Structură poetică bună, al treilea vers cred că ar merge modificat. La fel, mărimea fontului și a fotografiei (mai mici). Un colaj reușit în mare parte.
Ioana întâi te rog să mă ierți dacă, fără să vreau am părut 'tupeistă', nu asta era intenția mea. Eu voiam să spun că (în ceea ce mă privește) am citit și citesc foarte mult și sunt familiarizată cu textele și autorii vechi desigur tineri... vrei să vorbim despre nexus, suse sau negru? Că sunt pregătită :-)
Voiam să zic că mi-ar plăcea să văd texte noi, fresh pe aici și bune pe deasupra, dar uite cine vorbește! Și eu mai postez texte vechi de când lumea nu trebuie deci să mă rogi.
Margas
da Andu, este de neiertat ca mi-a scapat asa o perla cacafonica, dar nu este corect sa-mi ceri sa nu o repar, mai ales ca tu mi-ai semnalat-o cu cele mai bune intentii, nu-i asa? ca de ramas in aer n-o sa ramai, se subintelege doar ca ai facut o observatie in deplina cunostinta a unei cacafonii si nu la ... bâză :) in legatura cu recitirea a ceea ce scriu, ai dreptate... dar culmea este ca intr-adevar am recitit-o, desi asta bineinteles ca nu ma disculpa eu iti multumesc ca vii sa vorbim, chiar daca am pierdut detaliile acelea de subtilete din cauza "cacafoniei" mele, pentru care imi vine sa ma impusc, vorba lui Dorin... desi sunt sigura ca nu asta este gestul pe care trebuie sa-l fac acum :) constienta de limitele mele si cu constiinta mustruluita... iti multumesc ca treci pe-aici!!
o bucurie citirea acestei eminesciene. pentru că de fapt nu ar mai fi multe de adăugat ( în afara de remarcarea prozodiei, aproape impecabilă ), adaug totuşi că textul de mai sus e eminesciană pură, fără a obosi cititorul cu elemente clasice, folosite uneori în exces, din temele preferate ale poetului aniversat.
felicitări !
poate ca nu e suficient de coerent si mai merge lucrat la forma?.. lucru pe care am de gand sa-l fac, intr-un moment de inspiratie si liniste. multumesc, radu-luca.
am citit poezia în urmă cu cîteva ore. în general, înainte de face un comentariu, las lucrurile să se așeze. e bine și pentru autor, are răgazul de a reveni pe text, e bine și pentru comentator să nu se arunce în gard ca un berbec.
mizam pe unele schimbări și da, s-au făcut. nu pricepusem la prima citire expresia cu un braț catapultă și ce mai era pe acolo-nu mai rețin forma exactă.
mai observasem la strofa trei și observ în continuare următoarea formulare:
„până când palmele-ţi
fumegă până ce-n vene
îţi picură ceară şi pielea îţi cântă-n ecouri
de palat părăsit. „
-pînă cînd... până ce-n vene... palmele-ţi
... îţi picură.... îţi cântă-n
știu că Adriana Lisandru e atentă la astfel de alcătuiri pe site. aici e posibilă o scăpare. dacă nu, semnalarea rămîne doar un moft de al meu, un tribut plătit unei urechi mai sensibile.
„doar un zgomot
de cer sfărâmat. ca atunci când visai
cum te lipeşti de coapsele mamei şi la prima atingere
se transformau în movile de mâl.”
probabil că de vină e și aplecarea mea către vizual pentru că eu aud/văd sfărîmarea cerului ca pe o sticlă spartă de un ciocan (anumite însușiri ale cerului –firește nu fizice- transparență, fragilitate mă fac să gîndesc asta). ori acest zgomot parcă e în contradicție cu starea mult mai domoală- sonor și vizual-indusă de „ca atunci când visai...”
„cel mai greu e să prinzi lumina de ceafă
ca pe un leş descărnat de pisoi”
primul vers mă duce cu gîndul la mișcare, forță, acțiune, desfășurare rapidă. așa că nu înțeleg de ce „ca pe un leş descărnat de pisoi”. sau pot să înțeleg interpretînd că a prinde lumina de ceafă ca pe un leș descărnat de pisoi crează o anumită repulsie și atunci e greu. în fine, repet, poate sînt prea riguros eu.
„într-o zi te uiţi într-o ceaşcă de ceai
te arunci în chiuvetă”
aceaste versuri cred că se înscriu într-un registru pe care autorea îl încearcă în ultima vreme destul de des de parcă ar vrea să își ascundă sensibilitatea. deși ea ar vrea să pună drapelul la poartă de ziua națională se ferește de gura vecinilor.
când tu faci pași
toamna mișcă din ponderale
punctul de la A la Fe pare un bombon fără miez
pentru delfinuții
înzăpeziți
ascultam REM noaptea cu tine de la origini
aveam carențe
la socoteli nu ieșea
pe axa frăsuneală harneală sluj nik
totuși te-ai împiedicat
m-a zăpăcit gestul
și pe niște păsări colorate
între noi o funie
ne tulbura
o liniște ca un taximetrist ascultând reggae
înpumnea clipișoarele
pe lângă ulița principală
oreste
se lepăda de sine
Nu știu ce parte era cu goticul dar nu sînt de acord că goticul nu ar putea face parte dintr-un coșmar. E cam ca și cum ai spune ca pieile roșii nu ar putea face parte dintr-un film. Un coșmar e o chestie suficient de largă ca să găzduiască pe oricine. În legătură cu textul cred că ar fi fost mult mai reușit dacă autorul ar fi renunțat la multitudinea de cuvinte de legătură care îți dau senzația de proză.
Chiar nu cred ca discutiile din subsolul acestui text ar trebui sa ia aceasta turnura politica, iar tu Virgile, uneori numeri mere cu pere si iti iese o suma de numai tu stii ce.. Deocamdata zau, ce-ti veni la comparatia aia cu mexicanii sau ti-au bagat astia cipul in creier cand dormeai? Sa revin, textul mi-a placut, este special chiar daca e feminist pana in maduva oaselor dar exprima o realitate frusta. Eu votez pentru, fara penita ca m-ar rade Virgil dau in scris. Andu
ma indoiessc ca-l cheama "tacaks"; ce nume ar fi asta? foarte probabil sa fie "takács" (to-kaci), nume maghiar dealtfel destul de comun. si poate considerati ca e un lucru minor, dar pe mine, de exemplu ma enerveaza la culme cind sint numit "huțopilă", iar cei ce fac greseala se scuza ca "oricum asa suna mai normal, mai romineste"
Draga Oriana, spatiul comentariilor este destinat cu precadere discutiilor asupra textului si mai putin comunicarilor cu caracter personal. Sper ca iti vei gasi timp sa te apleci si asupra poeziei postate aici.
Iertare, Adrian! La noi se dă un miel :) ( cred că mâ gândeam la băiatul meu care va fi mire sâmbăta asta :) )
Sebi, mulţumesc pentru observaţii şi aprecieri :) Despre titlu: amurgul vieţii mă face mai introspectivă. Poate îmi va veni o idee mai bună şi voi schimba.
E important să ştiu cum vede lectorul avizat gândurile mele.
da, e aproape tragic. ne dam toti poeti nevoie mare si el, poetul, tace. si noi nici nu auzim cum tace. prea multe avem de zis. si prea putina poezie. semnificativ, desi eu as fi renuntat la ultimele 6 versuri. sau as fi pus altceva. ceva mai putin evident.
” Esența e unică! Ordinea e unică! Uimirea este uimită de propriul ei subiect, căci nu-l găsește pe cel ce o uimește! Uimirea, ce crede că este un atribul al lumii, nu e ceea ce crede: în realitate este vorba de uimirea uimirii! Nu există decât El și uimirea! Pe Allah, limbile sunt fără vlagă când trebuie să exprime ceea ce cunosc inimile! Pe Allah, inimile sunt fără vlagă când trebuie să înțeleagă despre ce e vorba cu adevărat! „ Muhhyddin Ibn Arabi “Așa cum o oală se destramă în lut, un val în apă, o brațară în aur, tot așa universul se destramă în Mine! Căci, atunci când lumea se destramă, de la zeul suprem până la ultimul fir de iarbă, aceasta dizolvare nu mă afectează.” Astavakra Samhita „Așa cum flacăra se adaptează în această lume la tot felul de forme, fără a-și schimba natura, tot așa Ấtmâ, Spiritul Universal se adaptează la tot felul de forme.” Katha Upanișad
Acum descopar ca, intr-adevar, are o semnificatie profunda pentru mine! Evidenr ca n-o sa o divulg.
P.S. Oriana, daca doresti pot sa-ti trimit in PDF cartea mea recent aparuta ("Dincolo de ironie si ironism") - nu stiu daca ai aflat de ea - vezi si pe Hermeneia, dar si pe Agonia recenzii ale ei. Pe Agonia recenzia este semnata de Felix Nicolau care a reprodus-o si in Luceafarul (a ajuns si in Canada la doua Doamne care publica pe roliteratura.ro sub numele Maria Cecilia Nicu (Mara) si Veronica Pavel; mai ales pe prima merita sa o citesti, este o prozatoare de prima mana. A plecat din Romania in 1980. In '79 castigase concursul de debut la ed. Abatros cu un roman extraordinar care nu a mai aparut fiind cenzurat). Ti-am trimis acest mesaj deoarece cartea cred ca te va interesa. Si cand vei avea timpul si dispozitia necesare (daca le vei avea) m-ar interesa si pe mine parerea ta. Daca esti de acord s-o primesti, scrie-mi pe [email protected].
In ultimii ani am refuzat din ce in ce mai vehement sa-mi numesc textele poezii. Si nu din falsa modestie, pentru ca pot accepta, pina la un punct, ca exista un filon poetic. Pentru mine aceste texte nu sint decit niste tipografii interioare. Mi-as permite sa descriu simturile mele ca pe un fel de redactie interioara de stiri. Am incercat, inca de la inceput, sa nu caut noutatea in ceea ce scriu. Asta e treaba poetilor. Nici nu aveam cum sa scriu altfel decit in stil reportaj, pentru ca asta face parte din mine. Intr-o redactie reala, dupa atitia ani, ajungi sa fii dezumanizat, sa nu-ti mai pese de moarte, de drame, de tot ceea ce se intimpla. Totul e mecanic, stii ca trebuie sa-ti faci norma de stiri pe zi, stii ca nu trebuie sa te implici, dar, in acelasi timp, sa faci in asa fel incit sa gasesti senzationalul care vinde printul. Aceste texte sunt doar o forma paralela, un fel de exorcism, sau dupa cum spunea Johnny Cash, i hurt myself today, to see if i still feel.
Am venit aici pregătită să citesc un poem marca Ioan Barb, și iată că mă întâmpină un text în proză pe care nu credeam că o să-l parcurg în întregime :). Însă, după primele rânduri, nu mai știu când și cum, purtată printre atâtea amintiri, am ajuns la finalul textului, cu ceva regret că s-a terminat totul... Rezum: mi-a plăcut și voi reveni să-l recitesc.
S-au strecurat ceva typos și mai trebuie niște virgule. Și ar mai fi ceva: îmi spunea Emi că în spațiul online e foarte necesară spațierea între fragmente. De acord cu el. În rest, e un text îngrijit, atent construit, astfel încât pare totul atât de natural transmis, ca un iz de gutuie coaptă din casa bunicilor.
uneori ninge la malul mării
Postat de Mihaela Meravei în Decembrie 12, 2013 la 10:00am
Vezi blog
.
nu știu cum se face, dar
nevoia de alb este mai mare
la țărmul sărat al așteptării,
când marea se împodobește
cu rochie de mireasă,
pregătită pentru balul inedit de sărbători,
valurile foșnesc sub roiul de fulgi
într-un vals al iubirii,
se-adună ciorchini pescăruși pe stabilopozi
cu invitații de dragoste între aripi,
nisipul îngheață sentimental
surprins de spectacolul zăpezii...
cu siguranță muntele este favorit
în acest banco al iernii,
mai mereu câștigă potul
în jocul de-a puritatea,
însă...
uneori ninge la malul mării,
acolo unde întotdeuna începe viața
și îngerii își înnoiesc aripile
pentru următorea minune.
"Urmatorea" minune ar fi sa se lase de poezie si sa se apuce de sarmale.
Celelalte texte publicate pe net sunt la fel de jalnice. Asta e nivelul actual pentru premiul I sau concursul de mai sus e unul de doi lei cuie?
într-o lume tot mai preocupată să surprindă doar imagini blurate pentru a defini mișcarea, microclicurile semnate de Elia David ne reamintesc adăstarea; o face cu delicatețe și ne surprinde în mod plăcut.Avem nevoie și de asemenea stări care să ne redefinească – bună seara copii, noapte bună copii!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Structură poetică bună, al treilea vers cred că ar merge modificat. La fel, mărimea fontului și a fotografiei (mai mici). Un colaj reușit în mare parte.
pentru textul : Ploaie pe sticlă deIoana întâi te rog să mă ierți dacă, fără să vreau am părut 'tupeistă', nu asta era intenția mea. Eu voiam să spun că (în ceea ce mă privește) am citit și citesc foarte mult și sunt familiarizată cu textele și autorii vechi desigur tineri... vrei să vorbim despre nexus, suse sau negru? Că sunt pregătită :-)
pentru textul : the brave old world deVoiam să zic că mi-ar plăcea să văd texte noi, fresh pe aici și bune pe deasupra, dar uite cine vorbește! Și eu mai postez texte vechi de când lumea nu trebuie deci să mă rogi.
Margas
Emilian, doar tu te puteai gandi la piratul Jack Daniels.:)
pentru textul : mereu Jack deBuna Laurtibby, Imi pare rau pentru RF si pentru tine. Cat despre indemn am sa caut un site de promo. La buna auzire.
pentru textul : Așa cum sunt deda Andu, este de neiertat ca mi-a scapat asa o perla cacafonica, dar nu este corect sa-mi ceri sa nu o repar, mai ales ca tu mi-ai semnalat-o cu cele mai bune intentii, nu-i asa? ca de ramas in aer n-o sa ramai, se subintelege doar ca ai facut o observatie in deplina cunostinta a unei cacafonii si nu la ... bâză :) in legatura cu recitirea a ceea ce scriu, ai dreptate... dar culmea este ca intr-adevar am recitit-o, desi asta bineinteles ca nu ma disculpa eu iti multumesc ca vii sa vorbim, chiar daca am pierdut detaliile acelea de subtilete din cauza "cacafoniei" mele, pentru care imi vine sa ma impusc, vorba lui Dorin... desi sunt sigura ca nu asta este gestul pe care trebuie sa-l fac acum :) constienta de limitele mele si cu constiinta mustruluita... iti multumesc ca treci pe-aici!!
pentru textul : anotimpuri cu pălării vechi deo bucurie citirea acestei eminesciene. pentru că de fapt nu ar mai fi multe de adăugat ( în afara de remarcarea prozodiei, aproape impecabilă ), adaug totuşi că textul de mai sus e eminesciană pură, fără a obosi cititorul cu elemente clasice, folosite uneori în exces, din temele preferate ale poetului aniversat.
pentru textul : De ce mă sfarmă gândul defelicitări !
poate ca nu e suficient de coerent si mai merge lucrat la forma?.. lucru pe care am de gand sa-l fac, intr-un moment de inspiratie si liniste. multumesc, radu-luca.
pentru textul : from blade runners deOtti - m ai atins in adancurile poetice ale fiintei unde nici eu nu inru prea des: Multumesc , nu voi uita asta...
Virgi - stop talking crazy, woman! :p
pentru textul : K.2 deam citit poezia în urmă cu cîteva ore. în general, înainte de face un comentariu, las lucrurile să se așeze. e bine și pentru autor, are răgazul de a reveni pe text, e bine și pentru comentator să nu se arunce în gard ca un berbec.
mizam pe unele schimbări și da, s-au făcut. nu pricepusem la prima citire expresia cu un braț catapultă și ce mai era pe acolo-nu mai rețin forma exactă.
mai observasem la strofa trei și observ în continuare următoarea formulare:
„până când palmele-ţi
fumegă până ce-n vene
îţi picură ceară şi pielea îţi cântă-n ecouri
de palat părăsit. „
-pînă cînd... până ce-n vene... palmele-ţi
... îţi picură.... îţi cântă-n
știu că Adriana Lisandru e atentă la astfel de alcătuiri pe site. aici e posibilă o scăpare. dacă nu, semnalarea rămîne doar un moft de al meu, un tribut plătit unei urechi mai sensibile.
„doar un zgomot
de cer sfărâmat. ca atunci când visai
cum te lipeşti de coapsele mamei şi la prima atingere
se transformau în movile de mâl.”
probabil că de vină e și aplecarea mea către vizual pentru că eu aud/văd sfărîmarea cerului ca pe o sticlă spartă de un ciocan (anumite însușiri ale cerului –firește nu fizice- transparență, fragilitate mă fac să gîndesc asta). ori acest zgomot parcă e în contradicție cu starea mult mai domoală- sonor și vizual-indusă de „ca atunci când visai...”
„cel mai greu e să prinzi lumina de ceafă
ca pe un leş descărnat de pisoi”
primul vers mă duce cu gîndul la mișcare, forță, acțiune, desfășurare rapidă. așa că nu înțeleg de ce „ca pe un leş descărnat de pisoi”. sau pot să înțeleg interpretînd că a prinde lumina de ceafă ca pe un leș descărnat de pisoi crează o anumită repulsie și atunci e greu. în fine, repet, poate sînt prea riguros eu.
„într-o zi te uiţi într-o ceaşcă de ceai
pentru textul : liliput dete arunci în chiuvetă”
aceaste versuri cred că se înscriu într-un registru pe care autorea îl încearcă în ultima vreme destul de des de parcă ar vrea să își ascundă sensibilitatea. deși ea ar vrea să pună drapelul la poartă de ziua națională se ferește de gura vecinilor.
ioan, apreciez gestul tau. multumesc, domnul meu
pentru textul : Dealul tău cu brândușe decristina... doamna? domnisoara?
dar de asta ce zici maestre Bobadil, ca dumneata te pricepi la toate iata o idee de la care se mai poate lucra

pentru textul : my Mary decând tu faci pași
toamna mișcă din ponderale
punctul de la A la Fe pare un bombon fără miez
pentru delfinuții
înzăpeziți
ascultam REM noaptea cu tine de la origini
aveam carențe
la socoteli nu ieșea
pe axa frăsuneală harneală sluj nik
totuși te-ai împiedicat
m-a zăpăcit gestul
și pe niște păsări colorate
între noi o funie
ne tulbura
o liniște ca un taximetrist ascultând reggae
înpumnea clipișoarele
pe lângă ulița principală
oreste
se lepăda de sine
mă aburc pe picioare
risc
dar vremea e bună
toarnă cu love habibi
pentru textul : plouă cu dragoste depeste
dacia mea 1300
Nu știu ce parte era cu goticul dar nu sînt de acord că goticul nu ar putea face parte dintr-un coșmar. E cam ca și cum ai spune ca pieile roșii nu ar putea face parte dintr-un film. Un coșmar e o chestie suficient de largă ca să găzduiască pe oricine. În legătură cu textul cred că ar fi fost mult mai reușit dacă autorul ar fi renunțat la multitudinea de cuvinte de legătură care îți dau senzația de proză.
pentru textul : Poem cataleptic deMultumesc, Virgil, pentru opinia ta.
pentru textul : Scoica deChiar nu cred ca discutiile din subsolul acestui text ar trebui sa ia aceasta turnura politica, iar tu Virgile, uneori numeri mere cu pere si iti iese o suma de numai tu stii ce.. Deocamdata zau, ce-ti veni la comparatia aia cu mexicanii sau ti-au bagat astia cipul in creier cand dormeai? Sa revin, textul mi-a placut, este special chiar daca e feminist pana in maduva oaselor dar exprima o realitate frusta. Eu votez pentru, fara penita ca m-ar rade Virgil dau in scris. Andu
pentru textul : sandale pentru no woman's land dema indoiessc ca-l cheama "tacaks"; ce nume ar fi asta? foarte probabil sa fie "takács" (to-kaci), nume maghiar dealtfel destul de comun. si poate considerati ca e un lucru minor, dar pe mine, de exemplu ma enerveaza la culme cind sint numit "huțopilă", iar cei ce fac greseala se scuza ca "oricum asa suna mai normal, mai romineste"
pentru textul : Mihai Takács : pictură --- muzica : Eldad Talmu deDraga Oriana, spatiul comentariilor este destinat cu precadere discutiilor asupra textului si mai putin comunicarilor cu caracter personal. Sper ca iti vei gasi timp sa te apleci si asupra poeziei postate aici.
pentru textul : S-au despărțit, marea de nisip deIertare, Adrian! La noi se dă un miel :) ( cred că mâ gândeam la băiatul meu care va fi mire sâmbăta asta :) )
Sebi, mulţumesc pentru observaţii şi aprecieri :) Despre titlu: amurgul vieţii mă face mai introspectivă. Poate îmi va veni o idee mai bună şi voi schimba.
pentru textul : Amurgul deschide o fereastră înlăuntru deE important să ştiu cum vede lectorul avizat gândurile mele.
Frumoase imaginile. Crezi că ai putea să le micșorezi? Ar fi mult mai bine și estetic. Mulțumesc.
pentru textul : Gustul Lemnului deda, e aproape tragic. ne dam toti poeti nevoie mare si el, poetul, tace. si noi nici nu auzim cum tace. prea multe avem de zis. si prea putina poezie. semnificativ, desi eu as fi renuntat la ultimele 6 versuri. sau as fi pus altceva. ceva mai putin evident.
pentru textul : azi e 15... de” Esența e unică! Ordinea e unică! Uimirea este uimită de propriul ei subiect, căci nu-l găsește pe cel ce o uimește! Uimirea, ce crede că este un atribul al lumii, nu e ceea ce crede: în realitate este vorba de uimirea uimirii! Nu există decât El și uimirea! Pe Allah, limbile sunt fără vlagă când trebuie să exprime ceea ce cunosc inimile! Pe Allah, inimile sunt fără vlagă când trebuie să înțeleagă despre ce e vorba cu adevărat! „ Muhhyddin Ibn Arabi “Așa cum o oală se destramă în lut, un val în apă, o brațară în aur, tot așa universul se destramă în Mine! Căci, atunci când lumea se destramă, de la zeul suprem până la ultimul fir de iarbă, aceasta dizolvare nu mă afectează.” Astavakra Samhita „Așa cum flacăra se adaptează în această lume la tot felul de forme, fără a-și schimba natura, tot așa Ấtmâ, Spiritul Universal se adaptează la tot felul de forme.” Katha Upanișad
pentru textul : (1) Câte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Cantor dede doua ori: in primul rand pt. ca am uitat "Penita" si, in al doilea rand, pt. ca am postat com-ul de doua ori dand de lucru editorilor.
pentru textul : Conștiința morală într-o etică postmodernă deAcum descopar ca, intr-adevar, are o semnificatie profunda pentru mine! Evidenr ca n-o sa o divulg.
P.S. Oriana, daca doresti pot sa-ti trimit in PDF cartea mea recent aparuta ("Dincolo de ironie si ironism") - nu stiu daca ai aflat de ea - vezi si pe Hermeneia, dar si pe Agonia recenzii ale ei. Pe Agonia recenzia este semnata de Felix Nicolau care a reprodus-o si in Luceafarul (a ajuns si in Canada la doua Doamne care publica pe roliteratura.ro sub numele Maria Cecilia Nicu (Mara) si Veronica Pavel; mai ales pe prima merita sa o citesti, este o prozatoare de prima mana. A plecat din Romania in 1980. In '79 castigase concursul de debut la ed. Abatros cu un roman extraordinar care nu a mai aparut fiind cenzurat). Ti-am trimis acest mesaj deoarece cartea cred ca te va interesa. Si cand vei avea timpul si dispozitia necesare (daca le vei avea) m-ar interesa si pe mine parerea ta. Daca esti de acord s-o primesti, scrie-mi pe [email protected].
pentru textul : Recuperarea Realului deIn ultimii ani am refuzat din ce in ce mai vehement sa-mi numesc textele poezii. Si nu din falsa modestie, pentru ca pot accepta, pina la un punct, ca exista un filon poetic. Pentru mine aceste texte nu sint decit niste tipografii interioare. Mi-as permite sa descriu simturile mele ca pe un fel de redactie interioara de stiri. Am incercat, inca de la inceput, sa nu caut noutatea in ceea ce scriu. Asta e treaba poetilor. Nici nu aveam cum sa scriu altfel decit in stil reportaj, pentru ca asta face parte din mine. Intr-o redactie reala, dupa atitia ani, ajungi sa fii dezumanizat, sa nu-ti mai pese de moarte, de drame, de tot ceea ce se intimpla. Totul e mecanic, stii ca trebuie sa-ti faci norma de stiri pe zi, stii ca nu trebuie sa te implici, dar, in acelasi timp, sa faci in asa fel incit sa gasesti senzationalul care vinde printul. Aceste texte sunt doar o forma paralela, un fel de exorcism, sau dupa cum spunea Johnny Cash, i hurt myself today, to see if i still feel.
pentru textul : viaţa de dincolo de fortral deAm venit aici pregătită să citesc un poem marca Ioan Barb, și iată că mă întâmpină un text în proză pe care nu credeam că o să-l parcurg în întregime :). Însă, după primele rânduri, nu mai știu când și cum, purtată printre atâtea amintiri, am ajuns la finalul textului, cu ceva regret că s-a terminat totul... Rezum: mi-a plăcut și voi reveni să-l recitesc.
pentru textul : În spatele regretelor e veşnic toamnă deS-au strecurat ceva typos și mai trebuie niște virgule. Și ar mai fi ceva: îmi spunea Emi că în spațiul online e foarte necesară spațierea între fragmente. De acord cu el. În rest, e un text îngrijit, atent construit, astfel încât pare totul atât de natural transmis, ca un iz de gutuie coaptă din casa bunicilor.
uneori ninge la malul mării
Postat de Mihaela Meravei în Decembrie 12, 2013 la 10:00am
Vezi blog
.
nu știu cum se face, dar
nevoia de alb este mai mare
la țărmul sărat al așteptării,
când marea se împodobește
cu rochie de mireasă,
pregătită pentru balul inedit de sărbători,
valurile foșnesc sub roiul de fulgi
într-un vals al iubirii,
se-adună ciorchini pescăruși pe stabilopozi
cu invitații de dragoste între aripi,
nisipul îngheață sentimental
surprins de spectacolul zăpezii...
cu siguranță muntele este favorit
în acest banco al iernii,
mai mereu câștigă potul
în jocul de-a puritatea,
însă...
uneori ninge la malul mării,
acolo unde întotdeuna începe viața
și îngerii își înnoiesc aripile
pentru următorea minune.
"Urmatorea" minune ar fi sa se lase de poezie si sa se apuce de sarmale.
Celelalte texte publicate pe net sunt la fel de jalnice. Asta e nivelul actual pentru premiul I sau concursul de mai sus e unul de doi lei cuie?
pentru textul : Romeo şi Julieta la Mizil - încă şi încă... de... îmi place umorul, nene! Iankeshi penița! (Pentru savurabila prospețime! Dar cine sunt eu?!)
pentru textul : Nippon kouhii demultumesc mult pentru incurajare!
pentru textul : năluca deîntr-o lume tot mai preocupată să surprindă doar imagini blurate pentru a defini mișcarea, microclicurile semnate de Elia David ne reamintesc adăstarea; o face cu delicatețe și ne surprinde în mod plăcut.Avem nevoie și de asemenea stări care să ne redefinească – bună seara copii, noapte bună copii!
pentru textul : Căsuțe umblătoare de...mulțumesc, Mircea...mai ales că ignoranța este uneori atât de activă încât mă încântă și pe mine... cu gânduri bune, paul
pentru textul : personificare de toamnă dePagini