
De la o vreme, (iar asta o spun cu mâna pe inimă) îmi lunecă ochii spre un copac.
Fie că mă spăl pe mâini și citesc din Coran, fie că ascult țipătul pescărușului
mi se întorc ochii spre el.
Oh, ce stupid! mi-am zis. Asta mi-ar mai lipsi, - să iubesc un copac!
Ce nebun, mi-ar arunca pe ulițe copilandrii, ce nebun e acesta, îndrăgostit de o coajă?!
Iar bărbații, femeile m-ar privi cu semeție și jenă.
Dar copacul acesta (iar asta o spun cu mâna pe inimă), copacul acesta a făcut ochi.
El mă privește, privirea lui mă ucide.
De-aceea, întunecat sunt de la o vreme, inima mea e tot mai amară.
Ne privim amândoi, ne atingem aproape, dar niciunul nu știe dacă celălalt
cu adevărat îl iubește.
Odată, am încercat să mă apropii de el foarte mult,
cu spatele; altfel, fața mea nu-i frumoasă, așa, ca o frunză.
Dacă nu-i place corpul meu? mi-am zis. Dacă
vocea mea sună scrâșnit sau aspru, ca drujba?
Oh, ce stupid, și ce mâini, să nu strângi niciodată cu ele la piept
decât obiecte și corpuri, panglici și ambalaje!
Nu aceasta e viața pe care ar trebui s-o trăiesc
Nu aceasta e viața pe care ...
Nu...nu...nu....
Atunci am început să mă legăn
și să prind rădăcini
iar el, să se spele pe mâini, să citească.
Comentarii
Cozane Cozane trebuia tu musai să
aalizeei -
Cozane Cozane trebuia tu musai să mai pui ultimele şase versuri, nu?
Splendidă această metamorfoză aș
Oriana -
Splendidă această metamorfoză aș numi-o circulară deși dinamica yin/yang e mai potrivită. Adevărat că ultimele versuri par distonante și că poemul își pierde oarecum din suflu însă întorsătura din condei a valențelor semantice este interesantă - până acolo părea a fi doar un alt poem de dragoste.
Un palimpsest, o scriere cuminte,
Snowdon King -
Un palimpsest, o scriere cuminte, pe fundalul catorva idei simple, filozofice sau religioase, transformate in poveste pentru copii. Dorin Cozan isi lasa explorat sufletul sau de copil, poezia aceasta ar putea fi citita in vacanta, in jurul unui foc de tabara, copiii ar fi extrem de miscati si i-ar cere povestitorului sa continue, sa continue. Este bine ca Dorin Cozan scrie si poezii pentru copii, ele au o gingasie aparte. Mai pe scurt, aceasta povestioara seamana cu cele din filmul Cercul poetilor disparuti, atunci cand copiii se adunau in pestera.
:) foarte curat poemul tau. mi-a
moi -
:) foarte curat poemul tau.
mi-a placut in special ultimul vers ( ca sa fezi fatalitate, parerile se impart care incotro).
si mi-a palcut si commentul lui shadow... ultima observatie.
dimpotrivă, mie mi s-a părut un
Virgil -
dimpotrivă, mie mi s-a părut un poem curajos și matur. ultima parte însă este o dezamăgire totală