mă contrazici degeaba
este exact așa cum spun
când tac mă doare până amețesc
mă trezesc direct în coșmar
realitatea mă taie bucăți
și mă îngroapă la tulpina unui vis din lemn de portocal
când tac risipesc dimineți pe culoarele minciunii
îmi dau foc în mijlocul orașului
mă alung la marginea lumii
lângă un scorpion așteptând pielea rătăcitului
când tac îmi cresc frunze pe brațe
poteci la picioare
dar și cuie în tălpi
când tac inspir cocaină milă și teamă
iar marginea prăpastiei îmi e pat în fiecare clipă de odihnă
când tac haite de lupi hămesiți
rup hălci strașnice din carnea liniștii aparente
când tac mașina frigorifică
se lovește de visurile mele pe zebră
după impact ne scuturăm și adunăm fiecare ce apucăm
(de obicei ajung acasă cu o cutie mare de înghețată)
când tac nimicul rămâne cu mine peste noapte
peste zi peste an peste nimicul de ieri
peste cel de azi peste nimicul de mâine
și tac