trag fiecare zi după mine ca pe o sanie pe care dormi înfofolită în blănuri respirația ta e drumul pe care trebuie să îl urmez

cînd mi-e foame oamenii aruncă lucruri mărunte mă satur cu-atît știi foarte bine mă mulțumesc cu puțin e de ajuns un singur om care mă face să cred că sînt important

îmi vine să plîng să rîd cu poftă să mă dau de toți pereții succesiunea de stări mă contractă și mă dilată plesnesc mă topesc devin transparent ca o fereastră prin care vezi ce se întîmplă în mine

nasul meu are o dungă roșie semnul că rasa mea e credincioasă doar urmelor tale

am ochi bicolori nu spun prea multe și asta te enervează încearcă să vezi prin ochii mei lumea e o peșteră în care oamenii se joacă de-a umbra pe toți pereții

nu încerca să-mi vorbești să-mi spui ce să fac știi bine va veni o zi polară în care lucrurile mai importante vor fi greu de găsit după ce ai alergat în toate direcțiile

am obosit încearcă să încropești din aburii trupului meu o realitate eu mestec gînduri fac din ele o pastă ung tălpile zilei să-mi meargă mai bine

cînd drumul va fi pe sfîrșite o să adorm credincios ușii tale zîmbești mulțumită secretul tău e în siguranță cu mine

nu-ți fie frică mi-e bine noaptea sînt calm cînd e frig foarte frig așa i-a fost scris rasei mele cînd trupul coboară sub pragul înghețului urmele trecerii noastre prin lume vor fi mai vizibile