1) LUNÁȚIE s.f. Interval de timp (circa 29 de zile) scurs între două faze identice ale Lunii; lună siderală. 2) fiecare cu septicemia lui. 3) metafora "genunchii fluturilor" a mai folosita de mine citeodata.
ma bucur ca v-a placut acest scenariu imaginar.in capul meu este si o mica persoana care atunci cand scrie, cam refuza sa fie totally mature si îi plac povestile.de aici si textele de genul acesta :) multumesc frumos.
Ioana, eu te rog pe tine sa fii rationala si sa intelegi ca pe Hermeneia nu prea merge nimic cu adresarea de ultimatumuri sau amenintari. Totodata nu am inteles pentru ce ar trebui sa iti ceara Bianca scuze. Poate ma lamuresti, dar fara datul pe dupa sura ci clar si la obiect.
Cu linkul, dar unde-i linkul? Glumesc. :) Concluzii: 1. esti pohet pe net, iti faci cont pe toate site-urile. 2. esti pohet pe net si scrii un text, il postezi pe toate site-urile, in aceeasi zi. Altfel, ete ce patesti :)).
Mulțumesc, Thais, tu cred că știi: sunt acei oameni - rari - care atungi când îți ating cuvintele te fac să simți reverberații din acest okeanos în care ne suntem, fideli nouă, fideli unui crez, încercând să alegem urmele celor de dinaintea noastră. Meduzele sunt doar un fel de a fi fire. Bun regăsit.
tanarul din Ierihon reinvie in aceste versuri. motivul biblic se vadeste purtat in inspiratele versuri "odată am tras și clopotul la biserică/la noi era ca un fel de batistă cu care îți luai la revedere de la morți".
La un asemenea text comurile se cer a fi facute pe un ton de confesiune, de catedrala. O scriere atragatoare, imagini veridice ale lumii de odinioara transpusa cu meritorii mijloace artistice. Imi place tot poemul, insa ma opresc asupra finalului. Il vad ca pe un inceput la un alt inceput. Drumul spre Okinawa este un drum al fagaduintei sau de ce nu, un drum al implinirii- o iarna urmata de primavara in care vor scanteia ciresii. Precis sunt cu floare roz intens!
O revolta bine temperata si fain scrisa. Parca mai mult ca altadata il vad pe George maestru de ceremonii triste, dar asta e viata... chiar el spune in incheiere "fii fericit poti turba fara probleme de bucurie" Ultima strofa mi se pare o reusita la toate capitolele. In poem as renunta la "nudul gol" inlocuindu-l cu mai neaosul (si nu cred ca incalcatorul de Regulament) "curul gol". Cu drag, Andu
Paul, sub crucea lui Hristos strămoșii noștri jucau barbut. Nici mai mult nici mai puțin decît barbut. Și tu te miri că sub un psalm românii fac chestia asta după 2000 mii de ani?! Le este, ne este, în sînge. Evident asta nu înseamnă să devii cinic dar nici surprins. De fapt, cu cît e noroiul mai negru cu atît este crinul mai alb. Asigură-te numai că este crin.
ne închipuim lumea în raport cu limitele propriei noastre condiții umane, și atunci, formele pe care le apreciem sunt în raport cu ale noastre, piatra e rotundă sau angulară, gândurile ei se desfășoară lent, senzațiile ei s-ar putea să fie rarefiate, contrar ephemeridei ce simte concentrat, trăind numai o zi.. cuvântul, cuvântul însă este insul uman implantat în tot ce există. e liniștea dintre înlăuntrul nostru si glas..vorbele din fântâni sunt șoaptele cu care ni se adresează "îngerul"..:) Linea
si imi amintesc cu drag ce batalie se dadea pentru cele doua volume Virtualia de la biblioteca clasei, care sa o ia mai intai...Iar lunea, cand avea de citit fiecare un fragment mai drag, ma fericea sa aud: Andrei Velea, Paul Blaj, Virgil Titarenco, Alina Manole, Cristina Stefan, Mihaela Aionesei, aproape toti poetii, pe rand. Si argumentau atat de frumos alegerea facuta. Am incercat sa revolutionez didactica orelor de lectura si de creatie imaginativa. Se pare ca da roade. Voi incerca sa elaborez un studiu de specialitate in acest sens.
Multumirile mele sunt ca un evantai catre atatia dintre voi!
Inca un mic amanunt ,,delicios". La al patrulea poem, Iulian a stablit titlul propriului volum ,,Anotimpuri cu cratima" :) Voi merge pana in panzele albe sa il sustin!
numai cuvântul "igrasie" mă deranjează (e uzitat la greu). îmi place însă mult senzația pe care o transmite atingerea sufletului ca pe o "hartă în relief". frumos!
Ani, sufletul feminin esențializează intuitiv; el nu are nevoie de argumente docte sau demonstrații; răspunde la cuvânt prin vibrație; și asta muzică se cheamă și rezonanță și empatie, dar, mai presus de toate, sensibilitate. Mulțumesc, Vasile Munteanu (reține, te rog, Vasile, iară nu "Domnul" Vasile; ai curajul numirii :) )
Cinstit mie mi se pare un text reusit, ocolind cu dibacie metaforele alambicate de care eu cel putin m-am saturat. Virgil brodeaza aici o atmosfera moderna peste un tablou de degas. "se cunoaste după cum bărbatii simt nevoia să vorbească ceva mai mult ca de obicei în sălile de asteptare si în cafenele" Fraza centrala muta punctul de asmablare al lecturii fara sa streseze cititorul in zona ludicului. "camuflandu-si melancolia ca pe o slabiciune imuna la cinism" O sintagma care reuseste, intr-adevar, cel putin pe mine, sa ma puna frumos pe ganduri si care se continua in aceeasi atmosfera ludica dar moderat-filozofica pana in finalului poemului. Cu ultimul vers am eu o rafuiala, pentru ca e prea o prelungire fiereasca a celui dinainte. As sugera poate ceva de genul "scursa printre degete pana la plecare" Oricum, remarc si imi place acest gen de scriere, imi induce un sentiment de bine al analizei sentimentului. Andu P.S. Comentariul tau Emile mi se pare aiurea, daca vrei sa comentezi poate ar trebui sa devii comentator si nu poet sau prozator, renuntand la abordarea holistica in favoarea uneia mai atente la detalii. Altfel cel putin mie imi pari ca un rasfatat care zice si el ceva ca sa nu taca stiind ca e rasfatat. Esti un rasfatat Emile? Andu
Văd aici o tendință de a eului liric de a repugna o față a existenței, trecutul "într-o verandă a lumii, ea lasă la înmuiat petele de sânge ale unor răni vechi", de care se detașează, văzând lucrurile" din afară", prin folosirea pronumelui la persoana a treia. Viitorul se conturează prin "barba albastră ce o urmează", " o nouă cosette" care "pune comprese de poezie pe linoleumul murdar al clipei". Îmi place mult ideea exprimată prin acest vers. Ne pansăm cu versuri existența, viața:)
sa inteleg din raspunsul tau ca e superflua sectiunea de experiment, sau ca oricine ar putea posta oriunde? interesant punct de vedere, mai ales venind de la tine
Mi-am zis cand am citit primele texte ale Ioanei ca am gasit o constiinta hermafrodita care nu pune pret pe detalii decat in masura in care acestea au muchii potrivite pentru a se aranja in coerenta cu imaginea din mintea ei... de fapt tentatia cea mai mare a unui poet este aceea de a se instraina de sine si a crea din placerea jocului... cred ca grigore e de vina... el face semne, produce inceputuri si de aici realitati.
Graffiti ("graffito," din italiana— "graffiti" plural) - din sursa sigura. penita pentru sensibilitate, intensitatea imaginii, stil. remarcate: "acolo am văzut pentru prima oară: spaima lua forma unor păsări alb-negre" si/sau "păstrezi fotografii galbene în liceu te lăudai că ai polaroid făceai fotografii pereților spuneai că ascund o întreagă istorie" nostalgia e ca o pasare mare albastra pe cerul albastru. ii percepi doar prezenta, forta, durerea trecerii...
Adrian, Paul - va multumesc de trecere si aprecieri..mi s-a mai sugerat de catre cineva sa renunt la ultima parte, o voi face si aici cu speranta ca va imbunatati textul..si mai ales pentru a nu-mi trada calitatea de a ma opri la timp in texte (ceva declarat nu demult aici de Virgil).
(voi tine originalul pe blog, in caz de revenire asupra lui ori ca un moto pt part 2: what lies beneath the tip of the iceberg).
În primul rând, mulţumesc pentru aprecieri.
Traducătorul meu preferat din Verlaine este C. D. Zeletin, care a tradus foarte frumos şi din Baudelaire şi Apollinaire. G. Georgescu, deşi este primul traducător prin care am făcut cunoştinţă cu poezia lui Verlaine, mi se pare astăzi modest. Are totuşi câteva traduceri bine făcute, printre care şi aceea după ,,La lune blanche''. Nu am citit traduceri din Verlaine ale Paulei Romanescu, ci numai un volum de poezii traduse de ea din Apollinaire, care nu mi s-au părut prea bune. Cea mai bună traducere a celebrului ,,Chanson d'automne'' e, după părerea mea, cea făcută de Blaga. Am făcut şi eu o traducere după acestă poezie, pe care am postat-o pe ,,poezie.ro''.
În ceea ce-l priveşte pe Baudelaire, cel mai bun traducător din poezia lui este Alexandru Philippide, care e, după opinia mea, cel mai bun traducător român de poezie, alături de St. O. Iosif. În ceea ce priveşte poezia de mai sus, îi sunt puţin tributar lui Philippide. Poţi să verifici şi să-mi spui. Cu stimă.
Lucian, citesc, citesc, si cred ca seman cu lupul acela din desene animate, caruia ii ies ochii din orbite cand vad ceva atat de...sexi, precum punga ta de plastic! serios acum...care e, domnule, cheia in care ar trebui receptat textul asta? ajuta-ma, am obosit sa o caut singura!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
textul poate fi încadrat la subsecţiunea "Lansare de Carte"
pentru textul : Apariţie editorială de1) LUNÁȚIE s.f. Interval de timp (circa 29 de zile) scurs între două faze identice ale Lunii; lună siderală. 2) fiecare cu septicemia lui. 3) metafora "genunchii fluturilor" a mai folosita de mine citeodata.
pentru textul : septicemia memoriei dema bucur ca v-a placut acest scenariu imaginar.in capul meu este si o mica persoana care atunci cand scrie, cam refuza sa fie totally mature si îi plac povestile.de aici si textele de genul acesta :) multumesc frumos.
pentru textul : corpuri neutre / fantasia & poesia deIoana, eu te rog pe tine sa fii rationala si sa intelegi ca pe Hermeneia nu prea merge nimic cu adresarea de ultimatumuri sau amenintari. Totodata nu am inteles pentru ce ar trebui sa iti ceara Bianca scuze. Poate ma lamuresti, dar fara datul pe dupa sura ci clar si la obiect.
pentru textul : e bună tipa deMulţumesc pentru comentariu şi sugestii! Mă bucur că v-a plăcut!
pentru textul : O coborâre depentru valoarea "cinematografica"
pentru textul : Militianul intervine deCorina, se rezolvă:)Merci
pentru textul : Poem cu cinci ascunzători şi câteva culori deCu linkul, dar unde-i linkul? Glumesc. :) Concluzii: 1. esti pohet pe net, iti faci cont pe toate site-urile. 2. esti pohet pe net si scrii un text, il postezi pe toate site-urile, in aceeasi zi. Altfel, ete ce patesti :)).
pentru textul : kreițerova sonata deMulțumesc, Thais, tu cred că știi: sunt acei oameni - rari - care atungi când îți ating cuvintele te fac să simți reverberații din acest okeanos în care ne suntem, fideli nouă, fideli unui crez, încercând să alegem urmele celor de dinaintea noastră. Meduzele sunt doar un fel de a fi fire. Bun regăsit.
pentru textul : ocean soul detanarul din Ierihon reinvie in aceste versuri. motivul biblic se vadeste purtat in inspiratele versuri "odată am tras și clopotul la biserică/la noi era ca un fel de batistă cu care îți luai la revedere de la morți".
pentru textul : dare de seamă deLa un asemenea text comurile se cer a fi facute pe un ton de confesiune, de catedrala. O scriere atragatoare, imagini veridice ale lumii de odinioara transpusa cu meritorii mijloace artistice. Imi place tot poemul, insa ma opresc asupra finalului. Il vad ca pe un inceput la un alt inceput. Drumul spre Okinawa este un drum al fagaduintei sau de ce nu, un drum al implinirii- o iarna urmata de primavara in care vor scanteia ciresii. Precis sunt cu floare roz intens!
pentru textul : drumul spre Okinawa deO revolta bine temperata si fain scrisa. Parca mai mult ca altadata il vad pe George maestru de ceremonii triste, dar asta e viata... chiar el spune in incheiere "fii fericit poti turba fara probleme de bucurie" Ultima strofa mi se pare o reusita la toate capitolele. In poem as renunta la "nudul gol" inlocuindu-l cu mai neaosul (si nu cred ca incalcatorul de Regulament) "curul gol". Cu drag, Andu
pentru textul : De ce te Paraguay dePaul, sub crucea lui Hristos strămoșii noștri jucau barbut. Nici mai mult nici mai puțin decît barbut. Și tu te miri că sub un psalm românii fac chestia asta după 2000 mii de ani?! Le este, ne este, în sînge. Evident asta nu înseamnă să devii cinic dar nici surprins. De fapt, cu cît e noroiul mai negru cu atît este crinul mai alb. Asigură-te numai că este crin.
pentru textul : îngeri sub cărămizi dece e aia, poem romboidal?
pentru textul : oamenii pe care i-am iubit demultumesc frumos, ma bucur ca v-a placut textul cu respect, adelina
pentru textul : pas d'applaudissements, s 'il vous plaît! dene închipuim lumea în raport cu limitele propriei noastre condiții umane, și atunci, formele pe care le apreciem sunt în raport cu ale noastre, piatra e rotundă sau angulară, gândurile ei se desfășoară lent, senzațiile ei s-ar putea să fie rarefiate, contrar ephemeridei ce simte concentrat, trăind numai o zi.. cuvântul, cuvântul însă este insul uman implantat în tot ce există. e liniștea dintre înlăuntrul nostru si glas..vorbele din fântâni sunt șoaptele cu care ni se adresează "îngerul"..:) Linea
pentru textul : Iacob și visul deContributie Iancu Ramona, cu mare bucurie. a doua parte sub foto .adresa directa: [email protected]. Voila!
pentru textul : A doua mea copilărie desi imi amintesc cu drag ce batalie se dadea pentru cele doua volume Virtualia de la biblioteca clasei, care sa o ia mai intai...Iar lunea, cand avea de citit fiecare un fragment mai drag, ma fericea sa aud: Andrei Velea, Paul Blaj, Virgil Titarenco, Alina Manole, Cristina Stefan, Mihaela Aionesei, aproape toti poetii, pe rand. Si argumentau atat de frumos alegerea facuta. Am incercat sa revolutionez didactica orelor de lectura si de creatie imaginativa. Se pare ca da roade. Voi incerca sa elaborez un studiu de specialitate in acest sens.
Multumirile mele sunt ca un evantai catre atatia dintre voi!
Inca un mic amanunt ,,delicios". La al patrulea poem, Iulian a stablit titlul propriului volum ,,Anotimpuri cu cratima" :) Voi merge pana in panzele albe sa il sustin!
pentru textul : among friends denumai cuvântul "igrasie" mă deranjează (e uzitat la greu). îmi place însă mult senzația pe care o transmite atingerea sufletului ca pe o "hartă în relief". frumos!
pentru textul : harta în relief deAni, sufletul feminin esențializează intuitiv; el nu are nevoie de argumente docte sau demonstrații; răspunde la cuvânt prin vibrație; și asta muzică se cheamă și rezonanță și empatie, dar, mai presus de toate, sensibilitate. Mulțumesc, Vasile Munteanu (reține, te rog, Vasile, iară nu "Domnul" Vasile; ai curajul numirii :) )
pentru textul : dor de vis de mamă deCinstit mie mi se pare un text reusit, ocolind cu dibacie metaforele alambicate de care eu cel putin m-am saturat. Virgil brodeaza aici o atmosfera moderna peste un tablou de degas. "se cunoaste după cum bărbatii simt nevoia să vorbească ceva mai mult ca de obicei în sălile de asteptare si în cafenele" Fraza centrala muta punctul de asmablare al lecturii fara sa streseze cititorul in zona ludicului. "camuflandu-si melancolia ca pe o slabiciune imuna la cinism" O sintagma care reuseste, intr-adevar, cel putin pe mine, sa ma puna frumos pe ganduri si care se continua in aceeasi atmosfera ludica dar moderat-filozofica pana in finalului poemului. Cu ultimul vers am eu o rafuiala, pentru ca e prea o prelungire fiereasca a celui dinainte. As sugera poate ceva de genul "scursa printre degete pana la plecare" Oricum, remarc si imi place acest gen de scriere, imi induce un sentiment de bine al analizei sentimentului. Andu P.S. Comentariul tau Emile mi se pare aiurea, daca vrei sa comentezi poate ar trebui sa devii comentator si nu poet sau prozator, renuntand la abordarea holistica in favoarea uneia mai atente la detalii. Altfel cel putin mie imi pari ca un rasfatat care zice si el ceva ca sa nu taca stiind ca e rasfatat. Esti un rasfatat Emile? Andu
pentru textul : septembrie deVăd aici o tendință de a eului liric de a repugna o față a existenței, trecutul "într-o verandă a lumii, ea lasă la înmuiat petele de sânge ale unor răni vechi", de care se detașează, văzând lucrurile" din afară", prin folosirea pronumelui la persoana a treia. Viitorul se conturează prin "barba albastră ce o urmează", " o nouă cosette" care "pune comprese de poezie pe linoleumul murdar al clipei". Îmi place mult ideea exprimată prin acest vers. Ne pansăm cu versuri existența, viața:)
pentru textul : alice desa inteleg din raspunsul tau ca e superflua sectiunea de experiment, sau ca oricine ar putea posta oriunde? interesant punct de vedere, mai ales venind de la tine
pentru textul : karuna deTe rog să introduci diacriticele.
pentru textul : Zâmbet întors deMi-am zis cand am citit primele texte ale Ioanei ca am gasit o constiinta hermafrodita care nu pune pret pe detalii decat in masura in care acestea au muchii potrivite pentru a se aranja in coerenta cu imaginea din mintea ei... de fapt tentatia cea mai mare a unui poet este aceea de a se instraina de sine si a crea din placerea jocului... cred ca grigore e de vina... el face semne, produce inceputuri si de aici realitati.
pentru textul : ferpar deGraffiti ("graffito," din italiana— "graffiti" plural) - din sursa sigura. penita pentru sensibilitate, intensitatea imaginii, stil. remarcate: "acolo am văzut pentru prima oară: spaima lua forma unor păsări alb-negre" si/sau "păstrezi fotografii galbene în liceu te lăudai că ai polaroid făceai fotografii pereților spuneai că ascund o întreagă istorie" nostalgia e ca o pasare mare albastra pe cerul albastru. ii percepi doar prezenta, forta, durerea trecerii...
pentru textul : Nostalgie deMarina, multumesc, inca am o problema cu incadrarea textelor avind in vedere constructia si stilul care ma caracterizeaza.
pentru textul : last man standing I deAdrian, Paul - va multumesc de trecere si aprecieri..mi s-a mai sugerat de catre cineva sa renunt la ultima parte, o voi face si aici cu speranta ca va imbunatati textul..si mai ales pentru a nu-mi trada calitatea de a ma opri la timp in texte (ceva declarat nu demult aici de Virgil).
(voi tine originalul pe blog, in caz de revenire asupra lui ori ca un moto pt part 2: what lies beneath the tip of the iceberg).
O duminica frumoasa!
me
pentru textul : Ziua cu trei picioare deÎn primul rând, mulţumesc pentru aprecieri.
pentru textul : Nenorocul deTraducătorul meu preferat din Verlaine este C. D. Zeletin, care a tradus foarte frumos şi din Baudelaire şi Apollinaire. G. Georgescu, deşi este primul traducător prin care am făcut cunoştinţă cu poezia lui Verlaine, mi se pare astăzi modest. Are totuşi câteva traduceri bine făcute, printre care şi aceea după ,,La lune blanche''. Nu am citit traduceri din Verlaine ale Paulei Romanescu, ci numai un volum de poezii traduse de ea din Apollinaire, care nu mi s-au părut prea bune. Cea mai bună traducere a celebrului ,,Chanson d'automne'' e, după părerea mea, cea făcută de Blaga. Am făcut şi eu o traducere după acestă poezie, pe care am postat-o pe ,,poezie.ro''.
În ceea ce-l priveşte pe Baudelaire, cel mai bun traducător din poezia lui este Alexandru Philippide, care e, după opinia mea, cel mai bun traducător român de poezie, alături de St. O. Iosif. În ceea ce priveşte poezia de mai sus, îi sunt puţin tributar lui Philippide. Poţi să verifici şi să-mi spui. Cu stimă.
Lucian, citesc, citesc, si cred ca seman cu lupul acela din desene animate, caruia ii ies ochii din orbite cand vad ceva atat de...sexi, precum punga ta de plastic! serios acum...care e, domnule, cheia in care ar trebui receptat textul asta? ajuta-ma, am obosit sa o caut singura!
pentru textul : Stare de extaz dePagini