ok, Alma, in primul rind cred ca ar fi foarte intelept daca nu mi-ai "extrage" vorbele din context pentru a face din ele un... pretext. Pur si simplu nu este corect. Eu sint dispus sa le discut sau sa le analizez pe fiecare in contextul in care au fost spuse dar nu voi accepta sa mi le rastalmacesti.
In al doilea rind, mi se pare absolut aiurea, neproductiv si cu absolut nici o relevanta sa reiteram situatii din trecut, situatii care fiecare au avut contextul si istoria lor si care nu au absolut nici o legatura cu situatia de fata. A face o ciulama din istorie nu este si nu poate fi un substitut pentru realitate. Asta in cazul in care vrem sa raminem in realitate si nu cumva intentionam sa zburdam pe cimpiile aprilice ale fabulatiei.
In al treilea rind, faptul ca tu nu vezi nici o greseala (catastrofala sau nu) in ceea ce ai afirmat despre textele trimise pentru concurs, mai ales datorita faptului ca esti membra a juriului, este pentru mine pur si simplu șocant. Cred ca ma auto-citez deja dar am senzatia ca viata s-a hotarit sa continue sa imi ofere surprize. Uite, am sa fac un efort si am sa fiu binevoitor si am sa te rog sa faci un pas in spate si sa te uiti asa calma, de la distanta la tot ce ai scris si la intregul context. Sa iesi din pielea ta, oricit de bine te-ai simti in ea, si sa intri in a mea sau a lui Calin sau Adriana, si sa iti imaginezi ca tu, Alina Manole, ai organizat, ai muncit si ai pregatit tot acest concurs cu scopul de a fi corect, transparent, promotor de calitate si competitie autentica. Si dupa ce faci acest minim efort empatic sa iti imaginezi ca vin eu si fac ce ai facut tu.
Apoi te rog sa imi spui daca ce as face eu este sau nu o greseala.
Vreau sa mai precizez ceva, Alina. Nu eu am fost primul care am reactionat fata de gestul tau. Altii mi-au atras atentia asupra lui. Asta ca sa intelegi ca nu este vorba de malitiozitate sau malevolenta din partea mea. Mai ales ca eu sint cel care te-am propus pentru a face parte din Juriu si tot eu te-am contactat personal si te-am rugat sa faci parte. Cred ca este cinstit sa mentionam asta daca tot te-ai pornit sa amintesti de acea falsa realitate cum ca eu te-as fi dat afara din Consiliul Hermeneia. Asta mi se pare si mai urit privita din perspectiva nenumaratelor ocazii cind te-am rugat sa revii ca editor Hermeneia. Prezentarea partiala a unui adevar este in orice instanta considerata a fi ruda buna cu neadevarul.
Deja am observat un prim incident în acest concurs.
Deşi cred ca ne-am străduit să oferim un regulament de concurs clar şi simplu. Şi deşi m-am străduit să oferim o soluţie tehnică transparentă, simplă şi uşor (în opinia mea) de urmat, totuşi se pare că sînt unii pentru care indiferent cît de clar şi simplu faci un lucru ei tot se vor împiedica. Îmi pare rău dar fiecare va trebui să convieţuim cu consecinţele gafelor proprii. Despre ce este vorba. Am observat că cineva, şi sînt convins (deşi nu verific, aşa cum nu voi verifica pînă la încheierea concursului, din motive etice lesne de inteles) că cele doua texte au fost introduse de una şi aceeaşi persoană (sau altfel spus, de către acelaşi cont Hermeneia). Deşi introducerea primului text A FOST VIZIBILĂ de la bun început. Problema este că în acest moment autorul celor doua introduceri nu mai are dreptul şi nici nu mai poate, tehnic vorbind, să mai introducă înca un text. În mod normal noi am oferit fiecaruia posibilitatea de a introduce doua texte (distincte) tocmai pentru a spori sansele de a cistiga. In acest moment autorul respectiv si le-a injumatatit in raport cu ceilalti participanti.
As vrea sa mai adaug ceva. Va rog insistent sa nu mai trimiteti pe adresa site-ului nici texte si nici email-uri de genul "am postat un text pentru concurs. a ajuns??" Desi poate pentru majoritatea dintre voi aceste lucruri pot parea ridicole si stupide va asigur ca ne-a fost dat sa primim si asa ceva prin email. Va recomad sa cititi regulamentul concursului cu atentie (eventual de doua ori) si abia APOI sa introduceti texte sau sa participati in conscurs sub o anumita forma. Multumesc in numele Consiliului Hermeneia si a Juriului concursului "Astenie de primăvară - Hermeneia 2010"
Ai citit sau citești acum poezie americană? Este un text care a reușit. Și titlului, și să fie mai bun decât alte texte ale tale. Influențe din Sandburg, un același aer puțin prăfuit de stepă și trist și oarecum ironic Așa l-am perceput. Nu e tocmai rău cum ai "umplut" spațiul "fără comentarii".
Alma, daca ai citit tot ce-am postat pe agonia.ro, ai vazut ca pana acum pe Hermeneia doar am repostat. Asta pentru ca sunt de 5 zile pe site, si-am vrut pareri la ceea ce credeam eu ca am scris mai bine. Azi postez un text nou. Te astept sa revii cu o continuare a primului comentariu, dar am simtit nevoia sa clarific situatia. Sappfire, nu stiu daca e vorba de balante. Strategia mea, ca individ pe site, este un echilibru de bun-simt, intre a posta texte vechi si noi si a comenta, pentru ca scopul este calitatea. Personal, nu ma intereseaza nici cat de vechi e un text, de unde e si ce-a facut el inainte, ma intereseaza sa fie bun si ma intereseaza o critica pertimenta: atat sa critic (pe cat ma tin cunostiintele si neuronii), cat si sa fiu criticata. Astfel evoluez si eu si site-ul. Sper ca raspunsul meu te satisface. :-) In text am incercat sa expun problema privind-o din cate unghiuri am fost in stare, pentru ca e o problema care ne priveste pe toti. Si mai sunt unghiuri, dupa cum se vede clar in comentarii.
Frumoasa reluare, adevarul este ca aceste versuri nu inceteaza sa ma impresioneze... cu acel magnific final "si cornul suna, insa foarte putin". Presupun ca te-a inspirat rechinul de care vorbeai, nu? Si cum dom'le? Chiar l-ai scapat? Bobadil.
eu nu inteleg ce fel de experiment vrea sa "insemneze" postarea asta. mai mult decat o fotografie iesita prost, buna poate de uploadat pe site-uri de socializare gen hi5, ori de folosit drept avatar eu nu reusesc sa vad.
vino cu toate literele în sângele meu spune-mi dragostea asta are miros de toamnă așează-ți mâinile peste mâinile mele să caligrafiem nașterea dragul meu dragostea nu se oprește se învârte pe glob iar noi avem punctul nostru deschidem peretele pământului de tavanele sudului suspendăm semnele inimii. să nu rătăcim vino cu toate literele în sângele meu să mergem. te simt odată cu respirația te îmbrățișez silabă cu silabă. Era dificil să spun ce aș modifica, am rescris în tușă fină poezia, cu mâinile mele, peste mâinile tale, iertare să îmi fie dacă am caligrafiat în alte nuanțe. Ela
:-) aș pune ":" în loc de ";", ce părere ai? interesantă imperfectă antinomie... (mă refer, desigur, și la celălalt poem în oglindă). Că doar, până la urmă, toate apele acestea curg. Lipsește ceva. Colecționarii mai fac și schimb, știi?
inversarea pamantului/apei, aruncarea pielii de sarpe, a invelisului/protectiei solicita o intoarcere a privirii de la rau la bine, cu toate ca, cu noroc sau constiinta lucida, solutia e acel "un fel de pofta de viata". scrisul pe perete mi-a amintit de belșațar - poetul tb sa aiba grija, el e sfantul nestiut al propriei sale stangi.
Varianta finală a textului revăzut de mine recent:
Uneori te trezești în brațele mele
cu o senzaţie vagă de sufocare
și-mi relatezi pe nerăsuflate
povestea neliniștii,
istoria aceluiași coşmar neînvins:
În inima nopţii,la mine în piept,
cei doi fraţi siamezi se încleștează
într-o îmbrăţişare aproape mortală-
unul cu degetele înfipte
în grumazul celuilalt.
Alteori, visezi cum pe mine
o umbră în somn încearcă să mă sugrume
și-atunci deschizi instantaneu ochii,
te ridici în grabă din pat să închizi geamul
și-ncepi să pipăi febril întunericul,
în căutarea unui întrerupător;
aprinzi pe urmă lumina și-ncerci cu mâinile amândouă
să mă smulgi din brațele acestui coșmar,
implorându-mă după aceea, până în zori,
să nu mai dorm strâns în nopţile de noiembrie.
Eu, ca de obicei, te bat prietenește pe umăr
și te liniştesc, spunându-ți că, oricum,
sub fiecare răsărit de soare,agonizând,
se mai stinge câte un visător;
urmează singurătatea fratelui său îndoliat
să-și zidească infarctul într-o inimă neagră
pe albul foilor de hârtie.
Din când în când,noaptea,la tine în piept,
cei doi frați siamezi se încleştează
într-o îmbrăţişare aproape mortală-
unul cu degetele înfipte
între coastele celuilalt…
Tu te trezești zilnic din somn cu răsuflarea tăiată
și mă lași în ochii tăi să citesc povestea neliniștii,
istoria aceluiași coșmar, de neînvins, care
se scrie sub mâna mea chiar acum singur pe sine.
Lucian, interpretarea pe care o dai reflectă universul tău interior. De fapt e o poezie scrisă unei necunoscute, vânzătoare de tablouri. Nu neapărat pictoriță. Îmi tot ocolea privirea. Andreea, zici că prea se afirmă... Decupat, adică afară din real... cam asta vrea să zică. Și, da, nu e lucrat, ca imensa majoritate a poeziilor mele. Mulțumesc de semne; mai haideți!
Corina, cum am mai spus de vreo două(zeci) [de] ori, nu-mi stă deloc în caracter să rescriu (în viziunea mea, fireşte) texte ale altor autori, dar aici, fiind vorba doar despre inadvertenţa timpurilor verbelor, şi nu a esenţei, îmi permit o încercare, fără pretenţia ca să ţi-o însuşeşti:
"
azi-noapte
ţi-am învelit uşor ochii.
adormiseşi cu ei deschişi
spre craterul Donna
şi-ntregul univers se strecura,
se foia
în ei după toate legile fizicii
în zori,
după ce ursa mare şi cea mică
îşi agăţaseră cuminţi roţile în cer,
i-am închis.
să nu dea în ei soarele
care în vis
se făcea că apune în altă parte".
Şi aici "să nu dea în ei soarele", pentru firescul expresiei, aş spune "să nu dea soarele în ei".
Cu cele mai bune intenţii,
noroc,
sănătate,
bani,
horoscop,
ceas bun
etc
etc
convingerea mea este ca ultimile doua versuri nu isi au rostul, iar titlul ar trebui sa fie mai putin evaziv, adica sa sugereze pe cat posibil esenta poetica a acestor versuri.
Am fost ceva vreme plecat si abia acum revenit. Da vreau "sa ma bag" !!! Sa ungem cu parafina pantofii de lemn ai poeziei si sa ne dam pe derdelus cu ei. Pana una alta ne trebuie "licenta poetica"... poate mai gasim una la OSIM... sau doua fiecare cu palaria lui. Chiar vreau.
Lyset, prin versurile tale ai reusit sa transmiti o stare. Si poate ca s-ar fi continuat daca nu ajungeam la acea "pagina alba in suflet". Da, mi-a placut bineinteles si acea incheiere! Cu siguranta te voi mai citi!
p.s. poate elimini acele "surplusuri" mentionate de Profetul.
Fotografii reușite, par a fi din Sighișoara, nu? Versuri deosebite:"apă de noapte tristețea" "nu privi înapoi în orașul meduzelor" La mulți ani! tincuta
excelentă revenire pe text. excelent final. nu pot să nu citez o parte din el:
dinspre apus molcom
vântul despleteşte basmale
odată colorate viu apoi
umbre de vulturi
mi se prăvălesc peste
răni
rămasă în tranşee
simt strugurii
le storc vlaga ca un pământ
setos de oameni
cu ultima fărâmă din ceea ce
suntem
închid pleoapele
mă înfăşor în ştergarul alb
să fiu singurul anotimp
cu amintiri
un poem atât de blând și amintitor de vremuri, încât tropii se dizolvă lăsând doar povestea încifrată să fie percepută, descoperită de fiecare cititor în parte, cu tot ce are el mai valoros. las semnul meu de apreciere, cu drag.
Concluzia finală are o eroare de logică deși s-a dorit ca argumentarea de dinainte să-i fie suficientă nu s-a reușit. Nici chiar acel gândesc deci exist nu salvează pentru că e rupt din întregul care îl forma. Și da, cineva a spus-o și pe aia cu defectele... era un filosof, așa filosofic vorbind... Cel care ajunge însă să-și vadă defectele este pe calea iluminării adică a înțelepciunii iar dv. ați făcut un pas cu acest text însă unul foarte mic. Despre calitatea literară nu se pune problema fie este fie nu este, exercițiul aplecării spre sine are un rol benefic. Dacă punem în discuție termenul de nesuferit atunci avem o dificultate de sens. A se citi în dex. Revenind la recunoașterea defectelor, ea nu da certitudinea ameliorării lor ci poate avea diferite vlalențe: fie `nesuferitul` deși devenit conștient de defect îl va nega fie va face din el o virtute. (presupunem prin absurd că el nu va încerca niciodată să își depășească defectul tocmai pentru ca prin el se simte superior.) E asemănător cu situația în care un prost afirmă despre el că e prost însă nu devine mai deștept prin asta. Sau ... Cu plăcerea lecturii ;) împovorător-împovărător
o stare de peste in care mancam rame ca harana de vis. aici harana este amagitorul inger al mortii, care ne extrage din lumea aceasta. numai titlul nu mi se pare suficient. un poem frumos ca un joc de copii.
"Cercetătorii în domeniul etnografiei și al folclorului au descoperit că datina colindatului are rădăcini romane..." Datina colindatului are radacini ceresti. Luca 2:8-20 cuprinde, in mare, originea colindului. - ingerul Domnului este trimis cu "Vestea Buna" pe campiile Betleemului; - o multime de oaste cereasca s-a unit cu ingerul, laudand pe Dumnezeu si zicand: " Slava lui Dumnezeu in locurile prea inalte si pace pe pamant, intre oamenii placuti Lui"; -dupa plecarea ingerilor, pastorii au zis unii catre altii: "haidem sa mergem, sa vedem ce ni s-a spus si ce ne-a facut de cunoscut Domnul". Dupa ce L-au vazut au istorisit ce li se spusese despre Prunc. - pastorii s-au intors, slavind si laudand pe Dumnezeu... Ca si data a nasterii Sale, Cristos nu putea fi nascut in Ianuarie si nici in Decembrie, pentru ca Dumnezeu nu opereaza dupa calendarul iulian sau gregorian, El opereaza dupa calendarul Sau, care isi are oglindirea in calendarul ebraic. Probabil Rosh Hashanah, inceputul anului nou ebraic, cand la Templu dadeau buluc inchinatori din toata Iudeea si de peste hotare, aceasta fiind si explicatia aglomeratiei si a lipsei de cazare in Ierusalim si prin imprejurimi. Hanul a fost supraaglomerat, n-a fost loc decat in pestera, la vite. Apoi Cristos trebuia sa aduca "anul de indurare" al lui Dumnezeu, profetit in Isaia... Ah, sunt asa de multe de spus despre toate acestea, cari n-au prea mare importanta! Importanta e nasterea in sine, pentru care putem sa spunem: "O, ce veste minunată!" Sa cantam toti cu ingerii...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Sancho Panza: multumesc pentru citire, corectare.
pentru textul : rotații deok, Alma, in primul rind cred ca ar fi foarte intelept daca nu mi-ai "extrage" vorbele din context pentru a face din ele un... pretext. Pur si simplu nu este corect. Eu sint dispus sa le discut sau sa le analizez pe fiecare in contextul in care au fost spuse dar nu voi accepta sa mi le rastalmacesti.
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deIn al doilea rind, mi se pare absolut aiurea, neproductiv si cu absolut nici o relevanta sa reiteram situatii din trecut, situatii care fiecare au avut contextul si istoria lor si care nu au absolut nici o legatura cu situatia de fata. A face o ciulama din istorie nu este si nu poate fi un substitut pentru realitate. Asta in cazul in care vrem sa raminem in realitate si nu cumva intentionam sa zburdam pe cimpiile aprilice ale fabulatiei.
In al treilea rind, faptul ca tu nu vezi nici o greseala (catastrofala sau nu) in ceea ce ai afirmat despre textele trimise pentru concurs, mai ales datorita faptului ca esti membra a juriului, este pentru mine pur si simplu șocant. Cred ca ma auto-citez deja dar am senzatia ca viata s-a hotarit sa continue sa imi ofere surprize. Uite, am sa fac un efort si am sa fiu binevoitor si am sa te rog sa faci un pas in spate si sa te uiti asa calma, de la distanta la tot ce ai scris si la intregul context. Sa iesi din pielea ta, oricit de bine te-ai simti in ea, si sa intri in a mea sau a lui Calin sau Adriana, si sa iti imaginezi ca tu, Alina Manole, ai organizat, ai muncit si ai pregatit tot acest concurs cu scopul de a fi corect, transparent, promotor de calitate si competitie autentica. Si dupa ce faci acest minim efort empatic sa iti imaginezi ca vin eu si fac ce ai facut tu.
Apoi te rog sa imi spui daca ce as face eu este sau nu o greseala.
Vreau sa mai precizez ceva, Alina. Nu eu am fost primul care am reactionat fata de gestul tau. Altii mi-au atras atentia asupra lui. Asta ca sa intelegi ca nu este vorba de malitiozitate sau malevolenta din partea mea. Mai ales ca eu sint cel care te-am propus pentru a face parte din Juriu si tot eu te-am contactat personal si te-am rugat sa faci parte. Cred ca este cinstit sa mentionam asta daca tot te-ai pornit sa amintesti de acea falsa realitate cum ca eu te-as fi dat afara din Consiliul Hermeneia. Asta mi se pare si mai urit privita din perspectiva nenumaratelor ocazii cind te-am rugat sa revii ca editor Hermeneia. Prezentarea partiala a unui adevar este in orice instanta considerata a fi ruda buna cu neadevarul.
Deja am observat un prim incident în acest concurs.
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deDeşi cred ca ne-am străduit să oferim un regulament de concurs clar şi simplu. Şi deşi m-am străduit să oferim o soluţie tehnică transparentă, simplă şi uşor (în opinia mea) de urmat, totuşi se pare că sînt unii pentru care indiferent cît de clar şi simplu faci un lucru ei tot se vor împiedica. Îmi pare rău dar fiecare va trebui să convieţuim cu consecinţele gafelor proprii. Despre ce este vorba. Am observat că cineva, şi sînt convins (deşi nu verific, aşa cum nu voi verifica pînă la încheierea concursului, din motive etice lesne de inteles) că cele doua texte au fost introduse de una şi aceeaşi persoană (sau altfel spus, de către acelaşi cont Hermeneia). Deşi introducerea primului text A FOST VIZIBILĂ de la bun început. Problema este că în acest moment autorul celor doua introduceri nu mai are dreptul şi nici nu mai poate, tehnic vorbind, să mai introducă înca un text. În mod normal noi am oferit fiecaruia posibilitatea de a introduce doua texte (distincte) tocmai pentru a spori sansele de a cistiga. In acest moment autorul respectiv si le-a injumatatit in raport cu ceilalti participanti.
As vrea sa mai adaug ceva. Va rog insistent sa nu mai trimiteti pe adresa site-ului nici texte si nici email-uri de genul "am postat un text pentru concurs. a ajuns??" Desi poate pentru majoritatea dintre voi aceste lucruri pot parea ridicole si stupide va asigur ca ne-a fost dat sa primim si asa ceva prin email. Va recomad sa cititi regulamentul concursului cu atentie (eventual de doua ori) si abia APOI sa introduceti texte sau sa participati in conscurs sub o anumita forma. Multumesc in numele Consiliului Hermeneia si a Juriului concursului "Astenie de primăvară - Hermeneia 2010"
Ai citit sau citești acum poezie americană? Este un text care a reușit. Și titlului, și să fie mai bun decât alte texte ale tale. Influențe din Sandburg, un același aer puțin prăfuit de stepă și trist și oarecum ironic Așa l-am perceput. Nu e tocmai rău cum ai "umplut" spațiul "fără comentarii".
pentru textul : poveste de dragoste între fiica văcarului și prințul deșertului deSnowdon King, sa inteleg ca ma numesti prost?
pentru textul : și eu te iubesc deAlma, daca ai citit tot ce-am postat pe agonia.ro, ai vazut ca pana acum pe Hermeneia doar am repostat. Asta pentru ca sunt de 5 zile pe site, si-am vrut pareri la ceea ce credeam eu ca am scris mai bine. Azi postez un text nou. Te astept sa revii cu o continuare a primului comentariu, dar am simtit nevoia sa clarific situatia. Sappfire, nu stiu daca e vorba de balante. Strategia mea, ca individ pe site, este un echilibru de bun-simt, intre a posta texte vechi si noi si a comenta, pentru ca scopul este calitatea. Personal, nu ma intereseaza nici cat de vechi e un text, de unde e si ce-a facut el inainte, ma intereseaza sa fie bun si ma intereseaza o critica pertimenta: atat sa critic (pe cat ma tin cunostiintele si neuronii), cat si sa fiu criticata. Astfel evoluez si eu si site-ul. Sper ca raspunsul meu te satisface. :-) In text am incercat sa expun problema privind-o din cate unghiuri am fost in stare, pentru ca e o problema care ne priveste pe toti. Si mai sunt unghiuri, dupa cum se vede clar in comentarii.
pentru textul : Texte vechi în pagini noi. Problemă? deFrumoasa reluare, adevarul este ca aceste versuri nu inceteaza sa ma impresioneze... cu acel magnific final "si cornul suna, insa foarte putin". Presupun ca te-a inspirat rechinul de care vorbeai, nu? Si cum dom'le? Chiar l-ai scapat? Bobadil.
pentru textul : rechinul cu colți de argint deeu nu inteleg ce fel de experiment vrea sa "insemneze" postarea asta. mai mult decat o fotografie iesita prost, buna poate de uploadat pe site-uri de socializare gen hi5, ori de folosit drept avatar eu nu reusesc sa vad.
pentru textul : self-portrait photography in the window of cape disappointment light-house devino cu toate literele în sângele meu spune-mi dragostea asta are miros de toamnă așează-ți mâinile peste mâinile mele să caligrafiem nașterea dragul meu dragostea nu se oprește se învârte pe glob iar noi avem punctul nostru deschidem peretele pământului de tavanele sudului suspendăm semnele inimii. să nu rătăcim vino cu toate literele în sângele meu să mergem. te simt odată cu respirația te îmbrățișez silabă cu silabă. Era dificil să spun ce aș modifica, am rescris în tușă fină poezia, cu mâinile mele, peste mâinile tale, iertare să îmi fie dacă am caligrafiat în alte nuanțe. Ela
pentru textul : Peste mâinile mele de:-) aș pune ":" în loc de ";", ce părere ai? interesantă imperfectă antinomie... (mă refer, desigur, și la celălalt poem în oglindă). Că doar, până la urmă, toate apele acestea curg. Lipsește ceva. Colecționarii mai fac și schimb, știi?
pentru textul : Colecționara de ape deinversarea pamantului/apei, aruncarea pielii de sarpe, a invelisului/protectiei solicita o intoarcere a privirii de la rau la bine, cu toate ca, cu noroc sau constiinta lucida, solutia e acel "un fel de pofta de viata". scrisul pe perete mi-a amintit de belșațar - poetul tb sa aiba grija, el e sfantul nestiut al propriei sale stangi.
pentru textul : antikabală deVarianta finală a textului revăzut de mine recent:
Uneori te trezești în brațele mele
cu o senzaţie vagă de sufocare
și-mi relatezi pe nerăsuflate
povestea neliniștii,
istoria aceluiași coşmar neînvins:
În inima nopţii,la mine în piept,
cei doi fraţi siamezi se încleștează
într-o îmbrăţişare aproape mortală-
unul cu degetele înfipte
în grumazul celuilalt.
Alteori, visezi cum pe mine
o umbră în somn încearcă să mă sugrume
și-atunci deschizi instantaneu ochii,
te ridici în grabă din pat să închizi geamul
și-ncepi să pipăi febril întunericul,
în căutarea unui întrerupător;
aprinzi pe urmă lumina și-ncerci cu mâinile amândouă
să mă smulgi din brațele acestui coșmar,
implorându-mă după aceea, până în zori,
să nu mai dorm strâns în nopţile de noiembrie.
Eu, ca de obicei, te bat prietenește pe umăr
și te liniştesc, spunându-ți că, oricum,
sub fiecare răsărit de soare,agonizând,
se mai stinge câte un visător;
urmează singurătatea fratelui său îndoliat
să-și zidească infarctul într-o inimă neagră
pe albul foilor de hârtie.
Din când în când,noaptea,la tine în piept,
cei doi frați siamezi se încleştează
într-o îmbrăţişare aproape mortală-
unul cu degetele înfipte
între coastele celuilalt…
Tu te trezești zilnic din somn cu răsuflarea tăiată
și mă lași în ochii tăi să citesc povestea neliniștii,
istoria aceluiași coșmar, de neînvins, care
se scrie sub mâna mea chiar acum singur pe sine.
Mulțumesc anticipat pentru citire,
pentru textul : Penumbra pumnului binevoitor(II) deEugen.
Lucian, interpretarea pe care o dai reflectă universul tău interior. De fapt e o poezie scrisă unei necunoscute, vânzătoare de tablouri. Nu neapărat pictoriță. Îmi tot ocolea privirea. Andreea, zici că prea se afirmă... Decupat, adică afară din real... cam asta vrea să zică. Și, da, nu e lucrat, ca imensa majoritate a poeziilor mele. Mulțumesc de semne; mai haideți!
pentru textul : Fugară deTu ai imbatranit si eu ma-m ramolit di tat! Despre ce ziceai ca-ti "iesea" de mai mult ori pe zi? Ca eu am uitat.
pentru textul : absalor deJudicios.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - V – deCorina, cum am mai spus de vreo două(zeci) [de] ori, nu-mi stă deloc în caracter să rescriu (în viziunea mea, fireşte) texte ale altor autori, dar aici, fiind vorba doar despre inadvertenţa timpurilor verbelor, şi nu a esenţei, îmi permit o încercare, fără pretenţia ca să ţi-o însuşeşti:
"
azi-noapte
ţi-am învelit uşor ochii.
adormiseşi cu ei deschişi
spre craterul Donna
şi-ntregul univers se strecura,
se foia
în ei după toate legile fizicii
în zori,
după ce ursa mare şi cea mică
îşi agăţaseră cuminţi roţile în cer,
i-am închis.
să nu dea în ei soarele
care în vis
se făcea că apune în altă parte".
Şi aici "să nu dea în ei soarele", pentru firescul expresiei, aş spune "să nu dea soarele în ei".
Cu cele mai bune intenţii,
noroc,
sănătate,
bani,
horoscop,
ceas bun
etc
etc
al d-voastră
pentru textul : Twilight desubsemnat.
Da, cred că ai atins toate punctele definitorii ale unui haiku corect și bun. Bravo!
pentru textul : Haiku deconvingerea mea este ca ultimile doua versuri nu isi au rostul, iar titlul ar trebui sa fie mai putin evaziv, adica sa sugereze pe cat posibil esenta poetica a acestor versuri.
pentru textul : să nu spui niciodată mulțumesc deun poem orgolios dar original
pentru textul : păcat că mi-ai grăbit apusul deAm fost ceva vreme plecat si abia acum revenit. Da vreau "sa ma bag" !!! Sa ungem cu parafina pantofii de lemn ai poeziei si sa ne dam pe derdelus cu ei. Pana una alta ne trebuie "licenta poetica"... poate mai gasim una la OSIM... sau doua fiecare cu palaria lui. Chiar vreau.
pentru textul : Mireasa Mecanică demulțumesc Cristina. Sper să fie bine.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - VII – deLyset, prin versurile tale ai reusit sa transmiti o stare. Si poate ca s-ar fi continuat daca nu ajungeam la acea "pagina alba in suflet". Da, mi-a placut bineinteles si acea incheiere! Cu siguranta te voi mai citi!
pentru textul : e prea mult? dep.s. poate elimini acele "surplusuri" mentionate de Profetul.
mda... si cam atat.
pentru textul : The perfect Mona Lisa deFotografii reușite, par a fi din Sighișoara, nu? Versuri deosebite:"apă de noapte tristețea" "nu privi înapoi în orașul meduzelor" La mulți ani! tincuta
pentru textul : Amzis Adjudecat deexcelentă revenire pe text. excelent final. nu pot să nu citez o parte din el:
dinspre apus molcom
vântul despleteşte basmale
odată colorate viu apoi
umbre de vulturi
mi se prăvălesc peste
răni
rămasă în tranşee
simt strugurii
le storc vlaga ca un pământ
setos de oameni
cu ultima fărâmă din ceea ce
suntem
închid pleoapele
mă înfăşor în ştergarul alb
să fiu singurul anotimp
cu amintiri
un poem atât de blând și amintitor de vremuri, încât tropii se dizolvă lăsând doar povestea încifrată să fie percepută, descoperită de fiecare cititor în parte, cu tot ce are el mai valoros. las semnul meu de apreciere, cu drag.
pentru textul : Anul acesta are trei anotimpuri dedesi micut si comprimat este fainuț textuletul. as da stea, dar n-am atita curaj. e prea scund.
pentru textul : Cântecul unei chemări nerăspunse deConcluzia finală are o eroare de logică deși s-a dorit ca argumentarea de dinainte să-i fie suficientă nu s-a reușit. Nici chiar acel gândesc deci exist nu salvează pentru că e rupt din întregul care îl forma. Și da, cineva a spus-o și pe aia cu defectele... era un filosof, așa filosofic vorbind... Cel care ajunge însă să-și vadă defectele este pe calea iluminării adică a înțelepciunii iar dv. ați făcut un pas cu acest text însă unul foarte mic. Despre calitatea literară nu se pune problema fie este fie nu este, exercițiul aplecării spre sine are un rol benefic. Dacă punem în discuție termenul de nesuferit atunci avem o dificultate de sens. A se citi în dex. Revenind la recunoașterea defectelor, ea nu da certitudinea ameliorării lor ci poate avea diferite vlalențe: fie `nesuferitul` deși devenit conștient de defect îl va nega fie va face din el o virtute. (presupunem prin absurd că el nu va încerca niciodată să își depășească defectul tocmai pentru ca prin el se simte superior.) E asemănător cu situația în care un prost afirmă despre el că e prost însă nu devine mai deștept prin asta. Sau ... Cu plăcerea lecturii ;) împovorător-împovărător
pentru textul : sînt un nesuferit deÎmi place foarte mult. Imaginile mi se par inedite, dar ar trebui să citez aproape toată poezia.
pentru textul : Ana deo stare de peste in care mancam rame ca harana de vis. aici harana este amagitorul inger al mortii, care ne extrage din lumea aceasta. numai titlul nu mi se pare suficient. un poem frumos ca un joc de copii.
pentru textul : Dormeam pe vis de"Cercetătorii în domeniul etnografiei și al folclorului au descoperit că datina colindatului are rădăcini romane..." Datina colindatului are radacini ceresti. Luca 2:8-20 cuprinde, in mare, originea colindului. - ingerul Domnului este trimis cu "Vestea Buna" pe campiile Betleemului; - o multime de oaste cereasca s-a unit cu ingerul, laudand pe Dumnezeu si zicand: " Slava lui Dumnezeu in locurile prea inalte si pace pe pamant, intre oamenii placuti Lui"; -dupa plecarea ingerilor, pastorii au zis unii catre altii: "haidem sa mergem, sa vedem ce ni s-a spus si ce ne-a facut de cunoscut Domnul". Dupa ce L-au vazut au istorisit ce li se spusese despre Prunc. - pastorii s-au intors, slavind si laudand pe Dumnezeu... Ca si data a nasterii Sale, Cristos nu putea fi nascut in Ianuarie si nici in Decembrie, pentru ca Dumnezeu nu opereaza dupa calendarul iulian sau gregorian, El opereaza dupa calendarul Sau, care isi are oglindirea in calendarul ebraic. Probabil Rosh Hashanah, inceputul anului nou ebraic, cand la Templu dadeau buluc inchinatori din toata Iudeea si de peste hotare, aceasta fiind si explicatia aglomeratiei si a lipsei de cazare in Ierusalim si prin imprejurimi. Hanul a fost supraaglomerat, n-a fost loc decat in pestera, la vite. Apoi Cristos trebuia sa aduca "anul de indurare" al lui Dumnezeu, profetit in Isaia... Ah, sunt asa de multe de spus despre toate acestea, cari n-au prea mare importanta! Importanta e nasterea in sine, pentru care putem sa spunem: "O, ce veste minunată!" Sa cantam toti cu ingerii...
pentru textul : O, ce veste minunată! dePagini