ideea e buna, deci ai imaginatie, dar punerea in poezie e destul de slabuta. ziceri precum "imagini ferecate", "sub cireșul înflorit astă-noapte", "nălucă-ți spun" sint mult prea folosite ca sa mai suscite vreun sentiment liric. e greu, recunosc, de aceea pe cei care se vor incumeta sa fie poeti de acum incolo ii admir cu invidie. cu siguranta vor trebui sa fie mai buni decit cei dinainte ca sa poata exista. iar uneori e nevoie de extrem de mult curaj ca sa fii inedit.
Cailean, multumesc pentru trecere si cometariul critic. Te asigur insa ca nu mi-am propus sa scriu neaparat o serie si nici macar acest text. De fapt nu imi propun niciodata sa scriu ceva anume. Lucrurile au decurs si vor decurge intotdeauna de la sine. Si da, nici eu nu am fost multumit cu finalul. Poate cindva ma voi mai opri asupra acestui text.
Vezi, Ioana, mi-aș dori să pot ignora faptul că textul tău are doar 16 afișări. Eu știu, toi aussi, că nu asta îi dă valoarea. Și totuși... nu e vorba de cât de mulțumită te-ai putea simți tu, ci de cât de multe s-ar putea discuta pe marginea textului tău. ( Sapphire). *** E momentul sa intervin inginereste. Un site cu circa 100 de membrii, din care nu toti activi, nu poate aduce afisari suficiente si nici comentarii. Se stie pe net, ca exista o masa critica care atrage exponential hituri. Din motive neclare mie Hermeneia nu tine sa depaseasca un numar extrem de restrans de autori/cititori. Este astfel sortita la izolare si e mare pacat ca texte valoroase cum e al Ioanei, trec neobservate spre umbra si uitare.
Este un text care "te poate seduce" prin simplitatea versului, prin metafore naturale: "aripi verzi ne cresc pe umeri flori/petale de spini ne acoperă fețele gîndul/ca un rîu părăsit de zăpadă." Imagini foarte reuşite, aduc o stare de bine cititorului şi asta e de bine, nu? Chiar şi mirosul acela de "brânză de capră" ( e drept, când l-am citit prima dată, l-am simţit cam nepotrivit peisajului "de până acolo", apoi mergând cu "iarba uscată" şi "ceapa" peste pământ am simţit cum îmi cade în palmă primăvara sub mască de untdelemn. Şi dacă am putut prin ce ai scris, aici, să-mi transmiţi o stare de fericire (indiferent de /durată,moment sau nu mă interesează cum este percepută de altcineva această poezie!), însemnează că ai reuşit.
P.S. Titlul mi se pare nepotrivit, disonant prin acel "ne", chiar dacă intenţia autorului a fost de bun simţ în raport cu el însuşi, la momentul actului creator. E doar o părere.
Pentru că oricum voiam să comentez despre ceea ce ai scris tu aici şi îmi căutam răgazul necesar. E drept, am primit şi un imbold prin comentariul tău la ...cel nebun după....:) hehe, uite cum devine stimulativă şi cred, constructivă, critica.
Ceea ce ai scris tu aici, este ok pentru un manifest, pentru un reportaj lacrimogen, dar se află pe alt continent faţă de poezie.
Argumentez:
Înţeleg insinuarea mirării: uite dom’ le şi blonzii ucid, ludicul ăsta în care te arunci ca urmare a şocului provocat de crimele norvegianului.
Dar,
” a fost o surpriză pentru toată lumea de vreme ce
toți știam că o treime din europa și un sfert din americi
sînt populate cu acest trib angelic”
Serios, chiar aşa de mare să fie surpriza ? naziştii, cei cu pretenţii de arieni, să fi fost din alt trib? Ca să nu înşir aici tot pomelnicul de crime făcute de angelicul tău trib prin neagra istorie...
„un fel the human barbie
care nu ucide dimpotrivă face bine tuturor”
Mai degrabă un fel de Klaus Barbie, Virgil,dacă ai auzit de el.
„pentru ei chiar sexul este nedureros și evanescent”,
mă aşteptam, ca logică, să spui că nici nu pot fi bănuiţi că au sex, sau să problematizezi despre „sexul îngerilor”, dar tu ai preferat o chestie angelică foarte...
Dezvolţi apoi aia cu negru = rău, alb = bun, stereotip de toată spleendoarea, te miri iar, afli şi despre tine ceva,
„că sînt un ucigaș pe jumătate” sau că „mă transformă pe mine peste noapte într-un ucigaș sadea”. O terorie rasială inversată, satisfacţia „şi albii ucid ?!”, slab jucate, poezie ioc,
abia aici:
„și pe măsură ce avansezi spre o piele mai albă
cu atît mai întunecat devine sufletul”, se zăreşte o urmă de poezie...
În concluzie, un text scris sub impresia evenimentelor din Norvegia, o confesiune care mărturiseşte sincer ceea ce poate mulţi am gândit la aflarea ştirii dar. Aceasta nu o transformă automat însă, în poezie. Dacă ai fi aşteptat puţin şi ai fi decalat la rece, cred, la mijloacele poetice pe care le ai, că ar fi ieşit ceva remarcabil. Deocamdată a ieşit un textuleţ slab.
pai forma este data de aceasta melodicitate a repetitiei lui "te-am" in contextul unui continut siropos-romantic. pentru mine singura chestie semnificativa si care are poezie in ea este gutuia aia de pe pervazul bunicii. mai putin respiratia, care e rasuflata de prin anii '80
Lea (sau cum sa-ti zic? :-) nu mi-am dat seama daca e bascalie sau nu in comm-ul tau (probabil ca fie mie mi s-a tocit simtul umorului, ceeace nu cred, fie tu nu stapanesti inca foarte bine arta ironiei) referitor la "reclama intensa facuta pe site acestui produs". Daca putem vorbi de vreo lamurire, dupa atata cerneala virtuala cursa pe aici, nu e nicio reclama, nici ca eu as fi vreun reprezentant al firmei respective (am inteles, de exemplu Aranca prefera sau imi recomanda Elisabeth Arden, ma rog...) deci nu trebuie sa "cumperi nimic". Multumesc insa de lectura si semn, chiar si asa, ambiguu Andu
Dorin, zău dacă am înțeles mare lucru...probabil prea sunt adânci cuvintele tale. Mă voi mai gândi la ce spuneai despre cum poți iubi și apoi să rămâi în urmă...oricum, mulțumesc pentru lectură și semn.
pentru: înverşunare, spontaneitate, exigenţă profesională, dar şi tonul zeflemitor cu care v-aţi năpustit asupra bietului pohem şi autoarea cu pricina. Vă consider maeştrii ai cuvântului şi-l manipulaţi pe placul vostru, uitând însă că "tonul face muzica". Îmi cer scuze, mă abat de la regulă şi răspund amândurora(şi ataşatului Bobadil, pe alocuri). În primul rând, nu uit ce scriu şi nici fandoseli cu pretenţii nu am demonstrat. Am scris cu decenţă, poate neinspirată, poate lipsită de experienţă, poate chiar prost. Am vrut să încerc un experiment, dar nu ţin să mă justific. Ar fi fost mai simplu să-l pui în şantier, dar ai fii pierdut prilejul de a-l cita pe Laurenţiu Belizan, a-l atinge la orgoliu( s-a observat că are o personalitate puternică şi nu vă trece cu vederea maliţia). E lesne de-nţeles că aţi fost atraşi de comentariul favorabil al citatului si laudatului Belizan( în încercare de repacificare a lui Bobadil,care-l desfiinţează şi-l elogiază de la un poem la altul). Un simplu "schelăcăind " şi " îndeletnicirea" lui( care nu e neapărat lucru manual) a declanşat în voi obsesia, antipatia voastră pentru acest autor. E ruşinos pentru un site literar şi directorul lui "cu pretenţii", care se vaită de oboseala mecenatului şi instigă bârfe să nu se plictisească. Deci, o ocazie de a-l provoca , de a se isca o alta contradicţie, doar aşa pare că vi se ridică testosteronul. Dacă te-apucă şi râsul şi plânsul, sau treci prin perioadă "nefastă" , sau eşti în toiul unei depresii, ori versurile mele te-au emoţionat. îţi sugerez duşuri scrotale. Critica lui Bobadil o accept şi mi-o însuşesc în parte, în special ca temă de studiu pe poetul Belizan, de aceea il voi folosi şi eu ca termen comparativ. Aveţi de învăţat din poezia lui, emoţionează. Virgil, scrii bine, calculat, rece, în căutarea inefabilului. Te citesc totuşi cu plăcere dar te uit imediat, îţi lipseşte ceva, ştii tu ce. Mă bucur că nu a intervenit Belizan( impulsiv cum arată că e), citindu-se chemat în cauză. Îl puteţi comenta la poezia lui, deunăzi a postat una, pâine pentru dinţii voştri, dar nu aveţi curaj să-i înfruntaţi nici talentul, nici caracterul. Puteţi doar să jigniţi dacă alege o temă, vouă imposibil de digerit, sau, pe cine utilizează umbre, icoane, spirale, etc vă e greaţă. Nu-ţi înghit modul cum mi te-ai adresat, cum m-ai descalificat cu un aer batjocoritor , inpermisibil. Răspunsul meu nu va fi niciodată pe măsură, mă caracterizează bunul simţ în orice postură, mai ales cea de conducere. Îţi mai amintesc că unul din poeme mi- a fost premiat cu o peniţă , de un autor de tot respectul. De asemenea, am fost comentată pertinent şi obiectiv de Cristina Stefan şi Adriana Lisandru , fără supărare, dimpotrivă. Din critica ta( destinată mie) nu am ce învăţa. Pe viitor dozează-ţi ironia, răutatea şi fii mai omenos cu cei care se cred phoeţi, vei curăţa mai bine hermeneia de bălării. Se vede cu ochiul liber( şi nefardat) că-ţi place să provoci şi să scormoni în "gunoi". M-am cam întins la vorbă( meteahna femeilor) şi am alte treburi. Ne-am lămurit cu toţii "NICI CAL, NICI MĂGAR - CUM E MAI RĂU"
da, in text e multa ironie. de fapt chair as fi vrut sa pun mai multa. dar m-am pastrat pentru texte viitoare. nationalismul de trei lei trebuie si el pleznit cu ceva, nu?
O poezie "poezie". Sunt prea obosit sa o analizez. Pacat ca n-au facut-o altii. Eu raman la impresia globala care mi-a provocat-o si ma multumesc cu ea.
Înțeleg ceea ce îmi transmiți. În vers e scris: după ultimul cerc (nu am spus "acesta"), va urma o secundă. Iar în ultima strofă: "mă aștern în vis" - aici, în vis, negrul este - prin negativ - alb, ceea ce deja trimite la altceva, nu la verde, sau cel mult și la verde în măsura în care aduni culorile într-o anume spirală. Fiindcă deschidem inocenți amintiri - trăiri ale noastre, ale celorlalți - din timpuri nenumite, cu mai bună ori nu pricepere. Ascultă-ți vântul, poarta rămâne deschisă. Mulțumesc pentru primul semn de aici, actaeon.
Alma, anumite circumstante ma impiedica sa raspund mai amanuntit, am retinut insa sugestiile tale, le gasesc pertinente (versul acela este cel mai lucrat... hahaha, se vede in minimalis, intotdeauna, il reiau sigur), fonturile au iesit mai mari decat as fi vrut, numai ca nu mai puteam modifica la acel moment. o voi face cat de curand, voi relua cu totul, si multumesc pt unul dintre cele mai folositoare advise-uri primite aici.
Prima strofa e cea mai reusita ca imagistica si ideatica. Apoi, treptat-treptat te pierzi si finalizezi fortat, cu un ultim vers eminescian. In strofa a treia iti recomand sa eviti rimele apropiate ca fonetica re/re, le/le. Mult succes.
fie și numai pentru versul ăsta (plus finalui, totuși, să i-l dăm și pe acesta Cezarului), meriți să fii iertat.
și n-am căutat textul, să știi, a venit el singur la mine. ;)
lui vlad turburea
“La şicul elegant” de îmbrăcat mirese, Domnişoara Aurica, este cea care cade pradă trăirilor intense. Dezamăgită, cum ne-o descrie Eugen Barbu într- o scenă, în care ea, chiar nu mai suportă, iată, o fată bătrână, Aurica Cârlan, plină de vise şi cu toate acestea fără de ele, pusă în faţa faptului împlinit la auzul unor batjocori, adresaze de nişte vagabonzi, drept sub felinar, iată ce aude:
"- Lăsaţi-o, mă, că e o babă!” Evident, personajul suferă, în imaginaţia lui, cum că ar fi fost altfel decât aşa cum auzise de la acei golani.
Dar, hai, să fim serioşi, ce personaj mai este şi acesta, domnule, Gica? Gică hau-hau!? Şi „trup şi suflet” ce ziar o mai fi şi ăsta?
Cam aşa, cam în acest fel curge povestirea şi aici, ca la Eugen Barbu, deşi stilul, timbrul lui Vlad este mai la patru ace, şi asta pentru că vlad imbină elemente de poem cu proză şi de aceea diferenţa prin poetizare a unor imagini: “aveam şi beţişoare din lemn de salcîm şi învăţam tabla adunării: unu şi cu unu fac doi/doi şi cu doi fac patru/ cinci şi cu cinci fac două mîini cu care să ne rugăm.”
“Difuzorul” lui vlad turburea este un “difuzor de Şipot” pentru că, evident, toate povestirile vin de la Şipot şi se opresc la Bucureşti sub formă de poeme sau nuvele de genul celui de faţă. Personajele sunt frumos creionate. Până şi tristeţea îşi are rostul ei, aici, într-un fragment, pus pe seama lui Sorin, fără să vrea, acesta acceptă, frate fiind, căci plânsul este purificator ca şi la C. Dickens, momentele şi amintirile rămân undeva bine întipărite în minte. Imagini reuşite, cu talent evident, ele nu pot decât să impresioneze cititorul.
Aş mai putea să comentez, dar am fost certată ,cândva, de către autor pentru că, ei drăcie, la un moment dat, mi-a zis ceva de genul, oare sunt celebru şi nu ştiu eu? şi l-am crezut.
E bine să existe câţi mai mulţi autori, de genul lui vlad, care din când în când să spună cititorului: oare am ajuns celebru?
P.S.Dedicaţia şi Finalul sunt o glumă. Sper să fie citite în nota aceasta pentru a se evita interpretările de orice natură. Raluca, ai legătura. Râd.
Andule, de incursiuni de genul, nici măcar aparent literare, sunt sătul la tine, pentru că ai un şablon, până şi lexical. Ai tot repetat, pe la toţi autorii, aceleaşi şi aceleaşi inepţii. Se vede, omule, cu ochiul liber că nu ştii să abordezi un text, dpdv critic, dar asta nu ar fi o problemă. Problema e că epatezi găunos în loc să te rezumi la eternul şi cinstitul "nu mi-a plăcut". Auzi la el - "prozodie"...
Şi eşti şi pătimaş şi invidios că nu-ţi dedic versuri :)).
Sebi, mulţam pentru, dar nu ştiu cine-i "aghorhiesei [ăsta care] scrie a dracu de mișto" :).
Cristina, cred că înţelegem diferit filosofia. De bine!
eşti jenant. Ce are Evanghelia cu frustrarile tale prozelitistcultiste? Nu pune egal intre ele pentru ca nu convingi pe nimeni.
In plus, regulamentul Hermeneia stipuleaza foarte clar:
16.4. să nu conţină un limbaj sau
imagini obscene, defăimătoare, rasiste, de incitare la violenţă, de
hărţuire, profanatoare sau pornografice.
Ai grija ca atitudinea ta faţa de confesiunea lui cailean sau ovyus din comentariul tău frizează defăimarea. Aşa ceva sau jigniri interconfesionale nu vor fi permise pe Hermeneia. Dacă tu eşti obişnuit cu aşa ceva te rog să o practici la tine acasă. Aici însă te rog să te consideri avertizat.
p.s. în ce priveşte ce fac sau scriu eu sînt oricînd gata să dau socoteală. evident nu ţie. aici însă discutăm despre ce publicăm aici. încetează să mai arunci cu noroi în alţii cu scopul de a abate atenţia de la incompetenţa sau lipsa ta de talent. nu convingi pe nimeni. dar daca vrei sa fii buffon e alegerea ta.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
cum citești tu în mine... Aliodor:)
pentru textul : doar urme de cauciuc pe asfalt deideea e buna, deci ai imaginatie, dar punerea in poezie e destul de slabuta. ziceri precum "imagini ferecate", "sub cireșul înflorit astă-noapte", "nălucă-ți spun" sint mult prea folosite ca sa mai suscite vreun sentiment liric. e greu, recunosc, de aceea pe cei care se vor incumeta sa fie poeti de acum incolo ii admir cu invidie. cu siguranta vor trebui sa fie mai buni decit cei dinainte ca sa poata exista. iar uneori e nevoie de extrem de mult curaj ca sa fii inedit.
pentru textul : Pedeapsa danaidelor dece sa mai incerc? indiferent de sensul cu care il folosesti, cuvantul se scrie cappella nu capella, iar in italiana cappella inseamna capelă.
pentru textul : A cappella dece să zic și eu...fain poem, Corina. cheers.
pentru textul : Honestly deCailean, multumesc pentru trecere si cometariul critic. Te asigur insa ca nu mi-am propus sa scriu neaparat o serie si nici macar acest text. De fapt nu imi propun niciodata sa scriu ceva anume. Lucrurile au decurs si vor decurge intotdeauna de la sine. Si da, nici eu nu am fost multumit cu finalul. Poate cindva ma voi mai opri asupra acestui text.
pentru textul : poetul II debine v-am regasit. parerea dvs nu ma uimeste. poate ca lectura. la rindu-mi, raspund, din amabilitate, bucuroasa de vizita dumneavoastra aici.
pentru textul : pierdut deinteresant acest mod aproape sadic de a-ti "chinui" cititorul. e o tehnica indrazneata
pentru textul : ea (nașterea noastră cea de toate zilele) desi acum, ai putea scoate textul din santier?
pentru textul : și cuvintele se rostogoleau ca perlele pe covorul moale deai putea scoate un volum cu poezii de acest gen... numai pentru cunoscători rafinați (ca mine) :)
pentru textul : Cătunul de pe malul apei departe buna a acestui poem este intrebarea din final.
pentru textul : extaz deVezi, Ioana, mi-aș dori să pot ignora faptul că textul tău are doar 16 afișări. Eu știu, toi aussi, că nu asta îi dă valoarea. Și totuși... nu e vorba de cât de mulțumită te-ai putea simți tu, ci de cât de multe s-ar putea discuta pe marginea textului tău. ( Sapphire). *** E momentul sa intervin inginereste. Un site cu circa 100 de membrii, din care nu toti activi, nu poate aduce afisari suficiente si nici comentarii. Se stie pe net, ca exista o masa critica care atrage exponential hituri. Din motive neclare mie Hermeneia nu tine sa depaseasca un numar extrem de restrans de autori/cititori. Este astfel sortita la izolare si e mare pacat ca texte valoroase cum e al Ioanei, trec neobservate spre umbra si uitare.
pentru textul : Stil, Moda, Costum – o idee despre frumos deEste un text care "te poate seduce" prin simplitatea versului, prin metafore naturale: "aripi verzi ne cresc pe umeri flori/petale de spini ne acoperă fețele gîndul/ca un rîu părăsit de zăpadă." Imagini foarte reuşite, aduc o stare de bine cititorului şi asta e de bine, nu? Chiar şi mirosul acela de "brânză de capră" ( e drept, când l-am citit prima dată, l-am simţit cam nepotrivit peisajului "de până acolo", apoi mergând cu "iarba uscată" şi "ceapa" peste pământ am simţit cum îmi cade în palmă primăvara sub mască de untdelemn. Şi dacă am putut prin ce ai scris, aici, să-mi transmiţi o stare de fericire (indiferent de /durată,moment sau nu mă interesează cum este percepută de altcineva această poezie!), însemnează că ai reuşit.
P.S. Titlul mi se pare nepotrivit, disonant prin acel "ne", chiar dacă intenţia autorului a fost de bun simţ în raport cu el însuşi, la momentul actului creator. E doar o părere.
pentru textul : nesărbătoare deVirgil,
Pentru că oricum voiam să comentez despre ceea ce ai scris tu aici şi îmi căutam răgazul necesar. E drept, am primit şi un imbold prin comentariul tău la ...cel nebun după....:) hehe, uite cum devine stimulativă şi cred, constructivă, critica.
Ceea ce ai scris tu aici, este ok pentru un manifest, pentru un reportaj lacrimogen, dar se află pe alt continent faţă de poezie.
Argumentez:
Înţeleg insinuarea mirării: uite dom’ le şi blonzii ucid, ludicul ăsta în care te arunci ca urmare a şocului provocat de crimele norvegianului.
Dar,
” a fost o surpriză pentru toată lumea de vreme ce
toți știam că o treime din europa și un sfert din americi
sînt populate cu acest trib angelic”
Serios, chiar aşa de mare să fie surpriza ? naziştii, cei cu pretenţii de arieni, să fi fost din alt trib? Ca să nu înşir aici tot pomelnicul de crime făcute de angelicul tău trib prin neagra istorie...
„un fel the human barbie
care nu ucide dimpotrivă face bine tuturor”
Mai degrabă un fel de Klaus Barbie, Virgil,dacă ai auzit de el.
„pentru ei chiar sexul este nedureros și evanescent”,
mă aşteptam, ca logică, să spui că nici nu pot fi bănuiţi că au sex, sau să problematizezi despre „sexul îngerilor”, dar tu ai preferat o chestie angelică foarte...
Dezvolţi apoi aia cu negru = rău, alb = bun, stereotip de toată spleendoarea, te miri iar, afli şi despre tine ceva,
„că sînt un ucigaș pe jumătate” sau că „mă transformă pe mine peste noapte într-un ucigaș sadea”. O terorie rasială inversată, satisfacţia „şi albii ucid ?!”, slab jucate, poezie ioc,
abia aici:
„și pe măsură ce avansezi spre o piele mai albă
cu atît mai întunecat devine sufletul”, se zăreşte o urmă de poezie...
În concluzie, un text scris sub impresia evenimentelor din Norvegia, o confesiune care mărturiseşte sincer ceea ce poate mulţi am gândit la aflarea ştirii dar. Aceasta nu o transformă automat însă, în poezie. Dacă ai fi aşteptat puţin şi ai fi decalat la rece, cred, la mijloacele poetice pe care le ai, că ar fi ieşit ceva remarcabil. Deocamdată a ieşit un textuleţ slab.
Cu sinceritate,
pentru textul : ieri am aflat că oamenii cu părul blond ucid depai forma este data de aceasta melodicitate a repetitiei lui "te-am" in contextul unui continut siropos-romantic. pentru mine singura chestie semnificativa si care are poezie in ea este gutuia aia de pe pervazul bunicii. mai putin respiratia, care e rasuflata de prin anii '80
pentru textul : ROTUND deUn text care-și merită distincțiile și locul. Aș spune mai multe despre el, dar nu-mi permit. Un text excelent.
pentru textul : Poem despre mama unei vieți deLea (sau cum sa-ti zic? :-) nu mi-am dat seama daca e bascalie sau nu in comm-ul tau (probabil ca fie mie mi s-a tocit simtul umorului, ceeace nu cred, fie tu nu stapanesti inca foarte bine arta ironiei) referitor la "reclama intensa facuta pe site acestui produs". Daca putem vorbi de vreo lamurire, dupa atata cerneala virtuala cursa pe aici, nu e nicio reclama, nici ca eu as fi vreun reprezentant al firmei respective (am inteles, de exemplu Aranca prefera sau imi recomanda Elisabeth Arden, ma rog...) deci nu trebuie sa "cumperi nimic". Multumesc insa de lectura si semn, chiar si asa, ambiguu Andu
pentru textul : avon cosmetics deDorin, zău dacă am înțeles mare lucru...probabil prea sunt adânci cuvintele tale. Mă voi mai gândi la ce spuneai despre cum poți iubi și apoi să rămâi în urmă...oricum, mulțumesc pentru lectură și semn.
pentru textul : și se scuturau caiși în urma lui depentru: înverşunare, spontaneitate, exigenţă profesională, dar şi tonul zeflemitor cu care v-aţi năpustit asupra bietului pohem şi autoarea cu pricina. Vă consider maeştrii ai cuvântului şi-l manipulaţi pe placul vostru, uitând însă că "tonul face muzica". Îmi cer scuze, mă abat de la regulă şi răspund amândurora(şi ataşatului Bobadil, pe alocuri). În primul rând, nu uit ce scriu şi nici fandoseli cu pretenţii nu am demonstrat. Am scris cu decenţă, poate neinspirată, poate lipsită de experienţă, poate chiar prost. Am vrut să încerc un experiment, dar nu ţin să mă justific. Ar fi fost mai simplu să-l pui în şantier, dar ai fii pierdut prilejul de a-l cita pe Laurenţiu Belizan, a-l atinge la orgoliu( s-a observat că are o personalitate puternică şi nu vă trece cu vederea maliţia). E lesne de-nţeles că aţi fost atraşi de comentariul favorabil al citatului si laudatului Belizan( în încercare de repacificare a lui Bobadil,care-l desfiinţează şi-l elogiază de la un poem la altul). Un simplu "schelăcăind " şi " îndeletnicirea" lui( care nu e neapărat lucru manual) a declanşat în voi obsesia, antipatia voastră pentru acest autor. E ruşinos pentru un site literar şi directorul lui "cu pretenţii", care se vaită de oboseala mecenatului şi instigă bârfe să nu se plictisească. Deci, o ocazie de a-l provoca , de a se isca o alta contradicţie, doar aşa pare că vi se ridică testosteronul. Dacă te-apucă şi râsul şi plânsul, sau treci prin perioadă "nefastă" , sau eşti în toiul unei depresii, ori versurile mele te-au emoţionat. îţi sugerez duşuri scrotale. Critica lui Bobadil o accept şi mi-o însuşesc în parte, în special ca temă de studiu pe poetul Belizan, de aceea il voi folosi şi eu ca termen comparativ. Aveţi de învăţat din poezia lui, emoţionează. Virgil, scrii bine, calculat, rece, în căutarea inefabilului. Te citesc totuşi cu plăcere dar te uit imediat, îţi lipseşte ceva, ştii tu ce. Mă bucur că nu a intervenit Belizan( impulsiv cum arată că e), citindu-se chemat în cauză. Îl puteţi comenta la poezia lui, deunăzi a postat una, pâine pentru dinţii voştri, dar nu aveţi curaj să-i înfruntaţi nici talentul, nici caracterul. Puteţi doar să jigniţi dacă alege o temă, vouă imposibil de digerit, sau, pe cine utilizează umbre, icoane, spirale, etc vă e greaţă. Nu-ţi înghit modul cum mi te-ai adresat, cum m-ai descalificat cu un aer batjocoritor , inpermisibil. Răspunsul meu nu va fi niciodată pe măsură, mă caracterizează bunul simţ în orice postură, mai ales cea de conducere. Îţi mai amintesc că unul din poeme mi- a fost premiat cu o peniţă , de un autor de tot respectul. De asemenea, am fost comentată pertinent şi obiectiv de Cristina Stefan şi Adriana Lisandru , fără supărare, dimpotrivă. Din critica ta( destinată mie) nu am ce învăţa. Pe viitor dozează-ţi ironia, răutatea şi fii mai omenos cu cei care se cred phoeţi, vei curăţa mai bine hermeneia de bălării. Se vede cu ochiul liber( şi nefardat) că-ţi place să provoci şi să scormoni în "gunoi". M-am cam întins la vorbă( meteahna femeilor) şi am alte treburi. Ne-am lămurit cu toţii "NICI CAL, NICI MĂGAR - CUM E MAI RĂU"
pentru textul : make-up atras în spirala ADN-ului deda, in text e multa ironie. de fapt chair as fi vrut sa pun mai multa. dar m-am pastrat pentru texte viitoare. nationalismul de trei lei trebuie si el pleznit cu ceva, nu?
pentru textul : e bună tipa deCred că o grafie mai specială ar diferenția clar subtitlul de corpul propriuzis al textului. Uneori se face confuzie.
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 demersic, maiestate, din dvs. niciodată:)
pentru textul : covrigi calzi deO poezie "poezie". Sunt prea obosit sa o analizez. Pacat ca n-au facut-o altii. Eu raman la impresia globala care mi-a provocat-o si ma multumesc cu ea.
pentru textul : elegie pe linia de centură deÎnțeleg ceea ce îmi transmiți. În vers e scris: după ultimul cerc (nu am spus "acesta"), va urma o secundă. Iar în ultima strofă: "mă aștern în vis" - aici, în vis, negrul este - prin negativ - alb, ceea ce deja trimite la altceva, nu la verde, sau cel mult și la verde în măsura în care aduni culorile într-o anume spirală. Fiindcă deschidem inocenți amintiri - trăiri ale noastre, ale celorlalți - din timpuri nenumite, cu mai bună ori nu pricepere. Ascultă-ți vântul, poarta rămâne deschisă. Mulțumesc pentru primul semn de aici, actaeon.
pentru textul : Five Seconds deAlma, anumite circumstante ma impiedica sa raspund mai amanuntit, am retinut insa sugestiile tale, le gasesc pertinente (versul acela este cel mai lucrat... hahaha, se vede in minimalis, intotdeauna, il reiau sigur), fonturile au iesit mai mari decat as fi vrut, numai ca nu mai puteam modifica la acel moment. o voi face cat de curand, voi relua cu totul, si multumesc pt unul dintre cele mai folositoare advise-uri primite aici.
pentru textul : Ploaie pe sticlă dePrima strofa e cea mai reusita ca imagistica si ideatica. Apoi, treptat-treptat te pierzi si finalizezi fortat, cu un ultim vers eminescian. In strofa a treia iti recomand sa eviti rimele apropiate ca fonetica re/re, le/le. Mult succes.
pentru textul : Un fel de poezie despre un fel de dragoste... de„mă așteaptă o iarnă lungă
ca un gât de lebădă”
fie și numai pentru versul ăsta (plus finalui, totuși, să i-l dăm și pe acesta Cezarului), meriți să fii iertat.
pentru textul : până acum e clar că moartea trebuie urmată deși n-am căutat textul, să știi, a venit el singur la mine. ;)
lui vlad turburea
“La şicul elegant” de îmbrăcat mirese, Domnişoara Aurica, este cea care cade pradă trăirilor intense. Dezamăgită, cum ne-o descrie Eugen Barbu într- o scenă, în care ea, chiar nu mai suportă, iată, o fată bătrână, Aurica Cârlan, plină de vise şi cu toate acestea fără de ele, pusă în faţa faptului împlinit la auzul unor batjocori, adresaze de nişte vagabonzi, drept sub felinar, iată ce aude:
"- Lăsaţi-o, mă, că e o babă!” Evident, personajul suferă, în imaginaţia lui, cum că ar fi fost altfel decât aşa cum auzise de la acei golani.
Dar, hai, să fim serioşi, ce personaj mai este şi acesta, domnule, Gica? Gică hau-hau!? Şi „trup şi suflet” ce ziar o mai fi şi ăsta?
Cam aşa, cam în acest fel curge povestirea şi aici, ca la Eugen Barbu, deşi stilul, timbrul lui Vlad este mai la patru ace, şi asta pentru că vlad imbină elemente de poem cu proză şi de aceea diferenţa prin poetizare a unor imagini: “aveam şi beţişoare din lemn de salcîm şi învăţam tabla adunării: unu şi cu unu fac doi/doi şi cu doi fac patru/ cinci şi cu cinci fac două mîini cu care să ne rugăm.”
“Difuzorul” lui vlad turburea este un “difuzor de Şipot” pentru că, evident, toate povestirile vin de la Şipot şi se opresc la Bucureşti sub formă de poeme sau nuvele de genul celui de faţă. Personajele sunt frumos creionate. Până şi tristeţea îşi are rostul ei, aici, într-un fragment, pus pe seama lui Sorin, fără să vrea, acesta acceptă, frate fiind, căci plânsul este purificator ca şi la C. Dickens, momentele şi amintirile rămân undeva bine întipărite în minte. Imagini reuşite, cu talent evident, ele nu pot decât să impresioneze cititorul.
Aş mai putea să comentez, dar am fost certată ,cândva, de către autor pentru că, ei drăcie, la un moment dat, mi-a zis ceva de genul, oare sunt celebru şi nu ştiu eu? şi l-am crezut.
E bine să existe câţi mai mulţi autori, de genul lui vlad, care din când în când să spună cititorului: oare am ajuns celebru?
P.S.Dedicaţia şi Finalul sunt o glumă. Sper să fie citite în nota aceasta pentru a se evita interpretările de orice natură. Raluca, ai legătura. Râd.
cu drag,
pentru textul : aici radio Craiova des.b.
La multi ani si mult succes in continuare,
pentru textul : Șapte ani deacesta este primul site pe care am activat,
multumesc ca existati!
Andule, de incursiuni de genul, nici măcar aparent literare, sunt sătul la tine, pentru că ai un şablon, până şi lexical. Ai tot repetat, pe la toţi autorii, aceleaşi şi aceleaşi inepţii. Se vede, omule, cu ochiul liber că nu ştii să abordezi un text, dpdv critic, dar asta nu ar fi o problemă. Problema e că epatezi găunos în loc să te rezumi la eternul şi cinstitul "nu mi-a plăcut". Auzi la el - "prozodie"...
Şi eşti şi pătimaş şi invidios că nu-ţi dedic versuri :)).
Sebi, mulţam pentru, dar nu ştiu cine-i "aghorhiesei [ăsta care] scrie a dracu de mișto" :).
Cristina, cred că înţelegem diferit filosofia. De bine!
pentru textul : În urna aceasta până şi timpul deeşti jenant. Ce are Evanghelia cu frustrarile tale prozelitistcultiste? Nu pune egal intre ele pentru ca nu convingi pe nimeni.
In plus, regulamentul Hermeneia stipuleaza foarte clar:
16.4. să nu conţină un limbaj sau
imagini obscene, defăimătoare, rasiste, de incitare la violenţă, de
hărţuire, profanatoare sau pornografice.
Ai grija ca atitudinea ta faţa de confesiunea lui cailean sau ovyus din comentariul tău frizează defăimarea. Aşa ceva sau jigniri interconfesionale nu vor fi permise pe Hermeneia. Dacă tu eşti obişnuit cu aşa ceva te rog să o practici la tine acasă. Aici însă te rog să te consideri avertizat.
pentru textul : Despre evanghelistul Matei dep.s. în ce priveşte ce fac sau scriu eu sînt oricînd gata să dau socoteală. evident nu ţie. aici însă discutăm despre ce publicăm aici. încetează să mai arunci cu noroi în alţii cu scopul de a abate atenţia de la incompetenţa sau lipsa ta de talent. nu convingi pe nimeni. dar daca vrei sa fii buffon e alegerea ta.
Pagini