felicitari Marlena Braester pentru "La lumière et ses ombres"! este o onoare sa te cunosc! din pacate, in aglomeratia aceea de la Marché de la Poésie nu ne-am vazut...si regret. poate fi anuntata cartea ta si aici?
Ba nu Marian, eu nu te ignor, eu te urmaresc si te voi urmari in continuare cata vreme ne vom mai intampla impreuna in acest spatiu virtual... si voi fi foarte fericit sa citesc si ceva pe gustul meu in pagina ta, nu doar compendii de lingvistica si parodii de doi lei. Asta nu inseamna ca eu sunt "maria sa Andu"... Doamne fereste Mariane! dar sunt un om simtitor, te asigur ca nu am ajuns la 44 de ani trecand prin viata ca gasca prin apa. Daca asta are vreo insemnatate pentru tine sau nu, stiu si eu? Voi incerca insa pe viitor sa obiectivez mai mult, dar nu pot depasi emotia, te rog sa ma intelegi. Pentru mine poezia este insasi EMOTIA. daca ea lipseste, atunci si poezia lipseste. La re-citire, Bobadil.
"încrederea în cioate
mi-o dă căderea în gol" - pe lângă că mie nu-mi spune nimic, sună şi aiurea. " Încrederea în cioate" poate fi totul şi nimic, nu ştiu ce şi cum să interpretez. Nici contextual, nici particular.
M-aş mai gândi şi la "sufletul şchiop şi orb", stii tu de ce.
În rest, mi-amintesc că am citit la tine texte bune...
Multumesc pentru apreciere, Virgil. Mda, Carpe Diem, ca titlu, e ultra-fumat, cum bine spunea si o colega de site mai sus, dar eu, eu nu l-am folosit niciodata pina acum [blush!] si am vrut sa am si eu un ‘seize the day’ moment. Buba e un cuvint de care ne lovim cind ne lovim si cum dinspre copilarie spre acum trecem podul zilnic m-am gindit sa il folosesc fara retinere.
Finalul - ludic, aiurea sau nu - mascheaza poate adevaratul final al poemului. Sau nu? :p
Andu, nu stiu daca tu ai scris comentariul, presupun ca tu – cu speranta ca sindromul carpal-tunnel nu este agresiv in cazul tau (desi scrierea repetitiva a aceluiasi gen de comentarii are un prognostic defavorabil dpdv literar). Nu am stiut ca ti-a fost contraindicata ascultarea de poezii recitate in public, pe internet (ah, naughty girl!).
Nevertheless, noi, cei din studioul din Greenwich iti multumim pentru feedback: este nevoie de curaj, vointa si demnitate in a-ti prezenta simptomatica PRSD (post-recitare stress disorder) colegilor de pe Hermeneia, deci, bravo, insa manifestarile de mai sus trebuie luate in serios, Andu!. Ma alatur deci tuturor si iti doresc un sincer: ‘Get well soon!’
Silvia – m-am emotionat rau nu pentru ca noi nu am mai vorbit la telefon ci pentru ca sincer mi-a facut placere sa ma recit si daca aceste cuvinte – scrise, rostite – au atins pe cel putin inca ‘un’ cineva din anturajul poetic inseamna ca a-ti da armura jos in fata colegilor de hobby, un risc asumat dealtfel, nu e un exercitiu inutil de practicare a vulnerabilitatii.
Da, finalul - desi mie imi place asa, ciufulit cum e, inca nu-l pot definitiva – posibil e inca in stare de miscare browniana.
Marlena, nu vreau sa ma lansez intr-o polemica lingvistica, dar exprimarea "s-au despartit marea de nisip" mi se pare incorecta, chiar si poetic vorbind... Poemul este frumos construit, insa nu mai este de actualitate, nu ca as fi acel cautator de senzatii "noi" in poezie, dar nu imi place sa citesc de prea multe ori acelasi lucru spus in atatea feluri. Cred ca un efort liric ar merita facut si in alta directie, chiar daca ar fi doar un experiment, ar improspata macar ceva din aceasta deja obscura si ultra-uzitata alegorie. Bobadil.
Textul e un amestec de stiluri din care cu greu pot descâlci ceva asemănător cu o poezie. Neologisme, nume, arhaisme, parcă e deja prea mult. Titlul nu mi se pare captivant, ci din contra. Dacă am ceva de bine de spus? "această plăsmuire a verii" - începe de aici.
bobadil, ma urechezi cu stil :)) Nu era intentia mea sa fac misto. Oricum, eu va voi privi mereu cu respect orice ati face, oricum v-ati contra, sau m-ati disciplina. :) I didn't mean any harm, imi cer scuze daca atunci comentariul meu v-a deranjat. Procedee narative. Voi incerca. Inca incerc sa imi dau seama si care e stilul meu, iar daca-l am, unde il modific. Schimbarea procedeului narativ, deocamdata, imi omoara spontaneitatea, ceea ce cred ca face sa se piarda mult din calitatea textelor (pe mine ajung sa ma plictiseasca teribil), e vorba si de o anume cadenta interioara cand e vorba de texte scrise dintr-o lovitura, alternarea procedeelor narative cere timp, munca, revizuiri, etc, si adesea am impresia ca fac o mare ciorba din ele. Dar facem ca ardeleanul : "daca trebe, trebe". Mai incercam. Multumesc de sfaturi, interventie, si n-as vrea sa creada imparatul ca-l judec eu cu cana de lapte in brate, cand de fapt mi-e oarecum doar drag. :) Crin
Ioana, o voi lua în ordinea importanței punctelor atinse de tine: 1) Nu am observat să fie penițe de "împăcare". Eu nu mă cert cu nimeni. Intervențiile sunt în calitate de moderator, iar ceea ce postez o fac în calitate de membru al acestui site, la fel cu ultimul venit. Younger Sister și-a justificat gestul. Andu, asemenea. Că ultimul a atins poate tangențial și anumite alte aspecte... l-am "sancționat"; sunt convinsă că el a simțit foarte bine unde anume, nu știu dacă și tu sau alții, important nu este circul, ci dacă persoana respectivă înțelege. Nu sunt de acord de exemplu pentru motivul invocat de el, cum că aceasta nu ar fi o poezie ce nu exagerează la capitolul "cerebralitate, dar asta este altceva. Am să spun franc, pentru tine și pentru cine mai este interesat (deși nu îmi imaginez că oamenii de pe hermeneia de asta sunt interesați...): eu una nu mi-aș fi dat nici o peniță pe acest text. În egală măsură însă eu nu aș fi dat poate jumătate din penițele care s-au dat pe hermeneia. Satisfăcută? Pentru că este un text mai vechi, pentru că îl văd cu mult mai puțină indulgență decât atunci când l-am scris, pentru că îi știu defectele. DAR, aceasta nu înseamnă, Ioana, că vreo clipă mi-am însușit părerea ta cum că ar fi un text prost. Nu te-am contrazis și nu mă ofensează această părere, dar nu pot fi obligată să o adopt. Daacă aș fi crezut că este un text prost, pur și simplu nu l-aș fi postat; standardele mele sunt sus indiferent de ceea ce se întâmplă în jur. Am fost și sunt în continuare împotriva penițelor acordate fără justificare, sau asupra unui text slab. Nu am intervenit și nu voi interveni acolo unde aprecierea cu peniță este în dubiu, adică textul este "călduț" să spunem, bunicel. Acestea sunt limite mult prea sensibile pentru a le putea măsura cu șublerul subiectivității. 2) Să nu ne ascundem după deget. "Am crezut și cred că prozatorii pot scrie și poezie, mai ales că aceasta s-a epicizat atât de mult. Apreciez efortul, succes mai departe, Bianca! " este ironie. Dar nu are sens să continuăm, eu că da, tu că nu. Important este să spunem lucrurilor frumos și franc pe nume, pentru a nu da naștere la interpretări. Am să te rog să revenim la text, Ioana, dacă mai este ceva de spus. Spațiul din pagina mea nu va fi loc de purtat altfel de bătălii decât "literare", dacă vreodată mă voi ridica la astfel de pretenții. Până atunci, mă repet, dacă nu ai înțeles de prima dată: too much ado. Nu merită această poezie bătălia asta. Am altele mai bune, și sunt multe și mai bune chiar pe acest site. Aceasta a fost sensul de prima dată, regret dacă nu s-a înțeles.
Poezia ta îmi amintește de anii '75-'80, parcă revăd aceeași rimă, același ritm, un ritm interior, abrupt undeva pe la mijlocul versului, verbe la viitor și o anume superioritate, un anume elitism cu care se scria în acei ani. Am o considerație specială și admirație pentru poezia scrisă pe atunci și este poezia cu care a început drumul meu, cu mulți ani în urmă.
interesant desi textul are si parti slabe dar si parti bune. de exemplu partea "vara aceasta pe cînd ploua în barul lui alexa și eu eram blocată înăuntru mi-am cumpărat o coardă verde înspre gălbui cu mînerul rupt și era prea mică strega tot nu am în ce sări" mi se pare absolut inutila si aiurea. nu cred ca e nevoie sa ne contextualizezi originea ideilor tale. asta le bagatelizeaza.
fara indoiala sunt intamplari pe lumea asta care transced formei aleatoare, asa e si acest poem. imi amintesc acum ca despre sufletul lumii "anima mundi" am scris si eu demult aceste versuri (minimaliste desiur, cum altfel?) si pe care le asez aici in loc de comentariu "intr-o buna zi iti voi vedea gandurile si-mi va trece frica din copilarie cand credeam ca as avea oasele capului facute din sticla trupul meu va auzi trupul tau intr-o buna zi anime pentru ca nu e la fel sa asculti inauntru ceea ce vezi in afara si apoi sa scrii cuvinte infame" Semnul meu de lectura si apreciere aici Andu P.S. Mi s-a parut totusi cam de multe ori "sufletul".
"ceva în tine te împinge să iubești ca o penitență" este cheia de bolta a intregului text in jurul careia se construieste rotund. Nu te-am mai citit de mult si-mi pare rau.
Cineva mi-a luat vorba inainte. Sunt impresionata de versurile:
"am impresia că sunt auzit dacă scriu
cu degetul pe sticlă
dar ce voce frumoasă are umanitatea
când i se preling nervii
"
O initiativa deosebita de a-l invita astfel, prin intermediul acestui articol, printre noi, pe Andrei Codrescu cu volumul sau "Alien candor/Candoare straina". Romancier, eseist, poet american de origine romana, Andrei Codrescu este publicat dupa 1990 si in Romania. Multumim Bogdan Geana pentru articol! Reamintim ca Andrei Codrescu a mai fost prezent pe site-ul Hermeneia cu "New Orleans, mon amour" tradus in franceza (http://www.hermeneia.com/traduceri/2549) .
felicitări! cred că imaginile inserate poartă amprenta unei mîini sigure cîmpul vizual fiind definit de un ochi format. dar mai cred că ele în această formă își găsesc un loc mai potrivit într-o expoziție de arte vizuale sau într-un album dedicat. aici eu aș fi încercat o variantă a lor, o mixtură între line art și raster, ipostază care dă un plus de dramatism și este mai apropiată de cărțile de versuri în general.
Exemplific cu două imagini pe care m-am jucat la repezeală:
1. Cu partea artistică, stai bine, însă, textul este foarte aglomerat. Trebuie să scapi foarte repede de paranteză la "(re)făcut". "azi nu am timp de refăcut imperii" etc. etc.
2. La fel pentru: "zilele mele/ zile când am fost trist/ când am scuipat/când m-am lăsat târât/" pot fi scrise astfel:
zilele mele
zile când am fost trist
când am scuipat
când m-am lăsat târât"
3. pieptul Ii(sus)-uLui când (re)devin - fără paranteze
4. poţi să taci iubite/iubito poveştile tale despre iluminare/iluminaţi îmi - trebuie să te hotărăşti ori iubite ori iubito, la fel şi pentru iluminare/iluminaţi. redundant, pierde cititorul, tot ce şi-a imaginat el până aici, se duce apa sâmbetei prin haoticul el/ea pentru că nu ştiu ca cititor în ce grupă să mă încadrez, zăpăceşti cititorul şi nu în sensul bun.
5. imagini care îmi plac, versuri foarte bune în opinia mea: "femeia stă la geam de peste 30 de ani/cu mâinile încrengănate ca nişte anotimpuri uitate/aşteaptă să-i treacă o ambulanţă pe sub şira spinării";
"Sfântă Marie în şanţul ăsta păsările au uitat să dea din capete
aici chiar nu mai e loc pentru un alt soare aici se retrag apele";
"pe muribundul pat cu miros atât de uzual de naflalină
presărată peste o primăvară uscată din sticluţe fumurii şi
din paşii trufaşi de tandafiri întunecaţi paşi ai emfaticilor poeţi
bătuţi pe sub poduri amestecându-le oasele-n trupuri"
E păcat pentru că ai multe imagini frumoase, multe metafore reuşite. Cred că ai potenţial şi poate vrei să ţii cont şi de sugestii, nu ar fi rău.
Signur
Ce?
Repetez cap sec de la tine
„Marunt la minte si la dreptul de a alege intre unul si altul, roman de origine totusi fiind in motivarea scrisa mai sus ca comentariu adresa la demiterea lui Basescu parerea mea si la prima alegere a fost ca nu avea ce cauta a fi ales in functia suprema a statului Roman. Si nici a doua oara. In capul meu sec, innaintea punerii a doua oara a candidaturii lui Nicolae Basescu m-a impinses gandul de a-mi pune eu candidatura. Necazul a fost ca am numai cetatenie strainezeze. M-am adresat ambasadei romane dei aici cum pot sa capat rapid iara cetatenia romana. Amabili fiind mi-au trimis indicatia la Monitorul Oficial care nu putea ajuta sa capat rapid innapoi ce renuntasem. Se punea problema avocaturii si altele. In felul asta am abamdonat ideea candidaturii. Nu insa numai asta ci si varsta la 81 de ani nu mai da nimeni votul cu toasta promisiunea mea de a da 7 ani din viata mea spre a face ce mai bine decat au facut altii dupa"89". Eu tot ii zic mai departe "89" si nu revolutie pentruca in capul meu sint fixate sigure niste treburi despre "89". Le cunosc mai demult si le las impacea lor acoperita de timpul trecut. Si apoi ca sa candidezi inca ca presedinte este nevoe de campanie de puiblicitate electorala, de un cerc propiu de cunoscuti plasati pe mai nu stiu ce pozitii de influenta asupra alegatorilor plus programul propiu ce trebue sa cada pe gustul a tot mai multi alegatori spre a capata votul majoritar. Ori acum deja lucrurile sau mai limpezit prin felul cum se poate manevra chiar o constitutie, se pare.”
Şi dialog autohton
Aţi văzut?
Ce?
E evident
Şi?
Bine, ne vedem
Unde?
Vrei?
Poate, da nu acum
De ce
Nu ştiu dar sigur
Şi?
Mi-a căzut
Nu mai spune
Adică fisa
Care
Pe alee cand
Şah
Furi
Aiurea
Ba da nu mizerabile
Ba tu
Ochi de broască
Ciungule
Negru, cocoșat și lacom, un izvor de șiretlicuri
Cine zice acela e
Da muta zevzecule
Ai uitat?
Ordonanţa care
Dată prin
Ordonanţa de urgenţă
La
Ordonanţa de urgenţă
Du-te
Unde
Ştii tu, mocofanule
Vă mulţumesc pentru atenţia acordată poemului.
Deocamdată nu accentuez pe prozodie ci merg mai mult pe idee încercând să păstrez o prozodie de tip vorbire liberă dar asta e discutabil ca orice lucru:)
Am decis în ultima clipă să-l scriu aşa, fluviu dar după ce am citit comentariul dumneavoastră mi-am dat seama că era mai bine să rămână la forma iniţială cu trei strofe. "până mai ieri" indică faptul că ne aflăm încă într-un timp relativ, este o expresie inexactă, de acolo timpul devine exact devine relatare. L-am gândit ca un poem în trei stări: trecut, prezent şi etern.
În încheiere vă mulţumesc din nou pentru citire şi pentru sugestii.
Marga
Ai dreptate, Ela. Textu la fost postat mai mult si din curiozitatea de a vedea cum se folseste acest site. Acum ca stiu nu voi mai fi atat de superficial in postarea textelor. Multumesc sincer de comentariu, poema am scris-o ad hoc, dintr-o rasuflare si n-am mai citit-o, astfel incat n-am observat imperfectiunile ei. Am sa fac modificari textului
dragul meu, dupa cum scopul regulii nu e sa descurajeze creativitatea tot asa scopul meu nu este sa antagonizez pe nimeni. ca sa fiu cinic as putea spune ca imi fac suficient de multi dusmani fara sa fac nimic incit nu cred ca mai e nevoie sa mai blochez si eu comunicarea cu cineva pentru a-mi face un inamic in plus. .. ei, uite ca m-ai facut sa rostesc si expresii profunde... ;)
aritmosa, credeam ca nu mai treci pe la mine. ai vorbit frumos aici. despre problema amintita cred ca fiecare va intelege asa cum trebuie. multumesc si te mai astept.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
felicitari Marlena Braester pentru "La lumière et ses ombres"! este o onoare sa te cunosc! din pacate, in aglomeratia aceea de la Marché de la Poésie nu ne-am vazut...si regret. poate fi anuntata cartea ta si aici?
pentru textul : Al zecelea val deimi place textul tau, atat prima strofa cat si a doua, iar aici am apreciat ideea. nu as schimba nimic, poate doar titlul. felicitari, vladimir!
pentru textul : imaginar deBa nu Marian, eu nu te ignor, eu te urmaresc si te voi urmari in continuare cata vreme ne vom mai intampla impreuna in acest spatiu virtual... si voi fi foarte fericit sa citesc si ceva pe gustul meu in pagina ta, nu doar compendii de lingvistica si parodii de doi lei. Asta nu inseamna ca eu sunt "maria sa Andu"... Doamne fereste Mariane! dar sunt un om simtitor, te asigur ca nu am ajuns la 44 de ani trecand prin viata ca gasca prin apa. Daca asta are vreo insemnatate pentru tine sau nu, stiu si eu? Voi incerca insa pe viitor sa obiectivez mai mult, dar nu pot depasi emotia, te rog sa ma intelegi. Pentru mine poezia este insasi EMOTIA. daca ea lipseste, atunci si poezia lipseste. La re-citire, Bobadil.
pentru textul : un fragment întreg dede slab acest poem sub semnătura acestui autor, cred că măcar cohen ar trebui exonerat de a-i fi citat numele în această varză.
pentru textul : Între tine şi Cohen de"încrederea în cioate
mi-o dă căderea în gol" - pe lângă că mie nu-mi spune nimic, sună şi aiurea. " Încrederea în cioate" poate fi totul şi nimic, nu ştiu ce şi cum să interpretez. Nici contextual, nici particular.
M-aş mai gândi şi la "sufletul şchiop şi orb", stii tu de ce.
În rest, mi-amintesc că am citit la tine texte bune...
pentru textul : echilibristică deMultumesc pentru apreciere, Virgil. Mda, Carpe Diem, ca titlu, e ultra-fumat, cum bine spunea si o colega de site mai sus, dar eu, eu nu l-am folosit niciodata pina acum [blush!] si am vrut sa am si eu un ‘seize the day’ moment. Buba e un cuvint de care ne lovim cind ne lovim si cum dinspre copilarie spre acum trecem podul zilnic m-am gindit sa il folosesc fara retinere.
Finalul - ludic, aiurea sau nu - mascheaza poate adevaratul final al poemului. Sau nu? :p
Andu, nu stiu daca tu ai scris comentariul, presupun ca tu – cu speranta ca sindromul carpal-tunnel nu este agresiv in cazul tau (desi scrierea repetitiva a aceluiasi gen de comentarii are un prognostic defavorabil dpdv literar). Nu am stiut ca ti-a fost contraindicata ascultarea de poezii recitate in public, pe internet (ah, naughty girl!).
Nevertheless, noi, cei din studioul din Greenwich iti multumim pentru feedback: este nevoie de curaj, vointa si demnitate in a-ti prezenta simptomatica PRSD (post-recitare stress disorder) colegilor de pe Hermeneia, deci, bravo, insa manifestarile de mai sus trebuie luate in serios, Andu!. Ma alatur deci tuturor si iti doresc un sincer: ‘Get well soon!’
Silvia – m-am emotionat rau nu pentru ca noi nu am mai vorbit la telefon ci pentru ca sincer mi-a facut placere sa ma recit si daca aceste cuvinte – scrise, rostite – au atins pe cel putin inca ‘un’ cineva din anturajul poetic inseamna ca a-ti da armura jos in fata colegilor de hobby, un risc asumat dealtfel, nu e un exercitiu inutil de practicare a vulnerabilitatii.
Da, finalul - desi mie imi place asa, ciufulit cum e, inca nu-l pot definitiva – posibil e inca in stare de miscare browniana.
Love and greetings to all!
pentru textul : Carpe Diem deMarlena, nu vreau sa ma lansez intr-o polemica lingvistica, dar exprimarea "s-au despartit marea de nisip" mi se pare incorecta, chiar si poetic vorbind... Poemul este frumos construit, insa nu mai este de actualitate, nu ca as fi acel cautator de senzatii "noi" in poezie, dar nu imi place sa citesc de prea multe ori acelasi lucru spus in atatea feluri. Cred ca un efort liric ar merita facut si in alta directie, chiar daca ar fi doar un experiment, ar improspata macar ceva din aceasta deja obscura si ultra-uzitata alegorie. Bobadil.
pentru textul : S-au despărțit, marea de nisip deTextul e un amestec de stiluri din care cu greu pot descâlci ceva asemănător cu o poezie. Neologisme, nume, arhaisme, parcă e deja prea mult. Titlul nu mi se pare captivant, ci din contra. Dacă am ceva de bine de spus? "această plăsmuire a verii" - începe de aici.
pentru textul : La piață debobadil, ma urechezi cu stil :)) Nu era intentia mea sa fac misto. Oricum, eu va voi privi mereu cu respect orice ati face, oricum v-ati contra, sau m-ati disciplina. :) I didn't mean any harm, imi cer scuze daca atunci comentariul meu v-a deranjat. Procedee narative. Voi incerca. Inca incerc sa imi dau seama si care e stilul meu, iar daca-l am, unde il modific. Schimbarea procedeului narativ, deocamdata, imi omoara spontaneitatea, ceea ce cred ca face sa se piarda mult din calitatea textelor (pe mine ajung sa ma plictiseasca teribil), e vorba si de o anume cadenta interioara cand e vorba de texte scrise dintr-o lovitura, alternarea procedeelor narative cere timp, munca, revizuiri, etc, si adesea am impresia ca fac o mare ciorba din ele. Dar facem ca ardeleanul : "daca trebe, trebe". Mai incercam. Multumesc de sfaturi, interventie, si n-as vrea sa creada imparatul ca-l judec eu cu cana de lapte in brate, cand de fapt mi-e oarecum doar drag. :) Crin
pentru textul : Csungy, tu știai? deIoana, o voi lua în ordinea importanței punctelor atinse de tine: 1) Nu am observat să fie penițe de "împăcare". Eu nu mă cert cu nimeni. Intervențiile sunt în calitate de moderator, iar ceea ce postez o fac în calitate de membru al acestui site, la fel cu ultimul venit. Younger Sister și-a justificat gestul. Andu, asemenea. Că ultimul a atins poate tangențial și anumite alte aspecte... l-am "sancționat"; sunt convinsă că el a simțit foarte bine unde anume, nu știu dacă și tu sau alții, important nu este circul, ci dacă persoana respectivă înțelege. Nu sunt de acord de exemplu pentru motivul invocat de el, cum că aceasta nu ar fi o poezie ce nu exagerează la capitolul "cerebralitate, dar asta este altceva. Am să spun franc, pentru tine și pentru cine mai este interesat (deși nu îmi imaginez că oamenii de pe hermeneia de asta sunt interesați...): eu una nu mi-aș fi dat nici o peniță pe acest text. În egală măsură însă eu nu aș fi dat poate jumătate din penițele care s-au dat pe hermeneia. Satisfăcută? Pentru că este un text mai vechi, pentru că îl văd cu mult mai puțină indulgență decât atunci când l-am scris, pentru că îi știu defectele. DAR, aceasta nu înseamnă, Ioana, că vreo clipă mi-am însușit părerea ta cum că ar fi un text prost. Nu te-am contrazis și nu mă ofensează această părere, dar nu pot fi obligată să o adopt. Daacă aș fi crezut că este un text prost, pur și simplu nu l-aș fi postat; standardele mele sunt sus indiferent de ceea ce se întâmplă în jur. Am fost și sunt în continuare împotriva penițelor acordate fără justificare, sau asupra unui text slab. Nu am intervenit și nu voi interveni acolo unde aprecierea cu peniță este în dubiu, adică textul este "călduț" să spunem, bunicel. Acestea sunt limite mult prea sensibile pentru a le putea măsura cu șublerul subiectivității. 2) Să nu ne ascundem după deget. "Am crezut și cred că prozatorii pot scrie și poezie, mai ales că aceasta s-a epicizat atât de mult. Apreciez efortul, succes mai departe, Bianca! " este ironie. Dar nu are sens să continuăm, eu că da, tu că nu. Important este să spunem lucrurilor frumos și franc pe nume, pentru a nu da naștere la interpretări. Am să te rog să revenim la text, Ioana, dacă mai este ceva de spus. Spațiul din pagina mea nu va fi loc de purtat altfel de bătălii decât "literare", dacă vreodată mă voi ridica la astfel de pretenții. Până atunci, mă repet, dacă nu ai înțeles de prima dată: too much ado. Nu merită această poezie bătălia asta. Am altele mai bune, și sunt multe și mai bune chiar pe acest site. Aceasta a fost sensul de prima dată, regret dacă nu s-a înțeles.
pentru textul : Piața norilor dePoezia ta îmi amintește de anii '75-'80, parcă revăd aceeași rimă, același ritm, un ritm interior, abrupt undeva pe la mijlocul versului, verbe la viitor și o anume superioritate, un anume elitism cu care se scria în acei ani. Am o considerație specială și admirație pentru poezia scrisă pe atunci și este poezia cu care a început drumul meu, cu mulți ani în urmă.
pentru textul : Doza letală deun text cu destul de multa "cinematografie". senzatia unui inceput de "role playing" poetry
pentru textul : daniel elia-clodia ceasornicarul deam să te verific.
pentru textul : până acum e clar că moartea trebuie urmată deinteresant desi textul are si parti slabe dar si parti bune. de exemplu partea "vara aceasta pe cînd ploua în barul lui alexa și eu eram blocată înăuntru mi-am cumpărat o coardă verde înspre gălbui cu mînerul rupt și era prea mică strega tot nu am în ce sări" mi se pare absolut inutila si aiurea. nu cred ca e nevoie sa ne contextualizezi originea ideilor tale. asta le bagatelizeaza.
pentru textul : mi-am cumpărat o coardă verde înspre gălbui cu mînerul rupt defara indoiala sunt intamplari pe lumea asta care transced formei aleatoare, asa e si acest poem. imi amintesc acum ca despre sufletul lumii "anima mundi" am scris si eu demult aceste versuri (minimaliste desiur, cum altfel?) si pe care le asez aici in loc de comentariu "intr-o buna zi iti voi vedea gandurile si-mi va trece frica din copilarie cand credeam ca as avea oasele capului facute din sticla trupul meu va auzi trupul tau intr-o buna zi anime pentru ca nu e la fel sa asculti inauntru ceea ce vezi in afara si apoi sa scrii cuvinte infame" Semnul meu de lectura si apreciere aici Andu P.S. Mi s-a parut totusi cam de multe ori "sufletul".
pentru textul : anima mundi deultima strofa e faina. la multi ani, Celestin!
pentru textul : Ca o cădere în sine de"ceva în tine te împinge să iubești ca o penitență" este cheia de bolta a intregului text in jurul careia se construieste rotund. Nu te-am mai citit de mult si-mi pare rau.
pentru textul : al șaptelea simț deCineva mi-a luat vorba inainte. Sunt impresionata de versurile:
pentru textul : încep să smulg crini din televizor de"am impresia că sunt auzit dacă scriu
cu degetul pe sticlă
dar ce voce frumoasă are umanitatea
când i se preling nervii
"
O initiativa deosebita de a-l invita astfel, prin intermediul acestui articol, printre noi, pe Andrei Codrescu cu volumul sau "Alien candor/Candoare straina". Romancier, eseist, poet american de origine romana, Andrei Codrescu este publicat dupa 1990 si in Romania. Multumim Bogdan Geana pentru articol! Reamintim ca Andrei Codrescu a mai fost prezent pe site-ul Hermeneia cu "New Orleans, mon amour" tradus in franceza (http://www.hermeneia.com/traduceri/2549) .
pentru textul : Candoare străină, candoarea relegatului defelicitări! cred că imaginile inserate poartă amprenta unei mîini sigure cîmpul vizual fiind definit de un ochi format. dar mai cred că ele în această formă își găsesc un loc mai potrivit într-o expoziție de arte vizuale sau într-un album dedicat. aici eu aș fi încercat o variantă a lor, o mixtură între line art și raster, ipostază care dă un plus de dramatism și este mai apropiată de cărțile de versuri în general.
Exemplific cu două imagini pe care m-am jucat la repezeală:
pentru textul : "Gimnastul fără plămâni" de Andrei P.Velea de1. Cu partea artistică, stai bine, însă, textul este foarte aglomerat. Trebuie să scapi foarte repede de paranteză la "(re)făcut". "azi nu am timp de refăcut imperii" etc. etc.
2. La fel pentru: "zilele mele/ zile când am fost trist/ când am scuipat/când m-am lăsat târât/" pot fi scrise astfel:
zilele mele
zile când am fost trist
când am scuipat
când m-am lăsat târât"
3. pieptul Ii(sus)-uLui când (re)devin - fără paranteze
4. poţi să taci iubite/iubito poveştile tale despre iluminare/iluminaţi îmi - trebuie să te hotărăşti ori iubite ori iubito, la fel şi pentru iluminare/iluminaţi. redundant, pierde cititorul, tot ce şi-a imaginat el până aici, se duce apa sâmbetei prin haoticul el/ea pentru că nu ştiu ca cititor în ce grupă să mă încadrez, zăpăceşti cititorul şi nu în sensul bun.
5. imagini care îmi plac, versuri foarte bune în opinia mea: "femeia stă la geam de peste 30 de ani/cu mâinile încrengănate ca nişte anotimpuri uitate/aşteaptă să-i treacă o ambulanţă pe sub şira spinării";
"Sfântă Marie în şanţul ăsta păsările au uitat să dea din capete
aici chiar nu mai e loc pentru un alt soare aici se retrag apele";
"pe muribundul pat cu miros atât de uzual de naflalină
presărată peste o primăvară uscată din sticluţe fumurii şi
din paşii trufaşi de tandafiri întunecaţi paşi ai emfaticilor poeţi
bătuţi pe sub poduri amestecându-le oasele-n trupuri"
E păcat pentru că ai multe imagini frumoase, multe metafore reuşite. Cred că ai potenţial şi poate vrei să ţii cont şi de sugestii, nu ar fi rău.
pentru textul : poți să taci depe mine mă obsedează rimele astea căutate în text, în sensul negativ. de ce le vrei? practic diluează esența.
pentru textul : V desalutul prietenos şi sfaturile constructive,pe care le-am şi urmat.
pentru textul : aritmie dearanca, glumeam hialin, nu ma plictisi
pentru textul : din viața noastră secretă deSignur
Ce?
Repetez cap sec de la tine
„Marunt la minte si la dreptul de a alege intre unul si altul, roman de origine totusi fiind in motivarea scrisa mai sus ca comentariu adresa la demiterea lui Basescu parerea mea si la prima alegere a fost ca nu avea ce cauta a fi ales in functia suprema a statului Roman. Si nici a doua oara. In capul meu sec, innaintea punerii a doua oara a candidaturii lui Nicolae Basescu m-a impinses gandul de a-mi pune eu candidatura. Necazul a fost ca am numai cetatenie strainezeze. M-am adresat ambasadei romane dei aici cum pot sa capat rapid iara cetatenia romana. Amabili fiind mi-au trimis indicatia la Monitorul Oficial care nu putea ajuta sa capat rapid innapoi ce renuntasem. Se punea problema avocaturii si altele. In felul asta am abamdonat ideea candidaturii. Nu insa numai asta ci si varsta la 81 de ani nu mai da nimeni votul cu toasta promisiunea mea de a da 7 ani din viata mea spre a face ce mai bine decat au facut altii dupa"89". Eu tot ii zic mai departe "89" si nu revolutie pentruca in capul meu sint fixate sigure niste treburi despre "89". Le cunosc mai demult si le las impacea lor acoperita de timpul trecut. Si apoi ca sa candidezi inca ca presedinte este nevoe de campanie de puiblicitate electorala, de un cerc propiu de cunoscuti plasati pe mai nu stiu ce pozitii de influenta asupra alegatorilor plus programul propiu ce trebue sa cada pe gustul a tot mai multi alegatori spre a capata votul majoritar. Ori acum deja lucrurile sau mai limpezit prin felul cum se poate manevra chiar o constitutie, se pare.”
Şi dialog autohton
Aţi văzut?
pentru textul : Naţiune şi populaţie deCe?
E evident
Şi?
Bine, ne vedem
Unde?
Vrei?
Poate, da nu acum
De ce
Nu ştiu dar sigur
Şi?
Mi-a căzut
Nu mai spune
Adică fisa
Care
Pe alee cand
Şah
Furi
Aiurea
Ba da nu mizerabile
Ba tu
Ochi de broască
Ciungule
Negru, cocoșat și lacom, un izvor de șiretlicuri
Cine zice acela e
Da muta zevzecule
Ai uitat?
Ordonanţa care
Dată prin
Ordonanţa de urgenţă
La
Ordonanţa de urgenţă
Du-te
Unde
Ştii tu, mocofanule
Vă mulţumesc pentru atenţia acordată poemului.
pentru textul : Chat deDeocamdată nu accentuez pe prozodie ci merg mai mult pe idee încercând să păstrez o prozodie de tip vorbire liberă dar asta e discutabil ca orice lucru:)
Am decis în ultima clipă să-l scriu aşa, fluviu dar după ce am citit comentariul dumneavoastră mi-am dat seama că era mai bine să rămână la forma iniţială cu trei strofe. "până mai ieri" indică faptul că ne aflăm încă într-un timp relativ, este o expresie inexactă, de acolo timpul devine exact devine relatare. L-am gândit ca un poem în trei stări: trecut, prezent şi etern.
În încheiere vă mulţumesc din nou pentru citire şi pentru sugestii.
Marga
Ai dreptate, Ela. Textu la fost postat mai mult si din curiozitatea de a vedea cum se folseste acest site. Acum ca stiu nu voi mai fi atat de superficial in postarea textelor. Multumesc sincer de comentariu, poema am scris-o ad hoc, dintr-o rasuflare si n-am mai citit-o, astfel incat n-am observat imperfectiunile ei. Am sa fac modificari textului
pentru textul : regasire in alb dedragul meu, dupa cum scopul regulii nu e sa descurajeze creativitatea tot asa scopul meu nu este sa antagonizez pe nimeni. ca sa fiu cinic as putea spune ca imi fac suficient de multi dusmani fara sa fac nimic incit nu cred ca mai e nevoie sa mai blochez si eu comunicarea cu cineva pentru a-mi face un inamic in plus. .. ei, uite ca m-ai facut sa rostesc si expresii profunde... ;)
pentru textul : poemul cornet de semințe dearitmosa, credeam ca nu mai treci pe la mine. ai vorbit frumos aici. despre problema amintita cred ca fiecare va intelege asa cum trebuie. multumesc si te mai astept.
pentru textul : crucile delate typo: a se citi in loc de "Boiersim" "Boierism". Bine asa ? Multam de atentionare...
pentru textul : Mahalaua deschide lumea: globalizând-o dePagini