Da, unul din multele lucruri pe care cred ca multi nici macar nu le baga in seama este faptul ca Alina Manole a cheltuit si cheltuieste bani si timp din banii ei si din timpul ei pentru Virtualia si pentru volumul aferent. Banuiesc ca acum, dupa doua zeci de ani de la Revolutie, cam orice român a cam priceput ca banii costa. Si costa mult. Daca numai si din acest motiv pur mercantil dar nu mai putin important si sint nevoit sa spun ca efortul, perseverenta, curajul, idealismul si viziunea Alinei sint fascinante si incredibile. Bineinteles ca nu doar de laude are nevoie Alina. Probabil ca daca pe viitor cineva ar pune si mina in buzunar ca sa coopereze cu ea si sa o ajute la acest proiect ar fi si mai remarcabil. Sau, asa cum face Vlad - grafica (banuiesc) pe gratis, daca cineva ar facilita o tiparire la un pret cu discount, sau cazari cu discount, sau publicitate, sau etc. Vreau sa precizez ca nu am discutat niciodata asta cu Alina si nu m-a rugat sa spun aceste lucruri. Dar o fac din admiratie pentru ea si munca ei. Asa cum spunea cineva aici, efortul ei si Cenaclul/Volumul Virtualia va merita sa intre in Istoria Literaturii Române.
Interesant. Nu am citit cartea lui Prigojin. Am s-o caut.
Dar starea "la cald" in care am scris prima varianta (pe care am retras-o) si suna asa:
"Ochiul se-ntoarce în
căuşul său privind
infinit sunt privit
privindu-mi prezenţa
propria-mi hieroglifă
abisul prezentului
în care nu pot să mor
nu încetez să mor şi nu reuşesc niciodată …….
splendoarea acestui
înainte să mor murind
când fumez mereu
ultima ţigară
vreţi şi voi
una?"
a fost cu totul altceva.
Acum, in varianta postata am "aerisit" textul.
Daca incerc sa reproduc "starea" nu o pot explica dect direct prin text.
Iti multumesc inca o data pentru inteligenta poetica prin care patrunzi mai intotdeauna ce se afla dincolo de text.
Să mă răspândesc asemeni unui abur pe oglindă să scrii cu degetul pe mine, o carte găsită pe ape mă despică timpul ca pe un măr amintirile într-o bucată de ziar decupată. mi se par niște rânduri facile, școlărești și un text lipsit de inovație că să nu spun chiar slab mai ales în prima parte.
Ai dreptate Bianca, textul este ceva mai vechi dar nu foarte vechi (este scris in toamna anului trecut). Am considerat potrivit sa-l postez pentru ca, pe de o parte, este un text la care tin mult, el fiind intr-o oarecare masura "personal" si, pe de alta, pentru ca am dorit sa ofer o <i>replica literara</i> (multumesc de indicatii :-) Ioanei Barac la capitolul scenariu poetic... Intr-adevar, delimitatorul acela "&" poate deveni deranjant si poate ca ar trebui eliminat la un moment dat. Iti marturisesc ca de atunci am mai incercat sa scriu asa dar nu mi-a mai iesit :-) probabil ca latura personala in asemenea scrieri este predominanta, cine stie? Multumesc de citire si de semn, Andu.
margas, evident că atunci cînd vrei să vezi ceva ajungi să vezi numai ceea ce vrei. cam așa se petrece și cu tine. ceea ce însă tu nu vrei să vezi este că eu am comentat textul deși eram convins, așa cum spuneam, că se va ajunge aici. tu însă preferi să „filtrezi” numai ceea ce convine judecăților tale. te asigur însă că mi-ar face plăcere să nu vorbesc decît despre texte și nu despre oamenii dacă persoane ca snowdon king și ca tine ar binevoi să se abțină de la asta. dar, ca de obicei, cel care strigă „hoțul!” știe el de ce o face.
iar în comentariile mele nu există atacuri la persoană. faptul că semnalez înfumurarea cuiva sau atitudinile grobiene sau ridicole nu sînt atacuri. atacuri sînt repetatetele tale observații cu privire la origine, profesia sau masculinitatea unui autor, etc. adică lucruri care nu au nici în clin nici în mînecă cu situația respectivă. ci sînt aduse de tine în arenă doar pentru a jigni și intimida. ceva ce eu niciodată nu am făcut. iar dacă am menționat vreodată țara în care locuiește cineva (pentru că asta mi-am permis să fac de cîteva ori) a fost doar pentru a sublinia faptul că mă aștept la un comportament superior de la acea persoană. și asta este ceea ce continui să fac cu privire la oricine. tocmai de aceea manifestări precum ale tale și ale lui snowdon king nu fac decît să mă dezamăgească. dar este dreptul meu să fiu dezamăgit, nu?
Mi s-a spus că, dacă sunt editor pe site-ul Hermeneia.com, sunt și de acord cu acest articol și cu părerile lui Virgil despre tema abordată aici. Ceea ce este fals. Eu, sincer, nu l-am citit complet din lipsă de timp, la fel cum nu am citit complet nici manifestul de care se vorbește aici, din aceeași lipsă de timp. Sper că această afirmație a mea să nu jignească nici o parte implicată. Doresc să mai precizez că părerile mele sunt doar cele semnate cu numele meu. Mulțumesc pentru înțelegere.
dacă mi-ar fi prezentat cineva acest poem fără să-mi spună autorul aș fi jurat că e poezie Țî micropoemele tale caligrafiate pe frunze îmi răscolesc amintiri din trecute vieți de mandarin și mă îndeamnă să scriu din nou scrisori către Du Fu sau Wang Wei...
Sunt câteva construcţii reuşite, sugestive. Îmi place simbolistica pietrei de aici. Şi tonul. Poemul pare să îşi propună a milita împotriva violenţei în general şi a celei verbale în special, ceea ce îmi aminteşte de o zicere: "Cuvintele dure nu zdrobesc oasele, dar zdrobesc inima. " De asemenea, se sugerează fragilitatea umană, pe de o parte, dar şi una din formele lui de apărare.
O observaţie: cred că în versurile următoare se supralicitează plânsul.
"zidurile lăcrimează sau curg lacrimi peste ele
mii de Ane plâng încet că s-au cununat cu Manole"
Titlul bine ales.
îmi pare un colaj din cinci fragmente, fiecare cu tensiunea lui, și cu sclipirea, fără un liant, dar tocmai mobilitatea fragmentelor fascinează! (cam forțată imaginea: "spală visele pe ochi")
in mod deoasebit, prima strofa mi se pare deosebita, cu metafore-imagini originale, atit de mult ca daca as fi proprietarul acestor "voci" as face o unica poezie... ..."ne-am scos întâmplările la vedere ne-am scos cămașa pe cap a ta bej cu benzi de sunet descheiată la mult mai mulți nasturi aș fi putut circula într-un singur sens vezi bine" are ceva atit de senzual, incit o voi citi de mai multe ori azi...
andrei, desi initial am vrut sa propun anularea penitei tale sa nu aparem ca doua oua de paste ce s-au incondeiat reciproc, pentru simplitatea si adevarul spuse in poem si comentariu, inghit in sec si spun...am mers in paralel. daca stiam ca tu comenteyi textul meu, ma abtineam sa pun o penita. dar poemul meu ca si poemul tau sunt autentice si fara trese de colonel.
Marina, Alina, mulțumesc din suflet pentru aprecieri (și Alinei și pentru peniță). A fost un text scris "dintr-o suflare" și mă întreb când (și dacă) voi mai avea șansa să scriu ceva asemănător pe viitor, mai ales că orice peniță de apreciere înseamnă și exigențe și cerințe mai mari pentru ce voi scrie în continuare... Satul în care am crescut mi-a rămas mereu în imimă (satul Benia, comuna Moldova-Sulița, jud. Suceava). De fiecare dată când încerc să scriu ceva inspirat de acolo, din rădăcinile mele, iese mai bine ca alte texte. Nu știu dacă merit toată această apreciere, totuși nu pot să nu fiu fericit pentru ea... Când ajung în țară (nu se știe însă când va fi asta...) abia aștept să trec și prin Iași. Acolo am făcut facultatea și masterul. Pentru mine e aproape la fel de apropiat ca satul meu natal. Din toate orașele din România (sunt, sigur multe orașe frumoase, unele poate mai frumoase ca el), Iașiul rămâne "orașul meu"...
incitanta aceasta introspectie intre aripile propriului inger, ce-si ofera parca siesi cupa de cucuta: "ce lugubru este înăuntrul oaselor unui înger vă spun ce singurătate de basm în locul acesta secret chemător"...un poem deosebit de expresiv, in procesul acesta evolutiv al propriei cunoasteri.
Adriana, mi-a plăcut cu deosebire ultima strofă, am impresia că ai reușit acolo o sinteză de o simplitate care nu te poate lăsa indiferent. Foarte bine dozat fiecare cuvânt, iar imaginea cu care se încheie poezia este... perfectă, aproape cinematografică. Primele două strofe nu au, părerea mea, aceeași forță.
omul e o clavicula, femeia o coasta... as taia din text cuvintele figurile de stil explicite inutile: "le aduc sub pleoape pumnii mei lichizi" "tale plânge sau dacă celălalt" "la infinit" "reciproc prin paie aromate" asa obtin interesant.
Nebãnuit și ciudat, destinul însingurãrii, de fapt, o chemare.
Însingurarea, un fapt absolut original, cel mai personal și cel mai al nostru; a le vorbi însă despre însingurare celor ce sunt vânați de de slãbiciuni de tot felul, de mizerii, de toate ispitele, de toți idolii, de toate vrãjile și miturile lumii, în plin vârtejul unei vieti întoarsã toatã spre pãmânt, agitatã de toate duhurile si sfâșiatã de nebãnuite încurcãturi, patimi și avânturi de tot felul, într-o lume în care totul pare sistematic organizat ca sã-i goneascã pe oameni afarã din ei înșiși și împotriva lor, a vorbi de însingurare în aceste condiții pare, la prima vedere, cã vrei sã faci rãzboi cu imposibilitatea.
Pe toate fronturile vietii însă, este nevoie de oameni cu rezerve de însingurare, de oameni cu rezerve de dragoste, oameni, care nu numai la școala lumii, ci și la școala iubirii, a înțelegerii, a milei, au învãtat sã slujeascã valorile vietii.
Meșteșugul înstrãinãrii, iatã pocalul înțelegerii din care cel care bea se satură, când lumea își revarsă preamultul, mai însetată ca oricând.
Dar ceea ce pare azi cu neputințã, va asigura viitorul; spune-ne povești, dragă Alma, poveștile primenesc sufletele, dezvoltă acel tip de inteligență, fără de care suntem absolut sterili, singuri și proști!
e bun bancul. Totuși trebuie să avem în vedere că uneori mai vine în viteză accelertatul... In rest, prea multe vorbe. Iar dvs. sunteti, cum mi-am dat seama si din observatiile altora, cam incremenit in proiect.
A CAPPÉLLA adv., adj. (Despre muzică sau despre o formație corală) Fără acompaniament instrumental. – Var. (după alte surse) a capella. – Loc. it. Sursa: DEX '98 Mai incearca... Ialin
nu te cunosc de ieri sau de azi, te cunosc de mult timp. Eram tipul acela care iti transmitea urari de sanatate de ziua ta, cele mai multe veneau de pe agonia.
Nu, nu mi se pare jenant textul, tie poate da, si asta deoarece nu ai inteles mesajul, lucrul acesta dovedeste in mod evident ca tu ai citit superficial acest poem. Ma asteptam ca la valoarea ta sa comentezi prin prizma textului, dar tu nu faci altceva decat sa comentezi autorul, nicidecum poezia. Interesant mod de abordare pe acest site...
Oricum, sincere multumiri!
Poezia aceasta are într-adevăr forță. Este atât de expresivă! De-o manieră metaforic vorbind, ieșită din comun! Și mă bucură sincer faptul că tu ești traducătoarea volumului în limba franceză! Și înțeleg prefect pentru ce ești preferată! Vei veni cu volumul lui Ronny Someck la Salon?
Îmi pare rău că tonul cuvintelor mele a fost înțeles greșit. Expresia "atenție la" este des întâlnită în critica literară. Am citit un anunț la Info despre îndemnul de a posta comentarii cât mai obiective, critice, constructive și pertinente. A comenta un text înseamnă a-l diseca semantic, lingvistic, a căuta sensurile poetice, dar și inadvertențele frazei și ale imaginilor. Asta am încercat să fac în comentariul meu anterior și nimic altceva. M-am înscris pe Hermeneia pentru că am crezut că aici este luată în considerație critica obiectivă și reală pe text și că pot face asta. Și încă mai cred. Apreciez recomandările proprietarului site-ului și voi ține cont de ele pe viitor.
Fie-ti mila de mine si nu ma "termina". Sunt ca magarul lui Buridan. Intre a continua dialogul acesta, care-mi face o imensa placere si ma ajuta sa-mi ordonez si clarific idei si a continua cu seria de texte, lucru care a ajuns sa ma enerveze dar e necesar sa-l sfarsesc. Un argument in plus pentru a continua dialogul este ca, la finele sau (cand va veni) voi fi in masura sa continuu mai "adunat" (dupa drumuri) seria textelor. Un contra-argument este "ingineresc". Din IT&C pe care l-am practicat (si inca il) am invatat ca un produs informatic se realizeaza pe "versiuni". Altfel se ajunge la perfectionism si nu se mai scoate nimic pe piata. Prin urmare, cine ma impiedica ca, dupa ce termin, de bine de rau, seria inceputa, dupa un timp s-o reiau in alta versiune imbunatatita? Lasa-mi un ragaz de cateva zile sa ma hotarasc daca "beau" sau "mananc". Si, pentru ca mai exista si "tertul inclus", sa prefer sa mor si de una si de alta. G.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Virgil, Marina, multumesc de sugestii! acum ... parca e mai putin prafuit:)
pentru textul : surâs deDa, unul din multele lucruri pe care cred ca multi nici macar nu le baga in seama este faptul ca Alina Manole a cheltuit si cheltuieste bani si timp din banii ei si din timpul ei pentru Virtualia si pentru volumul aferent. Banuiesc ca acum, dupa doua zeci de ani de la Revolutie, cam orice român a cam priceput ca banii costa. Si costa mult. Daca numai si din acest motiv pur mercantil dar nu mai putin important si sint nevoit sa spun ca efortul, perseverenta, curajul, idealismul si viziunea Alinei sint fascinante si incredibile. Bineinteles ca nu doar de laude are nevoie Alina. Probabil ca daca pe viitor cineva ar pune si mina in buzunar ca sa coopereze cu ea si sa o ajute la acest proiect ar fi si mai remarcabil. Sau, asa cum face Vlad - grafica (banuiesc) pe gratis, daca cineva ar facilita o tiparire la un pret cu discount, sau cazari cu discount, sau publicitate, sau etc. Vreau sa precizez ca nu am discutat niciodata asta cu Alina si nu m-a rugat sa spun aceste lucruri. Dar o fac din admiratie pentru ea si munca ei. Asa cum spunea cineva aici, efortul ei si Cenaclul/Volumul Virtualia va merita sa intre in Istoria Literaturii Române.
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi dela unele carențe ale poemului, Eugen.
pentru textul : omul cu toate zilele bune dePrimiti si texte in alta...lingua? :p
pentru textul : Se anunţă Virtualia XIV deInteresant. Nu am citit cartea lui Prigojin. Am s-o caut.
Dar starea "la cald" in care am scris prima varianta (pe care am retras-o) si suna asa:
"Ochiul se-ntoarce în
căuşul său privind
infinit sunt privit
privindu-mi prezenţa
propria-mi hieroglifă
abisul prezentului
în care nu pot să mor
nu încetez să mor şi nu reuşesc niciodată …….
splendoarea acestui
înainte să mor murind
când fumez mereu
ultima ţigară
vreţi şi voi
una?"
a fost cu totul altceva.
Acum, in varianta postata am "aerisit" textul.
Daca incerc sa reproduc "starea" nu o pot explica dect direct prin text.
Iti multumesc inca o data pentru inteligenta poetica prin care patrunzi mai intotdeauna ce se afla dincolo de text.
Cu gandurile cele mai bune,
pentru textul : Ultima ţigară deGorun
Să mă răspândesc asemeni unui abur pe oglindă să scrii cu degetul pe mine, o carte găsită pe ape mă despică timpul ca pe un măr amintirile într-o bucată de ziar decupată. mi se par niște rânduri facile, școlărești și un text lipsit de inovație că să nu spun chiar slab mai ales în prima parte.
pentru textul : antiplatonice V deDinule ce zici?!
pentru textul : poezia asta e o erezie deîncălţat-o
trimis-o
dus-o
răstigneşte-o
ucide-o
nu de alta dar să nu zică lumea - na-ţi-o frîntă că ţi-am dres-o !
Ai dreptate Bianca, textul este ceva mai vechi dar nu foarte vechi (este scris in toamna anului trecut). Am considerat potrivit sa-l postez pentru ca, pe de o parte, este un text la care tin mult, el fiind intr-o oarecare masura "personal" si, pe de alta, pentru ca am dorit sa ofer o <i>replica literara</i> (multumesc de indicatii :-) Ioanei Barac la capitolul scenariu poetic... Intr-adevar, delimitatorul acela "&" poate deveni deranjant si poate ca ar trebui eliminat la un moment dat. Iti marturisesc ca de atunci am mai incercat sa scriu asa dar nu mi-a mai iesit :-) probabil ca latura personala in asemenea scrieri este predominanta, cine stie? Multumesc de citire si de semn, Andu.
pentru textul : Laura deprobabil ca nu ar fi rau sa o incadrezi la vizuala si sa o redimensionezi
pentru textul : [praf de nimfă] demargas, evident că atunci cînd vrei să vezi ceva ajungi să vezi numai ceea ce vrei. cam așa se petrece și cu tine. ceea ce însă tu nu vrei să vezi este că eu am comentat textul deși eram convins, așa cum spuneam, că se va ajunge aici. tu însă preferi să „filtrezi” numai ceea ce convine judecăților tale. te asigur însă că mi-ar face plăcere să nu vorbesc decît despre texte și nu despre oamenii dacă persoane ca snowdon king și ca tine ar binevoi să se abțină de la asta. dar, ca de obicei, cel care strigă „hoțul!” știe el de ce o face.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit deiar în comentariile mele nu există atacuri la persoană. faptul că semnalez înfumurarea cuiva sau atitudinile grobiene sau ridicole nu sînt atacuri. atacuri sînt repetatetele tale observații cu privire la origine, profesia sau masculinitatea unui autor, etc. adică lucruri care nu au nici în clin nici în mînecă cu situația respectivă. ci sînt aduse de tine în arenă doar pentru a jigni și intimida. ceva ce eu niciodată nu am făcut. iar dacă am menționat vreodată țara în care locuiește cineva (pentru că asta mi-am permis să fac de cîteva ori) a fost doar pentru a sublinia faptul că mă aștept la un comportament superior de la acea persoană. și asta este ceea ce continui să fac cu privire la oricine. tocmai de aceea manifestări precum ale tale și ale lui snowdon king nu fac decît să mă dezamăgească. dar este dreptul meu să fiu dezamăgit, nu?
Mi s-a spus că, dacă sunt editor pe site-ul Hermeneia.com, sunt și de acord cu acest articol și cu părerile lui Virgil despre tema abordată aici. Ceea ce este fals. Eu, sincer, nu l-am citit complet din lipsă de timp, la fel cum nu am citit complet nici manifestul de care se vorbește aici, din aceeași lipsă de timp. Sper că această afirmație a mea să nu jignească nici o parte implicată. Doresc să mai precizez că părerile mele sunt doar cele semnate cu numele meu. Mulțumesc pentru înțelegere.
pentru textul : analiza manifestului boierismului dedacă mi-ar fi prezentat cineva acest poem fără să-mi spună autorul aș fi jurat că e poezie Țî micropoemele tale caligrafiate pe frunze îmi răscolesc amintiri din trecute vieți de mandarin și mă îndeamnă să scriu din nou scrisori către Du Fu sau Wang Wei...
pentru textul : Qing An deSunt câteva construcţii reuşite, sugestive. Îmi place simbolistica pietrei de aici. Şi tonul. Poemul pare să îşi propună a milita împotriva violenţei în general şi a celei verbale în special, ceea ce îmi aminteşte de o zicere: "Cuvintele dure nu zdrobesc oasele, dar zdrobesc inima. " De asemenea, se sugerează fragilitatea umană, pe de o parte, dar şi una din formele lui de apărare.
pentru textul : os şi piatră deO observaţie: cred că în versurile următoare se supralicitează plânsul.
"zidurile lăcrimează sau curg lacrimi peste ele
mii de Ane plâng încet că s-au cununat cu Manole"
Titlul bine ales.
îmi pare un colaj din cinci fragmente, fiecare cu tensiunea lui, și cu sclipirea, fără un liant, dar tocmai mobilitatea fragmentelor fascinează! (cam forțată imaginea: "spală visele pe ochi")
pentru textul : Lonely people can`t jump dein mod deoasebit, prima strofa mi se pare deosebita, cu metafore-imagini originale, atit de mult ca daca as fi proprietarul acestor "voci" as face o unica poezie... ..."ne-am scos întâmplările la vedere ne-am scos cămașa pe cap a ta bej cu benzi de sunet descheiată la mult mai mulți nasturi aș fi putut circula într-un singur sens vezi bine" are ceva atit de senzual, incit o voi citi de mai multe ori azi...
pentru textul : Voci deandrei, desi initial am vrut sa propun anularea penitei tale sa nu aparem ca doua oua de paste ce s-au incondeiat reciproc, pentru simplitatea si adevarul spuse in poem si comentariu, inghit in sec si spun...am mers in paralel. daca stiam ca tu comenteyi textul meu, ma abtineam sa pun o penita. dar poemul meu ca si poemul tau sunt autentice si fara trese de colonel.
pentru textul : Lauryannus's Land decă cușca nu sună bine
pentru textul : cauză şi efect deMarina, Alina, mulțumesc din suflet pentru aprecieri (și Alinei și pentru peniță). A fost un text scris "dintr-o suflare" și mă întreb când (și dacă) voi mai avea șansa să scriu ceva asemănător pe viitor, mai ales că orice peniță de apreciere înseamnă și exigențe și cerințe mai mari pentru ce voi scrie în continuare... Satul în care am crescut mi-a rămas mereu în imimă (satul Benia, comuna Moldova-Sulița, jud. Suceava). De fiecare dată când încerc să scriu ceva inspirat de acolo, din rădăcinile mele, iese mai bine ca alte texte. Nu știu dacă merit toată această apreciere, totuși nu pot să nu fiu fericit pentru ea... Când ajung în țară (nu se știe însă când va fi asta...) abia aștept să trec și prin Iași. Acolo am făcut facultatea și masterul. Pentru mine e aproape la fel de apropiat ca satul meu natal. Din toate orașele din România (sunt, sigur multe orașe frumoase, unele poate mai frumoase ca el), Iașiul rămâne "orașul meu"...
pentru textul : Așa ceva “nu se există” (Încălzirea globală, păcăleala mileniului III) deincitanta aceasta introspectie intre aripile propriului inger, ce-si ofera parca siesi cupa de cucuta: "ce lugubru este înăuntrul oaselor unui înger vă spun ce singurătate de basm în locul acesta secret chemător"...un poem deosebit de expresiv, in procesul acesta evolutiv al propriei cunoasteri.
pentru textul : contingență deAdriana, mi-a plăcut cu deosebire ultima strofă, am impresia că ai reușit acolo o sinteză de o simplitate care nu te poate lăsa indiferent. Foarte bine dozat fiecare cuvânt, iar imaginea cu care se încheie poezia este... perfectă, aproape cinematografică. Primele două strofe nu au, părerea mea, aceeași forță.
pentru textul : prologul unui jurnal care n-a fost scris niciodată de...cu mențiunea că aș înlătura cuvintele "umbră" și "stele" , ce nu sunt susținute printr-un trop revelator. atent, paul
pentru textul : eu nu sînt poet deomul e o clavicula, femeia o coasta... as taia din text cuvintele figurile de stil explicite inutile: "le aduc sub pleoape pumnii mei lichizi" "tale plânge sau dacă celălalt" "la infinit" "reciproc prin paie aromate" asa obtin interesant.
pentru textul : omul e o claviculă deNebãnuit și ciudat, destinul însingurãrii, de fapt, o chemare.
pentru textul : a te întoarce în braţele cuiva deÎnsingurarea, un fapt absolut original, cel mai personal și cel mai al nostru; a le vorbi însă despre însingurare celor ce sunt vânați de de slãbiciuni de tot felul, de mizerii, de toate ispitele, de toți idolii, de toate vrãjile și miturile lumii, în plin vârtejul unei vieti întoarsã toatã spre pãmânt, agitatã de toate duhurile si sfâșiatã de nebãnuite încurcãturi, patimi și avânturi de tot felul, într-o lume în care totul pare sistematic organizat ca sã-i goneascã pe oameni afarã din ei înșiși și împotriva lor, a vorbi de însingurare în aceste condiții pare, la prima vedere, cã vrei sã faci rãzboi cu imposibilitatea.
Pe toate fronturile vietii însă, este nevoie de oameni cu rezerve de însingurare, de oameni cu rezerve de dragoste, oameni, care nu numai la școala lumii, ci și la școala iubirii, a înțelegerii, a milei, au învãtat sã slujeascã valorile vietii.
Meșteșugul înstrãinãrii, iatã pocalul înțelegerii din care cel care bea se satură, când lumea își revarsă preamultul, mai însetată ca oricând.
Dar ceea ce pare azi cu neputințã, va asigura viitorul; spune-ne povești, dragă Alma, poveștile primenesc sufletele, dezvoltă acel tip de inteligență, fără de care suntem absolut sterili, singuri și proști!
e bun bancul. Totuși trebuie să avem în vedere că uneori mai vine în viteză accelertatul... In rest, prea multe vorbe. Iar dvs. sunteti, cum mi-am dat seama si din observatiile altora, cam incremenit in proiect.
pentru textul : Mitul lui Sisif deA CAPPÉLLA adv., adj. (Despre muzică sau despre o formație corală) Fără acompaniament instrumental. – Var. (după alte surse) a capella. – Loc. it. Sursa: DEX '98 Mai incearca... Ialin
pentru textul : A cappella denu te cunosc de ieri sau de azi, te cunosc de mult timp. Eram tipul acela care iti transmitea urari de sanatate de ziua ta, cele mai multe veneau de pe agonia.
pentru textul : Mânca-ţi-aş deNu, nu mi se pare jenant textul, tie poate da, si asta deoarece nu ai inteles mesajul, lucrul acesta dovedeste in mod evident ca tu ai citit superficial acest poem. Ma asteptam ca la valoarea ta sa comentezi prin prizma textului, dar tu nu faci altceva decat sa comentezi autorul, nicidecum poezia. Interesant mod de abordare pe acest site...
Oricum, sincere multumiri!
Poezia aceasta are într-adevăr forță. Este atât de expresivă! De-o manieră metaforic vorbind, ieșită din comun! Și mă bucură sincer faptul că tu ești traducătoarea volumului în limba franceză! Și înțeleg prefect pentru ce ești preferată! Vei veni cu volumul lui Ronny Someck la Salon?
pentru textul : Blues du tir sur le portable de la ligne 30 deÎmi pare rău că tonul cuvintelor mele a fost înțeles greșit. Expresia "atenție la" este des întâlnită în critica literară. Am citit un anunț la Info despre îndemnul de a posta comentarii cât mai obiective, critice, constructive și pertinente. A comenta un text înseamnă a-l diseca semantic, lingvistic, a căuta sensurile poetice, dar și inadvertențele frazei și ale imaginilor. Asta am încercat să fac în comentariul meu anterior și nimic altceva. M-am înscris pe Hermeneia pentru că am crezut că aici este luată în considerație critica obiectivă și reală pe text și că pot face asta. Și încă mai cred. Apreciez recomandările proprietarului site-ului și voi ține cont de ele pe viitor.
pentru textul : Labirint deFie-ti mila de mine si nu ma "termina". Sunt ca magarul lui Buridan. Intre a continua dialogul acesta, care-mi face o imensa placere si ma ajuta sa-mi ordonez si clarific idei si a continua cu seria de texte, lucru care a ajuns sa ma enerveze dar e necesar sa-l sfarsesc. Un argument in plus pentru a continua dialogul este ca, la finele sau (cand va veni) voi fi in masura sa continuu mai "adunat" (dupa drumuri) seria textelor. Un contra-argument este "ingineresc". Din IT&C pe care l-am practicat (si inca il) am invatat ca un produs informatic se realizeaza pe "versiuni". Altfel se ajunge la perfectionism si nu se mai scoate nimic pe piata. Prin urmare, cine ma impiedica ca, dupa ce termin, de bine de rau, seria inceputa, dupa un timp s-o reiau in alta versiune imbunatatita? Lasa-mi un ragaz de cateva zile sa ma hotarasc daca "beau" sau "mananc". Si, pentru ca mai exista si "tertul inclus", sa prefer sa mor si de una si de alta. G.
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) decristina, nu stiu ce anume ti-a creat impresia ca m-as fi enervat. si nici nu stiu care ar fi trebuit sa fie motivul.
pentru textul : abjectivalia dePagini