vocabular interesant, as zice chiar atragator. dar textul este destul de abscons si nu reuseste sa comunice poetic aproape nimic. asta nu inseamna ca nu poti totusi parerea mea
Frumos, chiar mi-era dor de o rimă adevărată și cu un ritm așa, ca de vals de primăvară 'verde crud verde crud mugur alb și roz și pur'... U know the drill...
Titlul e cam ciudat though, oricum bine că ni l-ai explicat.
P.S. mne k și ție îți place Bacovia nu? Frați de suferință suntem atunci. Aș schimba ceva totuși la acel 'omul e-atât de etern', e singurul vers care dă senzația de pus acolo ca să sune. În rest, cum ziceam, numai de bine!
Acest text este o catastrofa. Nu se poate numi poezie. Ia sa vedem ce se intelege prin poezie, conform banalului dictionar: mesaj artistic - nu avem imagini expresive - nu avem limbaj concentrat - nu avem afectivitate - nu avem ritm - nu avem rima -nu avem In schimb avem limbaj de strada - i se scoala, tu esti vaca domnului, ugerul tau, picioare paroase Consider ca textul este o bataie de joc la adresa poeziei si la adresa cititorilor. Comentariul este pe masura. Sa epatam prin imagistica, prin ideatica, prin expresivitate, nu prin banalitati de strada pe care pana si Parazitii le scriu mai bine si cu mesaj. O gluma de prost gust. In schimb, critica mea negativa, la modul f dur, este cat se poate de sincera si corecta.
Alma, cind scrii trebuie sa te astepti si la comentarii de un nivel mai scazut. Nivelul comentariilor este pe masura nivelului efectului facut de scriere asupra cititorului comentator. Te-ai adresat regelui David fara sa cunosti istoria lui. Sau cu o cunoastere superficiala. Este exact cum m-as adresa eu lui Stefan cel mare cind habar n-am cine sau ce-a fost de fapt. Daca tu te adresai lui Stefan cel mare n-aveam nici un comentariu. Din pacate cind vorbesti de personaje istorice, indiferent de calitatea scrierii trebuie macar in mare sa te adresezi caracterului nu ideii pe care-o ai despre el.
Ca idee, ca profunzime, găsesc în textele tale, Mădălina, de fiecare dată, pasaje deosebite, profunde, meditative cum ar fi aici: "Singurătatea mea este ascunsă sub o dală de piatră pe care o calc/În fiecare zi când cobor pe aleea din parc"; "Caut să fiu sfânt" şi m-aş opri aici, în vers, urmează o rimă căpuşă care strică versul, adică: "sfânt, blând"
Foarte reuşit finalul prin acel "Vai", superb inserat în corpul discursului final
"Vai mie căci mi-aș fi închinat durerea unei frunze tomnatice
Ea ar fi știut să moară iar eu aș fi știut să caut mai departe
O altă sursă domnească sfințită de doinele pe care mi le cântau
Ai mei pe vremea nefiiri" - la nefiirii este articulat i, e ca şi cum ai spune vremea omenirii.
Domnule "de Nobilis" desi apreciez gestul, va spun ca ati cam gresit prin atitudine, interpretare si actiune. Textul nu este unul de penita. Legat de ultima strofa, spre surprinderea dumneavoastra, nu are nici cea mai mica tenta sexuala... Seismic ne izbim, înfiorat (nu luati izbirea la modul sexual ci ganditi-va la existenta in sine, fiecare gest, fiecare pas, existenta in sine reprezinta un soi de seism) Iar între noi se nasc atâtea falii (falie = Ruptură apărută în scoarța Pământului, ca urmare a mișcărilor tectonice verticale... , deci mai multe falii, mai multe seisme, mai multa izbire, mai multa infiorare) Dar cresc portocalii "flori de natalii" (vers introdus prin conjuctie adversativa, schimba tenta de pana acum cu elementul sa-i zic... "tamaduitor") În seara asta ne-am resuscitat. (Am reinviat, ne-am reinnoit, noi suntem "dedoianii", incepe un nou ciclu, un alt inceput, un alt an, poate un "detreianii" :) ). Ceea ce incerc sa va spun este ca nu sunt toate lucrurile ce par si poate ar trebui sa va ganditi de doua ori inainte de a actiona... Ialin
Ioana,
unde doreşte împricinatul. ştiu cum se modifică un com dar nu şi cum se procedează pentru retragerea unei peniţe. vezi dacă eşti mînă largă? voia dv. mulţumirile mele.
Mmm... de acord din nou. Dreptate aveți, și Beniamin și Vasile M. "ca o", "ca un" nu prea au ce căuta acolo. O s-o lucrez. Mulțumesc de păreri, contează.
"Uneori mă doare că mă doare" nicodeme, fii un bun crestin si nu raspandi durerile tare inaprehensibile celor care nu vor si nu le pot purta. e o chestie de carantina, dupa cum o vad eu...
Andu, si eu cred cam la fel in privinta modului in care tb servita poezia. imi si imaginez stand in hamac si sorbind amandoi din paharul cu umbreluta. voi mai scrie asa. nu e prima oara, dupa cum cred ca stii. multumesc. ma bucura semnul tau
Roxana, mie mi-a placut mereu sf-ul si chiar as fi vazut si aici pe Hermeneia o sectiune dedicata acestui gen, cine stie, poate in versiunea urmatoare? Textul tau este interesant, as vrea sa citesc mai mult daca mai ai material scris. Deocamdata e greu sa-mi fac o parere si nu as vrea sa dau cu bata-n balta. Vreau doar sa-ti atrag atentia ca "scientologii" nu mi se pare ca sunt potriviti acolo la inceput in "Scientologii vechii Americi au reușit să producă în 2008 în pîntecele munților Stîncoși primele găuri negre". Din cate stiu eu (dar s-ar putea sa ma insel, vorba lui Ion Nimerencu :-) scientologii sunt o secta religioasa care nu au o legatura directa cu oamenii de stiinta. Din cate stiu eu (de pe CNN, MTV, VH-1 and such) Tom Cruise e un scientolog renumit deja, iar eu nu-l prea vad pe asta mic si cu zambetul mare sa produca ceva gauri negre prin Muntii Stancosi. Dar, cum spuneam, astept sa mai scrii, vad ca ai revenit dupa o lunga absenta, deci... sa ne citim cu bine! Andu
este un text care mi s-a părut bun tocmai pentru că folosește destul de bine o metodă care mă preocupă și pe mine. Oriana o numește cred „jam”. eu prefer să o percep ca un fel de tapiserie. intri în textul de mai sus și aproape te îneci în el.
imi plac trimiterile, imi place prima strofa, imi place atmosfera generala de spleen, senzatiile intense transmise prin culoare si gust. Te felicit si pentru versurile lungi, in care imaginile se succed fulgerator. Reusesti sa legi cumva foarte mult elemente, reusesti sa redai un mozaic care cititorului modern ii spune foarte mult. Poemul ca intreg curge, impresioneaza, place. Eu nu pot decat sa dau o penita si sa spun, jos palaria. felicitari petre
Știți cum este? Când scrii, ți se pare ca totul are un rost, în mintea ta se creează acel univers, acele imagini din care ia naștere poezia, sau în cazul meu, după cum bine spuneți, doar o încercare timidă. Mulțumesc mult pentru obiectivitate iar cu partea naivă....recunosc, versurile precum autorul, un defect în curs de corijare, sper.
o elegie aparte dintr-un alt portativ liric, pesimist, deziluzionant. ultima strofă mi se pare reușită stilistic: "și cu mâinile reci culegem luna dintre crengile stejarilor așteptând în ușa deschisă a iadului ce râvnește răbdător la sângele clocotindu-ne senin printre oasele firave ca un râu ce alunecă blând în amurgul spectral"
am înlocuit "bunica mea" cu "bunica". "tiugă" este un dovlecel care se pune la uscat, se taie și se face un pahar cu care se bea apă la țară. are o formă foarte frumoasă și este de diferite mărimi. știu că versurile pe care tu le-ai selectat sunt oarecum neclare. poate că ar fi mai bine dacă aș scrie o proză scurtă despre "slobozirea apelor". tot la țară, este un obicei, când moare cineva, se merge la un râu și un copil trebuie să fie martor la "slobozirea apelor", un fel de pomană. copilul, martor fiind este întrebat: "ești martor la slobozirea apelor, pentru X?...". apoi, bea apă dintr-o tiugă, se pune o lumânare în ea și i se dă drumul pe apă. am să reeditez textul, știu la ce te referi. nici mie nu îmi place cum se "leagă" în strofa a 2-a. mulțumesc. Madim
Citesc şi tac...
Remarc versurile:
,,mi-e dor de copacii din mamre după cum mi-e dor să Îți spăl
cana în care a mai rămas puțin must cald spune-mi de ce nu pot
avea un copil să îl văd mândru de Tine și de poporul Tău"
şi
,,trebuie să ridic fruntea către reclama la cer care îmi cântă în
fiecare dimineață de la ea până la moarte am să mă retrag într-o
carte și îi voi cuceri dragostea entru că nimeni nu iubește
cum iubesc cărțile iar din ele se nasc prunci cu buze aurii"
Când cineva se roagă aşa, îngenunchez şi eu şi murmur rugăminţi spre Cer până mi se auresc buzele şi sufletul...
Paul, fie ca Rugăciune(2) să fie una de mulţumire la răspunsul primit...
am sa-ti spun parerea mea foarte sincera, chiar daca, poate n-ar trebui. am citit atât de mult , în ultimul timp, despre moarte, spitale, sânge, morga, vene taiate, parastase etc. si nu numai la tine. ma întreb daca mai scriem poezie sau doar "stirile de la ora 5". nu stiu daca am dreptate, pâna la urma nici n-are importanta pentru mine. spun ceea ce simt si mi-e dor sa simt ceea ce-mi lipseste. si nu moartea-mi lipseste.
cu cele bune.
Atentie un pic la limba romana in acest text. Sunt cateva mici greseli ce pot fi indreptate rapid:
innotau, aseaza-ti
In rest, pot sa zic ca ai scris un text gingas, ultimele doua strofe au reusit sa imi induca o stare de nostalgie. Mai ales datorita faptului ca imi amintesc de locurile natale. Succes.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
vocabular interesant, as zice chiar atragator. dar textul este destul de abscons si nu reuseste sa comunice poetic aproape nimic. asta nu inseamna ca nu poti totusi parerea mea
pentru textul : Fantomele din Balcani deFrumos, chiar mi-era dor de o rimă adevărată și cu un ritm așa, ca de vals de primăvară 'verde crud verde crud mugur alb și roz și pur'... U know the drill...
pentru textul : Îndobivărare deTitlul e cam ciudat though, oricum bine că ni l-ai explicat.
P.S. mne k și ție îți place Bacovia nu? Frați de suferință suntem atunci. Aș schimba ceva totuși la acel 'omul e-atât de etern', e singurul vers care dă senzația de pus acolo ca să sune. În rest, cum ziceam, numai de bine!
Acest text este o catastrofa. Nu se poate numi poezie. Ia sa vedem ce se intelege prin poezie, conform banalului dictionar: mesaj artistic - nu avem imagini expresive - nu avem limbaj concentrat - nu avem afectivitate - nu avem ritm - nu avem rima -nu avem In schimb avem limbaj de strada - i se scoala, tu esti vaca domnului, ugerul tau, picioare paroase Consider ca textul este o bataie de joc la adresa poeziei si la adresa cititorilor. Comentariul este pe masura. Sa epatam prin imagistica, prin ideatica, prin expresivitate, nu prin banalitati de strada pe care pana si Parazitii le scriu mai bine si cu mesaj. O gluma de prost gust. In schimb, critica mea negativa, la modul f dur, este cat se poate de sincera si corecta.
pentru textul : capetown deAlma, cind scrii trebuie sa te astepti si la comentarii de un nivel mai scazut. Nivelul comentariilor este pe masura nivelului efectului facut de scriere asupra cititorului comentator. Te-ai adresat regelui David fara sa cunosti istoria lui. Sau cu o cunoastere superficiala. Este exact cum m-as adresa eu lui Stefan cel mare cind habar n-am cine sau ce-a fost de fapt. Daca tu te adresai lui Stefan cel mare n-aveam nici un comentariu. Din pacate cind vorbesti de personaje istorice, indiferent de calitatea scrierii trebuie macar in mare sa te adresezi caracterului nu ideii pe care-o ai despre el.
pentru textul : deuteronomia deCa idee, ca profunzime, găsesc în textele tale, Mădălina, de fiecare dată, pasaje deosebite, profunde, meditative cum ar fi aici: "Singurătatea mea este ascunsă sub o dală de piatră pe care o calc/În fiecare zi când cobor pe aleea din parc"; "Caut să fiu sfânt" şi m-aş opri aici, în vers, urmează o rimă căpuşă care strică versul, adică: "sfânt, blând"
pentru textul : În tăcere sunt deFoarte reuşit finalul prin acel "Vai", superb inserat în corpul discursului final
"Vai mie căci mi-aș fi închinat durerea unei frunze tomnatice
Ea ar fi știut să moară iar eu aș fi știut să caut mai departe
O altă sursă domnească sfințită de doinele pe care mi le cântau
Ai mei pe vremea nefiiri" - la nefiirii este articulat i, e ca şi cum ai spune vremea omenirii.
Domnule "de Nobilis" desi apreciez gestul, va spun ca ati cam gresit prin atitudine, interpretare si actiune. Textul nu este unul de penita. Legat de ultima strofa, spre surprinderea dumneavoastra, nu are nici cea mai mica tenta sexuala... Seismic ne izbim, înfiorat (nu luati izbirea la modul sexual ci ganditi-va la existenta in sine, fiecare gest, fiecare pas, existenta in sine reprezinta un soi de seism) Iar între noi se nasc atâtea falii (falie = Ruptură apărută în scoarța Pământului, ca urmare a mișcărilor tectonice verticale... , deci mai multe falii, mai multe seisme, mai multa izbire, mai multa infiorare) Dar cresc portocalii "flori de natalii" (vers introdus prin conjuctie adversativa, schimba tenta de pana acum cu elementul sa-i zic... "tamaduitor") În seara asta ne-am resuscitat. (Am reinviat, ne-am reinnoit, noi suntem "dedoianii", incepe un nou ciclu, un alt inceput, un alt an, poate un "detreianii" :) ). Ceea ce incerc sa va spun este ca nu sunt toate lucrurile ce par si poate ar trebui sa va ganditi de doua ori inainte de a actiona... Ialin
pentru textul : Dedoianii de"părăsitul nimic
pentru textul : niciodată aripă denu renunță
să creadă
că poate să zboare" - aş reformula aici, din cauza ambiguităţii excesive.
Ioana,
unde doreşte împricinatul. ştiu cum se modifică un com dar nu şi cum se procedează pentru retragerea unei peniţe. vezi dacă eşti mînă largă? voia dv. mulţumirile mele.
Alina,
pentru textul : la baraca defavoritul meu? te referi la mine, nu?
Mmm... de acord din nou. Dreptate aveți, și Beniamin și Vasile M. "ca o", "ca un" nu prea au ce căuta acolo. O s-o lucrez. Mulțumesc de păreri, contează.
pentru textul : Deșertul gol de"Uneori mă doare că mă doare" nicodeme, fii un bun crestin si nu raspandi durerile tare inaprehensibile celor care nu vor si nu le pot purta. e o chestie de carantina, dupa cum o vad eu...
pentru textul : uneori mă doare... deAndu, si eu cred cam la fel in privinta modului in care tb servita poezia. imi si imaginez stand in hamac si sorbind amandoi din paharul cu umbreluta. voi mai scrie asa. nu e prima oara, dupa cum cred ca stii. multumesc. ma bucura semnul tau
pentru textul : ah, uitai piticii pe aragază! deerata noianul de clone...
pentru textul : Răsare dePenita tot pentru "Misoginie". Un text unde tensiunea lirica isi pastreaza amplitudinea pana la sfarsit. Felicitari.
pentru textul : Hemoglife. Misoginie deRoxana, mie mi-a placut mereu sf-ul si chiar as fi vazut si aici pe Hermeneia o sectiune dedicata acestui gen, cine stie, poate in versiunea urmatoare? Textul tau este interesant, as vrea sa citesc mai mult daca mai ai material scris. Deocamdata e greu sa-mi fac o parere si nu as vrea sa dau cu bata-n balta. Vreau doar sa-ti atrag atentia ca "scientologii" nu mi se pare ca sunt potriviti acolo la inceput in "Scientologii vechii Americi au reușit să producă în 2008 în pîntecele munților Stîncoși primele găuri negre". Din cate stiu eu (dar s-ar putea sa ma insel, vorba lui Ion Nimerencu :-) scientologii sunt o secta religioasa care nu au o legatura directa cu oamenii de stiinta. Din cate stiu eu (de pe CNN, MTV, VH-1 and such) Tom Cruise e un scientolog renumit deja, iar eu nu-l prea vad pe asta mic si cu zambetul mare sa produca ceva gauri negre prin Muntii Stancosi. Dar, cum spuneam, astept sa mai scrii, vad ca ai revenit dupa o lunga absenta, deci... sa ne citim cu bine! Andu
pentru textul : Terra Nostra deeste un text care mi s-a părut bun tocmai pentru că folosește destul de bine o metodă care mă preocupă și pe mine. Oriana o numește cred „jam”. eu prefer să o percep ca un fel de tapiserie. intri în textul de mai sus și aproape te îneci în el.
pentru textul : Jazz ambiental. Semafoare inegal dezorientate descurtă şi la obiect.
pentru textul : family life dedulcele vieţii este doar la suprafaţă.
bine. mi-a plăcut!
Adriana, are ochi frumoşi, nimic de comentat, dar mi se pare mie că aduce cu Radu Herinean cumva?:))))
pentru textul : cine ești tu de fapt Vlad Turbure? deimi plac trimiterile, imi place prima strofa, imi place atmosfera generala de spleen, senzatiile intense transmise prin culoare si gust. Te felicit si pentru versurile lungi, in care imaginile se succed fulgerator. Reusesti sa legi cumva foarte mult elemente, reusesti sa redai un mozaic care cititorului modern ii spune foarte mult. Poemul ca intreg curge, impresioneaza, place. Eu nu pot decat sa dau o penita si sa spun, jos palaria. felicitari petre
pentru textul : de dragoste și gândaci de Colorado deȘtiți cum este? Când scrii, ți se pare ca totul are un rost, în mintea ta se creează acel univers, acele imagini din care ia naștere poezia, sau în cazul meu, după cum bine spuneți, doar o încercare timidă. Mulțumesc mult pentru obiectivitate iar cu partea naivă....recunosc, versurile precum autorul, un defect în curs de corijare, sper.
pentru textul : Dincolo de horele, orele... deera gem de prune cu mămăligă
pentru textul : românia lui virgil t -I- deai creat imagini fantastice, o lume imposibila, un straniu vis... m-a impresionat in mod deosebit acest poem.
pentru textul : Reverie deultimul vers este un poem in sine..:)
Corina
pentru textul : jurnal de bord deo elegie aparte dintr-un alt portativ liric, pesimist, deziluzionant. ultima strofă mi se pare reușită stilistic: "și cu mâinile reci culegem luna dintre crengile stejarilor așteptând în ușa deschisă a iadului ce râvnește răbdător la sângele clocotindu-ne senin printre oasele firave ca un râu ce alunecă blând în amurgul spectral"
pentru textul : Elegie deam înlocuit "bunica mea" cu "bunica". "tiugă" este un dovlecel care se pune la uscat, se taie și se face un pahar cu care se bea apă la țară. are o formă foarte frumoasă și este de diferite mărimi. știu că versurile pe care tu le-ai selectat sunt oarecum neclare. poate că ar fi mai bine dacă aș scrie o proză scurtă despre "slobozirea apelor". tot la țară, este un obicei, când moare cineva, se merge la un râu și un copil trebuie să fie martor la "slobozirea apelor", un fel de pomană. copilul, martor fiind este întrebat: "ești martor la slobozirea apelor, pentru X?...". apoi, bea apă dintr-o tiugă, se pune o lumânare în ea și i se dă drumul pe apă. am să reeditez textul, știu la ce te referi. nici mie nu îmi place cum se "leagă" în strofa a 2-a. mulțumesc. Madim
pentru textul : O umbră în plus deCitesc şi tac...
Remarc versurile:
,,mi-e dor de copacii din mamre după cum mi-e dor să Îți spăl
cana în care a mai rămas puțin must cald spune-mi de ce nu pot
avea un copil să îl văd mândru de Tine și de poporul Tău"
şi
,,trebuie să ridic fruntea către reclama la cer care îmi cântă în
fiecare dimineață de la ea până la moarte am să mă retrag într-o
carte și îi voi cuceri dragostea entru că nimeni nu iubește
cum iubesc cărțile iar din ele se nasc prunci cu buze aurii"
Când cineva se roagă aşa, îngenunchez şi eu şi murmur rugăminţi spre Cer până mi se auresc buzele şi sufletul...
pentru textul : rugăciune (1) dePaul, fie ca Rugăciune(2) să fie una de mulţumire la răspunsul primit...
mi-a placut miezul, nu si ambalajul
pentru textul : Mirare de toamnă deam sa-ti spun parerea mea foarte sincera, chiar daca, poate n-ar trebui. am citit atât de mult , în ultimul timp, despre moarte, spitale, sânge, morga, vene taiate, parastase etc. si nu numai la tine. ma întreb daca mai scriem poezie sau doar "stirile de la ora 5". nu stiu daca am dreptate, pâna la urma nici n-are importanta pentru mine. spun ceea ce simt si mi-e dor sa simt ceea ce-mi lipseste. si nu moartea-mi lipseste.
pentru textul : înnoirea mesei decu cele bune.
Atentie un pic la limba romana in acest text. Sunt cateva mici greseli ce pot fi indreptate rapid:
innotau, aseaza-ti
In rest, pot sa zic ca ai scris un text gingas, ultimele doua strofe au reusit sa imi induca o stare de nostalgie. Mai ales datorita faptului ca imi amintesc de locurile natale. Succes.
pentru textul : poveste abstractă din cartierul de est deÎnteresantă abordarea această "răsturnată". Elasticitatea tropilor este pusă în valoarea, iar discursul, bizar!, rămâne solid.
pentru textul : nemișcare deam remarcat mai ales prima si a treia strofa. a doua mi se pare a fi mai degraba proza.
pentru textul : Domnul Ghecev nu doarme desi as inlocui "dinsul" cu "el" in strofa a treia.
Pagini