sincere felicitări pentru acest eveniment comentariile lui Virgil mi se par și mie de o virulență nejustificată, lipsa de politețe nu este scuzabilă niciodată, părerea mea...
Petre, mulțumesc pentru că ai poposit la acest poem. aprecierile tale mă încurajează foarte mult, contează pentru mine. m-am cam grăbit să postez poemul, (mai trebuia lucrat) sunt câteva lucruri care nu îmi plac la el, dar nu știu cum să modific momentan. Madim
O părere echilibrată, analiză sinceră prin prisma proprie. Da, un subiect ce abia a fost început aici. Vor mai curge rîuri de cerneală de acum. Apreciez abordarea.
Am citit acest poem de la prima sa apariție, cred că l-am întâmpinat în tăcere prima, și uimire. pentru smerenia care degajă și pentru un poetic ce se susține prin autenticitatea ideatică, a trăirii, a trecerii prin interioare greu de parcurs, unde amintirile nestatornice, plânsul și mirosul de mânz sunt repere - cruci de lumină. Nu atât depășirea revoltei și a neputinței din "am început și eu să lovesc cu pumnul în masă" este tulburătoare, cât plasarea într-un loc geometric - spațiu sfânt în care viața devine singura versiune posibilă prin însăși intensitatea durerii din ea. "ia o pauză de la moarte stai de vorbă cu mine" a reverberat în mine încă de sâmbătă și așa va rămâne un timp, poate în mai. Primăvara asta pare mai desfășurată în pântecul luminii, până la capătul acela în care fiul își descoperă Tatăl plângând. E o altfel de ploaie, iar poezia aceasta ne-o va aminti. Admirația mea simplă pentru o poezie de excepție - din punctul meu de vedere.
primul pasaj îmi place cum l-ai redat. la a doua parte mă necăjesc: oglindă, picătură, rouă. nu cred că trebuie să mă explic. în ansamblu, un text expresiv.
revolutia de catifea, ton sur ton, pe un soclu lucios sau dincolo de sticla unui tablou. un fel de "afara spoit gardul, inauntru leopardul" in timpul inghetului. poate as organiza altfel versul 5. este ceva ce ar putea fi optmizat la "ochiului care rade"
Iată efectul ploii care nu se mai oprește: un poem bun în care apar alte efecte ale ploii „de-un secol”.
Interesant că, deși apa înseamnă viață, atunci când abundă, aduce moartea, dezintegrarea. E ceva bacovian aici, dar nu prea mult. Apar elemente noi care sugerează că pământul e ca un bazin cu apă, ca un imens ocean: barca, ancora, peștele.
„Creanga cu gesturi senine” îmi amintește de ramura de măslin pe care o ținea în cioc porumbelul venit pe corabia lui Noe după potop.
Apreciez muzicalitatea poemului (are ritmul ploii torențiale, în rafale, dată de alternanța dintre rimele masculine și cele feminine). Rimele „loc/deloc” și „redă/dă” mi se par facile, deși nu prea văd ce ai fi putut folosi altceva, mai ales la „redă/dă” :)
Sunt foarte multe imagini reușite care îmi plac. De exemplu:
„acvile, himere şi fapte
duc cerul în spate înot”
„lumina, cu pletele tunse”
„iar eu, ca o ancoră şchioapă,
ţin barca cu solzi într-un loc”.
Aș fi pus punct la finalul unor strofe.
Un poem plăcut la citit și la disecat :)
Nicholas, mulțumesc, pentru obsevații și aprecieri! Îți respect atitudinea creștinească. Poemul nu este unul blasfemic(cel puțin nu în intenția mea) ci unul despre îngheț, Esenin, tristețe, încercarea de regăsire în preajma colindului. Cu amiciție, Ioan
Anca, se accepta in poezie inversiunea aceea. Ca si cea de mai sus cu "out there". Oriana s-a referit la alte versuri. In care am si produs modificari deja. Si, da, voi adauga It, acolo unde ai semnalat. Multumesc.
Metaforizarea – vălul transparent; dincolo de el – procesul simbolizării: degetul care arată. Cine privește la deget, e treaba lui. Ca atunci când, după ce ai traversat, cu o barcă, un râu, continui drumul cărând barca în spinare. Cine privește spre ceea ce se arată (și lasă barca în plata Domnului), câștigă. Ni se întâmplă o mulțime de lucruri pentru prima dată: să ne naștem, să scoatem primul strigăt, să iubim (pur, precum copii – rămâne, din asta „un pantof de copil”) etc.; dar, tot pentru prima dată (în viață) se întâmplă să și… murim (secera). De ce să nu privim dincolo de ce indică astfel de «simboluri»? Remarcabilă concizia textului. Nu poți nici să scoți și nici să adaugi ceva.
foarte reusit finalul ce ar putea sa isi pastreze autonomia chiar: "unele lucruri se pierd pentru totdeauna dar niciodată nu înțeleg de ce teii înfloresc pe furiș la fel ca oasele mele duminica"
Asta înseamnă a imita poezia mediocră, care nu se poate constitui în model. A imita ceva ce seamănă cu poezia. În rest, greșiți profund. Pe mine mă bucură că tinerii scriu. Dar numai dacă scriu bine sau dacă progresează. Aștept să progresați și dvs. Dar calea spre progres presupune, între altele, multă lectură. Dar nu citiți autori care scriu ca și dvs., ci modele.
P.S. Doresc și voi adăuga un subtitlu acestui text. Este pur și simplu o inspirație care provine din incipitul comentariului Profetului care cred că merge cu poemul de minune, mai ceva ca vinul roșu cu ce vreți voi. Andu
hmmm, o fi, dar in acelas timp si mie mi se pare un pic jenant cand cineva acuza de lipsa de cultura intr-un domeniu o persoana pe care n-a cunoscut-o decat vag din poezie.
imi asum vina, poate ar fi trebuit sa ma gandesc prima data la Biblie si apoi la cele mai lumesti. data viitoare asa voi face cand voi citi un text.
Ioana, I cannot help reminding myself, each time I encounter this subject, of a controversial movie, which nevertheless talks a little more than we would expect about the poetry of quanta. Your approach here is interesting, but if you come to think about it, one should expect that once you begin wondering whether the world is really made of what we think it is, and whether or not our mind has powers of creating reality, the possibilities are unlimited. Cause that’s exactly what should be beyond that window: a world of possibilities… So: true, the ending does not seem to corroborate with the rest of the text. If I were you, I’d let go of the titles and simply put I, II and III as stages of "knowledge", or better said, sensitivity. Btw… for that book, you might as well try amazon. Works just fine.
E o problemă de încadrare în măsura în care nu găsești poezia / liricul în această poezie. Nu orice înșiruire de denumiri este poezie. Eu, personal, nu am găsit-o. Și nu e prima dată, ți-am lăsat comentariu și pe alt text scris în aceeași manieră. Dar, sincer, oricum ai schimba încadrarea, la proză / note etc., părerea mea nu se va modifica. Expresia "stigmatizat de soare" am găsit-o într-un ghid turistic, acum câțiva ani, prin sudul Franței. Versul "EU și TU" pare a fi cel mai autentic, măcar e românesc (și îmi amintește de manele).
ultimii mei dolari i-am dat ţigăncii care vindea linguri in piaţa Victoria. eram în Timişoara în luna Iulie, 2009 şi n-am putut scăpa de o ţigancă (frumoasă ţigăncuşa) care vindea linguri de lemn prin faţa Operei. a trebuit să cumpăr 5 linguri şi aşa a ajuns ţiganca în poezie. restul poeziei este o însăilare de amintiri din vacanţele mele la New York şi in Brazilia.
interesant. nu știam că se mai scrie despre mitul iubirii. și chiar bine. cînd am citit textul acesta, ca de altfel și alte texte ale lui adrian, îmi reține atenția modul acesta oarecum brusc și totuși neostentativ de a rupe ritmul. chiar dacă puțin desuet, mi-a plăcut și începutul „Demult, demult,// când în piept mi-alergau herghelii, arbori, colibri şi tămâie,”. remarc „Când lumea s-a stricat ca un ceas uitat într-un taxi,// un icnet am mai scos, doar atât,”. ar fi interesant de ascultat recitată.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
sincere felicitări pentru acest eveniment comentariile lui Virgil mi se par și mie de o virulență nejustificată, lipsa de politețe nu este scuzabilă niciodată, părerea mea...
pentru textul : Cenaclul Virtualia - la a VII-a ediție dePetre, mulțumesc pentru că ai poposit la acest poem. aprecierile tale mă încurajează foarte mult, contează pentru mine. m-am cam grăbit să postez poemul, (mai trebuia lucrat) sunt câteva lucruri care nu îmi plac la el, dar nu știu cum să modific momentan. Madim
pentru textul : Punctul sălbatic desancho, nu tre sa gusti un rahat sa-ti dai seama ce e. si cu asta dialogurile din subsoluri sunt incheiate, din partea mea
pentru textul : vin creioaneleeeeeeeeeeee deam făcut modificările sugerate de tine
pentru textul : ieşită din context desper că e mai bine acum
da, acel sunet-ţiiiii- este al aparatului
vă multumesc pentru semn
o zi frumoasă!
O părere echilibrată, analiză sinceră prin prisma proprie. Da, un subiect ce abia a fost început aici. Vor mai curge rîuri de cerneală de acum. Apreciez abordarea.
pentru textul : Adrian Păunescu - un poet liber deAm citit acest poem de la prima sa apariție, cred că l-am întâmpinat în tăcere prima, și uimire. pentru smerenia care degajă și pentru un poetic ce se susține prin autenticitatea ideatică, a trăirii, a trecerii prin interioare greu de parcurs, unde amintirile nestatornice, plânsul și mirosul de mânz sunt repere - cruci de lumină. Nu atât depășirea revoltei și a neputinței din "am început și eu să lovesc cu pumnul în masă" este tulburătoare, cât plasarea într-un loc geometric - spațiu sfânt în care viața devine singura versiune posibilă prin însăși intensitatea durerii din ea. "ia o pauză de la moarte stai de vorbă cu mine" a reverberat în mine încă de sâmbătă și așa va rămâne un timp, poate în mai. Primăvara asta pare mai desfășurată în pântecul luminii, până la capătul acela în care fiul își descoperă Tatăl plângând. E o altfel de ploaie, iar poezia aceasta ne-o va aminti. Admirația mea simplă pentru o poezie de excepție - din punctul meu de vedere.
pentru textul : această dureroasă variantă a învierii deprimul pasaj îmi place cum l-ai redat. la a doua parte mă necăjesc: oglindă, picătură, rouă. nu cred că trebuie să mă explic. în ansamblu, un text expresiv.
pentru textul : în ultima cameră, el derevolutia de catifea, ton sur ton, pe un soclu lucios sau dincolo de sticla unui tablou. un fel de "afara spoit gardul, inauntru leopardul" in timpul inghetului. poate as organiza altfel versul 5. este ceva ce ar putea fi optmizat la "ochiului care rade"
pentru textul : Mătase și catifea deîmi pare rău, dar cântarea nu poate fi înţeleasă decât de un cântăreţ adevărat, nu de un scripcar. cam asta face diferenţa.
pentru textul : mă voi afunda în inima ta ca-ntr-o mlaştină deam modificat textul, Matei ești tot mai marin:)!
pentru textul : mărturisirile unui hoț de buzunare deIată efectul ploii care nu se mai oprește: un poem bun în care apar alte efecte ale ploii „de-un secol”.
Interesant că, deși apa înseamnă viață, atunci când abundă, aduce moartea, dezintegrarea. E ceva bacovian aici, dar nu prea mult. Apar elemente noi care sugerează că pământul e ca un bazin cu apă, ca un imens ocean: barca, ancora, peștele.
„Creanga cu gesturi senine” îmi amintește de ramura de măslin pe care o ținea în cioc porumbelul venit pe corabia lui Noe după potop.
Apreciez muzicalitatea poemului (are ritmul ploii torențiale, în rafale, dată de alternanța dintre rimele masculine și cele feminine). Rimele „loc/deloc” și „redă/dă” mi se par facile, deși nu prea văd ce ai fi putut folosi altceva, mai ales la „redă/dă” :)
Sunt foarte multe imagini reușite care îmi plac. De exemplu:
„acvile, himere şi fapte
duc cerul în spate înot”
„lumina, cu pletele tunse”
„iar eu, ca o ancoră şchioapă,
ţin barca cu solzi într-un loc”.
Aș fi pus punct la finalul unor strofe.
pentru textul : Bazin deUn poem plăcut la citit și la disecat :)
Nicholas, mulțumesc, pentru obsevații și aprecieri! Îți respect atitudinea creștinească. Poemul nu este unul blasfemic(cel puțin nu în intenția mea) ci unul despre îngheț, Esenin, tristețe, încercarea de regăsire în preajma colindului. Cu amiciție, Ioan
pentru textul : Colind păgân desunt un furtun, caut furtuna. sincer, pentru inspiratie, te-as fi considerat autor si nu novice hermeneia.
pentru textul : Insomniac deAnca, se accepta in poezie inversiunea aceea. Ca si cea de mai sus cu "out there". Oriana s-a referit la alte versuri. In care am si produs modificari deja. Si, da, voi adauga It, acolo unde ai semnalat. Multumesc.
pentru textul : In-between deMetaforizarea – vălul transparent; dincolo de el – procesul simbolizării: degetul care arată. Cine privește la deget, e treaba lui. Ca atunci când, după ce ai traversat, cu o barcă, un râu, continui drumul cărând barca în spinare. Cine privește spre ceea ce se arată (și lasă barca în plata Domnului), câștigă. Ni se întâmplă o mulțime de lucruri pentru prima dată: să ne naștem, să scoatem primul strigăt, să iubim (pur, precum copii – rămâne, din asta „un pantof de copil”) etc.; dar, tot pentru prima dată (în viață) se întâmplă să și… murim (secera). De ce să nu privim dincolo de ce indică astfel de «simboluri»? Remarcabilă concizia textului. Nu poți nici să scoți și nici să adaugi ceva.
pentru textul : năvod de:) Viața și frumusețea sînt nemuritoare! Atentă și sensibilă. Îți mulțumesc, Tincuța.
pentru textul : Instantanee defoarte reusit finalul ce ar putea sa isi pastreze autonomia chiar: "unele lucruri se pierd pentru totdeauna dar niciodată nu înțeleg de ce teii înfloresc pe furiș la fel ca oasele mele duminica"
pentru textul : portret cu duminică dePutina atentie va rog "disec" in log de "disc". Da, mi se pare ca suna mai bine acum si finalul. Cu stima, Ialin
pentru textul : Gargara de:)
Omul e melodia ţărînei. La ea cântă migălos, răbdător Dumnezeu. Aşa îl văd eu.
Te citesc.
pentru textul : Întrebări cu răspunsul înăuntru deUn poem cu rezonanţe profunde. Promit să revin cu un comentariu detaliat, Merită. Până atunci, las acest semn
pentru textul : incendiu pe autostradă demultumesc Andu, observatiile tale sint corecte
pentru textul : beef wellington deAsta înseamnă a imita poezia mediocră, care nu se poate constitui în model. A imita ceva ce seamănă cu poezia. În rest, greșiți profund. Pe mine mă bucură că tinerii scriu. Dar numai dacă scriu bine sau dacă progresează. Aștept să progresați și dvs. Dar calea spre progres presupune, între altele, multă lectură. Dar nu citiți autori care scriu ca și dvs., ci modele.
pentru textul : Dureri de ceară deP.S. Doresc și voi adăuga un subtitlu acestui text. Este pur și simplu o inspirație care provine din incipitul comentariului Profetului care cred că merge cu poemul de minune, mai ceva ca vinul roșu cu ce vreți voi. Andu
pentru textul : dombi dehmmm, o fi, dar in acelas timp si mie mi se pare un pic jenant cand cineva acuza de lipsa de cultura intr-un domeniu o persoana pe care n-a cunoscut-o decat vag din poezie.
pentru textul : om! deimi asum vina, poate ar fi trebuit sa ma gandesc prima data la Biblie si apoi la cele mai lumesti. data viitoare asa voi face cand voi citi un text.
Ioana, I cannot help reminding myself, each time I encounter this subject, of a controversial movie, which nevertheless talks a little more than we would expect about the poetry of quanta. Your approach here is interesting, but if you come to think about it, one should expect that once you begin wondering whether the world is really made of what we think it is, and whether or not our mind has powers of creating reality, the possibilities are unlimited. Cause that’s exactly what should be beyond that window: a world of possibilities… So: true, the ending does not seem to corroborate with the rest of the text. If I were you, I’d let go of the titles and simply put I, II and III as stages of "knowledge", or better said, sensitivity. Btw… for that book, you might as well try amazon. Works just fine.
pentru textul : Solomon Science dediscutati despre text, doamnă, despre text !
pentru textul : go fishing deE o problemă de încadrare în măsura în care nu găsești poezia / liricul în această poezie. Nu orice înșiruire de denumiri este poezie. Eu, personal, nu am găsit-o. Și nu e prima dată, ți-am lăsat comentariu și pe alt text scris în aceeași manieră. Dar, sincer, oricum ai schimba încadrarea, la proză / note etc., părerea mea nu se va modifica. Expresia "stigmatizat de soare" am găsit-o într-un ghid turistic, acum câțiva ani, prin sudul Franței. Versul "EU și TU" pare a fi cel mai autentic, măcar e românesc (și îmi amintește de manele).
pentru textul : Ruines de Rome demulţumesc, marynna.
ultimii mei dolari i-am dat ţigăncii care vindea linguri in piaţa Victoria. eram în Timişoara în luna Iulie, 2009 şi n-am putut scăpa de o ţigancă (frumoasă ţigăncuşa) care vindea linguri de lemn prin faţa Operei. a trebuit să cumpăr 5 linguri şi aşa a ajuns ţiganca în poezie. restul poeziei este o însăilare de amintiri din vacanţele mele la New York şi in Brazilia.
pentru textul : despre un alt fel de dragoste deinteresant. nu știam că se mai scrie despre mitul iubirii. și chiar bine. cînd am citit textul acesta, ca de altfel și alte texte ale lui adrian, îmi reține atenția modul acesta oarecum brusc și totuși neostentativ de a rupe ritmul. chiar dacă puțin desuet, mi-a plăcut și începutul „Demult, demult,// când în piept mi-alergau herghelii, arbori, colibri şi tămâie,”. remarc „Când lumea s-a stricat ca un ceas uitat într-un taxi,// un icnet am mai scos, doar atât,”. ar fi interesant de ascultat recitată.
pentru textul : Mit depentru subtitlu "o matase ruginind a neatingere"... iti trebuie imaginatie ca sa scrii asa ceva
pentru textul : cântec pentru femeile singure dePagini