Aranca, nuantele si obiectivitatea nu prea sint doua chestii care incap in aceeasi barca. si eu cred ca tu stii asta. nuantele sint ceva mult prea subtil ca sa fim cu totii de acord cu ele. de aceea nici nu incerc sa conving pe nimeni ca unde vad eu o umbra trebuie sa vada si el sau ea o umbra. pur si simplu exista o acceptare generala ca ne deosebim la perceptiile fine. asta de fap face viata interesanta. Iar daca acel "dimpotriva" vrea sa sugereze ca bobadil s-a autofaultat atunci nu inteleg eu de ce te-ai ofuscat tu in primul rind si ai reactionat asa cum ai reactionat. mi se pare cel putin ciudat daca nu amuzant. de aceea nu inteleg la ce capcana te referi tu. in orice caz, eu continui sa cred ca oricine publica aici isi asuma riscul de a fi comentat. singura mea rezerva fata de comentariul lui bobadil este in legatura cu faptul ca face comentarii pe marginea comentariilor altora, lucru descurajat de regulament si in general de noi pe hermeneia. in plus, desi sint de acord cu el ca un comentariu trebuie sa fie monolingv, observatia lui este lipsita total de temei pentru ca folosirea limbii franceze de catre cei doi comentatori s-a facut numai pentru a cita din textul tau si eventual pentru a exprima ceva specific in limba franceza. nu vad nici un "comentariu amestecat". de fapt as putea sa ii raspund lui bobadil intrebindu-l daca nu cumva reactia lui isi are originea intr-un gen de nationalism nefericit. personal cred ca handicapul limbii române a fost tocmai acela de a sta prea mult timp izolata.
îmi displace cuvîntul Revelion dar îmi place restul în acest haiku. excelent contrastul între dimensiunea artificiilor și efemeritatea fața de viața ceva mai lungă a chibritului aprins și modesta lui dimensiune.
Cum să se curbeze iarba ca o sticlă? din aceea de tip pet? rabatabile - sună tot ciudat, la fel şi absolutul din final, prea noi comparativ cu arhaicul poeziei, cel care, de fapt, emoţionează.
da, este despre Dumnezeu, dar ii las cititorului libertatea sa creada ce vrea el. nu stiu, cred ca o dau rau de tot in bara pentru ca am citit poemul asta de o gramada de ori si imi place la fel de mult, ceea ce nu mi s-a mai intamplat niciodata. apoi, Virgil, cred ca ai observat si tu pana acum ca eu nu am un stil ci am perioade. cat despre interes, tare am impresia ca nu a existat nici pana acum. :)
Mulțumesc pentru încurajări și sugestii, Ioana, am modificat, o să mai revăd între timp textul acesta, știu că e cam lung, cel puțin pt literatura pe net.
Ioana, o voi lua în ordinea importanței punctelor atinse de tine: 1) Nu am observat să fie penițe de "împăcare". Eu nu mă cert cu nimeni. Intervențiile sunt în calitate de moderator, iar ceea ce postez o fac în calitate de membru al acestui site, la fel cu ultimul venit. Younger Sister și-a justificat gestul. Andu, asemenea. Că ultimul a atins poate tangențial și anumite alte aspecte... l-am "sancționat"; sunt convinsă că el a simțit foarte bine unde anume, nu știu dacă și tu sau alții, important nu este circul, ci dacă persoana respectivă înțelege. Nu sunt de acord de exemplu pentru motivul invocat de el, cum că aceasta nu ar fi o poezie ce nu exagerează la capitolul "cerebralitate, dar asta este altceva. Am să spun franc, pentru tine și pentru cine mai este interesat (deși nu îmi imaginez că oamenii de pe hermeneia de asta sunt interesați...): eu una nu mi-aș fi dat nici o peniță pe acest text. În egală măsură însă eu nu aș fi dat poate jumătate din penițele care s-au dat pe hermeneia. Satisfăcută? Pentru că este un text mai vechi, pentru că îl văd cu mult mai puțină indulgență decât atunci când l-am scris, pentru că îi știu defectele. DAR, aceasta nu înseamnă, Ioana, că vreo clipă mi-am însușit părerea ta cum că ar fi un text prost. Nu te-am contrazis și nu mă ofensează această părere, dar nu pot fi obligată să o adopt. Daacă aș fi crezut că este un text prost, pur și simplu nu l-aș fi postat; standardele mele sunt sus indiferent de ceea ce se întâmplă în jur. Am fost și sunt în continuare împotriva penițelor acordate fără justificare, sau asupra unui text slab. Nu am intervenit și nu voi interveni acolo unde aprecierea cu peniță este în dubiu, adică textul este "călduț" să spunem, bunicel. Acestea sunt limite mult prea sensibile pentru a le putea măsura cu șublerul subiectivității. 2) Să nu ne ascundem după deget. "Am crezut și cred că prozatorii pot scrie și poezie, mai ales că aceasta s-a epicizat atât de mult. Apreciez efortul, succes mai departe, Bianca! " este ironie. Dar nu are sens să continuăm, eu că da, tu că nu. Important este să spunem lucrurilor frumos și franc pe nume, pentru a nu da naștere la interpretări. Am să te rog să revenim la text, Ioana, dacă mai este ceva de spus. Spațiul din pagina mea nu va fi loc de purtat altfel de bătălii decât "literare", dacă vreodată mă voi ridica la astfel de pretenții. Până atunci, mă repet, dacă nu ai înțeles de prima dată: too much ado. Nu merită această poezie bătălia asta. Am altele mai bune, și sunt multe și mai bune chiar pe acest site. Aceasta a fost sensul de prima dată, regret dacă nu s-a înțeles.
Amprente iubind. Absențe ce invadează spațiile interioare mai mult decât orice prezență. Recele mortifer, care trece prin ziduri, ne îngheață, deep inside. Nici măcar pustiu. Doar o imensă umbră din celălalt, în noi. Sugestie: această foto făcută alb-negru cred că ar fi amplificat impactul mesajului. Încearcă varianta. Eu am încercat salvând poza aceasta pe computerul meu și... am rămas împietrită câteva secunde. Am simțit o crispare în partea stângă.
Adriana, Bobadil, multumesc. Din punctul meu de vedere acesta este unul din cele mai calme texte pe care le-am scris. Terminasem programul la servici m-am asezat sa scriu. Nu stiam ce sa scriu si nici ce va iesi. Era doar o stare.
Textul prezintă o forţă feroce în a descrie întâlnirea cu întunericul, cu moartea. Conştientizarea morţii şi chiar dorinţa de senzaţie/moarte m-a făcut să nu trec chiar cu vederea peste text (adică nelăsând un semn) ceea ce de-obicei o fac.
Cezar
La prima lectură, observ experimentul la nivelul limbajului, un text dada mai degrabă, cu surprize de context lingvistic poetice:"Ràzon nu se sinchisește de o farfuri cu melci." iar partea asta urmuziană e o capodoperă: "-dragonul trântit pe costumele de dans e fonetic cinstit -Dumnezeu nu dă telefon! declară Ràzon în pași de dans -nici tango nu știe -nici pas à trois plier -Vendredi am să merg la coafor -să nu uiți să cumperi un poisson cu ochi galbeni - să facem împreună baie, cu ulei de nucă! - nu pot să sufăr nuca, am cască de prizonier submarin plictisit" Nu-mi place siluirea cuvintelor, în schimb: "vorbizează " "soldant", "conturzionați ".
da, o imagine fotografica foarte reusita. iar solutia cromatica este si ea bine gasita. titlul mi se pare putin cam aiurea dar este alegerea ta. daca tu esti autorul fotografiei felicitari.
Arată excelent! Interesantă ideea, merită și motivează. Dacă ajunge să fie obiect și decernat ca premiu, mă înscriu din oficiu la orice concurs. Chiar și de... balet.
Mi-a placut "umbra femeilor dansează în jurul focului"... ma duce cu gandul la fantasma sau la o femeie care nu are curaj pe masura fanteziei... desi ideea unei umbre comune genului si nu speciei are farmec mai ales daca focul acela depaseste stadiul fizic. Nu-mi place "fire albe se fac cenușă în palmele vântului."... prea facila exprimarea "fire albe"/"palmele vântului". "ochii sticloși"... formulare foarte des utilizata in poezie/proza. Cred ca utilizarea punctului pentru sugerarea sincopelor nu te avantajeaza, discursul tau poetic avand ca virtute tocmai fluiditatea versului. Ca opinie personala, cred ca in ultimele poezii scrise te pierzi intr-o simbolistica stearpa, cautand cu orice chip sa spiritualizezi... in mod normal puterea de expresie trebuie sa apara fara un "hei-rup" programatic. Imi permit, fara sper sa te ofensez, sa-ti dau o sugestie... scrie mai putin si lasa textele la decantat o perioada dupa ce le-ai compus... astfel o sa le vezi cu alti ochi.
îmi cer scuze pentru încadrarea gresită a textului. l-am încadrat la "proză - note" cu intenție, așa am considerat de cuviință. poate voi reveni pe text și va arăta a proză. am schimbat încadrarea la rubrica poezie. deși, pentru mine nu este tocmai poezie. mă bucur însă că a fost privită ca o poezie. m-am tot gândit că pentru mine ar fi foarte bine dacă pe site ar exista, pe viitor și rubrica "gânduri". până când lucrul acesta va fi sau nu posibil, voi avea grijă să încadrez textele acolo unde trebuie. mulțumesc pentru înțelegere.
Accept părerile divergente, asta este la urma urmei frumusețea dialogului.
Ție Virgil simt nevoia să-ți răspund însă direct cu un ferm NU la ceea ce insinuezi acolo.
O să mă apuc să postez și eu câteva mâzgăleli dintr-astea, ca să mă crucificați voi.
Atunci poate o să fim chit.
mai Vacarasule, ma amuza indirjirea cu care incurci tastele. indirjire vrednica, zic eu, de o cauza mai buna. se pare ca fie infatuarea (sau invidia, sau vreo alta emotie "turbulenta") iti face degetele sa tremure si sa incurce tastele. eu zic sa te relaxezi. cind am de a face cu astfel de indivizi ca tine si cu astfel de atitudini (precum cele pe care le manifesti tu) incerc un amestec de sentimente, un amestec de mila si sila. pentru ca atunci cind un om se comporta ca tine este categoric intr-o tensiune cumplita. de aceea iti spuneam sa te relaxezi. pentru ca te asigur ca nici eu si nici nimeni nu da doi bani pe ce ai inceput sa elucubrezi tu pe aici. stiu ca exista si fauna din aceasta, adica indivizi ca tine. iti marturisesc ca ma straduiesc sa am rabdare cu ei. am mai spus si alta data, eu cred ca omul se poate recupera. daca vrea. eu nu te pot obliga si nici nu am sa fac aici (asa cum am mai spus) politie sau scoala sau biserica. iti atrag atentia doar ca exista un regulament care explica in ce fel se foloseste facilitatea comentariilor sub texte. incearca sa il respecti si vei putea continua sa publici pe Hermeneia.com. de vei alege sa ignori acest avertisment nu cred ca vei mai avea posibilitatea sa alegi consecintele alegerii tale.
Bună-dispoziţie ca la nuntă :), dar să revenim la fotografie. Vina o poartă amănuntul meu (o altă marcă a feminităţii, ca şi pofta de a vorbi ).Iertare!
Vlad, îţi mulţumesc pentru intenţia ta şi mărturisesc că şi eu îmi doresc să revii la acest ,,joc” :), dar, evident, în măsura dispoziţiei şi a timpului. Aprecierile despre cromatică şi aspectul compoziţional mă bucură. Mă tot întreb dacă e potrivit titlul, dacă se justifică întrebările…
Da, Adriana, o observaţie excelentă, nu e nimic trucat, e totul real si frumos. E un instantaneu, şi culmea, e de undeva de pe la jumătatea evenimentului când şi coafura nu mai era cum trebui, dar asta nu a dăunat grav feminităţii :) O fi feminitatea în mimică, în felul cum se privesc sau cum îşi ţine mireasa privirea într-o parte sau cum îşi ţine mâinile ( un limbaj nonverbal mai altfel )?
Mă bucur aşa de mult că fotografia asta ţi-a adus seninul. Într-un fel şi mie :) şi sunt fericită că sunt femeie şi respect cum se cuvine pe cei din a căror coastă am fost dăltuite, de acolo, de lângă inimă ca să le fim aproape, să fim acel ,,ajutor potrivit”.
Raluca, nu e un fragment de proza, e asa cum scriu eu texte poetice.
Se poate ca stilul sa nu fie pe gustul tau, sincer ceea ce tu vezi povestire, diminuare, eu vad constructie, sentiment , senzatie care se desprinde - sau ma rog, demers in acest sens. daca e prea putin pentru tine, stii cum e, asta e :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Aranca, nuantele si obiectivitatea nu prea sint doua chestii care incap in aceeasi barca. si eu cred ca tu stii asta. nuantele sint ceva mult prea subtil ca sa fim cu totii de acord cu ele. de aceea nici nu incerc sa conving pe nimeni ca unde vad eu o umbra trebuie sa vada si el sau ea o umbra. pur si simplu exista o acceptare generala ca ne deosebim la perceptiile fine. asta de fap face viata interesanta. Iar daca acel "dimpotriva" vrea sa sugereze ca bobadil s-a autofaultat atunci nu inteleg eu de ce te-ai ofuscat tu in primul rind si ai reactionat asa cum ai reactionat. mi se pare cel putin ciudat daca nu amuzant. de aceea nu inteleg la ce capcana te referi tu. in orice caz, eu continui sa cred ca oricine publica aici isi asuma riscul de a fi comentat. singura mea rezerva fata de comentariul lui bobadil este in legatura cu faptul ca face comentarii pe marginea comentariilor altora, lucru descurajat de regulament si in general de noi pe hermeneia. in plus, desi sint de acord cu el ca un comentariu trebuie sa fie monolingv, observatia lui este lipsita total de temei pentru ca folosirea limbii franceze de catre cei doi comentatori s-a facut numai pentru a cita din textul tau si eventual pentru a exprima ceva specific in limba franceza. nu vad nici un "comentariu amestecat". de fapt as putea sa ii raspund lui bobadil intrebindu-l daca nu cumva reactia lui isi are originea intr-un gen de nationalism nefericit. personal cred ca handicapul limbii române a fost tocmai acela de a sta prea mult timp izolata.
pentru textul : adieu deîmi displace cuvîntul Revelion dar îmi place restul în acest haiku. excelent contrastul între dimensiunea artificiilor și efemeritatea fața de viața ceva mai lungă a chibritului aprins și modesta lui dimensiune.
pentru textul : Haiku departea lungita constand din cele 5 replici? ihim
pentru textul : Lungi să fie! deCum să se curbeze iarba ca o sticlă? din aceea de tip pet? rabatabile - sună tot ciudat, la fel şi absolutul din final, prea noi comparativ cu arhaicul poeziei, cel care, de fapt, emoţionează.
pentru textul : Mereu altfel dar mereu în acelaşi loc deda, este despre Dumnezeu, dar ii las cititorului libertatea sa creada ce vrea el. nu stiu, cred ca o dau rau de tot in bara pentru ca am citit poemul asta de o gramada de ori si imi place la fel de mult, ceea ce nu mi s-a mai intamplat niciodata. apoi, Virgil, cred ca ai observat si tu pana acum ca eu nu am un stil ci am perioade. cat despre interes, tare am impresia ca nu a existat nici pana acum. :)
pentru textul : Intro deMulțumesc pentru încurajări și sugestii, Ioana, am modificat, o să mai revăd între timp textul acesta, știu că e cam lung, cel puțin pt literatura pe net.
pentru textul : Poveste de dragoste deIoana, o voi lua în ordinea importanței punctelor atinse de tine: 1) Nu am observat să fie penițe de "împăcare". Eu nu mă cert cu nimeni. Intervențiile sunt în calitate de moderator, iar ceea ce postez o fac în calitate de membru al acestui site, la fel cu ultimul venit. Younger Sister și-a justificat gestul. Andu, asemenea. Că ultimul a atins poate tangențial și anumite alte aspecte... l-am "sancționat"; sunt convinsă că el a simțit foarte bine unde anume, nu știu dacă și tu sau alții, important nu este circul, ci dacă persoana respectivă înțelege. Nu sunt de acord de exemplu pentru motivul invocat de el, cum că aceasta nu ar fi o poezie ce nu exagerează la capitolul "cerebralitate, dar asta este altceva. Am să spun franc, pentru tine și pentru cine mai este interesat (deși nu îmi imaginez că oamenii de pe hermeneia de asta sunt interesați...): eu una nu mi-aș fi dat nici o peniță pe acest text. În egală măsură însă eu nu aș fi dat poate jumătate din penițele care s-au dat pe hermeneia. Satisfăcută? Pentru că este un text mai vechi, pentru că îl văd cu mult mai puțină indulgență decât atunci când l-am scris, pentru că îi știu defectele. DAR, aceasta nu înseamnă, Ioana, că vreo clipă mi-am însușit părerea ta cum că ar fi un text prost. Nu te-am contrazis și nu mă ofensează această părere, dar nu pot fi obligată să o adopt. Daacă aș fi crezut că este un text prost, pur și simplu nu l-aș fi postat; standardele mele sunt sus indiferent de ceea ce se întâmplă în jur. Am fost și sunt în continuare împotriva penițelor acordate fără justificare, sau asupra unui text slab. Nu am intervenit și nu voi interveni acolo unde aprecierea cu peniță este în dubiu, adică textul este "călduț" să spunem, bunicel. Acestea sunt limite mult prea sensibile pentru a le putea măsura cu șublerul subiectivității. 2) Să nu ne ascundem după deget. "Am crezut și cred că prozatorii pot scrie și poezie, mai ales că aceasta s-a epicizat atât de mult. Apreciez efortul, succes mai departe, Bianca! " este ironie. Dar nu are sens să continuăm, eu că da, tu că nu. Important este să spunem lucrurilor frumos și franc pe nume, pentru a nu da naștere la interpretări. Am să te rog să revenim la text, Ioana, dacă mai este ceva de spus. Spațiul din pagina mea nu va fi loc de purtat altfel de bătălii decât "literare", dacă vreodată mă voi ridica la astfel de pretenții. Până atunci, mă repet, dacă nu ai înțeles de prima dată: too much ado. Nu merită această poezie bătălia asta. Am altele mai bune, și sunt multe și mai bune chiar pe acest site. Aceasta a fost sensul de prima dată, regret dacă nu s-a înțeles.
pentru textul : Piața norilor deAmprente iubind. Absențe ce invadează spațiile interioare mai mult decât orice prezență. Recele mortifer, care trece prin ziduri, ne îngheață, deep inside. Nici măcar pustiu. Doar o imensă umbră din celălalt, în noi. Sugestie: această foto făcută alb-negru cred că ar fi amplificat impactul mesajului. Încearcă varianta. Eu am încercat salvând poza aceasta pe computerul meu și... am rămas împietrită câteva secunde. Am simțit o crispare în partea stângă.
pentru textul : Umbra decred că titlul mai potrivit ar fi fost „birjar sfidînd veșnicia”
pentru textul : Birjar așteptând veșnicia deAdriana, Bobadil, multumesc. Din punctul meu de vedere acesta este unul din cele mai calme texte pe care le-am scris. Terminasem programul la servici m-am asezat sa scriu. Nu stiam ce sa scriu si nici ce va iesi. Era doar o stare.
pentru textul : one bullet 'till morning deTextul prezintă o forţă feroce în a descrie întâlnirea cu întunericul, cu moartea. Conştientizarea morţii şi chiar dorinţa de senzaţie/moarte m-a făcut să nu trec chiar cu vederea peste text (adică nelăsând un semn) ceea ce de-obicei o fac.
pentru textul : eram tânără şi te iubeam deCezar
@yester deci am dreptate, într-un târziu trec și pietrele... mersi.
pentru textul : apa trece, pietrele trec deîn notă originală
fie seară fie vară
pe-o piatră filozofală
mulţumesc pentru lectură şi opinie.
pentru textul : viaţa trece prin octombrie debun venit în această pagină!
La prima lectură, observ experimentul la nivelul limbajului, un text dada mai degrabă, cu surprize de context lingvistic poetice:"Ràzon nu se sinchisește de o farfuri cu melci." iar partea asta urmuziană e o capodoperă: "-dragonul trântit pe costumele de dans e fonetic cinstit -Dumnezeu nu dă telefon! declară Ràzon în pași de dans -nici tango nu știe -nici pas à trois plier -Vendredi am să merg la coafor -să nu uiți să cumperi un poisson cu ochi galbeni - să facem împreună baie, cu ulei de nucă! - nu pot să sufăr nuca, am cască de prizonier submarin plictisit" Nu-mi place siluirea cuvintelor, în schimb: "vorbizează " "soldant", "conturzionați ".
pentru textul : Evoluția tăcută a dansului deda, o imagine fotografica foarte reusita. iar solutia cromatica este si ea bine gasita. titlul mi se pare putin cam aiurea dar este alegerea ta. daca tu esti autorul fotografiei felicitari.
pentru textul : Un vis fără chip deobserv că autorul îşi comentează doar textele proprii. Mă tem că aceasta va duce la pierderea încadrării de colaborator pe Hermeneia.
pentru textul : nicotină şi uitare deArată excelent! Interesantă ideea, merită și motivează. Dacă ajunge să fie obiect și decernat ca premiu, mă înscriu din oficiu la orice concurs. Chiar și de... balet.
pentru textul : trofeu Hermeneia deExact.
pentru textul : primăvara lui ghilgameș deSydney Krivenko este autoarea.
pentru textul : Paper heart de Sydney Krivenko deCezar
Eu nu vreau sa ma amestec intre voi. Ascult si tac
pentru textul : în celălalt vis deMi-a placut "umbra femeilor dansează în jurul focului"... ma duce cu gandul la fantasma sau la o femeie care nu are curaj pe masura fanteziei... desi ideea unei umbre comune genului si nu speciei are farmec mai ales daca focul acela depaseste stadiul fizic. Nu-mi place "fire albe se fac cenușă în palmele vântului."... prea facila exprimarea "fire albe"/"palmele vântului". "ochii sticloși"... formulare foarte des utilizata in poezie/proza. Cred ca utilizarea punctului pentru sugerarea sincopelor nu te avantajeaza, discursul tau poetic avand ca virtute tocmai fluiditatea versului. Ca opinie personala, cred ca in ultimele poezii scrise te pierzi intr-o simbolistica stearpa, cautand cu orice chip sa spiritualizezi... in mod normal puterea de expresie trebuie sa apara fara un "hei-rup" programatic. Imi permit, fara sper sa te ofensez, sa-ti dau o sugestie... scrie mai putin si lasa textele la decantat o perioada dupa ce le-ai compus... astfel o sa le vezi cu alti ochi.
pentru textul : Ochi de leu deîmi cer scuze pentru încadrarea gresită a textului. l-am încadrat la "proză - note" cu intenție, așa am considerat de cuviință. poate voi reveni pe text și va arăta a proză. am schimbat încadrarea la rubrica poezie. deși, pentru mine nu este tocmai poezie. mă bucur însă că a fost privită ca o poezie. m-am tot gândit că pentru mine ar fi foarte bine dacă pe site ar exista, pe viitor și rubrica "gânduri". până când lucrul acesta va fi sau nu posibil, voi avea grijă să încadrez textele acolo unde trebuie. mulțumesc pentru înțelegere.
pentru textul : Meniul de apă și sânge desper să fi terminat de reparat. dacă mai vedeți probleme de performanță vă rog să îmi spuneți.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - V – deAccept părerile divergente, asta este la urma urmei frumusețea dialogului.
pentru textul : Rune deȚie Virgil simt nevoia să-ți răspund însă direct cu un ferm NU la ceea ce insinuezi acolo.
O să mă apuc să postez și eu câteva mâzgăleli dintr-astea, ca să mă crucificați voi.
Atunci poate o să fim chit.
mai Vacarasule, ma amuza indirjirea cu care incurci tastele. indirjire vrednica, zic eu, de o cauza mai buna. se pare ca fie infatuarea (sau invidia, sau vreo alta emotie "turbulenta") iti face degetele sa tremure si sa incurce tastele. eu zic sa te relaxezi. cind am de a face cu astfel de indivizi ca tine si cu astfel de atitudini (precum cele pe care le manifesti tu) incerc un amestec de sentimente, un amestec de mila si sila. pentru ca atunci cind un om se comporta ca tine este categoric intr-o tensiune cumplita. de aceea iti spuneam sa te relaxezi. pentru ca te asigur ca nici eu si nici nimeni nu da doi bani pe ce ai inceput sa elucubrezi tu pe aici. stiu ca exista si fauna din aceasta, adica indivizi ca tine. iti marturisesc ca ma straduiesc sa am rabdare cu ei. am mai spus si alta data, eu cred ca omul se poate recupera. daca vrea. eu nu te pot obliga si nici nu am sa fac aici (asa cum am mai spus) politie sau scoala sau biserica. iti atrag atentia doar ca exista un regulament care explica in ce fel se foloseste facilitatea comentariilor sub texte. incearca sa il respecti si vei putea continua sa publici pe Hermeneia.com. de vei alege sa ignori acest avertisment nu cred ca vei mai avea posibilitatea sa alegi consecintele alegerii tale.
pentru textul : Rupt de realitate deMarga îţi mulţumesc pentru citire şi semn, o să ţin cont de obiecţiile tale şi voi încerca să lucrez la partea tehnică mai mult.
pentru textul : eşti cea mai aproape depărtare deTocmai de aceea e cu atât mai surprinzător. Puteai aștepta două zile. Pentru că era vorba de principiu.
pentru textul : de regăsire deBună-dispoziţie ca la nuntă :), dar să revenim la fotografie. Vina o poartă amănuntul meu (o altă marcă a feminităţii, ca şi pofta de a vorbi ).Iertare!
Vlad, îţi mulţumesc pentru intenţia ta şi mărturisesc că şi eu îmi doresc să revii la acest ,,joc” :), dar, evident, în măsura dispoziţiei şi a timpului. Aprecierile despre cromatică şi aspectul compoziţional mă bucură. Mă tot întreb dacă e potrivit titlul, dacă se justifică întrebările…
Da, Adriana, o observaţie excelentă, nu e nimic trucat, e totul real si frumos. E un instantaneu, şi culmea, e de undeva de pe la jumătatea evenimentului când şi coafura nu mai era cum trebui, dar asta nu a dăunat grav feminităţii :) O fi feminitatea în mimică, în felul cum se privesc sau cum îşi ţine mireasa privirea într-o parte sau cum îşi ţine mâinile ( un limbaj nonverbal mai altfel )?
Mă bucur aşa de mult că fotografia asta ţi-a adus seninul. Într-un fel şi mie :) şi sunt fericită că sunt femeie şi respect cum se cuvine pe cei din a căror coastă am fost dăltuite, de acolo, de lângă inimă ca să le fim aproape, să fim acel ,,ajutor potrivit”.
Vă aştept cu drag de fiecare dată.
Cu mulţumiri, Mariana
pentru textul : Feminitate sine qua non desi atunci de ce esti pe dinafara?
pentru textul : De-a Dumnezeu… deRaluca, nu e un fragment de proza, e asa cum scriu eu texte poetice.
pentru textul : bioetanol deSe poate ca stilul sa nu fie pe gustul tau, sincer ceea ce tu vezi povestire, diminuare, eu vad constructie, sentiment , senzatie care se desprinde - sau ma rog, demers in acest sens. daca e prea putin pentru tine, stii cum e, asta e :)
Pagini