alma, cailean, va multumesc pentru cuvintele voastre si pentru fidelitatea voastra fata de textele mele. nu stiu daca toti vor fi fiind de acord cu aceste laude. m-ar interesa si o incercare de deconstructie a candelabrelor, de "umbrire" a lor. sunt curios cata lumina ar ramane.... dupa cum stim, ofranda-ritual e un dar (prin care se da si se primeste, intr-o rasucire din ce in ce mai ...generoasa). dincolo de derapaje si cuvinte, ceva este, intotdeauna, trecut sub sigiliu. cine ar putea accepta ruperea lui si bucuria re-gasirii, laolalta, intru unitate? al dvs, francisc
"Pe şiră mi se urcă fiorul ca pe scară" - comparaţie ratată/inutilă, deoarece dacă "fiorul" urcă (deci sus, fie ca direcţie, fie ca spiritualitate), atunci "ca pe scară" e redundant, pentru că pe scară... se urcă.
"Căci n-am ştiut vreodată că mintea mea din malţ"
"ca un balon uşoară" ?! Ar mai trebui un "de" (?)
"stai mă" - se cere, musai, o virgulă, la fel şi după "jos"
"Ca pe-un Icar mă arde un soare al iubirii" - prozaic, Cristi, de 3 ori prozaic. Şi nu mai spun că uzarea de mitologie, azi, fie chiar şi-ntr-un sonet, este un semn de slăbicine.
"Braţe de ceară" - clişeic.
Rămâne versificaţie, care e destuld e ok + ultimul vers - unul foarte bun.
bună dimineaţa!
un poem tonic în care mă regăsesc total.
mă bucur să constat că nu sunt singura care îşi doreşte să "evadeze" pe o insulă.
"nu mai știu să vorbesc
nu mai știu să m-apropii
toți te întreabă de ce plîngi
nimeni de ce rîzi" ...
un semn de apreciere.
Găsesc binevenite noile formule care vor impropria un caracter mai elitist site-ului, ceea ce e bine. Totodată cred că această formulă va dezvolta chiar un anumit atașament al autorilor față de acest spațiu, care iarăși e bine. Cred că formula propusă depășește stadiul de site-atelier literar, de formulă populistă și prea diluată, face o bună distincție între diversele categorii și accentuează ideea de competitivitate și perfecționare personală. Sper din toată inima ca ideea să dea roadele pe care le întrevede. Mie îmi sună bine. Iată și câteva păreri: 1. Excelentă ideea de "text concept". Probabil că tehnic va trebui avut grijă ca în momentul publicării să intre ca text nou, și nu la data (învechită) a "conceptualizării" sale, putând fi astfel rătăcit în subsolul listelor textelor publicate. Foarte bune categoriile de membru "colaborator", "corespondent" ori "consacrat". 2. Poate că ar fi bine să existe și o categorie intitulată eventual "critic avizat", profesioniști în materie, cu pregătire de specialitate și vastă experiență în domeniul criticii literare, ale căror comentarii să apară poate chiar într-un mod evidențiat. Poate doar ei să aibă dreptul la penițe galbene (autorii doar albe ori altceva)? Avem cel puțin un exemplu de astfel de personalitate aici pe site, care cred că ar trebui pusă în valoare, sunt sigur cu beneficii directe asupra calității literare a site-ului, a discernerii valorilor, fără a deranja sau a se amesteca cu nimic nici în categoria editorilor/moderatorilor ori a redactorului șef. Să "prinzi" un critic literar dispus să activeze aici, ar fi o noutate absolută pe întreaga paletă a site-urilor literare și o marcă indubitabilă a valorii acestei comunități. 3. Subscriu opiniei ca "novicele" să fie numit "stagiar", din motivele invocate la locul respectiv. 4. Cred că s-ar impune un control strict al identității celor înscriși în oricare dintre categorii pentru a se evita "dublările" ce pot fi utilizate și în alte scopuri decât cele literare, dar probabil aceasta se avea deja în vedere. Înțeleg că nu e democrație și nici nu trebuie să existe democrație în literatură, eu doar am dat câteva sugestii care pot fi foarte bine ignorate, sunt de acord. Abia aștept să văd noua formă.
despre un interviu cu Cella Serghi poeta Cleopatra Lorinţiu își amintește că nu a fost o întîmplare de istorie literară ci una amicală.” cred că … ne-am pus pe vorbă, adică pe lucru…”
nu știu în ce împrejurare s-a săvîrșit poetica voastră “generoasă în timp real la 2 mîini” și nici nu are importanță. pentru că iată acest jurnal de facere și desfacere dincolo de nostalgie are darul să „ne miște” și nu cred că e vorba doar de mirare. cu voia voastră așa cum spuneam odată – dacă frîng pe genunchi grumazul luminii/aceasta e o durere sau o mirare?
da, cred ca am sa schimb cu "visurile". initial versurile au fost lungi, nu stiu ce am zilele astea cu versurile lungi. am senzatia ca parca sint mai "mature" fata de cele scurte care mi se par oarecum "frivole". dar pina la urma, dintr-un anumit motiv, probabil acelasi disconfort fata de cum suna/arata in vers lung, le-am darimat, ca pe niste cuburi. ai a iesit asta
Multumesc! E un text in care am pus chiar mult suflet. Plus ca trebuia deja sa se vada progresul dupa atata timp. Sper si continuarea sa fie cel putin la fel de buna.
Am corectat pleonasmul. Sa stii ca apreciez foarte mult interesul pe care ti-l dai pentru evolutia mea!:)
imagini ce isi devora imaginile in miscarea lor perpetua, prin spatiile intrepatrunse dinamic in textura orasului necunoscut, fascinant ca toate locurile ramase a fi descoperite, evaluate, filtrate prin ochiul Trecatorului. finalul poarta o tenta romantica si originala, si e sugestiv pentru un poem ca un blues uitat intre doua plecari, acasa: "numărul perfect este nouă mii nouăzeci și unu de gînduri despre tine".
gradinărit, Îmi perimteți să , dimplomatul, Niciodată nu vorbi același timp cu clientul., lacrmile le curgeau . Sunt conștientă că am aruncat buzduganul și-am plecat, dar de atâtea ori îmi spun că notey direct tzpos când citesc, pentru că la a doua lectură nu le mai văd nici eu :-) În fine, asta este ce am observat acum. Data viitoare vei fi, probabil, și tu mult mai atentă ;-)
întunecată, smoală, corbi şi neagră este un pic cam mult într-un poem scurt, aş mai fi eliminat din ele.
"în noaptea smoală..."fără întunecată, smoala sugerează deja asta.
"nenorocire plânsă de corbi"-fără neagră, corbii sugerează culoarea.
e doar o părere de cititor,iertare pentru îndrăzneală.
adriana, au contraire, dar asta e alta mancare de peste
virgil, e o incercare de a scoate la lumina sentimentul si starea poetica din orice, chiar si dintr o presupusa salata poetica. dar asta e doar pretext. iata ce nu vad unii. si nu pt ca au alta paradigma sau alte standarde, sixtus. ci pentru ca fie nu vor, fie le lipseste organul vederii.
iar faptul ca miroase a sorescu nu poate decat sa ma onoreze. a fost si ramane poetul meu preferat. iar I.B. a intuit asta
ok. Am analizat mult Alma, stii doar cum fac asta. Am vazut si la proza. Am inteles si criteriile. Acum deschidem spectrul surprizelor. Lasa-mi doar semn ca in cele din urma ai inteles mesajele mele, asa cum le-am transmis. Pentru mine, cel putin, conteaza. Dupa semnul tau sincer si clar, pe care citusi de putin tot il merit, voi putea sa inchid.
încercările mele literare nu au nicicum pretenția îmbrăcării în fildeșul exclusivismului, Bianca, singura problemă în receptarea lor provenind, probabil, din graba citirii doar ca “exercițiu”, așa că te consider, la fel ca la început, fără de vină, în condițiile acutei lipse de timp din zilele noastre (la asta mă refeream când am scris despre “condiții vitrege”, nicicând de preferat, mai ales în lipsa voinței :), dacă nu vrei, desigur că nici măcar curioasă nu am cum să te fac, chiar dacă ți-aș vorbi despre depărtarea de lumea pietrei, fuga de turle, undeva unde irizările desenează un alfabet prismatic, amalgam de real și abstract, sinestezii telurice și cosmice, despre faptul că pastelul nu descrie, ci sugerează, prin distilări repetate, succesiune de planuri, alternări cerebrale și senzoriale, trecerea în starea de increat de dinaintea genezei, pregătirea “ovalelor”, curburi “renăscătoare” ale terestrului, mai târziu, prin prăbușirea concentrică a învelișurilor în magma dospirii, în inefabilul tremurat al epurelore succesive, totul înainte de clarificarea cristalizată a iernii, lucidității, înghețului, sub care pântecul ovoidal al lumii își va pândi, ferit, expandarea, depinde, Adrian, suntem foarte diferiți, înseamnă, pentru că mie îmi pare ușor, versurile vin de parcă mi le dictează cineva cu glasul rotund, ca pânzele strânse de pictori, când pleacă acasă, mulțumesc pentru urare, asemenea și ție adjectivele, Virgil, dau greutate și aglomerează programat, ele se înscriu în vârtej și simbolistică, aici își au locul, iar inversiunile, acele schimbări între adjective și substantive, dau nuanța gălbuie, cerată, arhaică, în care eu aș prinde oricând acest anotimp, ultima ta frază mă bucură mult, e alt semn că nu am scris în zadar n-am mai trecut prin site și, neștiind de comentarii, am amânat aproape impardonabil de mult răspunsurile, scuze și mulțumesc pentru înțelegere
cred ca susul e jos si invers ptr divin. e posibil sa il putem intui astfel prin aceasta lipsa careia ii spunem dragoste. de aceea imi place magdalena. ambele demersuri sunt necesare, cred. multumesc, dane
am tot citit, recitit și îmi place... ai abordat un subiect tern și ai scos din el un remember literar, care, așa cum zicea Daniela,ratează la limită pateticul, și îl sfidează, adaug eu, în același timp. Trist dar frumos. Pentru el și pentru ce a fost în tine când l-ai scris, las semn.
Nu dati voi, dau eu fratilor. Mie mi se pare mai bun chiar decat celalalt "nerastignit" si spun asta cu toata convingerea. Cu cateva exceptii (cum ar fi apropierea dintre "plus" si "plus" acolo in versurile mediane) poemul curge bine, are idee si exprimare curate. Din punctul meu de vedere, unul dintre momentele de inspiratie. Am aici de-a face cu o idee si o realizare poetica de top asezonate cu o lectura cat se poate de rafinata. Iar "noi propovăduim un hristos descompus în vertebrele unei teologii acrobatice" poate sa rescrie metafora romanticilor post-modernisti ca o rescrie bine. Nu-mi place entuziasmul poetic, dar ce bine mi-e cand il simt! Un text Excelent pentru care o singura penita este prea putin, parerea mea, dar atat pot eu sa dau conform Regulamentului :-) Andu
Mi-a placut textul, desi se simte ca pe undeva, cavalcada ideilor nu a avut timpul necesar de a se aseza, cumnite, in cuvinte potrvite. Oricum, cine mananca la fast-food nowadays, adica aproape oricine, intelege si ingurgiteaza un astfel de text care, sa recunoastem, face mai degraba obiectul unor dezbateri la un big-mac decat al unui studiu mai aprofundat. Oricum, dezbarerea nu a incetat sa apara si ii multumesc Adrianei ca a tinut pasul cu acest "magnat" al ideaticii care este marele exilat Sextus Empiricus. Eu nu ma voi arunca intr-o dezbatere aici pentru ca deocamdata impresia mea este de un fel de babilonie in care regasesc multe referinte in care orice cititor chiar si avizat se poate pierde cu multa usurinta "trecand prin Platon, chiar și Aristotel și continuind cu, de exemplu, Thomas D’Aquino, Leibnitz, Kant, Descartes, Hegel și pană in zilele noastre: Heidegger și chiar Derrida" este o insiruire menita sa adune analize, pareri, eseuri care ar umple un tir. Eu unul recunosc ca am fost si sunt in continuare fascinat de universul unui d'aquino pe care insa l-am explorat mai mult drintr-o perspectiva religioasa sa fiu sincer ... Oricum, salut ideea aducerii in prim-plan a unor asemenea convulsii ideatice, insa ma tem ca, la fel ca in cazul sonetelor traduse din marele Will si care umplu pagina de texte la ora actuala, nu prea are lumea ce zice. Citeste si te minuneaza pare a fi sloganul acestor scrieri. Dar nu e rau, asta se cheama culturalizare. Cat timp nu e indoctrinare e de bine, parerea mea. Astept si pe Dan Puric ca deja m-ai facut curios Gorune :-) Andu P.S. Cine e Potra asta ca m-ai bagat in ceata?
Djamal, frumos poemul tău. Al colegului nu am apucat să-l citesc până la capăt, e mult prea logoreic pe gustul meu.
Dar versurile tale mi-au plăcut.
Elohim, Elohim... una dintre incantațiile mele preferate venite de la Lucian Blaga.
Deși metafora zidului plângerii e frumoasă aici în zidul 'voalat cu lacrimi' mie nu-mi place cum sună acest 'cu lacrimi' l-aș schimba cu 'de lacrimi'.
Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
alma, cailean, va multumesc pentru cuvintele voastre si pentru fidelitatea voastra fata de textele mele. nu stiu daca toti vor fi fiind de acord cu aceste laude. m-ar interesa si o incercare de deconstructie a candelabrelor, de "umbrire" a lor. sunt curios cata lumina ar ramane.... dupa cum stim, ofranda-ritual e un dar (prin care se da si se primeste, intr-o rasucire din ce in ce mai ...generoasa). dincolo de derapaje si cuvinte, ceva este, intotdeauna, trecut sub sigiliu. cine ar putea accepta ruperea lui si bucuria re-gasirii, laolalta, intru unitate? al dvs, francisc
pentru textul : candelabrele deUnele nelămuriri/observaţii:
"Pe şiră mi se urcă fiorul ca pe scară" - comparaţie ratată/inutilă, deoarece dacă "fiorul" urcă (deci sus, fie ca direcţie, fie ca spiritualitate), atunci "ca pe scară" e redundant, pentru că pe scară... se urcă.
"Căci n-am ştiut vreodată că mintea mea din malţ"
"ca un balon uşoară" ?! Ar mai trebui un "de" (?)
"stai mă" - se cere, musai, o virgulă, la fel şi după "jos"
"Ca pe-un Icar mă arde un soare al iubirii" - prozaic, Cristi, de 3 ori prozaic. Şi nu mai spun că uzarea de mitologie, azi, fie chiar şi-ntr-un sonet, este un semn de slăbicine.
"Braţe de ceară" - clişeic.
Rămâne versificaţie, care e destuld e ok + ultimul vers - unul foarte bun.
pentru textul : Sonet 217 debună dimineaţa!
pentru textul : bună dimineața din nou deun poem tonic în care mă regăsesc total.
mă bucur să constat că nu sunt singura care îşi doreşte să "evadeze" pe o insulă.
"nu mai știu să vorbesc
nu mai știu să m-apropii
toți te întreabă de ce plîngi
nimeni de ce rîzi" ...
un semn de apreciere.
... o poezie excelentă.
pentru textul : valeriană de toamnă deGăsesc binevenite noile formule care vor impropria un caracter mai elitist site-ului, ceea ce e bine. Totodată cred că această formulă va dezvolta chiar un anumit atașament al autorilor față de acest spațiu, care iarăși e bine. Cred că formula propusă depășește stadiul de site-atelier literar, de formulă populistă și prea diluată, face o bună distincție între diversele categorii și accentuează ideea de competitivitate și perfecționare personală. Sper din toată inima ca ideea să dea roadele pe care le întrevede. Mie îmi sună bine. Iată și câteva păreri: 1. Excelentă ideea de "text concept". Probabil că tehnic va trebui avut grijă ca în momentul publicării să intre ca text nou, și nu la data (învechită) a "conceptualizării" sale, putând fi astfel rătăcit în subsolul listelor textelor publicate. Foarte bune categoriile de membru "colaborator", "corespondent" ori "consacrat". 2. Poate că ar fi bine să existe și o categorie intitulată eventual "critic avizat", profesioniști în materie, cu pregătire de specialitate și vastă experiență în domeniul criticii literare, ale căror comentarii să apară poate chiar într-un mod evidențiat. Poate doar ei să aibă dreptul la penițe galbene (autorii doar albe ori altceva)? Avem cel puțin un exemplu de astfel de personalitate aici pe site, care cred că ar trebui pusă în valoare, sunt sigur cu beneficii directe asupra calității literare a site-ului, a discernerii valorilor, fără a deranja sau a se amesteca cu nimic nici în categoria editorilor/moderatorilor ori a redactorului șef. Să "prinzi" un critic literar dispus să activeze aici, ar fi o noutate absolută pe întreaga paletă a site-urilor literare și o marcă indubitabilă a valorii acestei comunități. 3. Subscriu opiniei ca "novicele" să fie numit "stagiar", din motivele invocate la locul respectiv. 4. Cred că s-ar impune un control strict al identității celor înscriși în oricare dintre categorii pentru a se evita "dublările" ce pot fi utilizate și în alte scopuri decât cele literare, dar probabil aceasta se avea deja în vedere. Înțeleg că nu e democrație și nici nu trebuie să existe democrație în literatură, eu doar am dat câteva sugestii care pot fi foarte bine ignorate, sunt de acord. Abia aștept să văd noua formă.
pentru textul : hermeneia 2.0 deCred că finalul poemului este reușit, mai puțin punctele de suspensie. Și e bună ideea. "Mă plec cu" nu poate fi "Îmi aplec"?
pentru textul : Piatra cea de toate zilele dedespre un interviu cu Cella Serghi poeta Cleopatra Lorinţiu își amintește că nu a fost o întîmplare de istorie literară ci una amicală.” cred că … ne-am pus pe vorbă, adică pe lucru…”
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur denu știu în ce împrejurare s-a săvîrșit poetica voastră “generoasă în timp real la 2 mîini” și nici nu are importanță. pentru că iată acest jurnal de facere și desfacere dincolo de nostalgie are darul să „ne miște” și nu cred că e vorba doar de mirare. cu voia voastră așa cum spuneam odată – dacă frîng pe genunchi grumazul luminii/aceasta e o durere sau o mirare?
Cris, Viorel, Petre, vă mulțumesc pentru trecere și lectură și cuvintele voastre frumoase, cumpănite. să vă fie seara liniștită și frumoasă!
pentru textul : seară rotundă deda, cred ca am sa schimb cu "visurile". initial versurile au fost lungi, nu stiu ce am zilele astea cu versurile lungi. am senzatia ca parca sint mai "mature" fata de cele scurte care mi se par oarecum "frivole". dar pina la urma, dintr-un anumit motiv, probabil acelasi disconfort fata de cum suna/arata in vers lung, le-am darimat, ca pe niste cuburi. ai a iesit asta
pentru textul : profetul I deMultumesc! E un text in care am pus chiar mult suflet. Plus ca trebuia deja sa se vada progresul dupa atata timp. Sper si continuarea sa fie cel putin la fel de buna.
pentru textul : Amintiri de pe strada fabricii de zahăr deAm corectat pleonasmul. Sa stii ca apreciez foarte mult interesul pe care ti-l dai pentru evolutia mea!:)
imagini ce isi devora imaginile in miscarea lor perpetua, prin spatiile intrepatrunse dinamic in textura orasului necunoscut, fascinant ca toate locurile ramase a fi descoperite, evaluate, filtrate prin ochiul Trecatorului. finalul poarta o tenta romantica si originala, si e sugestiv pentru un poem ca un blues uitat intre doua plecari, acasa: "numărul perfect este nouă mii nouăzeci și unu de gînduri despre tine".
pentru textul : denver blues II deintotdeauna un panaceu*
pentru textul : la vest de mine însămi deam citit incantat, in sensul ca poemul are un ritm bun. mi a placut "niciun tăiș nu te poate desprinde de tine"
pentru textul : prologul unui jurnal care n-a fost scris niciodată degradinărit, Îmi perimteți să , dimplomatul, Niciodată nu vorbi același timp cu clientul., lacrmile le curgeau . Sunt conștientă că am aruncat buzduganul și-am plecat, dar de atâtea ori îmi spun că notey direct tzpos când citesc, pentru că la a doua lectură nu le mai văd nici eu :-) În fine, asta este ce am observat acum. Data viitoare vei fi, probabil, și tu mult mai atentă ;-)
pentru textul : Paharul cu apă deîntunecată, smoală, corbi şi neagră este un pic cam mult într-un poem scurt, aş mai fi eliminat din ele.
pentru textul : noapte arsă de"în noaptea smoală..."fără întunecată, smoala sugerează deja asta.
"nenorocire plânsă de corbi"-fără neagră, corbii sugerează culoarea.
e doar o părere de cititor,iertare pentru îndrăzneală.
Textul e la vedere, mai sus. Dacă cineva consideră că a fost un abuz faptul că nu am permis să apară aşa ceva în prima pagină...
Sănătate (la strănut); cu înţelepciunea, ca să nu spun altfel, mai greu...
pentru textul : Antoverb (provocare lingvistică) dem-am luat cu vorba și am uitat să evidențiez textul, pentru calitatea ironiei ce devine poem aplecat înspre o ușoară tentă nostalgică.
pentru textul : cioburi la modul general deadriana, au contraire, dar asta e alta mancare de peste
virgil, e o incercare de a scoate la lumina sentimentul si starea poetica din orice, chiar si dintr o presupusa salata poetica. dar asta e doar pretext. iata ce nu vad unii. si nu pt ca au alta paradigma sau alte standarde, sixtus. ci pentru ca fie nu vor, fie le lipseste organul vederii.
iar faptul ca miroase a sorescu nu poate decat sa ma onoreze. a fost si ramane poetul meu preferat. iar I.B. a intuit asta
multumesc tuturor
pentru textul : După-amiaza unui hierofant deMulţumesc, Paul! Nu-s prea îndrăzneaţă de felul meu, dar de data asta am îndrăznit. Încă merg pe vârfuri cu bocancii moşteniţi :)
pentru textul : Sâmbăta din cercul vicios deok. Am analizat mult Alma, stii doar cum fac asta. Am vazut si la proza. Am inteles si criteriile. Acum deschidem spectrul surprizelor. Lasa-mi doar semn ca in cele din urma ai inteles mesajele mele, asa cum le-am transmis. Pentru mine, cel putin, conteaza. Dupa semnul tau sincer si clar, pe care citusi de putin tot il merit, voi putea sa inchid.
pentru textul : Cel mai, Cea mai demultumesc frumos. da, ai dreptate, parca suna mai bine fara versurile mentionate de tine. cu respect, adelina
pentru textul : confesión deîncercările mele literare nu au nicicum pretenția îmbrăcării în fildeșul exclusivismului, Bianca, singura problemă în receptarea lor provenind, probabil, din graba citirii doar ca “exercițiu”, așa că te consider, la fel ca la început, fără de vină, în condițiile acutei lipse de timp din zilele noastre (la asta mă refeream când am scris despre “condiții vitrege”, nicicând de preferat, mai ales în lipsa voinței :), dacă nu vrei, desigur că nici măcar curioasă nu am cum să te fac, chiar dacă ți-aș vorbi despre depărtarea de lumea pietrei, fuga de turle, undeva unde irizările desenează un alfabet prismatic, amalgam de real și abstract, sinestezii telurice și cosmice, despre faptul că pastelul nu descrie, ci sugerează, prin distilări repetate, succesiune de planuri, alternări cerebrale și senzoriale, trecerea în starea de increat de dinaintea genezei, pregătirea “ovalelor”, curburi “renăscătoare” ale terestrului, mai târziu, prin prăbușirea concentrică a învelișurilor în magma dospirii, în inefabilul tremurat al epurelore succesive, totul înainte de clarificarea cristalizată a iernii, lucidității, înghețului, sub care pântecul ovoidal al lumii își va pândi, ferit, expandarea, depinde, Adrian, suntem foarte diferiți, înseamnă, pentru că mie îmi pare ușor, versurile vin de parcă mi le dictează cineva cu glasul rotund, ca pânzele strânse de pictori, când pleacă acasă, mulțumesc pentru urare, asemenea și ție adjectivele, Virgil, dau greutate și aglomerează programat, ele se înscriu în vârtej și simbolistică, aici își au locul, iar inversiunile, acele schimbări între adjective și substantive, dau nuanța gălbuie, cerată, arhaică, în care eu aș prinde oricând acest anotimp, ultima ta frază mă bucură mult, e alt semn că nu am scris în zadar n-am mai trecut prin site și, neștiind de comentarii, am amânat aproape impardonabil de mult răspunsurile, scuze și mulțumesc pentru înțelegere
pentru textul : Septembrie, începuturi dedaca este relavant pentru text pune-l in text. daca are relevanta "de sine statatoare" il poti posta separat la categoria arta
pentru textul : ieși afară javră ordinară decred ca susul e jos si invers ptr divin. e posibil sa il putem intui astfel prin aceasta lipsa careia ii spunem dragoste. de aceea imi place magdalena. ambele demersuri sunt necesare, cred. multumesc, dane
pentru textul : crucile defrumos realizat sonetul. finalul m-a tulburat puțin. prietenii știu de ce...
pentru textul : 14/10/93 deUn domn cu vocea ruginită mă ucide în gând,
pentru textul : Autumnal debătându-mă pe umăr cu palma părinteşte,
pe la spate-mi persiflează umbra mişelul, rânjind...
am tot citit, recitit și îmi place... ai abordat un subiect tern și ai scos din el un remember literar, care, așa cum zicea Daniela,ratează la limită pateticul, și îl sfidează, adaug eu, în același timp. Trist dar frumos. Pentru el și pentru ce a fost în tine când l-ai scris, las semn.
pentru textul : De vorbă cu tata deNu dati voi, dau eu fratilor. Mie mi se pare mai bun chiar decat celalalt "nerastignit" si spun asta cu toata convingerea. Cu cateva exceptii (cum ar fi apropierea dintre "plus" si "plus" acolo in versurile mediane) poemul curge bine, are idee si exprimare curate. Din punctul meu de vedere, unul dintre momentele de inspiratie. Am aici de-a face cu o idee si o realizare poetica de top asezonate cu o lectura cat se poate de rafinata. Iar "noi propovăduim un hristos descompus în vertebrele unei teologii acrobatice" poate sa rescrie metafora romanticilor post-modernisti ca o rescrie bine. Nu-mi place entuziasmul poetic, dar ce bine mi-e cand il simt! Un text Excelent pentru care o singura penita este prea putin, parerea mea, dar atat pot eu sa dau conform Regulamentului :-) Andu
pentru textul : noi propovăduim un hristos nenăscut deMi-a placut textul, desi se simte ca pe undeva, cavalcada ideilor nu a avut timpul necesar de a se aseza, cumnite, in cuvinte potrvite. Oricum, cine mananca la fast-food nowadays, adica aproape oricine, intelege si ingurgiteaza un astfel de text care, sa recunoastem, face mai degraba obiectul unor dezbateri la un big-mac decat al unui studiu mai aprofundat. Oricum, dezbarerea nu a incetat sa apara si ii multumesc Adrianei ca a tinut pasul cu acest "magnat" al ideaticii care este marele exilat Sextus Empiricus. Eu nu ma voi arunca intr-o dezbatere aici pentru ca deocamdata impresia mea este de un fel de babilonie in care regasesc multe referinte in care orice cititor chiar si avizat se poate pierde cu multa usurinta "trecand prin Platon, chiar și Aristotel și continuind cu, de exemplu, Thomas D’Aquino, Leibnitz, Kant, Descartes, Hegel și pană in zilele noastre: Heidegger și chiar Derrida" este o insiruire menita sa adune analize, pareri, eseuri care ar umple un tir. Eu unul recunosc ca am fost si sunt in continuare fascinat de universul unui d'aquino pe care insa l-am explorat mai mult drintr-o perspectiva religioasa sa fiu sincer ... Oricum, salut ideea aducerii in prim-plan a unor asemenea convulsii ideatice, insa ma tem ca, la fel ca in cazul sonetelor traduse din marele Will si care umplu pagina de texte la ora actuala, nu prea are lumea ce zice. Citeste si te minuneaza pare a fi sloganul acestor scrieri. Dar nu e rau, asta se cheama culturalizare. Cat timp nu e indoctrinare e de bine, parerea mea. Astept si pe Dan Puric ca deja m-ai facut curios Gorune :-) Andu P.S. Cine e Potra asta ca m-ai bagat in ceata?
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) deDjamal, frumos poemul tău. Al colegului nu am apucat să-l citesc până la capăt, e mult prea logoreic pe gustul meu.
pentru textul : Poeme Djamal şi Evu deDar versurile tale mi-au plăcut.
Elohim, Elohim... una dintre incantațiile mele preferate venite de la Lucian Blaga.
Deși metafora zidului plângerii e frumoasă aici în zidul 'voalat cu lacrimi' mie nu-mi place cum sună acest 'cu lacrimi' l-aș schimba cu 'de lacrimi'.
Andu
Pagini