Ai creat imagini ample si clare fara prea mult efort. Un sentiment de tristete strabate intregul text si multumita tie, mi-a patruns prin toti porii. Remarc: "mă așez în genunchi și mă rog. pentru ligamente puternice și haine groase. pentru liniște. las în urmă duhoarea parcului zoologic și a episcopiei oamenii scîlciați ca niște șoșoni uzați cuiburile de rigips ale emigranților. plouă cu pene și solzi cu gheare de pui orașul acesta e mai împuțit decît orice moarte." Consider ca este deranjanta fonic si putea fi evitata constructia "care vine semeț ca un om care știe ce vrea". Cu prietenie, LM
da, un poem care m-a cucerit de la început până la final, ca o pâine proaspătă pe un flămând.
pt. că unde sunt, ne-tul pâlpâie ca o stea într-o noapte de iarnă geroasă, laconic spun că dincolo de mesaj îmi place aerul de tristeţe conturat atât cât să nu devină patetic. ( poate aici: dispar... tot...mai mult, ar merita prelucrat),felicitări.
Sărbători cu lumină !
Djamal, cred ca ai mai putea lucra un pic la acest poem. Ai o repetiție a cuvântului "parcă" înspre final. Nu l-aș folosi, oricum. Orice afirmație e mai puternică expresiv fără el. Și nu se înțelege cine este el din versul "parcă-l văd" în condițiile în care două versuri mai sus ai scris "parcă zăresc în el" el fiind zidul. Pari să vorbești fie de zid fie de copilul ce ai fost. Apoi cuvintele "sunt niște" sunt inutile. Uite ce îți propun eu: în fața mea scaune mari și goale mândre de pielea lor de trupurile ce li s-au așezat în brațe sprijinite de zid alb atât de alb încât zăresc în el palme mici de copil îl/mă văd întinzând mâinile spre mine Sigur, aceste versuri pornesc de la supoziția ca în final mâinile aparțin copilului ce-ai fost și nu zidului. Modifică tu așa cum ai intenționat.
Silvia, aici este Hermeneiea.com, nu mailul d-lui Titarenco. Dar faptul ca tu ai considerat de bun simt sa-ti expui frustrarile in public spune multe. Gestul lui Virgil - de schimbare a nivelului tau de la autor la novice - nu este unul autocratic. Problema a fost discutata in consiliul Hermeniei , s-a supus la vot si toti am fost de acord cu monitorizare ta. In sperata ca vom avea o supriza placuta pe parcurs. Ei bine, ultimul tau text numai o surpriza placuta n-a fost. Sorry. Ca sa nu mai lungim povestea, ii solicit si eu lui Virgil suspendarea contului tau. Nu te tine nimeni cu forta aici iar moderatorii si al editorii Hermeneei nu au sarcina de a pansa ranile orgoliului nimanui.
Mi-am dat seama pe parcurs.
Am început să scriu emotiv şi parcă totul se-ntâmpla acum...
Am retrăit într-un fel acele momente de tensiune.
Eram doar un copil ce simţea pentru prima oară o mare pierdere în viaţă.
Pe atunci nu ştiam cum să descriu şi poate că nici acum nu sunt prea pregătit, dar am încercat să folosesc aceleaşi cuvinte de odată.
Mulţumesc pentru trecere şi semn!
Aceste argumente mă vor ajuta să cresc odată cu voi şi să răzbesc mai departe.
Poate că ar trebui să schimb expresiile respective. Ulterior, le-au mai folosit şi alţii, pe alte site-uri, în textele lor :)
Mulţumesc mult pentru apreciere!
da, este un text experiment pentru mine pe care poate nu l-am gândit suficient. speram să rămână mai mult în zona sugestiei, dar dacă nici asta nu e, înseamnă că nu e decât un eșec. mulțumesc frumos pentru părere.
m-a atras textul vazand ca se tot comenteaza pe marginea lui. o parere. Sunt prea mult explicatii care sufoca textul. Nu sunt adepta stilului lapidar, zgarcit, dar nici a celui care indeasa pe gatul cititorului aceleasi informatii scrise in 2-3 variante, lungind fara rost...boala.
ca atare, inceputul ar fi decurs mult mai firesc si mai atractiv:
„Silabiseşti încet
the busses in London are red,
străzi ninse, alunecare uşoară,
femeia îşi aşează geanta pe umăr
înainte de a urca, stofa moale
a paltonului atinge pulpa aşa cum - „ei” e inutil, se subînțelege.as renuntța și la „a paltonului”...
genele bunului părinte ating - „catifeaua” - explicatie inutilă și un clișeu asocierea gene-catifea
mai aveți în partea mediana și o repetiție a lui „moale”, apoi „catifea - catifelată”.
și de aici înainte sunt convinsă că veți reuși să dați poemului o formă adaptată liricului secolului 21.
vă mulţumesc pentru citirea acestui gest amical. Silvia, am încercat şi eu.
Adrian, feng shui-ul ală se pare că o să mă urmărească şi prin ceruri (sper că şi zurbagiii au loc acolo). mulţumesc.
acea observatie la "scriu cu pieptul" nu cred ca a fost inserata din cauza ca nu s-ar fi priceput sensul, ci dintr-un motiv muuult mai pamantean: cei mai lipsiti oarecum de delicatete (noi, barbatii) nu pot sa nu remarce instantaneu un sens foarte... vizibil care, ucide din fasa orice efort de a asimila... metafore. imi cer scuze, dar de aici, sunt convins, a venit remarca aceea. sincer, mie mi-a cam placut textu`, dar fara acea - de evitat - exprimare.
"iar eu nu pot învia nici mere nici
trotinete"
simplu si emotionant txt, ludicul il echilibrează (jumătatea de sferă: "până la pământ nu e mult" :)
un crochiu a două generaţii ...adverse!!!
Marina, randurile adaugate de tine sunt foarte bine-venite. Iti multumesc frumos. Cat despre reproducerea copertei sa-mi fie iertata ignoranta, m-am tot uitat pe pagina dar nu mi-am dat seama cum pot atasa o fotografie. Daca te rog frumos poate imi spui tu cum sa procedez. Recomand iubitorilor de poezie si "Scrisori din Arcadia" - e o carte traumatizanta dar f buna. "Scrisori din Arcadia" si "Dilecta" difera f mult intre ele dar sunt convinsa ca vor fi apreciate de adevaratii degustatori de poezie. Si din celelalte volume ale lui Soviany am citit dar acestea doua m-au impresionat cel mai mult. Marina, iti multumesc pentru comentariu. Te mai astept. Violeta
Adrian, orice lucru are un loc al sau, potrivit..."scrisoarea" ta poate starni zambete intr-un cerc de cunoscatori (ai "verisoarei", desigur); dar aici? ce fel de reactii astepti?
in primul rind in publicarea initala avea greseli de tiparire.
in al doilea rind stau si ma intreb si eu asa ca omul, unde este poezia aici?
si sint dispus sa aflu raspunsuri de la tine si de la oricine ar vrea sa comenteze aici.
in orice caz, sper ca sensibilitatile religioase, culturale sau spirituale ale cuiva nu vor juca un rol nefast in oferirea unui raspuns deschis si onest.
iar despre "cutia cu nisip", cred ca faptul ca se gaseste in contextul sectiunii "experimentale" ar trebui sa spuna ceva... adica nu este un fel de cos de gunoi ci mai degraba un spatiu in care ceva ce poate fi definit ca "experimental" incearca sa capete o forma.
poate ca mai corect ar fi sa te intreb, ce anume este experiment in acest text care mie mi se pare de o banalitate deboradanta?
"Care îţi tac" sau "Care își tac"?
Un text interesant deși aș fi preferat un alt cuvînt în loc de „neiubire”. Părerea mea este că expresia „şi trandafirii sălbatici între pântec şi glezne;”, cu toată ciudățenia ei este genială. O imagine din asta citești o dată pe an sau și mai rar. De fapt adevărul este că există texte unde aproape ajungi să nici nu te mai intereseze restul. Ajungi să fii efectiv marcat de o expresie, de o imagine. De o astfel de imagine. Cînd am citit-o am crezut că nu citesc bine. Am stat ca atunci cînd te oprești la colțul unei străzi și citești numele unei străzi faimoase pe care ai fi vrut toată viața să o vezi și pur și simplu din întîmplare ești acolo. Un amestec de supriză și de stînjenire. O expresie pe care sînt gelos că nu am găsit-o eu primul. O imagine care spune mult și în același timp lasă atît de mult nespus. Nici nu știi cum să o iei. Poate însemna atît de mult și atît de diferit. Remarcabil. Iar următoarele două versuri te lasă și mai pe gînduri „Numai buze şi miere şi cer,/ciorapi coloraţi şi mirare,”
Poate e de vină și faptul că ascult Juan Moro interpretînd la chitară „Mi Suspiro” din Cinfucion.
domnul Dorel incerca sa spuna exact invers decat ai inteles tu si se refera la stafia comunismului surescitata de deshumarea familiei dictatoriale. este agresiv doar pentru ca orizontul dumnealui de asteptare in ceea ce ma priveste este eronat si atat.
in ceea ce priveste comunismul, el nu este mort pentru ca este doar o ideologie. o ideologie nu poate muri. si, ca sa te pun la curent, exista in Romania si un partid comunist inscris, numit Noul Partid Comunist Roman. nu am timp acum sa insist asupra subiectului pentru ca nu am timp, dar revin.
"16. Pentru a putea fi publicat pe site-ul Hermeneia.com un text trebuie să îndeplinească următoarele condiții: 16.4. să nu conțină un limbaj sau imagini obscene, defăimătoare, rasiste, de incitare la violență, de hărțuire, profanatoare sau pornografice." si "23. De asemenea comentariile trebuie: 23.4. să se abțină cît mai mult posibil de la alunecarea în comunicări personale. Aceasta nu înseamnă că opiniile cititorilor trebuie să fie reacții artificiale și reci. Scopul lor însă este folosirea subsolului textelor pentru critica literară sau discuții legate de conținutul textului și nu pentru schimbul de amabilități."
cui nu-i place finalul?:) în rest nu mă bag :), și uite , hai treacă de la mine, am băgat două semne (ultimele, nu voi mai proceda așa pentru că respect inteligența cititorului în general) ca să nu fie messenger răspunsul meu.
Îmi cer scuze și într-adevăr ar fi trebuit să fiu mai moderat, dar m-a enervat rău acel autor imberb care a cutezat să-mi spună mie să-l pup în cur în continuare pe Virgil Titarenco.... te rog să reiei istoria comm-urilor și poate îmi ridici avertismentul... eu îmi fac mea culpa dar el m-a înjurat primul într-un mod cât se poate de grosolan iar reacția mea a fost un efect pe un text valoros al celui pe care ar fi trebuit să-l pup in cur. Păi hai să scriem bine și apoi poate ne pupăm și în cur ok? Are cineva o problemă cu asta? Andu
Virgil, pe bune acum, tu chiar nu te saturi sa fii umilit prin propriile tale afirmatii? Citatul acela este pe zeci de situri de citate celebre, pe sute de bloguri, vei spune ca cei care au ales acel citat sunt cu totii niste liceeni, niste idioti, si tu esti ala mai destept decat toti la un loc? Chiar nu realizezi ca cuvantul tau, ura ta, frustrarea ta, te fac si mai mic decat esti? Tu chiar nu-ti dai seama ca nu ma poti atinge cu absolut nimic, ca singura ta sansa ca sa fii luat in seama, apreciat, este sa fii sincer si respectuos? Sa-ti spui parerea fara sa faci comparatii ridicole de pe vremea cand erai la liceu si aratai cu degetul la oamenii de pe strada? Chiar crezi ca-mi face placere sa te ridiculizez de fiecare data? Tu nu vezi ca ai ramas fara adepti pe propriul sit, ca in afara de Yester si inca vreo 2 nu te mai baga lumea in seama? Nu crezi ca trebuie sa iti schimbi atitudinea, sa dai dovada de seriozitate si profesionalism in comentarii, fara sa faci comentarii ridicole, de taraba?
Nicodem, mulțumesc pentru semn. Nu-l mai citisem pe M. Dinescu de ani buni. Dacă zici tu, te invit să aduci citate din autor și să-mi argumentezi.
Adrian, bineînțeles, dacă e să luăm cuvânt cu cuvânt, sintagmă cu sintagmă ș.a.m.d, poți găsi corespondențe câte vrei, nu numai din romantism, ci și din alte -isme. Că este ușor clișeic, de acord, dar uneori e nevoie de acest clișeu pentru a facilita transmiterea ideei, pentru a face ca mesajul să transpară cât mai clar. Să zicem, că aici, am optat pentru o anume directețe a mesajului. Am mai spus-o și în altă parte: nu neg faptul că este un text perfectibil, la momentul potrivit voi reveni asupra lui. Că doar nu-i publicat pe hârtie...
Virgil, se poate extrage cu pențeta ori forcepsul câte un pasaj din orice text și se poate pune pe el o etichetă.
La o analiză făcută la „rece” nici un text nu rezistă, sau aproape nici unul. Textul a avut de transmis un mesaj/emoție și, în opinia mea, cred că și-a atins scopul. mulțumesc pentru atenționare: am corectat cuvântul scoci.
pina una alta, am si eu o intrebare. apreciez ca autorul ne spune cine a facut fotografia (asta ca sa nu existe confuzie) dar intrebarea mea este: are autorul copyright ptr folosirea fotografiei in scopuri personale si pentru postarea ei in spatiul public al Hermeneia? daca da, atunci sa ne spuna si noua si de asemeni sa precizeze daca fotografia are copyright. daca nu, atunci il rog sa obtina mai intii acest drept si dupa aceea sa o foloseasca. sper ca nu e nevoie aici sa explic ce inseamna copyright si toate implicatiile lui. eu de exemplu cred ca am folosit doar fotografii sau realizari grafice personale. poate ca ar trebui sa le atasez precizarea copyright sau un watermark. in principiu Hermeneia incurajeaza folosirea de fotografii creatii personale chiar daca nu ne deranjeaza nici folosirea de alte resurse dar in contextul legilor internationale (scrise si nescrise). asta ca sa nu avem nici o problema. s bineinteles ca va trebui sa actualizam Regulamentul cu acest lucru. in ce priveste continutul fotografiei, as fi recunoscator membrilor Hermeneia daca s-ar abtine deocamdata sa testeze aceasta frontiera a regulamentului pina cind o vom dezbate in cadrul grupului de administratie si vom ajunge la o concluzie care cu siguranta se va materializa intr-o precizare in Regulament. mie personal textul imi place. si la fel admir arta lui Saudek, si nu numai a lui. ... unde sint fotografii de altadata? daca as vrea sa fac o gluma as putea spune ca e ok sa pui nuduri pe Hermeneia dar doar daca sint sepia si si sint facute pina in anul 1940 :).. pe vremea aceea inca se mai facea arta.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ai creat imagini ample si clare fara prea mult efort. Un sentiment de tristete strabate intregul text si multumita tie, mi-a patruns prin toti porii. Remarc: "mă așez în genunchi și mă rog. pentru ligamente puternice și haine groase. pentru liniște. las în urmă duhoarea parcului zoologic și a episcopiei oamenii scîlciați ca niște șoșoni uzați cuiburile de rigips ale emigranților. plouă cu pene și solzi cu gheare de pui orașul acesta e mai împuțit decît orice moarte." Consider ca este deranjanta fonic si putea fi evitata constructia "care vine semeț ca un om care știe ce vrea". Cu prietenie, LM
pentru textul : drumul pierdut deda, un poem care m-a cucerit de la început până la final, ca o pâine proaspătă pe un flămând.
pentru textul : grîu și maci dept. că unde sunt, ne-tul pâlpâie ca o stea într-o noapte de iarnă geroasă, laconic spun că dincolo de mesaj îmi place aerul de tristeţe conturat atât cât să nu devină patetic. ( poate aici: dispar... tot...mai mult, ar merita prelucrat),felicitări.
Sărbători cu lumină !
Djamal, cred ca ai mai putea lucra un pic la acest poem. Ai o repetiție a cuvântului "parcă" înspre final. Nu l-aș folosi, oricum. Orice afirmație e mai puternică expresiv fără el. Și nu se înțelege cine este el din versul "parcă-l văd" în condițiile în care două versuri mai sus ai scris "parcă zăresc în el" el fiind zidul. Pari să vorbești fie de zid fie de copilul ce ai fost. Apoi cuvintele "sunt niște" sunt inutile. Uite ce îți propun eu: în fața mea scaune mari și goale mândre de pielea lor de trupurile ce li s-au așezat în brațe sprijinite de zid alb atât de alb încât zăresc în el palme mici de copil îl/mă văd întinzând mâinile spre mine Sigur, aceste versuri pornesc de la supoziția ca în final mâinile aparțin copilului ce-ai fost și nu zidului. Modifică tu așa cum ai intenționat.
pentru textul : Scaune deai putea scoate un volum cu poezii de acest gen... numai pentru cunoscători rafinați (ca mine) :)
pentru textul : Cătunul de pe malul apei deSilvia, aici este Hermeneiea.com, nu mailul d-lui Titarenco. Dar faptul ca tu ai considerat de bun simt sa-ti expui frustrarile in public spune multe. Gestul lui Virgil - de schimbare a nivelului tau de la autor la novice - nu este unul autocratic. Problema a fost discutata in consiliul Hermeniei , s-a supus la vot si toti am fost de acord cu monitorizare ta. In sperata ca vom avea o supriza placuta pe parcurs. Ei bine, ultimul tau text numai o surpriza placuta n-a fost. Sorry. Ca sa nu mai lungim povestea, ii solicit si eu lui Virgil suspendarea contului tau. Nu te tine nimeni cu forta aici iar moderatorii si al editorii Hermeneei nu au sarcina de a pansa ranile orgoliului nimanui.
pentru textul : poate deObserv că ai șters textele... și odată cu ele și comentariile pe care le-am scris cu drag. Păcat.
pentru textul : Starea Hermeneia - 2013 deMi-am dat seama pe parcurs.
Am început să scriu emotiv şi parcă totul se-ntâmpla acum...
Am retrăit într-un fel acele momente de tensiune.
Eram doar un copil ce simţea pentru prima oară o mare pierdere în viaţă.
Pe atunci nu ştiam cum să descriu şi poate că nici acum nu sunt prea pregătit, dar am încercat să folosesc aceleaşi cuvinte de odată.
Mulţumesc pentru trecere şi semn!
Aceste argumente mă vor ajuta să cresc odată cu voi şi să răzbesc mai departe.
Mulţumirile mele!
pentru textul : va veni o vreme dePoate că ar trebui să schimb expresiile respective. Ulterior, le-au mai folosit şi alţii, pe alte site-uri, în textele lor :)
pentru textul : a te întoarce în braţele cuiva deMulţumesc mult pentru apreciere!
da, este un text experiment pentru mine pe care poate nu l-am gândit suficient. speram să rămână mai mult în zona sugestiei, dar dacă nici asta nu e, înseamnă că nu e decât un eșec. mulțumesc frumos pentru părere.
pentru textul : atât, până îmi vor îngheța mâinile deDaniela mă bucur că ţi-a plăcut poemul. Cred că la sfârşit voi da curs sugestiei tale. Mă bucr de reîntâlnire. Mulţumesc pentru semn. Ioan.
pentru textul : viaţa mea este o femeie numită toamnă dein ceea ce priveste celebritatea... ma simt celebra. oh yeah...!
pentru textul : portarul de la spital dem-a atras textul vazand ca se tot comenteaza pe marginea lui. o parere. Sunt prea mult explicatii care sufoca textul. Nu sunt adepta stilului lapidar, zgarcit, dar nici a celui care indeasa pe gatul cititorului aceleasi informatii scrise in 2-3 variante, lungind fara rost...boala.
ca atare, inceputul ar fi decurs mult mai firesc si mai atractiv:
„Silabiseşti încet
the busses in London are red,
străzi ninse, alunecare uşoară,
femeia îşi aşează geanta pe umăr
înainte de a urca, stofa moale
a paltonului atinge pulpa aşa cum - „ei” e inutil, se subînțelege.as renuntța și la „a paltonului”...
genele bunului părinte ating - „catifeaua” - explicatie inutilă și un clișeu asocierea gene-catifea
mai aveți în partea mediana și o repetiție a lui „moale”, apoi „catifea - catifelată”.
și de aici înainte sunt convinsă că veți reuși să dați poemului o formă adaptată liricului secolului 21.
la buna recitire,
pentru textul : Anotimp demarynna
vă mulţumesc pentru citirea acestui gest amical. Silvia, am încercat şi eu.
pentru textul : fiecare cu treaba lui deAdrian, feng shui-ul ală se pare că o să mă urmărească şi prin ceruri (sper că şi zurbagiii au loc acolo). mulţumesc.
Încerc într-adevăr să renunț la rimă și excesul de genitive.
pentru textul : Teenage angst deacea observatie la "scriu cu pieptul" nu cred ca a fost inserata din cauza ca nu s-ar fi priceput sensul, ci dintr-un motiv muuult mai pamantean: cei mai lipsiti oarecum de delicatete (noi, barbatii) nu pot sa nu remarce instantaneu un sens foarte... vizibil care, ucide din fasa orice efort de a asimila... metafore. imi cer scuze, dar de aici, sunt convins, a venit remarca aceea. sincer, mie mi-a cam placut textu`, dar fara acea - de evitat - exprimare.
pentru textul : poetul de"iar eu nu pot învia nici mere nici
pentru textul : autumn music 2 detrotinete"
simplu si emotionant txt, ludicul il echilibrează (jumătatea de sferă: "până la pământ nu e mult" :)
un crochiu a două generaţii ...adverse!!!
Marina, randurile adaugate de tine sunt foarte bine-venite. Iti multumesc frumos. Cat despre reproducerea copertei sa-mi fie iertata ignoranta, m-am tot uitat pe pagina dar nu mi-am dat seama cum pot atasa o fotografie. Daca te rog frumos poate imi spui tu cum sa procedez. Recomand iubitorilor de poezie si "Scrisori din Arcadia" - e o carte traumatizanta dar f buna. "Scrisori din Arcadia" si "Dilecta" difera f mult intre ele dar sunt convinsa ca vor fi apreciate de adevaratii degustatori de poezie. Si din celelalte volume ale lui Soviany am citit dar acestea doua m-au impresionat cel mai mult. Marina, iti multumesc pentru comentariu. Te mai astept. Violeta
pentru textul : Erosul Dilectei deAdrian, orice lucru are un loc al sau, potrivit..."scrisoarea" ta poate starni zambete intr-un cerc de cunoscatori (ai "verisoarei", desigur); dar aici? ce fel de reactii astepti?
pentru textul : Scrisoare deschisă către toate site-urile literare, de la verișoara mea - Pralinela Mototoala dein primul rind in publicarea initala avea greseli de tiparire.
pentru textul : Judecata de Apoi dein al doilea rind stau si ma intreb si eu asa ca omul, unde este poezia aici?
si sint dispus sa aflu raspunsuri de la tine si de la oricine ar vrea sa comenteze aici.
in orice caz, sper ca sensibilitatile religioase, culturale sau spirituale ale cuiva nu vor juca un rol nefast in oferirea unui raspuns deschis si onest.
iar despre "cutia cu nisip", cred ca faptul ca se gaseste in contextul sectiunii "experimentale" ar trebui sa spuna ceva... adica nu este un fel de cos de gunoi ci mai degraba un spatiu in care ceva ce poate fi definit ca "experimental" incearca sa capete o forma.
poate ca mai corect ar fi sa te intreb, ce anume este experiment in acest text care mie mi se pare de o banalitate deboradanta?
de ce autorul ăsta trebuie să ne spună mereu despre erecţiile şi ejaculările lui?
pentru textul : metastaze de"Care îţi tac" sau "Care își tac"?
pentru textul : Femeia de miercuri deUn text interesant deși aș fi preferat un alt cuvînt în loc de „neiubire”. Părerea mea este că expresia „şi trandafirii sălbatici între pântec şi glezne;”, cu toată ciudățenia ei este genială. O imagine din asta citești o dată pe an sau și mai rar. De fapt adevărul este că există texte unde aproape ajungi să nici nu te mai intereseze restul. Ajungi să fii efectiv marcat de o expresie, de o imagine. De o astfel de imagine. Cînd am citit-o am crezut că nu citesc bine. Am stat ca atunci cînd te oprești la colțul unei străzi și citești numele unei străzi faimoase pe care ai fi vrut toată viața să o vezi și pur și simplu din întîmplare ești acolo. Un amestec de supriză și de stînjenire. O expresie pe care sînt gelos că nu am găsit-o eu primul. O imagine care spune mult și în același timp lasă atît de mult nespus. Nici nu știi cum să o iei. Poate însemna atît de mult și atît de diferit. Remarcabil. Iar următoarele două versuri te lasă și mai pe gînduri „Numai buze şi miere şi cer,/ciorapi coloraţi şi mirare,”
Poate e de vină și faptul că ascult Juan Moro interpretînd la chitară „Mi Suspiro” din Cinfucion.
domnul Dorel incerca sa spuna exact invers decat ai inteles tu si se refera la stafia comunismului surescitata de deshumarea familiei dictatoriale. este agresiv doar pentru ca orizontul dumnealui de asteptare in ceea ce ma priveste este eronat si atat.
pentru textul : Manifeste (1) - Manifestul Partidului Comunist dein ceea ce priveste comunismul, el nu este mort pentru ca este doar o ideologie. o ideologie nu poate muri. si, ca sa te pun la curent, exista in Romania si un partid comunist inscris, numit Noul Partid Comunist Roman. nu am timp acum sa insist asupra subiectului pentru ca nu am timp, dar revin.
"16. Pentru a putea fi publicat pe site-ul Hermeneia.com un text trebuie să îndeplinească următoarele condiții: 16.4. să nu conțină un limbaj sau imagini obscene, defăimătoare, rasiste, de incitare la violență, de hărțuire, profanatoare sau pornografice." si "23. De asemenea comentariile trebuie: 23.4. să se abțină cît mai mult posibil de la alunecarea în comunicări personale. Aceasta nu înseamnă că opiniile cititorilor trebuie să fie reacții artificiale și reci. Scopul lor însă este folosirea subsolului textelor pentru critica literară sau discuții legate de conținutul textului și nu pentru schimbul de amabilități."
pentru textul : this is a film decui nu-i place finalul?:) în rest nu mă bag :), și uite , hai treacă de la mine, am băgat două semne (ultimele, nu voi mai proceda așa pentru că respect inteligența cititorului în general) ca să nu fie messenger răspunsul meu.
pentru textul : psalmul apelor simple denu trebuie să te îndrăgostești de ceea ce scrii, pentru asta există soția, amanta, copiii, divinitatea...și toate la alegere.
pentru textul : Nenorocul deDa, Luana, esența vieții noastre... Mulțumesc.
pentru textul : perdera deÎmi cer scuze și într-adevăr ar fi trebuit să fiu mai moderat, dar m-a enervat rău acel autor imberb care a cutezat să-mi spună mie să-l pup în cur în continuare pe Virgil Titarenco.... te rog să reiei istoria comm-urilor și poate îmi ridici avertismentul... eu îmi fac mea culpa dar el m-a înjurat primul într-un mod cât se poate de grosolan iar reacția mea a fost un efect pe un text valoros al celui pe care ar fi trebuit să-l pup in cur. Păi hai să scriem bine și apoi poate ne pupăm și în cur ok? Are cineva o problemă cu asta? Andu
pentru textul : preludiu în roșu deVirgil, pe bune acum, tu chiar nu te saturi sa fii umilit prin propriile tale afirmatii? Citatul acela este pe zeci de situri de citate celebre, pe sute de bloguri, vei spune ca cei care au ales acel citat sunt cu totii niste liceeni, niste idioti, si tu esti ala mai destept decat toti la un loc? Chiar nu realizezi ca cuvantul tau, ura ta, frustrarea ta, te fac si mai mic decat esti? Tu chiar nu-ti dai seama ca nu ma poti atinge cu absolut nimic, ca singura ta sansa ca sa fii luat in seama, apreciat, este sa fii sincer si respectuos? Sa-ti spui parerea fara sa faci comparatii ridicole de pe vremea cand erai la liceu si aratai cu degetul la oamenii de pe strada? Chiar crezi ca-mi face placere sa te ridiculizez de fiecare data? Tu nu vezi ca ai ramas fara adepti pe propriul sit, ca in afara de Yester si inca vreo 2 nu te mai baga lumea in seama? Nu crezi ca trebuie sa iti schimbi atitudinea, sa dai dovada de seriozitate si profesionalism in comentarii, fara sa faci comentarii ridicole, de taraba?
pentru textul : Transplant de inimă deNicodem, mulțumesc pentru semn. Nu-l mai citisem pe M. Dinescu de ani buni. Dacă zici tu, te invit să aduci citate din autor și să-mi argumentezi.
Adrian, bineînțeles, dacă e să luăm cuvânt cu cuvânt, sintagmă cu sintagmă ș.a.m.d, poți găsi corespondențe câte vrei, nu numai din romantism, ci și din alte -isme. Că este ușor clișeic, de acord, dar uneori e nevoie de acest clișeu pentru a facilita transmiterea ideei, pentru a face ca mesajul să transpară cât mai clar. Să zicem, că aici, am optat pentru o anume directețe a mesajului. Am mai spus-o și în altă parte: nu neg faptul că este un text perfectibil, la momentul potrivit voi reveni asupra lui. Că doar nu-i publicat pe hârtie...
Virgil, se poate extrage cu pențeta ori forcepsul câte un pasaj din orice text și se poate pune pe el o etichetă.
La o analiză făcută la „rece” nici un text nu rezistă, sau aproape nici unul. Textul a avut de transmis un mesaj/emoție și, în opinia mea, cred că și-a atins scopul. mulțumesc pentru atenționare: am corectat cuvântul scoci.
Eugen.
pentru textul : Simbioză depina una alta, am si eu o intrebare. apreciez ca autorul ne spune cine a facut fotografia (asta ca sa nu existe confuzie) dar intrebarea mea este: are autorul copyright ptr folosirea fotografiei in scopuri personale si pentru postarea ei in spatiul public al Hermeneia? daca da, atunci sa ne spuna si noua si de asemeni sa precizeze daca fotografia are copyright. daca nu, atunci il rog sa obtina mai intii acest drept si dupa aceea sa o foloseasca. sper ca nu e nevoie aici sa explic ce inseamna copyright si toate implicatiile lui. eu de exemplu cred ca am folosit doar fotografii sau realizari grafice personale. poate ca ar trebui sa le atasez precizarea copyright sau un watermark. in principiu Hermeneia incurajeaza folosirea de fotografii creatii personale chiar daca nu ne deranjeaza nici folosirea de alte resurse dar in contextul legilor internationale (scrise si nescrise). asta ca sa nu avem nici o problema. s bineinteles ca va trebui sa actualizam Regulamentul cu acest lucru. in ce priveste continutul fotografiei, as fi recunoscator membrilor Hermeneia daca s-ar abtine deocamdata sa testeze aceasta frontiera a regulamentului pina cind o vom dezbate in cadrul grupului de administratie si vom ajunge la o concluzie care cu siguranta se va materializa intr-o precizare in Regulament. mie personal textul imi place. si la fel admir arta lui Saudek, si nu numai a lui. ... unde sint fotografii de altadata? daca as vrea sa fac o gluma as putea spune ca e ok sa pui nuduri pe Hermeneia dar doar daca sint sepia si si sint facute pina in anul 1940 :).. pe vremea aceea inca se mai facea arta.
pentru textul : Felinar dePagini