chiar reușit acest text. întotdeauna am admirat la Claudia această abilitate stranie de a aluneca în mai multe „eu”-ri poetice în acelați text. tocmai lucrul acesta (destul de rațional justificat, recunosc), mă face să îmi dau seama că își lucrează textele cu mult mai multă migală decît alții.
un poem ca un tablou. ma fascineaza faptul ca dupa ce l-am citit il pot privi, desi nu e un pastel, un peisaj, o vedere. cuvintele aici devin imagini. pe de alta parte, as putea spune ca, folsoindu-se de cuvinte si amintiri comune, autorul scrie banal, dar totusi frumos.
mulțumesc. e posibil ca limba mea românească să mai aibă momente de confuzie. îmi pare rău. în ce privește ideea, acum cînd am recitit textul, mi s-a părut puțin exagerată expresia de „milă”; sau poate cu un aer de superioritate nejustificată. dar nu s-a vrut așa. și nu cred că îți dau sută la sută dreptate. da, teoretic este cum spui tu, fiecare generație are setul ei de experiențe unice. dar experiențele ca și orice altă realitate „are not born equal”. am trăit destul de mulți ani în românia și am simțit multe. experiențele deceniilor 60, 70, 80 nu se pot sub nicio formă echivala cu nimic din ce a venit după. cel puțin la nivel macrosocial. la fel după cum experiențele anilor 40 și 50 au o dramă pe care ar fi naiv să credem că o putem simți de vreme ce nu le-am trăit.
Cristi, bănuiesc că doar din lipsă de timp nu ne-ai spus și nouă ce anume te-a impresionat.:) Dar sper că vei găsi trei minute pentru o notă lămuritoare. Și cred că ai împușca, astfel, doi iepuri dintr-un foc: i-ai face și autorului un serviciu, și ai respecta și o regulă a locului ( o regulă de bun simț, la urma urmei), care prevede că penițele nu se acordă fără justificare.
ma vad nevoit sa comentez acest text apreciat de majoritatea comentatorilor, exprimandu mi nedumerirea, cel putin. am citit si recitit, si tot nu pot inghiti ceea ce se vrea un poem despre recesivitate si, posibil, renuntare de sine. intai titlul. a folosi termeni de genul "apnee recesiva" deja respinge cititorul, asteptandu se la un text despre agonia autorului, o confesiune cu lamentari si pseudofilosofari banale. primele 2 versuri deschid aceasta profetie cu o apoftegma, un nonsens sau cel mult o aporie. altfel spus, ce ma mentine pe linia de plutire, ce mi face bine, imi face rau. nu pricep cum ceva care pozitiv este, in sine, negativ. iar o logica speculativa, de tip hegelian, nu functioneaza aici, cat timp cele 2 versuri nu formeaza triada, fiind cel mult un posibil pol al acesteia. apoi strofa a doua. doar versul 3 de aici functioneaza ok. cum sangele isi trece nisipul prin inima nu pricep. cum greierii innebunesc nici atat. in plus, sunt expresii uzitate, a caror amortizare nu e realizata de niciun element poetic care ar putea face acceptabile respectivele sintagme. si partea cea mai inacceptabila urmeaza. ultima data cand singura data nu se intampla ca prima data. pe langa efortul care tb facut pt intelegere e un truism, daca nu frizeaza absurdul. adica, pana acum, s a intamplat ca prima data? ce? cand? de ce? samd la final, apocalipsa. frangerea lui vreodata. prea multe deschideri, prea logic. dinafara, acum dinautru. lipseste stilul, limbajul poetic, lirismul si starea de poezie. cat despre barbu sau blaga, e mult prea in urma acest text, fie si pt a i aminti aici.
E posibil să greșesc dar cred că te referi la Marna, monument istoric declasat recent și demolat pentru a face loc nu știu cărui mare proiect urbanistic de proastă inspirație. Mulțumesc pentru aprecieri, mă bucur că textul lasă impresia de detașare, asta am și căutat. M-am temut că dacă mă apropii prea tare nu voi reuși să dozez bine și voi cădea în plasa unor atitudini patetice, inutile.
Virgil, se vede că porți în tine o scânteioară din Big Bang, care acum a devenit conștientă de sine și uite ce poem plin de forță ai scris cu un desen suprarealist. (ps: stai mai mult pe text și fă corectura: corect-inflorescență, oamenilor; "îi invidiem la perfecțiune!" nu prea sună românește)
nu prea mai comentez (stii tu de ce), nu inseamna ca nu te citesc (cam pe fuga, e adevarat), dar aici n-am putut sa nu ma opresc si sa nu spun ca ti-a iesit. bine de tot.
un om care te inspiră face cât mai multe cărţi la un loc.
fără emoţia dată de citirea cărţii acest articol nu ar fi existat.
astfel de cărţi, pentru a fi înţelese se citesc cu sufletul.
trebuie să existe acea conexiune cu autorul care te face să înţelegi omul din spatele cuvântului altfel există riscul de a nu aprecia la adevărata valoare.
deşi nu am intenţionat să fie un articol de publicat nu pot spune că nu mă bucur pentru votul de încredere dat atât de d-voastră d-le Caragea, de cei de la Luceafărul de Botoşani cât şi de administraţia site-ului Hermeneia .respectele mele.
Aranca, îți mulțumesc pentru răspuns, însă nici acum n- ai înțeles ceea ce îi spuneam eu lui Andu și oricum asta mă privește pe mine și pe el. Te- aș ruga să fii mai atentă, dacă chiar dorești să intervii cu păreri acolo unde ele se adresează altora. Eu măcar am grijă să scriu corect genitiv- dativele în limba română. Nu îmi doresc un critic anume, doar mi- am exprimat punctul meu de vedere, dorind să nu supăr pe nimeni. Este până la urmă alegerea noastră un mod sau altul de a vedea lucrurile, de a vedea sau nu ceva într- un text. Toate părerile sunt subiective. Că ție nu- ți plac textele mele, asta e, eu n- am ce să- ți spun, decât că eu nu scriu ca să epatez pe cineva sau să- i fac pe plac cuiva anume, cu atât mai mult ție. Că sunt "mediocre" e părerea ta, nu e nevoie să mi-o spui tot mereu. Textele mele au avut însă parte și de altă receptare. Nu e nevoie să spun aici și nici nu caut să mă disculp că nu am de ce. Cât despre alte "păreri" privind studiile de exemplu, cred că nu sunt necesare pe acest site pentru că sunt mai nepotrivite decât urările creștinești, despre care n- am crezut că deranjează atât de mult. Dar, dacă ai astfel de păreri, te invit respectuos să nu mi le mai amintești pentru că le- am auzit, le cunosc. Nu te obligă absolut nimeni să mă citești. E destulă lume aici, pe site. Dumnezeu să îți ajute. Mie nu- mi fac absolut nici o plăcere discuțiile în contradictoriu, drept pentru care de acum înainte nu voi mai răspunde comentariilor tale. Cu aceeași considerație, Camelia Silea.
Îmi place mult, mai ales prima strofă: "cum se despică luna/ și așchia ei/ îmi străpunge/ inima". Și imaginea unui "ciot de aripă", iarăși foarte frumoasă, și se asociază minunat cu "așchia" lunii. Poezia aceasta îmi aduce aminte de legenda perlei: "Perla se naște din Lună. Ea stă și privește către Pământ. Vede răutatea oamenilor și suferința lor și când acestea i se par de nesuportat, începe să plângă. Din lacrimile Lunii, apare perla, cu strălucirea ei asemănătoare luminii astrului nocturn. Perla se naște numai în nopțile cu Lună plină și numai din lacrimile care cad peste ape. Din lacrimile ce cad pe pământ, apar picăturile de rouă care nu rezistă strălucirii Soarelui și se topesc atunci când el apare pe cer. Căzute, pe ape, lacrimile sunt prinse de scoici în cochilia lor protectoare. În anumite nopți, neștiute de nimeni, scoicile se deschid și ies la suprafață pentru a lăsa perlele să primească din nou Lumina Lunii."
despre fotomanipulare fără mînie paranteză: în general - ca să nu vorbim de exemplul de aici și să fim neutri - procesul de fotomanipulare(!!) - după denumirea consacrată - poate să fie și funny (ai dat deja un exemplu de bîrfă grafică). și poezia cînd dedicăm catrene rudelor și prietenilor, nu? altfel, fotomanipularea - în variatele ei forme de manifestare, se înțelege că nu mă refer doar la chipuri/personaje - este o întreprindere serioasă, căutată și plătită bine, un act artistic chiar (vezi expoziții), care presupune talent, migală, capacitatea de analiză a detaliilor și multă răbdare. se pare că țintele favorite – pe secțiunea personaje – sînt președinții de state și vedetele. la obiect: Andu, inițial am încercat să-ți răspund pe scurt, cu mulțumiri, firește. și totuși... presupun că nu sînt singurul utilizator H care încearcă să evite răspunsurile seci. așa că m-am gîndit să personalizez fără urmă de malițiozitate. dar vezi tu, cineva pune o coadă și totul explodează. să se confirme faptul că acolo unde o femeie își vîră coada nici dracu nu mai desface? rămîn la părerea că este doar un comentariu și locul lui e acolo și nu în piața de...achiziții publice. cum găsești poza originală (exact cum am procedat eu) - ca să nu fac reclamă site-ului urmezi pașii următori: deschide browserul; mergi pe tabul imagini în google; scrie – andu moldovan în cîmpul de căutare; prima poză afișată este cea căutată (așa văd eu în browser). p.s. din răspunsul inițial (din memorie): avînd în vedere faptul că în ultima vreme am postat lucrări 2d, imaginea (login, adică) este doar un gest de curtoazie știind că H nu este tocmai un site de grafică digitală ( cu toate că există acolo un tab cu această secțiune). răspuns pentru Adriana Lisandru: Adriana, îndeplinești toate condițiile, ești moderator; la dispoziția voastră cu unelte grafice cu tot! p.p.s. e așa cald afară, vă invit să ne răcorim cu o bere rece.
Astăzi este o zi în tristă în orașul meu Ioana, tristă ca Jane Doe a ta. S-au aprins făclii primele frunze căzute. În privința spiritului de paternitate al poetului ți-aș da replica unui cunoscut autor: "Cu tot ce-a scris poetul nu-i patern/ El ca Saturn, copiii și-i mănîncă/ Nici versul ce-a rămas nu e etern/ Chiar dacă va dura o clipă încă". Eu nu sînt prietena ta Ioana, singurul meu prieten, adevărul, ar fi gelos, dar îmi place teribil cum scrii și nu pot să nu-ți spun asta odată și odată . :) și totuși (; .
Despre text era vorba. Nu am făcut nici o presupunere asupra autoarei (ba, implicit, am făcut una, și anume că nu așa ți-ai dorit să fie perceput textul), așa că ar fi de preferat să te abții să faci și tu în ceea ce mă privește. Spunându-ți să citești mai mult nu am presupus că nu citești, dar e întotdeauna loc de mai mult. Revezi, te rog, regulamentul. Dar, de fapt, nici nu e nevoie de regulament pentru a-ți spune că nu-i ok să jignești un comentator. Texte slabe putem scrie toți, la un anumit moment. Asta nu înseamnă că suntem cititori de literatură slabă și că de aici ni se trage. Să nu facem confuzii.
Nu ştiu dacă autorului îi este familiar Nichita Stănescu, dar textul său îmi aminteşte de un scurt "Poem": "Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi/ şi ţi-aş săruta talpa piciorului/ nu-i aşa ca ai şchiopăta puţin, după aceea, / de teamă să nu-mi striveşti sărutul?"
Asta, privind îndeosebi ultimele două versuri. Primele sunt alcătuite din poncife. În specai penibilul "neîncepută neîmblânzire"...
Superfluu într-un act cu frustrări hau hau fără ecou Scena căminului cultural Dîlga. Joacă brigada artistică de amatori Umne Umne. Spectatori- fără carte dar cu un pic de minte. Precizări: intrarea în sală fără semințe de floarea soarelui este interzisă. Afinități spirituale: apa e udă, cerul e albastru, pasărea zboară, muntele e înalt, cîmpia e șes. Pe scurt din spectacol: Pe dușumeaua dată cu gaz intră Sofica, fîstîcită; unu doi unu doi hauuuuu, probă de microfon și se aprinde ca mușcata. În rochița de stambă, parcă e o rîndunică speriată de coada ei. Începe pierită toată, copleșită de originalitatea mesajului: “oamenii nu sînt de fapt oameni oamenii nu sînt cîini nu sînt animale oamenii nu sînt porci nu sînt de piatră oamenii nu sînt gîndaci oamenii nu sînt liane nici frunze nici putregai oamenii nu sînt șerpi nici ciuperci sau fiare nu sînt îngeri sau demoni oamenii sînt dumnezei dumeaozeauei douamneazeauai oamenii sînt duuuuuuuuuuuuuu umne umne umne zoaie zemuri” Prin scenă trece tanti Jana. De cînd cu reducerea de personal, ea e bună pentru orice rol; face pe croitoreasa, pe iubita părăsită de Gore, vinde bilete ( unde sînt vremurile cînd un bilet la film costa 1,25 lei, nu 2 lei grei cum zice un contemporan!). Acum desenează cu mopul în aer copaci uscați, aruncă detergent pe ei, apoi suflă cu aspiratorul și pune de un mic viscol. Ah, cum se mai pricepe Jana la recuzită, ce iarnă ca în povești din nimic! Apoteotic: “Gârbovă ca o feștilă/Într-un cap de lumânare;/ Ca o mutră imobilă/De harap cu nasul mare”, Jana se face cioară pe o creangă. Janeto te iubim, tu ești în toate, în cele ce sînt… Din culise se aude lupul, hauuuuu, hauuuuuu! În pantaloni scurți cu bretele, intră Truism a lu’ Mărin Coșcovete. Dă replica Soficăi, plin de emfază: Iarna nu-i ca vara! Spectatorii aplaudă frenetic, pătrunși de așa revelație. Cortina! Vezi bă ăsta a lu’ Anica, ce e omu? Făceai tu pe deșteptu, porc de cîine ce ești! Te-am cîștigat, hai la bufet să dai mastica! zice Costică Marghioală. Doar Sara, o tînără domnișoară nevrotică, bolnavă de prea mult văz, dă din cap nedumerită-mare e grădina ta Doamne! E drept, Sara e o intelectuală subțire, a absolvit școala de menaj de la Găești. Reporter la munca de jos, Poate revenim cu afișul spectacolului.
Sunt nevoit să explic puţin “tărăşenia asta”. De fapt, titlul este Fals tratat pentru sponsorizarea poeziei. Înşiruirea aceasta prozaică se vrea o alegorie a tensiunii dintre creator şi poem. “Sponsorizarea poeziei” trebuie înţeleasă ca o dimensiune obiectivă: nu sponsorizarea pentru poezie, aşa cum pragmatic s-ar putea înţelege, ci ideea că poezia însăşi sponsorizează poetul cu tăcere, iluzii, dăruire care dezrădăcinează, dar şi cu surprize inoportune, cruzime, indiferenţă.
Această idilă se consumă într-un singur sens: incitarea, poate chiar măcinarea, celui care şi-a asumat actul gratuit al scrisului.
Cam asta ar fi ideea. Nu ştiu cum aş fi putut să o redau într-un registru liric, care, să placă la cât mai mulţi cititori. Aşa mi-a ieşit. Nimeni nu e perfect.
Cu stimă, prietenie sinceră şi mulţumiri pentru lectură şi semn. Zapata
Gorun... si mai ciudat e ca textul asta l-am gandit mai intai intr-o limba aiurea... mai degrabă un limbaj care isi trage originile din programare, dar tu stii cat de aiurite pot fi mintile softistilor...
Apoi cea mai apropiata traducere hai sa-i spun asa inteligibilă mi-a venit in limba engleza.
Mulțumesc pentru apreciere, ne vedem în cloud!
Adriana, ce să-i faci? sunt bătrân și iubesc mai mult muzele decât poeții
Sunt câteva elemente care fac mai dificilă citirea textului, faptul că intercalezi multe expresii în engleză și frazele scurte. Încearcă o rescriere fără semne de punctuație și fără majuscule și elementele precizate anterior, s-ar putea să nu fie tocmai rău.
"să relatez faptele ca şi cum nu le aş înţelege în întregime", era una din "trucurile" scriiturii lui borges.
m-a fascinat "modesta şi misterioasa complexitate" ca descriere a actului artistic autentic de aceea postez fragmentul mai jos:
„Timpul m-a învăţat unele şiretlicuri: să evit sinonimele, care prezintă dezavantajul de a sugera diferenţe imaginare; să eludez hispanismele, argentinismele, arhaismele şi neologismele; să prefer cuvintele obişnuite celor neobişnuite; să intercalez într-o povestire trăsături circumstanţiale, cerute astăzi de cititori; să simulez mici incertitudini, dat fiind că realitatea este precisă; memoria, însă, nu este; să relatez faptele (acest lucru l-am învăţat de la Kipling şi vechile saga ale Islandei) ca şi cum nu le-aş înţelege în întregime. Ce ciudată e soarta scriitorului! La început este baroc, baroc din vanitate, iar cu trecerea anilor, dacă astrele îi stat prielnice, poate dobîndi, nu doar simplitatea, care nu înseamnă nimic, ci şi modesta şi misterioasa complexitate."
Ariana, daca se trece de primele versuri, devine chiar interesant poemul tau. de fapt, incepe de la "se zbenguie in mine ca un...". pana acolo nu stiu ce-ai vrut sa faci, dar in poezie arareori e nevoie de introducere... daca tu insa ai simtit nevoia sa o faci, poate mai reflectezi asupra formei. la fel, as renunta la "am aflat ca nimicul se poate divide", ca fiind prea explicit. In rest, un ton foarte reusit in poezia ta, placut (nu in sensul ca tonul e placut... ci ca mie mi-a placut).
Insist pentru forma corectă a verbului "aşază" (nu "aşează") și pentru adăugarea a ceva la cele două titluri identice (de exemplu I și II) pentru a le diferenția. Uite, spre exemplu, dacă te uiți în dreapta la comentarii, se poate crede că sunt trei comentarii la același poem, ori nu e așa. Când e gata, te rog click pe atenție editor!
Posibil să fii interesat de răspunsurile la antepenultima și penultima întrebare de aici http://hermeneia.com/faq-page
da, dacă mai faci așa am să mă re-îndrăgostesc de tine (sau de scrisul tău - care e tot una). chiar ai reușit să evoluezi de la bășcălia sterling geometrică la profunzimi filozofice cu fulgerări existențialiste. am spus eu întotdeauna că din noroi răsare viața. te-am căutat înfrigurat în poză dar nu erai.
Călin, da, e fain "voalate" fiindcă se acordează bine în context. Inimă-turn de sticlă în care sentimentele dansează tango. Eros-thanatos sunt într-un perpetuu tango. Inima își are și "ceasul" care poate fi prevăzut cu o melodie specifică. Eu tot tango am ales. Cam așa am avut imaginile. Mulțumesc pentru tot, te aștept oricând cu sugestii.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
chiar reușit acest text. întotdeauna am admirat la Claudia această abilitate stranie de a aluneca în mai multe „eu”-ri poetice în acelați text. tocmai lucrul acesta (destul de rațional justificat, recunosc), mă face să îmi dau seama că își lucrează textele cu mult mai multă migală decît alții.
pentru textul : Poveste cu ceasornic şi peşte deun poem ca un tablou. ma fascineaza faptul ca dupa ce l-am citit il pot privi, desi nu e un pastel, un peisaj, o vedere. cuvintele aici devin imagini. pe de alta parte, as putea spune ca, folsoindu-se de cuvinte si amintiri comune, autorul scrie banal, dar totusi frumos.
pentru textul : nu mai există poezie I demulțumesc. e posibil ca limba mea românească să mai aibă momente de confuzie. îmi pare rău. în ce privește ideea, acum cînd am recitit textul, mi s-a părut puțin exagerată expresia de „milă”; sau poate cu un aer de superioritate nejustificată. dar nu s-a vrut așa. și nu cred că îți dau sută la sută dreptate. da, teoretic este cum spui tu, fiecare generație are setul ei de experiențe unice. dar experiențele ca și orice altă realitate „are not born equal”. am trăit destul de mulți ani în românia și am simțit multe. experiențele deceniilor 60, 70, 80 nu se pot sub nicio formă echivala cu nimic din ce a venit după. cel puțin la nivel macrosocial. la fel după cum experiențele anilor 40 și 50 au o dramă pe care ar fi naiv să credem că o putem simți de vreme ce nu le-am trăit.
pentru textul : 25 de ani deCristi, bănuiesc că doar din lipsă de timp nu ne-ai spus și nouă ce anume te-a impresionat.:) Dar sper că vei găsi trei minute pentru o notă lămuritoare. Și cred că ai împușca, astfel, doi iepuri dintr-un foc: i-ai face și autorului un serviciu, și ai respecta și o regulă a locului ( o regulă de bun simț, la urma urmei), care prevede că penițele nu se acordă fără justificare.
pentru textul : țara lui nu-știu-unde dema vad nevoit sa comentez acest text apreciat de majoritatea comentatorilor, exprimandu mi nedumerirea, cel putin. am citit si recitit, si tot nu pot inghiti ceea ce se vrea un poem despre recesivitate si, posibil, renuntare de sine. intai titlul. a folosi termeni de genul "apnee recesiva" deja respinge cititorul, asteptandu se la un text despre agonia autorului, o confesiune cu lamentari si pseudofilosofari banale. primele 2 versuri deschid aceasta profetie cu o apoftegma, un nonsens sau cel mult o aporie. altfel spus, ce ma mentine pe linia de plutire, ce mi face bine, imi face rau. nu pricep cum ceva care pozitiv este, in sine, negativ. iar o logica speculativa, de tip hegelian, nu functioneaza aici, cat timp cele 2 versuri nu formeaza triada, fiind cel mult un posibil pol al acesteia. apoi strofa a doua. doar versul 3 de aici functioneaza ok. cum sangele isi trece nisipul prin inima nu pricep. cum greierii innebunesc nici atat. in plus, sunt expresii uzitate, a caror amortizare nu e realizata de niciun element poetic care ar putea face acceptabile respectivele sintagme. si partea cea mai inacceptabila urmeaza. ultima data cand singura data nu se intampla ca prima data. pe langa efortul care tb facut pt intelegere e un truism, daca nu frizeaza absurdul. adica, pana acum, s a intamplat ca prima data? ce? cand? de ce? samd la final, apocalipsa. frangerea lui vreodata. prea multe deschideri, prea logic. dinafara, acum dinautru. lipseste stilul, limbajul poetic, lirismul si starea de poezie. cat despre barbu sau blaga, e mult prea in urma acest text, fie si pt a i aminti aici.
pentru textul : Inima dintotdeauna. Ad intra deE posibil să greșesc dar cred că te referi la Marna, monument istoric declasat recent și demolat pentru a face loc nu știu cărui mare proiect urbanistic de proastă inspirație. Mulțumesc pentru aprecieri, mă bucur că textul lasă impresia de detașare, asta am și căutat. M-am temut că dacă mă apropii prea tare nu voi reuși să dozez bine și voi cădea în plasa unor atitudini patetice, inutile.
Numai bine,
pentru textul : piața matache deVirgil, se vede că porți în tine o scânteioară din Big Bang, care acum a devenit conștientă de sine și uite ce poem plin de forță ai scris cu un desen suprarealist. (ps: stai mai mult pe text și fă corectura: corect-inflorescență, oamenilor; "îi invidiem la perfecțiune!" nu prea sună românește)
pentru textul : continuum explosion dede acord cu tine, Masha! mai trebuie puțin lucrat, iar obiecțiile tale sunt necesare și binevenite. Mulțumesc frumos!
pentru textul : quinta de treflă deAm schimbat subtitlul şi finalul. O să ma mai gîndesc şi la restul.
pentru textul : Şi ziua iubitei va fi ziua ta deMulţumesc,
nu prea mai comentez (stii tu de ce), nu inseamna ca nu te citesc (cam pe fuga, e adevarat), dar aici n-am putut sa nu ma opresc si sa nu spun ca ti-a iesit. bine de tot.
pentru textul : dezmierdare deun om care te inspiră face cât mai multe cărţi la un loc.
pentru textul : Impresii de lectură: "Gîndul meu. Cum am devenit poet." - Ionuţ Caragea defără emoţia dată de citirea cărţii acest articol nu ar fi existat.
astfel de cărţi, pentru a fi înţelese se citesc cu sufletul.
trebuie să existe acea conexiune cu autorul care te face să înţelegi omul din spatele cuvântului altfel există riscul de a nu aprecia la adevărata valoare.
deşi nu am intenţionat să fie un articol de publicat nu pot spune că nu mă bucur pentru votul de încredere dat atât de d-voastră d-le Caragea, de cei de la Luceafărul de Botoşani cât şi de administraţia site-ului Hermeneia .respectele mele.
Aranca, îți mulțumesc pentru răspuns, însă nici acum n- ai înțeles ceea ce îi spuneam eu lui Andu și oricum asta mă privește pe mine și pe el. Te- aș ruga să fii mai atentă, dacă chiar dorești să intervii cu păreri acolo unde ele se adresează altora. Eu măcar am grijă să scriu corect genitiv- dativele în limba română. Nu îmi doresc un critic anume, doar mi- am exprimat punctul meu de vedere, dorind să nu supăr pe nimeni. Este până la urmă alegerea noastră un mod sau altul de a vedea lucrurile, de a vedea sau nu ceva într- un text. Toate părerile sunt subiective. Că ție nu- ți plac textele mele, asta e, eu n- am ce să- ți spun, decât că eu nu scriu ca să epatez pe cineva sau să- i fac pe plac cuiva anume, cu atât mai mult ție. Că sunt "mediocre" e părerea ta, nu e nevoie să mi-o spui tot mereu. Textele mele au avut însă parte și de altă receptare. Nu e nevoie să spun aici și nici nu caut să mă disculp că nu am de ce. Cât despre alte "păreri" privind studiile de exemplu, cred că nu sunt necesare pe acest site pentru că sunt mai nepotrivite decât urările creștinești, despre care n- am crezut că deranjează atât de mult. Dar, dacă ai astfel de păreri, te invit respectuos să nu mi le mai amintești pentru că le- am auzit, le cunosc. Nu te obligă absolut nimeni să mă citești. E destulă lume aici, pe site. Dumnezeu să îți ajute. Mie nu- mi fac absolut nici o plăcere discuțiile în contradictoriu, drept pentru care de acum înainte nu voi mai răspunde comentariilor tale. Cu aceeași considerație, Camelia Silea.
pentru textul : raiul de la marginea potirului deÎmi place mult, mai ales prima strofă: "cum se despică luna/ și așchia ei/ îmi străpunge/ inima". Și imaginea unui "ciot de aripă", iarăși foarte frumoasă, și se asociază minunat cu "așchia" lunii. Poezia aceasta îmi aduce aminte de legenda perlei: "Perla se naște din Lună. Ea stă și privește către Pământ. Vede răutatea oamenilor și suferința lor și când acestea i se par de nesuportat, începe să plângă. Din lacrimile Lunii, apare perla, cu strălucirea ei asemănătoare luminii astrului nocturn. Perla se naște numai în nopțile cu Lună plină și numai din lacrimile care cad peste ape. Din lacrimile ce cad pe pământ, apar picăturile de rouă care nu rezistă strălucirii Soarelui și se topesc atunci când el apare pe cer. Căzute, pe ape, lacrimile sunt prinse de scoici în cochilia lor protectoare. În anumite nopți, neștiute de nimeni, scoicile se deschid și ies la suprafață pentru a lăsa perlele să primească din nou Lumina Lunii."
pentru textul : exercițiul umilinței deAranca, vladimir, va multumesc pentru semn si apreciere!
pentru textul : Love song dedespre fotomanipulare fără mînie paranteză: în general - ca să nu vorbim de exemplul de aici și să fim neutri - procesul de fotomanipulare(!!) - după denumirea consacrată - poate să fie și funny (ai dat deja un exemplu de bîrfă grafică). și poezia cînd dedicăm catrene rudelor și prietenilor, nu? altfel, fotomanipularea - în variatele ei forme de manifestare, se înțelege că nu mă refer doar la chipuri/personaje - este o întreprindere serioasă, căutată și plătită bine, un act artistic chiar (vezi expoziții), care presupune talent, migală, capacitatea de analiză a detaliilor și multă răbdare. se pare că țintele favorite – pe secțiunea personaje – sînt președinții de state și vedetele. la obiect: Andu, inițial am încercat să-ți răspund pe scurt, cu mulțumiri, firește. și totuși... presupun că nu sînt singurul utilizator H care încearcă să evite răspunsurile seci. așa că m-am gîndit să personalizez fără urmă de malițiozitate. dar vezi tu, cineva pune o coadă și totul explodează. să se confirme faptul că acolo unde o femeie își vîră coada nici dracu nu mai desface? rămîn la părerea că este doar un comentariu și locul lui e acolo și nu în piața de...achiziții publice. cum găsești poza originală (exact cum am procedat eu) - ca să nu fac reclamă site-ului urmezi pașii următori: deschide browserul; mergi pe tabul imagini în google; scrie – andu moldovan în cîmpul de căutare; prima poză afișată este cea căutată (așa văd eu în browser). p.s. din răspunsul inițial (din memorie): avînd în vedere faptul că în ultima vreme am postat lucrări 2d, imaginea (login, adică) este doar un gest de curtoazie știind că H nu este tocmai un site de grafică digitală ( cu toate că există acolo un tab cu această secțiune). răspuns pentru Adriana Lisandru: Adriana, îndeplinești toate condițiile, ești moderator; la dispoziția voastră cu unelte grafice cu tot! p.p.s. e așa cald afară, vă invit să ne răcorim cu o bere rece.
pentru textul : login deimi place. asta nu: "ce voi îmbrăca mâine ce vei îmbrăca mâine"
pentru textul : aproape ziuă deCă este verosimil sau nu, greu de spus. Proza este convingătoare, cursivă, păstrează toate atuurile. Reușită.
pentru textul : Tradus în fața Consistoriului deAstăzi este o zi în tristă în orașul meu Ioana, tristă ca Jane Doe a ta. S-au aprins făclii primele frunze căzute. În privința spiritului de paternitate al poetului ți-aș da replica unui cunoscut autor: "Cu tot ce-a scris poetul nu-i patern/ El ca Saturn, copiii și-i mănîncă/ Nici versul ce-a rămas nu e etern/ Chiar dacă va dura o clipă încă". Eu nu sînt prietena ta Ioana, singurul meu prieten, adevărul, ar fi gelos, dar îmi place teribil cum scrii și nu pot să nu-ți spun asta odată și odată . :) și totuși (; .
pentru textul : jane doe deDespre text era vorba. Nu am făcut nici o presupunere asupra autoarei (ba, implicit, am făcut una, și anume că nu așa ți-ai dorit să fie perceput textul), așa că ar fi de preferat să te abții să faci și tu în ceea ce mă privește. Spunându-ți să citești mai mult nu am presupus că nu citești, dar e întotdeauna loc de mai mult. Revezi, te rog, regulamentul. Dar, de fapt, nici nu e nevoie de regulament pentru a-ți spune că nu-i ok să jignești un comentator. Texte slabe putem scrie toți, la un anumit moment. Asta nu înseamnă că suntem cititori de literatură slabă și că de aici ni se trage. Să nu facem confuzii.
pentru textul : reborn deNu ştiu dacă autorului îi este familiar Nichita Stănescu, dar textul său îmi aminteşte de un scurt "Poem": "Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi/ şi ţi-aş săruta talpa piciorului/ nu-i aşa ca ai şchiopăta puţin, după aceea, / de teamă să nu-mi striveşti sărutul?"
pentru textul : atât de vie deAsta, privind îndeosebi ultimele două versuri. Primele sunt alcătuite din poncife. În specai penibilul "neîncepută neîmblânzire"...
Superfluu într-un act cu frustrări hau hau fără ecou Scena căminului cultural Dîlga. Joacă brigada artistică de amatori Umne Umne. Spectatori- fără carte dar cu un pic de minte. Precizări: intrarea în sală fără semințe de floarea soarelui este interzisă. Afinități spirituale: apa e udă, cerul e albastru, pasărea zboară, muntele e înalt, cîmpia e șes. Pe scurt din spectacol: Pe dușumeaua dată cu gaz intră Sofica, fîstîcită; unu doi unu doi hauuuuu, probă de microfon și se aprinde ca mușcata. În rochița de stambă, parcă e o rîndunică speriată de coada ei. Începe pierită toată, copleșită de originalitatea mesajului: “oamenii nu sînt de fapt oameni oamenii nu sînt cîini nu sînt animale oamenii nu sînt porci nu sînt de piatră oamenii nu sînt gîndaci oamenii nu sînt liane nici frunze nici putregai oamenii nu sînt șerpi nici ciuperci sau fiare nu sînt îngeri sau demoni oamenii sînt dumnezei dumeaozeauei douamneazeauai oamenii sînt duuuuuuuuuuuuuu umne umne umne zoaie zemuri” Prin scenă trece tanti Jana. De cînd cu reducerea de personal, ea e bună pentru orice rol; face pe croitoreasa, pe iubita părăsită de Gore, vinde bilete ( unde sînt vremurile cînd un bilet la film costa 1,25 lei, nu 2 lei grei cum zice un contemporan!). Acum desenează cu mopul în aer copaci uscați, aruncă detergent pe ei, apoi suflă cu aspiratorul și pune de un mic viscol. Ah, cum se mai pricepe Jana la recuzită, ce iarnă ca în povești din nimic! Apoteotic: “Gârbovă ca o feștilă/Într-un cap de lumânare;/ Ca o mutră imobilă/De harap cu nasul mare”, Jana se face cioară pe o creangă. Janeto te iubim, tu ești în toate, în cele ce sînt… Din culise se aude lupul, hauuuuu, hauuuuuu! În pantaloni scurți cu bretele, intră Truism a lu’ Mărin Coșcovete. Dă replica Soficăi, plin de emfază: Iarna nu-i ca vara! Spectatorii aplaudă frenetic, pătrunși de așa revelație. Cortina! Vezi bă ăsta a lu’ Anica, ce e omu? Făceai tu pe deșteptu, porc de cîine ce ești! Te-am cîștigat, hai la bufet să dai mastica! zice Costică Marghioală. Doar Sara, o tînără domnișoară nevrotică, bolnavă de prea mult văz, dă din cap nedumerită-mare e grădina ta Doamne! E drept, Sara e o intelectuală subțire, a absolvit școala de menaj de la Găești. Reporter la munca de jos, Poate revenim cu afișul spectacolului.
pentru textul : cînd o fată de douăzeci de ani deSunt nevoit să explic puţin “tărăşenia asta”. De fapt, titlul este Fals tratat pentru sponsorizarea poeziei. Înşiruirea aceasta prozaică se vrea o alegorie a tensiunii dintre creator şi poem. “Sponsorizarea poeziei” trebuie înţeleasă ca o dimensiune obiectivă: nu sponsorizarea pentru poezie, aşa cum pragmatic s-ar putea înţelege, ci ideea că poezia însăşi sponsorizează poetul cu tăcere, iluzii, dăruire care dezrădăcinează, dar şi cu surprize inoportune, cruzime, indiferenţă.
pentru textul : Fals tratat despre sponsorizare deAceastă idilă se consumă într-un singur sens: incitarea, poate chiar măcinarea, celui care şi-a asumat actul gratuit al scrisului.
Cam asta ar fi ideea. Nu ştiu cum aş fi putut să o redau într-un registru liric, care, să placă la cât mai mulţi cititori. Aşa mi-a ieşit. Nimeni nu e perfect.
Cu stimă, prietenie sinceră şi mulţumiri pentru lectură şi semn. Zapata
Gorun... si mai ciudat e ca textul asta l-am gandit mai intai intr-o limba aiurea... mai degrabă un limbaj care isi trage originile din programare, dar tu stii cat de aiurite pot fi mintile softistilor...
pentru textul : traces deApoi cea mai apropiata traducere hai sa-i spun asa inteligibilă mi-a venit in limba engleza.
Mulțumesc pentru apreciere, ne vedem în cloud!
Adriana, ce să-i faci? sunt bătrân și iubesc mai mult muzele decât poeții
Pare un fragment din alt text, un scenariu mai mare...
pentru textul : Oglinda si pendulul 23 deSunt câteva elemente care fac mai dificilă citirea textului, faptul că intercalezi multe expresii în engleză și frazele scurte. Încearcă o rescriere fără semne de punctuație și fără majuscule și elementele precizate anterior, s-ar putea să nu fie tocmai rău.
pentru textul : Scurtmetraj în aer liber de"să relatez faptele ca şi cum nu le aş înţelege în întregime", era una din "trucurile" scriiturii lui borges.
m-a fascinat "modesta şi misterioasa complexitate" ca descriere a actului artistic autentic de aceea postez fragmentul mai jos:
„Timpul m-a învăţat unele şiretlicuri: să evit sinonimele, care prezintă dezavantajul de a sugera diferenţe imaginare; să eludez hispanismele, argentinismele, arhaismele şi neologismele; să prefer cuvintele obişnuite celor neobişnuite; să intercalez într-o povestire trăsături circumstanţiale, cerute astăzi de cititori; să simulez mici incertitudini, dat fiind că realitatea este precisă; memoria, însă, nu este; să relatez faptele (acest lucru l-am învăţat de la Kipling şi vechile saga ale Islandei) ca şi cum nu le-aş înţelege în întregime. Ce ciudată e soarta scriitorului! La început este baroc, baroc din vanitate, iar cu trecerea anilor, dacă astrele îi stat prielnice, poate dobîndi, nu doar simplitatea, care nu înseamnă nimic, ci şi modesta şi misterioasa complexitate."
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? deAriana, daca se trece de primele versuri, devine chiar interesant poemul tau. de fapt, incepe de la "se zbenguie in mine ca un...". pana acolo nu stiu ce-ai vrut sa faci, dar in poezie arareori e nevoie de introducere... daca tu insa ai simtit nevoia sa o faci, poate mai reflectezi asupra formei. la fel, as renunta la "am aflat ca nimicul se poate divide", ca fiind prea explicit. In rest, un ton foarte reusit in poezia ta, placut (nu in sensul ca tonul e placut... ci ca mie mi-a placut).
pentru textul : Alétheia deInsist pentru forma corectă a verbului "aşază" (nu "aşează") și pentru adăugarea a ceva la cele două titluri identice (de exemplu I și II) pentru a le diferenția. Uite, spre exemplu, dacă te uiți în dreapta la comentarii, se poate crede că sunt trei comentarii la același poem, ori nu e așa. Când e gata, te rog click pe atenție editor!
pentru textul : Anna Karenina dePosibil să fii interesat de răspunsurile la antepenultima și penultima întrebare de aici http://hermeneia.com/faq-page
da, dacă mai faci așa am să mă re-îndrăgostesc de tine (sau de scrisul tău - care e tot una). chiar ai reușit să evoluezi de la bășcălia sterling geometrică la profunzimi filozofice cu fulgerări existențialiste. am spus eu întotdeauna că din noroi răsare viața. te-am căutat înfrigurat în poză dar nu erai.
pentru textul : ieși afară javră ordinară deCălin, da, e fain "voalate" fiindcă se acordează bine în context. Inimă-turn de sticlă în care sentimentele dansează tango. Eros-thanatos sunt într-un perpetuu tango. Inima își are și "ceasul" care poate fi prevăzut cu o melodie specifică. Eu tot tango am ales. Cam așa am avut imaginile. Mulțumesc pentru tot, te aștept oricând cu sugestii.
pentru textul : Tango dePagini