nu as vrea sa intru in zonele erogene ale ideilor...textul e totusi interesant mai bine zis, apreciez strofele 1,2 si 5; cu alte cuvinte le-as citi numai pe ele... ma amuz si eu gindindu-ma cite chestii se mai gasesc pe ici-colo... "mă amuz gândindu-mă distrat câtă pornografie involuntară găsesc unii prin poeziile mele"...
am uitat ceva:) ... si iubirea e tot mai departe de parca ar trai in stele o singura ora de mi-ai da s-ar preschimba-n odaie luna uite ora a intinerit iar fara noi hai iubitule sa inchiriem un pod in cer pentru intoarcerea ei
"mă-ntorc în odaie, camera interzisă de odată, camera unde stau morții și musafirii"
am scris CORECT "de odata", adica "de odinioara", "de atunci", "de demult", daca CITEAI poezia, iti dadeai seama ca nu poate fi NICICUM "deodata", care inseamna alt-ce-va. serios, de ce arunca unii cu rahat in mine, sarmanul; nu eu am fost in juriu, nu eu m-am votat. si de ce, domnisoara alina manole, in cele 14 ore de analizat texte, nu a observat un lucru simplu ca asta: "de odata" e "de odata", nu "deodata". alma, acum chiar ca nu mai poti cere sa fii crezuta
Cred ca dozajul in care ai adaugat piper textului tau a fost unul gresit. Nu e nici condimentat dar nici fara gust. Ambele variante conduc spre o varianta caldicica. Depasirea contrariilor si perceperea realului ca intreg. Poate daca ar fi fost spus altfel. Frumoasa fotografie.
Cristina Sirion, iti multumesc pentru cuvintele frumoase si rabdarea cu care l-ai identificat pe zeul Quetzalcoatl, simbol al mortii si al invierii, motiv pentru care l-am gasit cel mai potrivit, sa-l introduc in acest context. Semi-nemultumirea ta, o simt prietenoasa. Te mai astept.
...orice semn, pe această pagină, de la tine, e binevenit. mulțumesc cami. însă glossa...hmmm... mai că deloc. acest poem e o simplă trăire nu o filozofie aplicată. cu gânduri bune, paul
din textul acesta mi-a placut mai mult prima jumatate si mai putin finalul, dar trebuie sa recunosc ca unele afirmatii din subsol sunt de-a dreptul delicioase.
de ex., asta:
"dragostea - axis mundi - e o banalitate, un fact obisnuit, intrat in constiinta oricarui pampalau" - primul "pampalau" fiind, fara indoiala, Pavel din Tars. E adevarat ca nici macar Echart n-a indraznit sa-l numeasca asa atunci cand, secole mai tarziu, afirma ca nu dragostea e totul, ci "Detasarea e totul". Dar, evident, Echart nu era Leonard Ancuta si, nefiind, nu si-a permis...
"dragostea ca o chestie in jurul careia se invarte lumea mai e si atat de slaba, de feminina, ruinata de sensuri si corupta in traire incat aproape ca imi vine sa ma intreb daca nu e chiar gay."
daca Elton John (sir Elton John, pardon) a insinuat ca Isus a fost gay, iata ca Leo merge mai departe...dupa Pavel din Tars, cine mai urmeaza?
poate daoistii si Aristotel, avanad ei vina de a fi facut vorbire de centrul imobil al rotii si de "motorul imobil". astept cu nerabdare urmatoarele deductii, nu neaparat logice, insa cu totul si cu totul nediscriminatorii...
...la care mai lucrez din când în când ! mi-am dat vreo trei termene, le-am încălcat pe toate, deci mă fac mic...
mă bucur că, în această ”avanpremieră” sunt cititori care pot contribui, critic, la realizarea ei. un w/e plăcut !
Adrian, mă bucur că nu ți-e reprezentativ! E un poem frumos, totuși! Vor mai trece anii și îți vei da seama cât de falsă sau nu e această "problemă" a cratimelor.
Bineinteles ca Andu, pe cat de romantic pe atat de optimist in esenta fiintei lui, nu poate sa se ia in serios pana la capat ori poate doar ne da impesia de poanta, "rusinandu-se" de asa nuditate de constiinta, expusa public.
Textul incepe intr-un registru relativ boem, ca un soi de hint pentru ceea ce urmeaza in urmatoarele doua strofe, arie poetica ce se intainde pana la fereasta aceea deschisa cu toate tentatiile si provocarile ei "nocturne". Partea aceasta de mijloc are marea virtuate de a fi scrisa fara floricele, rudimentar (cu sensul de neprelucrat) ceea ce imi aduce cumva aminte de un text pe care eu si Andu l-am scris candva - pe hartie - care cu toate imperfectiunile lui, avea aceeasi naturalete.
Ma tot gandesc cum as fi terminat dupa...
ai mei îmi spun că mă aud cum
uneori noaptea mă rog cu fereastra deschisă
si cu trecerea secundelor cred ca si eu as fi cedat tentatiei de a rasuci perspectiva... deh nici chiar grecii nu au rezistat dionisiacului si au cazut la final in apolinic :)
Eu cred ca Mircea este un poet adevarat si ma bucur ca a revenit, nu stiu de ce a lipsit atat, pe Hermeneia. Pentruca poezia nu este intotdeauna alcatuita dintr-o suma de cuvinte, iar lucian este un poet sincer si credincios. Imi place sa citesc ce scrie el cand mi-e mai greu. Andu
iarta-mă doamnă, margo, dacă ţi-am produs vreo migrenă. n-a fost cu nici o intenţie. păcat că ai tras cu praştia într-un om nevinovat. se zice că dacă ştii să faci un bine şi nu-l faci, săvârşeşti un păcat. comentariul d-tale e absolut pe langă text. am putea să agreem că e un fel de comentariu la comentariu? drept să-ţi spun în săptămâna în care am părăsit România, acum 33 de ani, mi s-a anulat dreptul de a fi român, şi din 84 încoa' sînt american. vrei să-ţi trimit copii de pe acte?
sînt un pic dezamăgit de atacul d-tale, mai cu seamă că n-am îndrăznit să păşesc prin urechile acului dvs. eşti tu Christosul? a fost întrebat Mântuitorul odată. Da sînt! a răspuns El. ei bine şi eu o spun pe şleau: sînt american. cât despre text, atât cuprinde!
Askalon este un cognac bunisor, adrian... sa nu confundam planurile. mergi mai departe si descongestioneaza zona de furie/ura... afirmi lucruri grave. asta se desprinde din text? sau ne stim personal si atunci stii ce spui...!? interesant punct de vedere. vreau sa ramai mai mult asupra lui. pari o persoana care are timp de complezente, deci iti departajezi obiectiv punctul de vedere de subiect. faci afirmatii care trebuie scoase din confuzie. deja imi fac probleme de ce acest text pare plin de ura si furie... astept. revino cu responsabilitate. chiar si impreuna. cati oameni judeci dintre cei care nu-ti seamana...?
o femeie isi poarta umbrele printre mobile, te locuieste o vreme fara sa stii, impalpabila si atit de aproape...este doar o proiectie, o holograma a celorlalte umbre dorite, uscate deja intr-o vaza a amintirilor sau doar dorinta ei de a fi linga tine aproape departe? e o atmosfera stranie despre tine si femeia umbrelor tale. poate "vinde doar umbre la capatul strazii" sau poate se desira/prelinge la nesfirsit intre noapte si tine, cautindu-si penumbra. sau vinde doar umbre pe nimic sa-si rascumpere sufletul pierdut. stii sa o intrebi?
Nu dati voi, dau eu fratilor. Mie mi se pare mai bun chiar decat celalalt "nerastignit" si spun asta cu toata convingerea. Cu cateva exceptii (cum ar fi apropierea dintre "plus" si "plus" acolo in versurile mediane) poemul curge bine, are idee si exprimare curate. Din punctul meu de vedere, unul dintre momentele de inspiratie. Am aici de-a face cu o idee si o realizare poetica de top asezonate cu o lectura cat se poate de rafinata. Iar "noi propovăduim un hristos descompus în vertebrele unei teologii acrobatice" poate sa rescrie metafora romanticilor post-modernisti ca o rescrie bine. Nu-mi place entuziasmul poetic, dar ce bine mi-e cand il simt! Un text Excelent pentru care o singura penita este prea putin, parerea mea, dar atat pot eu sa dau conform Regulamentului :-) Andu
Mai putin titlul (si deci si finalul) poemul este reusit, pentru ca Emil ne surprinde din nou cu acest vartej de imagini care deja incep sa-i poarte numele. Dar, atentie, Emil nu scrie de dragul de a scrie, ci de dragul vietii pe care el o traieste la limita, experimentand senzatii care isi gasesc locul doar in cuvinte aparent dezacordate. El inoata intr-o mare fara pesti, este o mare a singuratatii absolute, acolo doar trecutul mai traieste, prezentul si viitorul sunt timpi imaginari, dar imaginatia este mai cuprinzatoare decat timpul insusi. Niciodata nu se va intoarce insa omul in acel trecut, pentru ca acel trecut se regaseste acum intr-o dimensiune plina de monstri, acestia se numesc amintiri iar ele, amintirile, fac pace cu omul doar atunci cand nu te mai doare... asta este ceea ce poemele (cele reusite, ca acesta, desigur) lui Emil ne transmit: durerea imaginatiei care intrerupe tot ceea ce este pentru noi firesc pentru a ne infatiseaza o alta lume, cea pe care, sunt sigur, Emil o vrea a poeziei nascute dintr-o forma extraterestra de durere. Bobadil. P.S. In mod normal, as fi insemnat textul cu o penita, dar vad ca a facut Oriana gestul, iar datorita lamentarii din titlu nu cred ca textul merita doua penite. Daca faci efortul sa schimbi titlul si finalul Emile, textul merita toata aprecierea. Parerea mea, desigur.
Poemul e suficient în cele două strofe, dupa părerea mea ultimul vers nu mai e necesar. Ai surprins momentul de trecere în somn, când se nasc visele. Mi-a plăcut și nu am multe cuvinte să spun asta, pur și simplu! Prima strofă e preferata.
Virgile, păi s-o luăm sistematic. Nu aburim generalități. Pe text. Primul vers. Azi nu mai poți capta ochiul cititorului cu lălăieli, trebuie să fi direct, oarecum scherrzo, să-i scîrțîi conștiința sictirită cu interesul care poartă fesul. Poetic, evident. Bun. Cred că se justufică deci dracul acela și nu sperie că "vai de mine...asta e poezie?". Mă așteptam poate de la mama să spună asta. În viziunea limitaților nu există poezie dincolo de sentimente. Suprarealismul a dovedit relativ recent proba contrarie. În fine. Dacă o luăm așa nici sufletul nu există. Există chiar o vorbă din pophor : "azi ce-o să mîncăm? Sufletul! ". Asta e : scîndura nu mai înmugurește. N-am eu ambiția s-o învăț să o facă. Iar asta nu înseamnă că nu îți respect părerea. Te asigur că nu i-am dat drumul la nimereală și că știu ce fac. Dovadă că poemul are două aprecieri pozitive și că a stîrnit interes. Iar dacă sunt autor pe hermeneia asta se datorează evident textelor mele, valorii și maturității lor creatoare. Că unii ar vrea să fie o pepinieră de genii... e fix problema lor. De fapt adevăratul geniu e anonim. Nu-și personalizează prin semnătură ofertele. Nu-și adjudecă niciun fel de laudă. Face bine și pleacă. Bun. Credeam că aici e și un fel de atelier literar. Unde chiar și autorii au suișurile și coborîșurile lor. Încep să mă îndoiesc că e așa. Încep să cred că sunt criticat subiectiv și negativist. Chiar că nu mi s-a dorit prezența din capul locului decît așa...de dorul leli. În fine. Sper să mă înșel. Hai că am lungit-o destul. Promit că mă fac băiat cuminte dom' Virgil. Și n-am să iau exemplul nimănui. Am mai dovedit-o co alte ocazii. Cine are ochi de văzut să vadă. Au revoir...
Hanny! Nu-mi distruge opera! C-or sa se supere colegii mei din Posteritate (nu aia de la Academie de care vorbea "Impuscata" ca d-aia au "in" sau "impuscat"-o! - aici trebuie consultat DEX-ul sau, mai degraba "DOMO" sau, si mai bine, un specialist/specialista in sintaxa de pe "Hermeneia", ca io - adica eu - din triunghiul ala "semiotic" ma pricep, intr-un fel (relativ "personel" ca sa rimeze), la "pragmatica", mai putin la "semantica" si - aproape deloc - la "sintaxa"; si mi-e si lene sa ma mai apuc de invatat la varsta mea frageda; profu' meu de matematica din facultate, atunci cand se incurca intr-o demonstratie - si se incurca adesea - zicea: 'Si Poincare gresea la calcule elementare'. El, profu' (un tip, altfel, genial - si nu glumesc), a murit; Poincare - asijderea; si nici eu nu ma simt prea bine (ca Twain - e bine ca, din cand in cand, sa mai citam si din clasici si nu numai din noi insine! Ceea ce le doresc si altora)) P.S. Multumesc Alma! "Inebunim", cuvant cu care incepe treaba mea cu fix-ul la sase, se scrie, corect "Innebunim" (cu doi de "n"). Corectura care am si facut-o! Sugestia cu "neconcordanta timpurilor", desi corecta gramatical (sintactic), de data asta, din punct de vedere "semantico-pragmatic-poetic", consider ca e mai bine sa ramana "ca-n tren!" - adica asa cum am lasat-o (necorectata). Toate cele bune si nu te supara pe mine ca n-ai de ce. Apreciez spiritul tau de observatie si mai astept, daca-ti mai vine sa faci comentarii la "operele" mele (de trei parale), si altele (favorabile, nefavorabile sau neutre - ca sa vorbim in termenii unei "Logici aristotelice", dar cu "tert inclus"). S-auzim de bine, Sixtus
eu recunoasc ca am avut si eu rezerve fata de termenul de gazeta. m-am gindit si la ziar si la presa dar nici unul nu m-au satisfacut. m-am gindit si la revista, si la ezine. nimic nu e batut in cuie, nici macar digitale. dar daca ar fi sa schimb as face-o pentru un argument solid atit pro cit si contra
Un incident nu se întîmplă niciodată dintr-o singură eroare. El este un cumul/o înlănţuire de nereguli.
Mădălina, nu înţeleg, este chiar aşa de greu să ne înfrînăm cînd vedem că asistăm la o escaladare a conflictului? Care este rolul tău de fapt în acest dialog? Un avertisment şi din partea mea.
Referitor la orgasme literare mi-am amintit o epigramă:
Veronica Porumbacu a publicat:
"O, Europă, te simt în mine,
Te simt adânc în mine!"
a doua zi, Păstorel o înţeapă:
Mult stimată Veronică
Eu credeam c-o ai mai mică!
Dar mărturisirea-ţi clară
Din Gazeta Literară,
Dovedeşte elocvent
Că în chestia matale,
De-adâncimi fenomenale,
Intră-ntregul continent!
Sugestii pentru ultimul vers nu am, dar poate voi reveni. Consider că este un poem reușit, cu un ritm interior susținut și de imagini, și de cuvinte, mai puțin strofa cu "colțul stelar" sau poate nu am întrevăzut eu prea clar ironia.
scrierea cu minuscule si fara semne de punctuatie tensionează/
surprinzător, de asemenea finalul, elementul cel mai greu de controlat în spaţiul narativ/
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Sa fie într-un ceas bun. Succes!
pentru textul : Lansare de carte. Ioan Barb - Babilon, ed. Brumar 2011 şi Sabatul Interior, ed. Limes, 2011. de... nţ!
pentru textul : Acrobaţie denu as vrea sa intru in zonele erogene ale ideilor...textul e totusi interesant mai bine zis, apreciez strofele 1,2 si 5; cu alte cuvinte le-as citi numai pe ele... ma amuz si eu gindindu-ma cite chestii se mai gasesc pe ici-colo... "mă amuz gândindu-mă distrat câtă pornografie involuntară găsesc unii prin poeziile mele"...
pentru textul : Impresii deam uitat ceva:) ... si iubirea e tot mai departe de parca ar trai in stele o singura ora de mi-ai da s-ar preschimba-n odaie luna uite ora a intinerit iar fara noi hai iubitule sa inchiriem un pod in cer pentru intoarcerea ei
pentru textul : Poema del Piccolo Principe deasta e versul:
"mă-ntorc în odaie, camera interzisă de odată, camera unde stau morții și musafirii"
am scris CORECT "de odata", adica "de odinioara", "de atunci", "de demult", daca CITEAI poezia, iti dadeai seama ca nu poate fi NICICUM "deodata", care inseamna alt-ce-va. serios, de ce arunca unii cu rahat in mine, sarmanul; nu eu am fost in juriu, nu eu m-am votat. si de ce, domnisoara alina manole, in cele 14 ore de analizat texte, nu a observat un lucru simplu ca asta: "de odata" e "de odata", nu "deodata". alma, acum chiar ca nu mai poti cere sa fii crezuta
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” deCred ca dozajul in care ai adaugat piper textului tau a fost unul gresit. Nu e nici condimentat dar nici fara gust. Ambele variante conduc spre o varianta caldicica. Depasirea contrariilor si perceperea realului ca intreg. Poate daca ar fi fost spus altfel. Frumoasa fotografie.
pentru textul : Sinonimul pozitivului deCristina Sirion, iti multumesc pentru cuvintele frumoase si rabdarea cu care l-ai identificat pe zeul Quetzalcoatl, simbol al mortii si al invierii, motiv pentru care l-am gasit cel mai potrivit, sa-l introduc in acest context. Semi-nemultumirea ta, o simt prietenoasa. Te mai astept.
pentru textul : desperado de...orice semn, pe această pagină, de la tine, e binevenit. mulțumesc cami. însă glossa...hmmm... mai că deloc. acest poem e o simplă trăire nu o filozofie aplicată. cu gânduri bune, paul
pentru textul : noapte de pământ ars dedin textul acesta mi-a placut mai mult prima jumatate si mai putin finalul, dar trebuie sa recunosc ca unele afirmatii din subsol sunt de-a dreptul delicioase.
de ex., asta:
"dragostea - axis mundi - e o banalitate, un fact obisnuit, intrat in constiinta oricarui pampalau" - primul "pampalau" fiind, fara indoiala, Pavel din Tars. E adevarat ca nici macar Echart n-a indraznit sa-l numeasca asa atunci cand, secole mai tarziu, afirma ca nu dragostea e totul, ci "Detasarea e totul". Dar, evident, Echart nu era Leonard Ancuta si, nefiind, nu si-a permis...
"dragostea ca o chestie in jurul careia se invarte lumea mai e si atat de slaba, de feminina, ruinata de sensuri si corupta in traire incat aproape ca imi vine sa ma intreb daca nu e chiar gay."
daca Elton John (sir Elton John, pardon) a insinuat ca Isus a fost gay, iata ca Leo merge mai departe...dupa Pavel din Tars, cine mai urmeaza?
pentru textul : dezvățatul de a fi I depoate daoistii si Aristotel, avanad ei vina de a fi facut vorbire de centrul imobil al rotii si de "motorul imobil". astept cu nerabdare urmatoarele deductii, nu neaparat logice, insa cu totul si cu totul nediscriminatorii...
...la care mai lucrez din când în când ! mi-am dat vreo trei termene, le-am încălcat pe toate, deci mă fac mic...
pentru textul : Nicu Enea. Jurnal închipuit (II) demă bucur că, în această ”avanpremieră” sunt cititori care pot contribui, critic, la realizarea ei. un w/e plăcut !
Adrian, mă bucur că nu ți-e reprezentativ! E un poem frumos, totuși! Vor mai trece anii și îți vei da seama cât de falsă sau nu e această "problemă" a cratimelor.
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii deBineinteles ca Andu, pe cat de romantic pe atat de optimist in esenta fiintei lui, nu poate sa se ia in serios pana la capat ori poate doar ne da impesia de poanta, "rusinandu-se" de asa nuditate de constiinta, expusa public.
Textul incepe intr-un registru relativ boem, ca un soi de hint pentru ceea ce urmeaza in urmatoarele doua strofe, arie poetica ce se intainde pana la fereasta aceea deschisa cu toate tentatiile si provocarile ei "nocturne". Partea aceasta de mijloc are marea virtuate de a fi scrisa fara floricele, rudimentar (cu sensul de neprelucrat) ceea ce imi aduce cumva aminte de un text pe care eu si Andu l-am scris candva - pe hartie - care cu toate imperfectiunile lui, avea aceeasi naturalete.
Ma tot gandesc cum as fi terminat dupa...
ai mei îmi spun că mă aud cum
uneori noaptea mă rog cu fereastra deschisă
si cu trecerea secundelor cred ca si eu as fi cedat tentatiei de a rasuci perspectiva... deh nici chiar grecii nu au rezistat dionisiacului si au cazut la final in apolinic :)
pentru textul : ultima lună deEu cred ca Mircea este un poet adevarat si ma bucur ca a revenit, nu stiu de ce a lipsit atat, pe Hermeneia. Pentruca poezia nu este intotdeauna alcatuita dintr-o suma de cuvinte, iar lucian este un poet sincer si credincios. Imi place sa citesc ce scrie el cand mi-e mai greu. Andu
pentru textul : Felul în care murim deiarta-mă doamnă, margo, dacă ţi-am produs vreo migrenă. n-a fost cu nici o intenţie. păcat că ai tras cu praştia într-un om nevinovat. se zice că dacă ştii să faci un bine şi nu-l faci, săvârşeşti un păcat. comentariul d-tale e absolut pe langă text. am putea să agreem că e un fel de comentariu la comentariu? drept să-ţi spun în săptămâna în care am părăsit România, acum 33 de ani, mi s-a anulat dreptul de a fi român, şi din 84 încoa' sînt american. vrei să-ţi trimit copii de pe acte?
pentru textul : semper idem desînt un pic dezamăgit de atacul d-tale, mai cu seamă că n-am îndrăznit să păşesc prin urechile acului dvs. eşti tu Christosul? a fost întrebat Mântuitorul odată. Da sînt! a răspuns El. ei bine şi eu o spun pe şleau: sînt american. cât despre text, atât cuprinde!
Te rog, mai întâi, să te familiarizezi cu regulamentul Hermeneia, apoi, să te rezumi la a posta cel mult un text pe zi!
pentru textul : Escapadă deMultumesc pentru opinii.
pentru textul : malkut deAskalon este un cognac bunisor, adrian... sa nu confundam planurile. mergi mai departe si descongestioneaza zona de furie/ura... afirmi lucruri grave. asta se desprinde din text? sau ne stim personal si atunci stii ce spui...!? interesant punct de vedere. vreau sa ramai mai mult asupra lui. pari o persoana care are timp de complezente, deci iti departajezi obiectiv punctul de vedere de subiect. faci afirmatii care trebuie scoase din confuzie. deja imi fac probleme de ce acest text pare plin de ura si furie... astept. revino cu responsabilitate. chiar si impreuna. cati oameni judeci dintre cei care nu-ti seamana...?
pentru textul : askalon deo femeie isi poarta umbrele printre mobile, te locuieste o vreme fara sa stii, impalpabila si atit de aproape...este doar o proiectie, o holograma a celorlalte umbre dorite, uscate deja intr-o vaza a amintirilor sau doar dorinta ei de a fi linga tine aproape departe? e o atmosfera stranie despre tine si femeia umbrelor tale. poate "vinde doar umbre la capatul strazii" sau poate se desira/prelinge la nesfirsit intre noapte si tine, cautindu-si penumbra. sau vinde doar umbre pe nimic sa-si rascumpere sufletul pierdut. stii sa o intrebi?
pentru textul : femeia cu umbre deNu dati voi, dau eu fratilor. Mie mi se pare mai bun chiar decat celalalt "nerastignit" si spun asta cu toata convingerea. Cu cateva exceptii (cum ar fi apropierea dintre "plus" si "plus" acolo in versurile mediane) poemul curge bine, are idee si exprimare curate. Din punctul meu de vedere, unul dintre momentele de inspiratie. Am aici de-a face cu o idee si o realizare poetica de top asezonate cu o lectura cat se poate de rafinata. Iar "noi propovăduim un hristos descompus în vertebrele unei teologii acrobatice" poate sa rescrie metafora romanticilor post-modernisti ca o rescrie bine. Nu-mi place entuziasmul poetic, dar ce bine mi-e cand il simt! Un text Excelent pentru care o singura penita este prea putin, parerea mea, dar atat pot eu sa dau conform Regulamentului :-) Andu
pentru textul : noi propovăduim un hristos nenăscut deMai putin titlul (si deci si finalul) poemul este reusit, pentru ca Emil ne surprinde din nou cu acest vartej de imagini care deja incep sa-i poarte numele. Dar, atentie, Emil nu scrie de dragul de a scrie, ci de dragul vietii pe care el o traieste la limita, experimentand senzatii care isi gasesc locul doar in cuvinte aparent dezacordate. El inoata intr-o mare fara pesti, este o mare a singuratatii absolute, acolo doar trecutul mai traieste, prezentul si viitorul sunt timpi imaginari, dar imaginatia este mai cuprinzatoare decat timpul insusi. Niciodata nu se va intoarce insa omul in acel trecut, pentru ca acel trecut se regaseste acum intr-o dimensiune plina de monstri, acestia se numesc amintiri iar ele, amintirile, fac pace cu omul doar atunci cand nu te mai doare... asta este ceea ce poemele (cele reusite, ca acesta, desigur) lui Emil ne transmit: durerea imaginatiei care intrerupe tot ceea ce este pentru noi firesc pentru a ne infatiseaza o alta lume, cea pe care, sunt sigur, Emil o vrea a poeziei nascute dintr-o forma extraterestra de durere. Bobadil. P.S. In mod normal, as fi insemnat textul cu o penita, dar vad ca a facut Oriana gestul, iar datorita lamentarii din titlu nu cred ca textul merita doua penite. Daca faci efortul sa schimbi titlul si finalul Emile, textul merita toata aprecierea. Parerea mea, desigur.
pentru textul : puterea mea e în tine deVioleta, Adriana, mulțumesc pentru comentarii. Vă mai aștept! tincuța
pentru textul : Păpușile plâng dePoemul e suficient în cele două strofe, dupa părerea mea ultimul vers nu mai e necesar. Ai surprins momentul de trecere în somn, când se nasc visele. Mi-a plăcut și nu am multe cuvinte să spun asta, pur și simplu! Prima strofă e preferata.
pentru textul : Adormire de(dacă mai insişti o să iasă). varianta din urmă * adică pluteşte adică :))
pentru textul : ciotul dintre tranşee deVirgile, păi s-o luăm sistematic. Nu aburim generalități. Pe text. Primul vers. Azi nu mai poți capta ochiul cititorului cu lălăieli, trebuie să fi direct, oarecum scherrzo, să-i scîrțîi conștiința sictirită cu interesul care poartă fesul. Poetic, evident. Bun. Cred că se justufică deci dracul acela și nu sperie că "vai de mine...asta e poezie?". Mă așteptam poate de la mama să spună asta. În viziunea limitaților nu există poezie dincolo de sentimente. Suprarealismul a dovedit relativ recent proba contrarie. În fine. Dacă o luăm așa nici sufletul nu există. Există chiar o vorbă din pophor : "azi ce-o să mîncăm? Sufletul! ". Asta e : scîndura nu mai înmugurește. N-am eu ambiția s-o învăț să o facă. Iar asta nu înseamnă că nu îți respect părerea. Te asigur că nu i-am dat drumul la nimereală și că știu ce fac. Dovadă că poemul are două aprecieri pozitive și că a stîrnit interes. Iar dacă sunt autor pe hermeneia asta se datorează evident textelor mele, valorii și maturității lor creatoare. Că unii ar vrea să fie o pepinieră de genii... e fix problema lor. De fapt adevăratul geniu e anonim. Nu-și personalizează prin semnătură ofertele. Nu-și adjudecă niciun fel de laudă. Face bine și pleacă. Bun. Credeam că aici e și un fel de atelier literar. Unde chiar și autorii au suișurile și coborîșurile lor. Încep să mă îndoiesc că e așa. Încep să cred că sunt criticat subiectiv și negativist. Chiar că nu mi s-a dorit prezența din capul locului decît așa...de dorul leli. În fine. Sper să mă înșel. Hai că am lungit-o destul. Promit că mă fac băiat cuminte dom' Virgil. Și n-am să iau exemplul nimănui. Am mai dovedit-o co alte ocazii. Cine are ochi de văzut să vadă. Au revoir...
pentru textul : o viziune a insentimentelor dedaca schimbi primele doua versuri intre ele ce-ti da? un fel de ars poetica.
pentru textul : ars poetica II deHanny! Nu-mi distruge opera! C-or sa se supere colegii mei din Posteritate (nu aia de la Academie de care vorbea "Impuscata" ca d-aia au "in" sau "impuscat"-o! - aici trebuie consultat DEX-ul sau, mai degraba "DOMO" sau, si mai bine, un specialist/specialista in sintaxa de pe "Hermeneia", ca io - adica eu - din triunghiul ala "semiotic" ma pricep, intr-un fel (relativ "personel" ca sa rimeze), la "pragmatica", mai putin la "semantica" si - aproape deloc - la "sintaxa"; si mi-e si lene sa ma mai apuc de invatat la varsta mea frageda; profu' meu de matematica din facultate, atunci cand se incurca intr-o demonstratie - si se incurca adesea - zicea: 'Si Poincare gresea la calcule elementare'. El, profu' (un tip, altfel, genial - si nu glumesc), a murit; Poincare - asijderea; si nici eu nu ma simt prea bine (ca Twain - e bine ca, din cand in cand, sa mai citam si din clasici si nu numai din noi insine! Ceea ce le doresc si altora)) P.S. Multumesc Alma! "Inebunim", cuvant cu care incepe treaba mea cu fix-ul la sase, se scrie, corect "Innebunim" (cu doi de "n"). Corectura care am si facut-o! Sugestia cu "neconcordanta timpurilor", desi corecta gramatical (sintactic), de data asta, din punct de vedere "semantico-pragmatic-poetic", consider ca e mai bine sa ramana "ca-n tren!" - adica asa cum am lasat-o (necorectata). Toate cele bune si nu te supara pe mine ca n-ai de ce. Apreciez spiritul tau de observatie si mai astept, daca-ti mai vine sa faci comentarii la "operele" mele (de trei parale), si altele (favorabile, nefavorabile sau neutre - ca sa vorbim in termenii unei "Logici aristotelice", dar cu "tert inclus"). S-auzim de bine, Sixtus
pentru textul : Innebunim, adesea, fix la sase deeu recunoasc ca am avut si eu rezerve fata de termenul de gazeta. m-am gindit si la ziar si la presa dar nici unul nu m-au satisfacut. m-am gindit si la revista, si la ezine. nimic nu e batut in cuie, nici macar digitale. dar daca ar fi sa schimb as face-o pentru un argument solid atit pro cit si contra
pentru textul : Noi restructurări pe Hermeneia - gazeta Hermeneia deUn incident nu se întîmplă niciodată dintr-o singură eroare. El este un cumul/o înlănţuire de nereguli.
Mădălina, nu înţeleg, este chiar aşa de greu să ne înfrînăm cînd vedem că asistăm la o escaladare a conflictului? Care este rolul tău de fapt în acest dialog? Un avertisment şi din partea mea.
Referitor la orgasme literare mi-am amintit o epigramă:
Veronica Porumbacu a publicat:
"O, Europă, te simt în mine,
Te simt adânc în mine!"
a doua zi, Păstorel o înţeapă:
Mult stimată Veronică
pentru textul : Alb şi roşu deEu credeam c-o ai mai mică!
Dar mărturisirea-ţi clară
Din Gazeta Literară,
Dovedeşte elocvent
Că în chestia matale,
De-adâncimi fenomenale,
Intră-ntregul continent!
Sugestii pentru ultimul vers nu am, dar poate voi reveni. Consider că este un poem reușit, cu un ritm interior susținut și de imagini, și de cuvinte, mai puțin strofa cu "colțul stelar" sau poate nu am întrevăzut eu prea clar ironia.
pentru textul : de regăsire desurprinzător de bine scrisă această fabulă ...sf/
scrierea cu minuscule si fara semne de punctuatie tensionează/
pentru textul : fiecare om desurprinzător, de asemenea finalul, elementul cel mai greu de controlat în spaţiul narativ/
Pagini