dintr-o dată Coborâtorul m-a luat de mână atât mai aveam o treaptă până la El... doar acest curajos Dumnezeu coborând o treaptă pentru mine... sunt versurile care daruie poemului sensul. aceasta idee, insa, este rupta de continutul poemului. de asemnea imi par fortate ideile martiriului exprimate voit prin contondente imagini moderne in contradictie cu cele traditional crestine.
măi matusalem decriogenat, când vorbești despre literatură ar fi bine să faci o plecăciune spre mekka și să-ți tragi vreo două palme scoase din context, cam ca și comentariile tale, pline de înțelepciunea Sifonului! apoi să bagi două citate în greacă și unul în ebraică ca să îți crescă iar ego-ul trufaș și prostesc, sau mai bine aruncă site-ul ăsta în aer, purtător al luminii absolute. concentrează-te!
Poti trece si tu pe la Virtualia in Pod Pogor pe 18 decembrie, sa vedem care a imbatranit mai mult si de ce. Btw, sunt si piscoturi. Nu te mai oftica, frate, ca eram insotita =)).
Poezia ta de ieri ne-a gătit intrarea în ziua de azi. Îmi place perechea Ilie - Făt Frumos, chiar dacă unii o vor găsi, probabil, deplasată. Ne-arăți fântânile astea de noroi în secetă, și fulgerele cuțitate, și inima aceea aruncată în rai. Scrumul tău ia aici forma urmelor de sandale ce calcă peste el, în drumul spre un "alt Ierusalim". Asta așa, la o respirare rapidă a scrumurilor lui Dăncuș. Doru, să am pace, nu?
am remarcat finalul /că-n fiecare călătorie caii poartă pe piept stigmatele descântecului de iarbă între o apă fără nume și-un strigăt ifriții decapitează tăcerea pe altarul păgân dintele de fier al cerului devoreaza stele până la prima lumină/ prima parte simt ca ar trebui un pic prelucrata... insa finalul e foarte frumos
Hm..., bine, vă răspund, sunt în perioada de reflux, cam așa funcționează la mine. Poezia deocamdată mă ocolește și cred că bine face, și încă mă documentez pentru o proză de anvergură, unde nici nu sunt sigur asupra unor meandre epice și mai ales din ce perspectivă să le pun pe hârtie. Tocmai am observat că se face aproape un an de când am postat o avanpremieră (http://www.hermeneia.com/content/campiile_albastre_de_sub_orizont_i), a evoluat mult la nivel conceptual și sper ca acumulările să răbufnească în curând. Chiar n-am nimic nou, dar mulțumesc de-ntrebare, mi-ați mai dat un ghiont.
Știți cum? Saluki-ul stă retras deoparte, și privește distant, aparent dezinteresat. Dar când își dă drumul, nu-l mai prinde nimeni. Cam așa și eu.
Ar fi ceva de apreciat în această proză un pic cam lungă: răbdarea de a construi, încercarea de a schiţa psihologii, de a surprinde gânduri şi, mai ales, utilizarea procedeului salvator al alternării planurilor - interior-exterior - , care duce la realizarea unor episoade mai expresive - cel al descrierii cazinoului, cu fetiţa care construieşte un castel de nisip, dar mai ales cel al apariţiei celor două "sirene" şi al celor patru voleibalişti.
Pe de altă parte, e cam multă filosofare pe tema relaţiei erotice, amintind de reţetele de rezolvare a crizelor în cuplu oferite de duduile care susţin rubrici de dialog cu cititorii în unele tabloide. O anume superficialitate a analizei, ca şi apelul mai curând nepotrivit la unele simboluri livreşti - balena albă, Ahab.
O proză de începător (în ale iubirii, în ale înţelegerii vieţii, ca şi în ale literaturii), o etapă care ar putea fi depăşită prin aprofundarea analizei, sau ar putea fi permanentizată prin cantonarea într-o filosofare călduţă şi oarecum naivă. Asta depinde de mai mulţi factori (interiori sau exteriori).
Aş mai sesiza unele greşeli de gramatică (ex.: în două locuri apare "copii", în loc de "copiii", iar în altă parte "aceeaşi" în loc de "aceiaşi"). Deşi deranjează, acestea rămân totuşi simple detalii. Dar ar fi de preferat să lipsească, deoarece întotdeauna ele pătează blazonul.
Foarte frumos haiku, imi aminteste de matsuo basho: balta cea veche— sunetul unei broaște sărind în apă Doar ca la dumneavoastra imaginea tremurata a lunii in apa adauga o nota de romantism. Felicitari!
poemele filigran au avantaje, dar și dezavantaje. o conotație ingenuă plutește în subtext. imaginea din final e banală și previzibilă. un poem sub posibilități.
Emile, tu esti un suflet mare dar mai important e ca scrii bine. Eu ti-am mai spus-o si asa, tete-a-tete, sa nu crezi ca obisnuiesc sa magulesc barbati in toata puterea :-) Si la urma urmei, orice s-ar intampla, va exista mereu o Gara (de Nord sau de alt punct cardinal) care isi va face datoria ei fundamentala de gara... stii tu mai bine. Andu
as carcoti putin pe marginea primei parti a textului, dar mi-e teama ca ne-am intinde intr-un schimb de idei strain de literatura. si nu e locul potrivit. dar pagina ta de jurnal a fost o incantare - candva, intrebasem un prieten: "pana unde poti merge cu sinceritatea in literatura?" "pana la capat", mi-a raspus. nu stiu daca ai gasit capatul, dar mi se pare ca ai fost aproape de el...:) frumos, Nicoleta.
Şi mie mi-a plăcut! Eu cred că e un text memorialistic, un fel de sinteză a unor pagini de jurnal, drept pentru care eu cred nu sunt necesare cele cinci momente ale subiectului literar.
Printre descrieri şi mici fragmente de naraţiune, printre impresii personale şi referiri directe la personaje, se prevede "indicatorul" către locul acela, către betel, un demers literar voluntar din partea autorului. Locurile ne rămân pline de semnificaţie când le asociem cu evenimente deosebite sau cu persoane dragi.
Mulţumesc Alina. (Eu visam să scriu mai multe descrieri de natură şi modelul meu era Sadoveanu. Nu cred că acest lucru se mai observă acum.) Dar tot un fel de descriere e şi această povestioară, un fel de pictură poate, cum sugerează Virgil. Cât despre volum, sincer, cred că ar fi prea eclectic. "Arta este acel ceva prin care formele devin stil".
indrazneala, dar o vad putin, doar putin, mai "aerisita"...
"astăzi m-am lovit de câteva tristeţi
am întors capul din dorinţa de a mă scuza
dar mergeau sprinten
le-am urmărit un timp
până s-au pierdut în braţele unor necunoscuţi
am pornit mai departe şi în faţa mea a început să ningă
într-un fel în care nu mai vedeam
multumesc pentru trecere, cami! da, e un gand al fiului meu de 7 ani, care vorbeste mult si, din spuselel lui, care pentru el au sensul lor, eu desprind si incerc a pune in versuri ceea ce imi pare ca ii defineste inocenta.
pana_de_vultur, ai tinut sfat intelept! stefane, multumesc de trecere, de sus fisurile se vad mai bine decat de pe schela! o sa ma gandesc la ce mi/ai spus si cand o sa am timp o sa tencuiesc ... acum las zidul crapat... te mai astept...
Alina, eu zic că da, mie așa îmi sună întreagă. Sper să mă lămuriți voi de ce am pus acolo "oglinzi", eu nu știu. ilarius, e bine dacă e bine. "Hermeneia" e mai serioasa decât "poezie" și mai hai. Dihai. De la "Camuflaj" mie chiar sfârșitul îmi place cel mai mult.
Hanny - de părerera și impresia ta de cititor am ținut cont și sonetul de mai sus are, în acest moment, substanțiale modificări de care sunt satisfăcut. Virgil ne-a anunțat că în curând textele se vor putea edita. Atunci voi face și eu cuvenitele schimbări, neutând cine le-a provocat. PS. Mi-ai adus aminte de un actor cu care nu de mult am avut un dialog pentru radio. Se pare ca avem ceva pasiuni comune.
credeam că nu am să mai simt așa o tristețe vreodată. o tristețe clară, fără eforturi, fără drame inutile. cu siguranță textul e foarte scurt. ar merita incorporat într-o nuvelă, ceva...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
actaeon, ai spus și ce am gândit eu. aleg ce e bun și las ce e ironic. îmi permit. amical, yester
pentru textul : Kore dedintr-o dată Coborâtorul m-a luat de mână atât mai aveam o treaptă până la El... doar acest curajos Dumnezeu coborând o treaptă pentru mine... sunt versurile care daruie poemului sensul. aceasta idee, insa, este rupta de continutul poemului. de asemnea imi par fortate ideile martiriului exprimate voit prin contondente imagini moderne in contradictie cu cele traditional crestine.
pentru textul : Spulberat demăi matusalem decriogenat, când vorbești despre literatură ar fi bine să faci o plecăciune spre mekka și să-ți tragi vreo două palme scoase din context, cam ca și comentariile tale, pline de înțelepciunea Sifonului! apoi să bagi două citate în greacă și unul în ebraică ca să îți crescă iar ego-ul trufaș și prostesc, sau mai bine aruncă site-ul ăsta în aer, purtător al luminii absolute. concentrează-te!
pentru textul : psalm dePoti trece si tu pe la Virtualia in Pod Pogor pe 18 decembrie, sa vedem care a imbatranit mai mult si de ce. Btw, sunt si piscoturi. Nu te mai oftica, frate, ca eram insotita =)).
pentru textul : iarna dePoezia ta de ieri ne-a gătit intrarea în ziua de azi. Îmi place perechea Ilie - Făt Frumos, chiar dacă unii o vor găsi, probabil, deplasată. Ne-arăți fântânile astea de noroi în secetă, și fulgerele cuțitate, și inima aceea aruncată în rai. Scrumul tău ia aici forma urmelor de sandale ce calcă peste el, în drumul spre un "alt Ierusalim". Asta așa, la o respirare rapidă a scrumurilor lui Dăncuș. Doru, să am pace, nu?
pentru textul : Scrum XXIII deam remarcat finalul /că-n fiecare călătorie caii poartă pe piept stigmatele descântecului de iarbă între o apă fără nume și-un strigăt ifriții decapitează tăcerea pe altarul păgân dintele de fier al cerului devoreaza stele până la prima lumină/ prima parte simt ca ar trebui un pic prelucrata... insa finalul e foarte frumos
pentru textul : febra denelu, tiberiu, inteleg ca voua v-a placut textul. ma bucura asta. multumesc de semn. ...
pentru textul : gourmet deBuna idee, sa taci decat sa scrii prost. :)) Cred ca de asta tac eu de ceva vreme. Da' si altii :)).
pentru textul : Ne-a dat Domnul un Luceafăr pentru sufletele noastre deNo!
pentru textul : Lullaby de(something a bout a mustang! :p)
nu-o - nu-i
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate deCitit cu plăcere. Numai de bine.
pentru textul : Mă vor răni ninsorile deHm..., bine, vă răspund, sunt în perioada de reflux, cam așa funcționează la mine. Poezia deocamdată mă ocolește și cred că bine face, și încă mă documentez pentru o proză de anvergură, unde nici nu sunt sigur asupra unor meandre epice și mai ales din ce perspectivă să le pun pe hârtie. Tocmai am observat că se face aproape un an de când am postat o avanpremieră (http://www.hermeneia.com/content/campiile_albastre_de_sub_orizont_i), a evoluat mult la nivel conceptual și sper ca acumulările să răbufnească în curând. Chiar n-am nimic nou, dar mulțumesc de-ntrebare, mi-ați mai dat un ghiont.
Știți cum? Saluki-ul stă retras deoparte, și privește distant, aparent dezinteresat. Dar când își dă drumul, nu-l mai prinde nimeni. Cam așa și eu.
pentru textul : Premiile "RefleXos" deAr fi ceva de apreciat în această proză un pic cam lungă: răbdarea de a construi, încercarea de a schiţa psihologii, de a surprinde gânduri şi, mai ales, utilizarea procedeului salvator al alternării planurilor - interior-exterior - , care duce la realizarea unor episoade mai expresive - cel al descrierii cazinoului, cu fetiţa care construieşte un castel de nisip, dar mai ales cel al apariţiei celor două "sirene" şi al celor patru voleibalişti.
pentru textul : Viaţa după Irina dePe de altă parte, e cam multă filosofare pe tema relaţiei erotice, amintind de reţetele de rezolvare a crizelor în cuplu oferite de duduile care susţin rubrici de dialog cu cititorii în unele tabloide. O anume superficialitate a analizei, ca şi apelul mai curând nepotrivit la unele simboluri livreşti - balena albă, Ahab.
O proză de începător (în ale iubirii, în ale înţelegerii vieţii, ca şi în ale literaturii), o etapă care ar putea fi depăşită prin aprofundarea analizei, sau ar putea fi permanentizată prin cantonarea într-o filosofare călduţă şi oarecum naivă. Asta depinde de mai mulţi factori (interiori sau exteriori).
Aş mai sesiza unele greşeli de gramatică (ex.: în două locuri apare "copii", în loc de "copiii", iar în altă parte "aceeaşi" în loc de "aceiaşi"). Deşi deranjează, acestea rămân totuşi simple detalii. Dar ar fi de preferat să lipsească, deoarece întotdeauna ele pătează blazonul.
te rugam sa editezi titlul si sa nu mai folosesti majuscule decit pentru prima litera a lui
pentru textul : ZBORUL deFoarte frumos haiku, imi aminteste de matsuo basho: balta cea veche— sunetul unei broaște sărind în apă Doar ca la dumneavoastra imaginea tremurata a lunii in apa adauga o nota de romantism. Felicitari!
pentru textul : Haiku depoemele filigran au avantaje, dar și dezavantaje. o conotație ingenuă plutește în subtext. imaginea din final e banală și previzibilă. un poem sub posibilități.
pentru textul : Chipului tău decorectează textul te rog.
pentru textul : Friday, 13 dema frate, pentru jocul cuvintelor, as da si eu penita. dar gandesc, ca ar fi prea mult trei penite pentru o asa scriere.
pentru textul : Uuunu, dooooi, tei! deEmile, tu esti un suflet mare dar mai important e ca scrii bine. Eu ti-am mai spus-o si asa, tete-a-tete, sa nu crezi ca obisnuiesc sa magulesc barbati in toata puterea :-) Si la urma urmei, orice s-ar intampla, va exista mereu o Gara (de Nord sau de alt punct cardinal) care isi va face datoria ei fundamentala de gara... stii tu mai bine. Andu
pentru textul : simplu jurnal deas carcoti putin pe marginea primei parti a textului, dar mi-e teama ca ne-am intinde intr-un schimb de idei strain de literatura. si nu e locul potrivit. dar pagina ta de jurnal a fost o incantare - candva, intrebasem un prieten: "pana unde poti merge cu sinceritatea in literatura?" "pana la capat", mi-a raspus. nu stiu daca ai gasit capatul, dar mi se pare ca ai fost aproape de el...:) frumos, Nicoleta.
pentru textul : povești cu dumnezeul mă-sii dumnezeul lor dumnezeul meu cu mine și cu tine deŞi mie mi-a plăcut! Eu cred că e un text memorialistic, un fel de sinteză a unor pagini de jurnal, drept pentru care eu cred nu sunt necesare cele cinci momente ale subiectului literar.
pentru textul : locul dePrintre descrieri şi mici fragmente de naraţiune, printre impresii personale şi referiri directe la personaje, se prevede "indicatorul" către locul acela, către betel, un demers literar voluntar din partea autorului. Locurile ne rămân pline de semnificaţie când le asociem cu evenimente deosebite sau cu persoane dragi.
Mulţumesc Alina. (Eu visam să scriu mai multe descrieri de natură şi modelul meu era Sadoveanu. Nu cred că acest lucru se mai observă acum.) Dar tot un fel de descriere e şi această povestioară, un fel de pictură poate, cum sugerează Virgil. Cât despre volum, sincer, cred că ar fi prea eclectic. "Arta este acel ceva prin care formele devin stil".
pentru textul : Pe Volga liniştită deindrazneala, dar o vad putin, doar putin, mai "aerisita"...
"astăzi m-am lovit de câteva tristeţi
am întors capul din dorinţa de a mă scuza
dar mergeau sprinten
le-am urmărit un timp
până s-au pierdut în braţele unor necunoscuţi
am pornit mai departe şi în faţa mea a început să ningă
într-un fel în care nu mai vedeam
pe urmele mele totuşi un lup
negru în cer
viaţa muşcată se stinge"
pentru textul : locul în care m-am întâmplat demultumesc pentru trecere, cami! da, e un gand al fiului meu de 7 ani, care vorbeste mult si, din spuselel lui, care pentru el au sensul lor, eu desprind si incerc a pune in versuri ceea ce imi pare ca ii defineste inocenta.
pentru textul : Dacă nu citiți, treaba voastră! de...se poate afirma încă din vechime că oamenii judecă și evaluează. nu știu dacă o fac și concomitent. eu zic că ești amabilă, Marina! atent, paul
pentru textul : girovag al maculelor deerr: prin argumentarea - via argumentare
pentru textul : springfield & treehouses depana_de_vultur, ai tinut sfat intelept! stefane, multumesc de trecere, de sus fisurile se vad mai bine decat de pe schela! o sa ma gandesc la ce mi/ai spus si cand o sa am timp o sa tencuiesc ... acum las zidul crapat... te mai astept...
pentru textul : însemnările animalului exotic pe un pat de spital deAlina, eu zic că da, mie așa îmi sună întreagă. Sper să mă lămuriți voi de ce am pus acolo "oglinzi", eu nu știu. ilarius, e bine dacă e bine. "Hermeneia" e mai serioasa decât "poezie" și mai hai. Dihai. De la "Camuflaj" mie chiar sfârșitul îmi place cel mai mult.
pentru textul : Camuflaj deHanny - de părerera și impresia ta de cititor am ținut cont și sonetul de mai sus are, în acest moment, substanțiale modificări de care sunt satisfăcut. Virgil ne-a anunțat că în curând textele se vor putea edita. Atunci voi face și eu cuvenitele schimbări, neutând cine le-a provocat. PS. Mi-ai adus aminte de un actor cu care nu de mult am avut un dialog pentru radio. Se pare ca avem ceva pasiuni comune.
pentru textul : Mă simt întreg prin clipa ce mă cheamă decredeam că nu am să mai simt așa o tristețe vreodată. o tristețe clară, fără eforturi, fără drame inutile. cu siguranță textul e foarte scurt. ar merita incorporat într-o nuvelă, ceva...
pentru textul : Obiecte fragile dePagini