Mă bucură că ai auzit dinspre bine cele spuse de mine aici. Și... știu ce este puterea furnici, doar că aici, în poem, face disonanță. Atât. Ca expresie, nu ca sens. :) Crăciun cu oameni Înalți și senin de suflet. Ela
Adrian, despre ce vorbim aici? Cum adică „nu ştiu de ce pur şi simplu preiei păreri, în loc să le treci prin filtrul tău raţional-cultural, şi să le faci upgrade”? Ți-am spus exact care e părerea mea în urma lecturii, fără, cum zici tu, „să preiau păreri”. Nu am zis că titlul trebuie să fie ”abscons” ori ”intuitibil”, ci doar de faptul că am mai întâlnit „tratatul de dragoste” și la alți autori în titlu. Și nu e vorba că-mi plac ori nu adverbele alea, ci pur și simplu mi se pare că abuzezi de ele în contextul dat. Cât despre metafore, de acord cu ce zici, doar că nu prea văd ce legătură ar avea cu ceea ce am comentat mai sus. Eugen.
Atmosfera este originală, crede că nu am întâlnit la tine până acum un poem atât de pulsional, chiar dacă este secundarizat și metaforizat până la abstractizare. Aș avea însă ceva de spus d.p.v. tehnic: - primele 2 versuri încep cu "îmi", cred că ai putea modifica versul doi, fără a schimba ideea: (ex: "sângele sleit îmi miroase") - acel nedesăvârșit cred că este în plus, cât timp apare adverbul "încă" și în alăturarea "ling nedesăvârșit" pare forțat. - versul 3 strofa a doua: "secundarele_le", de evitat asemenea repetiții. Poți modifica, de ex: "secundarele doar le-am făcut din lemn proaspăt" - în a treia strofă ceva rămâne cumva vag atribuit: cine arde mocnit: tu, adăpostul, timpul? Cred că subtitlul putea lipsi, pare să fie în afara contextului, deși înțeleg cu ce se acordează. În ansamblu, un "joc secund", cu urme de imagini și stări primare ce pot fi prelucrabile încă, autoarea fiind un iscusit Olar al cuvintelor vii.
nicholas , multumesc pentru feedback. chiar toate tre' sa aiba o semnificatie?.. ( pentru mine are, insa:) si nu. nu confetti, eu asa am vazut multe flyere, biletele mici care zboara. :) acum daca zboara degeaba, este alta mancare de peste.
îmi pare destul de tocit motivul oglinzii...
ca să nu mai vb de titlu cu chihlimbar tra la la
dar ăsta sunt eu
pe de altă parte, înstrăinarea cred că ai putea-o reda aftfel, mult mai bine...
verbul "strecura" aduce un minus
era străină de ea
când își murmura numele
sunetele se dezlipeau
Mai poposesc puțin vis-a-vis de ceea ce a spus Ramona, căreia îi urez bun revenit, chiar dacă e "cu susu-n jos". Eu n-am văzut șine încinse... Altfel: a ploua pe șine goale de tren mi s-a părut o imagine reușită, consonantă, a unei solitudini ori înstrăinări, ori pur și simplu a unui drum fără țintă. E interesant cum a rezonat acest vers abrupt, final, cu tot ceea ce poetul a construit mai sus. Apoi, însăși ploaia, care brusc se dovedește a face corp comun cu trenul, cu gara, cu plictiseala, cu fumul, ploaia așadar împrumută calitatea cea mai banală a șinelor de tren: devine de fier. Nu e chiar o metonimie limpede, adică o inversiune a categoriilor logice, este acel împrumut între două noțiuni, pe care (doar) poetul le (poate) aduce atât de subtil împreună. Asta am apreciat în primul rând. Nu e la îndemâna oricui, iar aici reușita este deplină.
un poem concentrat și bine construit, deși am în anumite momente senzația de disipare într-un anumit artificial al textului. se găsesc, pe alocuri, epitete nepotrivite: strident e redundant lângă țipete, "cal onest","ciob-zob", "se dezbracă gol pușcă". luat ca întreg, poemul surprinde cu imagini puternice și o mișcare deplină a ideilor. există un farmec al atmosferei marine amestecat cu simboluri ale sexualității. de evidențiat modul în care e introdus în text platon și ce connotații aduce. n-am înțeles "rumegau lemne".
Nu cred ca este "o abilitate" in acest caz, ci un stil... care poate sa placa sau nu. oricum rafinamentul cred eu ca o caracterizeaza pe katya iar atata vreme cat ea este impacata cu acest gen de ermetism in care sentimentul este doar aparent accesibil, ca o inflorescenta a unei plante carnivore, noua nu ne ramane decat sa mai citim si sa mai vedem. repet, mie nu imi place neaparat acest gen de lirism, dar ii apreciez calitatile Andu
"Eventual ce nota a luat și-apoi, după examen, se apucă să întrebe prin an cine mai are nevoie ele." - not(ă), nevoie (de) ele.
Citesc. Spor.
Şi parcă la titlu. Nu ar suna mai bine în limba română?
Aha. Pentru mine tango înseamnă ceva cam ca în "Parfum de femeie" cu Al Pacino. La asta mă gândeam când spuneam că nu merge cu aristocrația. Sunt de acord cu ce spui despre masca aristocrației pedante. Există, însă, și o aristocrație bună. Ca să înțeleg aristocrația ta o să mă gândesc la Alexandru Paleologu dansând tango... și îl văd. Totuși, senzualitatea femeii în tango nu o văd nicicum împletindu-se în chip fericit cu aristocrația. Înțeleg imaginea pe care vrei să o dai, dar nu o văd în poezia de mai sus. Îmi place nuanța de tango pe care o iau elementele de acolo, în afară de cele două cuvinte-imagini amintite ("aristocrate" și "orologiu").
înclin să cred că lucrurile ar fi fost altfel dacă evenimentul s-ar fi petrecut pe continentul nordamerican. sau cel puțin în California. din punctul de vedere al românilor de aici. dinspre partea isntituțiilor românești sînt nevoit să spun că le lipsește ceva profund și esențial. filosofia și deprinderea cu conceptul de slujire a națiunii române, indiferent de politică sau de interese materiale. și fără acest „organ”, ca și parte vitală a structurii lor interioare, instituțiile românești, înăuntrul sau înafara României sînt practic o nulitate, practic inexistente. Adică, de fapt, nu este nicio diferență dacă ești somalez, botswanian, bangladeshian, burundez sau român. Îmi pare rău să o spun dar acesta este un adevăr trist și copleșitor. Și pînă cînd cel puțin școala de diplomați din România nu se va transforma fundamental, nu există absolut nicio speranță. Va continua să îți fie rușine că ești român pe meleaguri străine. Și asta nu pentru că ești român ci pentru că România este de 22 de ani guvernată și reprezentată peste hotare de tot felul de indivizi dubioși lipsiți de cea mai vagă umbră de patriotism.
azi am citit mai multe poezii semnate de tine. am revenit cu drag la asta. inca o data felicitari pentru atmosfera de un suprarealism absurd (sau cel putin asta vad eu in ea). cu riscul de a fi trasa de urechi, iti dau o penita, intarziata ce-i drept. nu inteleg de ce nu e coada de penite in dreptul ei.
da, textul nu e nou dar ca si atunci cind l-am citit prima data si acum zimbesc. uite ca imi place acest fel mucalit al tau de a scrie ca si cum ai privi cu coada ochiului peste umar. o lipsa sanatoasa de patima. o poezie
as avea doua sugestii mititele, daca imi permiteti, domnule Jorz: "Plutim în anotimpul ce sângeră-n hârtie, Desperecheați și tragici, pereche de cocori," si "Iubito, alte aripi vor arde-n depărtarea Nedespletirii căii, cea fara de revers, (fiindca mi se pare ca zaresc niste minuscule abateri prozodice, in versurile respective.) dincolo de asta, un poem care m-a incantat.
si mie imi pare ca se pierde mesajul, lucian. nu intra intre preferintele mele acest poem, sa fiu sincera. jumatate este dictee pur. modernism poate este. dar nu cu orice pret, pentru ca pe vremea aia eram f putin interesata de poezie, dar sa ma exprim intr-un fel mai putin deschis, mai concentrat. proza si scenariul de film ma preocupau aproape exclusiv. cu alte cuvinte, habar nu aveam daca vreau sa scriu modernist sau altcumva... nici acum nu prea ma intereseaza, dar sunt mai atenta. fac rar concesii inspiratiei :) multumesc pentru ca ma citesti.
Madă, cineva drag mi-a spus candva.... ' textele care nu au comentarii inseamna ca sunt texte bune;)' asemăn poemul tau "Foșnetul ierbii însângerate" cu o chintesenta a pledoariei lui Le Breton se rezuma la buna randuire intre tacere si cuvant, la acea etica a conversatiei care presupune ca orice enunt implica un raspuns, orice afirmatie, o cantarire a pertinentei , orice dialog, o deliberare reciproca. In abisul tăcerii trăim o 'moarte temporară/ în cercul stins/ al unei alte mirări' cu mult drag, erika
O revolta bine temperata si fain scrisa. Parca mai mult ca altadata il vad pe George maestru de ceremonii triste, dar asta e viata... chiar el spune in incheiere "fii fericit poti turba fara probleme de bucurie" Ultima strofa mi se pare o reusita la toate capitolele. In poem as renunta la "nudul gol" inlocuindu-l cu mai neaosul (si nu cred ca incalcatorul de Regulament) "curul gol". Cu drag, Andu
Ela, bineînțeles că nu deranjează întrebările firești, și știu că iubești magnoliile; și eu :-) Dar chiar nu știu (și nu cred) că sunt magnolii, sau, dacă sunt, nu e o specie de magnolie pe care s-o mai fi văzut vreodată. Uite, am să pun și poza inițială... mi-ai dat o idee. Ce vroiam eu să spun este că o floare este în sine o minune suficientă, în fața căreia întrebarea (dacă este să fie întrebare) nu este decât una. Cât despre "imediat", ia-o așa: eu am simțit așa, lasă-te puțin pe mâna poeziei acesteia, cât ești aici. PS uuuf, nu știi să ții un secret :-) Nu ai pentru ce.
Poate că e o senzație stranie: am sentimentul că a fost gândit/conceput în altă limbă și aceasta e traducerea ei imperfectă...Accentele bacoviene într-o gamă postmodernistă cu tot apanajul derigoare conferă textului o dimensiune insuficient exploatată în ciuda descrierii gradate, tensionate. Poate că nu este așa cum am gândit. Iluzia se prăbușește de multe ori în sufletul celor care îți decupează singurătatea -acest origami indescifrabil încă - într-un "Amurg muribund"...poemul îmi amintește însă, și nu știu de ce, de compozițiile lui "Florian din Transilvania" sau numai trena lor melancolică...O întunecare pe măsura singurătății noastre. Cum suna în engleză?
modific doar de curiozitate ce-mi iese inspirata de ebosa.
o masă
peretii fără amintiri
un scaun
impulsuri aruncate de-a valma
împroșcînd pereții
tăcut
umbrele noastre mototolind tavanul
ca pe un cearșaf
inevitabil
gîndul că ai putea pleca
cred ca mi-a iesit o tenta erotica.
acum:
ati ales un spatiu, apoi ati incercat sa descrieti o secventa de viata altfel.asa am zis intai. apoi am zis: crochiul poetic declanseaza iluzia unui spatiu material pentru un sentiment. imbinarea dintre material: masa, scaun, cu abstractul pe mine intotdeauna ma apasa, imi transmite o suferinta, comunica o suferinta ca fundalul unui alt sentiment mai complex. materie/ abstract, complicat, ratacitor.asa percep eu in general.
Un poem pe care l-am simțit cum respiră, o îmbinare plină de har între inefabil (religia) și aleator (strada, omul, viața).
Un poem care lasă o amprentă adâncă, cuvintele uneori le-am simțit ca pe niște pași de elefant prin jungla gândurilor mele.
Aș corecta totuși câteva scăpări alma. De exemplu 'una din cele două' chiar în incipit... și mai sunt câteva bâlbe de exprimare mai încolo, nimic esențial însă.
Aș zice că se vede cum poemul a fost scris dintr-o răsuflare și asta cel puțin pe mine m-a prins.
Felicitări și primește semnul meu de apreciere.
Margas.
Dragul meu n-am plecat nicaieri doar m-ai uitat ca pe un avorton in borcanul cu formol in vreme ce uterul inimii tale dospeste foetusul unei noi iubiri
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mă bucură că ai auzit dinspre bine cele spuse de mine aici. Și... știu ce este puterea furnici, doar că aici, în poem, face disonanță. Atât. Ca expresie, nu ca sens. :) Crăciun cu oameni Înalți și senin de suflet. Ela
pentru textul : Linii deAdrian, despre ce vorbim aici? Cum adică „nu ştiu de ce pur şi simplu preiei păreri, în loc să le treci prin filtrul tău raţional-cultural, şi să le faci upgrade”? Ți-am spus exact care e părerea mea în urma lecturii, fără, cum zici tu, „să preiau păreri”. Nu am zis că titlul trebuie să fie ”abscons” ori ”intuitibil”, ci doar de faptul că am mai întâlnit „tratatul de dragoste” și la alți autori în titlu. Și nu e vorba că-mi plac ori nu adverbele alea, ci pur și simplu mi se pare că abuzezi de ele în contextul dat. Cât despre metafore, de acord cu ce zici, doar că nu prea văd ce legătură ar avea cu ceea ce am comentat mai sus. Eugen.
pentru textul : Tratat despre dragoste, pulovere şi fluturi deBine Mariana! Hai la o cafea virtuală...c-am obosit deja.
pentru textul : nupoem deAtmosfera este originală, crede că nu am întâlnit la tine până acum un poem atât de pulsional, chiar dacă este secundarizat și metaforizat până la abstractizare. Aș avea însă ceva de spus d.p.v. tehnic: - primele 2 versuri încep cu "îmi", cred că ai putea modifica versul doi, fără a schimba ideea: (ex: "sângele sleit îmi miroase") - acel nedesăvârșit cred că este în plus, cât timp apare adverbul "încă" și în alăturarea "ling nedesăvârșit" pare forțat. - versul 3 strofa a doua: "secundarele_le", de evitat asemenea repetiții. Poți modifica, de ex: "secundarele doar le-am făcut din lemn proaspăt" - în a treia strofă ceva rămâne cumva vag atribuit: cine arde mocnit: tu, adăpostul, timpul? Cred că subtitlul putea lipsi, pare să fie în afara contextului, deși înțeleg cu ce se acordează. În ansamblu, un "joc secund", cu urme de imagini și stări primare ce pot fi prelucrabile încă, autoarea fiind un iscusit Olar al cuvintelor vii.
pentru textul : fiara de lut denicholas , multumesc pentru feedback. chiar toate tre' sa aiba o semnificatie?.. ( pentru mine are, insa:) si nu. nu confetti, eu asa am vazut multe flyere, biletele mici care zboara. :) acum daca zboara degeaba, este alta mancare de peste.
pentru textul : când după război se așterne liniștea deîmi pare destul de tocit motivul oglinzii...
ca să nu mai vb de titlu cu chihlimbar tra la la
dar ăsta sunt eu
pe de altă parte, înstrăinarea cred că ai putea-o reda aftfel, mult mai bine...
verbul "strecura" aduce un minus
era străină de ea
când își murmura numele
sunetele se dezlipeau
ceva în genul ăsta...
pentru textul : de cealaltă parte. chihlimbar deMai poposesc puțin vis-a-vis de ceea ce a spus Ramona, căreia îi urez bun revenit, chiar dacă e "cu susu-n jos". Eu n-am văzut șine încinse... Altfel: a ploua pe șine goale de tren mi s-a părut o imagine reușită, consonantă, a unei solitudini ori înstrăinări, ori pur și simplu a unui drum fără țintă. E interesant cum a rezonat acest vers abrupt, final, cu tot ceea ce poetul a construit mai sus. Apoi, însăși ploaia, care brusc se dovedește a face corp comun cu trenul, cu gara, cu plictiseala, cu fumul, ploaia așadar împrumută calitatea cea mai banală a șinelor de tren: devine de fier. Nu e chiar o metonimie limpede, adică o inversiune a categoriilor logice, este acel împrumut între două noțiuni, pe care (doar) poetul le (poate) aduce atât de subtil împreună. Asta am apreciat în primul rând. Nu e la îndemâna oricui, iar aici reușita este deplină.
pentru textul : ...istoria scrumului deun poem concentrat și bine construit, deși am în anumite momente senzația de disipare într-un anumit artificial al textului. se găsesc, pe alocuri, epitete nepotrivite: strident e redundant lângă țipete, "cal onest","ciob-zob", "se dezbracă gol pușcă". luat ca întreg, poemul surprinde cu imagini puternice și o mișcare deplină a ideilor. există un farmec al atmosferei marine amestecat cu simboluri ale sexualității. de evidențiat modul în care e introdus în text platon și ce connotații aduce. n-am înțeles "rumegau lemne".
pentru textul : Aristo gol pușca deNu cred ca este "o abilitate" in acest caz, ci un stil... care poate sa placa sau nu. oricum rafinamentul cred eu ca o caracterizeaza pe katya iar atata vreme cat ea este impacata cu acest gen de ermetism in care sentimentul este doar aparent accesibil, ca o inflorescenta a unei plante carnivore, noua nu ne ramane decat sa mai citim si sa mai vedem. repet, mie nu imi place neaparat acest gen de lirism, dar ii apreciez calitatile Andu
pentru textul : poem pentru umărul stâng de"Eventual ce nota a luat și-apoi, după examen, se apucă să întrebe prin an cine mai are nevoie ele." - not(ă), nevoie (de) ele.
pentru textul : in the pursuit of happiness (I) deCitesc. Spor.
Şi parcă la titlu. Nu ar suna mai bine în limba română?
Aha. Pentru mine tango înseamnă ceva cam ca în "Parfum de femeie" cu Al Pacino. La asta mă gândeam când spuneam că nu merge cu aristocrația. Sunt de acord cu ce spui despre masca aristocrației pedante. Există, însă, și o aristocrație bună. Ca să înțeleg aristocrația ta o să mă gândesc la Alexandru Paleologu dansând tango... și îl văd. Totuși, senzualitatea femeii în tango nu o văd nicicum împletindu-se în chip fericit cu aristocrația. Înțeleg imaginea pe care vrei să o dai, dar nu o văd în poezia de mai sus. Îmi place nuanța de tango pe care o iau elementele de acolo, în afară de cele două cuvinte-imagini amintite ("aristocrate" și "orologiu").
pentru textul : Tango deînclin să cred că lucrurile ar fi fost altfel dacă evenimentul s-ar fi petrecut pe continentul nordamerican. sau cel puțin în California. din punctul de vedere al românilor de aici. dinspre partea isntituțiilor românești sînt nevoit să spun că le lipsește ceva profund și esențial. filosofia și deprinderea cu conceptul de slujire a națiunii române, indiferent de politică sau de interese materiale. și fără acest „organ”, ca și parte vitală a structurii lor interioare, instituțiile românești, înăuntrul sau înafara României sînt practic o nulitate, practic inexistente. Adică, de fapt, nu este nicio diferență dacă ești somalez, botswanian, bangladeshian, burundez sau român. Îmi pare rău să o spun dar acesta este un adevăr trist și copleșitor. Și pînă cînd cel puțin școala de diplomați din România nu se va transforma fundamental, nu există absolut nicio speranță. Va continua să îți fie rușine că ești român pe meleaguri străine. Și asta nu pentru că ești român ci pentru că România este de 22 de ani guvernată și reprezentată peste hotare de tot felul de indivizi dubioși lipsiți de cea mai vagă umbră de patriotism.
pentru textul : Scrisoare deschisă a poetului Adrian Munteanu deazi am citit mai multe poezii semnate de tine. am revenit cu drag la asta. inca o data felicitari pentru atmosfera de un suprarealism absurd (sau cel putin asta vad eu in ea). cu riscul de a fi trasa de urechi, iti dau o penita, intarziata ce-i drept. nu inteleg de ce nu e coada de penite in dreptul ei.
pentru textul : amanta mea supraponderală deda, textul nu e nou dar ca si atunci cind l-am citit prima data si acum zimbesc. uite ca imi place acest fel mucalit al tau de a scrie ca si cum ai privi cu coada ochiului peste umar. o lipsa sanatoasa de patima. o poezie
pentru textul : de dragoste deun poem in care jocul cuvintelor, bine cunoscute si stapanite, construieste cu experienta o tainca lume ipotetica.
pentru textul : antiplatonice VI deas avea doua sugestii mititele, daca imi permiteti, domnule Jorz: "Plutim în anotimpul ce sângeră-n hârtie, Desperecheați și tragici, pereche de cocori," si "Iubito, alte aripi vor arde-n depărtarea Nedespletirii căii, cea fara de revers, (fiindca mi se pare ca zaresc niste minuscule abateri prozodice, in versurile respective.) dincolo de asta, un poem care m-a incantat.
pentru textul : Cantilenă pentru re-căderea în starea de toamnă deFranco, mulțumesc foarte mult pentru această observație făcută din perspectiva unui lector sincer!
pentru textul : cine ajunge primul desi mie imi pare ca se pierde mesajul, lucian. nu intra intre preferintele mele acest poem, sa fiu sincera. jumatate este dictee pur. modernism poate este. dar nu cu orice pret, pentru ca pe vremea aia eram f putin interesata de poezie, dar sa ma exprim intr-un fel mai putin deschis, mai concentrat. proza si scenariul de film ma preocupau aproape exclusiv. cu alte cuvinte, habar nu aveam daca vreau sa scriu modernist sau altcumva... nici acum nu prea ma intereseaza, dar sunt mai atenta. fac rar concesii inspiratiei :) multumesc pentru ca ma citesti.
pentru textul : mulțimea vidă deatentie la editarea textului! am observat cel putin doua greseli.
pentru textul : imagini în oglinda retrovizoare dela mine
pentru textul : fals interviu despre menirea artei deMadă, cineva drag mi-a spus candva.... ' textele care nu au comentarii inseamna ca sunt texte bune;)' asemăn poemul tau "Foșnetul ierbii însângerate" cu o chintesenta a pledoariei lui Le Breton se rezuma la buna randuire intre tacere si cuvant, la acea etica a conversatiei care presupune ca orice enunt implica un raspuns, orice afirmatie, o cantarire a pertinentei , orice dialog, o deliberare reciproca. In abisul tăcerii trăim o 'moarte temporară/ în cercul stins/ al unei alte mirări' cu mult drag, erika
pentru textul : Foșnetul ierbii însângerate deașa cum ne-ai obișnuit deja, un poem de nota zece.
pentru textul : Abraam, regele, a spus: deO revolta bine temperata si fain scrisa. Parca mai mult ca altadata il vad pe George maestru de ceremonii triste, dar asta e viata... chiar el spune in incheiere "fii fericit poti turba fara probleme de bucurie" Ultima strofa mi se pare o reusita la toate capitolele. In poem as renunta la "nudul gol" inlocuindu-l cu mai neaosul (si nu cred ca incalcatorul de Regulament) "curul gol". Cu drag, Andu
pentru textul : De ce te Paraguay deEla, bineînțeles că nu deranjează întrebările firești, și știu că iubești magnoliile; și eu :-) Dar chiar nu știu (și nu cred) că sunt magnolii, sau, dacă sunt, nu e o specie de magnolie pe care s-o mai fi văzut vreodată. Uite, am să pun și poza inițială... mi-ai dat o idee. Ce vroiam eu să spun este că o floare este în sine o minune suficientă, în fața căreia întrebarea (dacă este să fie întrebare) nu este decât una. Cât despre "imediat", ia-o așa: eu am simțit așa, lasă-te puțin pe mâna poeziei acesteia, cât ești aici. PS uuuf, nu știi să ții un secret :-) Nu ai pentru ce.
pentru textul : no memory dePoate că e o senzație stranie: am sentimentul că a fost gândit/conceput în altă limbă și aceasta e traducerea ei imperfectă...Accentele bacoviene într-o gamă postmodernistă cu tot apanajul derigoare conferă textului o dimensiune insuficient exploatată în ciuda descrierii gradate, tensionate. Poate că nu este așa cum am gândit. Iluzia se prăbușește de multe ori în sufletul celor care îți decupează singurătatea -acest origami indescifrabil încă - într-un "Amurg muribund"...poemul îmi amintește însă, și nu știu de ce, de compozițiile lui "Florian din Transilvania" sau numai trena lor melancolică...O întunecare pe măsura singurătății noastre. Cum suna în engleză?
pentru textul : Întunecare demodific doar de curiozitate ce-mi iese inspirata de ebosa.
o masă
peretii fără amintiri
un scaun
impulsuri aruncate de-a valma
împroșcînd pereții
tăcut
umbrele noastre mototolind tavanul
ca pe un cearșaf
inevitabil
gîndul că ai putea pleca
cred ca mi-a iesit o tenta erotica.
acum:
ati ales un spatiu, apoi ati incercat sa descrieti o secventa de viata altfel.asa am zis intai. apoi am zis: crochiul poetic declanseaza iluzia unui spatiu material pentru un sentiment. imbinarea dintre material: masa, scaun, cu abstractul pe mine intotdeauna ma apasa, imi transmite o suferinta, comunica o suferinta ca fundalul unui alt sentiment mai complex. materie/ abstract, complicat, ratacitor.asa percep eu in general.
pentru textul : crochiu I deUn poem pe care l-am simțit cum respiră, o îmbinare plină de har între inefabil (religia) și aleator (strada, omul, viața).
pentru textul : iartă-mă, doamne, pentru tot ce puteam să nu văd şi am văzut deUn poem care lasă o amprentă adâncă, cuvintele uneori le-am simțit ca pe niște pași de elefant prin jungla gândurilor mele.
Aș corecta totuși câteva scăpări alma. De exemplu 'una din cele două' chiar în incipit... și mai sunt câteva bâlbe de exprimare mai încolo, nimic esențial însă.
Aș zice că se vede cum poemul a fost scris dintr-o răsuflare și asta cel puțin pe mine m-a prins.
Felicitări și primește semnul meu de apreciere.
Margas.
Violeta, multumesc de lectura.
pentru textul : cocoon deaşa aş vrea să citesc la ultimul vers. bravo! poem foarte echilibrat (vreau să zic). prima strofă e ţuţ. după părerea mea ar merita remarcată.
pentru textul : Toamna deDragul meu n-am plecat nicaieri doar m-ai uitat ca pe un avorton in borcanul cu formol in vreme ce uterul inimii tale dospeste foetusul unei noi iubiri
pentru textul : Întrebarea dePagini