mie din contră, prima mi se pare mai fără drojdie. dar e inutil să vorbim despre prima și a doua jumătate, textul este indivizibil. cel puțin așa l-am frământat și l-am copt eu, să nu poată fi rupt în bucăți. e posibil că sunt eu un brutar ne-îndemânatic, totuși. thanks anyway for the comment.
Draga Oriana, spatiul comentariilor este destinat cu precadere discutiilor asupra textului si mai putin comunicarilor cu caracter personal. Sper ca iti vei gasi timp sa te apleci si asupra poeziei postate aici.
Ce poem frumos si curgator. Asa mi se pare mie. Singurul lucru putin fortat mi se pare curcubeul de morfina, as reformula cumva ideea.
Si cred ca ar face mai bine poemului ca mana sa nu fie uscativa, poate un alt adjectiv. Pentru cursivitate si emotie bland stapanita, impreuna cu un final foarte frumos, o penita. Seara frumoasa!
Domnule Titarenco,
Am primit un e-mail de la dna Ana Rusu din Cluj, care tot incearca sa va contacteze in legatura cu Editura Grinta. N-o cunosc pe doamna, am inteles ca e scriitoare. Probabil a gasit adresa mea pe hermeneia si m-a rugat s-o ajut. Aleg aceasta modalitate, comunicandu-va adresa de e-mail pe care mi-a scris: [email protected]
Despre peniţe - numai de bine. Si o penită (deocamdata virtuala).
Da, Luv, am un defect teribil. Scriu așa cum sunt, așa cum simt, așa cum trăiesc, așa cum mă cunosc, așa cum văd lumea. Evoluând, autodepășindu-mă pe cât e posibil, încerc mereu să fie posibil. Aici ai desprins ceva ce doar un cititor fidel desprinde: cum pot lua forma celuilalt, dar să îmi păstrez esența. Și să o metamorfozez. Mulțumesc, Luv, pentru cum îmi simți cuvintele și cum le înalți.
în mod normal aș fi trimis textul acesta în șantier. este foarte slab și plin de clișee. dar nu am făcut-o pentru două versuri, singurele care merită atenție:
„când întunericul
se ascunde-n pâine”
mi s-a spus: scrie ce vezi!
și iată:
bobadil cu fes pe cap/ șchiopăta-ntr-un singur șlap/ noaptea spre o fundătură/ (ce să facem viața-i dură)
scuze pt. offtopic Adriana! voința divină...
eram copii desenam o stradă închipuită ne îndesam buzunarele cu fluturi apoi mergeam cu trenul, soarele se multiplica în ferestre intr-un fel, iubirea era o schimbare de registru era martie ei se repezeau să îmbrace desenând pe asfalt arcuirea odinioară visam aceleași lucruri ne prefaceam în continuare tu coborai eu iți întindeam mâna Atat am retinut din textul de mai sus. Cat timp iti ia sa incerci sa scrii altfel, adica sa reduci contextualitatea si sa fac poezia valabila pentru oricine? O ora, o viata? Gandeste-te ca poate nebuna [adica eu] are dreptate.
Un poem ca o secvenţă dintr-un film de dragoste rusesc, mi-a plăcut de la primul vers şi nu am găsit niciun cuvânt care să nu fie la locul lui, în afară de pisicile pe care trebuia să le pui în acelaşi vers cu câinii, pentru a păstra ritmul interior. Remarc şi ultimele două versuri:
"ceea ce noi numim iubire este mai degrabă
o deznădjduită imuabilă mirare"
cu o inedită definiţie a iubirii.
Poemul mi-a amintit de vremurile şi stilul de poezie din anii trecuţi. Panta rhei. Dar mereu vremurile trecute sunt mai bune decât prezentul.
Marina, nu știu unde vezi tu automulțumire, eu nu am vorbit niciodată de așa ceva. Cred că dimpotrivă... Dar, ceea ce spuneai tu este o părere... Mulțumesc de atenție.
am înlocuit "bunica mea" cu "bunica". "tiugă" este un dovlecel care se pune la uscat, se taie și se face un pahar cu care se bea apă la țară. are o formă foarte frumoasă și este de diferite mărimi. știu că versurile pe care tu le-ai selectat sunt oarecum neclare. poate că ar fi mai bine dacă aș scrie o proză scurtă despre "slobozirea apelor". tot la țară, este un obicei, când moare cineva, se merge la un râu și un copil trebuie să fie martor la "slobozirea apelor", un fel de pomană. copilul, martor fiind este întrebat: "ești martor la slobozirea apelor, pentru X?...". apoi, bea apă dintr-o tiugă, se pune o lumânare în ea și i se dă drumul pe apă. am să reeditez textul, știu la ce te referi. nici mie nu îmi place cum se "leagă" în strofa a 2-a. mulțumesc. Madim
Sunt versuri cioplite cu migală și pricepere în lumina inimii așa cum ne cioplim din timp în timp nostalgiile. "A fost a mea ideea de a-mi ciopli sufletului ușă..." Îmi amintește de un Poet, mai spui trecând pe aici.
ptr ca as dori sa inteleg acest poem, ptr ca as dori sa inteleg poezia ta, te rog sa arati, nu in sensul cheilor mele de lectura, ci asa cum vei binevoi sa raspunzi cererii mele, -simplu- despre ce este vorba in acest poem multumesc anticipat
"cred că dacă aș sta imobilă pe raft aș avea mai mult timp să fiu homo sapiens sapiens. " titlul, anura sapiens sapiens, e un colaj de denumiri, caci Anura sunt denumite broscutele, iar sapiens sapiens-ei bine, cred ca stiti cu totii de unde provine. ma gandeam ca este descifrabil... mi-ati putea sugera o posibila reformulare/cizelare a poeziei? claritatea si finetea se dezvolta prin critici si sugestii :)
"Câţiva angajaţi ai primăriei curăţau faleza de frunzele căzute pe jos." - cam pleonastică exprimarea.
Da, până acum, îmi pare un text bine condus (am mai observat una sau două probleme de topică (una ar fi asta - "Mă aflam într-o antiteză totală cu sportivul care tocmai trecea pe lângă geamul maşinii atunci"), o mână destul de sigură, care pune preţ (şi) pe atmosferă.
Am să-mi fac timp să citesc toată povestea şi voi interveni, sper, cu unele concluzii.
ciudat finalul; contextualizeaza intr-un mod care parca se vrea "generic". un text pe care nu prea stii cum sa il iei. pe de alta parte am tot vazut texte din acestea cu femei care se autoflageleaza. (ca sint urite, batute de soarta, abandonate, abatute, etc). probabil ca ar trebui sa se scrie nu despre asta ci mai degraba din cauza asta.
Mulţumesc Adriana. Şi mie îmi plac primul şi ultimul şi pentru faptul că au fost apreciate, dar în forma lor în engleză, în Japonia. Oricum nu sunt mari deosebiri faţă de celelalte. Dau ca exemplu varianta iniţială în engleză pentru primul (pe care am adaptat-o, scriu şi în engleză şi în română) :
spring thaw
my right glove lost
in the subway
dezgheţ de primăvară
mănuşa mea dreaptă pierdută
în metrou
În forma aceasta ar fi fost inacceptabil în română. Am încercat să găsesc o variantă cât mai bună.
Tendinţa în haiku modern în engleză este de a diminua numărul silabelor sub 17 şi de aceea e mai uşor câteodată de exprimat mai mult în engleză decât în română sau franceză de exemplu, fiindcă engleza concentrează mult în silabe puţine.
poemul pare a avea două părți și două mesaje. prima parte se constituie într-o explicare a primelor trei rânduri care alcătuiesc o definiție a iubirii fantastic de frumoasă. îmi permit să rescriu aici aceste rânduri: "există un simț al onoarei ce însoțește iubirea /dacă nu suntem capabili să o ridicăm cu ambele mâini ca pe o sabie/e bine să nu înceapă lupta." versurile următoare sunt pline de fantasme literare ca: "azi mi-au extirpat din rinichiul drept un om". "niciodată nu am iubit atât de mult stropul de vin/din arcul cu săgeți", "noaptea își ia rămas bun de la mine ca o mamă căreia/îi pleacă fiul", "se vor deschide rănile ca o carte". partea a doua, datorită titlului, face referire la femeia compartă cu o armă medievală, ce strălucește prin mânuirea luptătorului, dar și prin cele două tăișuri ce le poartă. apreciez novatoarea idee de a vedea în femeie atât acuratețea ce o definește cât și faptul că valorea ei crește și este pusă în evidență de cel care o iubește/o posedă. pentru aceasta acord cu bucurie și plăcere, deși este prea puțin, o peniță literară. femeia sabie!!! cu sinceră prețuire, mircea.
Interesant scenariul, are si un pic de regie in el. Proza nu e, dar e nice... Poate te hotarasti la un moment dat (nu-i graba inca) ce si cum vrei sa scrii. Ca strutzocamile scriu multi. Te mai citesc, Andu
Iti sta bine jucandu-te mai Dorine... numai ca nu poti fugi de tine nici chiar astfel... un text mult prea profund chiar decat a voit autorul sa fie... ceea ce este intr-adevar de remarcat in acest text este reprezentat de modul in care autorul spune povestea in limbaj comun dar care musteste de simbolistica... next level ? :)
un inceput ezitant cu o rima involuntara, spun eu mări/întrebări. cit ajut repetitia "turme" nu sint convinsa. sfarsitul este mult mai sugestiv, nu stiu cit de lucrat, dar expresiv: "nu mai este vreme de înflorit duminici ziua de mâine va veni cu o ninsoare mai devorată de tristețe decât un clopot în amurg" aproape rotunda in metafore.
Mai Boba, nu te-ai prins deloc. Japonezii nu mai scriu (si, probabil, ca nici nu mai citesc) haiku-uri. Ei au devenit occidentali. In schimb noi, occidentalii, da (scriem si citim cum zisei ca le cheama, intr-o veselie). Fara sa devenim (inca) japonezi.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
parodie...dupa care text?
pentru textul : NolamnotHamlet demie din contră, prima mi se pare mai fără drojdie. dar e inutil să vorbim despre prima și a doua jumătate, textul este indivizibil. cel puțin așa l-am frământat și l-am copt eu, să nu poată fi rupt în bucăți. e posibil că sunt eu un brutar ne-îndemânatic, totuși. thanks anyway for the comment.
pentru textul : house of the hanged man deDraga Oriana, spatiul comentariilor este destinat cu precadere discutiilor asupra textului si mai putin comunicarilor cu caracter personal. Sper ca iti vei gasi timp sa te apleci si asupra poeziei postate aici.
pentru textul : S-au despărțit, marea de nisip deCe poem frumos si curgator. Asa mi se pare mie. Singurul lucru putin fortat mi se pare curcubeul de morfina, as reformula cumva ideea.
pentru textul : risipă de nori deSi cred ca ar face mai bine poemului ca mana sa nu fie uscativa, poate un alt adjectiv. Pentru cursivitate si emotie bland stapanita, impreuna cu un final foarte frumos, o penita. Seara frumoasa!
Domnule Titarenco,
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - VII – deAm primit un e-mail de la dna Ana Rusu din Cluj, care tot incearca sa va contacteze in legatura cu Editura Grinta. N-o cunosc pe doamna, am inteles ca e scriitoare. Probabil a gasit adresa mea pe hermeneia si m-a rugat s-o ajut. Aleg aceasta modalitate, comunicandu-va adresa de e-mail pe care mi-a scris: [email protected]
Despre peniţe - numai de bine. Si o penită (deocamdata virtuala).
Multumesc, Paul
pentru textul : despre ea, niciodată deinteleg ce vrei sa spui cu oprirea
dar deocamdata am nevoie de respiratia aceea.
mai tarziu, vom mai vedea...:)
Da, Luv, am un defect teribil. Scriu așa cum sunt, așa cum simt, așa cum trăiesc, așa cum mă cunosc, așa cum văd lumea. Evoluând, autodepășindu-mă pe cât e posibil, încerc mereu să fie posibil. Aici ai desprins ceva ce doar un cititor fidel desprinde: cum pot lua forma celuilalt, dar să îmi păstrez esența. Și să o metamorfozez. Mulțumesc, Luv, pentru cum îmi simți cuvintele și cum le înalți.
pentru textul : secret revelation deîn mod normal aș fi trimis textul acesta în șantier. este foarte slab și plin de clișee. dar nu am făcut-o pentru două versuri, singurele care merită atenție:
pentru textul : Protestul celor fără de noroc de„când întunericul
se ascunde-n pâine”
mi s-a spus: scrie ce vezi!
pentru textul : cină festivă deși iată:
bobadil cu fes pe cap/ șchiopăta-ntr-un singur șlap/ noaptea spre o fundătură/ (ce să facem viața-i dură)
scuze pt. offtopic Adriana! voința divină...
deci, ma trimiti pe ultima pagina. multumesc, doamne
pentru textul : coming soon deeram copii desenam o stradă închipuită ne îndesam buzunarele cu fluturi apoi mergeam cu trenul, soarele se multiplica în ferestre intr-un fel, iubirea era o schimbare de registru era martie ei se repezeau să îmbrace desenând pe asfalt arcuirea odinioară visam aceleași lucruri ne prefaceam în continuare tu coborai eu iți întindeam mâna Atat am retinut din textul de mai sus. Cat timp iti ia sa incerci sa scrii altfel, adica sa reduci contextualitatea si sa fac poezia valabila pentru oricine? O ora, o viata? Gandeste-te ca poate nebuna [adica eu] are dreptate.
pentru textul : cum să prinzi luna în zona 51 deScrijelea ceva mai adânc decât o boare în mine. Dacă doar atât am reușit să redau... e bine și așa. Sper să te fi îmbogățit nimicul ăsta sub soare :)
pentru textul : zmee și cretă deUn poem ca o secvenţă dintr-un film de dragoste rusesc, mi-a plăcut de la primul vers şi nu am găsit niciun cuvânt care să nu fie la locul lui, în afară de pisicile pe care trebuia să le pui în acelaşi vers cu câinii, pentru a păstra ritmul interior. Remarc şi ultimele două versuri:
"ceea ce noi numim iubire este mai degrabă
o deznădjduită imuabilă mirare"
cu o inedită definiţie a iubirii.
Poemul mi-a amintit de vremurile şi stilul de poezie din anii trecuţi. Panta rhei. Dar mereu vremurile trecute sunt mai bune decât prezentul.
pentru textul : neon fado deMarina, nu știu unde vezi tu automulțumire, eu nu am vorbit niciodată de așa ceva. Cred că dimpotrivă... Dar, ceea ce spuneai tu este o părere... Mulțumesc de atenție.
pentru textul : peisaj transcendent deam înlocuit "bunica mea" cu "bunica". "tiugă" este un dovlecel care se pune la uscat, se taie și se face un pahar cu care se bea apă la țară. are o formă foarte frumoasă și este de diferite mărimi. știu că versurile pe care tu le-ai selectat sunt oarecum neclare. poate că ar fi mai bine dacă aș scrie o proză scurtă despre "slobozirea apelor". tot la țară, este un obicei, când moare cineva, se merge la un râu și un copil trebuie să fie martor la "slobozirea apelor", un fel de pomană. copilul, martor fiind este întrebat: "ești martor la slobozirea apelor, pentru X?...". apoi, bea apă dintr-o tiugă, se pune o lumânare în ea și i se dă drumul pe apă. am să reeditez textul, știu la ce te referi. nici mie nu îmi place cum se "leagă" în strofa a 2-a. mulțumesc. Madim
pentru textul : O umbră în plus de...cred că titlul merită altceva sub el, dragă Ioana! sărbători frumoase! franc și colegial, paul
pentru textul : Dublul nu mă iubește! deSunt versuri cioplite cu migală și pricepere în lumina inimii așa cum ne cioplim din timp în timp nostalgiile. "A fost a mea ideea de a-mi ciopli sufletului ușă..." Îmi amintește de un Poet, mai spui trecând pe aici.
pentru textul : Rând dinspre Dumnezeu deptr ca as dori sa inteleg acest poem, ptr ca as dori sa inteleg poezia ta, te rog sa arati, nu in sensul cheilor mele de lectura, ci asa cum vei binevoi sa raspunzi cererii mele, -simplu- despre ce este vorba in acest poem multumesc anticipat
pentru textul : confesiune de"cred că dacă aș sta imobilă pe raft aș avea mai mult timp să fiu homo sapiens sapiens. " titlul, anura sapiens sapiens, e un colaj de denumiri, caci Anura sunt denumite broscutele, iar sapiens sapiens-ei bine, cred ca stiti cu totii de unde provine. ma gandeam ca este descifrabil... mi-ati putea sugera o posibila reformulare/cizelare a poeziei? claritatea si finetea se dezvolta prin critici si sugestii :)
pentru textul : anura sapiens sapiens de"Câţiva angajaţi ai primăriei curăţau faleza de frunzele căzute pe jos." - cam pleonastică exprimarea.
Da, până acum, îmi pare un text bine condus (am mai observat una sau două probleme de topică (una ar fi asta - "Mă aflam într-o antiteză totală cu sportivul care tocmai trecea pe lângă geamul maşinii atunci"), o mână destul de sigură, care pune preţ (şi) pe atmosferă.
Am să-mi fac timp să citesc toată povestea şi voi interveni, sper, cu unele concluzii.
pentru textul : noiembrie cu o voce pe fundal (1) deciudat finalul; contextualizeaza intr-un mod care parca se vrea "generic". un text pe care nu prea stii cum sa il iei. pe de alta parte am tot vazut texte din acestea cu femei care se autoflageleaza. (ca sint urite, batute de soarta, abandonate, abatute, etc). probabil ca ar trebui sa se scrie nu despre asta ci mai degraba din cauza asta.
pentru textul : autoportret într-un fund de pahar deMulţumesc Adriana. Şi mie îmi plac primul şi ultimul şi pentru faptul că au fost apreciate, dar în forma lor în engleză, în Japonia. Oricum nu sunt mari deosebiri faţă de celelalte. Dau ca exemplu varianta iniţială în engleză pentru primul (pe care am adaptat-o, scriu şi în engleză şi în română) :
spring thaw
my right glove lost
in the subway
dezgheţ de primăvară
mănuşa mea dreaptă pierdută
în metrou
În forma aceasta ar fi fost inacceptabil în română. Am încercat să găsesc o variantă cât mai bună.
pentru textul : Haiku deTendinţa în haiku modern în engleză este de a diminua numărul silabelor sub 17 şi de aceea e mai uşor câteodată de exprimat mai mult în engleză decât în română sau franceză de exemplu, fiindcă engleza concentrează mult în silabe puţine.
poemul pare a avea două părți și două mesaje. prima parte se constituie într-o explicare a primelor trei rânduri care alcătuiesc o definiție a iubirii fantastic de frumoasă. îmi permit să rescriu aici aceste rânduri: "există un simț al onoarei ce însoțește iubirea /dacă nu suntem capabili să o ridicăm cu ambele mâini ca pe o sabie/e bine să nu înceapă lupta." versurile următoare sunt pline de fantasme literare ca: "azi mi-au extirpat din rinichiul drept un om". "niciodată nu am iubit atât de mult stropul de vin/din arcul cu săgeți", "noaptea își ia rămas bun de la mine ca o mamă căreia/îi pleacă fiul", "se vor deschide rănile ca o carte". partea a doua, datorită titlului, face referire la femeia compartă cu o armă medievală, ce strălucește prin mânuirea luptătorului, dar și prin cele două tăișuri ce le poartă. apreciez novatoarea idee de a vedea în femeie atât acuratețea ce o definește cât și faptul că valorea ei crește și este pusă în evidență de cel care o iubește/o posedă. pentru aceasta acord cu bucurie și plăcere, deși este prea puțin, o peniță literară. femeia sabie!!! cu sinceră prețuire, mircea.
pentru textul : de vorbă cu o sabie deBine, nu mai omit versul acela p-ici pe colo mai strabate cate-o raza mai curata dintr-un Carmen Saeculare ce-l visai si eu odata Bobadil
pentru textul : diacritice sentimentale deInteresant scenariul, are si un pic de regie in el. Proza nu e, dar e nice... Poate te hotarasti la un moment dat (nu-i graba inca) ce si cum vrei sa scrii. Ca strutzocamile scriu multi. Te mai citesc, Andu
pentru textul : O zi din viața unui ucigaș deIti sta bine jucandu-te mai Dorine... numai ca nu poti fugi de tine nici chiar astfel... un text mult prea profund chiar decat a voit autorul sa fie... ceea ce este intr-adevar de remarcat in acest text este reprezentat de modul in care autorul spune povestea in limbaj comun dar care musteste de simbolistica... next level ? :)
pentru textul : livadă de piersici, cu botoșei albi deioi, diha, si asa zici ca?:) Mercic!
pentru textul : scurt îndemn la cine știe ce deun inceput ezitant cu o rima involuntara, spun eu mări/întrebări. cit ajut repetitia "turme" nu sint convinsa. sfarsitul este mult mai sugestiv, nu stiu cit de lucrat, dar expresiv: "nu mai este vreme de înflorit duminici ziua de mâine va veni cu o ninsoare mai devorată de tristețe decât un clopot în amurg" aproape rotunda in metafore.
pentru textul : ziua de mâine deMai Boba, nu te-ai prins deloc. Japonezii nu mai scriu (si, probabil, ca nici nu mai citesc) haiku-uri. Ei au devenit occidentali. In schimb noi, occidentalii, da (scriem si citim cum zisei ca le cheama, intr-o veselie). Fara sa devenim (inca) japonezi.
pentru textul : Lunatice deFelicitări pentru cartea ta care va fi prezentată şi mult succes în activitatea literară. Cu prietenie, Ioan.
pentru textul : Lansare de carte dePagini