vizuală, tangibilă, sensibilă. Un poem scurt ce cuprinde în sine multe înţelesuri, stări. E genul pe care îl apreciez, datorită condensării. Inversiunea din versurile 5-6 îi dă un farmec aparte. Puţini mai au curajul să scrie astfel. Poate de teama să nu greşească. Poezia rămîne însă poezie, autenticul, autentic.
LIM.
Băi pupa-m-ai în anagrama evidentă, ești ca în situația asta:
...un copil se plimba în sandale cu mamă-sa prin parc. La un moment dat întreabă: Mamă, mamă, ale cui tunt tandalele astea? Ale tale prostule, îi zice mă-sa!
Ca să mă faci praf, Raluca, tre' s-aduni multă ploaie, desene animate şi dinţi de lăptic. Plus de asta, car mereu cu mine două sprayuri Pronto (am auzit că-s şi antibacteriene). Psss, şi-a dispărut!
sâmburii zilelor însorite arată de fiecare dată altfel, purtând uneori nuanțe ascuțite de pietre, alteori tristețea norilor din noi. remarcabilă imaginea: "te aștept să ciocnim un pahar și să-l bem pe Dumnezeu până la ultima picătură de sânge" atenție, un typo: "plecăciuile".
adrian, multumesc pentru revenire cu penita. la imaginea cu nevoile si rugaciuni. nu este neaparat o egalitate si nici o bravura din partea mea in scris. este o stare normala a vietii pe care asa o vad eu. nu e nici revolta, e doar starea lucrurilor.
multumesc de citire si recitire, putini sunt cei care se ''apleaca'' asa ca tine asupra poeziilor din acest mediu.
o zi buna
intai as spune ca titlul nu ma satisface pe deplin. apoi sunt niste typo in text. ma gandesc ca exista o relatie intre zabava asupra textului atunci cand il nasti si modul in care il scoti in lume. nu stiu altii, dar eu, cand scriu un poem de dragoste, ma gandesc ca daca nu mi iese macar pe jumatare cum am voit, ma impusc. ceea ce am si facut de cateva ori. daca ac poem ar fi avut ca sarcina atingerea fericirii tale pe timp de 1 an, sa zicem?
colțuri ale cercului tăiate de umbră prin inima nopții fereastră lupoaica albă dansează printre fulgi de zăpadă mieii unui paradis nenumit cînd am ajuns umbrele reci ale pădurii mă cutremurară stele sticlind implacabile reci mă ghemuii în adîncuri precum întunericul în trup de vioară cînd arcușu-i pierdut cînd pierdută-i în vară amintirea maestrului său n-aveam cum să strig n-aveam cum să plîng se răzvrătise tare și mă rănea pădurea cu pași de pîslă pe zăpadă însingurarea coboară și n-am ce face cu ea
dulce, chiar dulce textuletul acesta. imi aduce aminte de o "conditie" psihica (nu ii spun boala pentru ca se considera ca nu ar fi boala) in care oamenii percep aproape toate notiunile realitatii in culori si nuante de culori. se spune ca unii "simt" asta partial sau total si ca uneori nu spun toata viata nimic pentru a nu fi considerati nebuni. finalul este remarcabil si te caracterizeaza. astept textele tale poetice, ca pe vremuri... un cititor
Un poem care nu rămâne dator niciunui simț din cele cinci și nici gândirii sau afectivității, nici artei poetice. Un poem care se dăruie complet lectorului așa cum se dăruie toamna poeților cu toate ploile ei frumoase și triste.
autorul acestui poem, un crucificat modern intre orient si balcani, ne introduce intr-o lume centrata pe firul fluviului Eufrat, intr-un decor al oazelor si al palmierilor. Naturaletea alcatuirii imaginilor, prin cuvinte simple dar de efect(asta e poezia), galopurile aritmice, nisipul, tarana cu miros de lacrimi, cenusa sufletului, toate acestea dau un iz de o mie si una de nopti petrecute cu iubita, intr-o oaza...Textul este foarte reusit, mai ales prin imbinarea celor doua culturi, una prin experienta netraita mult dar visata si una prin limba de adoptie pe care o folosesti magnific. Drept urmare las un semn de apreciere.
Tonul confesiv, abordarea unor teme referitoare la om ca gen si barbat ca specie confera discursului poetic un aspect de carte rara si veche... habar nu am de ce insa m-ai trimis cu gandul la Paleologu. Frumos sfarsitul, la fel ca si fragmentele 3 si 4.
Văd că fac ce fac și dau peste tine Vladimir. Fără Rotaru și djinii lui. Onorat să fim din nou colegi de năzbâtii virtuale. Poate mai facem ”un cuplet” pentru furtună, uragan... Ca de obicei o poezie marca Negru. Nu am steluțe nici comentarii savante – dar știu ce-mi place.
!m-am născut fără mine... locul nostru știu, știu, nu e în noi locul nostru e uneori în celălalt și de multe ori pe drumuri alergăm undeva spre un loc fără nume căci nici noi nu avem" in aceste versuri imi pare ca sta esenta poemului. restul este o ampla desertare de idei frumoase in cuvinte potrivite. cu sinceritate.
"bataia inimii grea ca o scandura cruda" , incrucisate caile tale de a arata drumul spre inmultire si desavarsire. Motivul fagurelui, "rayon de miel", utilizat de constructori pentru marirea rezistentei structurilor, in alte situatii pentru transmiterea in conditii mai bune a caldurii, este folosit aici pentru a conduce la miezul pantecului "captator" de caldura si rodire, de imbogatire a trupului stramb cu topitura dulce a iubirii aproapelui. Nu esti amuzant, esti de-a dreptul rastignit intre lepadare si atarnare. Interesant, ca tot ce creste pe pagina ta.
folosești o noțiune care duce automat la exterminare pentru a demonstra că boierismul are, sub "stindardele" lui, indivizi care n-au coloană vertebrală și se înrolează, ca să fiu în spiritul românismului, cam mioritic. asocierea pe care o faci nu e numai o exagerare. mi-e chiar greu să o cataloghez. "gluma" ta e sinistră. consider că asta este suficient pentru a constitui o jignire. despre restul... nici nu mai vreau să comentez.
interesant. un text complex. presupun ca fotografia desparte cele doua parti create de cei doi autori. ce mi se pare totusi ciudat este o asemanare poate prea pronuntata intre stilurile celor doi si chiar o abordare poate prea asemanatoare a ideii de repros. sau ma insel eu..? parerea mea
Cunosc povestea. Mi-a părut sincer rău pentru ambele poeme şi nedreaptă decizia de a se retrage şi dreptul de participare al acestui text. M-am bucurat să o recitesc pe Katia şi m-a întristat retragerea textului. Fiecare are însă sensibilitatea lui şi consider că aceasta trebuie respectată.
La bună citire!
Ioana, Petre, multumesc. Ioana, cred ca ai dreptate, ma voi gindi acolo cu ce sa competez. Petre, ai intuit corect, limbajul e in aparenta neliterar. E undeva la limita, insa in niciun caz nu am avut ca scop socul. Pur si simplu cred ca e un limbaj firesc ce vine odata cu trairea.
m-ar interesa, Adrian, o versiune a ta pe text. sunt curios ce ai adăuga și ce ai scoate. m-ar ajuta... mulțumesc pentru aprecieri! și ele mă ajută.
gând bun, om bun!
Un poem pe gustul meu, suficient de teatral cat sa ma tina cu atentia treaza pana la actul final dar pe de alta parte indeajuns de retinut in taina sa ca sa nu-mi arate aproape nimic cu degetul intins. Imaginea poemului ma urmareste pe un boulevard de la madelaine spre o anume casa enatescu pe care, desi nu o cunosc, pot sa imi imaginez ca acolo vreau sa ajung sa nu ma mai intrebe nimeni nimic. Sa-mi dea pastilele si gata. Un poem care ne face cinste, noua celor care-l citim. Multzam Dorule, tu dai poemul, eu dau penita. Andu
nu ştiu dacă este de bine s-au de rău, dar mă bucur că v-aţi aplecat privirea şi peste textul meu, d-le Titarenco.câteva îndrumări nu mi-ar strica aşa că îndrăznesc să spun că vă mai aştept.mulţumesc mult.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Alma, zi-mi si mie pe care blog-uri v-ati refugiat. In rest, asa-i cum zici. Si asa-i cum zice si Profetul, nu degeaba e el Profet Bobadil.
pentru textul : poem cu Rh negativ și alti factori de risc dede un spectacol special, binecuvântat de sărbătoarea Crăciunului, cu daruri de suflet: poezie şi simţire!
voi fi cu gândul măcar, cu gândul!
pentru textul : Virtualia XV devizuală, tangibilă, sensibilă. Un poem scurt ce cuprinde în sine multe înţelesuri, stări. E genul pe care îl apreciez, datorită condensării. Inversiunea din versurile 5-6 îi dă un farmec aparte. Puţini mai au curajul să scrie astfel. Poate de teama să nu greşească. Poezia rămîne însă poezie, autenticul, autentic.
pentru textul : ambiguu | mîinile deLIM.
Băi pupa-m-ai în anagrama evidentă, ești ca în situația asta:
pentru textul : octopus de...un copil se plimba în sandale cu mamă-sa prin parc. La un moment dat întreabă: Mamă, mamă, ale cui tunt tandalele astea? Ale tale prostule, îi zice mă-sa!
Ca să mă faci praf, Raluca, tre' s-aduni multă ploaie, desene animate şi dinţi de lăptic. Plus de asta, car mereu cu mine două sprayuri Pronto (am auzit că-s şi antibacteriene). Psss, şi-a dispărut!
pentru textul : Ultima întâlnire cu sinele desâmburii zilelor însorite arată de fiecare dată altfel, purtând uneori nuanțe ascuțite de pietre, alteori tristețea norilor din noi. remarcabilă imaginea: "te aștept să ciocnim un pahar și să-l bem pe Dumnezeu până la ultima picătură de sânge" atenție, un typo: "plecăciuile".
pentru textul : Sâmburi deadrian, multumesc pentru revenire cu penita. la imaginea cu nevoile si rugaciuni. nu este neaparat o egalitate si nici o bravura din partea mea in scris. este o stare normala a vietii pe care asa o vad eu. nu e nici revolta, e doar starea lucrurilor.
pentru textul : să-mi sculpteze cineva un glonţ demultumesc de citire si recitire, putini sunt cei care se ''apleaca'' asa ca tine asupra poeziilor din acest mediu.
o zi buna
mi se pare ca de la versul patru pornești într-o logoree utopica
pentru textul : pastel de iarnă deintai as spune ca titlul nu ma satisface pe deplin. apoi sunt niste typo in text. ma gandesc ca exista o relatie intre zabava asupra textului atunci cand il nasti si modul in care il scoti in lume. nu stiu altii, dar eu, cand scriu un poem de dragoste, ma gandesc ca daca nu mi iese macar pe jumatare cum am voit, ma impusc. ceea ce am si facut de cateva ori. daca ac poem ar fi avut ca sarcina atingerea fericirii tale pe timp de 1 an, sa zicem?
pentru textul : boabe de timp decolțuri ale cercului tăiate de umbră prin inima nopții fereastră lupoaica albă dansează printre fulgi de zăpadă mieii unui paradis nenumit cînd am ajuns umbrele reci ale pădurii mă cutremurară stele sticlind implacabile reci mă ghemuii în adîncuri precum întunericul în trup de vioară cînd arcușu-i pierdut cînd pierdută-i în vară amintirea maestrului său n-aveam cum să strig n-aveam cum să plîng se răzvrătise tare și mă rănea pădurea cu pași de pîslă pe zăpadă însingurarea coboară și n-am ce face cu ea
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 16 dedulce, chiar dulce textuletul acesta. imi aduce aminte de o "conditie" psihica (nu ii spun boala pentru ca se considera ca nu ar fi boala) in care oamenii percep aproape toate notiunile realitatii in culori si nuante de culori. se spune ca unii "simt" asta partial sau total si ca uneori nu spun toata viata nimic pentru a nu fi considerati nebuni. finalul este remarcabil si te caracterizeaza. astept textele tale poetice, ca pe vremuri... un cititor
pentru textul : Sub Acoperire debine v-am regasit. parerea dvs nu ma uimeste. poate ca lectura. la rindu-mi, raspund, din amabilitate, bucuroasa de vizita dumneavoastra aici.
pentru textul : pierdut deUn poem care nu rămâne dator niciunui simț din cele cinci și nici gândirii sau afectivității, nici artei poetice. Un poem care se dăruie complet lectorului așa cum se dăruie toamna poeților cu toate ploile ei frumoase și triste.
pentru textul : balada ploilor pierdute 3 deautorul acestui poem, un crucificat modern intre orient si balcani, ne introduce intr-o lume centrata pe firul fluviului Eufrat, intr-un decor al oazelor si al palmierilor. Naturaletea alcatuirii imaginilor, prin cuvinte simple dar de efect(asta e poezia), galopurile aritmice, nisipul, tarana cu miros de lacrimi, cenusa sufletului, toate acestea dau un iz de o mie si una de nopti petrecute cu iubita, intr-o oaza...Textul este foarte reusit, mai ales prin imbinarea celor doua culturi, una prin experienta netraita mult dar visata si una prin limba de adoptie pe care o folosesti magnific. Drept urmare las un semn de apreciere.
pentru textul : Țărână cu miros de lacrimi deexistă o șansă la o mie ca doamna Cristina Moldoveanu și doamna Helena C să fie una și aceeași persoană, și să-și încurce borcanele singură.
pentru textul : Bătrâna clovn deTonul confesiv, abordarea unor teme referitoare la om ca gen si barbat ca specie confera discursului poetic un aspect de carte rara si veche... habar nu am de ce insa m-ai trimis cu gandul la Paleologu. Frumos sfarsitul, la fel ca si fragmentele 3 si 4.
pentru textul : jazz deerată..."cât și de cele finale" p.b.
pentru textul : noapte de pământ ars deeste REDACOR sau REDACTOR?
pentru textul : O poveste postmodernistă deVăd că fac ce fac și dau peste tine Vladimir. Fără Rotaru și djinii lui. Onorat să fim din nou colegi de năzbâtii virtuale. Poate mai facem ”un cuplet” pentru furtună, uragan... Ca de obicei o poezie marca Negru. Nu am steluțe nici comentarii savante – dar știu ce-mi place.
pentru textul : Doi de!m-am născut fără mine... locul nostru știu, știu, nu e în noi locul nostru e uneori în celălalt și de multe ori pe drumuri alergăm undeva spre un loc fără nume căci nici noi nu avem" in aceste versuri imi pare ca sta esenta poemului. restul este o ampla desertare de idei frumoase in cuvinte potrivite. cu sinceritate.
pentru textul : monolog despre creolă de"bataia inimii grea ca o scandura cruda" , incrucisate caile tale de a arata drumul spre inmultire si desavarsire. Motivul fagurelui, "rayon de miel", utilizat de constructori pentru marirea rezistentei structurilor, in alte situatii pentru transmiterea in conditii mai bune a caldurii, este folosit aici pentru a conduce la miezul pantecului "captator" de caldura si rodire, de imbogatire a trupului stramb cu topitura dulce a iubirii aproapelui. Nu esti amuzant, esti de-a dreptul rastignit intre lepadare si atarnare. Interesant, ca tot ce creste pe pagina ta.
pentru textul : crucile defolosești o noțiune care duce automat la exterminare pentru a demonstra că boierismul are, sub "stindardele" lui, indivizi care n-au coloană vertebrală și se înrolează, ca să fiu în spiritul românismului, cam mioritic. asocierea pe care o faci nu e numai o exagerare. mi-e chiar greu să o cataloghez. "gluma" ta e sinistră. consider că asta este suficient pentru a constitui o jignire. despre restul... nici nu mai vreau să comentez.
pentru textul : boierismul sau nazismul literar deîmi place ideea
şi felul cum a fost construită
are o notă interesantă de lectură
aş fi lucrat puţin la ultima strofă...
Citită cu plăcere. Felicitări!
pentru textul : closer deinteresant. un text complex. presupun ca fotografia desparte cele doua parti create de cei doi autori. ce mi se pare totusi ciudat este o asemanare poate prea pronuntata intre stilurile celor doi si chiar o abordare poate prea asemanatoare a ideii de repros. sau ma insel eu..? parerea mea
pentru textul : Menajeria dintre noi deCunosc povestea. Mi-a părut sincer rău pentru ambele poeme şi nedreaptă decizia de a se retrage şi dreptul de participare al acestui text. M-am bucurat să o recitesc pe Katia şi m-a întristat retragerea textului. Fiecare are însă sensibilitatea lui şi consider că aceasta trebuie respectată.
pentru textul : lullaby pentru zâne deLa bună citire!
ma gandesc care ar fi raspunsul tau.
pentru textul : Unu de după doi deIoana, Petre, multumesc. Ioana, cred ca ai dreptate, ma voi gindi acolo cu ce sa competez. Petre, ai intuit corect, limbajul e in aparenta neliterar. E undeva la limita, insa in niciun caz nu am avut ca scop socul. Pur si simplu cred ca e un limbaj firesc ce vine odata cu trairea.
pentru textul : quenotte dem-ar interesa, Adrian, o versiune a ta pe text. sunt curios ce ai adăuga și ce ai scoate. m-ar ajuta... mulțumesc pentru aprecieri! și ele mă ajută.
pentru textul : the fifties degând bun, om bun!
Un poem pe gustul meu, suficient de teatral cat sa ma tina cu atentia treaza pana la actul final dar pe de alta parte indeajuns de retinut in taina sa ca sa nu-mi arate aproape nimic cu degetul intins. Imaginea poemului ma urmareste pe un boulevard de la madelaine spre o anume casa enatescu pe care, desi nu o cunosc, pot sa imi imaginez ca acolo vreau sa ajung sa nu ma mai intrebe nimeni nimic. Sa-mi dea pastilele si gata. Un poem care ne face cinste, noua celor care-l citim. Multzam Dorule, tu dai poemul, eu dau penita. Andu
pentru textul : fata care mergea citind pe stradă denu ştiu dacă este de bine s-au de rău, dar mă bucur că v-aţi aplecat privirea şi peste textul meu, d-le Titarenco.câteva îndrumări nu mi-ar strica aşa că îndrăznesc să spun că vă mai aştept.mulţumesc mult.
pentru textul : deşertăciune dePagini