Alma, îți mulțumesc, poate ar fi trebuit să pun un link către poza care m-a inspirat, din nou Dinu Lazăr, dar... nu știu de ce am preferat să mă gândesc că e mai plăcut să las pe fiecare să înțeleagă (mai bine spus să nu înțeleagă, după cum văd)... Dar, așa cum mă așteptam, cineva tot a văzut ce era de văzut aici, și-ți mulțumesc pentru asta... Poezia este scrisă demult, mult prea demult. Optimism? Ai putea fi omorâtă pentru cuvântul acesta, Alina. Scările urcă, dar dincolo de grilaj.
nick, mie nu trebuie să-mi răspunzi, pe mine mă interesează doar eventualul meu mesaj să ajungă la tine. orice ai spune e de prisos odată ce avem textul tău în față
E desigur un joc in toate si tu chiar o faci de o maniera tentanta... genul de poezie in care aparentele "defecte" concura fericit la frumosul imaginii de ansamblu. Place.
bine spus Andule aici se pare că fac pe m.c...ptr. că tocmai citisem Osho și rezultatul e o interpretare la ideea de temperare a tristeții acest kitch al dezamăgirii care bîntuie printre poeții zilelor noastre...:) mulțam fain pentru semn bătrîne prieten și scuze ptr. întîrzierea răspunsului...:)
un poem limpede si placut ca bolta cereasca inaintea rasaritului inceputul mi-a placut in mod deosebit noaptea cuvintele se adună în nerostirea lor albastră
Îmi cer scuze că nu comentez direct la text, dar valoare unei cărți nu este deloc direct proporțională cu tirajul. Ca exemplu putem da cărțile lui Ceaușescu dinainte de 1989 și romanele Sandrei Brown, traduse în România în atâtea exemplare după 1990. Iar exemplele pot continua.
n-as zice, n-am fost nicodata in stomacul un taur dar banuiesc ca sucurile gastrice actionand pe trup trebuie sa dea cea mai buna experienta agonica traita vreodata. toata suferinta si ura care se lasa intrevazuta in celelalte unitati dau in clocot si lasa loc poemului sa se inceheie rotund.
"Un v uriaş m-apasă pe
ceafă ca şi cum m-ar apăsa un
v uriaş. Ah, cum ţipă aşteptările, speranţele si cum
în mine
s-a întors cu vârfule
acoperişul vostru,
lua-v-ar dracu’ de frumoşi". partea asta parca ar fi dintr-un alt film. ori mi-am pierdud touch-ul ori jumatate n-am inteles nimic, cealalta parte cu sperantele si visele, dupa parerea mea, da putin in patetic. In rest e ok, imi pare a fi un poem de idei, dar poate ma insel. e un poem ok, insa nu dintre cele mai bune ale tale.
Ecaterina, de ce nu "ai rupt totul" sau "te-ai rupt de toate"? asta ar impaca si femininul, si masculinul. Da, adevarul este inspaimantator, de obicei. scuze pentru truismul "cugetarii", dar asa este.
am picat într-un acord citind acest text, așa sec cum este el însă ignorînd cele două paranteze împodobite cu zorzon
pentru că așa-i, ceea ce ne lipsește nouă este chiar nodul de la ștreang
cred că un pic pieptănat pe un ton ceva mai de luat în serios, poemul ar fi solid
nici așa nu e rău cu excepția celor două paranteze 'fițoase'... sper să nu fiu greșit înțeles
Mulțumesc Virgil pentru lectura atentă, sunt onorată.
Și surprinsă într-un anumit fel pentru că poemul este unul mai vechi, îmi amintesc eram la un seminar de implanturi dentare undeva prin Sillicon Valley demult, cred că era 2008 și într-un bar am ascultat la un jukebox melodia aceea a Oliviei Newton-John... please mr. please don't play B17 it was our song etc etc pe care o iubea mama D-zeu s-o odihnească și când am auzit-o am avut așa, o senzație de punte peste timp și spațiu... și chiar am crezut că acela era ultimul jukebox din California.
La urma urmei, cred că panseismul meu a fost deplasat, așa-s eu gândesc la toate și când nu ar fi cazul.
Margas.
Oana,
mulțumesc. mizam pe “acea curatenie fundamentala”.
Maria-Doina,
emoționant comentariul tău. mă bucur să știu că sînt cititori/poeți care își doresc un volum semnat de mine.
Alina,
mulțumesc pentru urări. vezi tu, în fiecare an pe 15 septembrie în prima zi de școală aveam buzunarele pline de bomboane (la generală pentru că la liceu toți voiau bere de ziua mea). poate asta m-a dus spre copilărie (pui de ET? îl voi întreba pe Timothy Good).
da, este un text experiment pentru mine pe care poate nu l-am gândit suficient. speram să rămână mai mult în zona sugestiei, dar dacă nici asta nu e, înseamnă că nu e decât un eșec. mulțumesc frumos pentru părere.
Hanny, să îl lăsăm pe Michel să fie tatăl copiilor, eu doar îmi închipui că nu mai sunt om, ci orgă, cânt Bach la șase seara și oamenii intră în tihnă pentru o slujbă. Știi, mi-ai amintit de un alt sculptor: Rodin, "Cap de copil"... Frumos, e sculptorul pe care eu cel puțin îl admir cel mai mult. Și Michel încă scrie poeme despre păsările roșii... orice aș picta eu pentru oameni. De-aș scrie într-o zi măcar pe sfert din cum scrie el, aș deveni măiastră. Așa, sunt doar o încercare de a fi. Nici măcar orgă. O închipuire. Atât. Mulțumesc că ai văzut și alabastrul la locul său.
antal, as vrea sa imi spui de ce ai folosit butonu „atenție editor!” pentru acest text? în accepțiunea mea ai abuzat de această facilitate. poți să ne explici de ce?
Ca sa nu par nu stiu cum, sa va lamuresc un pic. Despre istoricul acestui sit stiu mai multe decat multi dintre voi. Nu ma intrebati de ce, prietenii stiu de ce. Cel mai important, exista un regulament care trebuie respectat. Atata timp cat regulamentul functioneaza brici, asta nu lasa loc de scapari, interpretari si mistouri. Poate sunt eu de vina ca traiesc intr-o societate in care nu exista barfa si invidia specifica romanilor. Tentativa de pamplet si ironiile ieftine sunt barfe de piata. Pamfletul, in cazul de fata, evita, anuleaza regulamentul. Adica poti spune orice tampenie iti trece prin cap despre orice autor al sitului, poti sa-ti bati joc de viata sa privata si numele sau, dar ai acoperire pamfletul. Dezgustator. Oamenii seriosi se respecta, in ciuda diferentelor de opinie si gusturilor literare. Nu m-am legat de nimeni si ma asteptam la acelasi lucru. Nu m-am legat de muschi, de ochi, de competente literare, nu am facut mistouri despre autori. Am comentat pe text si am argumentat. De ce va este voua atat de greu sa respectati niste principii si niste regulemante? Cum vreti sa va faceti cunoscuti in lumea buna literara cu astfel de atitudini? Sau va plictisiti de moarte si cautati sa faceti viata mai piperata?
Orgolii... cu totii avem. Dar autocontrolul este un semn de respect si maturitate. Nu suntem aici sa facem demonstratii de valoare si nici sa incercam rabdarea celorlalti. Destinderea vine din respect si intelegere, din colaborare si bune intentii.
Nevinovat pamflet. Ceva de genul: dacă erai inteligent răspundeai ca Vlad și Silvia:)
Adica ti se spune ca esti prost PE FATA si voi va faceti ca treceti cu vederea.
Nu ati inteles un lucru. Am venit aici din placere, sa-i ajut pe cei care poate au nevoie. Nu ati stiut sa apreciati acest lucru, exista zeci de reviste si situri unde oamenii se comporta cum trebuie.
o imagine a sterilitatii, chiar ma gindeam la ea in aceasta dimineata cind cineva ridica din nou zidurile cazute cindva peste noapte, pastrind inca tencuiala gindurilor mincate de carii metafore deosebit de reusite, de forta: "si mîinile mele nu mai au arbori în care să doarmă" "sterile, mîinile mele nu pot să mai creasca" "împăcarea trupului cu absența mă face să tremur: îngerii cu nume de păsări și-au luat zborul din cuiburi..." emiemi, acest text pare, de la distanta, unul din cele mai bune citite in ultima vreme.
Bună idee, bun poem, chiar mă gândesc să trec pe viitor direct la provocări :-) nu de altceva, dar să ridicăm nivelul... Are însă ceva balast, chiar în incipit acel 'recunosc' mi se pare superflu și indecent dpdv poetic, de parcă cineva te-ar acuza, ar fi și asta o opțiune desigur, dar restul poemului nu susține această abordare. 'moare cu un ultim refren desuet' e mult balast aici, cum poți muri decât cu un 'ultim refren' mai zici unu' din sicriu? Apoi 'cuvinte rostite emfatic și gol'? sincer, nu ți se pare ceva nelalocul ei în această exprimare, forțat? fără substanță?
Finalul este reușit, are o tușa post-modernistă destul de vivace și un dram valoros de ironie, de fapt de auto-ironie (mi se pare că autorul începe să lucreze în această direcție și chiar salut această abordare), păcat de celelalte chestiuni pe care le-am subliniat... nu știu dacă poemul poate fi îmbunătățit sau ar trebui rescris dintr-o altă perspectivă a prozodiei
Margas
poemele tale sînt tot mai concentrate. spui extrem de mult in putine slove. fiecare vers te lasa meditînd m-au impresionat profund: suntem sfinți când uităm că avem haine, / dar Dumnezeu este discret, îi spunem ce vrem noi, / El ne lasă… si mai ales pentru mine libertatea e o glumă la care se râde cu întârzierene lipim de pământ și ascultăm cum vin anotimpurile e o imagine puternica
De fapt, eu mă întreb care este simbolul lostriței, în acest context, "treceri în lostrițe". Dacă e să atribui ceva semnificație magică acestui pește, mergând puțin pe filonul popular, mie mi se pare că nu se potrivește aici. Poezia ta este așa cum spunea și Alma, o alunecare lină cumva dinspre întuneric înspre lumină, dar lostrița este luptă și sălbăticie... Știi ce mi-a plăcut? "niciun giulgiu nu le poartă urma chipuri de ape între două lumi fără porți". Poezia se streocară cumva ca un abur, și place, aș mai obiecta puțin la acel "în alb", o culoare pe care nu o asociez deloc cu nașterile, nici măcar ca antiteză... cred că poți fi mai îndrăzneață acolo.
"când oamenii pleacă, plutind/
ca nişte bancnote culese de vânt"
Un text scris cu sensibilitate, pentru versurile de mai sus în ansamblul poemului, las un semn.
Din motive obiective, cenaclul se amână pentru 22 decembrie, ora 16.
Dacă reuşim să ne adunăm atunci, vom fi prima generaţie de poeţi post-apocaliptici :)
eu aș vrea fiu la un cenaclu, undeva... sau la un spectacol de teatru (scurt)... si să ascult proza asta scurtă citită/interpretată de...
de...
Mitică Popescu!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Alma, îți mulțumesc, poate ar fi trebuit să pun un link către poza care m-a inspirat, din nou Dinu Lazăr, dar... nu știu de ce am preferat să mă gândesc că e mai plăcut să las pe fiecare să înțeleagă (mai bine spus să nu înțeleagă, după cum văd)... Dar, așa cum mă așteptam, cineva tot a văzut ce era de văzut aici, și-ți mulțumesc pentru asta... Poezia este scrisă demult, mult prea demult. Optimism? Ai putea fi omorâtă pentru cuvântul acesta, Alina. Scările urcă, dar dincolo de grilaj.
pentru textul : Grilaj dedomnule yesterday. e din Proverbe.
1. Înţelepciunea şi-a zidit casa, şi-a tăiat cei şapte stâlpi.
2. Şi-a junghiat vitele, şi-a amestecat vinul, şi-a pus masa.
3. Şi-a trimis slujnicele, şi strigă, de pe vârful înălţimilor cetăţii:
4. „Cine este prost, să vină încoace!” Celor lipsiţi de pricepere le zice:
5. „Veniţi de mâncaţi din pâinea mea, şi beţi din vinul pe care l-am amestecat!
6. Lăsaţi prostia, şi veţi trăi, şi umblaţi pe calea priceperii!”
7. Cel ce mustră pe un batjocoritor îşi trage dispreţ, şi cel ce caută să îndrepte pe cel rău se alege cu ocară.
8. Nu mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască; mustră pe cel înţelept, şi el te va iubi!
9. Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel neprihănit, şi va învăţa şi mai mult!
10. Începutul înţelepciunii este frica de Domnul; şi ştiinţa sfinţilor, este priceperea.
11. Prin mine ţi se vor înmulţi zilele, şi ţi se vor mări anii vieţii tale.
12. Dacă eşti înţelept, pentru tine eşti înţelept; dacă eşti batjocoritor, tu singur vei suferi.
13. Nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic.
14. Ea stă totuşi la uşa casei sale, pe un scaun, pe înălţimile cetăţii,
15. ca să strige la trecătorii, care merg pe calea cea dreaptă:
16. „Cine este prost, să vină aici!” Iar celui fără minte îi zice:
17. „Apele furate sunt dulci, şi pâinea luată pe ascuns este plăcută!”
18. El nu ştie că acolo sunt morţii, şi că oaspeţii ei sunt în văile locuinţei morţilor.
pentru textul : secretele noastre împrumutate deTitlul nu e reprezentativ pentru poem, caută ceva simplu. Dar poemul e cel mai bun al tău. Mi-a plăcut mult a doua strofă.
pentru textul : oniromahie denick, mie nu trebuie să-mi răspunzi, pe mine mă interesează doar eventualul meu mesaj să ajungă la tine. orice ai spune e de prisos odată ce avem textul tău în față
pentru textul : capitulare deE desigur un joc in toate si tu chiar o faci de o maniera tentanta... genul de poezie in care aparentele "defecte" concura fericit la frumosul imaginii de ansamblu. Place.
pentru textul : joy to the sword debine spus Andule aici se pare că fac pe m.c...ptr. că tocmai citisem Osho și rezultatul e o interpretare la ideea de temperare a tristeții acest kitch al dezamăgirii care bîntuie printre poeții zilelor noastre...:) mulțam fain pentru semn bătrîne prieten și scuze ptr. întîrzierea răspunsului...:)
pentru textul : De ce te Paraguay deun poem limpede si placut ca bolta cereasca inaintea rasaritului inceputul mi-a placut in mod deosebit noaptea cuvintele se adună în nerostirea lor albastră
pentru textul : sephirot I deÎmi cer scuze că nu comentez direct la text, dar valoare unei cărți nu este deloc direct proporțională cu tirajul. Ca exemplu putem da cărțile lui Ceaușescu dinainte de 1989 și romanele Sandrei Brown, traduse în România în atâtea exemplare după 1990. Iar exemplele pot continua.
pentru textul : Apocalipsa după Dăncuș den-as zice, n-am fost nicodata in stomacul un taur dar banuiesc ca sucurile gastrice actionand pe trup trebuie sa dea cea mai buna experienta agonica traita vreodata. toata suferinta si ura care se lasa intrevazuta in celelalte unitati dau in clocot si lasa loc poemului sa se inceheie rotund.
pentru textul : Fragmentar de"Un v uriaş m-apasă pe
ceafă ca şi cum m-ar apăsa un
v uriaş. Ah, cum ţipă aşteptările, speranţele si cum
în mine
s-a întors cu vârfule
acoperişul vostru,
lua-v-ar dracu’ de frumoşi". partea asta parca ar fi dintr-un alt film. ori mi-am pierdud touch-ul ori jumatate n-am inteles nimic, cealalta parte cu sperantele si visele, dupa parerea mea, da putin in patetic. In rest e ok, imi pare a fi un poem de idei, dar poate ma insel. e un poem ok, insa nu dintre cele mai bune ale tale.
Urez cu sufletul deschis sărbători luminoase și la mulți ani comunității Hermeneia.
pentru textul : The State of Hermeneia deEcaterina, de ce nu "ai rupt totul" sau "te-ai rupt de toate"? asta ar impaca si femininul, si masculinul. Da, adevarul este inspaimantator, de obicei. scuze pentru truismul "cugetarii", dar asa este.
pentru textul : despre închideri depentru a spune bancuri, du-te la o terasă sau la vreun vecin.
pentru textul : this is a film deam picat într-un acord citind acest text, așa sec cum este el însă ignorînd cele două paranteze împodobite cu zorzon
pentru textul : mă uit la oamenii care scriu poezii depentru că așa-i, ceea ce ne lipsește nouă este chiar nodul de la ștreang
cred că un pic pieptănat pe un ton ceva mai de luat în serios, poemul ar fi solid
nici așa nu e rău cu excepția celor două paranteze 'fițoase'... sper să nu fiu greșit înțeles
Mulțumesc Virgil pentru lectura atentă, sunt onorată.
pentru textul : jukebox breakfast deȘi surprinsă într-un anumit fel pentru că poemul este unul mai vechi, îmi amintesc eram la un seminar de implanturi dentare undeva prin Sillicon Valley demult, cred că era 2008 și într-un bar am ascultat la un jukebox melodia aceea a Oliviei Newton-John... please mr. please don't play B17 it was our song etc etc pe care o iubea mama D-zeu s-o odihnească și când am auzit-o am avut așa, o senzație de punte peste timp și spațiu... și chiar am crezut că acela era ultimul jukebox din California.
La urma urmei, cred că panseismul meu a fost deplasat, așa-s eu gândesc la toate și când nu ar fi cazul.
Margas.
Oana,
mulțumesc. mizam pe “acea curatenie fundamentala”.
Maria-Doina,
emoționant comentariul tău. mă bucur să știu că sînt cititori/poeți care își doresc un volum semnat de mine.
Alina,
mulțumesc pentru urări. vezi tu, în fiecare an pe 15 septembrie în prima zi de școală aveam buzunarele pline de bomboane (la generală pentru că la liceu toți voiau bere de ziua mea). poate asta m-a dus spre copilărie (pui de ET? îl voi întreba pe Timothy Good).
Paul,
eu îți mulțumesc.
Cristina,
pentru textul : alte povestiri de la Şipot deașa să fie. mulțumiri.
Luat de val ti-am prelungit numele...
pentru textul : legănare deda, este un text experiment pentru mine pe care poate nu l-am gândit suficient. speram să rămână mai mult în zona sugestiei, dar dacă nici asta nu e, înseamnă că nu e decât un eșec. mulțumesc frumos pentru părere.
pentru textul : atât, până îmi vor îngheța mâinile deHanny, să îl lăsăm pe Michel să fie tatăl copiilor, eu doar îmi închipui că nu mai sunt om, ci orgă, cânt Bach la șase seara și oamenii intră în tihnă pentru o slujbă. Știi, mi-ai amintit de un alt sculptor: Rodin, "Cap de copil"... Frumos, e sculptorul pe care eu cel puțin îl admir cel mai mult. Și Michel încă scrie poeme despre păsările roșii... orice aș picta eu pentru oameni. De-aș scrie într-o zi măcar pe sfert din cum scrie el, aș deveni măiastră. Așa, sunt doar o încercare de a fi. Nici măcar orgă. O închipuire. Atât. Mulțumesc că ai văzut și alabastrul la locul său.
pentru textul : Michel deantal, as vrea sa imi spui de ce ai folosit butonu „atenție editor!” pentru acest text? în accepțiunea mea ai abuzat de această facilitate. poți să ne explici de ce?
pentru textul : Vorbe pe la spate deCa sa nu par nu stiu cum, sa va lamuresc un pic. Despre istoricul acestui sit stiu mai multe decat multi dintre voi. Nu ma intrebati de ce, prietenii stiu de ce. Cel mai important, exista un regulament care trebuie respectat. Atata timp cat regulamentul functioneaza brici, asta nu lasa loc de scapari, interpretari si mistouri. Poate sunt eu de vina ca traiesc intr-o societate in care nu exista barfa si invidia specifica romanilor. Tentativa de pamplet si ironiile ieftine sunt barfe de piata. Pamfletul, in cazul de fata, evita, anuleaza regulamentul. Adica poti spune orice tampenie iti trece prin cap despre orice autor al sitului, poti sa-ti bati joc de viata sa privata si numele sau, dar ai acoperire pamfletul. Dezgustator. Oamenii seriosi se respecta, in ciuda diferentelor de opinie si gusturilor literare. Nu m-am legat de nimeni si ma asteptam la acelasi lucru. Nu m-am legat de muschi, de ochi, de competente literare, nu am facut mistouri despre autori. Am comentat pe text si am argumentat. De ce va este voua atat de greu sa respectati niste principii si niste regulemante? Cum vreti sa va faceti cunoscuti in lumea buna literara cu astfel de atitudini? Sau va plictisiti de moarte si cautati sa faceti viata mai piperata?
Orgolii... cu totii avem. Dar autocontrolul este un semn de respect si maturitate. Nu suntem aici sa facem demonstratii de valoare si nici sa incercam rabdarea celorlalti. Destinderea vine din respect si intelegere, din colaborare si bune intentii.
Nevinovat pamflet. Ceva de genul: dacă erai inteligent răspundeai ca Vlad și Silvia:)
Adica ti se spune ca esti prost PE FATA si voi va faceti ca treceti cu vederea.
Nu ati inteles un lucru. Am venit aici din placere, sa-i ajut pe cei care poate au nevoie. Nu ati stiut sa apreciati acest lucru, exista zeci de reviste si situri unde oamenii se comporta cum trebuie.
Ramas bun.
pentru textul : am avut un vis deLike!
pentru textul : nupoem deo imagine a sterilitatii, chiar ma gindeam la ea in aceasta dimineata cind cineva ridica din nou zidurile cazute cindva peste noapte, pastrind inca tencuiala gindurilor mincate de carii metafore deosebit de reusite, de forta: "si mîinile mele nu mai au arbori în care să doarmă" "sterile, mîinile mele nu pot să mai creasca" "împăcarea trupului cu absența mă face să tremur: îngerii cu nume de păsări și-au luat zborul din cuiburi..." emiemi, acest text pare, de la distanta, unul din cele mai bune citite in ultima vreme.
pentru textul : sterile mâinile mele deBună idee, bun poem, chiar mă gândesc să trec pe viitor direct la provocări :-) nu de altceva, dar să ridicăm nivelul... Are însă ceva balast, chiar în incipit acel 'recunosc' mi se pare superflu și indecent dpdv poetic, de parcă cineva te-ar acuza, ar fi și asta o opțiune desigur, dar restul poemului nu susține această abordare. 'moare cu un ultim refren desuet' e mult balast aici, cum poți muri decât cu un 'ultim refren' mai zici unu' din sicriu? Apoi 'cuvinte rostite emfatic și gol'? sincer, nu ți se pare ceva nelalocul ei în această exprimare, forțat? fără substanță?
pentru textul : last bohemian deFinalul este reușit, are o tușa post-modernistă destul de vivace și un dram valoros de ironie, de fapt de auto-ironie (mi se pare că autorul începe să lucreze în această direcție și chiar salut această abordare), păcat de celelalte chestiuni pe care le-am subliniat... nu știu dacă poemul poate fi îmbunătățit sau ar trebui rescris dintr-o altă perspectivă a prozodiei
Margas
poemele tale sînt tot mai concentrate. spui extrem de mult in putine slove. fiecare vers te lasa meditînd m-au impresionat profund: suntem sfinți când uităm că avem haine, / dar Dumnezeu este discret, îi spunem ce vrem noi, / El ne lasă… si mai ales pentru mine libertatea e o glumă la care se râde cu întârziere ne lipim de pământ și ascultăm cum vin anotimpurile e o imagine puternica
pentru textul : m-a început albul deDe fapt, eu mă întreb care este simbolul lostriței, în acest context, "treceri în lostrițe". Dacă e să atribui ceva semnificație magică acestui pește, mergând puțin pe filonul popular, mie mi se pare că nu se potrivește aici. Poezia ta este așa cum spunea și Alma, o alunecare lină cumva dinspre întuneric înspre lumină, dar lostrița este luptă și sălbăticie... Știi ce mi-a plăcut? "niciun giulgiu nu le poartă urma chipuri de ape între două lumi fără porți". Poezia se streocară cumva ca un abur, și place, aș mai obiecta puțin la acel "în alb", o culoare pe care nu o asociez deloc cu nașterile, nici măcar ca antiteză... cred că poți fi mai îndrăzneață acolo.
pentru textul : infans deFrumos poem. Poate că e prea târziu (sau prea devreme) în România, pentru un comentariu pertinent. Am vrut doar să las un semn pentru că mi-a plăcut.
pentru textul : Stare existențială de"când oamenii pleacă, plutind/
pentru textul : portret pe un geam îngheţat deca nişte bancnote culese de vânt"
Un text scris cu sensibilitate, pentru versurile de mai sus în ansamblul poemului, las un semn.
Din motive obiective, cenaclul se amână pentru 22 decembrie, ora 16.
pentru textul : Se anunţă Virtualia XIV deDacă reuşim să ne adunăm atunci, vom fi prima generaţie de poeţi post-apocaliptici :)
eu aș vrea fiu la un cenaclu, undeva... sau la un spectacol de teatru (scurt)... si să ascult proza asta scurtă citită/interpretată de...
de...
Mitică Popescu!
ar fi fabulos!
pentru textul : Studentul dece bine daca ar fi fost insemnarile tale pe 5 sept de ziua Adrianei!
pentru textul : Adriana Lisandru - despre ea, niciodată dePagini