Mircea, poemul tau imi aminteste de un film cu Al Pacino si cu baiatul acela care simtea orice miros si pana la urma a cautat pe cel de-al treisprezecelea in trupul omenesc, omorand. Vreau sa-ti spun ca eu continuu sa cred ca tu ai capacitatea de a scrie poezie, pentru ca mi-ai dovedit nu doar o singura data ca receptezi poezia frust.. iar asta e primul necesar pas. Eu acum inteleg cum ai incercat tu aici sa descrii un fel de cosmogonie a femeii dar e atat de stangace Mircea... of, of... Live and let die, Andu
Virgil, eu cred ca este o poezie scrisa pe seama simbolurilor legendei Sfantului Graal. "Virgina" are o semnificatie anume acolo; este traditia hiperboreana care isi asteapta "cavalerul" eliberator. sau principul feminin care nu se poate manifesta in absenta celui masculin, sortit ei. sabia poarta si ea niste simboluri - este, de fapr, "intrebarea"; "a-ti pune intrebarea" inseamna a constientiza. "femeia fara judecata"simbolizeaza vanitatea, cea care poate aduce cavalerului pieirea. regatul dobandit este traditia (intelepciunea) la care se va re-ajunge...si asa mai departe. iar cele 5 stele..nu, nu se refera nici la holet, nici la coniac...:)
cu riscul de a repeta ce am spus, cred ca textul asta este puternic, da acces catre o lume stranie/fascinanta ,imaginile sunt tari si bine realizate cu economie totusi de mijloace. E o scriere...bogata fara a fi incarcata. aproape am senzatia unei parabole intre doua lumi cumva.Da. mi-a placut
Virgile, ai dreptate, dar nu intentionez sa ma plasez la acea limita... bine ca nu trec dincolo de ea. Multumesc pentru atentionare, Bobadil. P.S. Textul nu ti-a placut sa inteleg... ce sa fac? Ma chinui de vreo luna sa scriu a doua "querida" si nu reusesc :-)
Virgil, ca si director al sitului Hermeneia, esti cel mai prost exemplu de respectare al regulamentului. Cum adica te legi tu de credibilitatea mea? De unde si pana unde ai tu competenta sa faci asemenea afirmatii? Cine esti tu ca scriitor?
Tu u vezi ca am remarcat o strofa? Tu nu vezi ca am vorbit de inegalitati? Tu nu vezi ca am sugerat eliminarea unor strofe? Cum iti permiti tu sa faci referire la credibilitatea celor care comenteaza?
te poti mira cat vrei de cate penite au textele, te poti mira de gusturile celorlalti, dar nu insulta comentatorii chiar in casa ta, hermeneia.
stiu ca nu ma apreciezi ca autor, stiu ca nu ma consideri credibil, dar invata sa+ti maschezi sentimentele si sa fii un bun exemplu pentru ceilalti.
Multumesc de trecere si comentariu ! Mi s-a reprosat de multe ori ca am un fix pe rima(si e adevarat, eu nu voi scrie in vers alb) asa ca am incercat o solutie de compromis. Oricum, sunt constient ca cei care scriu in vers clasic nu au nici o sansa pe plan literar(asta daca nu adopta o directie gen Brumaru). Dar, din nou, e nu am vreo pretentie in acest domeniu. Legat de "tristete"...numele ti-e "sa(n)dness" si nu-ti place (tristetea) ? Bizar... Ialin
Da, aici am citit un poem scris cu nerv. Imi amintesc de o discutie pe care am avut-o acum cativa ani buni la o cafea cu unul dintre membrii marcanti ai noului val douamiist, desi el e ceva mai batran chiar decat mine :-) Si dupa multe argumente pro si contra bazate exclusiv pe elemente de limbaj (evident nu ne intelegeam) am cazut amandoi deacord ca poezia trebuie sa aibe "nerv"... indiferent daca aceasta inseamna miscare, atitudine sau pur si simplu durere. Poemul acesta are din de toate cate ceva. Mai vad aici obiceiul Adei de a nu reveni pe text, obicei caracteristic orice ar spune oricine, unei varste superbe care, inevitabil, trece, ca o durere de masele. Unele pasaje ar merita rectificate, cel putin acela care aduce atat de mult cu "eu mor cu fiecare lucru pe care il ating...." (Nichita, Enghidu) Insa pentru acest frumos context poetic creat in jurul lui "asa ca mine si ca tine", rotund, simplu si sincer eu iti acord o penita de apreciere. Si poate ca, in viitor vei mai reveni pe texte, Ada. Pana cand vei ajunge sa stapanesti un teritoriu pe unde umbla, eu nu i-am vazut niciodata, doar am auzit vorbindu-se despre ei, inorogii. Andu
ei uite ca eu alatur cu cuvintele si nu fac indigestie. si nici nu am nevoie de reverente. ma descurc excelent si fara. nu cred ca sint o autoritate in poezie dar nici nu cred ca terenul e alunecos. insa bunul meu simt estetico-literar (atit cit o fi el) imi spune ca orice "obiect artistic" sau "de arta", si aici includ si poezia, trebuie sa fie in esenta o comunicare reprezentativa (sau o reprezentare prin comunicare/comuniune, sau impartasire). deci, in chestia asta pe care noi o numim arta (fie ea literara, fie de alta stirpe) existam noi doi (sau noi mai multi) dintre care tu esti artistul iar noi publicul. exista tot felul de teorii despre participarea, rolul si/sau implicarea autorului si a publicului (vezi ideile interesante ale lui Marcel Duchamp). dar, in esenta arta (si deci poezia) este o tentativa a artistului de a transmite ceva printr-o forma de reprezentare, in esenta o joaca mai mult sau mai putin vinovata cu senzorii si neuronii nostri ai publicului. ei bine, pentru chestia asta e nevoie de trei lucruri, idee-inspiratie, talent-munca si autoevaluare-critica. adica in primul rind trebuie sa vrei sa spui sau sa comunici ceva (logic-semnificativ) sau o stare (emotional-semnificativ) care sa aiba in general un caracter unitar si coerent (sau cel putin sa aiba un puternic efect care sa ni se para noua, publicului, ca fiind coerent). cu siguranta ca oricit de bune si brave idei ai avea si orict de multa inspiratie ai considera ca ai, daca nu ai talent (chestia aia cu care te nasti si care te face sa te joci cu frumosul sau cu uritul intr-un mod fascinant si diferit de altii) tot degeaba e, fiindca suna a doaga. iar apoi, chiar daca ai idei, si coerenta, si talent si pui osul la munca tot mai trebuie sa citesti si sa recitesti (eventual sa ii citesti si pe altii care au pana mai ascutita) pina iti perfectionezi mestesugul si implicit rezultatul, adica obiectul literar, adica poezia. cam asta e si scuze ca m-am cam lungit
Splendid, vreau să vin și eu, am auzit atâtea despre Virtualia... inclusiv că acum câțiva ani a venit chiar și Virgil de peste mări și țări la lansarea volumului său Mirabile Dictu. Deci la mine din țara lui Baudelaire ar trebui să fie mai simplu...
Cu drag voi veni,
Margas
da, şi mie îmi place vibraţia emoţională din acest poem care parcă oscilează între visceral şi intelectiv. Am trăit fiecare vers cu sufletul şi mă recunosc pe mine însămi în ele, cu excepţia ultimului vers, pe care l-am citit cu bucurie.
Mda, un fel de delir pe care, personal nu prea il pot numi poezie. Un amalgam de imagini fortate, care culmineaza cu un final extrem de fals. Si ca o curiozitate(referindu-ma la titlul), e cumva o incercare de raspuns la adresa comentariilor critice pe textele tale?
Stereotipii cu gramada. Textul in sine e un mare stereotip. Mi-a placut atat:
"cuvintele astea au rămas în mine
se plimbă prin sânge
de la aortă
până la ochi
se opresc pe buze
aşteptând ecoul
"
Textul tradus în franceză de A. Bentoiu îl știam "par coeur", dar uite și textul original în românește: ultima amintire de Ileana Mălăncioiu spațiul devora toate lucrurile din el priveam în tăcere în urma lor spre locul acela unde nu se mai vede nimic ca-n pântecele unui animal incolor care mistuie lumea și flămânzește în chiar vremea în care mănâncă totul până la ultima ființă vie și până la ultima stâncă în care a fost îngropat un om și până la ultima cruce pusă în spatele său nainte de-a se duce așteptam cu spaimă să ne vină rândul se apropia fantastica oră spațiul devora toate lucrurile din el și ne uitam neputincioși cum le devoră." ...Acolo unde un text rezonează, recunosc acest lucru.
Calin. Cred ca a trecut de mult timpul cand parea ca nu ne intelegem. Acum, simt, ca ne intelegem, din ce in ce mai bine, unul pe altul. Pentru ca tot ACOLO speram sa ajungem. Fiecare in felul sau.
am citit textul si m-a ingrozit macelarirea rimei si ritmului. daca cineva chiar vrea sa le foloseasca atunci ar trebui sa o faca cel putin corect. altfel nu are rost. ca sa nu mai vorbesc despre "spiritul" textului, adica despre ce vrea el sa spuna, adica despre ce nu reuseste sa spuna nimic aici.
Chris, și atunci ce facem? Venim toți în cutia cu nisip? O să-ți luăm toate jucăriile. E ca o imagine făcută din bucăți, "formând un singur obiect", din îngeri aduși de pe pereții, unde, ce frumoase urme au lăsat. De netrecere. Mai scrie, vrem să te citim.
Virgil, iți mulțumesc pentru intenția ta. Eu te-as ruga sa fii puțin mai atent și cum te exprimi, acel "probabil ca cam toți îngerii" cred ca a scăpat...
Nu știam ca ai renunțat sa scrii după punct cu litera mare, trebuie sa ma obișnuiesc cu acest nou stil al tău.
Aveam impresia sa simțim la fel poezia, după cum scrii tu, dar se pare ca a fost doar o impresie, ai alte simboluri și emoții despre iubire...
Îți mulțumesc pentru trecere și te mi aștept.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mircea, poemul tau imi aminteste de un film cu Al Pacino si cu baiatul acela care simtea orice miros si pana la urma a cautat pe cel de-al treisprezecelea in trupul omenesc, omorand. Vreau sa-ti spun ca eu continuu sa cred ca tu ai capacitatea de a scrie poezie, pentru ca mi-ai dovedit nu doar o singura data ca receptezi poezia frust.. iar asta e primul necesar pas. Eu acum inteleg cum ai incercat tu aici sa descrii un fel de cosmogonie a femeii dar e atat de stangace Mircea... of, of... Live and let die, Andu
pentru textul : Esență de Marie depoate iti coompletezi si profilul cu biografia si fotografia
pentru textul : Relicve de ambrozie deMultumesc frumos pentru atentie. Nu esti singurul care remarca asemanarea descrierii din a doua secventa cu Ilf si Petrov!
pentru textul : Gelu n-am desingura porțiune pe care o pot remarca este:
„îmi ascund carnea sub pielea copacilor,
pentru textul : Căzut din cer deîmi este cu neputinţă să înţeleg ce vor
şi fug.”
ăla se zice că e nod în papură Bobadile.
pentru textul : femeia poet deVirgil, eu cred ca este o poezie scrisa pe seama simbolurilor legendei Sfantului Graal. "Virgina" are o semnificatie anume acolo; este traditia hiperboreana care isi asteapta "cavalerul" eliberator. sau principul feminin care nu se poate manifesta in absenta celui masculin, sortit ei. sabia poarta si ea niste simboluri - este, de fapr, "intrebarea"; "a-ti pune intrebarea" inseamna a constientiza. "femeia fara judecata"simbolizeaza vanitatea, cea care poate aduce cavalerului pieirea. regatul dobandit este traditia (intelepciunea) la care se va re-ajunge...si asa mai departe. iar cele 5 stele..nu, nu se refera nici la holet, nici la coniac...:)
pentru textul : profeții deiata un text scris poate dintr-o rasuflare, dar (text) care m-a facut sa zimbesc
pentru textul : mă păstrez sensibilă pentru viața de după defelicitări pentru tot efortul depus. și pentru frumusețea tradiției. chiar dacă „istoria literaturii” este o vorbă puțin cam prea mare. :)
p.s. ți-am modificat eu încadrarea textului
pentru textul : A zecea antologie de cenaclu - Virtualia decu riscul de a repeta ce am spus, cred ca textul asta este puternic, da acces catre o lume stranie/fascinanta ,imaginile sunt tari si bine realizate cu economie totusi de mijloace. E o scriere...bogata fara a fi incarcata. aproape am senzatia unei parabole intre doua lumi cumva.Da. mi-a placut
pentru textul : delir7 deeu nu ma supar, dar s-ar putea sa se supere magarul. ca l-ai jignit.
pentru textul : urîtă liberă și pe drum dei-ai zis cal.
:)
Virgile, ai dreptate, dar nu intentionez sa ma plasez la acea limita... bine ca nu trec dincolo de ea. Multumesc pentru atentionare, Bobadil. P.S. Textul nu ti-a placut sa inteleg... ce sa fac? Ma chinui de vreo luna sa scriu a doua "querida" si nu reusesc :-)
pentru textul : îl iubesc pe grigore deVirgil, ca si director al sitului Hermeneia, esti cel mai prost exemplu de respectare al regulamentului. Cum adica te legi tu de credibilitatea mea? De unde si pana unde ai tu competenta sa faci asemenea afirmatii? Cine esti tu ca scriitor?
Tu u vezi ca am remarcat o strofa? Tu nu vezi ca am vorbit de inegalitati? Tu nu vezi ca am sugerat eliminarea unor strofe? Cum iti permiti tu sa faci referire la credibilitatea celor care comenteaza?
te poti mira cat vrei de cate penite au textele, te poti mira de gusturile celorlalti, dar nu insulta comentatorii chiar in casa ta, hermeneia.
stiu ca nu ma apreciezi ca autor, stiu ca nu ma consideri credibil, dar invata sa+ti maschezi sentimentele si sa fii un bun exemplu pentru ceilalti.
pentru textul : sebi cel nebun după poezie demoartea nu trebuie s-o înţelegem. Moartea trebuie să o conştientizăm, doar aşa vom trăi fiecare clipă la maxim.
pentru textul : frica de moarte deMultumesc de trecere si comentariu ! Mi s-a reprosat de multe ori ca am un fix pe rima(si e adevarat, eu nu voi scrie in vers alb) asa ca am incercat o solutie de compromis. Oricum, sunt constient ca cei care scriu in vers clasic nu au nici o sansa pe plan literar(asta daca nu adopta o directie gen Brumaru). Dar, din nou, e nu am vreo pretentie in acest domeniu. Legat de "tristete"...numele ti-e "sa(n)dness" si nu-ti place (tristetea) ? Bizar... Ialin
pentru textul : Epilog... deDa, aici am citit un poem scris cu nerv. Imi amintesc de o discutie pe care am avut-o acum cativa ani buni la o cafea cu unul dintre membrii marcanti ai noului val douamiist, desi el e ceva mai batran chiar decat mine :-) Si dupa multe argumente pro si contra bazate exclusiv pe elemente de limbaj (evident nu ne intelegeam) am cazut amandoi deacord ca poezia trebuie sa aibe "nerv"... indiferent daca aceasta inseamna miscare, atitudine sau pur si simplu durere. Poemul acesta are din de toate cate ceva. Mai vad aici obiceiul Adei de a nu reveni pe text, obicei caracteristic orice ar spune oricine, unei varste superbe care, inevitabil, trece, ca o durere de masele. Unele pasaje ar merita rectificate, cel putin acela care aduce atat de mult cu "eu mor cu fiecare lucru pe care il ating...." (Nichita, Enghidu) Insa pentru acest frumos context poetic creat in jurul lui "asa ca mine si ca tine", rotund, simplu si sincer eu iti acord o penita de apreciere. Si poate ca, in viitor vei mai reveni pe texte, Ada. Pana cand vei ajunge sa stapanesti un teritoriu pe unde umbla, eu nu i-am vazut niciodata, doar am auzit vorbindu-se despre ei, inorogii. Andu
pentru textul : big bang deei uite ca eu alatur cu cuvintele si nu fac indigestie. si nici nu am nevoie de reverente. ma descurc excelent si fara. nu cred ca sint o autoritate in poezie dar nici nu cred ca terenul e alunecos. insa bunul meu simt estetico-literar (atit cit o fi el) imi spune ca orice "obiect artistic" sau "de arta", si aici includ si poezia, trebuie sa fie in esenta o comunicare reprezentativa (sau o reprezentare prin comunicare/comuniune, sau impartasire). deci, in chestia asta pe care noi o numim arta (fie ea literara, fie de alta stirpe) existam noi doi (sau noi mai multi) dintre care tu esti artistul iar noi publicul. exista tot felul de teorii despre participarea, rolul si/sau implicarea autorului si a publicului (vezi ideile interesante ale lui Marcel Duchamp). dar, in esenta arta (si deci poezia) este o tentativa a artistului de a transmite ceva printr-o forma de reprezentare, in esenta o joaca mai mult sau mai putin vinovata cu senzorii si neuronii nostri ai publicului. ei bine, pentru chestia asta e nevoie de trei lucruri, idee-inspiratie, talent-munca si autoevaluare-critica. adica in primul rind trebuie sa vrei sa spui sau sa comunici ceva (logic-semnificativ) sau o stare (emotional-semnificativ) care sa aiba in general un caracter unitar si coerent (sau cel putin sa aiba un puternic efect care sa ni se para noua, publicului, ca fiind coerent). cu siguranta ca oricit de bune si brave idei ai avea si orict de multa inspiratie ai considera ca ai, daca nu ai talent (chestia aia cu care te nasti si care te face sa te joci cu frumosul sau cu uritul intr-un mod fascinant si diferit de altii) tot degeaba e, fiindca suna a doaga. iar apoi, chiar daca ai idei, si coerenta, si talent si pui osul la munca tot mai trebuie sa citesti si sa recitesti (eventual sa ii citesti si pe altii care au pana mai ascutita) pina iti perfectionezi mestesugul si implicit rezultatul, adica obiectul literar, adica poezia. cam asta e si scuze ca m-am cam lungit
pentru textul : invazia debref, Cristina am zâmbit. și nu știu cum și nu știu de ce, dar cred că textului i-ar sta bine mai sfios. mă bucur că mă mai citești!
Mariana, călduroasă întâmpinarea ta prin cuvintele molcome, înțelepte. mulțumesc, om bun și darnic
pentru textul : oamenii de care ne este rușine depeste măsură!
Virgil, am rezonat cu strofa a doua. prima mi se prea putin sonora pentru stilul tau. dar, cu siguranta, avem cu totii momente de liniste.
pentru textul : de indiu deSplendid, vreau să vin și eu, am auzit atâtea despre Virtualia... inclusiv că acum câțiva ani a venit chiar și Virgil de peste mări și țări la lansarea volumului său Mirabile Dictu. Deci la mine din țara lui Baudelaire ar trebui să fie mai simplu...
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă deCu drag voi veni,
Margas
da, şi mie îmi place vibraţia emoţională din acest poem care parcă oscilează între visceral şi intelectiv. Am trăit fiecare vers cu sufletul şi mă recunosc pe mine însămi în ele, cu excepţia ultimului vers, pe care l-am citit cu bucurie.
pentru textul : de la dreapta la stânga deminimalist dar atat de generosin mesaj si sugestie! in cateva versuri Caludia a reusit sa cuprinda imagine, stare, idee. frumos.
pentru textul : sim deMda, un fel de delir pe care, personal nu prea il pot numi poezie. Un amalgam de imagini fortate, care culmineaza cu un final extrem de fals. Si ca o curiozitate(referindu-ma la titlul), e cumva o incercare de raspuns la adresa comentariilor critice pe textele tale?
pentru textul : Poem perfect previzibil cu multe conjuncții deStereotipii cu gramada. Textul in sine e un mare stereotip. Mi-a placut atat:
"cuvintele astea au rămas în mine
se plimbă prin sânge
de la aortă
până la ochi
se opresc pe buze
aşteptând ecoul
"
emil
pentru textul : Şotron deTextul tradus în franceză de A. Bentoiu îl știam "par coeur", dar uite și textul original în românește: ultima amintire de Ileana Mălăncioiu spațiul devora toate lucrurile din el priveam în tăcere în urma lor spre locul acela unde nu se mai vede nimic ca-n pântecele unui animal incolor care mistuie lumea și flămânzește în chiar vremea în care mănâncă totul până la ultima ființă vie și până la ultima stâncă în care a fost îngropat un om și până la ultima cruce pusă în spatele său nainte de-a se duce așteptam cu spaimă să ne vină rândul se apropia fantastica oră spațiul devora toate lucrurile din el și ne uitam neputincioși cum le devoră." ...Acolo unde un text rezonează, recunosc acest lucru.
pentru textul : a se lua o noapte de.
pentru textul : Misericordiae deCalin. Cred ca a trecut de mult timpul cand parea ca nu ne intelegem. Acum, simt, ca ne intelegem, din ce in ce mai bine, unul pe altul. Pentru ca tot ACOLO speram sa ajungem. Fiecare in felul sau.
pentru textul : Contemplând de pe cruce deam citit textul si m-a ingrozit macelarirea rimei si ritmului. daca cineva chiar vrea sa le foloseasca atunci ar trebui sa o faca cel putin corect. altfel nu are rost. ca sa nu mai vorbesc despre "spiritul" textului, adica despre ce vrea el sa spuna, adica despre ce nu reuseste sa spuna nimic aici.
pentru textul : decembre deChris, și atunci ce facem? Venim toți în cutia cu nisip? O să-ți luăm toate jucăriile. E ca o imagine făcută din bucăți, "formând un singur obiect", din îngeri aduși de pe pereții, unde, ce frumoase urme au lăsat. De netrecere. Mai scrie, vrem să te citim.
pentru textul : Muzeul particular defrateloooo mio, asta se cheama oftica:-j:))
pentru textul : Păsările fără pene mor la primul zbor deVirgil, iți mulțumesc pentru intenția ta. Eu te-as ruga sa fii puțin mai atent și cum te exprimi, acel "probabil ca cam toți îngerii" cred ca a scăpat...
pentru textul : Misterul cuplului perfect deNu știam ca ai renunțat sa scrii după punct cu litera mare, trebuie sa ma obișnuiesc cu acest nou stil al tău.
Aveam impresia sa simțim la fel poezia, după cum scrii tu, dar se pare ca a fost doar o impresie, ai alte simboluri și emoții despre iubire...
Îți mulțumesc pentru trecere și te mi aștept.
Pagini