Cindva ( cind deja nu mai credeam ca moartea poate fi trasa pe sfoara) am facut parte dintr-o comunitate , una din multele care incercau sa aduca bucurii si cumva consolare prin fericire, copiilor bolnavi de cancer in stadiu final. O fetita ,Svetlana o chema, venita-n tara din ucraina suferea de leucemie , era o fetita tacuta, unul din acei copii crescuti in lipsa de orice un copil ar putea sa vrea.Sau macar sa aiba Am intrebat-o ce si-ar dorii. S-a uitat la mine mirata. O pereche de pantofi de lac roz mi-a raspuns. A primit pantofii si, parca s-ar fi bucurat de ei. Nu stiu. Apoi a vrut un aparat mic de radio cu casti, dar sa prinda post rusesesc. de asta parca s-a bucurat mai mult. Apoi mi-a cerut o papusa Barbie, cind i-am dus-o Svetlana deja murise... Am stat asa nauca o vreme cu papusa inutila-n mina apoi am pus-o pe patul Svetlanei si-am plecat .Asa si cu avioanele tale..e o poezie care doare.viata doare.
Matei Hutopila, cred că ai depășit limita de toleranță admisă . Acum am văzut comentariul. Dacă așa califici tu munca unor oameni care se străduiesc să miște ceva pe plan literar, și ăsta e limbajul tău de literat, m-am lămurit pe deplin. Consideră-te avertizat. P.S: avertizarea n-are nicio legătură cu celălalt comm de astăzi - care nu mi-a stranit decât regretul că, poate, nu-s așa bună gospodină pe cât bănuiești tu. așa că nu te obosi să o faci pe victima.
superb, Vlad! Ofer o peniță de aur pentru colțurile prinse elegant în album și pentru caracterele bizantine (sau vechi-românești - sau cum li s-o ma spune -).
am uitat, și pentru lumînare.
pe-atunci eram doi sclavi lactei căutând ouă albastre prin trestii umbrele ne creșteau pe ceasul solar nepăsătoare când străbăteam porticurile spre ritualul înverșunat... desigur tu ai uitat visele cu anemone marine când ne apăsam ochii râzând pentru jerbe de culori ne zeificau zi după zi spălările rituale când primăvara inundații de timp... îți scoteam din păr fluturi albaștri speriați ca să-ți pun ferigi pe pleoape ne-au devorat termitele serii în deșertul ca o pâlnie... acum toate astea sunt un breloc cu deja vu și te alinți că nu mai știi nimic de Tutankamon de melcii de pe cuadrant de iubirea noastra efervescentă ca un pește-arlechin sfârâind pe nisipuri
Domnule Cristea, nu stiu la ce va pricepeti dumneavoastra dar textul de mai sus m-a convins (nu aveam aceasta convingere inainte pentru ca nu va cunosc - spre deosebire de dumneavoastra care vorbiti ca si cum m-ati cunoaste, dar ma rog, trecem peste scaparea asta -), deci textul de mai sus m-a convins ca nu va pricepeti la ceea ce incercati sa va referiti acolo. Si nu a fost iritare ci nedumerire, asa cum mi-am si intitulat comentariul. Eu zic sa il cititi cu mai multa atentie si poate veti intelege ce am intentionat sa va comunic. Nu e ideologism domnule Cristea. Ma amuzati cu opinii din astea. Mi-am exprimat acolo idei de bun simt. Eu va rog sa le mai cititi. Poate intelegeti. Eu am trait 29 de ani in comunism. Nu l-am invatat la scoala. Asa ca nu veniti cu aluzii din astea ca e ridicol. Daca nu as fi trait in el nu as vorbi despre el. Deci dati-mi voie sa ma exprim despre ce am trait. Dumneavoastra poate ati fost ideolog al comunismului si de aceea il aparati si acum. Eu nu am fost si nu sint nici ideolog, nici simpatizant si nici membru al vreunui partid sau curent politic. Nu sint naiv domule Cristea. Ma tem ca dumneavoastra sinteti naiv. Pentru ca folositi destul de infantil notiunea de comunsim ca pe o fantosa. Nu exista comunism acum in Romania domnule. E capitalism. A arunca aceasta "patura de comunsim" peste ce e acum in Roamania este cea mai ieftina grenada fumigena pe care o arunca comunistii bagatelizind si implicit indulcind ceea ce a fost comunismul pentru Romania timp de 45 de ani. 45 de ani domnule Cristea si nu 20 pina in 65. Ceausescu nu a fost o bestie care a violat nevinovata fecioara a comunismului. Ceausescu a fost comunist si a fost produsul comunismului. Ce e acum in Romania este capitalism. Poate o fi la fel de timpit ca cel din Mexic sau din Paraguay dar tot capitalism este domnule Cristea. Pentru ca capitalism este si in Norvegia sau Elvetia, si capitalism este si Nigeria sau Bangladesh. Dar, evident, nu-i asa, omul sfinteste locul. Capitalismul romanesc este capitalismul pe care si-l merita romanii. Pentru ca ei voteaza. Ei l-au votat si pe Iliescu, si pe Constantinescu, si pe Basescu, si parlamentele. Nimeni nu ii spioneaza sau santajeaza in cabina de vot. Asa ca hai sa nu devenim patetici si ridicoli folosind notiunea de comunism aiurea. Nu va va mai lua nimeni in serios daca amestecati asa realitatile. Oamenii fura si nu sint pedepsiti in Romania din doua motive domnule Cristea: unu, pentru ca asa au invatat in timpul comunismului pe care il admirati dumneavoastra (vedeti ideologia ateista, parodizarea si descalificarea valorilor morale prin caricatura de "etica si echitate socialista", si doi, lipsa aplicarii legii cu severitate astazi (poate si pentru ca romanii in mod traditional nu cred in virtutea cadrului legal si reglementar - vezi bancul cu cateii, dulaii si boii la bariera -) p.s. daca nu il stiti vi-l spun.
e aici o scoatere a imaginii din functia ei curenta de comunicare, un discurs confirmat de experienta, constituit de anumite sentimente lamurite, digerate pana la extaz. poetul dispare in senzatii pe care nu le poate controla decat prin cuvinte care capata putere regeneratoare. da, cu siguranta... merita evidentiata!
"Mult prea mult" comparativ cu ce anume? Pentru mine, nu are nicio importanta ca tu nu vrei sa tai din poem, in cel mai rau caz, nu te voi mai citi, iti dai seama. FYI, siguranta mea rezulta in urma a vreo 25 de ani de lectura si de scris. Nu e nevoie sa argumentez ca textul e slab, se vede clar. Ma indoiesc ca exista cineva care sa creada ca textul tau e bun, in mod obiectiv. Cam atat.
cailean, respect listele. te astept cu nerabdare. fireste ca mi-as fi dorit sa fiu pe lista fara sa insist dar e bine oricum. bafta la go si go back! poate este o formula anume in loc de bafta, dar nu o stiu. cu respect, domnule!
Mulţumesc pentru lectură şi comentariu domnule Gorun. Oricum consider că artistul adevărat nu creează pentru a transmite ceva, în niciun caz un mesaj ca atare sau o anumită stare emoţională, etc, ca atare. Nu am întâlnit doar ideea lui Mac Leish, şi alţii au mai spus acelaşi lucru înaintea mea. Cred că pot găsi acest punct de vedere voalat sau nu în orice studiu de istorie sau critică a artei. Şi am înţeles acest lucru observând şi în mod concret cum e percepută creaţia anumitor artişti sau cum sunt percepute şi remodelate operele celor din alte epoci istorice. Mă bucur că v-aţi amuzat, deşi acesta e un simplu punct de vedere, deci nu văd ce poate fi amuzant. În plus nu aveţi dreptate că ar fi incoerent din punct de vedere logic, am explicat destul de clar ce înţeleg prin acea schiţare artistică. În concluzie sunt convinsă că aţi înţeles ce am vrut să transmit prin acest text care nu e artistic, ci o încercare de expresie a propriei filozofii. Singurul lucru care i se poate imputa cred că este naivitatea lui, ceea ce se explică prin lipsa de cultură filozofică elaborată a mea. Eu nu sunt poate un poet adevărat, dar am scris totuşi poezie, chiar dacă mai puţin reuşită. Atâţia poeţi sau scriitori (chiar Virgil pe acest site) şi-au exprimat în mod naiv din tot sufletul punctul de vedere asupra artei în general în formă de eseu şi au reuşit ca textele lor să placă. Recunosc, îmi pare rău că acest text al meu nu place nimănui, am primit chiar reacţii negative, pur şi simplu nu am reuşit, deşi am fost onestă şi perfect logică. Oricum nici poeziile mele nu plac defel...sunt perfect conştientă că nu am talent deloc. Asta e. Repet, nu am scris poezii ca să transmit ceva, pentru că arta trebuie să fie un dialog, nu un monolog turnat în capul publicului şi eu am fost mereu un om perfect raţional, nu visez cai verzi pe pereţi. Cred că înţelegeţi perfect această ultimă frază a mea şi esenţa artei în general, chiar dacă eu nu am reuşit să creez ceva cu adevărat bun.
Un poem bine-nchegat cursiv, și totuși am rețineri cu privire la astfel de exprimări gen „cămașa de forță a lumii”ori „catapulta clipei” - care sună cumva disonant față cu simplitatea discursului din restul poemului. Apoi, nu știu de ce, mi se par și învechite, pretențioase și forțate astfel de sintagme. Și desigur, ce ne-am face dacă nu am folosi în poem, chiar și în treacăt , cuvântul poem?!. Nu știu, dar de la mine textul se vede fără ultimele 2 versuri care strică tot farmecul și naturalețea lirică de dinainte, ori cel puțin fără cuvântul poem, care sună foarte cerebral și pretențios spre final. Doar o părere /
îmi place titlul Ioan, bobadil are dreptate (dacă e treaz), doar că a intrat la ciclu... adică repetă aceleași învățăminte la nesfârșit...
ai poezie în tine... te citesc și îți simt spleenul...
Alma ai gasit perfect traducerile. Cind am scris textul aveam in minte satul global, mecanizarea si nebunia comunicatiei care ne aduce simultan zeci de canale, 5-6 limbi, zeci de fonturi, toate intr-un cross talk cultural pe care nici masinile nu-l mai controleaza .Sister multam de licență. Puterea se masoara in cai. 2 chevaux era un automobil celebru prin anii 50. cifrele scad pt ca starile degringoleaza chiar din momentul facerii. Ca sa nu mai vorbim de umani.
Calin, parerea mea e ca sfarsitul se cam pierde, adica versurile " de dincolo, de pe cealalta fata" nu prea se regasesc.. e doar o parere.. in rest mi-a placut mult.. apoi, considera aici raspuns la comm. tau pe Bulk mail, fiindca am sters-o .. merci pentru sinceritate, aveai totata dreptate..de obicei preferam sa postez pe poezie.ro... sper sa gasesti ceva bun pe viitor.. cu apreciere
Pentru că povestea a mai avut trei părți în care am prezentat personajele, am introdus indicii mascate sau nu (dezavantajul postării fragmentate fiind ca cititorul nu le mai reține) aici, nu mai avea niciun sens să stărui prea mult, chiar și partea aceasta e fațada, lucrurile lămurindu-se în ultima parte. Am avut ceva probleme cu moldovenizarea, am de gând s-o iau la bani mărunți, după indiciile oferite mai sus. Dar ca și sincopare, sinceră să fiu, dacă e să citești textul cap-coadă știind personajele și cadrul, nu mai e nevoie de altceva decât să le miști. Cam asta am încercat să fac. Îmi pare rău dacă nu ți-a plăcut, mai muncesc, mai învăț. :)
Mulțumesc de observații, I'll keep them in mind.
"xerox" e un substantiv împins cu forța în limba română de "vandali". știi foarte bine lucrul ăsta, dar ai folosit barbarismul acesta și, ca atare, ți-l reproșez. interesantă nota pe care o dau "motoarele" din textul tău. e chiar motorul textului dacă-mi permiți nota ușor amuzantă. un text plăcut la digestie, stăbătut de un sentiment sideral dat de acea lumină prin noi. te prind textele scurte și concentrate.
schita de genul celor cu poanta finala. superficial tratata. prea multe diminutive (animăluț ,câinișor,“fieruța”,flecușteț, căpșorul, lăbuțe, codița, jevruța etc). titlul este un "cliseu de cliseu". este insa o parere proprie, sper sa te gindesti la asta.
sint perfect de acord cu tine in ceea ce priveste intimitatea aceasta iluzorie in care sigur sintem permanent, tinta. si stiu ca stii ce spun. am accentuat cealalta parte ce reiese din text. si din dorinta de a cauta de a evidentia ponderea estetica ce tuseaza mai mult sexul "slab".
mi-a placut ideea, Lucian. e indrazneata. strofa a doua m-a dus cu gandul la Sorescu. remarc: 'Se freacă zilele ca niște raze de soare în trecere' insa...pe alocuri, fortezi rimele ( vezi ultimele doua versuri ) iar pe alcocuri sunt facile...( pamantului-cuvantului). Te-ai gandit sa lasi ideea sa zbudre libera in vers alb? :) aici, parca s-ar zvarcoli pe patul lui Procust...si-i pacat de ea. umila mea parere...:)
moi, eu cred ca ai vrut sa spui mai mult. Dar multumesc pentru ca te-ai oprit si ai binevoit sa apreciezi acest text care pentru mine e ceva mai special. Matei, desigur fiecare cu perspectiva lui. Eu totusi ramin la parerea ca prefer un drum european in raport cu un "route 66" cu truck cu tot. Dar asa sint eu, un tip ceva mai clasic
eu nu am raspuns dintr-un motiv limpede: felul in care ai incheiat acest "text la prima mână", mai precis intrebarea din final, m-a crispat. am oroare de tot ceea ce poate semana cu o "declaratie de adeziune" (mai ales la cele pe care trebuie sa le dau atunci cand simt o mana infipta in reverul meu). O incheiere mai potrivita ar fi fost, poate, "raspundeti-va" si nu "raspundeti". :) P.S. imi place sa cred ca, daca discutia dintre tine si George va continua, va continua in chip civilizat, ca fiecare ii va respecta opinia celuilalt, ca nu veti recurge la atacuri la persoana...asa ca, te rog frumos, fa un pas inapoi, fiindca, uite, un picior a inceput sa-ti alunece...:)
În primul rând vă mulțumesc pentru faptul că v-ați aplecat asupra traducerii mele. Este o traducere la care țin în mod deosebit, am muncit foarte mult la ea (Mallarmé se traduce greu) și consider că mi-a ieșit bine. Sunt întru totul de acord cu ceea ce spuneți despre traducerea de poezie, care este, într-adevăr o re-creare a textului original. În ceea ce privește versul la care vă referiți, aveți într-adevăr dreptate că sună mai puțin natural decât în franceză, motivul fiind faptul că, în română, ,,muziciană'' este un neologism și nu are și sensul ,,artist, interpret'', ca în franceză. Pe de altă parte, însă, varianta propusă de dumneavoastră, deși interesantă și foarte apropiată de sensul pe care l-a urmărit poetul în text, nu mi se pare (în contextul dat) mai potrivită decât soluția aleasă de mine. În primul rând, pentru că se pierde din muzicalitatea poeziei, care este primul lucru urmărit de mine atunci când fac o traducere. Eu consider (și nu cred că greșesc) că prima condiție pentru ca o poezie să fie bine tradusă, este ca ea să sune bine în limba în care este făcută. De aceea, reușita unei traduceri poate fi apreciată, în mare măsură, și de o persoană care nu știe neapărat limba din care se traduce și care nu este, în mod obligatoriu, expert în tehnica traducerii. Trebuie doar ca ea să aibă puțină cultură. Bineînțeles, pentru o analiză foarte competentă, trebuie mai mult. Revenind la traducerea mea, și la traduceri în general, trebuie spus că aproape întotdeauna se pierde ceva. Dar pierderile pot fi compensate. Și să știți că există și situații când o traducere sună mai bine decât originalul. Dar mă opresc aici cu comentariile mele și vă cer scuze dacă lectura lor v-a luat prea mult timp. În încheiere, vă rog să citiți (dacă doriți) și traducerile făcute de mine din Edgar Allan Poe (una am postat-o deja), întrucât la engleză vă pricepeți foarte bine (mai bine decât mine) și vă puteți spune o părere și mai avizată.
Comentând textul Mashei Căuneac „Memento”, am spus:
Manolescu Gorun - 04 Apr 2013
da - pentru "limpezimea" textului; nu - pentru aceeasi "limpezime". sugestia ramane la suprafata; adancimea nu "palpita" .
Răspunsul ei:
Masha Căuneac - 05 Apr 2013
pai in general textele de acest gen (asa zisii psalmi) sunt mai degraba limpezi decat cu substraturi si etc., plus ca mi se pare si dificil si ciudat sa creez un poem din aceasta categorie care sa lase loc la enspe' mii de interpretari.
Iată şi textul Mashei.
” memento
Masha Căuneac - 04 Apr 2013
de la o vreme visele mele sunt reci și transpirate
le cunosc bine ele îmi spun tot ce aș vrea să știu
așa cum aș vrea să știu
mi-am dat seama că este trist să fie la fel ca în realitatea
din care m-am prins când m-am născut
nu mă lăsa fără niciun semn când tot ce am nevoie
este să știu că în adâncul Tău este o undă
luminoasă care să-Ți aducă aminte că eu sunt undeva
unde nimicul devine de turtă dulce cu lapte
pune-mi cerceii noi în urechi și spală-mă cu esențe
apoi dă-mi drumul să rătăcesc înapoi tot la Tine
vreau să Te știu când inconștientul bate
tresaltă-mi liniștea și lasă-mă să pricep cum este să desparți
ce ai iubit de ce ai urât
știu sunt un piept veninos care umblă fără să înțeleagă
încotro să se uite când i se strigă aici
mai lasă-mă o zi poate am să apuc să mă opresc”
Dacă compara cum cele două texte, cel al Adrianei şi cel al Mashei, spun că amele pot fi încadrate, fără a greşi în categoria « psammilor ». Dar la Adriana, «exteriorul - suprafaţa» practic nu exista, în schimb «interiorul – profunzimea» o simţi cum palpită.
Concluzie : pentru Adriana – o mulţime (infinit numărabilă) de « peniţe». Păcat că nu pot da decât una singură. Sper ca seria să fie completată de alţii. Şi mai sper să apară la ”Remarcate”
scuza-ma dar aberezi nicodem. eu te-am intrebat civilizat unde este poezia pentru ca textul tau nu are absolut nimic poetic. tu m-ai luat cu abureli religioase de doi bani si te-ai lansat si in judecati de natura spiritual-religioasa la adresa mea care, iarta-ma, dar demonstreaza o lipsa primara de bun simt. eu te-am intrebat unde e poezia pentru ca nu e. tu ai incepit sa povestesti cu taina intruparii si alte chestii din astea. te asigur ca nu ma impresioneza. mai degraba te intreb ce are capra cu iapa. pentru ca daca tu amesteci teologia cu poezia si religia cu estetica la modul asta airistic (precum in comentariul tau) nu obtii decit un magiun de prost gust in urma caruia cei care il gusta se leapada si de religie si de arta. asta a nu se intelege ca nu poate exista arta cu subiect religios. dar asa cum am spus de multe ori religia este ca sexul. adica este foarte, foarte greu sa faci arta cu ea (sau cu ele) fara sa devii kitschios sau penibil. pentru ca sint subiecte foarte, foarte incarcate, foarte vii. si daca nu stii sa le abordezi cazi in platitudini cu e ceea ce ai scris tu mai sus sau in zicaturi de mahala lingvistica. iti repet, nu ma impresionezi cu prezumtiile tale de trei lei dar iti spun ce a spus cineva destept: "sa te fereasca Dumnezeu sa ii plictisesti pe oameni cu crestinismul". iar expresia ta "Pruncul e poezia" e una din chestiile cele mai plictisitoare care se pot spune. iti dau un sfat amical, daca nu ai ce spune mai bine taci. tot Scriptura de care te dai asa rotund spune ca pina si prostul cind tace pare a fi destept.
Dănuța, mă bucură îndeosebi faptul că fiecare cuvânt-imagine-simbol din acest poem ți-a destăinuit un sens, și nu oricare, ci acela ales de autor, ceea ce face ca însuși autorul să fie încântat de capacitatea receptivă a cititorului său, semn că a fost atins în lăuntrul său. Mulțumesc, da, ai văzut foarte bine și sensul orelor negre, și al bufniței albe, al lighioanelor, nu cred că întâmplător ai simțit ce este prins în vrajă. Ultimul pas trăibil, sacralizarea.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Cindva ( cind deja nu mai credeam ca moartea poate fi trasa pe sfoara) am facut parte dintr-o comunitate , una din multele care incercau sa aduca bucurii si cumva consolare prin fericire, copiilor bolnavi de cancer in stadiu final. O fetita ,Svetlana o chema, venita-n tara din ucraina suferea de leucemie , era o fetita tacuta, unul din acei copii crescuti in lipsa de orice un copil ar putea sa vrea.Sau macar sa aiba Am intrebat-o ce si-ar dorii. S-a uitat la mine mirata. O pereche de pantofi de lac roz mi-a raspuns. A primit pantofii si, parca s-ar fi bucurat de ei. Nu stiu. Apoi a vrut un aparat mic de radio cu casti, dar sa prinda post rusesesc. de asta parca s-a bucurat mai mult. Apoi mi-a cerut o papusa Barbie, cind i-am dus-o Svetlana deja murise... Am stat asa nauca o vreme cu papusa inutila-n mina apoi am pus-o pe patul Svetlanei si-am plecat .Asa si cu avioanele tale..e o poezie care doare.viata doare.
pentru textul : atașatul meu sexual deerata: o mai buna
pentru textul : habituel deMatei Hutopila, cred că ai depășit limita de toleranță admisă . Acum am văzut comentariul. Dacă așa califici tu munca unor oameni care se străduiesc să miște ceva pe plan literar, și ăsta e limbajul tău de literat, m-am lămurit pe deplin. Consideră-te avertizat. P.S: avertizarea n-are nicio legătură cu celălalt comm de astăzi - care nu mi-a stranit decât regretul că, poate, nu-s așa bună gospodină pe cât bănuiești tu. așa că nu te obosi să o faci pe victima.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a desuperb, Vlad! Ofer o peniță de aur pentru colțurile prinse elegant în album și pentru caracterele bizantine (sau vechi-românești - sau cum li s-o ma spune -).
pentru textul : făgăduinţă deam uitat, și pentru lumînare.
pe-atunci eram doi sclavi lactei căutând ouă albastre prin trestii umbrele ne creșteau pe ceasul solar nepăsătoare când străbăteam porticurile spre ritualul înverșunat... desigur tu ai uitat visele cu anemone marine când ne apăsam ochii râzând pentru jerbe de culori ne zeificau zi după zi spălările rituale când primăvara inundații de timp... îți scoteam din păr fluturi albaștri speriați ca să-ți pun ferigi pe pleoape ne-au devorat termitele serii în deșertul ca o pâlnie... acum toate astea sunt un breloc cu deja vu și te alinți că nu mai știi nimic de Tutankamon de melcii de pe cuadrant de iubirea noastra efervescentă ca un pește-arlechin sfârâind pe nisipuri
pentru textul : un pește-arlechin în deșertul-pâlnie deDomnule Cristea, nu stiu la ce va pricepeti dumneavoastra dar textul de mai sus m-a convins (nu aveam aceasta convingere inainte pentru ca nu va cunosc - spre deosebire de dumneavoastra care vorbiti ca si cum m-ati cunoaste, dar ma rog, trecem peste scaparea asta -), deci textul de mai sus m-a convins ca nu va pricepeti la ceea ce incercati sa va referiti acolo. Si nu a fost iritare ci nedumerire, asa cum mi-am si intitulat comentariul. Eu zic sa il cititi cu mai multa atentie si poate veti intelege ce am intentionat sa va comunic. Nu e ideologism domnule Cristea. Ma amuzati cu opinii din astea. Mi-am exprimat acolo idei de bun simt. Eu va rog sa le mai cititi. Poate intelegeti. Eu am trait 29 de ani in comunism. Nu l-am invatat la scoala. Asa ca nu veniti cu aluzii din astea ca e ridicol. Daca nu as fi trait in el nu as vorbi despre el. Deci dati-mi voie sa ma exprim despre ce am trait. Dumneavoastra poate ati fost ideolog al comunismului si de aceea il aparati si acum. Eu nu am fost si nu sint nici ideolog, nici simpatizant si nici membru al vreunui partid sau curent politic. Nu sint naiv domule Cristea. Ma tem ca dumneavoastra sinteti naiv. Pentru ca folositi destul de infantil notiunea de comunsim ca pe o fantosa. Nu exista comunism acum in Romania domnule. E capitalism. A arunca aceasta "patura de comunsim" peste ce e acum in Roamania este cea mai ieftina grenada fumigena pe care o arunca comunistii bagatelizind si implicit indulcind ceea ce a fost comunismul pentru Romania timp de 45 de ani. 45 de ani domnule Cristea si nu 20 pina in 65. Ceausescu nu a fost o bestie care a violat nevinovata fecioara a comunismului. Ceausescu a fost comunist si a fost produsul comunismului. Ce e acum in Romania este capitalism. Poate o fi la fel de timpit ca cel din Mexic sau din Paraguay dar tot capitalism este domnule Cristea. Pentru ca capitalism este si in Norvegia sau Elvetia, si capitalism este si Nigeria sau Bangladesh. Dar, evident, nu-i asa, omul sfinteste locul. Capitalismul romanesc este capitalismul pe care si-l merita romanii. Pentru ca ei voteaza. Ei l-au votat si pe Iliescu, si pe Constantinescu, si pe Basescu, si parlamentele. Nimeni nu ii spioneaza sau santajeaza in cabina de vot. Asa ca hai sa nu devenim patetici si ridicoli folosind notiunea de comunism aiurea. Nu va va mai lua nimeni in serios daca amestecati asa realitatile. Oamenii fura si nu sint pedepsiti in Romania din doua motive domnule Cristea: unu, pentru ca asa au invatat in timpul comunismului pe care il admirati dumneavoastra (vedeti ideologia ateista, parodizarea si descalificarea valorilor morale prin caricatura de "etica si echitate socialista", si doi, lipsa aplicarii legii cu severitate astazi (poate si pentru ca romanii in mod traditional nu cred in virtutea cadrului legal si reglementar - vezi bancul cu cateii, dulaii si boii la bariera -) p.s. daca nu il stiti vi-l spun.
pentru textul : Mitul lui Sisif deŞtiu, am citit, la timpul ăla, "Stupidităţi... aniversare".
pentru textul : Revista LITERE, nr. 2 (143), februarie 2012 decred că e un text greoi și reușește să rămînă „poetic” doar prin... „predictibilitatea incomprehensibilității” sale
pentru textul : Pui cu patru picioare debine, măcar, că nu fu simulațiune! se mai descărcară oamenii de tensiuni. primăvara asta și sângele rebel prin vine!...
pentru textul : Cel mai, Cea mai dee aici o scoatere a imaginii din functia ei curenta de comunicare, un discurs confirmat de experienta, constituit de anumite sentimente lamurite, digerate pana la extaz. poetul dispare in senzatii pe care nu le poate controla decat prin cuvinte care capata putere regeneratoare. da, cu siguranta... merita evidentiata!
pentru textul : don't die before i do de"Mult prea mult" comparativ cu ce anume? Pentru mine, nu are nicio importanta ca tu nu vrei sa tai din poem, in cel mai rau caz, nu te voi mai citi, iti dai seama. FYI, siguranta mea rezulta in urma a vreo 25 de ani de lectura si de scris. Nu e nevoie sa argumentez ca textul e slab, se vede clar. Ma indoiesc ca exista cineva care sa creada ca textul tau e bun, in mod obiectiv. Cam atat.
pentru textul : să nu declari iubire înghițitorului de suflete decailean, respect listele. te astept cu nerabdare. fireste ca mi-as fi dorit sa fiu pe lista fara sa insist dar e bine oricum. bafta la go si go back! poate este o formula anume in loc de bafta, dar nu o stiu. cu respect, domnule!
pentru textul : de dragoste deda, fain poem, îmi place, ți-o reușit din plin ăsta
pentru textul : how sweet the sound deMulţumesc pentru lectură şi comentariu domnule Gorun. Oricum consider că artistul adevărat nu creează pentru a transmite ceva, în niciun caz un mesaj ca atare sau o anumită stare emoţională, etc, ca atare. Nu am întâlnit doar ideea lui Mac Leish, şi alţii au mai spus acelaşi lucru înaintea mea. Cred că pot găsi acest punct de vedere voalat sau nu în orice studiu de istorie sau critică a artei. Şi am înţeles acest lucru observând şi în mod concret cum e percepută creaţia anumitor artişti sau cum sunt percepute şi remodelate operele celor din alte epoci istorice. Mă bucur că v-aţi amuzat, deşi acesta e un simplu punct de vedere, deci nu văd ce poate fi amuzant. În plus nu aveţi dreptate că ar fi incoerent din punct de vedere logic, am explicat destul de clar ce înţeleg prin acea schiţare artistică. În concluzie sunt convinsă că aţi înţeles ce am vrut să transmit prin acest text care nu e artistic, ci o încercare de expresie a propriei filozofii. Singurul lucru care i se poate imputa cred că este naivitatea lui, ceea ce se explică prin lipsa de cultură filozofică elaborată a mea. Eu nu sunt poate un poet adevărat, dar am scris totuşi poezie, chiar dacă mai puţin reuşită. Atâţia poeţi sau scriitori (chiar Virgil pe acest site) şi-au exprimat în mod naiv din tot sufletul punctul de vedere asupra artei în general în formă de eseu şi au reuşit ca textele lor să placă. Recunosc, îmi pare rău că acest text al meu nu place nimănui, am primit chiar reacţii negative, pur şi simplu nu am reuşit, deşi am fost onestă şi perfect logică. Oricum nici poeziile mele nu plac defel...sunt perfect conştientă că nu am talent deloc. Asta e. Repet, nu am scris poezii ca să transmit ceva, pentru că arta trebuie să fie un dialog, nu un monolog turnat în capul publicului şi eu am fost mereu un om perfect raţional, nu visez cai verzi pe pereţi. Cred că înţelegeţi perfect această ultimă frază a mea şi esenţa artei în general, chiar dacă eu nu am reuşit să creez ceva cu adevărat bun.
pentru textul : Exerciţii logice deUn poem bine-nchegat cursiv, și totuși am rețineri cu privire la astfel de exprimări gen „cămașa de forță a lumii”ori „catapulta clipei” - care sună cumva disonant față cu simplitatea discursului din restul poemului. Apoi, nu știu de ce, mi se par și învechite, pretențioase și forțate astfel de sintagme. Și desigur, ce ne-am face dacă nu am folosi în poem, chiar și în treacăt , cuvântul poem?!. Nu știu, dar de la mine textul se vede fără ultimele 2 versuri care strică tot farmecul și naturalețea lirică de dinainte, ori cel puțin fără cuvântul poem, care sună foarte cerebral și pretențios spre final. Doar o părere /
Am citit,
pentru textul : În amonte deEugen.
îmi place titlul Ioan, bobadil are dreptate (dacă e treaz), doar că a intrat la ciclu... adică repetă aceleași învățăminte la nesfârșit...
pentru textul : mister în trenul de noapte deai poezie în tine... te citesc și îți simt spleenul...
Alma ai gasit perfect traducerile. Cind am scris textul aveam in minte satul global, mecanizarea si nebunia comunicatiei care ne aduce simultan zeci de canale, 5-6 limbi, zeci de fonturi, toate intr-un cross talk cultural pe care nici masinile nu-l mai controleaza .Sister multam de licență. Puterea se masoara in cai. 2 chevaux era un automobil celebru prin anii 50. cifrele scad pt ca starile degringoleaza chiar din momentul facerii. Ca sa nu mai vorbim de umani.
pentru textul : Mireasa Mecanică deCalin, parerea mea e ca sfarsitul se cam pierde, adica versurile " de dincolo, de pe cealalta fata" nu prea se regasesc.. e doar o parere.. in rest mi-a placut mult.. apoi, considera aici raspuns la comm. tau pe Bulk mail, fiindca am sters-o .. merci pentru sinceritate, aveai totata dreptate..de obicei preferam sa postez pe poezie.ro... sper sa gasesti ceva bun pe viitor.. cu apreciere
pentru textul : Camuflaj dePentru că povestea a mai avut trei părți în care am prezentat personajele, am introdus indicii mascate sau nu (dezavantajul postării fragmentate fiind ca cititorul nu le mai reține) aici, nu mai avea niciun sens să stărui prea mult, chiar și partea aceasta e fațada, lucrurile lămurindu-se în ultima parte. Am avut ceva probleme cu moldovenizarea, am de gând s-o iau la bani mărunți, după indiciile oferite mai sus. Dar ca și sincopare, sinceră să fiu, dacă e să citești textul cap-coadă știind personajele și cadrul, nu mai e nevoie de altceva decât să le miști. Cam asta am încercat să fac. Îmi pare rău dacă nu ți-a plăcut, mai muncesc, mai învăț. :)
pentru textul : in the pursuit of happiness (IV) deMulțumesc de observații, I'll keep them in mind.
"xerox" e un substantiv împins cu forța în limba română de "vandali". știi foarte bine lucrul ăsta, dar ai folosit barbarismul acesta și, ca atare, ți-l reproșez. interesantă nota pe care o dau "motoarele" din textul tău. e chiar motorul textului dacă-mi permiți nota ușor amuzantă. un text plăcut la digestie, stăbătut de un sentiment sideral dat de acea lumină prin noi. te prind textele scurte și concentrate.
pentru textul : Transfigurare deschita de genul celor cu poanta finala. superficial tratata. prea multe diminutive (animăluț ,câinișor,“fieruța”,flecușteț, căpșorul, lăbuțe, codița, jevruța etc). titlul este un "cliseu de cliseu". este insa o parere proprie, sper sa te gindesti la asta.
pentru textul : În umbra privirii albastre desint perfect de acord cu tine in ceea ce priveste intimitatea aceasta iluzorie in care sigur sintem permanent, tinta. si stiu ca stii ce spun. am accentuat cealalta parte ce reiese din text. si din dorinta de a cauta de a evidentia ponderea estetica ce tuseaza mai mult sexul "slab".
pentru textul : trup pe ecranul de radar demi-a placut ideea, Lucian. e indrazneata. strofa a doua m-a dus cu gandul la Sorescu. remarc: 'Se freacă zilele ca niște raze de soare în trecere' insa...pe alocuri, fortezi rimele ( vezi ultimele doua versuri ) iar pe alcocuri sunt facile...( pamantului-cuvantului). Te-ai gandit sa lasi ideea sa zbudre libera in vers alb? :) aici, parca s-ar zvarcoli pe patul lui Procust...si-i pacat de ea. umila mea parere...:)
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual demoi, eu cred ca ai vrut sa spui mai mult. Dar multumesc pentru ca te-ai oprit si ai binevoit sa apreciezi acest text care pentru mine e ceva mai special. Matei, desigur fiecare cu perspectiva lui. Eu totusi ramin la parerea ca prefer un drum european in raport cu un "route 66" cu truck cu tot. Dar asa sint eu, un tip ceva mai clasic
pentru textul : memento I deeu nu am raspuns dintr-un motiv limpede: felul in care ai incheiat acest "text la prima mână", mai precis intrebarea din final, m-a crispat. am oroare de tot ceea ce poate semana cu o "declaratie de adeziune" (mai ales la cele pe care trebuie sa le dau atunci cand simt o mana infipta in reverul meu). O incheiere mai potrivita ar fi fost, poate, "raspundeti-va" si nu "raspundeti". :) P.S. imi place sa cred ca, daca discutia dintre tine si George va continua, va continua in chip civilizat, ca fiecare ii va respecta opinia celuilalt, ca nu veti recurge la atacuri la persoana...asa ca, te rog frumos, fa un pas inapoi, fiindca, uite, un picior a inceput sa-ti alunece...:)
pentru textul : Ce este pentru voi Hermeneia? defoarte fain scris. ideed.
pentru textul : jurnal de front. virtualia deÎn primul rând vă mulțumesc pentru faptul că v-ați aplecat asupra traducerii mele. Este o traducere la care țin în mod deosebit, am muncit foarte mult la ea (Mallarmé se traduce greu) și consider că mi-a ieșit bine. Sunt întru totul de acord cu ceea ce spuneți despre traducerea de poezie, care este, într-adevăr o re-creare a textului original. În ceea ce privește versul la care vă referiți, aveți într-adevăr dreptate că sună mai puțin natural decât în franceză, motivul fiind faptul că, în română, ,,muziciană'' este un neologism și nu are și sensul ,,artist, interpret'', ca în franceză. Pe de altă parte, însă, varianta propusă de dumneavoastră, deși interesantă și foarte apropiată de sensul pe care l-a urmărit poetul în text, nu mi se pare (în contextul dat) mai potrivită decât soluția aleasă de mine. În primul rând, pentru că se pierde din muzicalitatea poeziei, care este primul lucru urmărit de mine atunci când fac o traducere. Eu consider (și nu cred că greșesc) că prima condiție pentru ca o poezie să fie bine tradusă, este ca ea să sune bine în limba în care este făcută. De aceea, reușita unei traduceri poate fi apreciată, în mare măsură, și de o persoană care nu știe neapărat limba din care se traduce și care nu este, în mod obligatoriu, expert în tehnica traducerii. Trebuie doar ca ea să aibă puțină cultură. Bineînțeles, pentru o analiză foarte competentă, trebuie mai mult. Revenind la traducerea mea, și la traduceri în general, trebuie spus că aproape întotdeauna se pierde ceva. Dar pierderile pot fi compensate. Și să știți că există și situații când o traducere sună mai bine decât originalul. Dar mă opresc aici cu comentariile mele și vă cer scuze dacă lectura lor v-a luat prea mult timp. În încheiere, vă rog să citiți (dacă doriți) și traducerile făcute de mine din Edgar Allan Poe (una am postat-o deja), întrucât la engleză vă pricepeți foarte bine (mai bine decât mine) și vă puteți spune o părere și mai avizată.
pentru textul : Sfântă deComentând textul Mashei Căuneac „Memento”, am spus:
Manolescu Gorun - 04 Apr 2013
da - pentru "limpezimea" textului; nu - pentru aceeasi "limpezime". sugestia ramane la suprafata; adancimea nu "palpita" .
Răspunsul ei:
Masha Căuneac - 05 Apr 2013
pai in general textele de acest gen (asa zisii psalmi) sunt mai degraba limpezi decat cu substraturi si etc., plus ca mi se pare si dificil si ciudat sa creez un poem din aceasta categorie care sa lase loc la enspe' mii de interpretari.
Iată şi textul Mashei.
” memento
Masha Căuneac - 04 Apr 2013
de la o vreme visele mele sunt reci și transpirate
le cunosc bine ele îmi spun tot ce aș vrea să știu
așa cum aș vrea să știu
mi-am dat seama că este trist să fie la fel ca în realitatea
din care m-am prins când m-am născut
nu mă lăsa fără niciun semn când tot ce am nevoie
este să știu că în adâncul Tău este o undă
luminoasă care să-Ți aducă aminte că eu sunt undeva
unde nimicul devine de turtă dulce cu lapte
pune-mi cerceii noi în urechi și spală-mă cu esențe
apoi dă-mi drumul să rătăcesc înapoi tot la Tine
vreau să Te știu când inconștientul bate
tresaltă-mi liniștea și lasă-mă să pricep cum este să desparți
ce ai iubit de ce ai urât
știu sunt un piept veninos care umblă fără să înțeleagă
încotro să se uite când i se strigă aici
mai lasă-mă o zi poate am să apuc să mă opresc”
Dacă compara cum cele două texte, cel al Adrianei şi cel al Mashei, spun că amele pot fi încadrate, fără a greşi în categoria « psammilor ». Dar la Adriana, «exteriorul - suprafaţa» practic nu exista, în schimb «interiorul – profunzimea» o simţi cum palpită.
pentru textul : de-a-ndăratelea deConcluzie : pentru Adriana – o mulţime (infinit numărabilă) de « peniţe». Păcat că nu pot da decât una singură. Sper ca seria să fie completată de alţii. Şi mai sper să apară la ”Remarcate”
scuza-ma dar aberezi nicodem. eu te-am intrebat civilizat unde este poezia pentru ca textul tau nu are absolut nimic poetic. tu m-ai luat cu abureli religioase de doi bani si te-ai lansat si in judecati de natura spiritual-religioasa la adresa mea care, iarta-ma, dar demonstreaza o lipsa primara de bun simt. eu te-am intrebat unde e poezia pentru ca nu e. tu ai incepit sa povestesti cu taina intruparii si alte chestii din astea. te asigur ca nu ma impresioneza. mai degraba te intreb ce are capra cu iapa. pentru ca daca tu amesteci teologia cu poezia si religia cu estetica la modul asta airistic (precum in comentariul tau) nu obtii decit un magiun de prost gust in urma caruia cei care il gusta se leapada si de religie si de arta. asta a nu se intelege ca nu poate exista arta cu subiect religios. dar asa cum am spus de multe ori religia este ca sexul. adica este foarte, foarte greu sa faci arta cu ea (sau cu ele) fara sa devii kitschios sau penibil. pentru ca sint subiecte foarte, foarte incarcate, foarte vii. si daca nu stii sa le abordezi cazi in platitudini cu e ceea ce ai scris tu mai sus sau in zicaturi de mahala lingvistica. iti repet, nu ma impresionezi cu prezumtiile tale de trei lei dar iti spun ce a spus cineva destept: "sa te fereasca Dumnezeu sa ii plictisesti pe oameni cu crestinismul". iar expresia ta "Pruncul e poezia" e una din chestiile cele mai plictisitoare care se pot spune. iti dau un sfat amical, daca nu ai ce spune mai bine taci. tot Scriptura de care te dai asa rotund spune ca pina si prostul cind tace pare a fi destept.
pentru textul : Pe drum cu Iosif și Maria deDănuța, mă bucură îndeosebi faptul că fiecare cuvânt-imagine-simbol din acest poem ți-a destăinuit un sens, și nu oricare, ci acela ales de autor, ceea ce face ca însuși autorul să fie încântat de capacitatea receptivă a cititorului său, semn că a fost atins în lăuntrul său. Mulțumesc, da, ai văzut foarte bine și sensul orelor negre, și al bufniței albe, al lighioanelor, nu cred că întâmplător ai simțit ce este prins în vrajă. Ultimul pas trăibil, sacralizarea.
pentru textul : dezblestemare dePagini