Adrian, mulțumirea ți-o datorăm noi, pentru contribuția ta deosebită, elegantă, originală pe acest site. Felicitări pentru finalizarea unui asemenea proiect, sună teribil de bine și cred că știi ce mă întreb: când, cum, unde lansarea, sau cel puțin, pentru moment, procurarea acestei cărți? Voi atrage atenția asupra acestui articol, pentru că este o bucurie și a noastră această carte...
"în funcţie de dispoziţie" - o expresie, să-i spunem, prea tehnică.
"nu mai întâlnisem un astfel de bărbat /care să se laude că plânge /ori de câte ori doreşte" - fără să aibă prea mare valoare artistică, ideea din versurile acestea este foarte faină. Felicitări pentru ea!
parerea mea este ca exista idei geniale in mintea si cuvintele unui copil si chiar in discutia cu un copil. dar a le reda "mot a mot" mi se pare ceva nefericit din perspectiva poetica. adica, dupa parerea mea, nu inteleg de ce autorul continua sa foloseasca apendicele astea total inutile dupa parerea mea precum "Mami", "fetita mea", etc. de asemeni repetarea, si chiar folosirea lui "pe care" e mai mult decit deranjanta. textul de fata este slab si "didactic" dar este si caraghios pe alaturi pentru ca are la un moment dat afabilitatea limbajului de "Mami" si apoi profunzimea filozofica a lui "nici un suflet nu poate sa o stearga" sau "daca inima ta nu are, printre altele, un scop". deci, asa cum am spus si mai sus, discutia cu un copil poate fi o mina de aur pentru un poet (desi nu intotdeauna) dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa prelucrezi... minereul.
aranca, nu te mai repezi la mine. nu vreau raul nimanui. fireste ca te las pe tine sa decizi. daca te acuzam de ceva o faceam pe fata. nu am prea mari scrupule cand mi se pare ca timpul de dilata si ar trebui sa ramana contractat. am spus ca mi-a placut poemul tau (cred ca asta trebuia sa intelegi, nu?!). orice, mai putin ipocrita sa nu-ti imaginezi ca sunt. sunt extrem de directa. sper sa te convingi in timp, daca nu ai apucat inca. a fost o coincidenta, dar cu semnificatii total diferite. ma interesa parerea ta de specialist. asa cel putin am inteles... a bientot (cu circumflex si zambet lipsit de complezenta...
Superb! Felicitari pentru perseverenta, Alma! Imi amintesc ca am fost candva demult (acum 4 ani) la Iasi, la Virtualia, dar nu cunosteam pe nimeni, asa ca am plecat destul de repede. Intre timp n-am devenit poeta dar mi-ar face mare placere sa particip anul acesta si sa va intalnesc. :) M-ar bucura sa te ajut cu organizarea, daca ai nevoie nu ezita sa ma cauti.:) Felicitari din nou!
In noapte pacatoasa ratiunea monstrii naste se zvircoleste aprig calugarul pe pluta iubirirlor pierdute si ierburi rele paste lasind pentru vecie ilustra kama -sutra
mi-a facut placere sa te citesc, mereu gasesc ceva original la tine, alaturari surprinzatoare sau pur si simplu idei pe care mi-as fi dorit sa le am si eu :)
nu sînt eu foarte convins că versul acela ar strica ceva în peisaj și nici nu îi văd aspectu kinky (I guess everybody with his/her triggers). dar l-am scos și am modificat și titlul oarecum. nu am intenționat ca textul să placă. după cum nu intenționez cu niciunul din textele mele. am intenționat să transmită.
Să-mi fie iertat: mea culpa, dar aveam şi mojar de bronz pentru pisat piperul sau scorţişoara şi aveam şi râşniţă manuală veche de măcinat piperul şi multe alte vechituri ( fusuri şi război vechi de ţesut, pendulă veche, barometru vechi, bijuterii din secolul 18-19, un radio interbelic, un televizor Tesla care apare în poezia mea Corida hibernală, etc.). În plus, am crescut cu poveştile lui Andersen (scriitorul meu favorit), în care sunt multe personificări ale obicetelor de uz casnic şi multe vechituri. Unele greu de imaginat. Dar şi alte poveşti utilizează aceleaşi procedee. "Marile speranţe" cu alte cuvinte. Cred că m-am lăsat furată de amintiri când am scris această poezioară şi, recunosc, nu este chiar reuşită la prima vedere. Cred că mai bine aş fi scris o poveste. Şi pentru toţi cititorii, scuze pentru confesiunea aceasta, ştiu că nu e site de socializare.
Andu, nu ştiu cât de inovator este, aş spune că mai degrabă nu e. Nu sunt fan al mixajelor lirice, de aceea nu cred că voi face variaţii pe ultima unitate.
Virgil, "pe de-a-ntregul" conţine şi el vocalele care te supără. Am ales "pe-a-ntregul" pentru plusul său lăuntric.
D-le Gorun, aş spune că amănuntele au rostul lor. În general. Bineînţeles, nu toate, deci se poate să fi scăpat şi eu câteva. A posta rar - autocenzura este o condiţie importantă a îmbunătăţirii.
Emilian, am să-ţi scriu şi aici ce ţi-am scris în alta parte şi voi posta şi comentariul tău, pentru că aduce nişte idei în plus, iar fără el, răspunsul meu ar părea puţintel bizar.
In primul rind tin sa remarc faptul ca este un text consistent, la a carui gen de lirica rezonez si in care chiar ma complac si eu, uneori.
Apoi, unora li s-ar parea facila si dulceaga deschiderea si inchiderea cu acel "draga mea" si putin cliseisticele firmituri de suflet. Depinde de cheia in care e citit textul. Personal, mie mi-a adus aminte(mai ales acea piine din final), de Hansel si Grettel, de ratacirea in doi care devine solitara in acest text, ratacire pe care eu am perceput-o crescind pina spre final. Ceea ce as reprosa textului este supradozajul de lirism si ritmul putin resemnat. Din punctul meu de vedere, cred ca penultima strofa(chiar daca in logica trairilor autorului are sens) ar putea sa lipseasca, pentru ca nu face altceva(cel putin asa am perceput) decit sa forteze golul. E drept, e destul de riscant sa apelezi la o astfel de lirica(unii ar putea spune chiar batrineasca), dar eu nu pretind ca poemul acesta e stralucit. Spun doar ca am rezonat si ca e o traire consistenta in aceste rinduri. (Emilian Valeriu Pal)
Nici eu nu pretind că textul acesta e sui generis, am să spun doar că, pentru mine, e mai special decât altele, că nu m-am gândit deloc la stil, la registru, la scheletul discursiv... atunci când l-am scris. L-am lăsat pur şi simplu să se aşeze singur, chiar dacă asta sună şcolăreşte. Şi a ieşit ce a ieşit.
Ştiu că adevărul liric nu e deloc suficient şi nici măcar necesar în ceea ce priveşte valoarea axiologică a unei poezii (cel puţin nu în prima fază/ primul strat comprehensiv/ă), însă, uneori, nu se poate trece peste el cu bidineaua originalului/ particularului, pentru că taman atunci ar falsa. De aceea "draga mea". Da, aşa cum ai observat, laitmotivul firimiturilor vizează rătăcirea în doi/ drumul întoarcerii, dar şi faptul existenţei a acelui "ceva", atunci când această existenţă este negată. Transformarea lor (târzie) în pâini, atunci când nu mai contează, este, la nivel conceptual, arhiîntâlnită.
Penultima unitate are meritul de-a legitima sensul "scrisorii", dar acest act se poate face numai şi numai în plan strict subiectiv, ca atare, pentru cititorul neutru ea poate fi catalogată chiar şi "balast".
E unul dintre puţintele texte pe care le-am comis într-o lucidă stare de totală vulnerabilitate. De acolo, poate, şi "supradozajul liric". Şi alte posibile rateuri.
Iulia, "mi-a plăcut chiar foarte mult, plaja de lirism este foarte bine dozată" --> " pe alocuri însă e sesizabilă o notă care alunecă prea mult înspre patetism" --> "dar, având în vedere tema aleasă, e un fapt de la sine înţeles că nu deranjează mult".
E puţin contradictoriu comentariul tău, aşa că nu prea ştiu ce să-ţi răspund.
Mariana, da, totul e simţit şi asumat. De multe ori, chiar şi gândit :).
Remarc:
,,o mână de gânduri
care spintecă piepturi,
scoțând la lumina
lunii neomul din om,
umbra de pasăre
înalt cuvântătoare." Un poem de o acurateţe rară!
semnele tale, Adrian, mă bucură. le simt sinceritatea, obiectivitatea și (desigur) competența. am să modific. probabil, așa cum spui tu, se va simți mai mult detașarea, hilară la rândul ei.
mulțumesc, om bun!
"nici nu mai stiu sa planga sunt alta, voi fi doar cum vreau eu." iata o mostra de nepoezie. pentru ca poate o fi tensiune in adincul tau dar asta nu e fior poetic. nu cred ca enervindu-te convingi pe cineva
Doar o notă asupra primului dintre ele, care m-a impresionat prin profunzime și conotații. Amintesc de asemenea pe al doilea și pe cel din urmă.
Am înțeles ideea înșiruirii lor aici, dar e un perfect exemplu că un haiku se citește de sine stătător, cere în jurul lui un spațiu de plutire și nu agreează compania altora, chiar dacă au subiect comun, tocmai pentru atmosfera creată, care poate diferi.
De ce nu scrii teatru ? Ceea ce am citit pe aceasta pagina si pe altele, ma duce la ideea ca poti stapani dialogul, tensiunea dramatica, descrierea dinamica si poate si firul epic. Cred ca ai reusi.
Eu as incerca :)
cu siguranță e un stil pe care nu l-am întîlnit la tine. mă simt onorat că îi inaugurezi viața publică aici. asta mă face să spun ceva despre Hermeneia. am citit majoritatea publicărilor de pînă acum, (deh,.. responsabilitatea asta ingrată de moderator,.. dar n-o să dureze mult), și am observat cam cum se scrie. sînt convins că cei care din diferite motive se vor apuca să critice Hermeneia vor folosi cuvinte ca opzeciști, intimiști, romantici, neoromantici, etc. personal nu mă deranjează. Hermeneia nu vrea să promoveze un stil sau un curent anume. Hermeneia vrea să stimuleze pe fiecare autor să fie el(ea) însu(ă)și, să exceleze în stilul care i se pare propriu, care îl(o) reprezintă mai bine. Mi se pare o prostie să spui cuiva "acum se scrie ca douămiiștii sau ca fracturiștii sau ca clubiștii, etc, etc, așa ar trebui să scrii ca să ai succes". succesul, cred eu, este rezultatul excelării în ceea ce poți face tu bine, în ceea ce poți contribui, inova tu, nu în a te chinui să imiți sau să emulezi. de aceea mă bucur de ce ai început aici să scrii.
Mulțumesc pentru aprecieri și pentru peniță! E adevărat că uneori nu-mi place să sar în prăpastie! Prefer să mă uit cuminte de pe margine! Sfaturile tale îmi vor prinde bine cândva! tincuta
și hai, cu ceva efort, m-aș fi împăcat și cu imaginea asta, căci „necunoscute sunt căile Domnului” dacă l-ai fi ÎNTÂLNIT acolo...
dar să-l CAUȚI în garaj? de ce?? crezi că s-a rătăcit??:)
e clar că de pildă de n-ar fi fost limbajul de programare n-ar fi existat internetul. şi, potrivit Bibliei, la început a fost Cuvîntul şi cuvîntul era la Dumnezeu. dar poezia nici nu crede nici nu cercetează aceste legi pentru că s-ar putea să le înţeleagă...:) preferă să le comunice în pilde, în fabule sau legende, asemeni lui Isus discipolilor săi, dar fără pretenţia că ar fi date ale Fiinţei ci ale Umanităţii în comuniune cu o eventuală Fiinţă sau Adevăr Ultim. asta înseamnă în definitiv (şi nu în definiţie) com-unicare. iar poetul adevărat, aşa cum spui, e cel care poate com-unica dincolo de teama Universalei Tăceri.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Adrian, mulțumirea ți-o datorăm noi, pentru contribuția ta deosebită, elegantă, originală pe acest site. Felicitări pentru finalizarea unui asemenea proiect, sună teribil de bine și cred că știi ce mă întreb: când, cum, unde lansarea, sau cel puțin, pentru moment, procurarea acestei cărți? Voi atrage atenția asupra acestui articol, pentru că este o bucurie și a noastră această carte...
pentru textul : Un an + pe Hermeneia de"în funcţie de dispoziţie" - o expresie, să-i spunem, prea tehnică.
"nu mai întâlnisem un astfel de bărbat /care să se laude că plânge /ori de câte ori doreşte" - fără să aibă prea mare valoare artistică, ideea din versurile acestea este foarte faină. Felicitări pentru ea!
pentru textul : zugrav pentru inimă albă deparerea mea este ca exista idei geniale in mintea si cuvintele unui copil si chiar in discutia cu un copil. dar a le reda "mot a mot" mi se pare ceva nefericit din perspectiva poetica. adica, dupa parerea mea, nu inteleg de ce autorul continua sa foloseasca apendicele astea total inutile dupa parerea mea precum "Mami", "fetita mea", etc. de asemeni repetarea, si chiar folosirea lui "pe care" e mai mult decit deranjanta. textul de fata este slab si "didactic" dar este si caraghios pe alaturi pentru ca are la un moment dat afabilitatea limbajului de "Mami" si apoi profunzimea filozofica a lui "nici un suflet nu poate sa o stearga" sau "daca inima ta nu are, printre altele, un scop". deci, asa cum am spus si mai sus, discutia cu un copil poate fi o mina de aur pentru un poet (desi nu intotdeauna) dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa prelucrezi... minereul.
pentru textul : O depărtare dearanca, nu te mai repezi la mine. nu vreau raul nimanui. fireste ca te las pe tine sa decizi. daca te acuzam de ceva o faceam pe fata. nu am prea mari scrupule cand mi se pare ca timpul de dilata si ar trebui sa ramana contractat. am spus ca mi-a placut poemul tau (cred ca asta trebuia sa intelegi, nu?!). orice, mai putin ipocrita sa nu-ti imaginezi ca sunt. sunt extrem de directa. sper sa te convingi in timp, daca nu ai apucat inca. a fost o coincidenta, dar cu semnificatii total diferite. ma interesa parerea ta de specialist. asa cel putin am inteles... a bientot (cu circumflex si zambet lipsit de complezenta...
pentru textul : știi, doar dimineața... deSuperb! Felicitari pentru perseverenta, Alma! Imi amintesc ca am fost candva demult (acum 4 ani) la Iasi, la Virtualia, dar nu cunosteam pe nimeni, asa ca am plecat destul de repede. Intre timp n-am devenit poeta dar mi-ar face mare placere sa particip anul acesta si sa va intalnesc. :) M-ar bucura sa te ajut cu organizarea, daca ai nevoie nu ezita sa ma cauti.:) Felicitari din nou!
pentru textul : Cenaclul Virtualia Iași - la ediția a XI-a deIn noapte pacatoasa ratiunea monstrii naste se zvircoleste aprig calugarul pe pluta iubirirlor pierdute si ierburi rele paste lasind pentru vecie ilustra kama -sutra
pentru textul : Poesia nopții deEmil, cu mulțumiri pentru sugestii, voi ține cont de ele și voi reveni asupra textului. Și pentru pentru penița de aur, onorată!
pentru textul : no moon rise, no moon set deAcum recitind eu as fi riscat un final de genul "să se ofere remuscării"... oricum nu-i defel un text slab... zicem acum la a ... citire.
pentru textul : paseo campeon demi-a facut placere sa te citesc, mereu gasesc ceva original la tine, alaturari surprinzatoare sau pur si simplu idei pe care mi-as fi dorit sa le am si eu :)
pentru textul : eufemisme si clișee deAm zambit citindu-va comentariile. Va multumesc pentru semne, Francisc si Alma.
pentru textul : 2 a.m. denu sînt eu foarte convins că versul acela ar strica ceva în peisaj și nici nu îi văd aspectu kinky (I guess everybody with his/her triggers). dar l-am scos și am modificat și titlul oarecum. nu am intenționat ca textul să placă. după cum nu intenționez cu niciunul din textele mele. am intenționat să transmită.
pentru textul : palimpsest de ani și gunoaie deerata: a se înțelege prin speranță mila. papapapa
pentru textul : apa trece, pietrele trec demerci Cami, si tu si oricine altcineva mi se poate adresa cu tu fara nici un fel de problema
pentru textul : religia scoicilor deSă-mi fie iertat: mea culpa, dar aveam şi mojar de bronz pentru pisat piperul sau scorţişoara şi aveam şi râşniţă manuală veche de măcinat piperul şi multe alte vechituri ( fusuri şi război vechi de ţesut, pendulă veche, barometru vechi, bijuterii din secolul 18-19, un radio interbelic, un televizor Tesla care apare în poezia mea Corida hibernală, etc.). În plus, am crescut cu poveştile lui Andersen (scriitorul meu favorit), în care sunt multe personificări ale obicetelor de uz casnic şi multe vechituri. Unele greu de imaginat. Dar şi alte poveşti utilizează aceleaşi procedee. "Marile speranţe" cu alte cuvinte. Cred că m-am lăsat furată de amintiri când am scris această poezioară şi, recunosc, nu este chiar reuşită la prima vedere. Cred că mai bine aş fi scris o poveste. Şi pentru toţi cititorii, scuze pentru confesiunea aceasta, ştiu că nu e site de socializare.
pentru textul : ceainicul deAndu, nu ştiu cât de inovator este, aş spune că mai degrabă nu e. Nu sunt fan al mixajelor lirice, de aceea nu cred că voi face variaţii pe ultima unitate.
Virgil, "pe de-a-ntregul" conţine şi el vocalele care te supără. Am ales "pe-a-ntregul" pentru plusul său lăuntric.
D-le Gorun, aş spune că amănuntele au rostul lor. În general. Bineînţeles, nu toate, deci se poate să fi scăpat şi eu câteva. A posta rar - autocenzura este o condiţie importantă a îmbunătăţirii.
Emilian, am să-ţi scriu şi aici ce ţi-am scris în alta parte şi voi posta şi comentariul tău, pentru că aduce nişte idei în plus, iar fără el, răspunsul meu ar părea puţintel bizar.
In primul rind tin sa remarc faptul ca este un text consistent, la a carui gen de lirica rezonez si in care chiar ma complac si eu, uneori.
Apoi, unora li s-ar parea facila si dulceaga deschiderea si inchiderea cu acel "draga mea" si putin cliseisticele firmituri de suflet. Depinde de cheia in care e citit textul. Personal, mie mi-a adus aminte(mai ales acea piine din final), de Hansel si Grettel, de ratacirea in doi care devine solitara in acest text, ratacire pe care eu am perceput-o crescind pina spre final. Ceea ce as reprosa textului este supradozajul de lirism si ritmul putin resemnat. Din punctul meu de vedere, cred ca penultima strofa(chiar daca in logica trairilor autorului are sens) ar putea sa lipseasca, pentru ca nu face altceva(cel putin asa am perceput) decit sa forteze golul. E drept, e destul de riscant sa apelezi la o astfel de lirica(unii ar putea spune chiar batrineasca), dar eu nu pretind ca poemul acesta e stralucit. Spun doar ca am rezonat si ca e o traire consistenta in aceste rinduri. (Emilian Valeriu Pal)
Nici eu nu pretind că textul acesta e sui generis, am să spun doar că, pentru mine, e mai special decât altele, că nu m-am gândit deloc la stil, la registru, la scheletul discursiv... atunci când l-am scris. L-am lăsat pur şi simplu să se aşeze singur, chiar dacă asta sună şcolăreşte. Şi a ieşit ce a ieşit.
Ştiu că adevărul liric nu e deloc suficient şi nici măcar necesar în ceea ce priveşte valoarea axiologică a unei poezii (cel puţin nu în prima fază/ primul strat comprehensiv/ă), însă, uneori, nu se poate trece peste el cu bidineaua originalului/ particularului, pentru că taman atunci ar falsa. De aceea "draga mea". Da, aşa cum ai observat, laitmotivul firimiturilor vizează rătăcirea în doi/ drumul întoarcerii, dar şi faptul existenţei a acelui "ceva", atunci când această existenţă este negată. Transformarea lor (târzie) în pâini, atunci când nu mai contează, este, la nivel conceptual, arhiîntâlnită.
Penultima unitate are meritul de-a legitima sensul "scrisorii", dar acest act se poate face numai şi numai în plan strict subiectiv, ca atare, pentru cititorul neutru ea poate fi catalogată chiar şi "balast".
E unul dintre puţintele texte pe care le-am comis într-o lucidă stare de totală vulnerabilitate. De acolo, poate, şi "supradozajul liric". Şi alte posibile rateuri.
Iulia, "mi-a plăcut chiar foarte mult, plaja de lirism este foarte bine dozată" --> " pe alocuri însă e sesizabilă o notă care alunecă prea mult înspre patetism" --> "dar, având în vedere tema aleasă, e un fapt de la sine înţeles că nu deranjează mult".
E puţin contradictoriu comentariul tău, aşa că nu prea ştiu ce să-ţi răspund.
Mariana, da, totul e simţit şi asumat. De multe ori, chiar şi gândit :).
Vă mulţumesc pentru timpul si semnele voastre!
pentru textul : Scrisoare deRemarc:
pentru textul : Abecedar al melancoliei, de,,o mână de gânduri
care spintecă piepturi,
scoțând la lumina
lunii neomul din om,
umbra de pasăre
înalt cuvântătoare." Un poem de o acurateţe rară!
semnele tale, Adrian, mă bucură. le simt sinceritatea, obiectivitatea și (desigur) competența. am să modific. probabil, așa cum spui tu, se va simți mai mult detașarea, hilară la rândul ei.
pentru textul : l'approche du nuage demulțumesc, om bun!
Si mie mi-a placut mult! Mai ales finalul, e de zambit. :-)
pentru textul : Anticoncepționale deAdelina, ce e cu textul asta? ultimele tale poezii marcau o evolutie - ce s-a intamplat?
pentru textul : Iubire de cocalar de"nici nu mai stiu sa planga sunt alta, voi fi doar cum vreau eu." iata o mostra de nepoezie. pentru ca poate o fi tensiune in adincul tau dar asta nu e fior poetic. nu cred ca enervindu-te convingi pe cineva
pentru textul : reborn deNu vreau să-l retrag, ci să-l repun la locul lui în atelier. Cezar
pentru textul : Judecata de Apoi deDoar o notă asupra primului dintre ele, care m-a impresionat prin profunzime și conotații. Amintesc de asemenea pe al doilea și pe cel din urmă.
Am înțeles ideea înșiruirii lor aici, dar e un perfect exemplu că un haiku se citește de sine stătător, cere în jurul lui un spațiu de plutire și nu agreează compania altora, chiar dacă au subiect comun, tocmai pentru atmosfera creată, care poate diferi.
pentru textul : Postul Mare deDe ce nu scrii teatru ? Ceea ce am citit pe aceasta pagina si pe altele, ma duce la ideea ca poti stapani dialogul, tensiunea dramatica, descrierea dinamica si poate si firul epic. Cred ca ai reusi.
pentru textul : După-amiaza unui hierofant deEu as incerca :)
nu ma astepta mereu numai pe mine, ptr ca vei pierde niste ocazii. niste super ocazii. or, tu nu ai nicio vina ca ai fost remarcat azi, pui.
pentru textul : Misericordiae decu siguranță e un stil pe care nu l-am întîlnit la tine. mă simt onorat că îi inaugurezi viața publică aici. asta mă face să spun ceva despre Hermeneia. am citit majoritatea publicărilor de pînă acum, (deh,.. responsabilitatea asta ingrată de moderator,.. dar n-o să dureze mult), și am observat cam cum se scrie. sînt convins că cei care din diferite motive se vor apuca să critice Hermeneia vor folosi cuvinte ca opzeciști, intimiști, romantici, neoromantici, etc. personal nu mă deranjează. Hermeneia nu vrea să promoveze un stil sau un curent anume. Hermeneia vrea să stimuleze pe fiecare autor să fie el(ea) însu(ă)și, să exceleze în stilul care i se pare propriu, care îl(o) reprezintă mai bine. Mi se pare o prostie să spui cuiva "acum se scrie ca douămiiștii sau ca fracturiștii sau ca clubiștii, etc, etc, așa ar trebui să scrii ca să ai succes". succesul, cred eu, este rezultatul excelării în ceea ce poți face tu bine, în ceea ce poți contribui, inova tu, nu în a te chinui să imiți sau să emulezi. de aceea mă bucur de ce ai început aici să scrii.
pentru textul : Piano e fragile deMulțumesc pentru aprecieri și pentru peniță! E adevărat că uneori nu-mi place să sar în prăpastie! Prefer să mă uit cuminte de pe margine! Sfaturile tale îmi vor prinde bine cândva! tincuta
pentru textul : Pașii mei intră în asfalt dedaca tu consideri versul alb proza in versuri, atunci, ovYus, iti multumesc pentru delicatul tau comentariu.
pentru textul : Despre Cezara deși hai, cu ceva efort, m-aș fi împăcat și cu imaginea asta, căci „necunoscute sunt căile Domnului” dacă l-ai fi ÎNTÂLNIT acolo...
pentru textul : nu mai deosebesc vocile dedar să-l CAUȚI în garaj? de ce?? crezi că s-a rătăcit??:)
ce înseamnă liniuța din construcția „şi-le”? nu îi văd rostul.
pentru textul : chin dee clar că de pildă de n-ar fi fost limbajul de programare n-ar fi existat internetul. şi, potrivit Bibliei, la început a fost Cuvîntul şi cuvîntul era la Dumnezeu. dar poezia nici nu crede nici nu cercetează aceste legi pentru că s-ar putea să le înţeleagă...:) preferă să le comunice în pilde, în fabule sau legende, asemeni lui Isus discipolilor săi, dar fără pretenţia că ar fi date ale Fiinţei ci ale Umanităţii în comuniune cu o eventuală Fiinţă sau Adevăr Ultim. asta înseamnă în definitiv (şi nu în definiţie) com-unicare. iar poetul adevărat, aşa cum spui, e cel care poate com-unica dincolo de teama Universalei Tăceri.
pentru textul : Scurte considerații lingvistice pe drumul spre limbajul absolut dePagini