Marchizo, pai "cu poalele in sus" mie mi s-ar vedea si alea si automatele:-) Oricum, raspunsul tau este pe masura unui gest frumos pe care l-ai facut tu aici, lasand orice fel de gluma deoparte. Te salut cu o plecaciune literara. Andu
pentru mine, o poezie care se simte lucrata fara a cadea in artificialul pe care-l da lustruitul excesiv.
si ca tot vorbeam de "lustruit", as scoate acel "și" din "și strada cu stâlpii de lumină dezlânați", e un amanunt dar poate schimba un pic sensul si rupe ritmul care mi se pare altfel bine prins. foarte frumoasa, oana. genul de poezie care te face aproape curios sa cunosti un om, pentru a-i vedea un pic mecanismele interioare.
Anca, mie nu-mi pare deloc ciudat să reamintești cititorilor o carte veche, dar bună. Mai ales că e reeditată anul trecut. Besides, eu am văzut întâi filmul, la peste douăzeci de ani de la apariție și am citit cartea abia anul acesta. Așa că o recomand și eu cui n-a citit-o sau cui vrea s-o recitească.
...dacă aș explica de ce, chiar v-aș desconsidera dragi prieteni! Încântat precum de majoritatea textelor tale, observ cu plăcere disocierea feminină înspre Naum. Eu zic, text remarcabil, oareșicum citându-l pe Virgil. logica mea este : fără exordiu nu ar exista finalul! Ești veche în "branșă", deci nu ne mai lălăim cu felicitări, etc.:)!
titlul m-a dus cu gândul indirect la o povestire sf (traducere) "marți oamenii sunt sparți, miercuri oamenii sunt cercuri"...că tot vorbeai despre o navă și galaxii...dar aici în context galaxiile și un dumnezeu care dă cu șuturi în nave, sună strâmb. strofa a doua e plată, inutilă iar expresia "mă acoperă valuri de căldură" e banală. sfârșitul e o mică promisiune însă insuficientă.
Ei bine, au curs deja rauri de cerneala (inclusiv virtuala) peste acest "zen" dar ce am citit aici aduce acel strop de noutate pentru care, dupa cum spunea Hemingway, noi trebuie sa platim cel mai scump tribut, adica viata noastra. Mi se pare mie sau Doru a inceput deja decontarea? Pentru ca acest amalgam ascunde o comoara. Un zen care culmea, incita. Sigur, cum altfel daca e vorba de "amokuri"? Fain da capo al fine, Andu P.S. Poate mai putin acel "strugurii liliachii" care bate recordul de "i" pe suta de metri :-)
Silvia, ma aflu in perioada in care incerc sa descopar si alte parti ale poeziei din mine:). Intr-adevar, este mai halucinant, mai neobisnuit insa chiar deloc stiintific, cel putin eu n-am invatat asa la scoala. Un text stiintific nu aduce cu el dedesupturi, zic si io.
Daca am o marca deja, e de bine, de ce n-ar fi? Apoi incepe sa-mi placa modul asta de a scrie si probabil o sa ma tina pana inceteaza si rahatul care vine odata cu paparudele, inhibitiile si ocolisurile de prin alte parti ale lumii si nu numai.
No, eu atat zic, si unele ciuperci mai neobisnuite sunt halucinante, sper ca textul meu sa nu fi avut acelas efect asupra ta.
Un poem frumos, foarte bine ritmat (inclusiv ca succesiune a ideilor), într-un crescendo sugestiv, topit într-o generalizare conclusivă, retezată scurt, în final. Dar se mai poate tăia (până la os) chiar în acest text. De pildă: al doilea "uneori" din primul vers şi "al unei energii necunoscute" (care mi se pare cam abstract), din versul al optulea. În plus, mie simţul muzical îmi cere "s-o aştepţi", în ante-antepenultimul vers.
Însă şi aşa, textul mi se pare notabil.
din nou trebuie sa nu fiu de acord. In primul rind (desi nu este neaparat cea mai importanta justificare) este o practica neintilnita pe internet. Oriunde pe internet unde accepti sa beneficiezi de serviciile unui site, forum, comunitate, etc, accepti apriori modul in care aceasta functioneaza. Ea(comunitatea) iti poate eventual explica deciziile ei si/sau masura in care se straduieste sa fie consecventa unui anumit set de principii sau reguli pe care si-l auto-impune dar nu cred ca vei gasi undeva un site unde membrii inscrisi trebuie sa ... isi dea acordul pentru ca site-ul sa functioneze intr-un fel sau altul. Unii pot numi asa dictatura digitala dar reversul este anarhie digitala. In cazul discutat de tine reversul ar fi ca unii membri ar fi autori sau colaboratori in timp ce altii ar ramine (pentru ca asa vor ei din ratiuni personale, capricii, etc) novici. Rezultatul ar fi ca practic termenii acestia nu ar mai avea nici o bruma de sens, ar deveni irelevanti, nu ar mai avea nici un rost sa ii folosim. Un sistem de categorizare are sens atita timp cit este uniform si functioneaza constant in raport cu un sistem unic de referinta. Acest sistem de referinta nu poate fi in acelasi timp si Consiliul Hermeneia dar si orice alt individ. Daca cineva nu vrea sa fie colaborator sau autor pe Hermeneia nu inteleg de ce se inscrie pe Hermeneia. Scopul meu, personal, cu Hermeneia, a fost si este, sa ofer un spatiu gratuit, neinfestat de publicitate, cit mai corect si cit mai elitist si critic pentru oricine vrea sa creeze in limba română si sa devina tot mai bun la aceasta. De aceea l-am facut, de aceea il sustin atit ca munca si nu numai, si sint si ramin garantul lui. Cine urmareste altceva sau are alte scopuri sint convins ca sint mii de alte site-uri unde se poate desfasura. Nu oblig pe nimeni nici sa vina si nici sa stea. Ofer. Dar evident ofer in contextul unor conditii pe care le stipulez cit se poate de clar si de transparent de la bun inceput. Este ceva incorect in modul meu de a gindi sau actiona in aceasta privinta? P.S. in ce priveste „condițiile” despre care vorbeam mai sus, a se vedea ca tocmai le-am „relaxat” prin aparitia pozitiilor de NOU VENIT si COLABORATOR
o poezie ca un cântec. un cântec plin de regrete, duioşie, aduceri-aminte, toate fac ca versurile să respire. imagini frumoase, cu sevă poetică:
"e vară a fost ce iubire
amiezile cât de blând ne-nveleau
şi cum atârna asfinţitul în agrafele ploilor
ca o bretea lăsată
uşor
pe un braţ arămiu de femeie"
tristeţea uneori indicibilă a acestor versuri aduncă tristeţi uitate şi te face să reciteşti versuri care merită cu siguranţă 15 peniţe. deocamdată una.
un poem tonic, debordand de optimism. ma cam deruteaza putin finalul (nu stiu exact care-i rolul bbrichetei) dar ce importanta are, de vreme ce
"astăzi îmi zâmbesc
din oglinzi retrovizoare din vitrine de magazin din felinarele încinse
chipuri de femei frumoase"?
Profete, ne cerem scuze, dar in viziunea mea, ceea ce spusese Hanny fusese chiar un fel de comentariu. Ma explic, oferind totodata si chei de lectura: Scriu aici de trei Iacob: primul este personajul biblic, cel care dormind cu capul pe piatra viseaza scara si sapa celebra fantana (care exista si azi). Al doilea este Apostolul Iacob, cel care va fi primul martir crestin, murind taindu-i-se capul cu sabia. Fusese primul conducator al Bisericii crestine din Ierusalim. Al treilea este personajul principal din filmul "Scara lui Iacob" de Allan Parker (regizor si al celebrului "The Wall" - Pink Floyd). Acest personaj participase la razboiul din Vietnam, se intoarce acasa, i se intampla o serie intreaga de lucruri ciudate, merge la o gicitoare care ii citeste in palma ca linia vietii lui este deja intrerupta, adica el, de fapt, era mort la momentul acela. Credeam ca Hanny, in cunostinta de cauza, vorbeste chiar despre film si despre starea acestui personaj. E drept si ca nu mai era comentariu literar, ci era deja critica de film, ceea ce tot nu ar fi foarte rau, cred. Una peste alta, imi cer scuze inca o data, observatia Profetului este intru totul indreptatita. Vom tine seama de ea.
please do, Andule. Asa sint eu mai, probabil ceva mai ciudat. Cam totdeauna am cautat ceva ce pentru mine suna autentic. Am o indiferenta aproape perfecta fata de parerile celorlalti cind imi aleg eu lucrurile.
am inteles, am inteles, el este eminul tau.
am trecut cu vederea ironia din comentariul anterior. nu vreau sa ne indepartam de text. de aceea imi iarta exigentele, dar cand vad un text dedicat unui poet consacrat ma astept la performanta. aici, asteptam rima, macar, fiind vorba de un maestru al ei...
insa dupa cum spuneam, ma iarta, ar trebui sa fiu pretentios doar cu mine. cele bune, Ottilia.
Nu stiu cat este de potrivit, insa as vrea respectuos sa va atrag atentia nu doar asupra faptului ca Romania a pierdut calificarea in sferturile de finala de la euro pentruca "suntem un popor vegetal" (cine a zis asta, stie cineva?) ci si pentruca (din nou scris intr-un singur cuvant) noi nu credem cu adevarat in sansa noastra. Chiar nimeni nu se mai bate aici? Zac sabiile in tecile aferente? Andu.
nu tot ce incepe cu bine se termina cu bine. Primele 3 versuri sunt foarte frumoase: erau zile când întorceam oamenii pe stradă pentru că aveau pălărie, pentru că se îmbrăcau în alb spun totul despre sentimentul acela pe care il ai cand ti se pare ca recunosti pe acel cineva pe care l-ai pierdut, mai ca ai tendinta sa tragi trecatorii de maneca, scuzandu-te apoi ca ai confundat persoana... de la aceste trei versuri frumoase insa, poezie se pierde, ea devine o povestire banala, poate avea nota de trecere daca este scrisa ca proza, cu un limbaj pe masura
Raluca, îți mulțumesc pentru trecere. mă bucur că ți-a plăcut. interesant e că textul a pornit în capul meu de la versul acesta cu labradorul. deocamdată, am să las așa. la titlu, cred că ai dreptate, am să modific. mult spor.
O poezie de dincolo de perceptibil, de dincolo de cuvinte. Mi-a plăcut în mod deosebit: supusă înalț păsări din cenușă rog cerul să le nască un zbor într-o zi vor fi palmele din care ieri ai băut dragoste și lumină
incepind de la titlul care imi aminteste de vreun subpunct nou in regulament, si o eroare fatala de incadrare a textului in alta categorie decit info si pina la riscul de a ridica o ceata de dusmani pe hermeneia, afirmind ca e un text prost beton. 1. are are e o repetitie voita? pentru ca suna a bilbiit. 2. singele nu e deloc compatibil cu reclamele frivole. 3. e ca atunci cind este o exprimare fumata rau, si eu o utilizez, ,dar, na, nu ma gindeam ca si un autor ca tine care realmente se respecta. 4. focul e blînd? aripi de fier? ziarele - solutie temporara? fii serios. din ce secol vii? 5. este un text atit de slab/fragil, incit nici nu am chef sa mai caut argumente. sper sa nu intervina niciun moderator cu ideea ca ma fac de ris, sa mi inchida gura. sa stii, acelasi text, as putea sa l laud in critica astfel incit sa i pot da si steluta, dar am preferat sa ma exprim asa, fiindca nu imi place delocul. ecaterina
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Marchizo, pai "cu poalele in sus" mie mi s-ar vedea si alea si automatele:-) Oricum, raspunsul tau este pe masura unui gest frumos pe care l-ai facut tu aici, lasand orice fel de gluma deoparte. Te salut cu o plecaciune literara. Andu
pentru textul : Poemul pentru Chichere demerci, Cailean. cat despre "pasari si miere" e o chestiune de metafora...samd p.s. eu nu uit si nici nu trebuie sa ma stradui.
pentru textul : - decomentarii care m-au pus pe gânduri, dar le las să fermenteze. vă mulțumesc.
pentru textul : poem cu părinți dedaca mi-ai spune si ce este imbd.com, ar fi nemaipomenit.
pentru textul : ce poți să faci într-o primăvară perfectă depentru mine, o poezie care se simte lucrata fara a cadea in artificialul pe care-l da lustruitul excesiv.
pentru textul : Riddle me this, riddle me that desi ca tot vorbeam de "lustruit", as scoate acel "și" din "și strada cu stâlpii de lumină dezlânați", e un amanunt dar poate schimba un pic sensul si rupe ritmul care mi se pare altfel bine prins. foarte frumoasa, oana. genul de poezie care te face aproape curios sa cunosti un om, pentru a-i vedea un pic mecanismele interioare.
Anca, mie nu-mi pare deloc ciudat să reamintești cititorilor o carte veche, dar bună. Mai ales că e reeditată anul trecut. Besides, eu am văzut întâi filmul, la peste douăzeci de ani de la apariție și am citit cartea abia anul acesta. Așa că o recomand și eu cui n-a citit-o sau cui vrea s-o recitească.
pentru textul : Viseaza androizii oi electrice? de...dacă aș explica de ce, chiar v-aș desconsidera dragi prieteni! Încântat precum de majoritatea textelor tale, observ cu plăcere disocierea feminină înspre Naum. Eu zic, text remarcabil, oareșicum citându-l pe Virgil. logica mea este : fără exordiu nu ar exista finalul! Ești veche în "branșă", deci nu ne mai lălăim cu felicitări, etc.:)!
pentru textul : perdu detitlul m-a dus cu gândul indirect la o povestire sf (traducere) "marți oamenii sunt sparți, miercuri oamenii sunt cercuri"...că tot vorbeai despre o navă și galaxii...dar aici în context galaxiile și un dumnezeu care dă cu șuturi în nave, sună strâmb. strofa a doua e plată, inutilă iar expresia "mă acoperă valuri de căldură" e banală. sfârșitul e o mică promisiune însă insuficientă.
pentru textul : marți se iubește mai mult deMulțumesc de cuvinte. Văd că ieșirea la lumina tentează pe toată lumea. Apa fântânii, vrăbiile cuibului din mână ... câte rețete!
pentru textul : Singur deEi bine, au curs deja rauri de cerneala (inclusiv virtuala) peste acest "zen" dar ce am citit aici aduce acel strop de noutate pentru care, dupa cum spunea Hemingway, noi trebuie sa platim cel mai scump tribut, adica viata noastra. Mi se pare mie sau Doru a inceput deja decontarea? Pentru ca acest amalgam ascunde o comoara. Un zen care culmea, incita. Sigur, cum altfel daca e vorba de "amokuri"? Fain da capo al fine, Andu P.S. Poate mai putin acel "strugurii liliachii" care bate recordul de "i" pe suta de metri :-)
pentru textul : amokuri zen deSilvia, ma aflu in perioada in care incerc sa descopar si alte parti ale poeziei din mine:). Intr-adevar, este mai halucinant, mai neobisnuit insa chiar deloc stiintific, cel putin eu n-am invatat asa la scoala. Un text stiintific nu aduce cu el dedesupturi, zic si io.
pentru textul : pe autostrada h44 nu circulă logane deDaca am o marca deja, e de bine, de ce n-ar fi? Apoi incepe sa-mi placa modul asta de a scrie si probabil o sa ma tina pana inceteaza si rahatul care vine odata cu paparudele, inhibitiile si ocolisurile de prin alte parti ale lumii si nu numai.
No, eu atat zic, si unele ciuperci mai neobisnuite sunt halucinante, sper ca textul meu sa nu fi avut acelas efect asupra ta.
Un poem frumos, foarte bine ritmat (inclusiv ca succesiune a ideilor), într-un crescendo sugestiv, topit într-o generalizare conclusivă, retezată scurt, în final. Dar se mai poate tăia (până la os) chiar în acest text. De pildă: al doilea "uneori" din primul vers şi "al unei energii necunoscute" (care mi se pare cam abstract), din versul al optulea. În plus, mie simţul muzical îmi cere "s-o aştepţi", în ante-antepenultimul vers.
pentru textul : uneori deÎnsă şi aşa, textul mi se pare notabil.
Da, am citit. Multumesc! Am sa revin cu haiku bune erika
pentru textul : Apus dedin nou trebuie sa nu fiu de acord. In primul rind (desi nu este neaparat cea mai importanta justificare) este o practica neintilnita pe internet. Oriunde pe internet unde accepti sa beneficiezi de serviciile unui site, forum, comunitate, etc, accepti apriori modul in care aceasta functioneaza. Ea(comunitatea) iti poate eventual explica deciziile ei si/sau masura in care se straduieste sa fie consecventa unui anumit set de principii sau reguli pe care si-l auto-impune dar nu cred ca vei gasi undeva un site unde membrii inscrisi trebuie sa ... isi dea acordul pentru ca site-ul sa functioneze intr-un fel sau altul. Unii pot numi asa dictatura digitala dar reversul este anarhie digitala. In cazul discutat de tine reversul ar fi ca unii membri ar fi autori sau colaboratori in timp ce altii ar ramine (pentru ca asa vor ei din ratiuni personale, capricii, etc) novici. Rezultatul ar fi ca practic termenii acestia nu ar mai avea nici o bruma de sens, ar deveni irelevanti, nu ar mai avea nici un rost sa ii folosim. Un sistem de categorizare are sens atita timp cit este uniform si functioneaza constant in raport cu un sistem unic de referinta. Acest sistem de referinta nu poate fi in acelasi timp si Consiliul Hermeneia dar si orice alt individ. Daca cineva nu vrea sa fie colaborator sau autor pe Hermeneia nu inteleg de ce se inscrie pe Hermeneia. Scopul meu, personal, cu Hermeneia, a fost si este, sa ofer un spatiu gratuit, neinfestat de publicitate, cit mai corect si cit mai elitist si critic pentru oricine vrea sa creeze in limba română si sa devina tot mai bun la aceasta. De aceea l-am facut, de aceea il sustin atit ca munca si nu numai, si sint si ramin garantul lui. Cine urmareste altceva sau are alte scopuri sint convins ca sint mii de alte site-uri unde se poate desfasura. Nu oblig pe nimeni nici sa vina si nici sa stea. Ofer. Dar evident ofer in contextul unor conditii pe care le stipulez cit se poate de clar si de transparent de la bun inceput. Este ceva incorect in modul meu de a gindi sau actiona in aceasta privinta? P.S. in ce priveste „condițiile” despre care vorbeam mai sus, a se vedea ca tocmai le-am „relaxat” prin aparitia pozitiilor de NOU VENIT si COLABORATOR
pentru textul : hermeneia 2.0 deo poezie ca un cântec. un cântec plin de regrete, duioşie, aduceri-aminte, toate fac ca versurile să respire. imagini frumoase, cu sevă poetică:
"e vară a fost ce iubire
amiezile cât de blând ne-nveleau
şi cum atârna asfinţitul în agrafele ploilor
ca o bretea lăsată
uşor
pe un braţ arămiu de femeie"
tristeţea uneori indicibilă a acestor versuri aduncă tristeţi uitate şi te face să reciteşti versuri care merită cu siguranţă 15 peniţe. deocamdată una.
pentru textul : cinsprezece deun poem tonic, debordand de optimism. ma cam deruteaza putin finalul (nu stiu exact care-i rolul bbrichetei) dar ce importanta are, de vreme ce
"astăzi îmi zâmbesc
din oglinzi retrovizoare din vitrine de magazin din felinarele încinse
chipuri de femei frumoase"?
mie mi-a placut, Raul.
pentru textul : în dimineaţa asta cafeaua deProfete, ne cerem scuze, dar in viziunea mea, ceea ce spusese Hanny fusese chiar un fel de comentariu. Ma explic, oferind totodata si chei de lectura: Scriu aici de trei Iacob: primul este personajul biblic, cel care dormind cu capul pe piatra viseaza scara si sapa celebra fantana (care exista si azi). Al doilea este Apostolul Iacob, cel care va fi primul martir crestin, murind taindu-i-se capul cu sabia. Fusese primul conducator al Bisericii crestine din Ierusalim. Al treilea este personajul principal din filmul "Scara lui Iacob" de Allan Parker (regizor si al celebrului "The Wall" - Pink Floyd). Acest personaj participase la razboiul din Vietnam, se intoarce acasa, i se intampla o serie intreaga de lucruri ciudate, merge la o gicitoare care ii citeste in palma ca linia vietii lui este deja intrerupta, adica el, de fapt, era mort la momentul acela. Credeam ca Hanny, in cunostinta de cauza, vorbeste chiar despre film si despre starea acestui personaj. E drept si ca nu mai era comentariu literar, ci era deja critica de film, ceea ce tot nu ar fi foarte rau, cred. Una peste alta, imi cer scuze inca o data, observatia Profetului este intru totul indreptatita. Vom tine seama de ea.
pentru textul : Cei trei Iacob de..nu-mi mai ramine decit sa observ cu cita usurinta devii agent Smith aici, in Matrix-ul tau..Pity!
pentru textul : Steve deplease do, Andule. Asa sint eu mai, probabil ceva mai ciudat. Cam totdeauna am cautat ceva ce pentru mine suna autentic. Am o indiferenta aproape perfecta fata de parerile celorlalti cind imi aleg eu lucrurile.
pentru textul : inner smile deam inteles, am inteles, el este eminul tau.
pentru textul : emindoină deam trecut cu vederea ironia din comentariul anterior. nu vreau sa ne indepartam de text. de aceea imi iarta exigentele, dar cand vad un text dedicat unui poet consacrat ma astept la performanta. aici, asteptam rima, macar, fiind vorba de un maestru al ei...
insa dupa cum spuneam, ma iarta, ar trebui sa fiu pretentios doar cu mine. cele bune, Ottilia.
dar parca mergeau mai multe versuri si asteptam sa fii mai nietzschean in atitudine.
pentru textul : sodomizează-ți aproapele deSuperb! Cand si unde va fi lansarea?
pentru textul : volumul cenaclului Virtualia octombrie 2011 deNu stiu cat este de potrivit, insa as vrea respectuos sa va atrag atentia nu doar asupra faptului ca Romania a pierdut calificarea in sferturile de finala de la euro pentruca "suntem un popor vegetal" (cine a zis asta, stie cineva?) ci si pentruca (din nou scris intr-un singur cuvant) noi nu credem cu adevarat in sansa noastra. Chiar nimeni nu se mai bate aici? Zac sabiile in tecile aferente? Andu.
pentru textul : some rule rules some rules devezi că mai citesc şi românii pe saitul ista, nu numai huţulii. Aşa că cere autonomie pentru românii din Ucraina :)
pentru textul : pentru că uiţi ce ai mâncat aseară denu tot ce incepe cu bine se termina cu bine. Primele 3 versuri sunt foarte frumoase: erau zile când întorceam oamenii pe stradă pentru că aveau pălărie, pentru că se îmbrăcau în alb spun totul despre sentimentul acela pe care il ai cand ti se pare ca recunosti pe acel cineva pe care l-ai pierdut, mai ca ai tendinta sa tragi trecatorii de maneca, scuzandu-te apoi ca ai confundat persoana... de la aceste trei versuri frumoase insa, poezie se pierde, ea devine o povestire banala, poate avea nota de trecere daca este scrisa ca proza, cu un limbaj pe masura
pentru textul : Poemul pentru Chichere deRaluca, îți mulțumesc pentru trecere. mă bucur că ți-a plăcut. interesant e că textul a pornit în capul meu de la versul acesta cu labradorul. deocamdată, am să las așa. la titlu, cred că ai dreptate, am să modific. mult spor.
pentru textul : sing me a hungarian song deO poezie de dincolo de perceptibil, de dincolo de cuvinte. Mi-a plăcut în mod deosebit: supusă înalț păsări din cenușă rog cerul să le nască un zbor într-o zi vor fi palmele din care ieri ai băut dragoste și lumină
pentru textul : edict scris în vertical deUnele puncte trebuie înlocuite cu virgule.
pentru textul : Antipoem deLa câteva imagini am un sentiment de deja vu. Nu știu de ce :)
Poate, e o părere, mă mai gândesc şi mai schimb.
oricum mulţumesc!
pentru textul : Caii nopţii deincepind de la titlul care imi aminteste de vreun subpunct nou in regulament, si o eroare fatala de incadrare a textului in alta categorie decit info si pina la riscul de a ridica o ceata de dusmani pe hermeneia, afirmind ca e un text prost beton. 1. are are e o repetitie voita? pentru ca suna a bilbiit. 2. singele nu e deloc compatibil cu reclamele frivole. 3. e ca atunci cind este o exprimare fumata rau, si eu o utilizez, ,dar, na, nu ma gindeam ca si un autor ca tine care realmente se respecta. 4. focul e blînd? aripi de fier? ziarele - solutie temporara? fii serios. din ce secol vii? 5. este un text atit de slab/fragil, incit nici nu am chef sa mai caut argumente. sper sa nu intervina niciun moderator cu ideea ca ma fac de ris, sa mi inchida gura. sa stii, acelasi text, as putea sa l laud in critica astfel incit sa i pot da si steluta, dar am preferat sa ma exprim asa, fiindca nu imi place delocul. ecaterina
pentru textul : o soluție temporară dePagini