haina aceea care îmbracă sufletul
a rămas fără nasturi
niciodată cusuţi
mai bine ar fi fără "niciodată cusuţi"
acest autor are, la cinci minute de la postare, 50 de vizualizari. cum e posibil? stau cititorii lui în tranşeu şi la comanda "porniţi" sar la atac?
poate cineva să mă lumineze? nu întreb din invidie, am o mică piedică de înţelegere.
apoi, se poate să i se dea posibilitatea de a interacţiona cu cititorul? că altfel vorbim de pomană.
Imperfect încercai să-mi furi umbra te închipuiai un mic dumnezeu / voiai să fiu locul tău de îngenunchere imperfect îmi măsurai fiece respirare îți spuneam că după ce mă vei înălța îți vei pierde degetele în ziduri ți le voi strivi în cele patru colțuri de lume nu vei mai despărți de umbră nicio femeie 40 de zile am bântuit temeliile căutând trestia tremuram / răsuflarea ta îmi îngheța inima o să se topească o să țâșnească apa prin carne din creștet până-n tălpi spuneai din gând până-n inimă priveam liniștea ascultam cum se surpă în tine eu
sorry ottilia, incerc sa fac prea multe lucruri in acelasi timp.
in ce priveste votarea ptr propriul text nu mi se pare obraznica. dar asta este parerea mea.
cu tot metatextul, e un poem care îmi place. integral. e proaspăt, nostalgic, amar, visător, de calitate.
cel mai mult mi-au rămas versurile:
fereastra plezneşte cerul peste obraz
dar teiul cu ramura lui groasă
îi opreşte avîntul
puful galben feciorelnic
se răsîndeşte printre picioarele mobilei
soarele se apropie năuc apoi
se sparge ca un borcan cu miere
pe covorul din sufragerie
și cu riscul de a fi interpretat greșit, las, cu drag, semnul meu de apreciere!
eu am avut surpriza sa-mi regasesc ideile unui text (intitulat Nod gordian) in prima ta strofa... il redau aici: "Mi s-au strâns gândurile, nod. La mijloc, tu si tot ce mi-a rămas din ziua de mâine. Cum să te desfac fără să îti însângerez tăcerile? " ce mica a devenit lumea cuvintelor! :) Adriana
Cristina, habar nu am la ce faci aluzie dar cred ca am obosit cu oameni din acestia care in loc sa scrie un vers acolo nu au alta placere decit sa se hartuiasca la nesfirsit incep sa cred ca e o anumita boala
prima strofa mi se pare un text separat de celelalte nu inteleg expresia "îl fac frecvent la buzunare iubind" textul are pe alocuri o retorica tipica tie dar care parca e artificiala aici putin parerea mea inestetica
Astfel de veri trăiesc la propriu aici, de aceea m-a atras titlul poeziei tale. Promițător primul vers, dar ce îi urmează este... cuminte. Frumoasă imagine "cum se leagă vocile verii de noi cu lanțuri de-argint" Nu știu cum să citesc "mă bucur însă când primesc/ acolo un ce știi ce nu prea mare lucru în fond/ nici nu eram foarte pretențioasă dar viața/ nu treci în fiecare zi pe lângă magazine de bijuterii" Parcă nu se încheagă nimic cu sens acolo. Ah, îmi plac versurile "răsăriturile mi le desenez pe farfurie/ din bucăți de ciocolată" În rest, multe versuri de prisos sau dezlânate, mai trebuie lucrată. Offtopic: ceea ce nu primești poți să îți iei și singură. Are un alt fel de farmec fericirea ce nu o lașși să depindă de altcineva.
Nu am ajuns decât la ziua a treia. 2 mari obiecții: - versificația. Dacă ați decis să folosiț forma clasică, ar fi fost de preferat s-o într-o notă relativ bună. Din acest punct de vedere, textul (cele 3) e ratat. - nu știu cine stă să citească atâț. Poate era mai indicat să le psotați pe rând.
Anca, mie nu-mi pare deloc ciudat să reamintești cititorilor o carte veche, dar bună. Mai ales că e reeditată anul trecut. Besides, eu am văzut întâi filmul, la peste douăzeci de ani de la apariție și am citit cartea abia anul acesta. Așa că o recomand și eu cui n-a citit-o sau cui vrea s-o recitească.
Virgil te rog sa ma ierti ca am vrut sa te-ajut. ai dreptate, chiar nu trebuia.
fiindca nu ma gandisem ca-ti va declansa o reactie de felul asta, gen..."ia uite, sîc sîc! eu pot si tu nu".
trista descoperire, oricum...
si inca ceva: sper ca nu ti-ai inchipuit nici macar o secunda ca pentru aceasta "putere politica" am facut voluntariat in echipa Hermeneiei, m-ai face sa regret fiecare secunda alocata acestui site.
Multumesc Sister, poemul acesta s-a impiedicat pe undeva pe cursa concursului. Imi pare rau ca a fost scos din lista de votare. Nu a avut nicio vina. Doamnei Chelaru, cea cu lullaby pentru candelabre nu i-a picat bine titlul si a decis sa se supere, sa-si ia papusile si sa plece. Foarte nefericit. Poemul dansei avea cea mai mare sansa sa castige concursul. Acum ce sa zic. In afara de acel lullaby, cele doua poeme n-au nici in clin, nici in maneca unul cu celalalt.
Toate bune si sa ne citim sanatosi. Merci inca o data pentru semn.
Domnule Virgil Titarenco, eu nu am inteles de ce va intreaba Ecaterina Bargan de ce nu raspundeti la comentarii.La cat de mult va critica m-a mirat insemnarea textului. Simplu. Va rog sa nu intrepretati cuvintele mele si sa faceti nu stiu ce presupuneri. Comentariul meu cu privire la poezie este cat se poate de sincer, iar daca dv spuneti ca nu m-as pricepe sau ca as fi ridicol si licean, este o jignire. V-am apreciat partile bune si partile mai putin bune. Despre tendintele eristice in poezie v-as putea raspunde extrem de detaliat, insa nu am vrut sa starnesc nu stiu ce polemici filosofice. Va rog sa reveniti la sentimente mai bune si sa nu consiedrati orice parere sincera drept un afront personal. Toate cele bune.
Felicitări, Sebi, dar să ştii că dacă e sau ar fi să citesc din cartea ta, aş sări peste prefaţă. Nu neapărat din motive "artistice", cât din "igienă", să-i spun aşa - ghilimelele şi parantezele sunt de-o toxicitate aproximativ criminală. Cel puţin în cazul meu.
parerile, insa nu subscriu la ele. Departe de mine gandul de a considera textul vreo capodopera, dar poezie este. Desigur, scrisa intr-un stil demodat, astazi cand se face alergie la rima, dar care mai incearca sa respire de sub tarana aruncata fara parcimonie de vajnici gropari dedulciti la carnea suculenta a rebusismului postmodern. Textul nu face altceva decat sa arate, in alt fel, (fara absolut nicio... suparare!) inutilitatea chinului, fata in fata cu premisele (inaltatoare, desigur!) poeziei. Nu, nicio incompatibilitate, e autoironie (ar fi fost mai bine sa spun "e vai de capul VOSTRU, de poeti!"? cred ca nu.). In fine, multumesc pentru comentarii si lectura.
Sixtus, hai sa iti spun care e smecheria ca sa nu tot postezi de enșpe ori același comentariu și tot să nu reușești (pentru că nici acum nu se vede despre ce este vorba acolo) - este suficient să salvezi în photobucket, acolo in folderul tau, sub numele ALCOOL.jpg o imagine MAI MARE a ceea ce vrei tu sa ne arati iar comentariul tau origina va prelua imaginea actualizata. Nu este nevoie sa tot postezi asa.
O poezie de dincolo de perceptibil, de dincolo de cuvinte. Mi-a plăcut în mod deosebit: supusă înalț păsări din cenușă rog cerul să le nască un zbor într-o zi vor fi palmele din care ieri ai băut dragoste și lumină
pentru pasajul acesta care merită din plin evidențiat:
doar universul nostru devine rotund și simplu
te trezești din senin gîndindu-te la primul sărut
sau la ce rost au afișele motivaționale
pe pereții unui coridor
cînd toate neoanele sînt arse
e noapte amorțești de frig
pe un tomberon de gunoi
și se face brusc crăciun
îți vine să îți intri în propriul pîntec
să te cuibărești printre mațe calde și coaste să asculți
la nesfîrșit
o noapte preasfințită
'fără să lase în urmă nici măcar o urmă'... un joc de cuvinte caleidoscopic?
Completez... fără să lase în față nici măcar o urmă, fără să lase într-o parte nici măcar o urmă, fără să lase, aici e aici, în urma urmei nici măcar o urmă care să scape desigur turma de bâlbâieli.
Asta ca să nu mai ating prea dur finalul...
Cum adică stimate domnule autor
'nu ar ajunge să mai atingă zăpada'
poate voiați
'nu ar mai ajunge să atingă zăpada'?
o diferență de nuanță.
Mi-au plăcut ideea cu oamenii care trăiesc repede și cu poemul fără metafore, sau mai exact, cu metafore invizibile.
Însă mai aveți de lucrat, cred eu, la lucruri importante întru ale scrisului
a) modul/stilul/contextul in care le-am scris, este bine definit, din punctul meu de vedere. ca nu gasesti liricul, e discutabil. poate eu am vazut liricul acelor strazi, monumente si flori. b) eu nu citesc ghidurile, prefer sa calatoresc; poate ca si in sudul Frantei ca si in Italia, soarele e stigmatizant uneori, fara a intra pe clisee. c) in ceea ce priveste manelele, aici e o problema. eu nu ascult si nici nu ma intereseaza. consideri ca ai o opinie autorizata in ceea ce le priveste, perfect. dar nu aici in textul meu.
Multumesc, e vina mea...gata, nu mai fac poezii la lucru iubesc haiku am sa copiez câteva detalii.... "un haiku este un poem de mici dimensiuni creat între limitele unor reguli speciale - în afara acestor reguli și limite, creația își pierde calitatea de haiku... ... tematica unui haiku are la bază (cu preponderență) meditația asupra naturii... ... haiku este un poem în formă fixă, trei versuri fără ritm, cu măsura de 5 - 7 - 5 silabe... ... referința sezonală (kigo) are la bază un cuvânt care sugerează un anotimp (fenomene cerești sau terestre, evenimente sau sărbători, animale sau plante, acțiuni umane specifice sezoanelor dintr-un an) sau Anul Nou... ... utilizarea unei pauze / cezuri (kireji) după primul sau al doilea vers are valoarea unei pauze de sens, contribuind la accentuarea sugestiei - elementul esențial al unui haiku... ... structura interioară în trei trepte trebuie sa cuprindă referirea la ceva (Ce?) în timp (Când?) și în spațiu (Unde?) - ecuația putându-se simplifica sub forma ce / când? sau ce / unde?... ... mai trebuie luate în considerare și categoriile estetice, după cum urmează: - aware - (starea emoțională intensă, mai ales de bucurie, optimism, frumusețe armonioasă); - fueki - (eternitatea, dimensiunea atemporală a artei sau naturii, ceea ce este constant); - ryuko - ceea ce este vremelnic, efemerul, dimensiunea trecătoare a naturii); - mei - (frumusețea naturii și a inteligenței umane); - mono no aware - (patosul din lucruri, esența entuziasmului); - mushin - (nihilism, negativitate, lipsă de spirit, cu conotații în filosofia Zen, de nimicnicie); - sabi - (tristețea singurătății, a declinului, a timpului atotdistrugător, a sărăciei acceptate); - wabi - (frumusețea austeră, dezolare, melancolie); - yugen - (misterul însingurării și al singurătății); - karumi - (adânca simplitate, eleganță și naturalețe a formei literare)... ... figurile de stil admise în forma unui haiku sunt elipsa, paradoxul, simbolul, aliterația sau variația aluzivă (procedeul konkkadori)... ... nu se folosesc figurile de stil specifice artelor poetice occidentale (știut fiind faptul ca stilul haiku provine din extremul orient - mai precis, din Japonia) cum sunt comparația, metafora sau repetiția; nu se folosește rima... ... se utilizează cât mai puține verbe și numai la timpurile prezent și gerunziu... ... se evită referirile personale - un haiku nu este un poem de dragoste... ... un haiku se scrie (de preferat) în mijlocul naturii, într-un moment de iluminare, de surpriză, de inspirație... ... un haiku este un poem alcătuit din două fragmente, ajutându-se mai mult de sugestie decât de cuvinte, surprinde fragilitatea unei clipe în antiteză cu eternitatea (ryuko / fueki)... ... un haiku este o poezie a simțurilor (nicidecum a limbajului), care surprinde în mod misterios realitatea... ... într-un haiku nu se pun întrebări despre trecut și viitor, ci se sondează adâncimea infinită a clipei prezente, efemere, trecătoare - dincolo de aparențe, în pofida limbajului aparent simplificat (karumi), un haiku este o poezie vitală, o meditație asupra sorții omului în micro și macrounivers, alături de celelalte ființe (animale, plante), în mijlocul fenomenelor... ... haiku-ul nu constată, nu definește, el se manifestă simultan cu fenomenul care l-a iscat, conservându-i chintesența și forța ascunsă care l-a generat... " cu respect, erika
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
haina aceea care îmbracă sufletul
a rămas fără nasturi
niciodată cusuţi
mai bine ar fi fără "niciodată cusuţi"
acest autor are, la cinci minute de la postare, 50 de vizualizari. cum e posibil? stau cititorii lui în tranşeu şi la comanda "porniţi" sar la atac?
pentru textul : numai umbra depoate cineva să mă lumineze? nu întreb din invidie, am o mică piedică de înţelegere.
apoi, se poate să i se dea posibilitatea de a interacţiona cu cititorul? că altfel vorbim de pomană.
mulţumesc pentru semnalare Mariana.
pentru textul : prea linişte pentru septembrie deacolo e locul versului doar că am păpat un "de",neatenţia, îmi cer scuze.
am completat.
Imperfect încercai să-mi furi umbra te închipuiai un mic dumnezeu / voiai să fiu locul tău de îngenunchere imperfect îmi măsurai fiece respirare îți spuneam că după ce mă vei înălța îți vei pierde degetele în ziduri ți le voi strivi în cele patru colțuri de lume nu vei mai despărți de umbră nicio femeie 40 de zile am bântuit temeliile căutând trestia tremuram / răsuflarea ta îmi îngheța inima o să se topească o să țâșnească apa prin carne din creștet până-n tălpi spuneai din gând până-n inimă priveam liniștea ascultam cum se surpă în tine eu
pentru textul : Dumnezeu desorry ottilia, incerc sa fac prea multe lucruri in acelasi timp.
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” dein ce priveste votarea ptr propriul text nu mi se pare obraznica. dar asta este parerea mea.
cu tot metatextul, e un poem care îmi place. integral. e proaspăt, nostalgic, amar, visător, de calitate.
cel mai mult mi-au rămas versurile:
fereastra plezneşte cerul peste obraz
dar teiul cu ramura lui groasă
îi opreşte avîntul
puful galben feciorelnic
se răsîndeşte printre picioarele mobilei
soarele se apropie năuc apoi
se sparge ca un borcan cu miere
pe covorul din sufragerie
și cu riscul de a fi interpretat greșit, las, cu drag, semnul meu de apreciere!
pentru textul : ciocolată cu roşii deeu am avut surpriza sa-mi regasesc ideile unui text (intitulat Nod gordian) in prima ta strofa... il redau aici: "Mi s-au strâns gândurile, nod. La mijloc, tu si tot ce mi-a rămas din ziua de mâine. Cum să te desfac fără să îti însângerez tăcerile? " ce mica a devenit lumea cuvintelor! :) Adriana
pentru textul : Electra deCristina, habar nu am la ce faci aluzie dar cred ca am obosit cu oameni din acestia care in loc sa scrie un vers acolo nu au alta placere decit sa se hartuiasca la nesfirsit incep sa cred ca e o anumita boala
pentru textul : Despre noi și Anca Florian deprima strofa mi se pare un text separat de celelalte nu inteleg expresia "îl fac frecvent la buzunare iubind" textul are pe alocuri o retorica tipica tie dar care parca e artificiala aici putin parerea mea inestetica
pentru textul : Drumul mătăsii decum adica, de unde il scot?!
pentru textul : poem imposibil dedin colivie! :)
Astfel de veri trăiesc la propriu aici, de aceea m-a atras titlul poeziei tale. Promițător primul vers, dar ce îi urmează este... cuminte. Frumoasă imagine "cum se leagă vocile verii de noi cu lanțuri de-argint" Nu știu cum să citesc "mă bucur însă când primesc/ acolo un ce știi ce nu prea mare lucru în fond/ nici nu eram foarte pretențioasă dar viața/ nu treci în fiecare zi pe lângă magazine de bijuterii" Parcă nu se încheagă nimic cu sens acolo. Ah, îmi plac versurile "răsăriturile mi le desenez pe farfurie/ din bucăți de ciocolată" În rest, multe versuri de prisos sau dezlânate, mai trebuie lucrată. Offtopic: ceea ce nu primești poți să îți iei și singură. Are un alt fel de farmec fericirea ce nu o lașși să depindă de altcineva.
pentru textul : despre veri care nu țin mai mult de trei luni deAndu Moldovean, vorbesti in necunostinta de cauza departe de continutul textului meu.
pentru textul : adieu deNu am ajuns decât la ziua a treia. 2 mari obiecții: - versificația. Dacă ați decis să folosiț forma clasică, ar fi fost de preferat s-o într-o notă relativ bună. Din acest punct de vedere, textul (cele 3) e ratat. - nu știu cine stă să citească atâț. Poate era mai indicat să le psotați pe rând.
pentru textul : Săptămâna Creației deAnca, mie nu-mi pare deloc ciudat să reamintești cititorilor o carte veche, dar bună. Mai ales că e reeditată anul trecut. Besides, eu am văzut întâi filmul, la peste douăzeci de ani de la apariție și am citit cartea abia anul acesta. Așa că o recomand și eu cui n-a citit-o sau cui vrea s-o recitească.
pentru textul : Viseaza androizii oi electrice? deVirgil te rog sa ma ierti ca am vrut sa te-ajut. ai dreptate, chiar nu trebuia.
fiindca nu ma gandisem ca-ti va declansa o reactie de felul asta, gen..."ia uite, sîc sîc! eu pot si tu nu".
trista descoperire, oricum...
si inca ceva: sper ca nu ti-ai inchipuit nici macar o secunda ca pentru aceasta "putere politica" am facut voluntariat in echipa Hermeneiei, m-ai face sa regret fiecare secunda alocata acestui site.
Daniela, scuza, te rog, acest incident.
pentru textul : intersection de...cât despre colorat și desenat, păstrează-te, nu fi tu însăți...:)! atent, paul
pentru textul : culoare de întoarcere comună deneglijenţa în publicare mai ales în contextul cînd extistă opţiunea "concept" este de neacceptat
pentru textul : Meandre dethat's your choice Bobadil. Ti-am mai spus ca nu cred ca esti alergator de cursa lunga. iti pierzi suflul repede.
pentru textul : mirabela nu există deMultumesc Sister, poemul acesta s-a impiedicat pe undeva pe cursa concursului. Imi pare rau ca a fost scos din lista de votare. Nu a avut nicio vina. Doamnei Chelaru, cea cu lullaby pentru candelabre nu i-a picat bine titlul si a decis sa se supere, sa-si ia papusile si sa plece. Foarte nefericit. Poemul dansei avea cea mai mare sansa sa castige concursul. Acum ce sa zic. In afara de acel lullaby, cele doua poeme n-au nici in clin, nici in maneca unul cu celalalt.
Toate bune si sa ne citim sanatosi. Merci inca o data pentru semn.
pentru textul : lullaby pentru zâne denu, cred ca poza este de pe Cheile Bicazului. septembrie- octombrie 2008
pentru textul : vă mai aduceți aminte hermeneia? deDomnule Virgil Titarenco, eu nu am inteles de ce va intreaba Ecaterina Bargan de ce nu raspundeti la comentarii.La cat de mult va critica m-a mirat insemnarea textului. Simplu. Va rog sa nu intrepretati cuvintele mele si sa faceti nu stiu ce presupuneri. Comentariul meu cu privire la poezie este cat se poate de sincer, iar daca dv spuneti ca nu m-as pricepe sau ca as fi ridicol si licean, este o jignire. V-am apreciat partile bune si partile mai putin bune. Despre tendintele eristice in poezie v-as putea raspunde extrem de detaliat, insa nu am vrut sa starnesc nu stiu ce polemici filosofice. Va rog sa reveniti la sentimente mai bune si sa nu consiedrati orice parere sincera drept un afront personal. Toate cele bune.
pentru textul : cîntec pentru ploaie deFelicitări, Sebi, dar să ştii că dacă e sau ar fi să citesc din cartea ta, aş sări peste prefaţă. Nu neapărat din motive "artistice", cât din "igienă", să-i spun aşa - ghilimelele şi parantezele sunt de-o toxicitate aproximativ criminală. Cel puţin în cazul meu.
Incă o dată, congrat!
pentru textul : Sebastian ȘUFARIU... cel nebun după poezie deparerile, insa nu subscriu la ele. Departe de mine gandul de a considera textul vreo capodopera, dar poezie este. Desigur, scrisa intr-un stil demodat, astazi cand se face alergie la rima, dar care mai incearca sa respire de sub tarana aruncata fara parcimonie de vajnici gropari dedulciti la carnea suculenta a rebusismului postmodern. Textul nu face altceva decat sa arate, in alt fel, (fara absolut nicio... suparare!) inutilitatea chinului, fata in fata cu premisele (inaltatoare, desigur!) poeziei. Nu, nicio incompatibilitate, e autoironie (ar fi fost mai bine sa spun "e vai de capul VOSTRU, de poeti!"? cred ca nu.). In fine, multumesc pentru comentarii si lectura.
pentru textul : poeţi deSixtus, hai sa iti spun care e smecheria ca sa nu tot postezi de enșpe ori același comentariu și tot să nu reușești (pentru că nici acum nu se vede despre ce este vorba acolo) - este suficient să salvezi în photobucket, acolo in folderul tau, sub numele ALCOOL.jpg o imagine MAI MARE a ceea ce vrei tu sa ne arati iar comentariul tau origina va prelua imaginea actualizata. Nu este nevoie sa tot postezi asa.
pentru textul : Dumnezeu deîşi ascute tot mai îndârjit stiletul liric, dă cu el în poezie şi iese foc.
pentru textul : străini în Bermuda deO poezie de dincolo de perceptibil, de dincolo de cuvinte. Mi-a plăcut în mod deosebit: supusă înalț păsări din cenușă rog cerul să le nască un zbor într-o zi vor fi palmele din care ieri ai băut dragoste și lumină
pentru textul : edict scris în vertical dema gandisem la acelasi lucru. placut
pentru textul : respira depentru pasajul acesta care merită din plin evidențiat:
doar universul nostru devine rotund și simplu
te trezești din senin gîndindu-te la primul sărut
sau la ce rost au afișele motivaționale
pe pereții unui coridor
cînd toate neoanele sînt arse
e noapte amorțești de frig
pe un tomberon de gunoi
și se face brusc crăciun
îți vine să îți intri în propriul pîntec
să te cuibărești printre mațe calde și coaste să asculți
la nesfîrșit
o noapte preasfințită
frumos!
pentru textul : o noapte preasfințită de'fără să lase în urmă nici măcar o urmă'... un joc de cuvinte caleidoscopic?
pentru textul : amintire deCompletez... fără să lase în față nici măcar o urmă, fără să lase într-o parte nici măcar o urmă, fără să lase, aici e aici, în urma urmei nici măcar o urmă care să scape desigur turma de bâlbâieli.
Asta ca să nu mai ating prea dur finalul...
Cum adică stimate domnule autor
'nu ar ajunge să mai atingă zăpada'
poate voiați
'nu ar mai ajunge să atingă zăpada'?
o diferență de nuanță.
Mi-au plăcut ideea cu oamenii care trăiesc repede și cu poemul fără metafore, sau mai exact, cu metafore invizibile.
Însă mai aveți de lucrat, cred eu, la lucruri importante întru ale scrisului
a) modul/stilul/contextul in care le-am scris, este bine definit, din punctul meu de vedere. ca nu gasesti liricul, e discutabil. poate eu am vazut liricul acelor strazi, monumente si flori. b) eu nu citesc ghidurile, prefer sa calatoresc; poate ca si in sudul Frantei ca si in Italia, soarele e stigmatizant uneori, fara a intra pe clisee. c) in ceea ce priveste manelele, aici e o problema. eu nu ascult si nici nu ma intereseaza. consideri ca ai o opinie autorizata in ceea ce le priveste, perfect. dar nu aici in textul meu.
pentru textul : Ruines de Rome deMultumesc, e vina mea...gata, nu mai fac poezii la lucru iubesc haiku am sa copiez câteva detalii.... "un haiku este un poem de mici dimensiuni creat între limitele unor reguli speciale - în afara acestor reguli și limite, creația își pierde calitatea de haiku... ... tematica unui haiku are la bază (cu preponderență) meditația asupra naturii... ... haiku este un poem în formă fixă, trei versuri fără ritm, cu măsura de 5 - 7 - 5 silabe... ... referința sezonală (kigo) are la bază un cuvânt care sugerează un anotimp (fenomene cerești sau terestre, evenimente sau sărbători, animale sau plante, acțiuni umane specifice sezoanelor dintr-un an) sau Anul Nou... ... utilizarea unei pauze / cezuri (kireji) după primul sau al doilea vers are valoarea unei pauze de sens, contribuind la accentuarea sugestiei - elementul esențial al unui haiku... ... structura interioară în trei trepte trebuie sa cuprindă referirea la ceva (Ce?) în timp (Când?) și în spațiu (Unde?) - ecuația putându-se simplifica sub forma ce / când? sau ce / unde?... ... mai trebuie luate în considerare și categoriile estetice, după cum urmează: - aware - (starea emoțională intensă, mai ales de bucurie, optimism, frumusețe armonioasă); - fueki - (eternitatea, dimensiunea atemporală a artei sau naturii, ceea ce este constant); - ryuko - ceea ce este vremelnic, efemerul, dimensiunea trecătoare a naturii); - mei - (frumusețea naturii și a inteligenței umane); - mono no aware - (patosul din lucruri, esența entuziasmului); - mushin - (nihilism, negativitate, lipsă de spirit, cu conotații în filosofia Zen, de nimicnicie); - sabi - (tristețea singurătății, a declinului, a timpului atotdistrugător, a sărăciei acceptate); - wabi - (frumusețea austeră, dezolare, melancolie); - yugen - (misterul însingurării și al singurătății); - karumi - (adânca simplitate, eleganță și naturalețe a formei literare)... ... figurile de stil admise în forma unui haiku sunt elipsa, paradoxul, simbolul, aliterația sau variația aluzivă (procedeul konkkadori)... ... nu se folosesc figurile de stil specifice artelor poetice occidentale (știut fiind faptul ca stilul haiku provine din extremul orient - mai precis, din Japonia) cum sunt comparația, metafora sau repetiția; nu se folosește rima... ... se utilizează cât mai puține verbe și numai la timpurile prezent și gerunziu... ... se evită referirile personale - un haiku nu este un poem de dragoste... ... un haiku se scrie (de preferat) în mijlocul naturii, într-un moment de iluminare, de surpriză, de inspirație... ... un haiku este un poem alcătuit din două fragmente, ajutându-se mai mult de sugestie decât de cuvinte, surprinde fragilitatea unei clipe în antiteză cu eternitatea (ryuko / fueki)... ... un haiku este o poezie a simțurilor (nicidecum a limbajului), care surprinde în mod misterios realitatea... ... într-un haiku nu se pun întrebări despre trecut și viitor, ci se sondează adâncimea infinită a clipei prezente, efemere, trecătoare - dincolo de aparențe, în pofida limbajului aparent simplificat (karumi), un haiku este o poezie vitală, o meditație asupra sorții omului în micro și macrounivers, alături de celelalte ființe (animale, plante), în mijlocul fenomenelor... ... haiku-ul nu constată, nu definește, el se manifestă simultan cu fenomenul care l-a iscat, conservându-i chintesența și forța ascunsă care l-a generat... " cu respect, erika
pentru textul : Geneză dePagini