentru textul : REM deGreu de redat o imagine. De imitat, cu atât mai greu. Niciun substitut nu m-a convins că acest realism metaforizat e mai mult decât o descriere. Poezia nu e reportaj.
Neconvingător tonul, chiar în canon postmodern. Lung, prea lung reportajul, iar repetițiile(eu eu eu),invocare prononimală- decenii hăt hăt hăt
Spui cauză. Efect: Amestec. Pleoape mărite: Zero.
1)„Ar trebui să fie ceva ce să îmi placă mie, autorului ei, ceva ce să mă satisfacă pe mine?”
Poezia (veritabilă, de care vorbea Adrian), nu trebuie să fie. „A trebui” este, din punctul meu de vedere, un verb care sufocă poezia. Și, fir-ar să fie, o spun din experiență, și cu amărăciune o spun. Am avut momente în care am căutat-o, am dorit-o prea mult, și cu atât mai hotărâtă s-a ascuns. Mi-a lăsat pe masă doar o fotografie de-a mea, în care cu greu mă recunoșteam.
- „Sau ar trebui să fie ceva rezultat în urma înfrînării, abținerii mele (ca autor) de a mă satisface (estetic, comunicațional, artistic, filosofic, teologic, ideatic, etc) de dragul atingerii unei anumite reușite (sau perfecțiuni) artistice, estetice, comunicaționale, etc) obiective, neutre, separate de mine.”
Pentru că aici vorbim de ceva ce ar trebui să rezulte din lupta cu noi înșine, cu ego-ul nostru (deci nu cu poezia), indiferent de forma sub care noi/el ne manifestăm/se manifestă („(estetic, comunicațional, artistic” ș.a.m.d.), spun că da, uneori m-am înfrânat, dar nu de dragul „atingerii unei anumite reușite”, indiferent de natura ei, ci pentru că realizam că anumite stări, gânduri, emoții chiar, încă nu „s-au copt” în mine, dar sunt în pârg, ca să zic așa. E o stare greu de descris, o fierbere lăuntrică fără arsură sau durere, o bucurie a așteptării „nou-născutului” ce va să vină în curând, căruia îi simți mișcările și te temi să forțezi nașterea, pentru că l-ai ucide.
- „Sau, este aceeași abținere (înfrînare, etc) - deci autoconstrîngere - de dragul întîmpinării așteptărilor estetice, ideatice, etc, ale celor ce o vor citi sau asculta?”
Nu! Să întârzii nașterea pentru că s-ar putea să nu-i placă lui Gheorghiță ochii copilului azi, ci abia mâine sau poimâine? :)) eu nu sunt mamă, e drept, dar nu dintr-un astfel de motiv.... :)
Mi-a plăcut mult ce am citit aici, chiar m-am bucurat că Virgil ne-a invitat la această „masă rotundă”, mai ales argumentele aduse de Adrian și Silvia, unul abordând problema mai analitic, celălalt (cealaltă) fiind mai aproape de revelație, de transă, de nespusul care încearcă să se spună.
Am rămas însă cu un nod în… cuvinte când am văzut ce spune Masha, anume că „N-am văzut niciun împătimit pînă acum care să nu își dorească progresul, în unele cazuri, cu orice preț.”
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? deAcest „cu orice preț” (râd! fără să vreau, tastasem „preș”), mă sperie. Pentru că prețul este atât poezia „în sine și prin sine”, cât și… noi înșine, mai devreme sau mai târziu, tot va trebui să achităm factura. :) Masha, te rog, spune-mi că nu asta ai vrut să spui, că am înțeles eu greșit! :)
Cristian, îmi exprim și eu niște opinii despre text.
pentru textul : Plagiatul unei dimineţi dificile deCred că în poezie poți să ai tot felul de preferințe, mai ales dacă au valențe artistice, dar limba română trebuie respectată (regulamentul H are prevederi clare în acest sens). Să admitem că epitetul „ordinare” atenuează un pic pleonasmul, dar pluralul de la origami contravine regulilor limbii române care spune clar că e substantiv invariabil.
Dacă acolo e o enumerare a acuzațiilor, e ok cu virgula, dar cred că trebuie un pic modificat versul următor pentru a nu crea confuzii, ceva de genul „vrăjitoria cu lacrimi”. E doar o părere.
con strained poem walls chiseled in mountains breathing out hooks eyes chained even y you at the end of air conceiving my dark out stretched behind
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 4 deAdriana, conciliere? Nici gand. Ultimul vers s-ar scrie in engleza "UN happy anniversary"
pentru textul : Cuvinte inventate deStereotipii cu gramada. Textul in sine e un mare stereotip. Mi-a placut atat:
"cuvintele astea au rămas în mine
se plimbă prin sânge
de la aortă
până la ochi
se opresc pe buze
aşteptând ecoul
"
emil
pentru textul : Şotron demulte imagini frumoase în acest text. înerul a strigat de sub cărămizi, l-am auzit şi "mai zi ceva pe aleea aceasta albită", ce să mai zic, decât
pentru textul : îngeri sub cărămizi defelicitări !
Crăciun fericit, tuturor!
pentru textul : crăciun fericit - 2011 deSă nu uităm!
Andule, într-adevăr ai reușit aici să te aduni cu simplitate, să sintetizezi pe un spațiu extrem de restrâns mai mult decât o stare, aș spune chiar acea aplecare a sinelui către sine, și-apoi hopa hai să vedem cum se vede toată chestia asta și din-afară. Îmi tot spun eu că poezia începe să se scrie abia după ce am trecut de contemplare. Ca să fiu puțin cârcotașă, singura chestie care nu-mi place sunt picioarele filiforme, a căror economie o înțeleg, dar reușește să sune atât de caraghios, încât pare că mută întreg centrul de greutate al poeziei acolo, ceea ce e păcat. Mai ales pentru ceea ce urmează. Acum știu eu că n-ai să schimbi, dar trebuia să-ți spun.
pentru textul : liniștea din vamă dedomnule profesor, ma voi stradui sa o merit, atunci. :) chiar ma intrebam ce s-a intamplat cu eseul...astept sa vad schimbarea. Emanuel, multumesc, ma bucur de citire si re-citire.
pentru textul : purgatoriu dePagini