Un text proaspat iata, pe o tema destul de veche "si daca"... scrierea moderna cred ca este responsabila de scoaterea acestui poem din previzibilele tipare ale unei prozodii
Adriana inoveaza si in aceasta poezie si nu pentru ca ea urmareste acest lucru cu tot dinadinsul, ci pentru ca ea scrie asa cum simte si o face cu talent.
Felicitari.
Margas
Mulţumesc, observatiile sunt bune şi voi evita în viitor unele construcţii similare.De fapt am câte o perioadă de reluare a textelor la prelucrare, dar observaţiile corecte, din afară, sunt de preferat pentru îmbunătăţirea lor.
m-ar interesa, Adrian, o versiune a ta pe text. sunt curios ce ai adăuga și ce ai scoate. m-ar ajuta... mulțumesc pentru aprecieri! și ele mă ajută.
gând bun, om bun!
hai sa raspund si eu: bobadil, poezia nu o vad pentru ca nu este. te asigur ca am citit cu foarte mare atentie asa ca nu mai pretinde tu ca stii ce fac sau nu fac eu. la urma urmei e o chestie de bun simt sa consideri ca daca cineva catadicseste sa comenteze aici, atunci macar si-a facut tema si a citit cu atentie ce urmeaza sa comenteze sau sa critice. deci, ca sa nu existe nici un fel de dubiu pentru tine si pentru ca sa nu te mai trezesti ca vorbesti in numele altuia ( o alta chestiune de bun simt), am intrebat ce am intrebat pentru ca in acest text poezia nu exista, nici macar ca estetica a uritului. desi am sperat sa gasesca asta. dar e doar o abureala de cuvinte aruncate asa la o frustrare de dupa amiaza sau la o indigestie. aceasta este parerea mea. skylander, aici ai spus adevarul, ai dat drumul la ceva ca sa nu te (ab)tii. ei bine nu toate lucrurile la care dam drumul sint poezie. probabil era vremea sa stii deja chestia asta de vreme ce esti autor pe hermeneia. la unii novici la mai acceptam brambureli pentru ca asta e, oamenii mai incearca, dar de la autori avem pretentii.
ce are acest text? intrebi.
cred ca mi-ar fi mai usor sa-ti spun ce n-are.
n-are acel inefabil care sa straneasca mintea cititorului, sau acea directete care sa-l opreasca din drum. n-are o legatura intre strofe, ideea este atat de subtire incat se destrama in desfasurare. spune-mi si tu care-i raportul de cauzalitate dintre primele trei strofe si ultima, de pilda...nu, nu cel din gandul tau, ci ala din text! incearca sa-ti inchipui ca e scrisa de mine, si sa identifici o legatura logica, acolo. mie imi scapa; ma rog, stiu ca femeile stau mai prost cu logica...
ce are in schimb? are un limbaj pe alocuri ilar, pe alocuri tautologic, pe alocuri cele doua se imbina.
hai sa o luam pe bucati:
"Stele şi himere
palide-n cădere
se izbeau de mine"
hiperbola. poetul este un urias (asemeni celui din tabloul lui Goya, probabil) care strapunge bolta cereasca. sau asta i-o fi fost intentia...pentru ca, daca iti imaginezi ca "himerele palide-n cadere" subliniasa ideea de maretie, te inseli. plus ca ritmul asta saltaret si dragalas, de cuplet ori de ghicitoare, numai la maretie nu te duce cu gandul.
mai departe:
"Şi-un zeu de febră ros,
şi demonul focos
îmi zvâcneau în vine."
strofa asta e antologica, dar nu in sensul bun!
"zeu de febra ros" e ilar. ca ai vrut sa duci antropomorfismul pana la limitele lui extreme, negand infailibilitatea fata de materie a zeului, inteleg; dar modul in care ai facut-o e tare stangaci...mult mai ok era daca foloseai un biet adjectiv: bolnav. ajungea.
"demonul focos"...tautologic pana-n panzele albe, Eugen! traditia crestina asimileaza demonul ideeii de pedeapsa, de iad, de FOC. iar daca ai vrut sa sugerezi ca acel demon e patimas, iar nu merge - demonul, prin definitia sa, e o entitate a patimii, a dorintei acerbe, etc. m-am facut inteleasa?
"Cu sângele-mi sărat
în două despicat"
sange sarat? care-i relevanta? uite de ce pierzi sirul ideii, fiindca, fortat de rima, introduci niste gaselnite de-astea (cel mult hazoase) si accentul cade pe ele! stridente fiind, ochii cititorului vor ramane agatate de ele, cine sa se mai gandeasca la ce-a vrut poetul sa spuna cand prin fata ochilor inca ii danseaza samba un "demon focos" la brat cu un "zeu de febra ros"?
uite cum se putea formula ideea din cele doua strofe:
"un zeu bolnav si-un demon imi despicau sangele"
dar tu tii mortis sa-i atarni zorzoane si panglicute, ca unei Chirite la primul bal.
ma rog, e alegerea ta. dar sa nu te-astepti ca la acest bal Chirita sa dechida cadrilul...
Cât se poate de sincer, îți recomand să schimbi titlul pentru că 69 de poeme de dragoste sună cam ca în my name is bond... james bond, la care tipa my name is off... fuck off!
Dar desigur tu nu ai fi Ancuța Leonard dacă nu ai veni cu asemenea chestii și trebuie să existe și un ancuța leonard în literatură la fel cum există, oricât ar vrea alții să îi închidă gura, un Vadim Tudor în viața noastră politică și zic asta cu scuzele de rigoare față de cel din urmă.
Însă dintre toate bunurile noastre pământene, pădurea este cea mai de preț, de aceea îți atrag atenția.
Unless tipărești pe recycled
... ai șanse de artist, Andule:) dar să nu-ți faci trupă...:). nu o creditez pe Bianca, mie îmi pare că tocmai "filiformele" dau savoarea melcului din ureche:). frumos. esență. mare. vară. contemplare.metafizică.ironie. cu gânduri totdeauna bune, paul p.s. ce gusturi am și eu, măi măi:)!
știi, ceea ce este trist este faptul că ție îți lipsește capacitatea de a te privi pe tine însuți, ce spui și ce faci, din afară. bănuiesc că din această cauză devine tot mai cronic în tine xenofobismul bubos care se autoconfundă cu patriotismul și orgoliul acesta nemăsurat care nici nu mai înțelege noțiunea de dialog. dacă aș spune că există mulți așa ziși români care sînt bolnavi de asta, ai să te superi și ai să te zborșești la mine cum că n-am dreptul și alte cele. dragul meu, te zbați chinuitor de depresant în mai multe contradicții ca într-un fel de plasă. și vrei cu totdinadinsul să ne demonstrezi că ești liber. dar ești victima multor lucruri pe care pe unele nici măcar nu le mai vezi. dar în mare măsură asta nu este treaba mea. singurul lucru pe care vreau să îl spun este că din ignoranță sau din altceva tu confunzi ideea de spațiu privat cu ideea de spațiu privat pus la dispoziția publicului. e un fel de ghiveci oarecum populist chestia asta în capul tău. am impresia că tu și cînd intri într-o bancă sau în redacția unui ziar sau într-un magazin crezi că ești într-un spațiu public. observ patima asta stîngist populistă la tine, demnă mai degrabă de seceră și ciocan. cu siguranță că Hermeneia e un spațiu privat în sensul în care probabil 90% din website-uri sînt private. Nu știu dacă cele care au tld name-ul de .mil sau .gov sau .edu se pot caracteriza prin așa ceva. Dar oricum ele sînt extrem de minoritare pe web. În esență orice site de literatură este un site privat și aflat în posesia unei persoane sau, eventual, a unui grup restrîns. Dar nu asta este problema. Problema (și aberația ta) sînt reprezentate de faptul că tu nu știi cum să demonstrezi că pe Hermeneia eu sînt un tiran iar tu nu ai putut și nu poți să faci ce vrei. Ceea ce este hilar. Este hilar și nedemonstrabil. Prin „Spatiu Privat” tu vrei să insinuezi de fapt autocrația mea. Care pur și simplu nu o poate demonstra nimeni. Dacă mi-am manifestat vreodată puterea de a decide am făcut-o de cele mai multe ori în a oferi un veto împotriva deciziei de a limita liberatea altuia sau a-l pedepsi sau sancționa. Aș vrea să văd și eu omul acela care îmi poate demonstra că am folosit Hermeneia pentru beneficiu propriu sau am interzis sau limitat cuiva în mod răuvoitor și deliberat activitatea pe Hermeneia. Evident, aș putea fabula afirmînd că astfel de acuzații din partea ta au de fapt intenția malefică, a ta sau a altora în solda cui ești sau unde activezi ca editor, de a ponegri și calomnia Hermeneia în ochii unora mai puțin avizați. un fel de publicitate negativă. dar nu am să o fac. deși înclin să o cred. și nu am să o fac pentru că mi se pare sordid să mă lansez în așa ceva. dar oamenii de bună credință văd și știu adevărul. cei care au alte intenții cu siguranță că vor inhiba adevărul. e logic.
ceea ce însă este absolut evident pentru toată lumea nu este așa zisa mea tiranie (găselniță ieftină) ci problema tristă pe care vrei să o maschezi cu acuzația asta. iar problema este faptul că ești un personaj care nu poate accepta critica textelor sale. nu poate accepta ca un român care trăiește peste hotare să poată avea o părere despre România sau să voteze. etc. dragul meu, de la legionari și pînă la comuniști. și apoi pînă la peremiști și alții, ai o întreagă pleiadă de strămoși. dacă aș fi ironic aș putea spune că ar trebui să fii mîndru de ei. dar e trist. pentru că de fapt prin ceea ce ai făcut te-ai descalificat și ca om care vrea să scrie literatură. și ca jurnalist, și ca român. da, ca român. ai citit bine. oameni ca tine, prin atitudinea (și acțiunile lor) obsedant xenofobe și orgolios contradictorii au distrus și distrug România. dar nu te teme, nu mă aștept nici să accepți ce spun și nici să îmi dai dreptul să spun ceea ce spun. tu nu poți funcționa în libertate. ci probabil doar în spații machiavelice cu uși pe din dos. probabil de aceea nu poți înțelege nici ce înseamnă spațiu privat pus la dispoziția publicului. deci cu alte cuvinte vorbim limbi diferite. și nu te amăgi că tu vorbești limba română. de la zelea codreanu și ceaușescu, și pînă la iliescu și vadim toți pretind că vorbesc limba română. de fapt mi se pare aproape nemernic la cineva să îl acuze pe altul că nu vorbește sau nu înțelege limba română doar pentru faptul că o face din california și nu este de acord cu el. cum te-ai simți dacă eu te-aș acuza că nu ești român, că de fapt ești ceangău sau cuman sau avar pripășit? hai că devine penibilă toată discuția asta.
nu voi mai spera că ești capabil de un dialog.
Sapphire, mulțumesc mult pentru cuvintele tale. Atât de frumos le-ai împletit cu gândurile mele, oarecum împrăștiate prin versurile de mai sus... Cândva te voi ruga să mi le scrii pe o carte...
Ok, aici m-a frapat "incapacitatea" autoarei de a zugravi indivizi dar, deopotriva, de harul ei de a zugravi in schimb atmosfera printr-o anume ingramadire care ii contureaza relieful. In general, dorinta de obiectivizare si sistematizare a structurii umane in tipologii (in proza desigur) indeparteaza pe scriitor de proza introspectiva si de configurarea unor eroi complecsi. Aici insa autoarea alege calea modificarii esentiale a materiei epice, ramanand consecventa cu realismul sau sintetic. Iar mutatia aceasta se produce la nivelul substantei epice si nu la nivelul tehnicii sau al posturii narative. De aceea am zis ca sunt multi kilometri, indiferent cum citesti acel numar. E mai bine asa? Bobadil.
Cred că ai ceva typos: "kilometri", "albaștri", "trimis", "agresii" nu știu ce înseamnă, "eliberează". Un text bun. Faza cu porumbeii dintre paranteze în final nu prea mi-a plăcut, dar fie.
Un poem mai plin de influențe decât un câine vagabond de purici, dar totuși... încântător! De multe ori am spus că nu ar trebui să ne străduim să găsim ceva ce nu a mai scris nimeni, e aproape imposibil (de aceea mulți caută vulgarul!) și mai bine ar fi să spunem ce avem de spus în orice formă. Aici Adrian reușește bine în formă clasică (mai puțin rima forțată din finalul strofei a treia, dar care nu deranjează) oferindu-ne o lectură cu adevărat rafinată.
Poate sunt eu de vină, dar nu reușesc să văd nicicum o realizare deosebită în aceste rânduri, care nu îmi par a depăși condiția unui jurnal în versuri. Nu am nimic împotriva acestui tip de jurnal (deși poate nu e asta, și atunci e și mai ciudat), dar cred că nu este suficientă "aglomerarea" de metafore pentru a face poezie. Este un singur vers care chiar trimite, comunică, acel "Canaletto negociază mări desuete". În rest, în multe locuri, versurile frizează ridicolul, prin conotațiile duble pe care nu ai reușit să le eviți. Desigur, pot fi acuzată eu că am mers până la acele conotații, dar chiar cred că ai fi putut să scoți mai mult de la ideea (care nu-i rea) de la care ai pornit. Oriana, sunt un pic confuză față de finalul comentariului tău (începutul mă face să cred că da, trebuie să fiu eu pe altă lungime de undă la ora aceasta), dar nu prea am înțeles ce-i cu "stima Europei" :-) E ceva ce noi nu știm?
E un „totuși” acolo și un „de asemenea” după care urmează câteva recomandări la care ai subscris când te-ai înscris în site. Părerea mea este că a scrie Like nu înseamnă a exprima o opinie sau un comentariu despre text. Comentariu înseamnă cel puțin un enunț, nu doar un cuvânt și acesta împrumutat din rețelele de socializare.
Nu știu de ce crezi că atenționarea asupra unor nereguli din texte înseamnă „băgat de vină”? Chiar a fost o mână întinsă... o părere cu bună intenție.
Dahaar, e o descifrare impecabilă, mulțumesc, îndeosebi în lumina-umbra sentimentelor vechi-noi și dansul lor neîncetat. Mă voi gândi la prelucrare, desigur, fiindcă deja sunt prea "în" poem și i-am mai adus ieri modificări. Îl las un timp să se aștearnă. Voi lăsa drept titlu (renunțând la cel în italiană) doar "Tango". Cred că este suficient. Și trimiterea la filmul de Carlos este foarte potrivită aici. ochiul cu care citești este binevăzător, aprecierea mea.
excesul de epitete din această poezie nu reușește să dilueze cu totul expresivitatea, reușești să desenezi cu tușe cam groase uneori(ex:"va imploda în gâfâitul tâmplelor") o versificație ușor încărcată; m-au apropiat și reținut titlul și finalul care echilibrează, da, finalul(mai precis, ultimele 2 versuri) este unul care deschide acest text, îi dă lumina necesară, părerea mea...
...I-aş reproşa acestui text începutul, până la "şi aerul din cameră devine gălbui". Până acolo, discursul e unul destul de banal. Poate că autorul aşa l-a vrut, şi nu e musai mâna hazardului, însă, în lipsa unei contre stilistice, tot banal (îmi) rămâne.
...De acolo, însă, textul devine mai mult decât agreabil. Un vers abil mânuit, naturaleţe, lipsa pedantismului de orice fel, disimulare a trăirilor.
...Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost repetiţiile de aici: "tic-tac tic-tac
stau de veghe- stau de veghe
lanul a rămas undeva sus
nu se mai vede – nu se mai vede". Rareori am văzut repetiţii mai reuşite. Aproape că erau necesare, atât de inspirate le găsesc :).
Sebi, sunt convins că există lucruri care nu trebuie scrise niciodată, nicicum. Poate că ar fi fost şi cazul textului de mai sus, poate de acolo "simplitatea/ timiditatea". Un text ca acesta nu se putea scrie altfel.
uita-te si tu ce rau te-ai enervat si mi-ai raspuns pe masura cu aluziile de rigoare. textul scris mai sus e slab, lamentatii , iar si iar. nu am nevoie de dedicatii de la tine, erika. nu interpreta gresit acest aspect. nici prin gand nu mi-a trecut. prea le ei personal si textele si comentariile si pe si. cu sinceritate adanca, francisc
Chiar dacă, pe alocuri, se repetă destule (de dragul expresivităţii, aş spune), textul are un discurs închegat şi bine strunit. Şi are unele imagini foarte faine.
Fragmentare, simțită până dincolo de spațiile albe din care s-a compus cândva celula ta germinată, acum/atunci erodată de "zeamă de cuțit și halate". Definirea din primul vers este cutremurătoare, dar suportabilă, fiindcă deși mersul este imposibil, spiritul îi dă tălpii alt fel de umblet: cel care face din fiecare urmă o zvâcnire de viață. Cel mai mult îmi place acea revoltă subtilă din strofa a 2-a "n-am să arunc doar părțile mai bune spre Dumnezeu/și cele rele înspre pământ", fiindcă, da, dincolo de împărțirea rațională, conștientă între polarele compozite, esențial este întregul: și pe pământ, și în ochiul lui Dumnezeu suntem întregiți și suntem "dincolo de bine și de rău". Remarc finalul fiecărui vers în "e". Cred că în alte sonete nu ai folosit tehnica asta. De la eternitate? De la efemer? De la...?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Un text proaspat iata, pe o tema destul de veche "si daca"... scrierea moderna cred ca este responsabila de scoaterea acestui poem din previzibilele tipare ale unei prozodii
pentru textul : în ultima cameră, el deAdriana inoveaza si in aceasta poezie si nu pentru ca ea urmareste acest lucru cu tot dinadinsul, ci pentru ca ea scrie asa cum simte si o face cu talent.
Felicitari.
Margas
iera la jieneral
pentru textul : Asta este... deMulţumesc, observatiile sunt bune şi voi evita în viitor unele construcţii similare.De fapt am câte o perioadă de reluare a textelor la prelucrare, dar observaţiile corecte, din afară, sunt de preferat pentru îmbunătăţirea lor.
Cu respect,
pentru textul : În ochii tăi deSilviu
m-ar interesa, Adrian, o versiune a ta pe text. sunt curios ce ai adăuga și ce ai scoate. m-ar ajuta... mulțumesc pentru aprecieri! și ele mă ajută.
pentru textul : the fifties degând bun, om bun!
hai sa raspund si eu: bobadil, poezia nu o vad pentru ca nu este. te asigur ca am citit cu foarte mare atentie asa ca nu mai pretinde tu ca stii ce fac sau nu fac eu. la urma urmei e o chestie de bun simt sa consideri ca daca cineva catadicseste sa comenteze aici, atunci macar si-a facut tema si a citit cu atentie ce urmeaza sa comenteze sau sa critice. deci, ca sa nu existe nici un fel de dubiu pentru tine si pentru ca sa nu te mai trezesti ca vorbesti in numele altuia ( o alta chestiune de bun simt), am intrebat ce am intrebat pentru ca in acest text poezia nu exista, nici macar ca estetica a uritului. desi am sperat sa gasesca asta. dar e doar o abureala de cuvinte aruncate asa la o frustrare de dupa amiaza sau la o indigestie. aceasta este parerea mea. skylander, aici ai spus adevarul, ai dat drumul la ceva ca sa nu te (ab)tii. ei bine nu toate lucrurile la care dam drumul sint poezie. probabil era vremea sa stii deja chestia asta de vreme ce esti autor pe hermeneia. la unii novici la mai acceptam brambureli pentru ca asta e, oamenii mai incearca, dar de la autori avem pretentii.
pentru textul : o viziune a insentimentelor dece are acest text? intrebi.
cred ca mi-ar fi mai usor sa-ti spun ce n-are.
n-are acel inefabil care sa straneasca mintea cititorului, sau acea directete care sa-l opreasca din drum. n-are o legatura intre strofe, ideea este atat de subtire incat se destrama in desfasurare. spune-mi si tu care-i raportul de cauzalitate dintre primele trei strofe si ultima, de pilda...nu, nu cel din gandul tau, ci ala din text! incearca sa-ti inchipui ca e scrisa de mine, si sa identifici o legatura logica, acolo. mie imi scapa; ma rog, stiu ca femeile stau mai prost cu logica...
ce are in schimb? are un limbaj pe alocuri ilar, pe alocuri tautologic, pe alocuri cele doua se imbina.
hai sa o luam pe bucati:
"Stele şi himere
palide-n cădere
se izbeau de mine"
hiperbola. poetul este un urias (asemeni celui din tabloul lui Goya, probabil) care strapunge bolta cereasca. sau asta i-o fi fost intentia...pentru ca, daca iti imaginezi ca "himerele palide-n cadere" subliniasa ideea de maretie, te inseli. plus ca ritmul asta saltaret si dragalas, de cuplet ori de ghicitoare, numai la maretie nu te duce cu gandul.
mai departe:
"Şi-un zeu de febră ros,
şi demonul focos
îmi zvâcneau în vine."
strofa asta e antologica, dar nu in sensul bun!
"zeu de febra ros" e ilar. ca ai vrut sa duci antropomorfismul pana la limitele lui extreme, negand infailibilitatea fata de materie a zeului, inteleg; dar modul in care ai facut-o e tare stangaci...mult mai ok era daca foloseai un biet adjectiv: bolnav. ajungea.
"demonul focos"...tautologic pana-n panzele albe, Eugen! traditia crestina asimileaza demonul ideeii de pedeapsa, de iad, de FOC. iar daca ai vrut sa sugerezi ca acel demon e patimas, iar nu merge - demonul, prin definitia sa, e o entitate a patimii, a dorintei acerbe, etc. m-am facut inteleasa?
"Cu sângele-mi sărat
în două despicat"
sange sarat? care-i relevanta? uite de ce pierzi sirul ideii, fiindca, fortat de rima, introduci niste gaselnite de-astea (cel mult hazoase) si accentul cade pe ele! stridente fiind, ochii cititorului vor ramane agatate de ele, cine sa se mai gandeasca la ce-a vrut poetul sa spuna cand prin fata ochilor inca ii danseaza samba un "demon focos" la brat cu un "zeu de febra ros"?
uite cum se putea formula ideea din cele doua strofe:
"un zeu bolnav si-un demon imi despicau sangele"
dar tu tii mortis sa-i atarni zorzoane si panglicute, ca unei Chirite la primul bal.
pentru textul : Pictat de ploi dema rog, e alegerea ta. dar sa nu te-astepti ca la acest bal Chirita sa dechida cadrilul...
Cât se poate de sincer, îți recomand să schimbi titlul pentru că 69 de poeme de dragoste sună cam ca în my name is bond... james bond, la care tipa my name is off... fuck off!
pentru textul : 69 de poeme de dragoste, în curs de apariție deDar desigur tu nu ai fi Ancuța Leonard dacă nu ai veni cu asemenea chestii și trebuie să existe și un ancuța leonard în literatură la fel cum există, oricât ar vrea alții să îi închidă gura, un Vadim Tudor în viața noastră politică și zic asta cu scuzele de rigoare față de cel din urmă.
Însă dintre toate bunurile noastre pământene, pădurea este cea mai de preț, de aceea îți atrag atenția.
Unless tipărești pe recycled
... ai șanse de artist, Andule:) dar să nu-ți faci trupă...:). nu o creditez pe Bianca, mie îmi pare că tocmai "filiformele" dau savoarea melcului din ureche:). frumos. esență. mare. vară. contemplare.metafizică.ironie. cu gânduri totdeauna bune, paul p.s. ce gusturi am și eu, măi măi:)!
pentru textul : liniștea din vamă deștii, ceea ce este trist este faptul că ție îți lipsește capacitatea de a te privi pe tine însuți, ce spui și ce faci, din afară. bănuiesc că din această cauză devine tot mai cronic în tine xenofobismul bubos care se autoconfundă cu patriotismul și orgoliul acesta nemăsurat care nici nu mai înțelege noțiunea de dialog. dacă aș spune că există mulți așa ziși români care sînt bolnavi de asta, ai să te superi și ai să te zborșești la mine cum că n-am dreptul și alte cele. dragul meu, te zbați chinuitor de depresant în mai multe contradicții ca într-un fel de plasă. și vrei cu totdinadinsul să ne demonstrezi că ești liber. dar ești victima multor lucruri pe care pe unele nici măcar nu le mai vezi. dar în mare măsură asta nu este treaba mea. singurul lucru pe care vreau să îl spun este că din ignoranță sau din altceva tu confunzi ideea de spațiu privat cu ideea de spațiu privat pus la dispoziția publicului. e un fel de ghiveci oarecum populist chestia asta în capul tău. am impresia că tu și cînd intri într-o bancă sau în redacția unui ziar sau într-un magazin crezi că ești într-un spațiu public. observ patima asta stîngist populistă la tine, demnă mai degrabă de seceră și ciocan. cu siguranță că Hermeneia e un spațiu privat în sensul în care probabil 90% din website-uri sînt private. Nu știu dacă cele care au tld name-ul de .mil sau .gov sau .edu se pot caracteriza prin așa ceva. Dar oricum ele sînt extrem de minoritare pe web. În esență orice site de literatură este un site privat și aflat în posesia unei persoane sau, eventual, a unui grup restrîns. Dar nu asta este problema. Problema (și aberația ta) sînt reprezentate de faptul că tu nu știi cum să demonstrezi că pe Hermeneia eu sînt un tiran iar tu nu ai putut și nu poți să faci ce vrei. Ceea ce este hilar. Este hilar și nedemonstrabil. Prin „Spatiu Privat” tu vrei să insinuezi de fapt autocrația mea. Care pur și simplu nu o poate demonstra nimeni. Dacă mi-am manifestat vreodată puterea de a decide am făcut-o de cele mai multe ori în a oferi un veto împotriva deciziei de a limita liberatea altuia sau a-l pedepsi sau sancționa. Aș vrea să văd și eu omul acela care îmi poate demonstra că am folosit Hermeneia pentru beneficiu propriu sau am interzis sau limitat cuiva în mod răuvoitor și deliberat activitatea pe Hermeneia. Evident, aș putea fabula afirmînd că astfel de acuzații din partea ta au de fapt intenția malefică, a ta sau a altora în solda cui ești sau unde activezi ca editor, de a ponegri și calomnia Hermeneia în ochii unora mai puțin avizați. un fel de publicitate negativă. dar nu am să o fac. deși înclin să o cred. și nu am să o fac pentru că mi se pare sordid să mă lansez în așa ceva. dar oamenii de bună credință văd și știu adevărul. cei care au alte intenții cu siguranță că vor inhiba adevărul. e logic.
ceea ce însă este absolut evident pentru toată lumea nu este așa zisa mea tiranie (găselniță ieftină) ci problema tristă pe care vrei să o maschezi cu acuzația asta. iar problema este faptul că ești un personaj care nu poate accepta critica textelor sale. nu poate accepta ca un român care trăiește peste hotare să poată avea o părere despre România sau să voteze. etc. dragul meu, de la legionari și pînă la comuniști. și apoi pînă la peremiști și alții, ai o întreagă pleiadă de strămoși. dacă aș fi ironic aș putea spune că ar trebui să fii mîndru de ei. dar e trist. pentru că de fapt prin ceea ce ai făcut te-ai descalificat și ca om care vrea să scrie literatură. și ca jurnalist, și ca român. da, ca român. ai citit bine. oameni ca tine, prin atitudinea (și acțiunile lor) obsedant xenofobe și orgolios contradictorii au distrus și distrug România. dar nu te teme, nu mă aștept nici să accepți ce spun și nici să îmi dai dreptul să spun ceea ce spun. tu nu poți funcționa în libertate. ci probabil doar în spații machiavelice cu uși pe din dos. probabil de aceea nu poți înțelege nici ce înseamnă spațiu privat pus la dispoziția publicului. deci cu alte cuvinte vorbim limbi diferite. și nu te amăgi că tu vorbești limba română. de la zelea codreanu și ceaușescu, și pînă la iliescu și vadim toți pretind că vorbesc limba română. de fapt mi se pare aproape nemernic la cineva să îl acuze pe altul că nu vorbește sau nu înțelege limba română doar pentru faptul că o face din california și nu este de acord cu el. cum te-ai simți dacă eu te-aș acuza că nu ești român, că de fapt ești ceangău sau cuman sau avar pripășit? hai că devine penibilă toată discuția asta.
pentru textul : despre inundaţii. altfel denu voi mai spera că ești capabil de un dialog.
Mulţumesc, Silvia! Ai surprins şi asemănarea şi contrastul, şi schimbarea simţurilor (tehnica acestui poem). Ai un ochi rafinat!
pentru textul : Haiku deSapphire, mulțumesc mult pentru cuvintele tale. Atât de frumos le-ai împletit cu gândurile mele, oarecum împrăștiate prin versurile de mai sus... Cândva te voi ruga să mi le scrii pe o carte...
pentru textul : mâine am să iubesc mai mult cu o oră deda. aia era. cafeaua sub nas schimba registrul si in capul meu. merge frumos acum.:)
pentru textul : În loc să dorm, scriu del-as fi terminat cu: "am crezut că va fi lumină". un text frumos asezat sub semnul nostalgiilor aniversare...:) La multi ani.
pentru textul : rânduri pentru ea deOk, aici m-a frapat "incapacitatea" autoarei de a zugravi indivizi dar, deopotriva, de harul ei de a zugravi in schimb atmosfera printr-o anume ingramadire care ii contureaza relieful. In general, dorinta de obiectivizare si sistematizare a structurii umane in tipologii (in proza desigur) indeparteaza pe scriitor de proza introspectiva si de configurarea unor eroi complecsi. Aici insa autoarea alege calea modificarii esentiale a materiei epice, ramanand consecventa cu realismul sau sintetic. Iar mutatia aceasta se produce la nivelul substantei epice si nu la nivelul tehnicii sau al posturii narative. De aceea am zis ca sunt multi kilometri, indiferent cum citesti acel numar. E mai bine asa? Bobadil.
pentru textul : we will always have sighisoara... deCred că ai ceva typos: "kilometri", "albaștri", "trimis", "agresii" nu știu ce înseamnă, "eliberează". Un text bun. Faza cu porumbeii dintre paranteze în final nu prea mi-a plăcut, dar fie.
pentru textul : Cinema, Cinema deUn poem mai plin de influențe decât un câine vagabond de purici, dar totuși... încântător! De multe ori am spus că nu ar trebui să ne străduim să găsim ceva ce nu a mai scris nimeni, e aproape imposibil (de aceea mulți caută vulgarul!) și mai bine ar fi să spunem ce avem de spus în orice formă. Aici Adrian reușește bine în formă clasică (mai puțin rima forțată din finalul strofei a treia, dar care nu deranjează) oferindu-ne o lectură cu adevărat rafinată.
pentru textul : Pensulă depoate, putin, finalul strofei 4 scapa din context, generalizeaza fortat. pare lipit (ultimele 4 versuri). nu-mi pare de acolo...
pentru textul : départs dePoate sunt eu de vină, dar nu reușesc să văd nicicum o realizare deosebită în aceste rânduri, care nu îmi par a depăși condiția unui jurnal în versuri. Nu am nimic împotriva acestui tip de jurnal (deși poate nu e asta, și atunci e și mai ciudat), dar cred că nu este suficientă "aglomerarea" de metafore pentru a face poezie. Este un singur vers care chiar trimite, comunică, acel "Canaletto negociază mări desuete". În rest, în multe locuri, versurile frizează ridicolul, prin conotațiile duble pe care nu ai reușit să le eviți. Desigur, pot fi acuzată eu că am mers până la acele conotații, dar chiar cred că ai fi putut să scoți mai mult de la ideea (care nu-i rea) de la care ai pornit. Oriana, sunt un pic confuză față de finalul comentariului tău (începutul mă face să cred că da, trebuie să fiu eu pe altă lungime de undă la ora aceasta), dar nu prea am înțeles ce-i cu "stima Europei" :-) E ceva ce noi nu știm?
pentru textul : omul pe care nu îl așteptam deE un „totuși” acolo și un „de asemenea” după care urmează câteva recomandări la care ai subscris când te-ai înscris în site. Părerea mea este că a scrie Like nu înseamnă a exprima o opinie sau un comentariu despre text. Comentariu înseamnă cel puțin un enunț, nu doar un cuvânt și acesta împrumutat din rețelele de socializare.
pentru textul : nupoem deNu știu de ce crezi că atenționarea asupra unor nereguli din texte înseamnă „băgat de vină”? Chiar a fost o mână întinsă... o părere cu bună intenție.
Dahaar, e o descifrare impecabilă, mulțumesc, îndeosebi în lumina-umbra sentimentelor vechi-noi și dansul lor neîncetat. Mă voi gândi la prelucrare, desigur, fiindcă deja sunt prea "în" poem și i-am mai adus ieri modificări. Îl las un timp să se aștearnă. Voi lăsa drept titlu (renunțând la cel în italiană) doar "Tango". Cred că este suficient. Și trimiterea la filmul de Carlos este foarte potrivită aici. ochiul cu care citești este binevăzător, aprecierea mea.
pentru textul : Tango deexcesul de epitete din această poezie nu reușește să dilueze cu totul expresivitatea, reușești să desenezi cu tușe cam groase uneori(ex:"va imploda în gâfâitul tâmplelor") o versificație ușor încărcată; m-au apropiat și reținut titlul și finalul care echilibrează, da, finalul(mai precis, ultimele 2 versuri) este unul care deschide acest text, îi dă lumina necesară, părerea mea...
pentru textul : crăciun fără nume deMică incursiune.
...I-aş reproşa acestui text începutul, până la "şi aerul din cameră devine gălbui". Până acolo, discursul e unul destul de banal. Poate că autorul aşa l-a vrut, şi nu e musai mâna hazardului, însă, în lipsa unei contre stilistice, tot banal (îmi) rămâne.
...De acolo, însă, textul devine mai mult decât agreabil. Un vers abil mânuit, naturaleţe, lipsa pedantismului de orice fel, disimulare a trăirilor.
...Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost repetiţiile de aici: "tic-tac tic-tac
stau de veghe- stau de veghe
lanul a rămas undeva sus
nu se mai vede – nu se mai vede". Rareori am văzut repetiţii mai reuşite. Aproape că erau necesare, atât de inspirate le găsesc :).
Felicitări!
pentru textul : Stând de veghe deSebi, sunt convins că există lucruri care nu trebuie scrise niciodată, nicicum. Poate că ar fi fost şi cazul textului de mai sus, poate de acolo "simplitatea/ timiditatea". Un text ca acesta nu se putea scrie altfel.
Mariana, am citit.
Vă mulţumesc!
pentru textul : La multă descompunere, tată deuita-te si tu ce rau te-ai enervat si mi-ai raspuns pe masura cu aluziile de rigoare. textul scris mai sus e slab, lamentatii , iar si iar. nu am nevoie de dedicatii de la tine, erika. nu interpreta gresit acest aspect. nici prin gand nu mi-a trecut. prea le ei personal si textele si comentariile si pe si. cu sinceritate adanca, francisc
pentru textul : Cioplitorului de vers deChiar dacă, pe alocuri, se repetă destule (de dragul expresivităţii, aş spune), textul are un discurs închegat şi bine strunit. Şi are unele imagini foarte faine.
pentru textul : ghid de apărare împotriva mea demulțumesc.
pentru textul : trei cuvinte deeu as modifica, taia textul. as schimba titlul / gustul alb al ierbii/. poate iti prinde bine parerea mea.
încinsă
dimineaţa
şi-a spălat copiii şi i-a trimis
în lume
s-au întors cu degete arse
de acelaşi iulie
doar cameramanul strigă
să fie lăsat în pace
n-are cum filma
cântecul palmelor
un fir de sânziană
îmi atinge glezna apoi braţele apoi
părul revărsat necuviincios
peste gândul frumos
al ierbii
un nor alb
uscat de-atâta lumină
apoi cerul
pentru textul : alb gustul de miere al ierbii depleacă mai departe
vei fi aici şi mâine
Fragmentare, simțită până dincolo de spațiile albe din care s-a compus cândva celula ta germinată, acum/atunci erodată de "zeamă de cuțit și halate". Definirea din primul vers este cutremurătoare, dar suportabilă, fiindcă deși mersul este imposibil, spiritul îi dă tălpii alt fel de umblet: cel care face din fiecare urmă o zvâcnire de viață. Cel mai mult îmi place acea revoltă subtilă din strofa a 2-a "n-am să arunc doar părțile mai bune spre Dumnezeu/și cele rele înspre pământ", fiindcă, da, dincolo de împărțirea rațională, conștientă între polarele compozite, esențial este întregul: și pe pământ, și în ochiul lui Dumnezeu suntem întregiți și suntem "dincolo de bine și de rău". Remarc finalul fiecărui vers în "e". Cred că în alte sonete nu ai folosit tehnica asta. De la eternitate? De la efemer? De la...?
pentru textul : Cioburi de alb decre ca ultimu vers se inscrie in ritmu poemului, si-l incheie mai ok decit s-ar fi incheiat fara el, inchide cercu la fix
pentru textul : Pe muchie de cuţit deFrancisc, s-a intimidat menestrelul de oftatul tău, s-ar putea să aivă și Sapphire dreptate.
pentru textul : Printre dune fără nume dePagini