Un poem reușit, un poem întreg, rotund. Ai ceva typos ("nicăieri"). Ar mai fi de lucrat aici: "amestec amintiri din plete rebele", "patimi cernute, gânduri aprinse" și "care cerne nea proaspată". Rețin, pe termen lung, versul " Doctore să aduni toate cuvintele și să mi le strecori sub piele cu o seringă invizibilă".
Cred, ca versurile cu pricina sunt un ecou al unui haiku scris de Laura Vaceanu, cu multi ani in urma, Oricum imi place si haikuul Crsitinei.Eu m-am gandit la evenimentele din Ucraina.
Voi schimba.
Multumesc pentru bunele intentii.
este doar o nevoie vitală de a fi iubit și de a iubi, de a fi în sfârșit în propria ta viață în propriul tău cântec: "nevoia asta aproape de sevraj de a face dragoste cu tine să te simt în stomac în git în tîmple să te simt pocnind ca o fereastră deschisă nevoia de a spăla vase cu tine de a nu spune nimic ori de a spune doar fleacuri" puțin cam pesimist finalul deși rotund stilistic vorbind: "ceva numai al tăul și totuși să nu-mi iasă nimic de parcă limba ar fi un depou în care cuvintele trag peste noapte" unul din poemele tale de căpătâi. reușit.
Adriane, când scrii așa, mie îmi pari atât de obtuz încât legile geometriei se încruntă și te declară un zoombie. Și îți spun sincer că mă recunosc învins. Învins de tine, de poziția ta de putere și de obrăznicia ta teribilă caracteristică unei generații ne-educate cumsecuvine dar care se află la putere și căreia ar trebui să ne supunem.
Cum eu nu am nicidecum chef de așa ceva nu-mi rămâne decât să spun la revedere acestui site unde tu ești editor, site în care am crezut ani buni înainte ca tu să-ți faci poluțiile pe aici cum vrea mâna ta.
Iar ție Virgile îți doresc succes cu Hermeneia și te asigur că de mine nu vei mai auzi pe aici.
Daniel, poți trimite cererea la adresa de email la office AT hermeneia.com. Așa se procedează aici. În rest, mulțumim pentru vocabularul de mahala cu care ne gratulezi. Probabil că fiecare dă de unde are. Iar de unde nu are nu i se poate cere. Nu știu cine este Chirvasiu Ciprian și nici nu cred că mă interesează deocamdată. Dar dacă tu simți nevoia să fluturi un nume cu scopul de a-ți consolida o anumită imagine de sine, lucrul acesta este în cel mai bun caz un comportament patetic. Ai făcut însă și o acuzație, gravă zic eu, prin expresia „pupincurismul gasit aici”. Ești bun să ne arăți și unde și cum ai găsit sau văzut asta aici? Nu de alta, dar ori este adevărat și noi va trebui să corectăm, ori nu este adevărat iar tu ai o propensiune spre minciună. Aștept.
Mie mi-a plăcut schimbarea de ton. Și am impresia că pe undeva te-ai și amuzat, tocmai în ciuda lehamitei... pe la jumătate, poezia mi se pare "fracturată" :-) De fapt, strofa a patra mi-a plăcut, culmea, în schimb nu știu dacă următoarea e necesară... parcă e acolo un gol cumva, și n-ai pus nici o punte. Eu aș fi de părere că, din contră, dacă stai nemișcat timp de 12 secunde, s-ar putea să constați că nici măcar timpul nu a trecut. Dar, desigur, nu mă apuc acum să dau cu dalta, s-ar putea să mă trezesc cu toate zidurile făcute zob când mi-ar fi lumea mai dragă. Asta ca să nu mai spun că nu te-ai putut abține tu să nu păcălești până la urmă douămiismul, mai ales în ultima strofă. Elemente esențiale: scaunul, inelarul și cercul.
Bobadil, ai tu talentul ăsta special de a mă amuza chiar şi cînd zilele sînt blue. Chestia cu a face "textele invizibile pe perioada suspendării" e cea mai bună glumă pe care am auzit-o în ultima vreme (în româneşte). Sau cum se spune în lb. engleză, e un caz tipic de ID10T. N-am auzit de nici un forum sau comunitate online care să practice aşa ceva. Ceva ce este absolut "insane". Ca şi cum după ce că unul abuzează de un site drept recompensă să mai poată să te şi chinuie cu sonfigurări şi para-configurări pe care să le tot actualizezi numai ca să nu se supere musiu. Hai să fim serioşi, logica ta e de-andoaselea. În orice caz, dacă un membru suspendat vrea să plece de tot poate să îmi spună şi le ştergem fără problemă. Dar definitiv. Nu cred că are nimeni nici timp şi nici chef să se joace de-a vizibil-invizibil numai aşa de amoru' artei.
În ce priveşte textele pe care le-ai găsit făcute vizibile îmi cer scuze. În orice caz, probabil că e de preferat să fie aşa decît să pierzi texte definitiv. A şterge e uşor, a recupera ce ai şters nu e totdeauna simplu sau posibil. Eu am anunţat că vor mai fi probleme şi m-am oferit să le rezolv în măsura timpului disponibil. Iar dacă tu consideri că Hermeneia este "un site făcut fără respectul cuvenit celor care postează aici (autorilor) și care sunt tratați ca și cum li s-ar face un favor prin această hai să o numim publicare", mă întreb de ce nu pleci? Definitv? Că doar nu eşti masochist ca să îţi placă să fii tratat fără respect de mine, nu?. Există un buton cu care îţi poţi şterge contul. Îmi trimiţi un email şi mă anunţi că vrei să îţi şterg textele şi gata. Te asigur că o fac în două minute. Mingea e la tine dragul meu. Dar dacă nu faci decît să verşi lacrimi de crocodil şi să te plîngi pe la colţuri aruncînd acuzaţii de trei lei, pe bune că nu mai impresionezi pe nimeni.
Faptul că pe tine nu te impresionează modestia mea mă lasă absolut rece. Te asigur. Nu am pretins absolut niciodată că aş fi mare profesionalist şi nici poet. Aş vrea să îmi arăţi unde m-am lăudat eu cu aşa ceva. Nu am făcut decît să muncesc (cam pe brînci) dar de plăcere pentru chestia asta care se numeşte Hermeneia. A fost un pariu cu mine. Tu eşti absolut pe dinafara acestui lucru. Şi dacă nu îl apreciezi e ok pentru mine.
Abia acum observ cum te contrazici:
La început scrii: "... cred că te străduiești să faci ceva bun și asta e de apreciat, just."
şi apoi la sfîrşit spui:
"... Hermeneia nu este doar un site făcut pe genunchi, ci este un site făcut fără respectul cuvenit celor care postează aici".
„neştiind că ultimii mei dolari
i-am dat ţigăncii care vindea linguri de lemn
în piaţa Victoriei”
o pata de culoare in poem, un...exotism autohton printre atatea locuri exotice amintite in versurile tale. mie mi s-a parut interesant, un pic de ironie, colaje de imagini...postmodern.
Cozane, frazele de genul "cum am aruncat momeala, cum a si muscat din ea/ Si-mi dai cu palmuta la funduletul cu buline?" + comentarii-băscălie permiteţi-le cu apropiaţii tăi, apoi vino şi-mi oferă lecţii de respect. Eşti la pescuit, să arunci momeală? Sau la ce te aştepţi când semeni furtună? La pâine şi sare doar pentru că sunt editor? Şi n-am înţeles, dacă sunt editor, nu am dreptul să fiu şi user în acelaşi timp?! Atât de obtuz eşti în raţionament? Te rog să fii "suptil" cu cu cei de calibrul tău. Eu percep comision.
Andu, nu te supara, frate si lasa familia lui Virgil in pace. Poti sa ii faci lui Virgil ce vrei tu pe poza, dar nu e corect sa te legi de familia lui si a nimanui de aici si de nicaieri!
mestere, hai si lamureste povestea asta:) despre mine era vb in propunerea "poti s-o pui pe blog"? nu de alta, dar nu m-ar incurca sa o pun pe blog, cu numele tau, logic! daca era pentru Naan Lea... scuze!
P.S. sper ca l-ai ales pe Obama, altfel ai fi dezamagit la ora asta:)
interesant. mi se întîmplă foarte rar asta. textul nu mi se pare neaparat nemaipomenit. dar ideea este extraordinară. şi ca să mă explic, mie mi-a plăcut în mod deosebit ultima strofă. spre deosebire de primele două transmite poezie fără să fie nevoită să apeleze la artificii metaforice.
un poem frumos, linistit. un balans reusit intre prima si a doua strofa. începutul parca scartaie un pic, in prima strofa, cred ca poti umbla la repetitia cuvintelor inspre, dinspre etc. finalul bun, in opinia mea. per total, un text pe care mi-a facut placere sa-l citesc. ti-a iesit detasarea si sentimentul.
/ coditele prinse strans pana la zambet/ :) frumos
să zic că așteptam un poem de la damatahale și acesta nu m-a dezamgit, ba dimpotrivă.
să spun că mi-a plăcut, ar fi prreaaa muuult?
ba chiar mi-a plăcut fato
la ce aș renunța
- intro-ul cu upanishadele, zău cine naiba le-a citit până la capăt? (nici măcar eu, că m-au obosit vedele)
- și vânatul de cuvânt că prea e calc de dylan... știu că asta înseamnă că tocmai finalul e ratat, dar ce să-i faci? nu sună bine acolo vânatul de cuvânt crede-mă, mai bine scrie direct vânare de vânt că e mai ok...
Te rog să mă crezi că nu merge să vii acum iunie 2010 cu vânare de cuvânt...
Drag,
Andu
clișeele sunt detectabile în două situații: în cazul poeziei de începător, în care rezonanța metaforică a modelelor își exercită încă paternitatea agresivă asupra inabilului mânuitor de vers. el nu are puterea de a-și desprinde discursul de didactica proapăt asimilată. așa că reproduce, inconștient, paradigma. cea de-a doua situație este, surprinzător, poezia eșuată – profesionist! – în manierism. efortul de a inventa la nesfârșit expresii noi, duce la un tip de clișeu... negativ, un fel de încercare perpetuă de a evita deja-vu-ul prin debanalizare și reinvestire a noțiunii comune cu o falsă mască lirică. și atunci,- pe sens negativ, cum spuneam - e detectabil clișeul, chiar dacă haina lui pare stilată. în cazul de mai sus, însă, poema nu cred că poate fi încadrabilă în nici una din situații. textul trece abil pe lîngă clișee, creând un tip de scenariu care ia în stăpânire atmosfera și o valorifică liric printr-un foarte lejer discurs despre grație. detectăm aici, în egală măsură, o feminitate pură, incitantă, cât și un fel de copilărire, ca în jocurile idilice ale „batistei parfumate”. scenariul creat, de o juvenilitate încântătoare, reușeșește să evite, foarte elegant, epitetul comun, clișeul banalizat al retoricii erotice mărunte. nu e „dulce” textul. e grațios. eteric. ființa care oficiază este evanescentă – s-a amestecat cu spectrul luminii. e coloră, într-o transparență serafică...
pur si simplu pentru zilele care sînt în plus si pentru vorbești cu oameni care nu există si pentru și ți se face greață de concluzii / ți se face greață să ai dreptate si pentru tot restul
frumos este felul în care cuvântul, înconjurat de alte cuvinte, împărțit, despărțit, capătă valențe multiple, chiar nebănuite. întregul poem este, de fapt, un astfel de cuvânt.
Asa e trecerea... Cu tacere, cu privire in gol, cu maini eliberate de orice truda. Mi-a placut poemul de la prima lectura. Are o anume stare, o anume tacere.
Despre partile frumoase si despre cele ce se mai pot lucra s-a spus deja. O mica sugestie pentru cuvantul "tacerea" de la inceput: crezi ca ar merge mai bine un sinonim cum ar fi "mutenia", "amortirea"... sau poate chiar "moartea"?
Cred ca "libertate" din penultimul vers este unul din cuvintele cheie, motiv pentru care nu mai sugerez eliminarea ultimelor doua versuri asa cum intentionasem ceva mai devreme.
Pe scurt: lirism profund, detasare, expresivitate.
Bună ziua, d-le Cristea! Mă întreb dacă m-am exprimat eu greşit ori v-aţi grăbit d-voastră să mă urecheaţi, neînţelegând că, de fapt, avem puncte de vedere comune. Reiau ce am spus:
"Any wey, nu în toate cazurile se scrie legat (în treacă fie spus, aici: "nici unul, nici altul", chiar şi după mofturile academiei (desi logică e destulă, zic eu), "nici unul" se scrie dezlegat. Etc şamede." - aşadar, am spus "chiar şi după mofturile academiei "nici unul, nici altul" se scrie dezlegat. Chiar şi după mofturile academiei, nu "în ciuda mofturilor academiei". Poate că peiorativul "mofturile" v-a dus în eroare... Mie im se pare c-am fost destul de clar.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Textul... e mai bine scris ca de obicei.
pentru textul : închisoare de săpun defoarte mult, Iulia!
pentru textul : spațiu deUn poem reușit, un poem întreg, rotund. Ai ceva typos ("nicăieri"). Ar mai fi de lucrat aici: "amestec amintiri din plete rebele", "patimi cernute, gânduri aprinse" și "care cerne nea proaspată". Rețin, pe termen lung, versul " Doctore să aduni toate cuvintele și să mi le strecori sub piele cu o seringă invizibilă".
pentru textul : Boli acute fara leac deCred, ca versurile cu pricina sunt un ecou al unui haiku scris de Laura Vaceanu, cu multi ani in urma, Oricum imi place si haikuul Crsitinei.Eu m-am gandit la evenimentele din Ucraina.
pentru textul : Depărtate ecouri deVoi schimba.
Multumesc pentru bunele intentii.
este doar o nevoie vitală de a fi iubit și de a iubi, de a fi în sfârșit în propria ta viață în propriul tău cântec: "nevoia asta aproape de sevraj de a face dragoste cu tine să te simt în stomac în git în tîmple să te simt pocnind ca o fereastră deschisă nevoia de a spăla vase cu tine de a nu spune nimic ori de a spune doar fleacuri" puțin cam pesimist finalul deși rotund stilistic vorbind: "ceva numai al tăul și totuși să nu-mi iasă nimic de parcă limba ar fi un depou în care cuvintele trag peste noapte" unul din poemele tale de căpătâi. reușit.
pentru textul : nevoi speciale deAdriane, când scrii așa, mie îmi pari atât de obtuz încât legile geometriei se încruntă și te declară un zoombie. Și îți spun sincer că mă recunosc învins. Învins de tine, de poziția ta de putere și de obrăznicia ta teribilă caracteristică unei generații ne-educate cumsecuvine dar care se află la putere și căreia ar trebui să ne supunem.
pentru textul : Pilda omului care a tăcut deCum eu nu am nicidecum chef de așa ceva nu-mi rămâne decât să spun la revedere acestui site unde tu ești editor, site în care am crezut ani buni înainte ca tu să-ți faci poluțiile pe aici cum vrea mâna ta.
Iar ție Virgile îți doresc succes cu Hermeneia și te asigur că de mine nu vei mai auzi pe aici.
Daniel, poți trimite cererea la adresa de email la office AT hermeneia.com. Așa se procedează aici. În rest, mulțumim pentru vocabularul de mahala cu care ne gratulezi. Probabil că fiecare dă de unde are. Iar de unde nu are nu i se poate cere. Nu știu cine este Chirvasiu Ciprian și nici nu cred că mă interesează deocamdată. Dar dacă tu simți nevoia să fluturi un nume cu scopul de a-ți consolida o anumită imagine de sine, lucrul acesta este în cel mai bun caz un comportament patetic. Ai făcut însă și o acuzație, gravă zic eu, prin expresia „pupincurismul gasit aici”. Ești bun să ne arăți și unde și cum ai găsit sau văzut asta aici? Nu de alta, dar ori este adevărat și noi va trebui să corectăm, ori nu este adevărat iar tu ai o propensiune spre minciună. Aștept.
pentru textul : prăbuşire deMulțumesc pentru încurajări. Facem ce putem. Un pas înspre Poesis și poate ea va face zece spre noi. Sper să iasă bine.
pentru textul : ”Serile artgotice” de la Sibiu deMie mi-a plăcut schimbarea de ton. Și am impresia că pe undeva te-ai și amuzat, tocmai în ciuda lehamitei... pe la jumătate, poezia mi se pare "fracturată" :-) De fapt, strofa a patra mi-a plăcut, culmea, în schimb nu știu dacă următoarea e necesară... parcă e acolo un gol cumva, și n-ai pus nici o punte. Eu aș fi de părere că, din contră, dacă stai nemișcat timp de 12 secunde, s-ar putea să constați că nici măcar timpul nu a trecut. Dar, desigur, nu mă apuc acum să dau cu dalta, s-ar putea să mă trezesc cu toate zidurile făcute zob când mi-ar fi lumea mai dragă. Asta ca să nu mai spun că nu te-ai putut abține tu să nu păcălești până la urmă douămiismul, mai ales în ultima strofă. Elemente esențiale: scaunul, inelarul și cercul.
pentru textul : 12'' deBobadil, ai tu talentul ăsta special de a mă amuza chiar şi cînd zilele sînt blue. Chestia cu a face "textele invizibile pe perioada suspendării" e cea mai bună glumă pe care am auzit-o în ultima vreme (în româneşte). Sau cum se spune în lb. engleză, e un caz tipic de ID10T. N-am auzit de nici un forum sau comunitate online care să practice aşa ceva. Ceva ce este absolut "insane". Ca şi cum după ce că unul abuzează de un site drept recompensă să mai poată să te şi chinuie cu sonfigurări şi para-configurări pe care să le tot actualizezi numai ca să nu se supere musiu. Hai să fim serioşi, logica ta e de-andoaselea. În orice caz, dacă un membru suspendat vrea să plece de tot poate să îmi spună şi le ştergem fără problemă. Dar definitiv. Nu cred că are nimeni nici timp şi nici chef să se joace de-a vizibil-invizibil numai aşa de amoru' artei.
În ce priveşte textele pe care le-ai găsit făcute vizibile îmi cer scuze. În orice caz, probabil că e de preferat să fie aşa decît să pierzi texte definitiv. A şterge e uşor, a recupera ce ai şters nu e totdeauna simplu sau posibil. Eu am anunţat că vor mai fi probleme şi m-am oferit să le rezolv în măsura timpului disponibil. Iar dacă tu consideri că Hermeneia este "un site făcut fără respectul cuvenit celor care postează aici (autorilor) și care sunt tratați ca și cum li s-ar face un favor prin această hai să o numim publicare", mă întreb de ce nu pleci? Definitv? Că doar nu eşti masochist ca să îţi placă să fii tratat fără respect de mine, nu?. Există un buton cu care îţi poţi şterge contul. Îmi trimiţi un email şi mă anunţi că vrei să îţi şterg textele şi gata. Te asigur că o fac în două minute. Mingea e la tine dragul meu. Dar dacă nu faci decît să verşi lacrimi de crocodil şi să te plîngi pe la colţuri aruncînd acuzaţii de trei lei, pe bune că nu mai impresionezi pe nimeni.
Faptul că pe tine nu te impresionează modestia mea mă lasă absolut rece. Te asigur. Nu am pretins absolut niciodată că aş fi mare profesionalist şi nici poet. Aş vrea să îmi arăţi unde m-am lăudat eu cu aşa ceva. Nu am făcut decît să muncesc (cam pe brînci) dar de plăcere pentru chestia asta care se numeşte Hermeneia. A fost un pariu cu mine. Tu eşti absolut pe dinafara acestui lucru. Şi dacă nu îl apreciezi e ok pentru mine.
Abia acum observ cum te contrazici:
La început scrii: "... cred că te străduiești să faci ceva bun și asta e de apreciat, just."
şi apoi la sfîrşit spui:
"... Hermeneia nu este doar un site făcut pe genunchi, ci este un site făcut fără respectul cuvenit celor care postează aici".
Bobadile, las-o moartă că ai ameţit-o.
pentru textul : despre o femeie goală de„neştiind că ultimii mei dolari
i-am dat ţigăncii care vindea linguri de lemn
în piaţa Victoriei”
o pata de culoare in poem, un...exotism autohton printre atatea locuri exotice amintite in versurile tale. mie mi s-a parut interesant, un pic de ironie, colaje de imagini...postmodern.
pentru textul : despre un alt fel de dragoste de...la "scrâjnetul"!
pentru textul : Nocturnă II deCozane, frazele de genul "cum am aruncat momeala, cum a si muscat din ea/ Si-mi dai cu palmuta la funduletul cu buline?" + comentarii-băscălie permiteţi-le cu apropiaţii tăi, apoi vino şi-mi oferă lecţii de respect. Eşti la pescuit, să arunci momeală? Sau la ce te aştepţi când semeni furtună? La pâine şi sare doar pentru că sunt editor? Şi n-am înţeles, dacă sunt editor, nu am dreptul să fiu şi user în acelaşi timp?! Atât de obtuz eşti în raţionament? Te rog să fii "suptil" cu cu cei de calibrul tău. Eu percep comision.
pentru textul : Întoarcerea la lucrurile mici deSe pare că este un club privind păpușile cărora unii "Le scot ochii cu o șurubelniță de jucărie" ...
pentru textul : Păpușile plâng deAndu, nu te supara, frate si lasa familia lui Virgil in pace. Poti sa ii faci lui Virgil ce vrei tu pe poza, dar nu e corect sa te legi de familia lui si a nimanui de aici si de nicaieri!
pentru textul : login demestere, hai si lamureste povestea asta:) despre mine era vb in propunerea "poti s-o pui pe blog"? nu de alta, dar nu m-ar incurca sa o pun pe blog, cu numele tau, logic! daca era pentru Naan Lea... scuze!
P.S. sper ca l-ai ales pe Obama, altfel ai fi dezamagit la ora asta:)
pentru textul : dincolo de iluzie deinteresant. mi se întîmplă foarte rar asta. textul nu mi se pare neaparat nemaipomenit. dar ideea este extraordinară. şi ca să mă explic, mie mi-a plăcut în mod deosebit ultima strofă. spre deosebire de primele două transmite poezie fără să fie nevoită să apeleze la artificii metaforice.
pentru textul : Frustrare deCalin, nicicand nu am afirmat ca as fi vreun connaisseur.
pentru textul : Cosmologia: ultima fenomenologie a procesului creaţiei literare deatat a putut inspiratia mea sa duca intr-un moment.
ce te deranjeaza in plus, fata de asta?
De data asta ai brodit-o.
pentru textul : întrepătrunderi deun poem frumos, linistit. un balans reusit intre prima si a doua strofa. începutul parca scartaie un pic, in prima strofa, cred ca poti umbla la repetitia cuvintelor inspre, dinspre etc. finalul bun, in opinia mea. per total, un text pe care mi-a facut placere sa-l citesc. ti-a iesit detasarea si sentimentul.
pentru textul : grafia cuvântului capăt de/ coditele prinse strans pana la zambet/ :) frumos
să zic că așteptam un poem de la damatahale și acesta nu m-a dezamgit, ba dimpotrivă.
pentru textul : de unde cuvântul nu poate ajunge desă spun că mi-a plăcut, ar fi prreaaa muuult?
ba chiar mi-a plăcut fato
la ce aș renunța
- intro-ul cu upanishadele, zău cine naiba le-a citit până la capăt? (nici măcar eu, că m-au obosit vedele)
- și vânatul de cuvânt că prea e calc de dylan... știu că asta înseamnă că tocmai finalul e ratat, dar ce să-i faci? nu sună bine acolo vânatul de cuvânt crede-mă, mai bine scrie direct vânare de vânt că e mai ok...
Te rog să mă crezi că nu merge să vii acum iunie 2010 cu vânare de cuvânt...
Drag,
Andu
foarte,foarte talentat
pentru textul : pe marginea patului nu cresc poezii decu respect
clișeele sunt detectabile în două situații: în cazul poeziei de începător, în care rezonanța metaforică a modelelor își exercită încă paternitatea agresivă asupra inabilului mânuitor de vers. el nu are puterea de a-și desprinde discursul de didactica proapăt asimilată. așa că reproduce, inconștient, paradigma. cea de-a doua situație este, surprinzător, poezia eșuată – profesionist! – în manierism. efortul de a inventa la nesfârșit expresii noi, duce la un tip de clișeu... negativ, un fel de încercare perpetuă de a evita deja-vu-ul prin debanalizare și reinvestire a noțiunii comune cu o falsă mască lirică. și atunci,- pe sens negativ, cum spuneam - e detectabil clișeul, chiar dacă haina lui pare stilată. în cazul de mai sus, însă, poema nu cred că poate fi încadrabilă în nici una din situații. textul trece abil pe lîngă clișee, creând un tip de scenariu care ia în stăpânire atmosfera și o valorifică liric printr-un foarte lejer discurs despre grație. detectăm aici, în egală măsură, o feminitate pură, incitantă, cât și un fel de copilărire, ca în jocurile idilice ale „batistei parfumate”. scenariul creat, de o juvenilitate încântătoare, reușeșește să evite, foarte elegant, epitetul comun, clișeul banalizat al retoricii erotice mărunte. nu e „dulce” textul. e grațios. eteric. ființa care oficiază este evanescentă – s-a amestecat cu spectrul luminii. e coloră, într-o transparență serafică...
pentru textul : Sub Acoperire dealma, stare autentica nu exista. cat despre ritm - nu e decat o lepadare a pielii, depinde de exercitiu...
pentru textul : Duminica tuturor semnelor depur si simplu pentru zilele care sînt în plus si pentru vorbești cu oameni care nu există si pentru și ți se face greață de concluzii / ți se face greață să ai dreptate si pentru tot restul
pentru textul : aleph sau prima teorie a incompatibilității defrumos este felul în care cuvântul, înconjurat de alte cuvinte, împărțit, despărțit, capătă valențe multiple, chiar nebănuite. întregul poem este, de fapt, un astfel de cuvânt.
pentru textul : abataj pentru un casanova profan derevin cu întârziere pentru o necesară corectură: imaginație.
pentru textul : pluta îngerilor dea văzut cineva dintre voi filmul „The Taqwacores”?
pentru textul : punk bach deAsa e trecerea... Cu tacere, cu privire in gol, cu maini eliberate de orice truda. Mi-a placut poemul de la prima lectura. Are o anume stare, o anume tacere.
Despre partile frumoase si despre cele ce se mai pot lucra s-a spus deja. O mica sugestie pentru cuvantul "tacerea" de la inceput: crezi ca ar merge mai bine un sinonim cum ar fi "mutenia", "amortirea"... sau poate chiar "moartea"?
Cred ca "libertate" din penultimul vers este unul din cuvintele cheie, motiv pentru care nu mai sugerez eliminarea ultimelor doua versuri asa cum intentionasem ceva mai devreme.
Pe scurt: lirism profund, detasare, expresivitate.
pentru textul : în ziua cînd a trecut deBună ziua, d-le Cristea! Mă întreb dacă m-am exprimat eu greşit ori v-aţi grăbit d-voastră să mă urecheaţi, neînţelegând că, de fapt, avem puncte de vedere comune. Reiau ce am spus:
"Any wey, nu în toate cazurile se scrie legat (în treacă fie spus, aici: "nici unul, nici altul", chiar şi după mofturile academiei (desi logică e destulă, zic eu), "nici unul" se scrie dezlegat. Etc şamede." - aşadar, am spus "chiar şi după mofturile academiei "nici unul, nici altul" se scrie dezlegat. Chiar şi după mofturile academiei, nu "în ciuda mofturilor academiei". Poate că peiorativul "mofturile" v-a dus în eroare... Mie im se pare c-am fost destul de clar.
O zi bună!
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - VIII – dePagini