snowdon king, de acord! cam lipsea un partener inteligent de discuție! unul care să facă deosebirea între un verb la timpul trecut, modul imperfect părea cu timpul prezent al aceluiași verb ce nu a fost folosit.
dar nu am preteții de la oricine.
noroc bun!

O aluzie gratuita. Nu prea au legatura rafuielile mele cu Alex Stefanescu in textul de fata. Daca eu si Stefanescu facem misto unul de altul prin presa, este treaba noastra. Stii bine ca in lumea scriitorilor sunt tot felul de lupte intre tabere. Unii lupta pentru o cauza, altii lupta pentru un ciolan, si asa mai departe. Si mai stii ca se vor gasi mereu cititori pro si contra, asta demonstreaza ca literatura este o problema de gusturi si foarte mult subiectivism. Iar cand ajungi la un nivel, foarte multe interese la mijloc. Dar daca sensibilizezi un esantion, misiune indeplinita. Succes!

sau altă variantă(text de sine stătător):

„sunt singur ca un mort pe fundul apelor tulburi
şi scriu poemul fără de sfârşit
poemul trist al stepelor
şi morilor de vânt
poemul beznelor intrate
în rutină
poem la care numai moartea are drepturi de autor.”

Eugen.

Ecaterina, încearcă așa:

Cristina Ştefan.

Am încercat să construiesc un scenariu în scenariu şi sper că mi-a reuşit câtuşi de puţin.

Mă bucură semnul tau.

Felicitări tuturor câștigătorilor, în primul oameni sensibili și creatori de frumos din preaplinul sufletului lor.
Recunosc, partea cu alaptatul a fost un moment de inspirație și am reușit să smulg zâmbete publicului pentru că mă copleșeau emoțiile. Se se pare că a fost binevenită completarea mai ales că este un moment din viața fiecaruia care sapă adânc în sentimental și creativitate! :)
Să fim sănătși cu toții, așa cum sublinia Sebi mai sus și să ne citim cu bine! :)
Raluca îmi era cunoscută după nume din mediul scriitricesc iar celorlalțti co-premianți le-am descoperit ulterior scrierile și au pus început bun în ale scrisului.

... o scriitură superficială.

frumos copilas. e al tau? in afara de asta, nu cred ca as mai avea ceva de apreciat... poema e atat de slaba incat orice "reclama" e futila. dar pe hermeneia e loc, intotdeauna, (mai ales) pt asa ceva. la multi ani

un comentariu fara perspectiva infinitului. multumesc de trecere!

un alt fel de cântec în care se poate remarca nu numai o evoluție literar vorbind, a autorului ci și o gamă compozițională de o factură superioară celorlalte poeme. un typo în primul vers: "nicidată".

...îmi exprimasem, recent, afinitatea mea neîngrădită față de cel ce sta "La curțile dorului". regăsesc în modul tău de a comenta, așezat, tihnit, ceva din lirismul lui, ceva din rămânerea într-o lume magică. sau poate aspirația la una de acest fel. îmi face bine să știu că îți place, și felul de a o spune. cât despre "legământ", da. dar Cineva spunea, pare-mi-se: "cine nu este cu Mine, este împotriva Mea". deci, oareșce războiuț, tre să fie, nu?:) (întrebare retorică)

P.S. Iar in legatura cu "trecerea desertului" mi-ai amintit de un banc fain, cica era un scafandru american echipat full, costum negru, labe, casca, butelie de oxigen si inainta asa cu greutate prin Sahara cand intalneste o caravana, opreste cu un semn si il intreaba pe conducatorul caravenei :"dom'le nu te supara, mai e mult pana la ocean?" Asta face ochii mari pe sub masca lui de bumbac pusa peste nas si gura si intreaba oripilat: "pana la ocean??" "Da, pana la ocean" raspunde agasat scafandrul. "Pai vreo trei mii de kilometri ar mai fi" - raspunde arabul. La care scafandrul scuipa cu naduf si zice " '..r-ati ai dracu' de arabi cu plaja voastra!" Bobadil.

revolta sincera. o adevarata descatusare. sunt convins ca te/ai simtit mai bine dupa ce ai tot citit si recit ce ai scris aici. cu respectul cuvenit, mircea.

David e regele, David e altcineva, David e simbol și oricare din aceste afirmații poate fi adevărată. Fiecare fragment nu are, aparent, legătură cu celelalte. Un poem, să spun, întreg, se construiește altfel, pe un ax care trebuie păstrat până la sfârșit. E la fel de ușor / sau la fel de dificil / să fragmentezi ideea sau să îi dai o finalizare. Fragmentând, trebuie să ții cont ca fiecare parte să poată rămâne de sine stătătoare. Cum spune Adrian, e același traseu ideatic în fiecare fragment, însă exprimat cu alte mijloace sau asta încerc în Poemele lui David. Ar fi interesant de aflat exegeza Profetului, să spunem că textul e o provocare. O "stare acrilică" ar putea fi o stare sintetică, aparent strălucitoare, însă închisă în adânc, o stare "colorată" intens. Cineva ar putea explica mai bine cum e o culoare acrilică, o pictură acrilică. Ilarion, prin comentariul meu referitor la Regulamentul comentariilor, îmi ajut, indirect, textul să se autoperfecționeze. Cum? Simplu. Prin faptul că unul dintre comentariile anterioare este în afara criticii literare și, prin specificarea mea, sper să nu se mai repete. Vă mulțumesc pentru criticile voastre și voi ține cont de ele.