n-am citit decît primele paragrafe. și asta de dragul frunzelor de potbal. îmi place mirosul lor. în rest, e greu să numește așa ceva povestire. e doar un discurs interminabil despre o salcie. pe bune, tu chiar crezi că asta e artă?
ma bucur ca ti-a placut. Chad Michael Ward e un artist grafic din LA care lucreaza mai mult in zona eroticului dark si horror. Nu as spune ca mi se par semnificative majoritatea lucrarilor lui dar unele reusesc sa se remarce in mod deosebit. Tipul este inca tinar si probabil va evolua. Depinde daca se va lasa atras de filozofie si teologie sau de ispita comercialista.
In ce priveste masura in care membrii site-ului au curajul sa exploateze aceste resurse, asta este ceea ce este. Din experienta mea femeile sint mai curajoase. A fost o vreme cind Oriana, Aranca, Queen Margot, Alma, Sapphire si alte poetese de aici se lasau mai inspirate. La urma urmei este un joc al colaborarii si poate al competitiei si melanjului. Eu inca astept.
.......când mâinile tale mă caută înseamnă că m-ai găsit. când gura ta se umple cu aur mă închin ție și te laud, botezătorul meu preadorit. te laud si carnea trupului meu te simte insetat si aspru. iată, păstorii mei umblă desculti si turmele lor grase asteapta sub altarul din varful muntelui. tie mă dau și te chem, dumnezeul cuvintelor, al celor avute si nefăcute. iată, trupul meu nu are odihnă si ochiul meu zboară deasupra apelor. am despărtit cuvintele și coaja lor am aruncat-o in tării si foc si pucioasa mi-am presarat pe crestet. si umblu si bat si fulgii de inger ma-nconjoara si templul sanilor tai, in numele dragostei, botezatorul meu preacrestat in carnea inimii mele....... multumesc pentru comentariu alma, pentru aprecierile tale generoase si, bineinteles tuturor cititorilor mei intr-ale ghicitului in bobi de mustar al dvs, francisc, lectorul
chiar daca poezia pare putin incarcata de anumite imagini (nu vorbesc neaparat de balast, ci de folosirea anumitor imagini in alte poezii), nu poate sa nu surprinda originalitatea, nota personala a autorului pe care nu si-o ascunde. suntem departe de manierism (parerea mea). titlul este placut, si deja anunta cititorul avizat ca va urma un tur de forta.
nico, Virgil avea dreptate când spunea că ai imaginaţie, dar nu talent.
eşti singurul specimen care s-ar sinucide cu pistolul pus în dedindos
baftă la acele vremuri!
până atunci aberează, e gratis...
Intr-adevar, femei mici, deprinderi si atitudini minuscule, nici o mirare ca sunt destinate disparitiei. Constatare nostalgica: Aranca, stima lacurilor sau Anna Karenina nu mai sunt la moda. Epoca noastra este marcata de o revenire a femeii in tipare de forta, fizica si psihica: super-women, cat-women, femeile soldat, femeile robot de gen Terminator printre care se strecoara, sensibila si inteleapta, femei precum Amelie si logodna ei prelungita, ... si lista continua. Scriu toate acestea langa marturisirea ca am citit cu interes poezia ta. PS Lipseste o litera in versul #12.
stii ce ar schimba esential poemul, fara sa-l schimbe, de fapt? inlocuirea primului vers "dragostea" cu "iubirea" care are un spectru urias. foarte frumos poemul. congrat
"erai atât de fragilă erai atât de aeriană
încât hainele nu te puteau reține
oamenii călătoresc mai mult cu sufletul
am spus suflându-mi nasul" - superb...
mersi laur pentru semn, ai dreptate mi s-a mai spus ca ingerii se joaca de-a v-ati ascunselea ca e o imagine comuna, voi incerca sa revin... in privinta finalului, da sentiementele isi iau corp materiel, din pacate insa isi denatureaza sensul
M-am gîndit mult ce înseamnă "atunci" pentru mine și mi-am dat seama că "atunci" a fost o zi ploiasă în care nici eu nu prea înțelegeam ce se întîmplă, aveam doar șase ani. Era o aniversare și cineva lipsea de la masă. Atunci am comis această primă infracțiune, arăta un pic diferită atunci, dar în esența ei este aceeași. Viața mea a luat un cu totul alt curs și mult timp nu am mai comis fapte de acest gen. A rămas într-un cotlon ghemuită doar foamea pentru povești, deși... am crezut că m-am cumințit dar aniversarea aceea... Locul de la masă Aniversarea A rămas un loc liber la masă, un loc gol; de-acolo pleacă tăcerea întrebîndu-l pe fiecare din casă nu ești tu? În odaia plină de oaspeți un copil tot caută ceva, ceva ce-a pierdut; un gînd zace-n flori dar ele nu vor sau nu pot să-i vorbească și el plînge neștiind ce-a pierdut A mai crescut între timp a învățat că lumea caută de multe ori să îți ia acel ceva la care ții tu cel mai mult, a reușit s-o înfrunte și luptînd s-o oblige să-i dea înapoi tot ce i-a luat dar nu poate nicicum să găsească tăcerea celui plecat de la masă și eu, nu pot să-l fac să vorbească pe-acest copil sălbatic și mut. (publicată pe acest site la 12.05.2006, 23.08.06). Îmi pare rău că acest text nu este reprezentativ, dar nu pot minți postînd altul. Mulțumesc, Solomon.
e fractionat textul. prima parte pare mai mult sa se taraie decat sa mearga, pe cand a doua parte fuge. imi place la nebunie jumatatea a doua a textului incepand cu "uneori îți amintești că te-ai îngropat undeva". e alerta, induiosatoare si te poti regasi cu usurinta in ea. "te cauți năuc prin mustrările coapte pe buzele mamei" - favoritele mele. despre prima parte nu voi spune prea multe. am inteles justificarile pe care le-ai dat, pot sa le vad acum, dar nu le-am prins din text.
Eu am găsit precizarea limpede în pct. 14 din regulament. Mă gândesc cum să poată fi ușor vizibilă de orice autor (membru) sau cititor. Oare pe prima pagină un text "info" cu link la regulament? Acum într-adevăr este clar pentru oricine.
Ioana, foarte bine prinsă ideea, fără ostentație și nedând aproape nimic cititorului în plus pentru a-l ajuta. Doar titul ne spune adevărata poveste, și încă și aici trimițându-ne mai întâi pe cărări greșite. Nici nu știu ce altceva aș mai spune, pentru a nu strica echilibrul acesta fragil între moarte și viață, între festinul celor niciodată duși definitiv și pomana-ofranda celor care îi așteaptă. Se rupe ritmul la "pruncul de la sân", probabil ai vrut să eviți expresia în forma ei cea mai întâlnită, dar se duce ăuțin din atmosferă, m-ai făcut să mă opresc să-mi dau seama what's wrong... Cred că poți să îndrăznești să spui "pruncul din sân"... Cu admirație, Bianca
"Perdelele cerului", eu le interpretez ca fiind niste nori albi. curati, pregatind ninsoarea. Si acestia plutesc, nu atârna. Iar "ceruri" si "mama din ceruri" ar putea fi legatura dintre strofe. Toate bune.
Textul îmi pare mai degrabă un tablou clinic al tulburărilor anxioase. Încercarea de a poetiza reuşeşte în proporţie mică, fiindcă folosirea excesivă a pronumelor de pers I aduc în faţă într-un mod ostentativ eul liric blocând comunicarea cu lectorul. Aş mai renunţa la unele dintre ele, mai ale la cele de sorginte clasică. De asemeni, în prima parte e o problemă la sintaxa frazei: nu se mai ştie care e regenta, care e subordonata, dacă e raport de coordonare sau nu, fiindcă, deşi este acolo un ,,şi”, subiectul nu e articulat. Partea aceea e ambiguă.
Repetiţia ,,fricile mele” e un pic enervantă, însă cred că are menirea de a confirma cronicizarea. E doar o părere.
Hm, eu nu i-am spus chiar fulger, dar îmi place ideea. Dacă tot ai remarcat, și dacă tot pierdusem amănuntul pe parcurs, am făcut efortul să-l readuc la loc. Renunțând la altele.
Marga, stiu cred ce vrei sa spui, problema este ca trebuie sa scriu textele astfel incat macar pe moment sa imi placa mie. Desigur ca sper ca cititorul sa fie pe aceeasi lungime de unda. Eu mizez in general pe senzatia lasata de un text, pe imaginea de ansamblu. Incetul cu incetul imi descopar limitele si-mi dau seama ca nu pot scrie astfel incat sa placa la toata lumea. Apreciez parerea ta si pe undeva iti dau dreptate. eu incerc sa redau o emotie, o stare si sa-l invit pe cititor in lumea mea, sperand sa gaseasca din cand, lucruri care ii plac.
multumesc pentru oprire si numai bine.
nu înţeleg gluma dvs. În acest text mai "personal" (dar orice poezie e personală) mă cam rodeau păduchii şi, după toate că nu am bani, mai trebuie şi să cheltuiesc sute de lei pe şampoane împotriva păduchilor (că sunt foarte scumpe) şi să rabd mult de foame şi alte nevoi Atâţia scriitori au scris despre sărăcia lor sau a altora, inclusiv în poezie. În haiku la fel. Farmacista mi-a spus că e/ a fost o epidemie de păduchi în oraş. Vă invit în vizită. Cum păduchii sunt încă în viaţă pe scalpul meu, şi nu am bani să îi omor azi, cum ar fi fost necesar, vă ofer un loc de onoare şi dvs. Ce să fac, ca orice om onest scriu despre realitate. Am scris şi un haiku:
cu păduchi în păr --
de pe un CD zgâriat
ascult Vivaldi
Adrian, nu înțeelg ce are „umblatul prin lume” cu viteza unei prelingeri. Nu văd legătura. În același timp pot spune că și tu mă dezamăgești punînd întrebarea „... cum poți duce tu o discuție [...] literară într-un punct cultural...”. Nici nu trebuie să o „duc” acolo. Ea este prin definiție acolo (că tot făcurăm vorbire despre pleonasme sau tautologii). În primul rînd că nu am urmărit să ofensez sentimentele patriotice ale nimănui. Dar (bănuiesc eu) cam toată lumea știe că uneori spiritul moldovenesc (chiar și al celor mai „umblați”) este ceva mai refractar la îmbrățișarea „xenos-ului” decît cel ardelenesc, să zicem. Repet, nu cred că este o noutate această percepție. Și are (și a avut) implicațiile ei pozitive sau negative - ar ocupa mult prea mult spațiu să vorbesc despre asta aici -. Deci la asta mă refeream. Și te asigur că vorbesc din experiență. I-am studiat foarte mult pe români și, fără a cristaliza prejudecăți, nu pot ignora tipare. De aceea nu văd unde (sau de ce) e „murdară” acea expresie. Mă tem că am atins o coardă sensibilă (și regret), dar coarda nu este a mea ci îți aparține. Repet, nu s-a vrut o ofensă ci o obsevație detașată despre un fenomen pe care îl cunosc și oarecum îl înțeleg. Dar cred că începem să facem prea mult caz despre asta.
Despre prelingere nu pot spune decît că nu mă convinge „convingerea” ta. Bănuiesc că putem agrea să nu agreăm.
adica iti bati joc de mine acum? din critic ai descoperit secretul? mai bine incheiem aici comentariile decat sa razi de textul meu. am priceput din prima ca nu/ti place, nu/i bun, e ok, acum n/are rost sa fii ironic.
sa nu confundam poezia cu altceva. ma refeream strict la calitatea si tensiunea care se cladeste vers pe vers, bazaconia era in cazul in care tu ai fi gandit asta, si nu o spun ca sa te jignesc ci pur si simplu pentru ca partea de inceput e apa de ploaie si finalul de parfum, ceea ce nu prea se leaga in viziunea mea.
P.S. poate ca-ti place lalaiala, dar intr-o zi iti vei da seama ca atunci cand te lalai tinzi sa pierzi din vedere multe lucruri poate chiar importante.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
fiecare se definește cum vrea!
pentru textul : Scrisoare de toamnă den-am citit decît primele paragrafe. și asta de dragul frunzelor de potbal. îmi place mirosul lor. în rest, e greu să numește așa ceva povestire. e doar un discurs interminabil despre o salcie. pe bune, tu chiar crezi că asta e artă?
pentru textul : Salcia desa se vada ca am Rolex.
pentru textul : poeta turbanul și blajinul desi ti-am mai spus - eu am buze mai frumoase, barba mai lunga...
hm. ori faci portret ok, ori anulam contractul.
Marynna, interesant ce spui, ai dreptate, voi rezolva cu prescurtările :). Mulțumesc!
pentru textul : text cu oameni care mă surprind dema bucur ca ti-a placut. Chad Michael Ward e un artist grafic din LA care lucreaza mai mult in zona eroticului dark si horror. Nu as spune ca mi se par semnificative majoritatea lucrarilor lui dar unele reusesc sa se remarce in mod deosebit. Tipul este inca tinar si probabil va evolua. Depinde daca se va lasa atras de filozofie si teologie sau de ispita comercialista.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 21 deIn ce priveste masura in care membrii site-ului au curajul sa exploateze aceste resurse, asta este ceea ce este. Din experienta mea femeile sint mai curajoase. A fost o vreme cind Oriana, Aranca, Queen Margot, Alma, Sapphire si alte poetese de aici se lasau mai inspirate. La urma urmei este un joc al colaborarii si poate al competitiei si melanjului. Eu inca astept.
multumesc frumos Virgil de apreciere, comentariul tău a venit cu soarele în dimineaţă. mă bucur şi eu mult, ca un copil.
pentru textul : ne trezim într-un pat decu drag
.......când mâinile tale mă caută înseamnă că m-ai găsit. când gura ta se umple cu aur mă închin ție și te laud, botezătorul meu preadorit. te laud si carnea trupului meu te simte insetat si aspru. iată, păstorii mei umblă desculti si turmele lor grase asteapta sub altarul din varful muntelui. tie mă dau și te chem, dumnezeul cuvintelor, al celor avute si nefăcute. iată, trupul meu nu are odihnă si ochiul meu zboară deasupra apelor. am despărtit cuvintele și coaja lor am aruncat-o in tării si foc si pucioasa mi-am presarat pe crestet. si umblu si bat si fulgii de inger ma-nconjoara si templul sanilor tai, in numele dragostei, botezatorul meu preacrestat in carnea inimii mele....... multumesc pentru comentariu alma, pentru aprecierile tale generoase si, bineinteles tuturor cititorilor mei intr-ale ghicitului in bobi de mustar al dvs, francisc, lectorul
pentru textul : lespezile deDomnul meu, sunt surprins si fara cuvinte. ma rasfatati.
pentru textul : „Apocalipsa după Vaslui” (Humanitas, 2009) a lui Dorin Cozan – o parodie imensă. desilvia, doamna..
chiar daca poezia pare putin incarcata de anumite imagini (nu vorbesc neaparat de balast, ci de folosirea anumitor imagini in alte poezii), nu poate sa nu surprinda originalitatea, nota personala a autorului pe care nu si-o ascunde. suntem departe de manierism (parerea mea). titlul este placut, si deja anunta cititorul avizat ca va urma un tur de forta.
pentru textul : Intrat în cântec denico, Virgil avea dreptate când spunea că ai imaginaţie, dar nu talent.
pentru textul : risipitorii de litere deeşti singurul specimen care s-ar sinucide cu pistolul pus în dedindos
baftă la acele vremuri!
până atunci aberează, e gratis...
În interesul Dumneavoastră, domnule Nincu, eu vă recomand și insist să le studiați, două cărți esențiale (lectura lor am constatat că vă lipsește cu desăvârșire atât în texte cât și în comentarii): "Codul manierelor elegante" http://www.vladimed.ro/codul-manierelor-elegante-p-588.html și "Indreptar ortografic,ortoepic si de punctuatie al limbii romane" http://www.librariaonline.ro/product_info.php?products_id=1003960&view=&...
pentru textul : o părere retroactivă pentru a nu se mai repeta deIntr-adevar, femei mici, deprinderi si atitudini minuscule, nici o mirare ca sunt destinate disparitiei. Constatare nostalgica: Aranca, stima lacurilor sau Anna Karenina nu mai sunt la moda. Epoca noastra este marcata de o revenire a femeii in tipare de forta, fizica si psihica: super-women, cat-women, femeile soldat, femeile robot de gen Terminator printre care se strecoara, sensibila si inteleapta, femei precum Amelie si logodna ei prelungita, ... si lista continua. Scriu toate acestea langa marturisirea ca am citit cu interes poezia ta. PS Lipseste o litera in versul #12.
pentru textul : Femei mici destii ce ar schimba esential poemul, fara sa-l schimbe, de fapt? inlocuirea primului vers "dragostea" cu "iubirea" care are un spectru urias. foarte frumos poemul. congrat
pentru textul : cu cărțile pe piept deFoarte bun, Paul! L-am citit cu mare plăcere.
"erai atât de fragilă erai atât de aeriană
pentru textul : schit deîncât hainele nu te puteau reține
oamenii călătoresc mai mult cu sufletul
am spus suflându-mi nasul" - superb...
mersi laur pentru semn, ai dreptate mi s-a mai spus ca ingerii se joaca de-a v-ati ascunselea ca e o imagine comuna, voi incerca sa revin... in privinta finalului, da sentiementele isi iau corp materiel, din pacate insa isi denatureaza sensul
pentru textul : habituel deM-am gîndit mult ce înseamnă "atunci" pentru mine și mi-am dat seama că "atunci" a fost o zi ploiasă în care nici eu nu prea înțelegeam ce se întîmplă, aveam doar șase ani. Era o aniversare și cineva lipsea de la masă. Atunci am comis această primă infracțiune, arăta un pic diferită atunci, dar în esența ei este aceeași. Viața mea a luat un cu totul alt curs și mult timp nu am mai comis fapte de acest gen. A rămas într-un cotlon ghemuită doar foamea pentru povești, deși... am crezut că m-am cumințit dar aniversarea aceea... Locul de la masă Aniversarea A rămas un loc liber la masă, un loc gol; de-acolo pleacă tăcerea întrebîndu-l pe fiecare din casă nu ești tu? În odaia plină de oaspeți un copil tot caută ceva, ceva ce-a pierdut; un gînd zace-n flori dar ele nu vor sau nu pot să-i vorbească și el plînge neștiind ce-a pierdut A mai crescut între timp a învățat că lumea caută de multe ori să îți ia acel ceva la care ții tu cel mai mult, a reușit s-o înfrunte și luptînd s-o oblige să-i dea înapoi tot ce i-a luat dar nu poate nicicum să găsească tăcerea celui plecat de la masă și eu, nu pot să-l fac să vorbească pe-acest copil sălbatic și mut. (publicată pe acest site la 12.05.2006, 23.08.06). Îmi pare rău că acest text nu este reprezentativ, dar nu pot minți postînd altul. Mulțumesc, Solomon.
pentru textul : ce am scris "atunci" dee fractionat textul. prima parte pare mai mult sa se taraie decat sa mearga, pe cand a doua parte fuge. imi place la nebunie jumatatea a doua a textului incepand cu "uneori îți amintești că te-ai îngropat undeva". e alerta, induiosatoare si te poti regasi cu usurinta in ea. "te cauți năuc prin mustrările coapte pe buzele mamei" - favoritele mele. despre prima parte nu voi spune prea multe. am inteles justificarile pe care le-ai dat, pot sa le vad acum, dar nu le-am prins din text.
pentru textul : Un stomac de balaur deEu am găsit precizarea limpede în pct. 14 din regulament. Mă gândesc cum să poată fi ușor vizibilă de orice autor (membru) sau cititor. Oare pe prima pagină un text "info" cu link la regulament? Acum într-adevăr este clar pentru oricine.
pentru textul : Hermeneia.com la o lună de existență deIoana, foarte bine prinsă ideea, fără ostentație și nedând aproape nimic cititorului în plus pentru a-l ajuta. Doar titul ne spune adevărata poveste, și încă și aici trimițându-ne mai întâi pe cărări greșite. Nici nu știu ce altceva aș mai spune, pentru a nu strica echilibrul acesta fragil între moarte și viață, între festinul celor niciodată duși definitiv și pomana-ofranda celor care îi așteaptă. Se rupe ritmul la "pruncul de la sân", probabil ai vrut să eviți expresia în forma ei cea mai întâlnită, dar se duce ăuțin din atmosferă, m-ai făcut să mă opresc să-mi dau seama what's wrong... Cred că poți să îndrăznești să spui "pruncul din sân"... Cu admirație, Bianca
pentru textul : f e s t i n de"Perdelele cerului", eu le interpretez ca fiind niste nori albi. curati, pregatind ninsoarea. Si acestia plutesc, nu atârna. Iar "ceruri" si "mama din ceruri" ar putea fi legatura dintre strofe. Toate bune.
pentru textul : Poem deTextul îmi pare mai degrabă un tablou clinic al tulburărilor anxioase. Încercarea de a poetiza reuşeşte în proporţie mică, fiindcă folosirea excesivă a pronumelor de pers I aduc în faţă într-un mod ostentativ eul liric blocând comunicarea cu lectorul. Aş mai renunţa la unele dintre ele, mai ale la cele de sorginte clasică. De asemeni, în prima parte e o problemă la sintaxa frazei: nu se mai ştie care e regenta, care e subordonata, dacă e raport de coordonare sau nu, fiindcă, deşi este acolo un ,,şi”, subiectul nu e articulat. Partea aceea e ambiguă.
pentru textul : mistică deRepetiţia ,,fricile mele” e un pic enervantă, însă cred că are menirea de a confirma cronicizarea. E doar o părere.
Hm, eu nu i-am spus chiar fulger, dar îmi place ideea. Dacă tot ai remarcat, și dacă tot pierdusem amănuntul pe parcurs, am făcut efortul să-l readuc la loc. Renunțând la altele.
pentru textul : Umbra deMarga, stiu cred ce vrei sa spui, problema este ca trebuie sa scriu textele astfel incat macar pe moment sa imi placa mie. Desigur ca sper ca cititorul sa fie pe aceeasi lungime de unda. Eu mizez in general pe senzatia lasata de un text, pe imaginea de ansamblu. Incetul cu incetul imi descopar limitele si-mi dau seama ca nu pot scrie astfel incat sa placa la toata lumea. Apreciez parerea ta si pe undeva iti dau dreptate. eu incerc sa redau o emotie, o stare si sa-l invit pe cititor in lumea mea, sperand sa gaseasca din cand, lucruri care ii plac.
pentru textul : sing me a hungarian song demultumesc pentru oprire si numai bine.
nu înţeleg gluma dvs. În acest text mai "personal" (dar orice poezie e personală) mă cam rodeau păduchii şi, după toate că nu am bani, mai trebuie şi să cheltuiesc sute de lei pe şampoane împotriva păduchilor (că sunt foarte scumpe) şi să rabd mult de foame şi alte nevoi Atâţia scriitori au scris despre sărăcia lor sau a altora, inclusiv în poezie. În haiku la fel. Farmacista mi-a spus că e/ a fost o epidemie de păduchi în oraş. Vă invit în vizită. Cum păduchii sunt încă în viaţă pe scalpul meu, şi nu am bani să îi omor azi, cum ar fi fost necesar, vă ofer un loc de onoare şi dvs. Ce să fac, ca orice om onest scriu despre realitate. Am scris şi un haiku:
cu păduchi în păr --
pentru textul : cerşind milă păduchilor dede pe un CD zgâriat
ascult Vivaldi
Adrian, nu înțeelg ce are „umblatul prin lume” cu viteza unei prelingeri. Nu văd legătura. În același timp pot spune că și tu mă dezamăgești punînd întrebarea „... cum poți duce tu o discuție [...] literară într-un punct cultural...”. Nici nu trebuie să o „duc” acolo. Ea este prin definiție acolo (că tot făcurăm vorbire despre pleonasme sau tautologii). În primul rînd că nu am urmărit să ofensez sentimentele patriotice ale nimănui. Dar (bănuiesc eu) cam toată lumea știe că uneori spiritul moldovenesc (chiar și al celor mai „umblați”) este ceva mai refractar la îmbrățișarea „xenos-ului” decît cel ardelenesc, să zicem. Repet, nu cred că este o noutate această percepție. Și are (și a avut) implicațiile ei pozitive sau negative - ar ocupa mult prea mult spațiu să vorbesc despre asta aici -. Deci la asta mă refeream. Și te asigur că vorbesc din experiență. I-am studiat foarte mult pe români și, fără a cristaliza prejudecăți, nu pot ignora tipare. De aceea nu văd unde (sau de ce) e „murdară” acea expresie. Mă tem că am atins o coardă sensibilă (și regret), dar coarda nu este a mea ci îți aparține. Repet, nu s-a vrut o ofensă ci o obsevație detașată despre un fenomen pe care îl cunosc și oarecum îl înțeleg. Dar cred că începem să facem prea mult caz despre asta.
pentru textul : oolong tea deDespre prelingere nu pot spune decît că nu mă convinge „convingerea” ta. Bănuiesc că putem agrea să nu agreăm.
adica iti bati joc de mine acum? din critic ai descoperit secretul? mai bine incheiem aici comentariile decat sa razi de textul meu. am priceput din prima ca nu/ti place, nu/i bun, e ok, acum n/are rost sa fii ironic.
pentru textul : Höre Israel dePaşte Fericit Tuturor!
pentru textul : Paşte fericit! desa nu confundam poezia cu altceva. ma refeream strict la calitatea si tensiunea care se cladeste vers pe vers, bazaconia era in cazul in care tu ai fi gandit asta, si nu o spun ca sa te jignesc ci pur si simplu pentru ca partea de inceput e apa de ploaie si finalul de parfum, ceea ce nu prea se leaga in viziunea mea.
pentru textul : long et douloureux deP.S. poate ca-ti place lalaiala, dar intr-o zi iti vei da seama ca atunci cand te lalai tinzi sa pierzi din vedere multe lucruri poate chiar importante.
ziceam eu...demult...ca as fi vrut penitele inapoi. :)
pentru textul : despre dragoste numai de bine deiata.
mult tandrum de vorbă vărsat pe o muchie tocită de poem
pentru textul : ym dePagini