Virgil, Adriana, Oana multumesc pentru bunatatea voastra si sa-mi fie iertat raspunsul intarziat... ma citesc din ce in ce mai rar.

Cam la fel cu aceea cand am aflat ca ai dat pseudonimul la posta romana :)). Glumesc. O surpriza placuta. Mai rau e ca nu am apucat sa trimit cartea inapoi, dar vine si vremea ei.

Îmi place noul format, structura lui, culorile, mi se pare rafinat... Sunt de acord cu schimbările atâta timp cât ele merg spre bine.
Bravo!

iată ce frumos ai ştiut să vezi aici!

iti multumesc de semn! ne scriem in cuvintele care ne tin sufletul in palme la o anumita ora... uneori ele zgaraie, alteori curg lin, important este sa ne poata elibera si sa ajunga cat mai departe de noi. :)

emi, am stat si m-am gandit. inclin sa cred ca acel cliseu face bine textului. oricum, ma gandesc si in noaptea asta. multumesc pt penita, o surpriza placuta

Fotografii reușite, par a fi din Sighișoara, nu? Versuri deosebite:"apă de noapte tristețea" "nu privi înapoi în orașul meduzelor" La mulți ani! tincuta

Mare dreptate ai omule... ce mi-a placut raspunsul tau... Te mai astept cu texte si cu acelasi drag, Andu P.S. Totusi, sunt doua chestii la care as renunta sau as schimba "pisici explodate" si "iti indoaie creierii"

E anul pisicii :). Multumesc pentru cuvintele tale aici!

m-am gindit in mod deosebit la Giuseppe ARCIMBOLDO (ARCHIMBOLDO) - [1527-1593] la cele 4 anotimpuri si nu numai...date despre ceea ce a pictat se pot gasi pe internet : http://www.peinturefle.ovh.org/imaginer/galerie.htm sau http://fr.wikipedia.org/wiki/Arcimboldo...

Da, o simbolistica interesanta, subliniez "tipare ascutite de greieri" si "lupii tineri crescuti intre coapse". Nu cred ca apelativul "iubite" ajuta, poemul ar suna mai bine la modul non-adresativ, zic si eu :-) Oricum, un text pe care imi face placere sa il remarc, o lectura rafinata. Bobadil.

Presupun ca formatul in care ati postat acest de fapt mesaj catre oaspetii sitului dv sugereaza, prin posibilitatea tehnica a comentariilor la el, ca lasati o portita unei dose de deliberare. Nu cred ca e cazul sa comentez mesajul dv, pe d eo parte contine lucruri elementare si de bun sint, pe de alta sunteti la dv acasa si oaspetii cunt cei tinuti sa inteleaga si sa respecte regulile carei. am stat sa ma gandesc daca cele 3 texte cerute reglementar au mai fost publicate altundeva. din cate imi amintesc nu, le-am cautat intr-un folede cu texte nepublicate din reflex de bun simt. probabil insa vor fi, fiecar ela vremea sa. la fel in cel priveste pe al 4-lea. odata regula explicit etalata, voi avea aceeasi grija pana la eventuala suspendare a regulii subiectul meu e insa altul. as indrazni sa va propun cel putin o discutie minimala asupra acceptiunii pornografiei. nu orice text erotic e neaparat pornografic, dupa cum nu orice text erotic are neaparat calitati literare. nu vreau sa dau exempe negative, dar pot da unul pozitiv: textele erotice ale lui liviu antonesei sunt, chiar si pentru cei care nu le gusta, impecabil scrise. daca dv veti intelege printrun text cu elemente erotice justiuficate esteti un text nonpornografic, atunci avem viziuni apropiate. personal eu n-am incercat insa sa scriu un text erotoic explicit. una-doua incercari mi-au iesit mai mult sau mai putin altceva. dar imi propun sa-mi verific versatilitatera stilistica prin a incerca pana reusesc. nu stu daca prima incercare pe care eu as considera-o reusita o voi dirija catre situl dv, dar daca va fi asa voi incerca sa ma orientez in functie de receptivitatea dv. nmu insa de mine e aici vorba. presupun ca se intelege din comentariul meu ca inteleg sa respect regulile jocului. cea mi-ar stabiliza starea de confort, pozitiv amorsata ab initio, ar fi ca daca oricare alt membru e capabil sa produca un text erotic cu valaore literara sa aiba libertatea de a fi citit. nu ma prea intereseaza, de fapt, specia, preferintele mele literare sunt oparecum diferite. lucrul pentru care indraznesc sa pledez e libertatea maxima de expresie inconditiile decentzei literare, ca o libertate fundamantala. rim

Un text ce abunda in stereotipii: " floare frumoasa firava"(banal) , "tremur de frunze de toamna"(banal) rapirea minutelor, dulci secrete... Cam tot textul are sintagme foarte uzitate. Destul de slab... Incercati sa mai abtsractizati ideile, sa mai "ascundeti" sensurile si sa creati unele noi. Apoi... acest text se vrea cu sau fara rima ? Daca da... esueaza ritmic total, daca nu... renuntati la rima de tot. Mult succes in continuare ! Ialin

Mulţumesc Adriana

Pentru răbdarea de a parcurge textul.

După acest duş rece pe care mi l-ai servit, mă simt umilit că de atâta timp nu m-am învrednicit să citesc acel „Corpus hermeticum”; precum nu l-am citit, decât pe sărite, nici pe R.G. Am s-o fac cât de curând voi putea. Dar asta, sunt sigur, nu mă va putea apropia de interpretarea ta faţă de care textul meu îşi râde singur de el.

Cu toate acestea îndrăznesc să spun cele ce urmează.

Ceea ce reţin din comentariul tău este că Heidegger prin „Acest centru deschis nu este deci închis de jur împrejur de fiinţare, ci însuşi centrul care luminează şi încercuieşte – asemenea nimicului pe care abia dacă îl cunoaştem – întreaga fiinţare.” se întâlneşte cu marii gnostici prin Poeticul care depăşeşte filosofia (aşa cum o înţelegem noi astăzi).

Şi se mai întâmplă ceva.

Oricum, Poetul ca şi orice Mare Gnostic, e sortit totuşi utopiei. Şi aceasta deoarece fiind „locuit de Fiinţa” infinită şi astfel autoreferenţială în identitatea sa, el, poetul/gnosticul nu poate sugera (metaforic) decât cel mult (prin absurd) un număr infinit numărabil (cantorian) de sensuri ale Fiinţei şi nu toate sensurile de puterea continuului (tot cantorian) ale Acesteia. Prin urmare cred că are dreptate Andrei Cornea să afirme că avem de-a face, noi europenii, de peste două mii de ani cu o „Utopie pur şi simplu, în forma ei cea mai pură, mai metafizică şi mai abstractă”. Lucru ce s-a răsfrânt (aiurea?!) într-o anumită logică care a preluat „Identitatea” (autoreferenţialităţii Fiinţei) drept principiu de bază căruia ar trebui să i se conformeze lumea noastră (concretă) de toate zilele. Dar asta pare a fi altă problemă. Şi nu e! Pentru că zice tot Heidegger: „…unde acţionează propriu-zis nihilismul autentic? Acolo unde se păstrează contactul cu fiinţarea curentă şi se crede că e de ajuns să iei fiinţarea, aşa cum s-a făcut până acum, ca fiinţare pur şi simplu. Însă în felul acesta întrebarea privitoare la fiinţă este recuzată, iar fiinţa e tratată ca un nimic (nihil), ceea ce într-un anume fel ea şi „este” în măsura în care fiinţează. A avea de-a face doar cu fiinţarea în vreme ce se cade în uitarea fiinţei – iată ce este nihilismul. Nihilismul înţeles astfel este, el abia, temeiul acelui nihilism pe care Nietzsche l-a expus în cartea întâi din Voinţa de putere.”. Acelaşi nihilism care azi, departe de a nega „Identitate”, o atribuie cu o eroare de putere exponenţială, devenirii/”fiinţării” deoarece această devenire extrem de accelerată acum, în lumea noastră curentă , a «devenit» atât de «reală» şi concertă. Aşa cum de altfel se întâmplă şi în «poetica PoMo». De care toată lumea zice că am scăpat (mai ales cei ce o practică, în continuare, cu fervoare). În alt text voi reveni (eroarea este umană, perseverarea…). Ca şi asupra corelatului constituit de «analitica limbajului».