nu pretind că e printre cele bune. evident nu cred că e normal să îmi evaluez eu textele aici. recunosc, și pe mine m-a deranjat puțin retorismul acelor cuvinte prea mari ca să nu ajungă să fie goale.
vezi că ai citat puțin greșit.
Da, este un text puternic şi autentic si dpdv emotiv, şi dpdv tehnic. Scrii curat, sincer şi, cel mai improtant, ştii unde să pui punct. O observaţie: "nu am unde mă grăbi" - "nu am unde să mă grăbesc" sună ceva mai... curent.
Dorin, ironia mi se pare unul dintre instrumentele foarte potrivite si universale pentru creativitate. Nu pot sa cred ca esti de parere ca „persoanelor educate” le sta bine numai fiind de acord. Ce daca felul cum comentez este diferit de cel in care scriu? Ce daca este asemanator? Exista cumva reguli nescrise in privinta acestui aspect? .
pentru mine orice părere contează şi în special a prietenilor vechi, pentru că ştiu că m-au citit mereu şi atunci ei nu pot vorbi doar ca să vorbească pe textele mele, pentru că aceştia (sunt sigură că) mă cunosc bine. s-ar putea să ai dreptate, fiindcă întotdeauana din exterior lucrurile se observă altfel. în momentul acesta cel puţin, consider că elementele mele matematice formează o idee măcar, dacă nu un tot unitar.
desigur, voi analiza cele spuse de tine, peste o vreme. voi lua distanţă şi probabil voi vedea sub un alt unghi totul. mulţumesc pentru că te-ai exprimat. mă bucur mult şi pentru lucrurile care ţi-au plăcut. eterna feminitate :)!
La mulţi ani şi ţie, cu bucurii şi inspiraţie fără margini!
Odată - în același timp; odată - cândva; o dată - o singură dată. Și: "odată cu". Din câte știam eu. S-or mai fi modificat între timp. Simpatică și parodia lui mc2, păcat că nu toate strofele sunt reușite.
sint frumosi husky, o rasa deosebita. in poem se poate observa o paralela reusita a sentimentelor si ideilor. ei bine, ce s-ar intimpla daca ar incepe sa vorbeasca? poate s-ar imprieteni cu cel al lui Sandru de la casa de pe colina...
Ma bucur ca a ajuns la tine fix mesajul pe care vroiam sa-l transmit. Chiar daca pe multi deranjeaza genul asta de poeme, important este sa incercam sa privim dincolo de tabu-urile ce ne limiteaza. Asta daca vom gasi ceva dincolo de ele, nu doar exprimarea sterila a unor senzatii.
Voi ajunge sa cred ca voua incepe sa va placa munca pe care o face Bianca in calitate de moderator... chestia asta e cu doua taisuri, eu vreau sa nu mai am nici o interventie pe domeniul asta... Andu, te rog sa raspunzi la obiect daca ai la ce sa raspunzi, daca nu, spune-o simplu si atat. Si nu este nevoie sa faca nimeni pe victima pe hermeneia... ne straduim sa nu existe asa ceva. Poate avem si ajutorul vostru... Pe de alta parte, nu obligam pe nimeni sa aprecieze ceva ceea ce alti editori au apreciat. Ii poti spune democratie, eu ii spun drept la opinie. Mai curand sanctionam lejeritatea in apreciere, decat critica excesiva. Aranca, fa-i o favoare lui Andu: expliciteaza-ti, pe cat posibil, aprecierile/critica, pentru a nu parea arbitrare sau rau-voitoare. Nu intotdeauna avem timp de asta, stiu, dar problema aceasta o avem mai toti pe hermeneia. Daca nu avem timp, lasam pe data viitoare. Scutim multe neplaceri si reactii mai mult sau mai putin exagerate.
Haiedeti sa trecem peste "rapirea timpului pretios" si sa ne referim strict la texte. Presupun ca oricare dintre noi care face un comentariu isi asuma timpul pierdut si toate cele. Daca nu... se poate lasa de asta. Important e sa fie totul cu folos. Spor la scris si sa o faceti cat mai bine ! Ialin
hey Mădă, mă bucură trecerea ta pe aici. mai ales că este una care aduce căldură prin vorbele tale frumoase. îți mulțumesc frumos pentru aprecieri dintr-o iarnă rusească, surdă, cu nămeți mari, în care tot consumăm ceaiuri fierbinți și aromate, ca opiniile prietenilor pe care îi avem departe sau aproape.
Ștefan, mie mi se pare că ție îți place să scrii. Și asta este foarte bine, de aceea suntem aici. Dar vreau să te rog ca, atunci când postezi pe hermeneia, să accepți să primești orice fel de comentarii. Doar la cele care încalcă regulamentul, chiar și pe acela al bunului simț, va interveni moderatorul. În rest, ești pe cont propriu. Iar asta nu înseamnă regula junglei, pentru că hermeneia nu e nici junglă, nici maidan. Un comentator și-a exprimat părerea în legătură cu textul tău și, pentru că acel comentator este și directorul acestui site, și-a exprimat părerea și în legătură cu penița acordată. Știi ce înseamnă o peniță pe hermeneia? Probabil că nu, pentru că altfel, îndrăznesc eu să sper, nu reacționai așa cum ai reacționat. Dragul meu, o peniță nu îți dă ție, ca și autor, nimic din ceea ce nu aveai, și cu atât mai puțin textului tău. Nu a pretins nimeni asta. Dar o peniță reprezintă modalitatea de apreciere, de recomandare a unui comentator, făcută celorlalți membri ai site-ului. Penița reprezintă un fel de "Atenție, acesta este un text remarcabil, ar fi bine dacă l-ați citi." De aceea s-a atras și în trecut atenția, și poți fi sigur că se va face în continuare, indiferent dacă autorul va protesta întotdeauna (pentru că, desigur, modestia e o boală de care ne ferim cu toții), asupra acordării unor penițe unor texte care , în aprecierea consiliului editorial, nu merită astfel de penițe. Desigur, consiliul editorial hermeneia nu reprezintă nici un fel de for literar, dar până una alta tot ce facem este să monitorizăm direcția sau direcțiile în care se îndreaptă site-ul și instrumentele pe care site-ul le pune la dispoziție membrilor săi. Ne dorim calitate pe hermeneia, și cred că asta îți dorești și tu. Dacă însă ai impresia că hermeneia este doar un loc în care să te manifești așa cum probabil nu o faci în viața reală, te rog să te mai gândești. Personal am încredere că vei reuși să ai cu adevărat încredere în ceea ce faci. Iar asta înseamnă nu să ignori orice părere negativă ("este doar o parere subiectiva de care o sa tin seama in limita bunului simt. adica sub nico forma"), ci să înveți câte ceva de la fiecare, iar atunci când nu ești de acord, să te comporți cu demnitate. Îți voi mai spune încă ceva. Am fost de părere de când ai venit că scrii deosebit, dar aceasta nu împiedică două lucruri: să scrii din când în când comun sau chiar prost și, mai ales, să îți păstrezi cu adevărat modestia. Nu modestia masca ironiei, ci adevărata modestie. Te aștept să scrii, și să scrii din ce în ce mai bine. Asta nu se face însă închis într-o bulă de sticlă.
am renunțat la ultimul vers ( un sisif ce-și urcă aceeași povară pe o colină a disperării ) urmare a părerii cvasiunanime căreia tu te-ai raliat . Versul acesta are o notă de clișeu și îl explicitează de fapt pe cel anterior. În privința primului vers, mie îmi pare că este ok... mulțumesc pentru scanare
Există un vers de reținut în poemul tău: "de parcă tăcerea ar fi diluarea cuvîntului", în acest poem oarecum trist, oarecum ironic, dar deschis la o continuare.
Da, Alma, de aceea am și subliniat toți. Eu cred că în anumite circumstanțe dacă o singură vorbă nu rezolvă nimic, atunci toate celelalte sunt inutile.
?..."de oameni mici în mașini mici cu vise mici avizi de fericiri mici, de femei mici de femei.." de unde concluzia ca numai barbatii pot fi oameni :))) cand mergi in satele romanesti si intrebi de o familie X ti se raspunde : "pai omul cu femeia lui ...." ( nu barbatul cu femeia lui) acesta-i adevarul romanesc si adevarul poetic este ca ai un poem patrunzator ce induce o stare de reflectare puternica, creatie din care razbat sensuri dincolo de autor. Felicitari!
Adrian, recunosc că sînt influențat în ultima vreme de poezia japoneze. nu numai tehnic vorbind dar poate mai ales ca ritm și exigență interioară. și de aceea chiar și eu am simțit că aș „tunde” și mai mult textul.
De aceea voi pune aici textul în varianta inițială și sus voi pune ultima variantă modificată. sînt curios care vor fi opiniile criticilor.
varianta inițială:
mîinile și picioarele
îmi sînt rădăcini
pentru copacul care crește
spre înăuntru
fiecare bătaie de inimă fiecare respirație
improbabile adieri
fac frunzele să-i foșnească
și îl țin de vorbă
în limba orelor
uneori seara mă cațăr în el
pînă pe cea mai de sus ramură
mă ghemuiesc
privesc departe
cum vara îmbătrînește în mine
ca o femeie frumoasă
Tocmai pentru că este parcă prea tehnic... și pare și contextual, poate acesta să fie motivul pentru care nu doriți să modificați. Despre final - aș fi vrut să mă surprindă, nu printr-o expresie cunoscută... de exemplu, "plânge prin / spre / tine". Dar poate nu era cazul să se întâmple asta, în marea de liniște a poemului.
In primul rind nu am anuntat pentru ca nu am dorit sa promovez gratuit si inutil un alt site. In al doilea rind, daca nu mi s-ar fi atras atentia asupra polemicii respective, probabil ca ar fi continuat si azi, fara ca eu sa am habar. Nu in ultimul rind, consider ca s-a dat prea mare importanta unui text ca oricare alt text din spatiul virtual, ca discutia a fost dusa voit intr-o directie care nu-mi apartine.
Crsitina Monica Moldoveanu, pe site-ul respectiv, anunta "cu durere in suflet", aparitia acestui text, aratindu-se surprinsa ca sunt persoane care l-au apreciat, deci punind sub semnul intrebarii posibilitatea ca in mediul virtual sa mai existe si alte opinii in afara de punctul ei de vedere.
Autoarea, din nou, face confuzii grave. Ea crede ca este exonerata de faptul ca a mentionat autorul si sursa, intrucit este o practica uzuala in virtual. Ceea ce nu stie Cristina Monica Moldoveanu este ca sunt mari diferente intre a cita un autor si a reda textul integral. Punctul personal de vedere si l-a exprimat in subsolul acestui text, are acest drept si a uzat de el, indiferent daca cineva este sau nu de acord cu el. Insa, in momentul in care supui acest punct de vedere personal dezbaterii publice, privind persoana vizata de orice drept la o minima aparare legitima(nu ca as avea nevoie), trebuie sa-ti asumi consecintele acestui gest unilateral public, pentru ca deja a depasit sfera personalului.
Si nu ma pot abtine sa nu remarc un argument cel putin halucinant. Este a doua oara cind Cristina Monica Moldoveanu pomeneste de citarea autorilor in viata.
Pe siteul unde s-a iscat polemica, autoarea justifica: "Daca autorul nu ar fi fost in viata atunci ar fi acceptat, poate, ravasul meu". Sa inteleg faptul ca daca eram oale si ulcele i-as fi dat binecuvintarea din ceruri sa ma fac buda publica? Sau ca opinia ei e un fel de rugaciune subliminala pentru salvarea sufletului meu chinuit?
De parca n-ar fi fost de ajuns, vad ca si aici foloseste aceeasi justificare dar sub o alta formula: "nu stiam ca numai autorii care nu mai sunt in viata sunt polemizati de catre cei vii fara replica autorului". In micimea mea spirituala, eu ce sa mai inteleg? Sa omorim mortii prin spinzurare pentru ca ei nu pot musca? Cum ramine cu zicala "despre morti numai de bine"? Nu-mi ramine altceva decit sa ma intreb oare ce s-ar fi intimplat daca eram chirias pe vecie pe Aleea Artistilor din Bellu si-o aveam vecina pe Iulia Hasdeu? Oare stimata doamna Moldoveanu ar mai fi fost asa de inversunata?
Pe aceasta cale vreau sa anunt pe toti cei care asteapta sa mor ca sa ma citeze fara sa le raspund, ca sunt inca in plina viata, chiar daca nu sunt un clasic.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nu pretind că e printre cele bune. evident nu cred că e normal să îmi evaluez eu textele aici. recunosc, și pe mine m-a deranjat puțin retorismul acelor cuvinte prea mari ca să nu ajungă să fie goale.
pentru textul : despre dragoste numai de bine devezi că ai citat puțin greșit.
Da, este un text puternic şi autentic si dpdv emotiv, şi dpdv tehnic. Scrii curat, sincer şi, cel mai improtant, ştii unde să pui punct. O observaţie: "nu am unde mă grăbi" - "nu am unde să mă grăbesc" sună ceva mai... curent.
pentru textul : eşti cea mai aproape depărtare deDorin, ironia mi se pare unul dintre instrumentele foarte potrivite si universale pentru creativitate. Nu pot sa cred ca esti de parere ca „persoanelor educate” le sta bine numai fiind de acord. Ce daca felul cum comentez este diferit de cel in care scriu? Ce daca este asemanator? Exista cumva reguli nescrise in privinta acestui aspect? .
pentru textul : nu pot deAdrian...mulţumesc de trecere. Fac o cafea?
pentru textul : Întoarcerea toamnei depentru mine orice părere contează şi în special a prietenilor vechi, pentru că ştiu că m-au citit mereu şi atunci ei nu pot vorbi doar ca să vorbească pe textele mele, pentru că aceştia (sunt sigură că) mă cunosc bine. s-ar putea să ai dreptate, fiindcă întotdeauana din exterior lucrurile se observă altfel. în momentul acesta cel puţin, consider că elementele mele matematice formează o idee măcar, dacă nu un tot unitar.
desigur, voi analiza cele spuse de tine, peste o vreme. voi lua distanţă şi probabil voi vedea sub un alt unghi totul. mulţumesc pentru că te-ai exprimat. mă bucur mult şi pentru lucrurile care ţi-au plăcut. eterna feminitate :)!
La mulţi ani şi ţie, cu bucurii şi inspiraţie fără margini!
pentru textul : fado deOdată - în același timp; odată - cândva; o dată - o singură dată. Și: "odată cu". Din câte știam eu. S-or mai fi modificat între timp. Simpatică și parodia lui mc2, păcat că nu toate strofele sunt reușite.
pentru textul : două mâini desint frumosi husky, o rasa deosebita. in poem se poate observa o paralela reusita a sentimentelor si ideilor. ei bine, ce s-ar intimpla daca ar incepe sa vorbeasca? poate s-ar imprieteni cu cel al lui Sandru de la casa de pe colina...
pentru textul : husky desuperb! mai astept... sper sa mai fie. iata ceva viu, real... chiar daca unii poate au mai scris despre asta....
pentru textul : Securitatea, muza colegilor mei deIoan, nu ştiu precis dacă şerpii năpârlesc toamna, dar cam asta e ideea.
Daniel, bună sesizare, e şi un fel de itinerar acolo.
Mulţumesc pentru intervenţii.
pentru textul : La margine (Profetul) denu stiu cat de originala este ideea acestui text, dar mie mi-a placut teribil. text dulce amarui, puternic si amarui, amarui, amarui...
pentru textul : dacă vedeţi doar un luminiş este pentru că abia am plantat puietul deMa bucur ca a ajuns la tine fix mesajul pe care vroiam sa-l transmit. Chiar daca pe multi deranjeaza genul asta de poeme, important este sa incercam sa privim dincolo de tabu-urile ce ne limiteaza. Asta daca vom gasi ceva dincolo de ele, nu doar exprimarea sterila a unor senzatii.
pentru textul : atelier de vechituri deVoi ajunge sa cred ca voua incepe sa va placa munca pe care o face Bianca in calitate de moderator... chestia asta e cu doua taisuri, eu vreau sa nu mai am nici o interventie pe domeniul asta... Andu, te rog sa raspunzi la obiect daca ai la ce sa raspunzi, daca nu, spune-o simplu si atat. Si nu este nevoie sa faca nimeni pe victima pe hermeneia... ne straduim sa nu existe asa ceva. Poate avem si ajutorul vostru... Pe de alta parte, nu obligam pe nimeni sa aprecieze ceva ceea ce alti editori au apreciat. Ii poti spune democratie, eu ii spun drept la opinie. Mai curand sanctionam lejeritatea in apreciere, decat critica excesiva. Aranca, fa-i o favoare lui Andu: expliciteaza-ti, pe cat posibil, aprecierile/critica, pentru a nu parea arbitrare sau rau-voitoare. Nu intotdeauna avem timp de asta, stiu, dar problema aceasta o avem mai toti pe hermeneia. Daca nu avem timp, lasam pe data viitoare. Scutim multe neplaceri si reactii mai mult sau mai putin exagerate.
pentru textul : excalibur detehnica e traditionala,dar metafora e solida si expresiva. poate o fi buna cale catre poezia religioasa
pentru textul : Mărturia lui Iuda deHaiedeti sa trecem peste "rapirea timpului pretios" si sa ne referim strict la texte. Presupun ca oricare dintre noi care face un comentariu isi asuma timpul pierdut si toate cele. Daca nu... se poate lasa de asta. Important e sa fie totul cu folos. Spor la scris si sa o faceti cat mai bine ! Ialin
pentru textul : re-Facerea deFain poem, însă prea mult balast. Poezia nu e o betonieră care zguduie strada pe care trece.
pentru textul : fără tine totul e o iarnă dehey Mădă, mă bucură trecerea ta pe aici. mai ales că este una care aduce căldură prin vorbele tale frumoase. îți mulțumesc frumos pentru aprecieri dintr-o iarnă rusească, surdă, cu nămeți mari, în care tot consumăm ceaiuri fierbinți și aromate, ca opiniile prietenilor pe care îi avem departe sau aproape.
pentru textul : când bărbatul în somn pare zeu resemnat decu bunul simț te naști. nici cărțile și nici educația nu ți-l pot da. rămâi cu bine, sub vișin sau sub ce vrei tu.
pentru textul : expoziția de corali deprima parte este un poem in proza. mi s-ar parea interesant sa le combini in doua constructii diferite.
pentru textul : despre poem, pe ţărmul atlantidei deȘtefan, mie mi se pare că ție îți place să scrii. Și asta este foarte bine, de aceea suntem aici. Dar vreau să te rog ca, atunci când postezi pe hermeneia, să accepți să primești orice fel de comentarii. Doar la cele care încalcă regulamentul, chiar și pe acela al bunului simț, va interveni moderatorul. În rest, ești pe cont propriu. Iar asta nu înseamnă regula junglei, pentru că hermeneia nu e nici junglă, nici maidan. Un comentator și-a exprimat părerea în legătură cu textul tău și, pentru că acel comentator este și directorul acestui site, și-a exprimat părerea și în legătură cu penița acordată. Știi ce înseamnă o peniță pe hermeneia? Probabil că nu, pentru că altfel, îndrăznesc eu să sper, nu reacționai așa cum ai reacționat. Dragul meu, o peniță nu îți dă ție, ca și autor, nimic din ceea ce nu aveai, și cu atât mai puțin textului tău. Nu a pretins nimeni asta. Dar o peniță reprezintă modalitatea de apreciere, de recomandare a unui comentator, făcută celorlalți membri ai site-ului. Penița reprezintă un fel de "Atenție, acesta este un text remarcabil, ar fi bine dacă l-ați citi." De aceea s-a atras și în trecut atenția, și poți fi sigur că se va face în continuare, indiferent dacă autorul va protesta întotdeauna (pentru că, desigur, modestia e o boală de care ne ferim cu toții), asupra acordării unor penițe unor texte care , în aprecierea consiliului editorial, nu merită astfel de penițe. Desigur, consiliul editorial hermeneia nu reprezintă nici un fel de for literar, dar până una alta tot ce facem este să monitorizăm direcția sau direcțiile în care se îndreaptă site-ul și instrumentele pe care site-ul le pune la dispoziție membrilor săi. Ne dorim calitate pe hermeneia, și cred că asta îți dorești și tu. Dacă însă ai impresia că hermeneia este doar un loc în care să te manifești așa cum probabil nu o faci în viața reală, te rog să te mai gândești. Personal am încredere că vei reuși să ai cu adevărat încredere în ceea ce faci. Iar asta înseamnă nu să ignori orice părere negativă ("este doar o parere subiectiva de care o sa tin seama in limita bunului simt. adica sub nico forma"), ci să înveți câte ceva de la fiecare, iar atunci când nu ești de acord, să te comporți cu demnitate. Îți voi mai spune încă ceva. Am fost de părere de când ai venit că scrii deosebit, dar aceasta nu împiedică două lucruri: să scrii din când în când comun sau chiar prost și, mai ales, să îți păstrezi cu adevărat modestia. Nu modestia masca ironiei, ci adevărata modestie. Te aștept să scrii, și să scrii din ce în ce mai bine. Asta nu se face însă închis într-o bulă de sticlă.
pentru textul : toaca este acum în perioada sistolă deun poem ce mi/a dat senzatia, dupa ce l/am citit, ca este scris pe muchie de cutit. foarte estetic.
pentru textul : în ochii tăi negri ▒ deam renunțat la ultimul vers ( un sisif ce-și urcă aceeași povară pe o colină a disperării ) urmare a părerii cvasiunanime căreia tu te-ai raliat . Versul acesta are o notă de clișeu și îl explicitează de fapt pe cel anterior. În privința primului vers, mie îmi pare că este ok... mulțumesc pentru scanare
pentru textul : dacă s-ar deschide pleoapele timpului ne vor găsi răstigniți în chihlimbar debiletul acesta pe mine m-a găsit cald şi m-a lăsat rece.
pentru textul : Bilet să te găsească derecitarea suferă de amigdalidă.
Există un vers de reținut în poemul tău: "de parcă tăcerea ar fi diluarea cuvîntului", în acest poem oarecum trist, oarecum ironic, dar deschis la o continuare.
pentru textul : Cer deschis deDa, Alma, de aceea am și subliniat toți. Eu cred că în anumite circumstanțe dacă o singură vorbă nu rezolvă nimic, atunci toate celelalte sunt inutile.
pentru textul : trei observații deMi se pare un text interesant, cu idee și „feeling”, fără prețiozități inutile. Cel puțin mie finalul îmi inspiră cumva dezamăgire și resemnare.
pentru textul : femeia care trăieşte între două drumuri deCarevasăzică, felicitări, moncher, felicitări!
pentru textul : Urâții - lansare de carte de?..."de oameni mici în mașini mici cu vise mici avizi de fericiri mici, de femei mici de femei.." de unde concluzia ca numai barbatii pot fi oameni :))) cand mergi in satele romanesti si intrebi de o familie X ti se raspunde : "pai omul cu femeia lui ...." ( nu barbatul cu femeia lui) acesta-i adevarul romanesc si adevarul poetic este ca ai un poem patrunzator ce induce o stare de reflectare puternica, creatie din care razbat sensuri dincolo de autor. Felicitari!
pentru textul : Femei mici deAdrian, recunosc că sînt influențat în ultima vreme de poezia japoneze. nu numai tehnic vorbind dar poate mai ales ca ritm și exigență interioară. și de aceea chiar și eu am simțit că aș „tunde” și mai mult textul.
De aceea voi pune aici textul în varianta inițială și sus voi pune ultima variantă modificată. sînt curios care vor fi opiniile criticilor.
varianta inițială:
mîinile și picioarele
pentru textul : copacul dinăuntru deîmi sînt rădăcini
pentru copacul care crește
spre înăuntru
fiecare bătaie de inimă fiecare respirație
improbabile adieri
fac frunzele să-i foșnească
și îl țin de vorbă
în limba orelor
uneori seara mă cațăr în el
pînă pe cea mai de sus ramură
mă ghemuiesc
privesc departe
cum vara îmbătrînește în mine
ca o femeie frumoasă
Tocmai pentru că este parcă prea tehnic... și pare și contextual, poate acesta să fie motivul pentru care nu doriți să modificați. Despre final - aș fi vrut să mă surprindă, nu printr-o expresie cunoscută... de exemplu, "plânge prin / spre / tine". Dar poate nu era cazul să se întâmple asta, în marea de liniște a poemului.
pentru textul : Bonsai deIn primul rind nu am anuntat pentru ca nu am dorit sa promovez gratuit si inutil un alt site. In al doilea rind, daca nu mi s-ar fi atras atentia asupra polemicii respective, probabil ca ar fi continuat si azi, fara ca eu sa am habar. Nu in ultimul rind, consider ca s-a dat prea mare importanta unui text ca oricare alt text din spatiul virtual, ca discutia a fost dusa voit intr-o directie care nu-mi apartine.
pentru textul : viaţa de dincolo de fortral 2 deCrsitina Monica Moldoveanu, pe site-ul respectiv, anunta "cu durere in suflet", aparitia acestui text, aratindu-se surprinsa ca sunt persoane care l-au apreciat, deci punind sub semnul intrebarii posibilitatea ca in mediul virtual sa mai existe si alte opinii in afara de punctul ei de vedere.
Autoarea, din nou, face confuzii grave. Ea crede ca este exonerata de faptul ca a mentionat autorul si sursa, intrucit este o practica uzuala in virtual. Ceea ce nu stie Cristina Monica Moldoveanu este ca sunt mari diferente intre a cita un autor si a reda textul integral. Punctul personal de vedere si l-a exprimat in subsolul acestui text, are acest drept si a uzat de el, indiferent daca cineva este sau nu de acord cu el. Insa, in momentul in care supui acest punct de vedere personal dezbaterii publice, privind persoana vizata de orice drept la o minima aparare legitima(nu ca as avea nevoie), trebuie sa-ti asumi consecintele acestui gest unilateral public, pentru ca deja a depasit sfera personalului.
Si nu ma pot abtine sa nu remarc un argument cel putin halucinant. Este a doua oara cind Cristina Monica Moldoveanu pomeneste de citarea autorilor in viata.
Pe siteul unde s-a iscat polemica, autoarea justifica: "Daca autorul nu ar fi fost in viata atunci ar fi acceptat, poate, ravasul meu". Sa inteleg faptul ca daca eram oale si ulcele i-as fi dat binecuvintarea din ceruri sa ma fac buda publica? Sau ca opinia ei e un fel de rugaciune subliminala pentru salvarea sufletului meu chinuit?
De parca n-ar fi fost de ajuns, vad ca si aici foloseste aceeasi justificare dar sub o alta formula: "nu stiam ca numai autorii care nu mai sunt in viata sunt polemizati de catre cei vii fara replica autorului". In micimea mea spirituala, eu ce sa mai inteleg? Sa omorim mortii prin spinzurare pentru ca ei nu pot musca? Cum ramine cu zicala "despre morti numai de bine"? Nu-mi ramine altceva decit sa ma intreb oare ce s-ar fi intimplat daca eram chirias pe vecie pe Aleea Artistilor din Bellu si-o aveam vecina pe Iulia Hasdeu? Oare stimata doamna Moldoveanu ar mai fi fost asa de inversunata?
Pe aceasta cale vreau sa anunt pe toti cei care asteapta sa mor ca sa ma citeze fara sa le raspund, ca sunt inca in plina viata, chiar daca nu sunt un clasic.
Pagini