Maestre, lămurit buștean! Puneți-mi zece întrebări (preferabil, condensate într-o propoziție, fiecare) și am să vă răspund! Eu vorbesc despre bretele și d-voastră mă întrebați de „brăcinar”! Ne înțelegem ca surdul cu mutul! Parol! Ioan J
"așa cum ultimul tren
se pierde-n noapte
luând cu el toate tăcerile
speriate de atâta singuratate"
iar restul simt ca are nevoie de periere pe alocuri, din nou, parca acel fals, sau oi fi eu un cititor prea strambator din nas. Ma frapeaza cum intr-un singur text pot trece de la incantare la dezamagire in cateva secunde. Caci versurile de mai sus mi-au placut, de-aia am si comentat, insa ce vine dupa ele, mi-a pus capac. Prea mult, prea incarcat. As fi sters tot ce vine dupa ele, pana la urmatoarea strofa. In fine, tot cu prietenie zic. Succes! :)
Maricica, foarte, foarte reuşită ultima strofă. mi-am amintit şi eu dar nu de tata, de mine!
doamne, fata asta a noastră nu mai adoarme vreodată, omule?
da... frumos...
sunt acele amintiri grele dar trecând peste ele, urma lor rămâne în suflet frumoasă. acel "greu frumos" al lucrurilor.
"aseară s-a ghemuit în braţe şi
s-a apucat de plâns
mi-a venit să-l dau uţa
cum ne dădea tata cândva pe picioare
poate adoarme într-un sfârşit"
Adrian, mă bucur, pentru că nici eu nu mă pricep prea bine să le primesc. Improvizațiile fac, de cele mai multe ori, dovada talentului :-) sau dimpotrivă ;-) Cum însă lumina aceea și-a făcut drum înspre tine, pentru a reveni aici, e prima variantă în acest caz. Mulțumesc. Alma, așa este, dacă este să fie. Sau cu piticul, dacă vrei, dar acesta rămâne un secret, piticul nu apare în toată splendoarea sa decât in proză ;-) Poate că ai dreptate cu italicele, mă gândesc și poate renunț la unele din ele... poate forțează privirea, într-adevăr.
Un text inspirat, în opinia mea, unde sunt bine dozate expresiile lirice și simplitatea discursului. Imaginea de la final totuși, parcă s-ar cere exprimată altfel, mai puțin complicat. Adică există acolo o aglomerare de verbe,simțuri(auz,văz) și lucruri(claviculă, bisturiu) prea mare pe cm pătrat de hârtie pixelată - bineînțeles raportat la restul poemului. O părere, Eugen.
excelent! ca să vezi că și ei, sau poate mai ales ei, marii înaintași au avut măsura lor de omenesc, conflicte personale și nimicuri mundane. și au știut să le pună pe foc precum mecanicul de locomotivă pentru ceva mai mult decît o simplă vîlvătaie de emoții omenești. polemica este chiar sănătoasă dacă are un obiect semnificativ sau dacă măcar este purtată cu talent. mi-a făcut o plăcere deosebită lectura și am aflat lucruri pe care nu le știam. oare de au fost uneori profesorii de limba și literatura română în liceu atît de plictisitori...
Francisc, vorba ta (dar spusă un pic mai altfel :-))... lasă semn și spre folosul scrierii, nu numai al sufletului... care se bucură mai ales la vederea celui care citește și ceea ce s-a lăsat, intenționat, la o parte. rain's soul... cine stinge aici luminile? Virgil, citește neaparat versul acela împreună cu cel de deasupra. Nici eu nu știu dacă sunt privirile făcute căuș în care așteptăm obrazul ultimei ploi, ori poate sunt palmele umbrelor, stingând lumânări. Așa și trebuie să fie sentimentul, after all.
paharul ciobit e un amanunt. universul e mai degraba un amestec, ca si-n realitate. restul ar trebui sa surprinda asa cum orice ar putea sa o faca sub jocul privirii. multumesc de oprire.
Ela, Textul dumneavoastră este cele mai bun (nu neapărat favorabil) comentariu facut vreodată unui poem postat de mine pe un site literar. Ideeea, parțial acceptată, că un poet este dublat totdeauna de un foarte bun critic de poezie se adeverește în cazul dvs. Ați intuit exact sensurile subliminale ale poemului și vă sunt recunoscător pentru decodarea foarte fină a "țesăturii" mele lirice. Vă mulțumesc!
cami, din marul cunoasterii am muscat de cand am realizat ca suntem goi:) eu cred ca viata e doar o partida, pe care din pacate, trebuie intotdeauna s-o pierdem... ma bucur cand treci pe-aici, multumesc!
Alma, o sa-ti raspuns la intrebarea care te framanta cu un citat din René Guénon (el avand atu-ul autoritatii intelectuale, eu nu...): " Simbolul il ajuta pe fiecare sa inteleaga, mai mult sau mai putin complet, mai mult sau mai putin profund, adevarul pe care il reprezinta, conform propriilor posibilitati intelectuale." in rest, ma bucur sa vad ca esti bine.
Simbolistica cu trimitere clara la lasarea, pe un varf de munte, intr-o anumita parte a lumii, a celor decedati - prada vulturilor. Dar daca implozia intr- o "gaura neagra" nu cumva conduce la o "re-nastere" printr-un repetat "big-bang" (chiar daca pe alte meleaguri)?
Paul, nu stiu cum vezi tu lucrurile (daca as stii, Mafalda m-as numi) dar intre "amprenta pe clepsidra" si "primavara ucisa" alege tu. Si ok, daca totusi e cliseu, norocul meu ca nu ai gasit altul... sau ma insel? Multumesc de vizita si semn, Bobadil. P.S. Paule, ar trebui sa tii putin cont ca "amprenta pe clepsidra" este "fiecare amprenta pe clepsidra" (ca sa pastrezi constructia initiala, nu?) si se leaga de "toata aceasta calatorie" - unde e cliseul, totusi? Mai ales ca amprenta aceea este chiar "fragmentul intreg" care-i place atat de mult lui Marian Hutul de e aproape pregatit pentru o replica, desigur de o magnitudine remarcabila :-)
Scuza-mi sinceritatea. Textul dumitale mi se pare declarativ-discursiv de la un capat la altul. Pentru mine, poezia, adica sugestia dincolo de cuvinte (pentru ca acestea nu o pot exprima decat prin intensitatea trairii) lipseste. Este numai o pararere. Fireste, subiectiva.
nu voi preciza unde și anume lucrezi și că ești în ”detașare” pe litoral, dar atât de detașat nu te-am mai simțit de mult! de ce dom le n-ai băut berea? ofrandă nisipului!
Radu, mă bucur să te recitesc. textul trasmite acel ceva fără nimic de prisos. tare mi-ar plăcea un jurnal estival marca Radu Dupeș!
p.s. cui ar trebui să dau de băut ca să prind și eu o ”detașare” pe litoral?
Da. Era punctul vulnerabil drept acolo... dar cum să-i zici în alt fel acestei ființe a cărei cochilie și-a câștigat numele de casă? Melc cu casă, nu?
Mesajul textului este susținut de melcul cu tot cu casa lui... fie că era desenat, fie că era real, venit în vizită :) Iată de ce „compromisul”, de dragul imaginii, al mesajului.
Vă mulțumesc pentru opinii. Înțeleg că de fiecare dată se poate și mai bine. Mă voi strădui.
dragă silviu am priceput în fine și eu ce voiai să zici!
îmi cer scuze, dar eu mi-am comutat ochiul lecturii poetice de pe ghicitoare, metaforă, hai să vedem ce am mai citit lately, da tu știi cine a fost rimpoche pe simțire și recunosc, am devenit un pic brutal cu asemenea tentative care mi se par puerile de a transpune poetic meciul dinamo-steaua din dealul mitropoliei
din ironia ta am înțeles, mersi, ce voiai să spui în acest poem, dar dacă îmi permiți un sfat, la nivelul de sugestie pe care îl exersezi aici, era mai bine dacă o spuneai așa, direct, ca la televizor... iote că veniră ăia și făcură aia și ailaltă.
în rest ce mai rămâne? dacă pricepuși ceva, bine, dacă nu, tot bine
oricum, se pare că ai susținători gata să îți sară în apărare la o adică folosind armata de slash-uri
iar eu cu multe m-am bătut și mă mai bat la viața mea... cu incultura (un subiect inepuizabil la români), cu emfaza (specifică aproape celor care știu să îngaime două vorbe legate) și apoi cu însuși genomul poetic al unora (membri ai unor uniuni degrabă scriitoricești, recunoscător academicienești sau cu plecăciuni adâncgânditoricești)... dar cu slash-ul... mai ales dacă e de sex feminin... oh! nu am cum să mă măsor
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
virgil, e opinia ta și o respect. dar acestea nu sunt clișee, ori nu avem aceeași noțiune a cuvântului clișeu.
pentru textul : de când facem primii pași în mici forme concave den-are importanta ce consider eu adica nu are prea mare. eu doar analizam. si cred ca ideile sint facute sa ne batem cu ele
pentru textul : issey miyake deMaestre, lămurit buștean! Puneți-mi zece întrebări (preferabil, condensate într-o propoziție, fiecare) și am să vă răspund! Eu vorbesc despre bretele și d-voastră mă întrebați de „brăcinar”! Ne înțelegem ca surdul cu mutul! Parol! Ioan J
pentru textul : Câte ceva despre simțul intern de"așa cum ultimul tren
se pierde-n noapte
luând cu el toate tăcerile
speriate de atâta singuratate"
iar restul simt ca are nevoie de periere pe alocuri, din nou, parca acel fals, sau oi fi eu un cititor prea strambator din nas. Ma frapeaza cum intr-un singur text pot trece de la incantare la dezamagire in cateva secunde. Caci versurile de mai sus mi-au placut, de-aia am si comentat, insa ce vine dupa ele, mi-a pus capac. Prea mult, prea incarcat. As fi sters tot ce vine dupa ele, pana la urmatoarea strofa. In fine, tot cu prietenie zic. Succes! :)
pentru textul : pe sub note albe... deMaricica, foarte, foarte reuşită ultima strofă. mi-am amintit şi eu dar nu de tata, de mine!
pentru textul : eu şi un suflet dedoamne, fata asta a noastră nu mai adoarme vreodată, omule?
da... frumos...
sunt acele amintiri grele dar trecând peste ele, urma lor rămâne în suflet frumoasă. acel "greu frumos" al lucrurilor.
"aseară s-a ghemuit în braţe şi
s-a apucat de plâns
mi-a venit să-l dau uţa
cum ne dădea tata cândva pe picioare
poate adoarme într-un sfârşit"
Adrian, mă bucur, pentru că nici eu nu mă pricep prea bine să le primesc. Improvizațiile fac, de cele mai multe ori, dovada talentului :-) sau dimpotrivă ;-) Cum însă lumina aceea și-a făcut drum înspre tine, pentru a reveni aici, e prima variantă în acest caz. Mulțumesc. Alma, așa este, dacă este să fie. Sau cu piticul, dacă vrei, dar acesta rămâne un secret, piticul nu apare în toată splendoarea sa decât in proză ;-) Poate că ai dreptate cu italicele, mă gândesc și poate renunț la unele din ele... poate forțează privirea, într-adevăr.
pentru textul : nimicitor deși ca să pun punct... atitudinea mea față de Marina Nicolaev va fi geamană cu cea a lui Dorin Cozan. am crezut că sunt mai generos, dar nu!
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic deAranca, multumesc pentru observatii, sper sa fie mai bine. In rest, fiecare cum pricepe, cum percepe realitatea.
pentru textul : în anul fiarelor deUn text inspirat, în opinia mea, unde sunt bine dozate expresiile lirice și simplitatea discursului. Imaginea de la final totuși, parcă s-ar cere exprimată altfel, mai puțin complicat. Adică există acolo o aglomerare de verbe,simțuri(auz,văz) și lucruri(claviculă, bisturiu) prea mare pe cm pătrat de hârtie pixelată - bineînțeles raportat la restul poemului. O părere, Eugen.
pentru textul : amintire din iulie deexcelent! ca să vezi că și ei, sau poate mai ales ei, marii înaintași au avut măsura lor de omenesc, conflicte personale și nimicuri mundane. și au știut să le pună pe foc precum mecanicul de locomotivă pentru ceva mai mult decît o simplă vîlvătaie de emoții omenești. polemica este chiar sănătoasă dacă are un obiect semnificativ sau dacă măcar este purtată cu talent. mi-a făcut o plăcere deosebită lectura și am aflat lucruri pe care nu le știam. oare de au fost uneori profesorii de limba și literatura română în liceu atît de plictisitori...
pentru textul : O confruntare literară: Ion Heliade-Rădulescu – Grigore Alexandrescu deFrancisc, vorba ta (dar spusă un pic mai altfel :-))... lasă semn și spre folosul scrierii, nu numai al sufletului... care se bucură mai ales la vederea celui care citește și ceea ce s-a lăsat, intenționat, la o parte. rain's soul... cine stinge aici luminile? Virgil, citește neaparat versul acela împreună cu cel de deasupra. Nici eu nu știu dacă sunt privirile făcute căuș în care așteptăm obrazul ultimei ploi, ori poate sunt palmele umbrelor, stingând lumânări. Așa și trebuie să fie sentimentul, after all.
pentru textul : Strange face of love de"pacat, era preferabil ca "portretul" baracai sa apara intr-o postare distincta..."
aşa să fie.
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete depaharul ciobit e un amanunt. universul e mai degraba un amestec, ca si-n realitate. restul ar trebui sa surprinda asa cum orice ar putea sa o faca sub jocul privirii. multumesc de oprire.
pentru textul : Hârtii deEla, Textul dumneavoastră este cele mai bun (nu neapărat favorabil) comentariu facut vreodată unui poem postat de mine pe un site literar. Ideeea, parțial acceptată, că un poet este dublat totdeauna de un foarte bun critic de poezie se adeverește în cazul dvs. Ați intuit exact sensurile subliminale ale poemului și vă sunt recunoscător pentru decodarea foarte fină a "țesăturii" mele lirice. Vă mulțumesc!
pentru textul : Lucrurile ne privesc cu o ură infinită decami, din marul cunoasterii am muscat de cand am realizat ca suntem goi:) eu cred ca viata e doar o partida, pe care din pacate, trebuie intotdeauna s-o pierdem... ma bucur cand treci pe-aici, multumesc!
pentru textul : figurine albnegre deOana, iti multumesc pentru apreciere. Ce sa mai zic? Ar mai trebui sa zic ceva? Am uitat replica cealalta, era dintr-un alt film. Andu
pentru textul : amanta mea supraponderală dee o greșeală typo în titlu?
pentru textul : anotimp interzis deAlma, o sa-ti raspuns la intrebarea care te framanta cu un citat din René Guénon (el avand atu-ul autoritatii intelectuale, eu nu...): " Simbolul il ajuta pe fiecare sa inteleaga, mai mult sau mai putin complet, mai mult sau mai putin profund, adevarul pe care il reprezinta, conform propriilor posibilitati intelectuale." in rest, ma bucur sa vad ca esti bine.
pentru textul : năvod deSimbolistica cu trimitere clara la lasarea, pe un varf de munte, intr-o anumita parte a lumii, a celor decedati - prada vulturilor. Dar daca implozia intr- o "gaura neagra" nu cumva conduce la o "re-nastere" printr-un repetat "big-bang" (chiar daca pe alte meleaguri)?
pentru textul : Neant dePaul, nu stiu cum vezi tu lucrurile (daca as stii, Mafalda m-as numi) dar intre "amprenta pe clepsidra" si "primavara ucisa" alege tu. Si ok, daca totusi e cliseu, norocul meu ca nu ai gasit altul... sau ma insel? Multumesc de vizita si semn, Bobadil. P.S. Paule, ar trebui sa tii putin cont ca "amprenta pe clepsidra" este "fiecare amprenta pe clepsidra" (ca sa pastrezi constructia initiala, nu?) si se leaga de "toata aceasta calatorie" - unde e cliseul, totusi? Mai ales ca amprenta aceea este chiar "fragmentul intreg" care-i place atat de mult lui Marian Hutul de e aproape pregatit pentru o replica, desigur de o magnitudine remarcabila :-)
pentru textul : un fragment întreg deScuza-mi sinceritatea. Textul dumitale mi se pare declarativ-discursiv de la un capat la altul. Pentru mine, poezia, adica sugestia dincolo de cuvinte (pentru ca acestea nu o pot exprima decat prin intensitatea trairii) lipseste. Este numai o pararere. Fireste, subiectiva.
pentru textul : gândul detext destul de fad.
pentru textul : Mângâi ciutura ca pe o cruce deerata*: mai putin aglutinat. dar vad ca ai inteles ce-am vrut sa spun.
pentru textul : Desculț deDa, aveti dreptate domnilor, se scrie "sequoia".Problema este ca nu stiu cum sa procedez, sa corectez.
pentru textul : sequoia denu voi preciza unde și anume lucrezi și că ești în ”detașare” pe litoral, dar atât de detașat nu te-am mai simțit de mult! de ce dom le n-ai băut berea? ofrandă nisipului!
pentru textul : Există viață după… deRadu, mă bucur să te recitesc. textul trasmite acel ceva fără nimic de prisos. tare mi-ar plăcea un jurnal estival marca Radu Dupeș!
p.s. cui ar trebui să dau de băut ca să prind și eu o ”detașare” pe litoral?
multumesc Erika, multumesc.
pentru textul : Sonetul propriei căutări deblue velvet 2
pentru textul : blue velvet deAm operat unele modificări ale textului. Sper că această variantă va rămâne.
Da. Era punctul vulnerabil drept acolo... dar cum să-i zici în alt fel acestei ființe a cărei cochilie și-a câștigat numele de casă? Melc cu casă, nu?
pentru textul : Haiku deMesajul textului este susținut de melcul cu tot cu casa lui... fie că era desenat, fie că era real, venit în vizită :) Iată de ce „compromisul”, de dragul imaginii, al mesajului.
Vă mulțumesc pentru opinii. Înțeleg că de fiecare dată se poate și mai bine. Mă voi strădui.
dragă silviu am priceput în fine și eu ce voiai să zici!
pentru textul : fiecare om deîmi cer scuze, dar eu mi-am comutat ochiul lecturii poetice de pe ghicitoare, metaforă, hai să vedem ce am mai citit lately, da tu știi cine a fost rimpoche pe simțire și recunosc, am devenit un pic brutal cu asemenea tentative care mi se par puerile de a transpune poetic meciul dinamo-steaua din dealul mitropoliei
din ironia ta am înțeles, mersi, ce voiai să spui în acest poem, dar dacă îmi permiți un sfat, la nivelul de sugestie pe care îl exersezi aici, era mai bine dacă o spuneai așa, direct, ca la televizor... iote că veniră ăia și făcură aia și ailaltă.
în rest ce mai rămâne? dacă pricepuși ceva, bine, dacă nu, tot bine
oricum, se pare că ai susținători gata să îți sară în apărare la o adică folosind armata de slash-uri
iar eu cu multe m-am bătut și mă mai bat la viața mea... cu incultura (un subiect inepuizabil la români), cu emfaza (specifică aproape celor care știu să îngaime două vorbe legate) și apoi cu însuși genomul poetic al unora (membri ai unor uniuni degrabă scriitoricești, recunoscător academicienești sau cu plecăciuni adâncgânditoricești)... dar cu slash-ul... mai ales dacă e de sex feminin... oh! nu am cum să mă măsor
Pentru ca hialin a intrebat : subiectul este fanatismul religios musulman. Braul este centura cu exploziv.
pentru textul : Brâie negre cu şnur dePagini