Mult succes Cenaclului Virtualia. Vă voi însoți de departe cu gândul și inima și aștept vești cât mai frumoase pe măsura inițiatorului său. Să auzim numai de bine.
"Daca ti se pare ca poteca vietii tale urmeaza o cale prea intortocheata si ca foarte rar se deschid flori pe marginea ei, gindeste-te ca sufletul tau deschis poate umple cu flori poteca vietii altora". Asa arata "ceasul" meu, Alma, multumesc.
La acel tip de stilou m-am gândit. Versul cu "nimicul care se lărgeşte" e o parte dintr-o teorie proprie care mă obsedează: după moarte, până şi nimicul lipseşte. Şi da, faţă de rest, poate fi disonant dpdv ideatic.
ma bucur ca textul ti-a atras atentia incat sa lasi un semn.
din pacate nu pot promite nimic in privinta slash-urilor si titlurilor in engleza, care probabil enerveaza pe multi. asta e, totul vine la pachet.:)
Un fel de război, dinte pentru dinte, acest titlu nu este ludic, deloc.
Cea mai mare audiență în mass media, o atrag, la fel ca și în cazul filmelor cu cele mai mari încasări, observație perfect valabilă și la nivelul lucrărilor cu valențe artistice, imaginile, evenimentele, scenele care ating niveluri colective ale umbrei, fiind fascinante pentru oameni tocmai pentru că îi pun în contact, fie și temporar, cu propriile lor abisuri. Când cenzura nu mai face față presiunilor din inconștient, umbra se infiltrează, se strecoară sinuoasă și irațională, asemenea unui piton uriaș, înfometat. Cazurile cele mai grave sunt acelea în care aspectele colective ale umbrei invadează conștiința. Oricât ne-am strădui, noi oamenii, umbra nu poate fi ferecată în inconștient. Din când în când, ea se manifestă, iese la iveală, scoate capul! Noi, nu-i mai putem tăia degetul arătător...
idei generate dupa lectura textului: - iarna ireversibila pentru toti muritorii, iarna devenirii noastre, o proiectie lirica a ontologiei - actiune cauzala reciproca - impactul uman cu Sfirsitul en ralenti intr-un film panoramic - actor si spectator in acelasi timp, nu insa Dumnezeu. - finalul penetrant psihologic: "liniștește-te îmi spun liniștește-te îmi spun auzea și Cezar și ce ești tu față de dânsul" plus tard que jamais - aceasta penita in semn de pretuire.
Dpdv liric, este un text matur, dar nu această valenţă îl face un text bun, ci firescul expresiei complexe (şi aici nu fac joc de cuvinte), capacitatea de-a surprinde adevăruri/ subtilităţi/ adâncimi sentimentale (subiective au ba) prin mijloace artistice naturale - aşa cum se spunea şi mai sus.
Am mai spus-o, o mai spun: atâta timp cât există figura de stil ( = premeditarea), nu există text firesc/ natural/ spontan..., există doar manieră firească în care un text este scris. Aceasta este o trăsătură esenţială poeziei, iar în poezia de faţă ea vorbeşte pentru sine, de la sine.
un ierbar, un insectar cite nu pot fi gasite intr-un biet penar de lemn botit de cerneala? o incercare de a sugera alta stare de angoasa, cronicizata, dincolo de "ghemuire". deosebite versurile: "și vreau să te uit vreau să cred că nu exiști că nu m-ai regăsit aici desfacut în bucăți mici de hîrtie precum aripile unor fluturi morți"
tandemul Nepotului cu Ramona este totusi constructiv din punct de vedere literar si ceea ce au realizat in general, e de buna calitate. si in acest caz, al menajeriei in doi, se pastreaza toate ingredientele unei schite reusite. ar trebui mentionat, pentru cititori, daca se poate, la reproducerea lucrarilor, nu numai autorul cit si titlul lucrarii; spre ex. Fabrice Rebeyrolle - "Sans titre 3" 2001, ulei pe pinza, 120x120 cm, din ciclul "Le present absolu"; eventual pentru cei interesati, de indicat un link privind artistul (http://www.arbre-de-lune.fr/rebeyrolle/bio.htm)
Partea frumoasa a lucrurilor este intotdeauna cea nevazuta, un adevar pe care musulmanii de exemplu l-au pus in viata dupa cum le-a soptit lor mahomed si acopera fetele fecioarelor lor. Claudia aici aplica un procedeu similar si pot sa marturisesc ca imi place oarecum rezultatul. Insa nu sunt de acord (si anume deloc) cu acel incipit "imagineaza-ti ca toate spatiile sunt goale" Pai cum sa fie spatiile, pline? In mod normal spatiile sunt goale, daca ai fi vrut sa atragi atentia unui cititor (asa ca mine) trebuia sa spui "imagineaza-ti ca toate spatiile sunt pline" apoi as fi citit mai departe sa vad cu ce ai umplut tu spatiile alea. Dar asa? Spatii goale? Finalmente efortul de imaginatie e prea mare si stii ce marchizo? Mai nou nu mai rezonez cu texte care-mi spun "imagineaza-ti asa si pe dincolo" Cred ca sunt mai potrivite in cartile pentru copii gen harry potter, unde ar face fapte bune de educatie. Unul ca mine isi imagineaza niste chestii care nici nu-i trec prin mintre poemului asta, de aceea e poemul asta inca intreg la minte si destul de banal iar eu probabil ca nu. Zau, Andu P.S. Sper ca nu te asteptai la pupicuri pe talpile tale cu care calci pe ape chiar asa in nowhere's land
an tan tichi tichi tan... tara, tara, ti... text plin. de poezie, de imagini proaspete, de emotie, de notele si vocile unice ale copilariei. mai ce nostalgici suntem noi vreo cativa pe-aici...
Alma voi lasa "placute la atingere" asa cum este pentru ca versul acela sub aparenta sa banala ascunde de fapt esenta poemului... atingerea inseamna placere iar placerea este fericirea trupului... el nu trancende planul fizic, e incapabil sa o urmeze, ramane un colectionar de moaste, un om care "îsi poartă lumina cu demnitate" si cam atat. Multam de cuvinte. E o poezie scrisa despre cele indelung simtite la Iasi de cenaclu.
exista poate o religie a scoicilor ratacite dintr-un ocean in altul, dar pentru a avea o astfel de religie trebuie gasita o strana a marilor sacre, a apelor uitate in simetria rece a nostalgiei. "să nu vorbiți niciodată copiilor despre dragoste" aici nu sint de acord: trebuie sa le vorbim din cind in cind macar doar pentru ca dragostea nu o poti stapini in "parfumul unei umbre" si cu atit mai mult nu poate fi incartiruita dezastrelor. asa nestiutori, ar putea sa incerce la rindul lor sa repete aceleasi greseli, itinerarii ale parintilor si "să zboare cu aripile lor de zahăr albăstrui dincolo de nebunia noastră fierbinte" dar daca s-ar prabusi, daca aceste aripi sint totusi casabile sau, mai rau, se pot dizolva in marile unde se preda la fara frecventa religia scoicilor?
nu-i nouă, asta ca să mă exprim elegant. adică nu valorează nimic. pînă şi cîntăreţii de hip hop au tratat tema asta, au sesizat contradicţia asta flagrantă. context în care contează mijloacele de expresie, capacitatea de-a transforma un subiect banal într-un eveniment personalizat. practic, acolo-i şi miza liricii moderne. adică poate să scrie şi virgil titarenco despre oameni-roboţi, chiar dacă au făcut-o şi alţii, nu văd nici o problemă aici. da, aşa cum am zis, trebuie să-l văd pe titarenco în text. problema-i că pînă pe la sfîrşit nu prea-l văd. nici nu pot să spun că, pînă acolo, textul este ratat. cred că pînă acolo textul este curat, corect. şi cam atît, nu excelează, nu impresionează, prezintă o serie de locuri comune care, dacă te prind într-o anumită fază, pot chiar să îţi transmită ceva. sfîrşitul este o schimbare de registru, surprinzătoare pentru că genul ăsta de discurs nu se pretează la astfel de artificii lirice, un fel de patetism ok, din punctul meu de vedere, deci îmi place. este o imagine frumoasă, o poziţionare, o ars poetica de mici dimensiuni, mai micuţă, aşa. :)
dacă tot ai început junghiada asta în trombă eu spun ca Junghi 0 – da junghi mare și dureros peste fire - să îl pui chiar în dreptul tău la această frază: „ca...Freud ce mi-a napastuit visul e care nu mi-a placut vreodat!” vezi tu ce/care/pe cine ce/unde cum
Cel mai tare nu-mi place de Consuelo și cum este îmbrăcată, pentru că nu știi niciodată cine se-mbracă în hainele ei, Solomon. Nu pot pentru ca să sufăr astfel de îmbrăcăminte mi-aduce aminte de lucruri mai vechi. Nici de medeea nu-mi place, dar ea n-are nici-o vină, este de fapt singurul personaj consecvent, dar tot nu-mi place de ea. Si decorul, mă doare Solomon. Am considerat doar două finaluri pentru că numai despre ele era vorba în telemiorița voastră. Cel de-al treilea final este drăguț din partea lui pentru că mai încearcă să facă loc și altor finaluri sau finalități, așa este el Adrian, un gentelmen. Nu-mi place întreg telepoeprozacolajulnovelaetc pentru că nu-mi place ideea principală, cum nu mi-a plăcut nici cartea lui Dan Brown.
ma enerveaza ultimele 3 versuri. m-am saturt de ele. tu chiar vrei sa le invatam pederost? si ce-i cu acel dezacord de timpuri in primul vers? trecut-prezent. scrie in loc de carnea-i, carnea ei.
Da, Virgil, cred că ai dreptate acolo... mă voi gândi într-o zi la asta, trebui să modific. Nu ai încercat niciodată să-ți imaginezi povestea unui om care stă lângă tine în metrou sau la coadă la vreun ghișeu sau mai știu eu unde? Personajul meu merge uneori mult mai departe decât noi cu imaginația, pentru că el trebui să scrie despre oameni, fără a-i cunoaște cu adevărat. Te cred pe cuvânt, referitor la remarca ta finală ;-) Și adaug: bine că nu ai pretenția că știi :-)))
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Emoţionant, sensibil text! Mulţumim pentru că ai venit la cenaclu şi te mai aşteptăm cu drag!
pentru textul : Virtualia în real deMult succes Cenaclului Virtualia. Vă voi însoți de departe cu gândul și inima și aștept vești cât mai frumoase pe măsura inițiatorului său. Să auzim numai de bine.
pentru textul : Cenaclul Virtualia Iași - la ediția a XI-a deConte, nu cert pe nimeni. Mă bucur că ți-a plăcut și că-i spui unduire. Și mie îmi place tare mult.
pentru textul : Scrisoare către un prieten de"Daca ti se pare ca poteca vietii tale urmeaza o cale prea intortocheata si ca foarte rar se deschid flori pe marginea ei, gindeste-te ca sufletul tau deschis poate umple cu flori poteca vietii altora". Asa arata "ceasul" meu, Alma, multumesc.
pentru textul : vremuri, în Lhasa deO poezie curata si de o frumusete aparte care nu straluceste dar nici nu se refuza imaginatiei lectorului... cred ca subtitlul spune multe :)
pentru textul : d&g deLa acel tip de stilou m-am gândit. Versul cu "nimicul care se lărgeşte" e o parte dintr-o teorie proprie care mă obsedează: după moarte, până şi nimicul lipseşte. Şi da, faţă de rest, poate fi disonant dpdv ideatic.
pentru textul : p.s demulțumesc tuturor care au binevoit să citească și să își exprime părerile sub acest text indiferent de modul în care au făcut-o.
pentru textul : preludiu în roșu dema bucur ca textul ti-a atras atentia incat sa lasi un semn.
pentru textul : and you gave me the poison/and you gave me the lullaby dedin pacate nu pot promite nimic in privinta slash-urilor si titlurilor in engleza, care probabil enerveaza pe multi. asta e, totul vine la pachet.:)
Un fel de război, dinte pentru dinte, acest titlu nu este ludic, deloc.
pentru textul : dinte pentru dinte... deCea mai mare audiență în mass media, o atrag, la fel ca și în cazul filmelor cu cele mai mari încasări, observație perfect valabilă și la nivelul lucrărilor cu valențe artistice, imaginile, evenimentele, scenele care ating niveluri colective ale umbrei, fiind fascinante pentru oameni tocmai pentru că îi pun în contact, fie și temporar, cu propriile lor abisuri. Când cenzura nu mai face față presiunilor din inconștient, umbra se infiltrează, se strecoară sinuoasă și irațională, asemenea unui piton uriaș, înfometat. Cazurile cele mai grave sunt acelea în care aspectele colective ale umbrei invadează conștiința. Oricât ne-am strădui, noi oamenii, umbra nu poate fi ferecată în inconștient. Din când în când, ea se manifestă, iese la iveală, scoate capul! Noi, nu-i mai putem tăia degetul arătător...
idei generate dupa lectura textului: - iarna ireversibila pentru toti muritorii, iarna devenirii noastre, o proiectie lirica a ontologiei - actiune cauzala reciproca - impactul uman cu Sfirsitul en ralenti intr-un film panoramic - actor si spectator in acelasi timp, nu insa Dumnezeu. - finalul penetrant psihologic: "liniștește-te îmi spun liniștește-te îmi spun auzea și Cezar și ce ești tu față de dânsul" plus tard que jamais - aceasta penita in semn de pretuire.
pentru textul : în coridoarele tainice unde sfârâie nervii întunecați deDpdv liric, este un text matur, dar nu această valenţă îl face un text bun, ci firescul expresiei complexe (şi aici nu fac joc de cuvinte), capacitatea de-a surprinde adevăruri/ subtilităţi/ adâncimi sentimentale (subiective au ba) prin mijloace artistice naturale - aşa cum se spunea şi mai sus.
Am mai spus-o, o mai spun: atâta timp cât există figura de stil ( = premeditarea), nu există text firesc/ natural/ spontan..., există doar manieră firească în care un text este scris. Aceasta este o trăsătură esenţială poeziei, iar în poezia de faţă ea vorbeşte pentru sine, de la sine.
Felicitări!
pentru textul : poem de alungat singurătatea deA, încă ceva. Titlul și subtitlul sunt excelente și se susțin superb în prima parte.
pentru textul : Apocalypto deo creație vetustă, dulceagă, fără suflu poetic. periaz-o de epitetele inutile, de clișee, dă-i o notă numai a ta.
pentru textul : de acolo vor veni primăveri deun ierbar, un insectar cite nu pot fi gasite intr-un biet penar de lemn botit de cerneala? o incercare de a sugera alta stare de angoasa, cronicizata, dincolo de "ghemuire". deosebite versurile: "și vreau să te uit vreau să cred că nu exiști că nu m-ai regăsit aici desfacut în bucăți mici de hîrtie precum aripile unor fluturi morți"
pentru textul : ghemuire dea pune un simplu punct ca titlu pentru un comentariu face ca acel comentariu sa fie greu accesibil din lista de comentarii
pentru textul : Cuvinte inventate deprima parte promite. a doua dezamăgește
pentru textul : Cândva detandemul Nepotului cu Ramona este totusi constructiv din punct de vedere literar si ceea ce au realizat in general, e de buna calitate. si in acest caz, al menajeriei in doi, se pastreaza toate ingredientele unei schite reusite. ar trebui mentionat, pentru cititori, daca se poate, la reproducerea lucrarilor, nu numai autorul cit si titlul lucrarii; spre ex. Fabrice Rebeyrolle - "Sans titre 3" 2001, ulei pe pinza, 120x120 cm, din ciclul "Le present absolu"; eventual pentru cei interesati, de indicat un link privind artistul (http://www.arbre-de-lune.fr/rebeyrolle/bio.htm)
pentru textul : Menajeria dintre noi dePartea frumoasa a lucrurilor este intotdeauna cea nevazuta, un adevar pe care musulmanii de exemplu l-au pus in viata dupa cum le-a soptit lor mahomed si acopera fetele fecioarelor lor. Claudia aici aplica un procedeu similar si pot sa marturisesc ca imi place oarecum rezultatul. Insa nu sunt de acord (si anume deloc) cu acel incipit "imagineaza-ti ca toate spatiile sunt goale" Pai cum sa fie spatiile, pline? In mod normal spatiile sunt goale, daca ai fi vrut sa atragi atentia unui cititor (asa ca mine) trebuia sa spui "imagineaza-ti ca toate spatiile sunt pline" apoi as fi citit mai departe sa vad cu ce ai umplut tu spatiile alea. Dar asa? Spatii goale? Finalmente efortul de imaginatie e prea mare si stii ce marchizo? Mai nou nu mai rezonez cu texte care-mi spun "imagineaza-ti asa si pe dincolo" Cred ca sunt mai potrivite in cartile pentru copii gen harry potter, unde ar face fapte bune de educatie. Unul ca mine isi imagineaza niste chestii care nici nu-i trec prin mintre poemului asta, de aceea e poemul asta inca intreg la minte si destul de banal iar eu probabil ca nu. Zau, Andu P.S. Sper ca nu te asteptai la pupicuri pe talpile tale cu care calci pe ape chiar asa in nowhere's land
pentru textul : clean deVirgil, iti multumesc de trecere si pentru apreciere. Cu respect
pentru textul : Toboșarul dean tan tichi tichi tan... tara, tara, ti... text plin. de poezie, de imagini proaspete, de emotie, de notele si vocile unice ale copilariei. mai ce nostalgici suntem noi vreo cativa pe-aici...
pentru textul : șase creioane deAlma voi lasa "placute la atingere" asa cum este pentru ca versul acela sub aparenta sa banala ascunde de fapt esenta poemului... atingerea inseamna placere iar placerea este fericirea trupului... el nu trancende planul fizic, e incapabil sa o urmeze, ramane un colectionar de moaste, un om care "îsi poartă lumina cu demnitate" si cam atat. Multam de cuvinte. E o poezie scrisa despre cele indelung simtite la Iasi de cenaclu.
pentru textul : Pământul de mijloc deda, un text succint care promite. incercari din acestea de rafinare sint de bun augur. felicitari
pentru textul : unic vers deexista poate o religie a scoicilor ratacite dintr-un ocean in altul, dar pentru a avea o astfel de religie trebuie gasita o strana a marilor sacre, a apelor uitate in simetria rece a nostalgiei. "să nu vorbiți niciodată copiilor despre dragoste" aici nu sint de acord: trebuie sa le vorbim din cind in cind macar doar pentru ca dragostea nu o poti stapini in "parfumul unei umbre" si cu atit mai mult nu poate fi incartiruita dezastrelor. asa nestiutori, ar putea sa incerce la rindul lor sa repete aceleasi greseli, itinerarii ale parintilor si "să zboare cu aripile lor de zahăr albăstrui dincolo de nebunia noastră fierbinte" dar daca s-ar prabusi, daca aceste aripi sint totusi casabile sau, mai rau, se pot dizolva in marile unde se preda la fara frecventa religia scoicilor?
pentru textul : religia scoicilor depentru a îmi cere scuze pentru faptul că v-am tutuit domnule Tudor Cristea.
pentru textul : ceainicul denu-i nouă, asta ca să mă exprim elegant. adică nu valorează nimic. pînă şi cîntăreţii de hip hop au tratat tema asta, au sesizat contradicţia asta flagrantă. context în care contează mijloacele de expresie, capacitatea de-a transforma un subiect banal într-un eveniment personalizat. practic, acolo-i şi miza liricii moderne. adică poate să scrie şi virgil titarenco despre oameni-roboţi, chiar dacă au făcut-o şi alţii, nu văd nici o problemă aici. da, aşa cum am zis, trebuie să-l văd pe titarenco în text. problema-i că pînă pe la sfîrşit nu prea-l văd. nici nu pot să spun că, pînă acolo, textul este ratat. cred că pînă acolo textul este curat, corect. şi cam atît, nu excelează, nu impresionează, prezintă o serie de locuri comune care, dacă te prind într-o anumită fază, pot chiar să îţi transmită ceva. sfîrşitul este o schimbare de registru, surprinzătoare pentru că genul ăsta de discurs nu se pretează la astfel de artificii lirice, un fel de patetism ok, din punctul meu de vedere, deci îmi place. este o imagine frumoasă, o poziţionare, o ars poetica de mici dimensiuni, mai micuţă, aşa. :)
pentru textul : sacrilegiu deeu doar remarcam abundența lor într-un poem... moto...
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii dedacă tot ai început junghiada asta în trombă eu spun ca Junghi 0 – da junghi mare și dureros peste fire - să îl pui chiar în dreptul tău la această frază: „ca...Freud ce mi-a napastuit visul e care nu mi-a placut vreodat!” vezi tu ce/care/pe cine ce/unde cum
pentru textul : învățăturile Cristinei Ștefan. sensuri jung(h)iene deCel mai tare nu-mi place de Consuelo și cum este îmbrăcată, pentru că nu știi niciodată cine se-mbracă în hainele ei, Solomon. Nu pot pentru ca să sufăr astfel de îmbrăcăminte mi-aduce aminte de lucruri mai vechi. Nici de medeea nu-mi place, dar ea n-are nici-o vină, este de fapt singurul personaj consecvent, dar tot nu-mi place de ea. Si decorul, mă doare Solomon. Am considerat doar două finaluri pentru că numai despre ele era vorba în telemiorița voastră. Cel de-al treilea final este drăguț din partea lui pentru că mai încearcă să facă loc și altor finaluri sau finalități, așa este el Adrian, un gentelmen. Nu-mi place întreg telepoeprozacolajulnovelaetc pentru că nu-mi place ideea principală, cum nu mi-a plăcut nici cartea lui Dan Brown.
pentru textul : consuelo si medea dema enerveaza ultimele 3 versuri. m-am saturt de ele. tu chiar vrei sa le invatam pederost? si ce-i cu acel dezacord de timpuri in primul vers? trecut-prezent. scrie in loc de carnea-i, carnea ei.
pentru textul : pictograme (3) deDa, Virgil, cred că ai dreptate acolo... mă voi gândi într-o zi la asta, trebui să modific. Nu ai încercat niciodată să-ți imaginezi povestea unui om care stă lângă tine în metrou sau la coadă la vreun ghișeu sau mai știu eu unde? Personajul meu merge uneori mult mai departe decât noi cu imaginația, pentru că el trebui să scrie despre oameni, fără a-i cunoaște cu adevărat. Te cred pe cuvânt, referitor la remarca ta finală ;-) Și adaug: bine că nu ai pretenția că știi :-)))
pentru textul : La Pedrera dePagini