Știți, toate bune și frumoase. ~ Orice opinie are dreptul la oxigen. Singura problemă este că Marga nu este proastă. Este însă fricoasă. Îi este frică să ne spună ce crede ea. Prin acest subterfugiu clasic și de-a dreptul antic de a ne pune ea nouă întrebări. Lasă Marga aceste frămîntări profunde cu privire la rosturi, rating-uri și nobila întebare „am devenit mai buni?”. Dă-ne voie să credem că te doare de moralitatea noastră cam tot atît cît ne doare pe noi de a ta. Și hai să revenim la idee. Că ai pierdut-o. Cu atîta căutare înfocată după învățăminte, lumină și vorbele lui M Preda (pe bune că cu asta m-ai dat gata). Deci, eu zic să nu o mai dai cotită că frica tot ți se vede. De nici măcar ironia nu ți-o poate masca. Ai curajul să spui tu ce crezi. Și, să nu îmi spui că răspunsul „ Criza aceasta despre care vorbești Virgil nu este o 'criză' a poeziei în sine, ci una a formelor ei de manifestare..” se califică. Din nou, nu este decît o eschivă. Un subterfugiu. Și am să îți dau un exemplu. Care va dovedi nu numai că nu ai răspuns la întrebare ci și că întrebarea nu este doar așa de florile mărului. (La urma urmei nici nu cred că e neaparat nevoie „să ne facem mai buni” ca să purtăm o discuție. But, anyway…) Dar iată exemplul: este (chiar dacă total din alt domeniu), este cam la fel cu a întreba, odată intrată deplin în Europa, va mai exista România, sau nu? Și nu e vorba despre teritoriu sau populație. Este vorba de România. Evident, unii ar putea spune (așa cum spui tu), România?... România este „o formă de manifestare a… spiritului românesc.” Vor exista alte forme, aceasta este doar o „criză a formelor de manifestare” și nu a… României în sine. Este chiar așa? Eu nu sînt convins. Și te asigur că mulți gîndesc la fel. Este mult prea ieftin să scurtcircuitezi discuția la această concluzie conform căreia „poezia este doar o formă de manifestare a spiritului”. Dar și chiar dacă ar fi așa tu tot nu ai făcut decît o eschivă. Dacă este poezia „o formă” sau este mai mult decît asta este o cu totul altă întrebare și ar putea face subiectul altei mese rotunde. Acum întrebarea a fost dacă poezia este sau nu pe moarte. Indiferent dacă tu o consideri un simplu „ambalaj” sau dacă alții o consideră mai mult decît atît. A spune ca toată chestia asta este doar „o criză a ambalajelor” nu face decît să evite discuția. Trebuia să intri în politică.
Ca tot e rost de scandal, zic si eu:
- nu imi place "Masa de lucru", mereu ma intreb unde sunt textele mele si ce cauta masa de lucru la mine in pagina.
- nu imi place prima pagina a sitelui cum arata, e un haos total.
- site-ul vechi era ordonat, stiam unde sunt toate ale mele si ale altora.
- site-ul vechi NU era ca toate blogurile pe wordpress, era deosebit, inedit
Un poem profund. Cititorul asistă neputincios la o durere, la o deturnare a semnificaţiei Crăciunului printr-un eveniment nefericit. Discursul liric e firesc, cu rostiri reflexive, cu întrebări si destăinuiri rafinate. Versul ,,cum poți fi atât de divin" străluceste precum steaua nasterii. Te felicit pentru acurateţea versului tău, Mădălina!
Mi se pare că miza textului stă sub încercarea de-a creiona caractere din trăsături fizice care duc la meditaţii/ introspecţii (re)descoperiri/ re(inventări), caractere care converg în cititor, din vreme ce autorul pare că doar ni le sugerează.
O altă idee care s-ar putea decupa din text şi ar putea deveni polemică e aceea că iubirea se naşte din/prin fizic, ci nu din spirit. Ori "îndrăgosteală" vs dragoste via spirit vs fizic.
Sunt câteva chestii de corectat, cum ar fi: aceiaşi oră / să bureze mărunt / semi-întuneric.
de ce să fie clișeistic Andule e un final fain dragostea are ochiul vînăt așa cum bine spui, da' și buza crăpată... o fi de la soare...mai ști? mai dezamăgeste și tu bătrîne unde vom ajunge să scriem tot binele din lume?...:) frendul tău din țara de sus, cu pălăria jos, george cel asztalos
Domnule Dupeş,
dincolo de o fărîmă de faimă la care aspirăm, faptul că scriem vine de undeva din noi şi nu putem face altfel. bine sau rău vom continua pentru că aşa e scris în matricea unora dintre noi. e şi unul dintre motivele pentru care eu am o tonalitate ponderată.
nu îmi e străin dialogul tău cu comentatorii. ai preţuirea mea pentru echillibrul şi bunul simţ cu care ai ştiut să treci peste tonurile dure la care de regulă eu nu semnez.
Iulia, ştiu bine şi de mult teoria şi tehnica prozei. Nu m-am apucat să scriu aşa, la ce-o ieşi. Ca la şah, şi în proză sunt unele principii sfinte, însă, din nou - ca la şah - există momente când ele trebuie încălcate. Scena care conţine multe puncte de suspensie e rară şi e rezoluţia unui anumit cumul/ conflict tematic. Din această cauză, personajele se poticnesc, se încurcă, se răzgândesc, îşi caută cuvintele etc. Cum să arăt asta în scris? Să schimb structura/ natura dialogului realistic doar pentru a evita punctele sau să încalc pincipiul în numele firescului dialogului? Am ales varianta a doua. De altfel, eu sunt un înverşunat inamic al punctelor de suspensie.
De bine!
O poezie ce merita toata atentia cititorului, un univers imbinand arta lui Poe si a lui Bacovia sub condeiul unei tinere ce asteapta sa mai auda acel scartait de bicicleta. Pasim noctambuli prin visele copilariei, noi cei care am refuzat sa uitam.Am crescut si poate ni s-a facut frica de moarte, locul intalnirilor tainice. Textul se evidentiaza singur, eu nu fac decat sa-l insemnez.
imi place cum se mentine ritmul pîna la final. nu stiu daca sa zîmbesc sau sa ma intristez la ce spui aici. chestii grave spuse pe un ton haios par si mai triste. ai surprins foarte fain snobii, masele, trendurile
D-le Buricea, a cam trecut vremea cântărilor de partid. Pentru că această poezie nu este cu nimic altfel decât pupăturile de gambe comuniste și sus puse. Fie ea dedicată oricărei distinse și stimate și respectate și adorate doamne. Acest text este mult mai slab decât toate textele dumneavoastră, care, la rându-le, sunt sub orice critică.
ma tot uit la "fiecare bataie de zbor"... nu stiu cum am ajuns acolo:) era fiecare bataie/pala de vant. in fine, nu mai stiu:) multam pentru incurajare! incerc sa mentin linia. probabil nu voi reusi:))
nu pot să nu remarc un text deosebit. acum cind sint absolut ametit de lucruri mult mai tehnice si mai pragmatice decit poezia recunosc ca versurile astea mi-au facut bine cam cu iti face bine aerul tare al iernii cind esti epuizat de febra. atrag atentia in mod deosebit asupra versurilor: „nu mai sunt, te privesc întâi cu coada ochiului, apoi cu coarnele ochiului și mai apoi cu limbile lui căprui, spatele tău ca o fereastră ni se aprind luminițele, împreunați, suntem o boltă de stele și te nasc și mă naști” foarte frumos
frumoasă povestea tinereţii trecută prin cazarmă, cu alternanţa stea-fată, fată-stea şi ideea chitanţelor de benzină devenite caiet cu poezie. finalul, însă, e brusc şi prea aproape de adevăr. aş fi preferat
şi deodată ţi se pare că eşti invincibil, deşi, recunosc că alegerea ta e cea potrivită.
,,dumnezeu are obiceiul ăsta să îmi asculte rugăciunile"... si în cer se aude un vers ,,poetul ăsta are obiceiul să se roage în versuri..." :)
Remarc frumusetea, adevărul teologic, stilistica din versurile:
,,dumnezeu are obiceiul ăsta să îmi asculte rugăciunile
și nu știu dacă o face intenționat
sau este un fel de cafea cosmică pe care o bea în cinstea noastră
a tuturor deși uneori între fiu risipitor și fiu"...A scrie poezie religioasă azi e foarte greu. De aceea sunt uimită de forma si de mesajul acestui poem. Adevăruri fundmentale despre Dumnezeu si om sunt redate poetic: El e Iubirea absolută si tot ce face, face in cinstea oamenilor, El nu trebuie să aibă ,,intenţia " de face bine, de a asculta o durere, fiindcă El e binele intruchipat. Oamenii, fiii, sunt cu acelasi păcat al risipirii. Mă opresc aici :) Felicitări!
Doar o sugestie la versul: ,,cînd chiar că simți o nevoie copleșitoare după o cafea fierbinte" ... ,,cînd simți o nevoie copleșitoare de o cafea fierbinte" .
Co siguranță mai mult decît un experiment. Mă întreb cu datorăm plăcerea de a citi texte semnate Cristian Fara pe Hermeneia? Gestul meu se explică prin consistența echilibrată a textului
Sunt extrem de onorat pentru că te-ai aplecat asupra acestui text. Pe lângă erudiţie şi talent critic, dovedeşti şi o empatie, cu care, o spun fără reţinere , deschizi drumuri noi în domeniu.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Știți, toate bune și frumoase. ~ Orice opinie are dreptul la oxigen. Singura problemă este că Marga nu este proastă. Este însă fricoasă. Îi este frică să ne spună ce crede ea. Prin acest subterfugiu clasic și de-a dreptul antic de a ne pune ea nouă întrebări. Lasă Marga aceste frămîntări profunde cu privire la rosturi, rating-uri și nobila întebare „am devenit mai buni?”. Dă-ne voie să credem că te doare de moralitatea noastră cam tot atît cît ne doare pe noi de a ta. Și hai să revenim la idee. Că ai pierdut-o. Cu atîta căutare înfocată după învățăminte, lumină și vorbele lui M Preda (pe bune că cu asta m-ai dat gata). Deci, eu zic să nu o mai dai cotită că frica tot ți se vede. De nici măcar ironia nu ți-o poate masca. Ai curajul să spui tu ce crezi. Și, să nu îmi spui că răspunsul „ Criza aceasta despre care vorbești Virgil nu este o 'criză' a poeziei în sine, ci una a formelor ei de manifestare..” se califică. Din nou, nu este decît o eschivă. Un subterfugiu. Și am să îți dau un exemplu. Care va dovedi nu numai că nu ai răspuns la întrebare ci și că întrebarea nu este doar așa de florile mărului. (La urma urmei nici nu cred că e neaparat nevoie „să ne facem mai buni” ca să purtăm o discuție. But, anyway…) Dar iată exemplul: este (chiar dacă total din alt domeniu), este cam la fel cu a întreba, odată intrată deplin în Europa, va mai exista România, sau nu? Și nu e vorba despre teritoriu sau populație. Este vorba de România. Evident, unii ar putea spune (așa cum spui tu), România?... România este „o formă de manifestare a… spiritului românesc.” Vor exista alte forme, aceasta este doar o „criză a formelor de manifestare” și nu a… României în sine. Este chiar așa? Eu nu sînt convins. Și te asigur că mulți gîndesc la fel. Este mult prea ieftin să scurtcircuitezi discuția la această concluzie conform căreia „poezia este doar o formă de manifestare a spiritului”. Dar și chiar dacă ar fi așa tu tot nu ai făcut decît o eschivă. Dacă este poezia „o formă” sau este mai mult decît asta este o cu totul altă întrebare și ar putea face subiectul altei mese rotunde. Acum întrebarea a fost dacă poezia este sau nu pe moarte. Indiferent dacă tu o consideri un simplu „ambalaj” sau dacă alții o consideră mai mult decît atît. A spune ca toată chestia asta este doar „o criză a ambalajelor” nu face decît să evite discuția. Trebuia să intri în politică.
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deCa tot e rost de scandal, zic si eu:
pentru textul : despre o femeie goală de- nu imi place "Masa de lucru", mereu ma intreb unde sunt textele mele si ce cauta masa de lucru la mine in pagina.
- nu imi place prima pagina a sitelui cum arata, e un haos total.
- site-ul vechi era ordonat, stiam unde sunt toate ale mele si ale altora.
- site-ul vechi NU era ca toate blogurile pe wordpress, era deosebit, inedit
Nu supără. Din contră mă face să-l mai şlefuiesc.
pentru textul : frica de moarte deMulţumesc.
La mulţi ani!
Un poem profund. Cititorul asistă neputincios la o durere, la o deturnare a semnificaţiei Crăciunului printr-un eveniment nefericit. Discursul liric e firesc, cu rostiri reflexive, cu întrebări si destăinuiri rafinate. Versul ,,cum poți fi atât de divin" străluceste precum steaua nasterii. Te felicit pentru acurateţea versului tău, Mădălina!
pentru textul : carmen a murit de crăciun deîmi face bine orice părere critică, din ele învățăm. vă mulțumesc.
pentru textul : psalmul apelor simple deMi se pare că miza textului stă sub încercarea de-a creiona caractere din trăsături fizice care duc la meditaţii/ introspecţii (re)descoperiri/ re(inventări), caractere care converg în cititor, din vreme ce autorul pare că doar ni le sugerează.
O altă idee care s-ar putea decupa din text şi ar putea deveni polemică e aceea că iubirea se naşte din/prin fizic, ci nu din spirit. Ori "îndrăgosteală" vs dragoste via spirit vs fizic.
Sunt câteva chestii de corectat, cum ar fi: aceiaşi oră / să bureze mărunt / semi-întuneric.
pentru textul : Ceasul deVa rog sa va limitati postarea la un text pe zi!
pentru textul : jurnalul meu dede ce să fie clișeistic Andule e un final fain dragostea are ochiul vînăt așa cum bine spui, da' și buza crăpată... o fi de la soare...mai ști? mai dezamăgeste și tu bătrîne unde vom ajunge să scriem tot binele din lume?...:) frendul tău din țara de sus, cu pălăria jos, george cel asztalos
pentru textul : urme deHm. Cred că l-aș încadra mai degrabă la note. E un jurnal mai mult, un instantaneu analitic.
pentru textul : aşteptare oarbă deGreșeli : întrun + diacritice. Te rog să corectezi.
yes, sir! doar ca "esenta pura" e greu de suportat, d-aia lasai nitica barba:) mare multam pentru cuvinte! spor la scris!
pentru textul : mai bine târziu deDomnule Dupeş,
pentru textul : cam miroase dedincolo de o fărîmă de faimă la care aspirăm, faptul că scriem vine de undeva din noi şi nu putem face altfel. bine sau rău vom continua pentru că aşa e scris în matricea unora dintre noi. e şi unul dintre motivele pentru care eu am o tonalitate ponderată.
nu îmi e străin dialogul tău cu comentatorii. ai preţuirea mea pentru echillibrul şi bunul simţ cu care ai ştiut să treci peste tonurile dure la care de regulă eu nu semnez.
e ok, nu-i graba.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - I - deeu folosesc Opera pe un tel samsung.
marginea gândului tău - imi pare ceva ce s-a mai folosit. de fapt, cred ca cea mai reusita parte a poemului este prima strofa.
pentru textul : poveste de demult deIulia, ştiu bine şi de mult teoria şi tehnica prozei. Nu m-am apucat să scriu aşa, la ce-o ieşi. Ca la şah, şi în proză sunt unele principii sfinte, însă, din nou - ca la şah - există momente când ele trebuie încălcate. Scena care conţine multe puncte de suspensie e rară şi e rezoluţia unui anumit cumul/ conflict tematic. Din această cauză, personajele se poticnesc, se încurcă, se răzgândesc, îşi caută cuvintele etc. Cum să arăt asta în scris? Să schimb structura/ natura dialogului realistic doar pentru a evita punctele sau să încalc pincipiul în numele firescului dialogului? Am ales varianta a doua. De altfel, eu sunt un înverşunat inamic al punctelor de suspensie.
pentru textul : Leagănul roşu (fragmente roman - 3 -) deDe bine!
dar nu știu dacă ți-ar fi permis regulamentul să acorzi penițe pentru "adevăruri"... și oricum pe mine mă irită procedeeul. mersi.
pentru textul : apa trece, pietrele trec deO poezie ce merita toata atentia cititorului, un univers imbinand arta lui Poe si a lui Bacovia sub condeiul unei tinere ce asteapta sa mai auda acel scartait de bicicleta. Pasim noctambuli prin visele copilariei, noi cei care am refuzat sa uitam.Am crescut si poate ni s-a facut frica de moarte, locul intalnirilor tainice. Textul se evidentiaza singur, eu nu fac decat sa-l insemnez.
pentru textul : Casa cu vedere spre moarte depăcat de titlu. că nu are text. nu orice înșiruire de cuvinte e poezie.
pentru textul : Plagiatul unei dimineţi dificile deimi place cum se mentine ritmul pîna la final. nu stiu daca sa zîmbesc sau sa ma intristez la ce spui aici. chestii grave spuse pe un ton haios par si mai triste. ai surprins foarte fain snobii, masele, trendurile
pentru textul : moebius love for angels demulțumesc pentru ajutor
pentru textul : tabloul cu scoici ▒ deD-le Buricea, a cam trecut vremea cântărilor de partid. Pentru că această poezie nu este cu nimic altfel decât pupăturile de gambe comuniste și sus puse. Fie ea dedicată oricărei distinse și stimate și respectate și adorate doamne. Acest text este mult mai slab decât toate textele dumneavoastră, care, la rându-le, sunt sub orice critică.
pentru textul : De ziua ta stimată și distinsă doamnă dema tot uit la "fiecare bataie de zbor"... nu stiu cum am ajuns acolo:) era fiecare bataie/pala de vant. in fine, nu mai stiu:) multam pentru incurajare! incerc sa mentin linia. probabil nu voi reusi:))
pentru textul : spectacol depromit sa-l recit cu prima ocazie, sa vedem daca seamana cu ceea ce "ai auzit", lecturandu-l.. :)
pentru textul : cumpăna pe un fir de nisip demultumesc.
nu pot să nu remarc un text deosebit. acum cind sint absolut ametit de lucruri mult mai tehnice si mai pragmatice decit poezia recunosc ca versurile astea mi-au facut bine cam cu iti face bine aerul tare al iernii cind esti epuizat de febra. atrag atentia in mod deosebit asupra versurilor: „nu mai sunt, te privesc întâi cu coada ochiului, apoi cu coarnele ochiului și mai apoi cu limbile lui căprui, spatele tău ca o fereastră ni se aprind luminițele, împreunați, suntem o boltă de stele și te nasc și mă naști” foarte frumos
pentru textul : colindul cămășii albastre defrumoasă povestea tinereţii trecută prin cazarmă, cu alternanţa stea-fată, fată-stea şi ideea chitanţelor de benzină devenite caiet cu poezie. finalul, însă, e brusc şi prea aproape de adevăr. aş fi preferat
şi deodată ţi se pare că eşti invincibil, deşi, recunosc că alegerea ta e cea potrivită.
pentru textul : aşa a fost viaţa ta de,,dumnezeu are obiceiul ăsta să îmi asculte rugăciunile"... si în cer se aude un vers ,,poetul ăsta are obiceiul să se roage în versuri..." :)
Remarc frumusetea, adevărul teologic, stilistica din versurile:
,,dumnezeu are obiceiul ăsta să îmi asculte rugăciunile
și nu știu dacă o face intenționat
sau este un fel de cafea cosmică pe care o bea în cinstea noastră
a tuturor deși uneori între fiu risipitor și fiu"...A scrie poezie religioasă azi e foarte greu. De aceea sunt uimită de forma si de mesajul acestui poem. Adevăruri fundmentale despre Dumnezeu si om sunt redate poetic: El e Iubirea absolută si tot ce face, face in cinstea oamenilor, El nu trebuie să aibă ,,intenţia " de face bine, de a asculta o durere, fiindcă El e binele intruchipat. Oamenii, fiii, sunt cu acelasi păcat al risipirii. Mă opresc aici :) Felicitări!
Doar o sugestie la versul: ,,cînd chiar că simți o nevoie copleșitoare după o cafea fierbinte" ... ,,cînd simți o nevoie copleșitoare de o cafea fierbinte" .
Am lecturat cu mult drag.
pentru textul : introfanie de toamnă II deMariana
corectura: "Le vrai tombeau des morts est le coeur des vivants."
pentru textul : balada mortului viu ▒ deCo siguranță mai mult decît un experiment. Mă întreb cu datorăm plăcerea de a citi texte semnate Cristian Fara pe Hermeneia? Gestul meu se explică prin consistența echilibrată a textului
pentru textul : Ușile deMihaela,
pentru textul : scrisoare de limpezit privirea demă bucur să te revăd. mulţumesc.
am făcut din nou niște modificări. mulțumesc pentru observații
pentru textul : oameni și pietre deSunt extrem de onorat pentru că te-ai aplecat asupra acestui text. Pe lângă erudiţie şi talent critic, dovedeşti şi o empatie, cu care, o spun fără reţinere , deschizi drumuri noi în domeniu.
Cu stimă
pentru textul : în mine moartea să nu te poată găsi dePagini