Muțumesc pentru obsevații, Andrei. Le mai aștept.

de fapt, petre este cel care a vorbit despre erotism fara ca eu sa ma fi gandit la acest aspect. apoi gandeam ca are ceva dreptate, iar vladimir, in incursiunea despre moarte in istoria religiilor, m-a facut sa inteleg ca act sexual si erotism sunt doua aspecte fundamentale ale unei relatii umane si cu sinele, si cu absolutul. oare, despre asa ceva am voit eu sa scriu? sau poemul meu chiar va poarta, cu felul sau imperfect, in lumea pe care o descoperiti, acceptand-o sau negand-o, asa cum este abordata aici? va astept la fel de efervescenti si va multumesc tuturor.

cred că a scrie despre ura încapsulată în obiecte - includ aici lucruri și oameni - fără a transgresa spațiul liricii și al poesis-ului, fără a cădea în patimă și sentimentalism, este dificil, iar aici poetul reușește să transmită mesajul direct, să uzeze metafora doar pentru a sublima afectele și a le face transmisibile în "gând secund" nu în impuls brut. unele îmblânziri sunt imposibile, dacă atingem "coaja cenușie", va erupe ura. iar senzația că ești înconjurat de o ură multiplicată la infinit - căci infinite sunt obiectele dimprejur - este de netrăit. și aș adăuga: ele, obiectele, sunt interioare. de aici imposibila fugă, apărare, luptă. să căutăm obicetele cu scoarță sidefie, în miezul cărora se naște perpetuu iubirea? nici aceasta nu ar fi o soluție viabilă, decât pentru un timp prea scurt. și atunci? poate că aș vrea să văd următorul poem, despre iubirea obiectelor. pentru a întregi lumea dinăuntru, dinafară.

deci migrarea a avut loc si totul pare in ordine. sint inclinat sa cred performanta site-ului (viteza) acum este ceva mai buna. as aprecia un feedback in sensul acesta. au existat citeva probleme care au prelungit timpul de intrerupere dar s-au rezolvat.
in ce priveste intrebarea corinei si transformarea hermeneii voi scrie mai mult fie intr-un comentariu la celalalt text fie intr-un anunt nou. in orice caz intentionez o modificare a regulamentului, alta structura, alte culori, o versiune pentru mobile devices (desi si versiunea de acum cred ca functioneaza ok). si alte modificari ...

Bref, nu e decât o simplă detașare prin concept, disperare sau Cioran într-un solfegiu atipic al destinului... Merçi mon cher Paul!

Da. Se poate spune că mi-am păstrat resursele în a doua jumătate. :)
Mulţumesc pentru părere.

mie îmi place mai mult formularea "ninge dezmăţat de tandru."
Şi Virtualia e puţin "dezmăţată". Scoate limba la noi, uite că şi noi la ea. Sâc Vlad Turburea!

Iată și afișul final, cu programul cenaclului. Mulțumim Hermeneia pentru găzduire! Vă așteptăm cu drag!

hm, vorbesc doi din două continente, doi poli opuşi. şi chiar dacă Hermeneia ar fi acea ţară liberă, e o pronunţare cenuşie. nu mai există ţară liberă şi nici Hermeneia nu pare a fi acel "promised land". se aruncă cu insulte de sus în jos şi de jos în sus, thank you very much.
Comentariul polemică la textul lui Emilian Pal mi se pare un kiss butt, cu toate pretenţiile de prietenie-ostilitate-fostă simpatie transformată în antipatie-acum admiraţie-şi cine ştie ce raport socio/comic va lua în viitor, că nu poate nimeni ghici viitorul.
Ce am citit eu în textul lui Pal şi în textul polemică de mai sus mi se pare lamentabil. Sînt unii autori care au o reţinere pronunţată, poate chiar forţată în a scrie ceva de genul abordat de Pal. Eu, unul, nu mi-aş permite să scriu despre, şi să ataci "pruncii", "femeile", persoane căzute în vortexul neputinţei de a fii şi a se apăra, apoi "dumnezeu" amestecat cu mizeriile noastre cele mai puturoase!
Alţii pot scrie tot felul de tâmpenii în numele literei. Chestia e că nu tot ce zboară se mănâncă. Textul în discutie e slab din punct de vedere lingvistic, unfortunate, să-i zic, din lipsă de alt mod de exprimare. Iar aprecierea asta subiectiv/pozitivistă a lui Virgil mi se pare ceva a la Petre Fluieraşu cel care scria şi aprecia scrieri despre veceuri, urinări, violări, masturbări şi alte asemenea aberaţii. Iar eu, Virgil, aştept ceva mai fin, mai curat de la tine. Am îndoieli asupra gusturilor tale literare.

Am scris aceste rânduri din dorinţa de a vedea promovate, polemizate, apreciate textele constructive şi de bun gust literar.

multumesc pentru comentariu

asa-i. nu era nevoie de definitia din dex, te credeam pe cuvant si fara.

Aşadar, avem:

1. Dorin Cozan intră cu un comentariu băşcălios, mizând pe două capete, cum bine observa Virgil. Două capete = :

a) Agheorghesei tace, înghite sau îmi răspunde în genunchi, prin urmare "vedeţi, micuţi useri, ce mişto şi subtil, regulamentar şi bărbăteşte i-am spus-o lu' Agheorghesei ăsta"

b) Agheorghesei răspunde la fel, la mişto, şi va fi avertizat/ suspendat pentru că nenorocitul şi mişelul de editor n-a întors şi celălalt obraz.

2. Cozan revine şi-mi spune că nu pot îndura puţină critică (critică = vorbe de crâşmă sau maneliste) şi că ce fraier şi slab de editorat sunt că i-am răspuns asa repede la cele două poduri de palme aplicate, subtil, capului meu.

3. Agheorghesei tace, Cozan aruncă şantajul: ori el, ori eu, fraţilor, că văd că nu vă prindeti deloc.

4. Virgil refuză şantajul, Cozan recunoaşte că a premeditat tot şi o intoarce bărbăteşte: de fapt, el vrea să schimbe in bine Hermeneia, deci ar fi păcat să plece, şi, dacă se poate, ar vrea să fie editor aici, dar nu neapărat în locul lui Agheorghesei.

Concluziile le trage fiecare pentru el.

am fost impresionata, multumesc. un text bun e mult.
cel mai fain e atunci cand ai o idee clara si-o scrii dintr-un foc si iese ok. asta a fost o stare clara, nu stiam ce-o sa iasa.

Nu prea am priceput secretul. Nu inteleg ce legatura are fiul dumneavoastra cu mine. Si nici cu ceea ce discutam. Si nici nu inteleg ce numiti dumneavoastra "nuantat". Deci pina nu explicati chestiile astea nu prea au rost. Iar daca incercati sa ma comparati cu fiul dumneavoastra inseamna ca ma cunoasteti foarte bine. Chiar nu va dati seama ca faceti asertiuni ridicole? Dar, revenind la oile noastre. Observ ca acum va contraziceti. Ma luati cu domnitorii si cu turcii. (Evident trecem peste faptul ca, cu cit ne "afundam" mai adinc in istorie cu atit ne contaminam de legende mai mult, dar treaca mearga. Putem spune probabil orice despre ei ca sint morti.) Dar oricum, dumneavoastra deci va contraziceti. Adica acum aveti o alta teorie. Nu mai e comunism (ca doar n-o sa il acuzati pe Brincoveanu sau pe Radu cel Frumos de comunism ca ar fi comic), deci nu mai e vorba de comunism ci este vorba de românism. Adica simpaticii nostri români se comporta ca... românii. Sau cam cum s-a comportat societatea romaneasca de vreo 700 - 1000 de ani incoace. Ca dincolo de aia nu mai e decit ceata si legende. Si hai sa va spun bancul. Se zice ca pentru români legea este ca bariera. Adica, la bariera dulaii sar peste ea, cateii se furiseaza pe sub ea. Iar boii, ei bine boii, evident se opresc la bariera. Cu scuze pentru cei cu sensibilitati românești patriotarde.