Un poem care transmite atât de mult în atât de puţine cuvinte. Emoţionant...
Chiar dacă repet ce a spus Adriana mă bucură revenirea ta.
Felicitări!

Adriana, Imaginea este redusă pîna la rezoluția maximă permisă de site, astfel că unele detalii au un gradient estompat; originalul este mult mai mare. În globul patru (de sus în jos) este un fragment din poezia lui Andu „două mâini” (bănuiesc că ține la ea) iar în rest, lista poeziilor și comentariilor din pagina lui.

Eu bănuiesc "zilele" astea de poezie (mai puţin amănuntele primului paragraf de la VI). Poezia unor momente de luciditate trăite altfel.

Poezia am postat-o aici pentru că nu a intrat în lista textelor mele, publicate pe hermeneia, în mod automat. Ăsta e singurul motiv. Dacă mai vin şi nişte păreri, cu-atât mai bine.
Cu Gellu Naum nu ştiu ce am în comun. Poate faptul că folosim limba română.
Textul poate să aibă neajunsuri, care text nu are? Dar mă reprezintă şi, dacă tu ai bănuit că este al meu, mă bucur, asta înseamnă că am un anume stil. Mai bun, mai rău...
Am învăţat multe de pe hermeneia şi încă mai învăţ, aşa că, la următorul concurs, poate mă voi prezenta mai bine!

tincuţa

Eu înțeleg că este cald, că este criză, că tensiunile și discomfortul cer o supapă. Și mai cred, Andule, că te plictisim teribil. Ce urmează, știi și tu, știm și noi. Eu nu mă mai mir...doar îmi pare rău că va trebui să folosesc iarăși fluierul. în altă ordine de idei: nu sunt de acord cu propunerea Alinei Manole. Cred că avem ce pune pe prima pagină - încă! - așa amărâți cum suntem.

felicitari! imi amintesti de n. stanescu. textul tau merita cu prisosință o nouă peniță. dacă aș spune altceva... dar nu aș putea spune... mircea.

Stimata Doamna. Si imi cer scuze. In primul rand fata de preopinent.

Da, o digestie maiestuoasa. Mi-a placut efectul acela de verdealbastraneagra si efectul de volta. Strofa a doua mi se pare aliniata perfect, ca o coloana vertebrala care sustine poemul. Nu ma impac cu "pescarusi fatalisti", mi se pare cam fortat. In rest un poem elegant, care se sfirseste cu un joc de cuvinte bine gindit si reusit.

M-am referit la desenul interior al corpului poetic, Marina! E frumoasă și grafica, îmi place maniera ponitilistă și adaugă prospețime și o mireasmă de vis sălbatic!

Din punct de vedere jurnalistic, un text excelent. Bazat pe reala cunoaştere a faptelor, pe o radicalitate care face onoare a opiniilor, ca şi pe capacitatea de a sesiza, maliţios, comportamentele aberante. Fără a mai vorbi de comportamentul guvernanţilor, despre care a început să ne cuprindă şi sila să mai zicem ceva.
Dincolo de text, rămâne, însă, drama oamenilor.
În iulie 1975, oraşul Găeşti, în care locuiesc, a fost inundat. Două pârâiaşe anemice înnebuniseră. Îmi aduc bine aminte, pentru că ziua în care au venit apele a fost prima în care aveam voie să conduc maşina pe care mi-o cumpărasem cu câtva timp în urmă. Alergam dintr-o parte în alta a oraşului şi am ales un loc bun, mai înalt (erau maşini puţine pe vremea aia), în faţa Întreprinderii de Frigidere, lăsând-o acolo. În oraş, cartierele de case au fost inundate, în unele zone apa a avut şi doi metri. Am găzduit, în apartamentul meu, o familie de prieteni a căror casă fusese inundată. În zonă se construieşte solid, n-au fost dărâmate clădiri. Dar autorităţile au luat măsuri şi au realizat, în anii care au urmat, o amenajare hodrotehnică în amonte de Găeşti, datorită căreia, iată, timp de 35 de ani, oraşul (care mai fusese afectat şi altădată, în special în 1940, când au fost inundaţii catastrofale, de care-şi amintesc toţi bătrânii din zona cuprinsă între Potop -râul care trece pe la marginea Găeştiului -, Argeş şi Neajlov, pentru că atunci aceste râuri s-au unit). Asemenea inundaţii nu mai sunt posibile acum, datorită existenţei barajului de la Vidraru, care reglează apele Argeşului.
Revin şi subliniez o problemă sugerată şi în articol. Comuniştii, cum erau ei - şi ştim cum erau -, au făcut ceva ca un oraş să nu mai fie inundat. Şi nici n-a mai fost. Guvernanţii de azi se plimbă în bena excavatoarelor, pozează fotografilor şi fac frumos în faţa camerelor de luat vederi, iar după ce trec inundaţiile se ocupă de ale lor. Asta se întâmplă din pricină că alde Boc şi alde Băsescu sunt tot nişte nenorociţi de comunişti, doar că dintre cei din linia a treia sau a patra, adică nişte mediocri care s-au pomenit cu România pe mână. Şi, în lipsa altuia, primul lor gând a fost cum s-o fure.

Ottilia
îţi mulţumesc.

Ioana
ştiu, klaps.

Andu Moldovan
nu comentez.

si ma bucur sa te aud.

Ela, mie nu că "mi se pare" greu lizibilă, chiar este. Mai precis, sunt cuvinte pe care, oricât m-aș chinui, nu le deslușesc. Acum, dacă ai reuși să faci în așa fel încât să pară șterse anumite cuvinte, să creezi, cu alte cuvinte, ilizibilul în așa fel încât să pară timpul, anotimpurile cele care le-au șters... ar fi altceva. Voi reveni, dacă gaăsești o soluție, pentru că întrevăd ceva ce mi-a plăcut (la propriu "întrevăd" :-)) Călin, mă gândeam că numai citind-o pe Linea, și ai înțeles că nu este genul care să aibă nevoie de așa ceva. Să îi respectăm decizia. Aș dori să nu aglomerăm subsolul textului Elei cu comentarii care nu au legătură cu ceea ce a scris ea.

Chiar, cine-o fi? Am corectat.