intai, titlu: iti dai seama cum ar suna daca ai incepe sa rostesti asta cu gura mare in metrou? sau intr o piata? sau pe stadion? Apoi cand spui...pamantul necalcat invaluit intr o simplitate constienta? pare asa tragic, ca te bufneste rasul. or, daca e parodie, nu-mi prea vine sa rad.
sau aici: "m-am așezat
pe praful pământului
și începeam sa urâsc"
fii atent la conjugarea verbelor macar...

pe scurt, doar ultimele 2 versuri imi plac.

Bravos, Sixtus! Ai uitat să mai precizezi ca "dezhiocată" se citește, în final, "dezghiocată"... Cât despre text, s-o luăm binișor. Utililzând procedeul copy-paste, ca să nu fie vorbe...Așadar: "bon jour mon cher poète" arată că nu stăm prea bine cu franceza, deoarece corect se zice "bonjour". Dar avem problemuțe și cu româna, întrucât sintagma "nepatentată din păcate" sună exact ca "piatra crapă capu-n patru". Și, la final, "la renevedere" nu cred că e un joc de cuvinte (iar dacă e, nu e prea nimerit). În rest, un text bănăluț, împănat cu oarece neologisme, care nu prea-și merită penița...

textul acesta. dacă l-aş fi scris eu aş fi evitat repetiţia cuvântului "ştiu" la flori sunt puţine. merge foarte bine şi fără.
la "aiurelile mele" aş fi căutat altă exprimare, alt sens, exemplu (imprecis): canoanele mele.

Da, şi mie mi-a amintit de cartea lui Salinger. Şi da, unele expresii par din alt film. Asta nu înseamnă însă că nu e un text citibil, ba chiar are autenticitate şi, printre linii, conţine gânduri profunde scrise în manieră firească şi simplă.

oră de desen cu Alina. pe spatele oricăruia scrie câte ceva: fragil, iarnă, lumină, întuneric, sărut, câte și mai câte. numai s-avem ochi pentru asta. ți-am mai spun că ceea ce admir la scrierea ta cel mai mult este dexteritatea cu care mânuiești cuvântul. rafinament și inspirație. uau!

Younger Sister, nu știu, nu am vrut să fie poem, nu am vrut să fie nimic altceva decât un urlet. Dacă e cumva zguduitor, chiar o fărâmă, ceva tot se cheamă c-am făcut, decât să tac. Nu știu, Virgil, ai dreptate, cum să fie poezie, cum poți să faci poezie, e un fel de colaj, poate poetic nu e bine spus, ai dreptate. Ce legătură să aibă însă desenele de copii cu ce se întâmplă în Myanmar acum și în China? Ceva trăznit vroiai în loc? Poate că glumești. Că vrei sau nu să accepți ca idee, eu am vrut un colaj între poezie și știre, nici măcar între poezie și fotografie. Pentru că, la un moment dat, știrea în sine poate și trebuie să zguduie, să producă un catarsis... Dacă e profund apoetic, so be it. Poate, cum spunea, e cazul să schimb încadrarea. Deși nu am pus la poezie... gândește-te de ce nu am ales să introduc nimic măcar simple fotografii cu ce se întâmplă în acele locuri. Și desigur, toate sunt fumate și spuse, și dumnezeul și placenta. chiar și oamenii care sunt icoana lui dumnezeu uneori, dacă sunt, nu invers. Eu mă gândeam că poate am reușit să spun ceva nou despre toate acestea împreună. Dar nu-i așa, nu-i nimic nou să moară sute de mii de oameni dintr-o dată și unii să vândă apa potabilă cu simbolul crucii roșii în piețe. Nu-i nimic nou dacă, din cauza asta, mâine pot muri 2 milioane jumătate. Poate e bine că pur și simplu ai dat click pe link și ai citit știrea. Chiar dacă o mai citisei. La urma urmelor, uneori literatura poate să aibă și funcție socială. Și nu, nu vorbi de limitări că nu te cred.

nu inteleg "sper"? Adrian
multumesc de citire

Vezi, Ioana, mi-aș dori să pot ignora faptul că textul tău are doar 16 afișări. Eu știu, toi aussi, că nu asta îi dă valoarea. Și totuși... nu e vorba de cât de mulțumită te-ai putea simți tu, ci de cât de multe s-ar putea discuta pe marginea textului tău. ( Sapphire). *** E momentul sa intervin inginereste. Un site cu circa 100 de membrii, din care nu toti activi, nu poate aduce afisari suficiente si nici comentarii. Se stie pe net, ca exista o masa critica care atrage exponential hituri. Din motive neclare mie Hermeneia nu tine sa depaseasca un numar extrem de restrans de autori/cititori. Este astfel sortita la izolare si e mare pacat ca texte valoroase cum e al Ioanei, trec neobservate spre umbra si uitare.

Mihail, acest text este foarte slab. ai mai postat texte slabe, inclusiv cu greseli gramaticale. daca nu intentionezi sa postezi pe hermeneia cu mai multa rigoare texte de mult mai buna calitate decit acesta ma tem ca voi fi nevoit sa propun CH (consiliului hermeneia) analizarea suspendarii contului tau.

Paul Cernea, ma gandesc ca fiecare simte poezia in functie de niste aspecte personale care sunt mai puternice in momentul citirii ei. Se poate sa curga ca o clepsidra, atat doar ca sensurile nu devin mai diluate ci mai aglomerate si poate din cauza asta senzatia de disipare. Eh, filosofie de sambata, nu altceva.

Virgil, poate n-ar trebui s-o spun asa in plen dar cand ti-am citit comentariul mi-am dat seama ce dor mi-a fost de interventiile tale sub textele mele, si nu sunt ironica sau ceva de genul, chiar m-am bucurat. Cat despre text, necuvintele alea sunt asumate iar titlul s-a vrut cu iz gastronomic, de fapt in momentul scrierii poemului mi s-a parut ca cel mai bine ar fi descris starea un pahar de vin demidulce, iar in rest ai dreptate. Am sa incerc sa revin pe text mai tarziu, poate-l imbunatatesc.

interesantă variantă. Daca e experiment atunci pune-o la experiment. modesta mea varianta: cânt ă ver del eînmine de șira tele copite alei erb ii făr ănum e cusclipi ridese mafor pelacol ț del umede asă interse cții îmbâc site așe zates tratos fericele veazăi luzor că treunghiul frântcu pase rialint ândco școgea mite tul burochi dedin sprespa țiua târna tde unmosor cândpă mântu lse pră valeînar pegiilini știte măîmbra cînflu turipoa tenoa ptea astaos ăzbor ci zmele defloa re-alba străcapiș ondeclor ofite mi lepu nși-ador magalen esimți ndu-mău șor cui băritîn mușur oiulce de-aval maneîng hite vi seleșile arun cămastic ateînde cor

n-am reusit sa scap de privirea perspicace a lui Adrian. da, ai dreptate. si eu mi-am reprosat ca n-am avut suficienta rabdare si l-am postat cu aceasta parte a doua care nici pe mine nu m-a satisfacut. exista insa posibilitatea sa revin asupra lui. dar, multumesc.

"umbra dintre muguri" ... frumos trop. un poem plin de o aristocrație aparte.

Cristina, ai început să divaghezi şi duci discuţia în palme date sau primite. Eşti atât de importantă, încât te urmăresc peste tot şi abia aştept să comentezi un text, ca să-ţi pot da palme, nu? Sau cum? Nu poţi polemiza fără s-o iei personal? Atât de obişnuită eşti să ţi se pupe mâna la orice spui, prin alte părţi? Eu zic să încetezi cu paranoia asta!
Deocamdată, eu văd că nu ai adus absolut niciun argument valid pentru textul ăsta pe care-l ţii în braţe, iar eu am adus o pagină. Şi încep să cred că ori nu mi-ai citit comentariul, ori nu l-ai înţeles..Şi mai văd pe cineva care, cumva prin gura altora, vrea să mă convingă de faptul că literatura şi filosofia ajung să se confunde, pentru că, vezi doamne, filosofii au scris literatură mare, şi invers. Şi nu văd scopul acestei prostioare. Şi cu oameni care nu mă înţeleg sau pe care nu-i pricep eu nu prea discut.