E mai bine asa? am tinut cont si de sugestia lui Ionut Caragea si am eliminat doua pronume.

da, nu stiu ce i- as putea face, pentru ca asta am intentionat sa fie un cantec de jale, pentru inima si suflet, ... dar cu siguranta am sa ma opresc asupra lui mai tarziu, cand imi vine vreo idee, pe care s-o intorc in favoarea bietului poem. multumesc frumos, paul.

multumesc frumos pt com si pt penita. ma mira si ma bucura astfel de semne. zilele trecute reciteam ac text si, da, am avut aceeasi senzatie in privinta ultimului vers. ma voi gandi la o solutie

am citit rar fiecare vers, am adăugat fiecare imagine, la imaginea anterioară și am simțit o revelatoare lumină interioară, dar, la sfârșit mi-am dat seama că sarea se topește, că această lumină se stinge, îmi pare un mister totul. în versurile tale de azi, ermetismul își păstrează sugestia de clar și obscur, sensurile adâncind și mai mult tainele. am observat și subtitlul poemului, este de remarcat părăsirea modului definitoriu de a ilustra senzația de mister, prin această alegere. simplificarea imaginilor si claritatea expresiilor este o adâncire în penumbra sufletului. un poem lucid care mă duce cu gândul la un posibil titlu - „pașii profetului”. Madim

este un text interesant, în multe privințe, pe gustul meu. remarc "decorată cu iguane de cultură" - o metaforă care mă va urmări

cin' te puse să „soundtrack”?

Am recitit azi "Simbolismul lui Ianus" al lui Guenon. Si am dat peste urmatorul citat pe care, la prima citire, il subliniasem: "Din punctul de vedere care leaga simbolismul lui Ianus de timp, trebuie facuta o remarca foarte importanta: intre trecutul care nu mai este si viitorul care nu este inca, adevarata fata a lui Ianus, cea care priveste prezentul, nu e, dupa cum se spune, nici una, nici cealalta dintre cele care se pot vedea. Intr-adevar, aceasta a treia fata este invizibila, pentru ca prezentul, in manifestare temporala, nu este decat o clipa insesizabila (din acelasi motiv anumite limbi, ca ebraica si araba, nu au forma verbala corespunzatoare prezentului); dar, atunci cand ne ridicam deasupra conditiilor acestei manifestari tranzitorii si contingente, prezentul cuprinde, dimpotriva, intreaga realitate". Din nou mi se pare uimitor cum trei sisteme de gandire, bazate pe "instantaneitate" (Budismul, cel al lui Guenon si cel al lui Deleuze - or mai fi si altele) ajung sa fie cladite atat de diferit! Pentru ca, trebuie sa recunosti, Adriana, ca si Guenon vorbeste altfel decat Budismul (privind din alte puncte de vedere "simbolismul" gandirii indiene in ansamblu care, evident, nu se reduce si nu poate fi redusa la Budism). In rest, recitind comentariul tau, gasesc in el tot felul de sugestii la care merita sa ma gandesc. P.S. Ti-am scris si un email prin care te rog sa-mi transmiti din nou numarul tau de mobil (pe care l-am pierdut) deoarece joi s-ar putea sa ajung la Brasov si poate o sa mai putem sta de vorba, face to face.

Imi place acest experiment, in fond orice poem este un experiment prin care gandurile sunt transformate in imagini si mai apoi in cuvinte. Textul miroase a revolutie, V for Vendetta.Ai aici o strofa care spune multe, pentru cineva care a citit si care poate intelege.

am pus ici colo câte o cărămidă
dar meşterii nu mă prindeau în nici o echipă
şi-atunci mă afuriseau crezându-mă iscoada zeilor

Sau, dupa cum bine spunea James Allen: "Les compositeurs, les sculpteurs, les peintres, les poètes, les prophètes, les sages sont tous les bâtisseurs d’un au-delà, les architectes du paradis. Le monde est beau, parce qu’ils ont vécu; sans eux, l’humanité laborieuse périrait."

In cazul nostru, autorul schimba paradisul pe un labirint. O stare de fapt, mai apropiata de sine decat de aspiratie.

Nicio problema Cristina, multumesc frumos pentru trecere!

:)) daca esti cumva plin de verva, promit ca n-am sa-ti spun niciun cuvant

Virgil, nu mai comentez decât atât: voi părăsi acest site în care domnul administrator Virgil Titarenco foloseşte un limbaj aproape obscen de insultător la adresa persoanei mele. Dacă veţi citi comentariile d-lui la acest poem veţi găsi un număr de....13 numărate de mine...atacuri la persoana mea prin afirmaţii hazardate. Poate sunt chiar mai multe.
În plus repet: nu mi-am lăudat poezia prin faptul că am spus că e poem (cald şi emoţional sunt atribute, reale în acest caz; cine spune că ele înseamnă poezie bună?). De altfel, fără niciun fel de "refulare", voi înceta (sper că definitiv de data aceasta) să mai scriu poezii, pe care am repetat de atâtea ori că nu le consider poezie bună. În şapte ani nu am fost publicată în ţara mea şi doar de două ori am fost tipărită pe hârtie în S.U.A. E evident că nu mai sper să scriu vreodată poezie bună. Poezia bună se citeşte şi/sau se publică! Eu nu am avut nici cititori, decât ocazional, nu mai explic.

Adriana, eu nu m-am adresat nimănui la modul personal. Am solicitat o opinie în contextul amintit și atît. Nu la anumite expresii m-am referit și de aceea am insistat să fie citit textul pentru edificare. Acele expresii la care presupun că te referi, cele citate de Emil poate, nu sînt altceva decît un fel de carie mică ce știrbesc integritatea aparent perfectă a unui măr, o carie ce străbate însă pînă la miez și miezul este găunos. Fondul lexical din care fac parte cuvintele, alăturarea unor cămpuri semantice care sub nici o formă nu pot sta alături, impresia optică pe care o produc asupra întregului, aceasta este caria. Mesajul textului este draga mea putred, găunos. Un ambalaj acceptat în general ca valabil și un conținut cu atît mai mult dăunător. Și repet, am solicitat o opinie și atît. Dacă voi îi spuneți circ, perfect. O fi circul din poezie: "..la circ un accident banal, un acrobat, un salt mortal..."Observ însă că ori de cîte ori cineva emite o opinie contrară celei a editorilor este de îndată sancționat și pus la punct . Ce mă intrigă este însă cazul tău. Nu prea obișnuiai :). Toate cele bune, Naan Lea

Erika, adresa de contact este [email protected].

„căci vine-o vreme/ vine ziua”, „și vine-o vreme” aproape tautologii, „se va dezlega izbucnirea”, „se vor pune în mișcare/ strecurându-se”