Iata frate ti-am citit versurile, cum si tu ai facut. Continua sa scrii asa. Esti un om nou, adu-I Domnului o cantare noua. Iti sunt aproape. Nu te lasa prada izbelistii caci ma voi indeparta. Excelent poem. Fii tu in continuare. Sunt aproape, te vad, te citesc, Dancus
oana, nu vreau să-mi dai dreptate. eu ți-am spus doar ceea ce am simțit la lectură în legătură cu acele expresii, care mi-au sunat cumva altfel față cu restul. Nu dau verdicte, ca și unii, care se consideră experți în literatură, (și poate chiar sînt)
a fost doar o opinie. Privitor la întrebarea ta(retorică sau nu) cât de inspirată a fost lovitura - cred că va trebui să-l întrebi pe „șoferul” căruia i-ai dedicat textul. Fiindcă, reieșind din comentariul tău și finalul textului, pare a fi o chestie foarte personală. Oricum, în linii generale, textul mi-a plăcut, altfel n-aș fi lăsat un comentariu în subsolul lui.
Sensibil și profund acest joc alcătuit din lumini și umbre, această trecere - prezență și absență, rece și cald. Deosebit timbrul elegiac, imagistic umbra încastrată în lumina retinei, linia convențională dintre imaginar și real, fereastra dintre ființă și neființă. Îmi amintește puțin de versurile: "te rog pe tine umbră, să redevii ființă". Firește, aici sînt alte conotații. Un poem de reținut.
dincolo de comicul situatiei, cum se spune in limbaj scolaresc, si de manipularea placuta a dialogului, am sesizat, pornind de la titlu, punerea unei probleme ...serioase: a lua pe cel mai bun prieten in gazda/a-l lasa pe celalalt sa locuiasca in acel "acasa" al tau, in inima ta, presupune surprize. intreb daca prietenia nu e si un mod de a pastra distanta. sau (si) o familiaritate cu asemanatorul tau despre care Platon spunea ca, pana la urma, nici el nu prea stie...
Bună parodia! Cred că ai putea să renunţi la "fără pantofi". Mi-a amintit de ceva acest text, de aceea am să caut acea parodie, semnată tot de tine, şi am să las un semn acolo.
„Mă bucur că a re-apărut Bobadil. Îi simţeam lipsa…[ Pe bune]”.
Ca pensionar cu acte în regulă mă preumblam, mai zilele trecute, pe „aleea şahiştilor din Cişmigiu pe care nu am uitat s-o frecventez din când în când”. Şi acolo peste ce dau? Păi peste una dintre disputele, relativ frecvente, dintre Magistrul Sixtus şi maistoraşul Bobadil. La care se strânseseră câţiva, nu prea mulţi, căscând de plictiseală. Recunosc că din punctul meu de vedere, nu ştiu de ce, astfel de dispute mă interesau în cel mai mare grad. Păcat că am pierdut începutul şi am intrat doar pe faza în care maistoraşul venise spăşit să dea nu ştiu ce examen scris cu Magistrul, văicărindu-se cum că ar fi imperios necesar să se amâne examenul pentru că, aşa şi pe dincolo, cu o seară înainte fusese prin tot soiul de terase, baruri, cazinouri şi altele asemenea şi, în principal – asta conta îndeosebi – nimerise în final la un salon de masaj erotic unde ajunsese să constate că „Eseul este prima mea iubire dar, ce să-i faci, acum, la bătrânețe, m-am îndrăgostit de o bacantă”. În concluzie, cerea amânarea pe motiv că oboseala (psihică, dar mai ales fizică) îl excedase atât de profund încât nu mai putea face faţă examenului scris (dacă ar fi fost doar oral, mai treacă-meargă). La care, nesimţitul ăla de Sixtus i-a replicat sec: Ştii ce, Bobadilică, eu de examenul scris nu te scutesc. Aşa că nu-ţi mai rămâne nimic altceva de făcut decât să încerci cu mâna ailaltă. Bineînţeles că a urmat, cu gingăşie. un şir de invective dintr-o parte în alta. Care, după ce s-a sfârşit, preopinenţii (cum se întâmplă întotdeauna cu cei doi) s-au împăcat şi au plecat, braţ la braţ, voios („Noi cu muşchii de oţel/ vom culege muşeţel”) unde în alt loc decât pe Hermeneia ca s-o ia de la început cu cearta. Pe Hermeneia pe unde şi eu, din când în când, zapez pe calculator pentru a-mi lua „metrul cub de cultură” cum se zice. Mai ales când încearcă nevastă-mea să mă prindă că vizionez filme pentru adulţi (frecventate mai mult de copii; adolescenţii n-au nevoie) şi nu reuşeşte neam!
Problema e alta… Că ăia de pe H., mai devreme sau mai târziu, o să se cam sature de amândoi şi o să-i trimită la programul ăla de-i zice Rabla. Şi atunci cum o să mai scap de nevastă-mea (că ăsta era singurul divertisment care mă interesa de pe acolo)?
atentie la modul cum introduceti textul in cîmpul corpul textului. Faptul că lăsați un rînd gol la început este greșit și păgubos. Deoarece site-ul interpretează de așa natură textul dvs. încît „teaser-ul” apare gol. „Teaser-ul” poate apare în diferite „view-uri” pe site și este atît inestetic dar și dezavantajos pentru textul dvs. Vă recomand să nu mai lăsați un rînd gol la începutul textelor și eventual să corectați textul acesta.
Ionuț, e adevărat ce spui(nu te băga în treuca porcilor că te mănâncă...), dar nu m-am putut abține... Pe lângă asta, nu cred că ar trebui să mă simt mânjit doar pt. că am luat o atitudine...
Dorine, Tu care crae intr-adevar scrii poezie sa zici ca iti plac incercarile mele? Si este, daca nu ma-nsel, a doua sau a treia oara. Lucru asta incepe sa ma-ngrijoreze serios. Ca atunci cand ma apucasem de slabit. Si slabeam, slabeam, slabeam....dar ingrijorator era ca nu se vedea deloc.
e simplu. Vlad ăsta e născut pe cîmpul de lucernă și nu pe google. acum ce să-ți fac eu te-am pus să dai mîna cu PageRank-ul și să începi mișcarea asta browseriană ca să nu mai ai somn? grea povară identitatea asta! chiar vorbeam cu Sergey Brin-nu știu ce să mă mai fac zice, Caragea vrea tot domeniul de scalabilitate.
Bianca, ai sesizat bine. Forma într-adevăr poate și trebuie să mai fie lucrată. Am fost conștientă de neajunsurile ei, asumându-mi oarecum un experiment. Se pare că nu a prea reușit, o să țin cont de părerea ta. Despre așa-zisa introducere însă nu asta a fost intenția. O consider mai degrabă o nevoie, un preambul lăuntric. Toate pornesc cu și de la maxima depărtare, așa că poezia începe și ea de ,, acolo unde lucrurile se prefac în nori”. Mulțumesc pentru părerea pertinentă, mă gândesc să scap și de explicitarea finală. Păcătuiesc deseori prin explicit și nu pentru că aș subestima cititorul. Și eu pricepusem că nu la ton te refereai, Bianca :).
Virgine, nu stiu unde ai gasit tu ca mojiciile se "profereaza", asta e un cuvant care apartine limbii romane din diaspora? Altfel nu am fost atins la niciun nivel pe cuvant de onoare.
Virgile, ai dreptate, dar nu intentionez sa ma plasez la acea limita... bine ca nu trec dincolo de ea. Multumesc pentru atentionare, Bobadil. P.S. Textul nu ti-a placut sa inteleg... ce sa fac? Ma chinui de vreo luna sa scriu a doua "querida" si nu reusesc :-)
mi-am aruncat ochii din nou peste text şi am revizuit. mulţumesc (şi scuze). La rima interioară nu voi schimba, nici la divina comedie, deoarece textul e construit ca un acrostih (numele meu pe verticală), şi ar necesita schimbări mai profunde.
for the love of Christ, fă ceva la final ca să mă pot bucura și eu de acest poem de duminică
pentru că eu una la un poem care se sfârșește cu o întrebare ca aceasta 'de ce taci' îmi vine să răspund 'd-aia pentru că mă enervezi'!!
eh.. dacă ar fi 'de ce taci când fermecată inima-mi spre tine-ntorn mai suna-vei dulce corn pentru mine vreodată' ar fi altă chestiune...
(scuze pentru eventualele inexactități citatul e din memorie)
plus un pic de copyright aici la john lee hooker, right?
P.S. Asta ca să zici că nu m-am prins că de fapt tu îl întrebai pe dumnezeu cu literă mică, mai lame nici că se poate, de aceea nu am acceptat varianta
Domnilor...pe cuvant, va invidiez! cat timp liber au unii!... ce-ar fi sa ne intoarcem pe la turmele noastre? ca ne ingheata oile sub ninsoare si ne fug cainii care incotro. hmm...pe unde s-o fi pierdut smerenia crestia? ori intelesul cuvantului?
Sapphire, aș dori să știu dacă s- a întâmplat vreodată ca vreun comentariu al meu să nu se încadreze în prevederile regulamentului și dacă s- a întâmplat aș dori să știu și cum am încălcat aceste prevederi ca să mă pot corecta măcar pe viitor. Consider că mi- am exprimat deja o părere despre acet text, am spus că mie personal îmi place, nu cred că e nevoie să intervin cu altceva, din punctul meu de vedere. În niciun caz nu voi fi eu cea care va scoate în evidență aspecte negative, la nimeni, nu pentru că nu le văd, dar pentru că este alegerea mea să nu o fac și nu cred că greșesc cu ceva. Mulțumesc pentru intervenție, dar cu tristețe trebuie să spun că tot din punctul meu de vedere, mie nu mi se pare corect ceea ce se întâmplă uneori aici, cred că părerile ar trebui totuși altfel spuse, pe un alt ton, sunt doar ale noastre și sunt subiective, ceilalți pot să se regăsească sau nu în ele. Și nu știu de trebuie să ne legăm de studiile celorlalți, dacă tot spuneai de regulament. Chiar aș dori să știu dacă există vreo prevedere care spune acolo că putem să facem referiri la biografia celorlalți, să îi jignim dacă se poate, dacă îndoielile nu își au locul și urările creștinești deranjează. Îmi vine să tac definitiv, așa cum au făcut- o și alții.
prin "incomod" inteleg eu ca e destul de frudian (la cita psihanaliza ma pricep eu) si te aseaza in fotoliul cititorului ca dupa aceea sa simti poate prea mult (prin puterea sugestiei cred eu) ca nu mai esti doar cititor...
Îți dau intru totul dreptate, Andu. E important, desigur, cum sunt receptate textele noastre și de aceea scriem aici. Și, Dorine, să faci bine să nu taci, și să lași gura să-ți agrăiască. Dinozaurii au dispărut demult, așa că urechiușele tale vor scăpa nevătămate.
mi-a plăcut poemul acesta, în special pentru nuanțele sale aforistice. și prin înșiruirea sa de poveste, de „pildă”. m-am gândit, pentru o clipă, la (să nu râzi!) Anton Pann.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Iata frate ti-am citit versurile, cum si tu ai facut. Continua sa scrii asa. Esti un om nou, adu-I Domnului o cantare noua. Iti sunt aproape. Nu te lasa prada izbelistii caci ma voi indeparta. Excelent poem. Fii tu in continuare. Sunt aproape, te vad, te citesc, Dancus
pentru textul : Fără nici un motiv deoana, nu vreau să-mi dai dreptate. eu ți-am spus doar ceea ce am simțit la lectură în legătură cu acele expresii, care mi-au sunat cumva altfel față cu restul. Nu dau verdicte, ca și unii, care se consideră experți în literatură, (și poate chiar sînt)
a fost doar o opinie. Privitor la întrebarea ta(retorică sau nu) cât de inspirată a fost lovitura - cred că va trebui să-l întrebi pe „șoferul” căruia i-ai dedicat textul. Fiindcă, reieșind din comentariul tău și finalul textului, pare a fi o chestie foarte personală. Oricum, în linii generale, textul mi-a plăcut, altfel n-aș fi lăsat un comentariu în subsolul lui.
Seară bună,
pentru textul : În amonte deEugen.
colegilor pt trecere si apreciere, ma bucur ca ati rezonat cu acest haiku.
la multi ani va doresc si toate cele bune
pentru textul : Haiku deimagine. pe mine una m-a impresionat.
pentru textul : Haiku deSensibil și profund acest joc alcătuit din lumini și umbre, această trecere - prezență și absență, rece și cald. Deosebit timbrul elegiac, imagistic umbra încastrată în lumina retinei, linia convențională dintre imaginar și real, fereastra dintre ființă și neființă. Îmi amintește puțin de versurile: "te rog pe tine umbră, să redevii ființă". Firește, aici sînt alte conotații. Un poem de reținut.
pentru textul : Umbra dedincolo de comicul situatiei, cum se spune in limbaj scolaresc, si de manipularea placuta a dialogului, am sesizat, pornind de la titlu, punerea unei probleme ...serioase: a lua pe cel mai bun prieten in gazda/a-l lasa pe celalalt sa locuiasca in acel "acasa" al tau, in inima ta, presupune surprize. intreb daca prietenia nu e si un mod de a pastra distanta. sau (si) o familiaritate cu asemanatorul tau despre care Platon spunea ca, pana la urma, nici el nu prea stie...
pentru textul : Să-l iau pe cel mai bun prieten al meu in gazdă? devă mulţumesc pentru comentarii/obs.
pentru textul : femeie aşteptînd primăvara deBună parodia! Cred că ai putea să renunţi la "fără pantofi". Mi-a amintit de ceva acest text, de aceea am să caut acea parodie, semnată tot de tine, şi am să las un semn acolo.
pentru textul : fiecare cu treaba lui de„Mă bucur că a re-apărut Bobadil. Îi simţeam lipsa…[ Pe bune]”.
Ca pensionar cu acte în regulă mă preumblam, mai zilele trecute, pe „aleea şahiştilor din Cişmigiu pe care nu am uitat s-o frecventez din când în când”. Şi acolo peste ce dau? Păi peste una dintre disputele, relativ frecvente, dintre Magistrul Sixtus şi maistoraşul Bobadil. La care se strânseseră câţiva, nu prea mulţi, căscând de plictiseală. Recunosc că din punctul meu de vedere, nu ştiu de ce, astfel de dispute mă interesau în cel mai mare grad. Păcat că am pierdut începutul şi am intrat doar pe faza în care maistoraşul venise spăşit să dea nu ştiu ce examen scris cu Magistrul, văicărindu-se cum că ar fi imperios necesar să se amâne examenul pentru că, aşa şi pe dincolo, cu o seară înainte fusese prin tot soiul de terase, baruri, cazinouri şi altele asemenea şi, în principal – asta conta îndeosebi – nimerise în final la un salon de masaj erotic unde ajunsese să constate că „Eseul este prima mea iubire dar, ce să-i faci, acum, la bătrânețe, m-am îndrăgostit de o bacantă”. În concluzie, cerea amânarea pe motiv că oboseala (psihică, dar mai ales fizică) îl excedase atât de profund încât nu mai putea face faţă examenului scris (dacă ar fi fost doar oral, mai treacă-meargă). La care, nesimţitul ăla de Sixtus i-a replicat sec: Ştii ce, Bobadilică, eu de examenul scris nu te scutesc. Aşa că nu-ţi mai rămâne nimic altceva de făcut decât să încerci cu mâna ailaltă. Bineînţeles că a urmat, cu gingăşie. un şir de invective dintr-o parte în alta. Care, după ce s-a sfârşit, preopinenţii (cum se întâmplă întotdeauna cu cei doi) s-au împăcat şi au plecat, braţ la braţ, voios („Noi cu muşchii de oţel/ vom culege muşeţel”) unde în alt loc decât pe Hermeneia ca s-o ia de la început cu cearta. Pe Hermeneia pe unde şi eu, din când în când, zapez pe calculator pentru a-mi lua „metrul cub de cultură” cum se zice. Mai ales când încearcă nevastă-mea să mă prindă că vizionez filme pentru adulţi (frecventate mai mult de copii; adolescenţii n-au nevoie) şi nu reuşeşte neam!
Problema e alta… Că ăia de pe H., mai devreme sau mai târziu, o să se cam sature de amândoi şi o să-i trimită la programul ăla de-i zice Rabla. Şi atunci cum o să mai scap de nevastă-mea (că ăsta era singurul divertisment care mă interesa de pe acolo)?
pentru textul : (1.1) Este poeticul o cale de cunoaştere şi acţiune? Azi Heidegger (1): Poeticul locuieşte Omul deatentie la modul cum introduceti textul in cîmpul corpul textului. Faptul că lăsați un rînd gol la început este greșit și păgubos. Deoarece site-ul interpretează de așa natură textul dvs. încît „teaser-ul” apare gol. „Teaser-ul” poate apare în diferite „view-uri” pe site și este atît inestetic dar și dezavantajos pentru textul dvs. Vă recomand să nu mai lăsați un rînd gol la începutul textelor și eventual să corectați textul acesta.
pentru textul : Despre trădare deM-ai făcut să zâmbesc... fain text! Curat noroc ăsta...
pentru textul : Norocosul desalutul prietenos şi sfaturile constructive,pe care le-am şi urmat.
pentru textul : aritmie deIonuț, e adevărat ce spui(nu te băga în treuca porcilor că te mănâncă...), dar nu m-am putut abține... Pe lângă asta, nu cred că ar trebui să mă simt mânjit doar pt. că am luat o atitudine...
pentru textul : Unui mare poetastru deeu propun sa nu fim mai catolici decat Papa...:) cel putin, am putea incerca, nu?
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deSă nu uit Andu.NU pot să-ți dau comision decît zece la sută.Alți poeți spun că și așa îți dau prea mult...
pentru textul : arabescurile dorului deNicholas, corectează textul (punctuație, diacritice, exprimarea agramată, „te-aștept mai o lună”).
pentru textul : joacă de rime dePentru cei aerieni :), mai e timp pana duminica, oricum nu ma duc cu volumul la tipar pana luni. Va astept!
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă deDorine, Tu care crae intr-adevar scrii poezie sa zici ca iti plac incercarile mele? Si este, daca nu ma-nsel, a doua sau a treia oara. Lucru asta incepe sa ma-ngrijoreze serios. Ca atunci cand ma apucasem de slabit. Si slabeam, slabeam, slabeam....dar ingrijorator era ca nu se vedea deloc.
pentru textul : Lunatice dee simplu. Vlad ăsta e născut pe cîmpul de lucernă și nu pe google. acum ce să-ți fac eu te-am pus să dai mîna cu PageRank-ul și să începi mișcarea asta browseriană ca să nu mai ai somn? grea povară identitatea asta! chiar vorbeam cu Sergey Brin-nu știu ce să mă mai fac zice, Caragea vrea tot domeniul de scalabilitate.
pentru textul : iertarea după Simion deBianca, ai sesizat bine. Forma într-adevăr poate și trebuie să mai fie lucrată. Am fost conștientă de neajunsurile ei, asumându-mi oarecum un experiment. Se pare că nu a prea reușit, o să țin cont de părerea ta. Despre așa-zisa introducere însă nu asta a fost intenția. O consider mai degrabă o nevoie, un preambul lăuntric. Toate pornesc cu și de la maxima depărtare, așa că poezia începe și ea de ,, acolo unde lucrurile se prefac în nori”. Mulțumesc pentru părerea pertinentă, mă gândesc să scap și de explicitarea finală. Păcătuiesc deseori prin explicit și nu pentru că aș subestima cititorul. Și eu pricepusem că nu la ton te refereai, Bianca :).
pentru textul : Alétheia deVirgine, nu stiu unde ai gasit tu ca mojiciile se "profereaza", asta e un cuvant care apartine limbii romane din diaspora? Altfel nu am fost atins la niciun nivel pe cuvant de onoare.
pentru textul : Cine scrie prost, scrie prost deVirgile, ai dreptate, dar nu intentionez sa ma plasez la acea limita... bine ca nu trec dincolo de ea. Multumesc pentru atentionare, Bobadil. P.S. Textul nu ti-a placut sa inteleg... ce sa fac? Ma chinui de vreo luna sa scriu a doua "querida" si nu reusesc :-)
pentru textul : îl iubesc pe grigore demi-am aruncat ochii din nou peste text şi am revizuit. mulţumesc (şi scuze). La rima interioară nu voi schimba, nici la divina comedie, deoarece textul e construit ca un acrostih (numele meu pe verticală), şi ar necesita schimbări mai profunde.
pentru textul : Portret rămas acasă defor the love of Christ, fă ceva la final ca să mă pot bucura și eu de acest poem de duminică
pentru textul : o bere un scaun o savarină depentru că eu una la un poem care se sfârșește cu o întrebare ca aceasta 'de ce taci' îmi vine să răspund 'd-aia pentru că mă enervezi'!!
eh.. dacă ar fi 'de ce taci când fermecată inima-mi spre tine-ntorn mai suna-vei dulce corn pentru mine vreodată' ar fi altă chestiune...
(scuze pentru eventualele inexactități citatul e din memorie)
plus un pic de copyright aici la john lee hooker, right?
P.S. Asta ca să zici că nu m-am prins că de fapt tu îl întrebai pe dumnezeu cu literă mică, mai lame nici că se poate, de aceea nu am acceptat varianta
Cred că o grafie mai specială ar diferenția clar subtitlul de corpul propriuzis al textului. Uneori se face confuzie.
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deDomnilor...pe cuvant, va invidiez! cat timp liber au unii!... ce-ar fi sa ne intoarcem pe la turmele noastre? ca ne ingheata oile sub ninsoare si ne fug cainii care incotro. hmm...pe unde s-o fi pierdut smerenia crestia? ori intelesul cuvantului?
pentru textul : ce frumusețe rară deSapphire, aș dori să știu dacă s- a întâmplat vreodată ca vreun comentariu al meu să nu se încadreze în prevederile regulamentului și dacă s- a întâmplat aș dori să știu și cum am încălcat aceste prevederi ca să mă pot corecta măcar pe viitor. Consider că mi- am exprimat deja o părere despre acet text, am spus că mie personal îmi place, nu cred că e nevoie să intervin cu altceva, din punctul meu de vedere. În niciun caz nu voi fi eu cea care va scoate în evidență aspecte negative, la nimeni, nu pentru că nu le văd, dar pentru că este alegerea mea să nu o fac și nu cred că greșesc cu ceva. Mulțumesc pentru intervenție, dar cu tristețe trebuie să spun că tot din punctul meu de vedere, mie nu mi se pare corect ceea ce se întâmplă uneori aici, cred că părerile ar trebui totuși altfel spuse, pe un alt ton, sunt doar ale noastre și sunt subiective, ceilalți pot să se regăsească sau nu în ele. Și nu știu de trebuie să ne legăm de studiile celorlalți, dacă tot spuneai de regulament. Chiar aș dori să știu dacă există vreo prevedere care spune acolo că putem să facem referiri la biografia celorlalți, să îi jignim dacă se poate, dacă îndoielile nu își au locul și urările creștinești deranjează. Îmi vine să tac definitiv, așa cum au făcut- o și alții.
pentru textul : Gând de vecernie deprin "incomod" inteleg eu ca e destul de frudian (la cita psihanaliza ma pricep eu) si te aseaza in fotoliul cititorului ca dupa aceea sa simti poate prea mult (prin puterea sugestiei cred eu) ca nu mai esti doar cititor...
pentru textul : Tunel de liniște deÎți dau intru totul dreptate, Andu. E important, desigur, cum sunt receptate textele noastre și de aceea scriem aici. Și, Dorine, să faci bine să nu taci, și să lași gura să-ți agrăiască. Dinozaurii au dispărut demult, așa că urechiușele tale vor scăpa nevătămate.
pentru textul : Furt calificat demi-a plăcut poemul acesta, în special pentru nuanțele sale aforistice. și prin înșiruirea sa de poveste, de „pildă”. m-am gândit, pentru o clipă, la (să nu râzi!) Anton Pann.
pentru textul : Perpetuum robia dePagini