eu nu astept ceva mai bun, ci deja am. ecaterina, multumesc pentru comentariu. din prima propozitie nu am inteles f.mult: /car roman ar suna mai bine careta romana./probabil inainte de car roman ar veni un ,,decat'' insa crede/ma careta e folosita pt intreceri fiind o constructie usoara, un atelaj, dar eu nu am vrut asta, nu/mi ofera aceeasi senzatie de greutate. careta efemineaza contextul usor denaturandu/l, iar aici fiecare nuanta e importanta. /rarefiindu-ți respirația nu suna prea bine./ pai, pe munte se rarefiaza aerul, in special oxigenul, de ce nu s/ar rarefia si respiratia nu in sensul unei sugrumari si nici a unei diluari, ci in sensul unui dozaj, ca intr/un tub de oxigen sub apa, pur si simplu miscarile trupului sa fie insotite de cele respiratorii... /vrima imagine dorită erotică imi provoacă dezgust cel putin ptr ca aminteste acolo de copilarie și nu se combina. nu se combina nicicum./ daca as sta sa iti explic aceasta imagine, ori as picta o serie de tablouri ori as scrie o carte, cert e ca te/ai legat de cuvantul copilarie ca de o o piatra, in loc sa fluidifici...nu intru in detalii, eu pot accepta opinia ta asa cum e, nu ma deranjeaza...de gustibus non disputandum. in final, ma face fericita dorinta ta pentru progresul meu literar. o seara frumoasa in lumea poeziei.
cand te-am regasit azi dimineata aici, inima mea s-a bucurat. un lucru bun bun, revenirea ta. plus un poem de penita de aur, pe care stii ca il iubesc. inca o data, imi pare rau ca nu ne-am vazut la iasi. la buna citire, vladimire. bine ai revenit
Ionuț, e foarte posibil să fie așa precum zici. Dacă găsești pe net textul lui Andrei Ruse, să-mi trimiți și mie o adresă(ca să-l citesc), aici, în subsolul textului sau pe facebook. Eugen.
Păi eu cred că e un semn foarte bun dacă o carte trece de pe raftul rece în palmele calde ale cititorilor. E posibil ca formularea mea să fie nepotrivită... voi încerca o modificare.
Am revăzut secvențele video și, implicit, momentul în care Alina se pregătea să ne-o încredințeze pe Coraline. A fost frumos! Cele două cărți prezentate, și cu antologia trei, s-au bucurat și se bucură de toată prețuirea.
E drept că vremea neprielnică n-a permis tuturor să fie prezenți, însă, într-un fel au fost toți acolo, prin creațiile lor.
"nu inteleg in ce masura satisfactia matinala a unora este mai puternica atunci cand comenteaza cu margarina pe gura un om si nu textul acestuia." - comentezi comentarii. Şi nu în manieră polemică via artistic. Şi faci trimitere la un eveniment care, la vremea aia, a făcut scandal. Prin extensie, faci scandal. Mă repet: comentezi comentarii nepermis de des. Şi deschzi discuţii personale sub texte. Apoi te victimizezi. Te-am rugat de atâtea ori să încetezi... În schimb, mă pui să respir. Ok.
salutam intoarcerea parintelui ratacitor! :) un poem bun, care, desi (din punctul meu de vedere) este puuuutin previzibil, la nivelul personalizarii, este salvat de viziune si, mai ales, de acel final "altfel", deschis: "o tresărire nervoasă a obrazului ei pentru o clipă mi-a amintit de ceva" e bine ca ai revenit cu aceasta marturisire...sper sa nu dispari iarasi.
noaptea trecuta i-am dat trista veste si lui Carmen Visalon. s-a necajit. nici ea nu stia nimic despre trecerea Luanei in nefiinta. si Carmen o admira pe Luana pentru talent, entuziasm si generozitate. ar trebui facut ceva cu prozele sale. ar fi mare pacat sa se piarda sau sa nu fie suficent cunoscute. am preluat linkul si il voi populariza, oricum. sunt si scriitori cu adevarat talentati, precum Luana, care nu se iau in serios cu adevarat, ca scriitori, iar opera lor nu este pe deplin receptata si accesata. mi se pare total nedrept ca numele unor astfel de oameni care au ceva de spus in lumea cainoasa a literaturii sa se piarda in aceast ocean de lansari editoriale glasate cu nimicuri care umplu librariile pana la refuz.
si din partea lui Carmen condoleante tuturor prietenilor Luanei
daca putem ajuta cu altceva in afara preluarii linkului, te rog apeleaza cu incredere. adresa mea de mail este pe site.
Prozodia e reusita, ideea generoasa, un manifest al devenirii poetului, compozitia buna. Conturul liric reusit al unei personalitati formate. Finalul imi place in mod deosebit pentru efectul scontat si obtinut si nu numai: "Nu scriu; În mine se răzbună Un saltimbanc c-un bisturiu; La sud de moarte și minciună, Nu scriu Ci încrustez în lună Mirarea că sunt încă viu." Scrie, Cristian Vasiliu. Meriti.
OK Virgil, la schimb ca nu m-am ales cu un avertisment :-) zic si unde e balastul pai e aici "să trec peste ani lungi să încalec armăsari sălbateci, situații complexe cînd plouă mult și vîltoarea îmi trece de umeri îmi suflec poalele din obișnuință" Balastul este "lungi" cum ar fi simplu "sa trec peste ani" "cand ploua mult" cand ploua putin? asa se atributeaza ploaia mai nou? apoi "salbateci" cum ar fi armasarii domestici? Ar fi cai ok apoi "situatii complexe" - antipoezie, ca sa nu mai vorbesc despre "sa incalec situatii complexe" hilar pana la Dumnezeu si inapoi. Te rog sa fii si tu sincer macar o data (ceea ce stiu ca nu iti sta in fire) si sa spui aici cu mana pe taste (nu pe inima) daca asta nu e un poem de bucatareasa in calduri. Sau poti, simplu, sa ma suspenzi iar (pentru a saptea oara cred) pentru nu stiu cate zile saptamani sau luni. dar asta e parerea mea la aceasta lectura pe hermeneia. Andu
ok. incerc sa ma legan pe un comentariu dar nu astepta critica literara, asta o fac cei de meserie... eu doar ma legan si des-cant.
versurile acelea „tolanit intr-o limba straina” si „sa ma lase beat pe o panza nepictata” imi pareau distonante, rupte de context... apoi m-am mai leganat putin si am perceput „limba straina” ca pe o „stare” straina dintr-o dimensiune de dincolo de pagini sau de dincolo de iarna...
iar „panza” a prins apoi contur de tablou cu ametitoare prefaceri, totul pare a fi o prefacere... si caldura din camera caci piersica poate fi necoapta.
nevoia de sport extrem e doar o iesire din tolaneala, o nevoie voita de palpitatii dupa care putin ciudat, urmeaza o liniste crescuta...
nevoia de liniste cred ca e sportul extrem si respirarea bulgarelui de zapada!
acea „alta dimensiune” poate fi chiar povestea reala a perdelei care inmugureste, limita dimensiunilor fiind intotdeauna acolo unde vrem noi sa o punem si cine stie care dimensiune e reala si care cea de dincolo...
scrisesem comentariul acesta candva si s-a intamplat apoi sa nu mai pot intra o vreme... il trimit acum asa cum l-am scris atunci, doar pentru ca vreau sa stii ca m-am leganat atunci :)
sincer vorbind mă aşteptam la ceva mai mult. nu ştiu de ce. poate pentru că titlul promitea atît de mult. şi chiar o anumită parte a textului promite.
dar mi se pare prea facil şi poate prea "reportericeşte" continuată în partea a doua. adică, să mă explic... imaginea cu "tatăl ei neglijent/ obișnuia să apese un pic prea tare/ creionul pe hârtie" este remarcabilă. este poetică. te lasă aşa atîrnat în inefabilul acela pe care eu îl identific cu poezia. dar partea cu "firicelul de sînge" sau cu "lungul şir de violuri", sau cu "pentru ultima oară sălbatic/ doar în gură" mi se par, aşa cum spuneam, reportericeşti cam "a la Evenimentul Zilei" pe vremea cînd trăiam eu in România. Şi e riscant, devii vulnerabil, dacă nu ştii să te joci cu focul acesta al şocantului reportericesc. Iar chestia asta este validă (în opinia mea) cu privire la orice chestiune încărcată emoţional. Fie că este vorba de religios, erotic, scabros, macabru, etc. E foarte greu să faci poezie cu aşa ceva fără să fii înghiţit de cîmpul electromagnetic al elementului "încărcat". Din păcate foarte puţină lume pricepe chestia asta. Tocmai de aceea există atîţia sudo-douămiişti sau sudo-realişti şi atît de multe texte sudo-religioase care chiar cad în penibil. Dar asta e o altă poveste.
Încă aştept. Mai multă exigenţă.
Părerea mea că niciunul din poemele de mai sus nu este haiku, ci doar tristihuri, micropoeme foarte frumoase care surprind imagini în stil nipon. Un haiku are 5-7-5 silabe, obligatoriu un kigo (cuvânt care să sugereze anotimpul) şi un kireji ( o pauză, un fel de cezură fie între grupurile de silabe 5 şi 12, fie între 12 şi 5, mai exact, fie după primul vers, fie după al doilea). Poemele de mai sus au 12/5/12 silabe. Cred că ar putea fi reformulate.
foarte bun poemul, excelent chiar. în opinia mea, deşi nu sunt critic, nimic de reproşat. nici nu ştiu să spun ce cadru mi-a plăcut mai mult, cel cu "plânsetul mic" sau cel legat de[... orfelinat] sau "movul simplu de vioară" sau, mai sus,[... povestea cu doctorul şi peritonita], peste toate astea o forţă de redare a unor imagini calup cu talent clar. un text cerebral care alunecă frumos spre trăiri absolut unice,proprii individului, sentimente de care nimeni nu este scutit. final foarte bun căci: "şi am, şi n-am". aşa este. când suntem convinşi că avem, când că nu avem... atunci cum? felicitări!
parcă s-a făcut liniște, cuiele au sigilat sicriul și în sfârșit ești liber. mi-a lăsat un sentiment de pace poemul ăsta al tău, și ca să fiu mai sugestivă, mi-a adus aminte de asta http://youtu.be/M9cmyZVqwoI
Uh, nu zice niciodata niciodata. Lasa poemele deoparte, uita de ele pentru o vreme, si cand te vei detasa de ele vei putea reveni asupra lor. Atelierele astea literare snt bune pentru ca nu ia nimeni gatul nimanui, parerile pot ajuta astfel incat la varianta finala sa iasa ceva fain.
O sugestie: Nu-ti explica poemele. Lasa-i pe cititori sa te comenteze, sa te disece, nu le la explicatii, nu le da indicii. Un cititor inteligent, sensibil, se poate simti ofensat daca ii explici propriul tau text. In cel mai rau caz, poti vorbi in parabole...
un text sincer, direct la suflet. aparent nevinovat, cu o usoara doza de autoironie, asa cum ii sade bine uneori unui poem. Imi place ca finalul este puternic, nelasand loc de alte zidiri, alte presupuneri: pantofului tău fără pereche îi datorez toate intrările, toate ieșirile cu adevărat importante prin ușa neziditei mele vieți. felicitari si succes mai departe
un alt text nelucrat "sunt ca și cum aș fi făcut ocolul pământului într-o mie de gânduri" imi suna mai degraba anecdotic decit liric prima parte e confuza intre ceas si pantofi a doua parte aluneci ca de obicei in expresii religioase (pare un condiment preferat de tine) si dai sfaturi "să nu mă strigi niciodată în visul tău lasă loc liber pentru lumină", un alt "obicei" din lirica ta. incearca sa scrii poezie
Parca, vorbind autocritic, pentru aiurelile, gen pseudo-povesti Zen (de exemplu), pe care le scrie subsemnatul, exista vre-o categorie speciala! Faptul ca le postez la "poezii" - Dumnezeu cu mila!
Ștefan, eu sunt mai cesnic. Dar nu mă pot reține de a nu sublinia câteva strofe foarte reușite puse sub un titlu excelent: aliona repetă te rog dansul păpușii de aseară când orele erau niște nasturi și sărutările ah sărutările niște valuri de pluș care ne acopereau limbile și: cu ochii închiși nu poți să numeri cu ochii închiși poți mirosi a singurătate a ființă privită a depărtare de tavan și: hai aliona să trăim o viață pe mare și prin orizonturile consecutive să învățăm să alergăm pe alge iar sintagma: străbunii noștri înfipți în minereuri îmi place mult. atent, cordial, cu bucurie pentru ce am subliniat, paul
Se pare că am ales bine lecturile din această dimineaţă. După textul Mihaelei, după ,,plimbarea" prin cimitir, iată un alt mod sugerat liric pentru a găsi liniştea interioară. Limbajul interior, lumea gândurilor, îngrijorările sunt serios afectate de ce e în afara noastră. Liniştirea depinde de noi, de acea coborâre.
Remarc câteva versuri:
,,un loc în care pot sta ore în șir
nemișcat
fără să aud marșul zimțat al zilei
unde niciun lucru și nicio idee
nu mai are avocați
nu mai are argumente
ci doar simpla paloare nudă
a adevărului"
Şi finalul mi-a plăcut fiindcă aduce ramura de măslin ca simbol al păcii interioare dar şi al aceleia cu ,,lumea":
,,iar cînd ultimele lupte
ultimele redute
vor fi fost demult părăsite
și învinse
să ies din nou ca o pasăre după potop
și să caut
în liniște
pămîntul"
Exact acesta este sentimentul după citirea poemului...însăşi poemul e o scară interioară.
(Este un typo la ,,indifernt")
nicodem, we go a long way back, ca să mă exprim colocvial. nu m-am uitat, poate că în ultimul timp vei fi scriind și poezie. acum, că tu nu înțelegi un pronume substantivizat, ori o metonimie ca figură de stil, ori ce altceva nu intră între cunoștințele tale, nu e un fapt nou pentru mine. nonsens e această inițiativă a mea de a-ți răspunde, dar hei, de aceea există lestul temporal. desigur, vor fi existând la tine și alte neînțelesuri, prefer să las textul să vorbească.
nuța, ești pe cât de pragmatică pe atât de măgulitoare. mai hai.
corect se scrie hawaii. nice text. mai lipsesc din diacritice. ( lumina, uriasi, in, toata ). incepi cu litere mari la fiecare vers, sfarsesti cu litere mici... placute citiri pe pagina ta, anyway.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
eu nu astept ceva mai bun, ci deja am. ecaterina, multumesc pentru comentariu. din prima propozitie nu am inteles f.mult: /car roman ar suna mai bine careta romana./probabil inainte de car roman ar veni un ,,decat'' insa crede/ma careta e folosita pt intreceri fiind o constructie usoara, un atelaj, dar eu nu am vrut asta, nu/mi ofera aceeasi senzatie de greutate. careta efemineaza contextul usor denaturandu/l, iar aici fiecare nuanta e importanta. /rarefiindu-ți respirația nu suna prea bine./ pai, pe munte se rarefiaza aerul, in special oxigenul, de ce nu s/ar rarefia si respiratia nu in sensul unei sugrumari si nici a unei diluari, ci in sensul unui dozaj, ca intr/un tub de oxigen sub apa, pur si simplu miscarile trupului sa fie insotite de cele respiratorii... /vrima imagine dorită erotică imi provoacă dezgust cel putin ptr ca aminteste acolo de copilarie și nu se combina. nu se combina nicicum./ daca as sta sa iti explic aceasta imagine, ori as picta o serie de tablouri ori as scrie o carte, cert e ca te/ai legat de cuvantul copilarie ca de o o piatra, in loc sa fluidifici...nu intru in detalii, eu pot accepta opinia ta asa cum e, nu ma deranjeaza...de gustibus non disputandum. in final, ma face fericita dorinta ta pentru progresul meu literar. o seara frumoasa in lumea poeziei.
pentru textul : Lauryannus's Land decand te-am regasit azi dimineata aici, inima mea s-a bucurat. un lucru bun bun, revenirea ta. plus un poem de penita de aur, pe care stii ca il iubesc. inca o data, imi pare rau ca nu ne-am vazut la iasi. la buna citire, vladimire. bine ai revenit
pentru textul : De anima deIonuț, e foarte posibil să fie așa precum zici. Dacă găsești pe net textul lui Andrei Ruse, să-mi trimiți și mie o adresă(ca să-l citesc), aici, în subsolul textului sau pe facebook. Eugen.
pentru textul : Umbra. dePăi eu cred că e un semn foarte bun dacă o carte trece de pe raftul rece în palmele calde ale cititorilor. E posibil ca formularea mea să fie nepotrivită... voi încerca o modificare.
pentru textul : Secvențe video - Virtualia și poeții "post-apocaliptici" deAm revăzut secvențele video și, implicit, momentul în care Alina se pregătea să ne-o încredințeze pe Coraline. A fost frumos! Cele două cărți prezentate, și cu antologia trei, s-au bucurat și se bucură de toată prețuirea.
E drept că vremea neprielnică n-a permis tuturor să fie prezenți, însă, într-un fel au fost toți acolo, prin creațiile lor.
"nu inteleg in ce masura satisfactia matinala a unora este mai puternica atunci cand comenteaza cu margarina pe gura un om si nu textul acestuia." - comentezi comentarii. Şi nu în manieră polemică via artistic. Şi faci trimitere la un eveniment care, la vremea aia, a făcut scandal. Prin extensie, faci scandal. Mă repet: comentezi comentarii nepermis de des. Şi deschzi discuţii personale sub texte. Apoi te victimizezi. Te-am rugat de atâtea ori să încetezi... În schimb, mă pui să respir. Ok.
Pe viitor, o să fiu foarte atent.
pentru textul : Mişu forever dee bună, mie îmi place partea de mijloc...
pentru textul : Ziua cu trei picioare de1)vreau sa stii.
2)oare din pricina Mihaelei nu vad poemul?
pentru textul : Poemul cu Mihaela desalutam intoarcerea parintelui ratacitor! :) un poem bun, care, desi (din punctul meu de vedere) este puuuutin previzibil, la nivelul personalizarii, este salvat de viziune si, mai ales, de acel final "altfel", deschis: "o tresărire nervoasă a obrazului ei pentru o clipă mi-a amintit de ceva" e bine ca ai revenit cu aceasta marturisire...sper sa nu dispari iarasi.
pentru textul : am văzut-o denoaptea trecuta i-am dat trista veste si lui Carmen Visalon. s-a necajit. nici ea nu stia nimic despre trecerea Luanei in nefiinta. si Carmen o admira pe Luana pentru talent, entuziasm si generozitate. ar trebui facut ceva cu prozele sale. ar fi mare pacat sa se piarda sau sa nu fie suficent cunoscute. am preluat linkul si il voi populariza, oricum. sunt si scriitori cu adevarat talentati, precum Luana, care nu se iau in serios cu adevarat, ca scriitori, iar opera lor nu este pe deplin receptata si accesata. mi se pare total nedrept ca numele unor astfel de oameni care au ceva de spus in lumea cainoasa a literaturii sa se piarda in aceast ocean de lansari editoriale glasate cu nimicuri care umplu librariile pana la refuz.
si din partea lui Carmen condoleante tuturor prietenilor Luanei
pentru textul : Povestea virtuală a târfelor mele vesel-triste şi romantic-melancolico-amare – N-am crezut niciodată că voi scrie: “În amintirea Luanei Zosmer (Hanny)” , dar uite că, din nefericire, se întâmplă. dedaca putem ajuta cu altceva in afara preluarii linkului, te rog apeleaza cu incredere. adresa mea de mail este pe site.
Prozodia e reusita, ideea generoasa, un manifest al devenirii poetului, compozitia buna. Conturul liric reusit al unei personalitati formate. Finalul imi place in mod deosebit pentru efectul scontat si obtinut si nu numai: "Nu scriu; În mine se răzbună Un saltimbanc c-un bisturiu; La sud de moarte și minciună, Nu scriu Ci încrustez în lună Mirarea că sunt încă viu." Scrie, Cristian Vasiliu. Meriti.
pentru textul : Nu scriu deOK Virgil, la schimb ca nu m-am ales cu un avertisment :-) zic si unde e balastul pai e aici "să trec peste ani lungi să încalec armăsari sălbateci, situații complexe cînd plouă mult și vîltoarea îmi trece de umeri îmi suflec poalele din obișnuință" Balastul este "lungi" cum ar fi simplu "sa trec peste ani" "cand ploua mult" cand ploua putin? asa se atributeaza ploaia mai nou? apoi "salbateci" cum ar fi armasarii domestici? Ar fi cai ok apoi "situatii complexe" - antipoezie, ca sa nu mai vorbesc despre "sa incalec situatii complexe" hilar pana la Dumnezeu si inapoi. Te rog sa fii si tu sincer macar o data (ceea ce stiu ca nu iti sta in fire) si sa spui aici cu mana pe taste (nu pe inima) daca asta nu e un poem de bucatareasa in calduri. Sau poti, simplu, sa ma suspenzi iar (pentru a saptea oara cred) pentru nu stiu cate zile saptamani sau luni. dar asta e parerea mea la aceasta lectura pe hermeneia. Andu
pentru textul : Doar femeie deok. incerc sa ma legan pe un comentariu dar nu astepta critica literara, asta o fac cei de meserie... eu doar ma legan si des-cant.
pentru textul : tolănit într-o limbă străină deversurile acelea „tolanit intr-o limba straina” si „sa ma lase beat pe o panza nepictata” imi pareau distonante, rupte de context... apoi m-am mai leganat putin si am perceput „limba straina” ca pe o „stare” straina dintr-o dimensiune de dincolo de pagini sau de dincolo de iarna...
iar „panza” a prins apoi contur de tablou cu ametitoare prefaceri, totul pare a fi o prefacere... si caldura din camera caci piersica poate fi necoapta.
nevoia de sport extrem e doar o iesire din tolaneala, o nevoie voita de palpitatii dupa care putin ciudat, urmeaza o liniste crescuta...
nevoia de liniste cred ca e sportul extrem si respirarea bulgarelui de zapada!
acea „alta dimensiune” poate fi chiar povestea reala a perdelei care inmugureste, limita dimensiunilor fiind intotdeauna acolo unde vrem noi sa o punem si cine stie care dimensiune e reala si care cea de dincolo...
scrisesem comentariul acesta candva si s-a intamplat apoi sa nu mai pot intra o vreme... il trimit acum asa cum l-am scris atunci, doar pentru ca vreau sa stii ca m-am leganat atunci :)
sincer vorbind mă aşteptam la ceva mai mult. nu ştiu de ce. poate pentru că titlul promitea atît de mult. şi chiar o anumită parte a textului promite.
pentru textul : scurtă istorie a unui viol dedar mi se pare prea facil şi poate prea "reportericeşte" continuată în partea a doua. adică, să mă explic... imaginea cu "tatăl ei neglijent/ obișnuia să apese un pic prea tare/ creionul pe hârtie" este remarcabilă. este poetică. te lasă aşa atîrnat în inefabilul acela pe care eu îl identific cu poezia. dar partea cu "firicelul de sînge" sau cu "lungul şir de violuri", sau cu "pentru ultima oară sălbatic/ doar în gură" mi se par, aşa cum spuneam, reportericeşti cam "a la Evenimentul Zilei" pe vremea cînd trăiam eu in România. Şi e riscant, devii vulnerabil, dacă nu ştii să te joci cu focul acesta al şocantului reportericesc. Iar chestia asta este validă (în opinia mea) cu privire la orice chestiune încărcată emoţional. Fie că este vorba de religios, erotic, scabros, macabru, etc. E foarte greu să faci poezie cu aşa ceva fără să fii înghiţit de cîmpul electromagnetic al elementului "încărcat". Din păcate foarte puţină lume pricepe chestia asta. Tocmai de aceea există atîţia sudo-douămiişti sau sudo-realişti şi atît de multe texte sudo-religioase care chiar cad în penibil. Dar asta e o altă poveste.
Încă aştept. Mai multă exigenţă.
Părerea mea că niciunul din poemele de mai sus nu este haiku, ci doar tristihuri, micropoeme foarte frumoase care surprind imagini în stil nipon. Un haiku are 5-7-5 silabe, obligatoriu un kigo (cuvânt care să sugereze anotimpul) şi un kireji ( o pauză, un fel de cezură fie între grupurile de silabe 5 şi 12, fie între 12 şi 5, mai exact, fie după primul vers, fie după al doilea). Poemele de mai sus au 12/5/12 silabe. Cred că ar putea fi reformulate.
pentru textul : 3 gafe haiku defoarte bun poemul, excelent chiar. în opinia mea, deşi nu sunt critic, nimic de reproşat. nici nu ştiu să spun ce cadru mi-a plăcut mai mult, cel cu "plânsetul mic" sau cel legat de[... orfelinat] sau "movul simplu de vioară" sau, mai sus,[... povestea cu doctorul şi peritonita], peste toate astea o forţă de redare a unor imagini calup cu talent clar. un text cerebral care alunecă frumos spre trăiri absolut unice,proprii individului, sentimente de care nimeni nu este scutit. final foarte bun căci: "şi am, şi n-am". aşa este. când suntem convinşi că avem, când că nu avem... atunci cum? felicitări!
pentru textul : Umbră în carne de sărbătoare deparcă s-a făcut liniște, cuiele au sigilat sicriul și în sfârșit ești liber. mi-a lăsat un sentiment de pace poemul ăsta al tău, și ca să fiu mai sugestivă, mi-a adus aminte de asta http://youtu.be/M9cmyZVqwoI
pentru textul : Revelaţie deîn orice caz, prezentarea poeziei, de excepţie.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit deUh, nu zice niciodata niciodata. Lasa poemele deoparte, uita de ele pentru o vreme, si cand te vei detasa de ele vei putea reveni asupra lor. Atelierele astea literare snt bune pentru ca nu ia nimeni gatul nimanui, parerile pot ajuta astfel incat la varianta finala sa iasa ceva fain.
O sugestie: Nu-ti explica poemele. Lasa-i pe cititori sa te comenteze, sa te disece, nu le la explicatii, nu le da indicii. Un cititor inteligent, sensibil, se poate simti ofensat daca ii explici propriul tau text. In cel mai rau caz, poti vorbi in parabole...
pentru textul : Nu-mi amintesc nimic despre tata deQueen Margot, eu așteptam să mă anunți că ai candidat pentru una din bursele de la ICR....:(
pentru textul : Rezidențe de creație la Institutul Cultural Român din Paris deun text sincer, direct la suflet. aparent nevinovat, cu o usoara doza de autoironie, asa cum ii sade bine uneori unui poem. Imi place ca finalul este puternic, nelasand loc de alte zidiri, alte presupuneri: pantofului tău fără pereche îi datorez toate intrările, toate ieșirile cu adevărat importante prin ușa neziditei mele vieți. felicitari si succes mai departe
pentru textul : Cu recunoștință, unui pantof deun alt text nelucrat "sunt ca și cum aș fi făcut ocolul pământului într-o mie de gânduri" imi suna mai degraba anecdotic decit liric prima parte e confuza intre ceas si pantofi a doua parte aluneci ca de obicei in expresii religioase (pare un condiment preferat de tine) si dai sfaturi "să nu mă strigi niciodată în visul tău lasă loc liber pentru lumină", un alt "obicei" din lirica ta. incearca sa scrii poezie
pentru textul : issey miyake deatat de greu se citeste poemul!... nu duce lipsa de inspiratie, ci de "priza la public", daca pot spune astfel.
pentru textul : pièce touchée deParca, vorbind autocritic, pentru aiurelile, gen pseudo-povesti Zen (de exemplu), pe care le scrie subsemnatul, exista vre-o categorie speciala! Faptul ca le postez la "poezii" - Dumnezeu cu mila!
pentru textul : Scene (colaj) deȘtefan, eu sunt mai cesnic. Dar nu mă pot reține de a nu sublinia câteva strofe foarte reușite puse sub un titlu excelent: aliona repetă te rog dansul păpușii de aseară când orele erau niște nasturi și sărutările ah sărutările niște valuri de pluș care ne acopereau limbile și: cu ochii închiși nu poți să numeri cu ochii închiși poți mirosi a singurătate a ființă privită a depărtare de tavan și: hai aliona să trăim o viață pe mare și prin orizonturile consecutive să învățăm să alergăm pe alge iar sintagma: străbunii noștri înfipți în minereuri îmi place mult. atent, cordial, cu bucurie pentru ce am subliniat, paul
pentru textul : scara aceasta nu are trepte deVersiune noua... Cristi
pentru textul : Sonet 174 deSe pare că am ales bine lecturile din această dimineaţă. După textul Mihaelei, după ,,plimbarea" prin cimitir, iată un alt mod sugerat liric pentru a găsi liniştea interioară. Limbajul interior, lumea gândurilor, îngrijorările sunt serios afectate de ce e în afara noastră. Liniştirea depinde de noi, de acea coborâre.
Remarc câteva versuri:
,,un loc în care pot sta ore în șir
nemișcat
fără să aud marșul zimțat al zilei
unde niciun lucru și nicio idee
nu mai are avocați
nu mai are argumente
ci doar simpla paloare nudă
a adevărului"
Şi finalul mi-a plăcut fiindcă aduce ramura de măslin ca simbol al păcii interioare dar şi al aceleia cu ,,lumea":
,,iar cînd ultimele lupte
ultimele redute
vor fi fost demult părăsite
și învinse
să ies din nou ca o pasăre după potop
și să caut
în liniște
pămîntul"
Exact acesta este sentimentul după citirea poemului...însăşi poemul e o scară interioară.
pentru textul : o scară interioară de(Este un typo la ,,indifernt")
nicodem, we go a long way back, ca să mă exprim colocvial. nu m-am uitat, poate că în ultimul timp vei fi scriind și poezie. acum, că tu nu înțelegi un pronume substantivizat, ori o metonimie ca figură de stil, ori ce altceva nu intră între cunoștințele tale, nu e un fapt nou pentru mine. nonsens e această inițiativă a mea de a-ți răspunde, dar hei, de aceea există lestul temporal. desigur, vor fi existând la tine și alte neînțelesuri, prefer să las textul să vorbească.
nuța, ești pe cât de pragmatică pe atât de măgulitoare. mai hai.
pentru textul : într-o dimineață cu lună decorect se scrie hawaii. nice text. mai lipsesc din diacritice. ( lumina, uriasi, in, toata ). incepi cu litere mari la fiecare vers, sfarsesti cu litere mici... placute citiri pe pagina ta, anyway.
pentru textul : BIG EYES decare este
pentru textul : Scrisoare de toamnă demerci pentru atentionare si apreciere Andrei, desi poate e un text mai modest
pentru textul : cuvintele sînt dePagini