Acest text merit încadrat la poezie. Este poezie. Discursul personal este îndeajuns de bine metaforizat și sublimat pentru a nu ieși din poetic. Compoziția este reușită. Imaginile se leagă, în desfășurare, ca într-un film alb-negru, pe o aparat vechi, de pe vremea când erai acea copilă. Nu văd mai nimic de schimbat sau eliminat. Dacă și tu dorești, înscrie la poezie. remarc îndeosebi: "o armată de melci s-a strâns în vechiul loc și-i calc din greșeală atunci se aude ca un scârțâit de coșciug îmi vine să sufăr să sufăr pentru morții altora pentru că nu toți plâng și nu toți plâng ca mine îi adun laolaltă apoi fac din ei un melc uriaș" se pare că știi ce este melcul risipitor. e îndeajuns de bătrână copila din poezia ta, de parcă ar fi trăit deja viațamoartea celorlalți din jurul ei, și a celorlalți din ceilalți.

daca va referiti la "cearșaful" e intentionat. in rest, am recitit si nu am gasit altceva. e posibil si de la oboseala sa nu vad. in caz ca am mai scapat ceva, rogu va, ajutati ma multumesc mult pt penita si pt fidelitate. e important pt mine sa nu dezamagesc

Las un semn de citire,multă inspirație încontinuare.

Apreciez siguranța condeiului printre meandrele de psihanaliză și lirism profund.
Remarc versurile următoare:

„dă-mi drumul să rătăcesc înapoi tot la Tine
vreau să Te știu când inconștientul bate
tresaltă-mi liniștea și lasă-mă să pricep cum este să desparți
ce ai iubit de ce ai urât”

ciufulit, necesita piaptan, o reasezare de par. textul.

are trebuinta de mici corecturi si anume aici:

"își potrivea pe chelie coronița din flori de catus" = cactus.

"turna un fir de-apă în cap" - cratima nu are logica.

In multe locuri ai inceput de vers cu litera mare, dar la sfarsitul versului precedent nu e nicio virgula.
(ca aici: "Pe dinăuntrul Lui, nu al meu
Și acolo se ciopleau două cruci din cactus," sau
" îl trag înăuntru, îi dau ceva să îmbuce, îi torn un pahar strașnic de vin
Iar după aia, din vorbă în vorbă, îl întreb din...")

se facea ca eu eram un cititor care ar fi vrut sa-l traga de ureche pe autor.

"părăsitul nimic
nu renunță
să creadă
că poate să zboare" - aş reformula aici, din cauza ambiguităţii excesive.

Vina e a mea, Mirela! Dar şi a ta, fiindcă eu cred că tu ştii cine sunt organizatorii concursului şi mi se părea firesc să adresezi acolo întrebări. Şi mai e o mică vină, aceea că întrebarea ta nu e deloc asertivă ( are mai mult de 50 % acuză ). Citez:
"Lucrările care au mai fost publicate au fost depunctate." as vrea sa stiu si eu unde anume, in regulament, este specificat acest lucru? :) "
O formă asertivă, enunţiativă, ar fi fost cam aşa: ,,Sunt nemulţumită, (dezamăgită, contrariată, nedumerită) că în regulament nu s-a specificat că vor fi depunctate lucrările publicate... sau poate nu am observat eu. Aş putea afla mai multe despre acest aspect?"
Am discutat aceasta doar ca principii şi aş vrea să încheiem într-o atitudine elegantă.

Mersi, Raluca. Ai o bere din partea mea :)
Domnule Vlad Turburea, eu sunt dislexic, asa ca nu vad astfel de greseli. Ati fi asteptat mult si bine!

Adevărul e că abia așteptam să apară scena II (asta excluzând episodul șaișpe ori doi din "Lost"). Fane și Costi ai noștri nu mai sunt la fel de naivi și nevinovați ca în scena I, dar îi preocupă aceleași probleme "trascedentale", se pare chiar că au ajuns ceva mai înțelepți... și se strică toată treaba. Unu-i pățit, ălalalt urmează sigur, că prea le citește-nainte. Finalul vine taman la țanc cu poanta, că așteptarea ți se urcă-n gât și te gândești oare ce grozăvie de "mai rău" o fi. Poezii, auzi! Ha-ha! (Adică, vreau să spun așteptarea bine gradată, nici prea lungită, nici telegrafică, subiect bine ales - "eternă" aia sună adorabil în gura lui Fane - atât că dialogul își pierde din simplitatea și candoarea scenei I, dar ce să-i faci, și eroii noștri au mai evoluat, nu?)

Niciodată nu am înțeles cum poți să dormi cu capul pe piatră... trebuie că e un somn de profet. Normal că atunci visezi îngeri. Iar lumea, nu mai e decât un fund de fântână.

eu nu pot fi de acord cu antecomentatorii mei. dimpotriva, cred ca poemul creste in intensitate cu cat se apropie de final. e ceva aici din marin sorescu, din nea marin, din moromete, din ceea ce inseamna a fi un fel de maestru pentru sine si pentru ceilalti. este istoria unui om care lasa in urma lui un nume, care lasa un semn in sufletele altora. de asta mi se pare din partea autorului, un act de recunoastere si recunostinta, care face o dedicatie. de aici, necesitatea de a scrie direct, fara artificii stilistice, din inima cum se spune. e semnul care arata catre semnul ce l a atins candva. cine respinge un astfel de text, nu cred ca o face in privinta textului, ci in privinta a ceea ce spune: ca se poate transmite bucuria de a trai, asa cum se traieste pe sine cineva. sau cum ai transmite sufletul. chicere e mesia lui ion, vasile si gheorghe. si a tuturor celorlalti heruvimi si serafimi. asta e smecheria, ca si noica, care singur vedea soareci. cine ar indrazni sa spuna ca nu? penita pentru omul si poetul chichere

ddm, evident ca nu „te” mai citește nimeni de vreme ce nici tu se pare că nu mai citești pe nimeni. Dar nu cred că a-ți face singur comentarii este metoda de a stimula interesul pentru ceea ce scrii tu. Manifestă-ți interesul și față de ce scriu alții iar ei vor descoperi eventual că și tu scrii ceva. Părerea mea.

În poezie există competiție, de aia sunt concursuri, nu crezi? Prefer să citesc un autor bun, premiat la un concurs. Părerea mea e obiectivă raportată la sistemul meu de referință, dar subiectivă la al tău sau la al altuia. Fiecare cu părerea lui. Asta e a mea. A ta care e? Frumos și politicos față de munca mea și timpul meu ar fi fost să formulezi un clasament asemănător, înainte de a arunca presupuneri.

nu se înțelege prea bine: --- să nu mai fi fost publicat pe un alt website de literatură sau în volum timp de două luni înainte de publicarea lui pe Hermeneia. (fac excepție site-urile personale).--- ce înseamnă asta de fapt? eu din e-mail am înțeles să nu public decît texte inedite în primele 2 luni ale "existenței" mele pe site. da! vrei să îl scot, virgil? mă gîndeam că prin feed-back, hermeneia nu va face "ceea ce face altcineva". am nevoie de "altceva la acest text".