cuibul tau este mai mult o temnita, insa una conceputa intr/un text frumos, puternic si direct. poemul este o declaratie care poarta puterea avalnsei, a vulcanului care erupe, a oceanului in timpul furtunii... un text pe care l/am citit cu mare placere si caruia, din acest motiv, ii dau -desi o fac pentru intaia data- o meritorie penita.

nu inteleg ce intelegi tu prin oamenii-genunchi eu am intrebat care a fost cauza postarii regula pe care am aplicat-o in toate situatiile, si as vrea sa fiu contrazis daca nu spun ceva adevarat, a fost ca atunci cind cineva a facut aceasta greseala din culpa (adica din neintelegerea regulii, lucru pentru care pot purta si eu o parte din vina) am acordat o dispensa si textul a ramas asa cum este si am mers mai departe fara nici o "masura" disciplinara. Sint mai multi autori si texte pe Hermeneia in situatia asta. Si nu s-a suparat nimeni. Oamenii continua sa posteze. Regula nu e facuta sa vineze sau sa umileasca pe nimeni. E facuta doar pentru a asigura un anumit aspect al siteului (lucru pe care l-am explicat prin jurnalele de nesomn) Atunci cind insa a existat o atitudine deliberata de ignorare a unei reguli la care ne supunem cu totii aici, atunci am luat o masura disciplinara. Acesta este adevarul si nu altul. Deci, procedeaza cum crezi tu de cuviinta, eu ti-am spus cum am procedat eu si cum cred ca e corect. Daca nu a fost intentionat nu cred ca e nevoie sa ne turnam cenusa in cap

oh nicodeme, rîd de abia mă pot abține. doamne, scorțoși trebuie să mai fie unii. probabil că tu obții vre-un orgasm spritualo-special din gomozitatea asta. evident eu nu am pretenția că am acces la obrazul lui hristos chiar așa oricînd. ca tine. mi se pare însă puțin cam arogantă pretenția ta că știi cam cînd îi curg lacrimi pe obraz lui hristos. nu-mi pot imagina ce trece prin mintea unor oameni ca tine și ca sebi care aveți această convingere că ați avea un fel de acces special la cunoașterea lui hristos și probabil un fel de mandat la fel de special pentru a urechi pe cei despre care credeți că ar fi mai puțin sfinți decît voi. la urma urmei pot spune că textul și-a atins menirea. ca să mă exprim sudo-poetic, a funcționat ca hîrtia de turnesol. adică a scos la iveală fariseii. cam cum scoate săpunul jegul la suprafața apei. mă tem că dacă hristos ar trăi din nou printre oameni voi doi ați primii care l-ați răstigni. poate și pentru banalul motiv că își permite să bea o cafea la mall. noroc că a înviat și nu îl prea mai puteți atinge cu fanatismul și ipocrizia voastră religioasă. dar nu vă faceți probleme. cei ce beau o cafea cu el în mall astăzi au să o bea și în împărăția cerurilor. și ce cafea...!!

Desigur ca imaginarul fiecaruia dintre noi este tributar experientei de viata si poate uneori, intr-o mai mare masura, celor netraite inca... in cazul tau eruditia poate fi o virtute ori un balast, in functie de ceea ce iti doresti de la un text poetic. E simplist sa crezi ca inserarea unor simboluri ori melanjul acestora intr-un cotidian domesticit pot constitui, singure, premisele unei poezii. Mi-a placut... "trupul tău va fremăta cînd voi ieși de acolo ca o pasăre ce se zbate să iasă din ou"... cu rezerva lui "de acolo". Un sfat... mai lucreaza textele, nu iti fie teama sa renunti la ceea ce ti se pare in plus... astfel formularile fericite nu vor fi sufocate in banal.

Am vazut mult mai tarziu din motive obiective, demersul facut catre Virgil Titarenco. Scuzele de rigoare. Iti doresc Succes!

Corecta observatia, Andu. Ce sa fac, cand nu sunt treaza de-a binelea mi se intampla sa confund adevarul cu simtirea si ce se spune cu ce se tace. :) Nu-i nimic, intr-o zi imi va trece. Pana atunci, conteaza ca poezia imi place si la orele serii, cand lumea are o cu totul alta culoare.

Ce rost are sa incerc sa inteleg un text care nu te reprezinta?

Acum am vazut propunerea ta. Spun doar atit: eu in locul tau ori nu as fi scris textul acesta, ori as fi renuntat la el. Nu ma intreba de ce, raspunsurile sunt in tine. Fiindca, uimitor pentru mine, tu doresti amplificarea fenomenului si doresti si altii implicati in el. Stiu pe cineva inalt pe toate nivelurile care ti-ar spune acum: "ai mare grija la EU-l tau". Acesta a fost ultimul meu comentariu, pe luna martie.

mulţumesc pentru semnul de lectură Virgil, deşi nu am înţeles dacă ţi-a plăcut sau nu. Eu cred că e mai degrabă kafkaesc, nu snoavă. Textul gestează de ieri când am iniţiat imaginea omului tras pe rotiţele ceasului, imagine care poate fi înţeleasă de unii, cred eu.

Îmi place mult "clarviziunea2 dată de primele versuri. Îmi mai place deosebit fragmentul: "văd umblet de abur prin mlaștini acolo unde se târăsc nuferi căzuți văd teama supurând asemeni unui izvor subteran". - consider că este firul auriu, de tensiune interioară a poeziei tale. Așa cu m mă las eu în ea, în felul meu. Cumva cunoscut ție. Repetiția pe rânduri succesive a comparațiilor "ca un glob", "ca o gheară", "ca un liant" poate fi lucrată. Finalul este mai soft decât restul poeziei, sentimentul meu este că intenționat ai ales o anume liniștire, atenuare. Remarcabilă și compoziția: "gheară de urs lăsând urme pe sticlă", deosebit de sonoră, puternică. O astfel de duminică cred că apare o singură dată în viață. Atunci când apare. :)

Nu-i o poezie slaba insa mai trebuie lucrata. Abuzuri: "vagoanele acestea", "centrul acestui oraș", "caruselul acesta". ar trebui sa mai simplifici si sa renunti la formele clasice, schematismul poate ucide o gramada de idei bune. Desi acel "ramai", prezent in trei strofe are rostul sau de exprimare a tensiunii cred ca are exact efectul invers. Ai putea umbla si la dinamica versului. de exemplu mie imi pare mai bine "priveste-mi fluturii morti din păr" decat "privește fluturii morți din părul meu". Mi-a placut formula "punct salbatic" si poezia in general. Pacat de ea sa nu o lucrezi.

M-a bucurat acest poem fiindcă prezintă un hristos omniprezent şi, mai mult de atât, un hristos ce locuieşte în om (purtătorul de Hristos). Şi eu l-am întâlnit într-o zi în parc...mânca nişte firimituri dintr-o batistă. M-a privit. L-am recunoscut.
În poemul tău e un hristos căruia îi pasă de noi, care ştie de orice fir de păr, când cade sau albeşte. Şi ce e mai minunat, e invitaţia aceea la a sta de vorbă, de a fi disponilbil să asculte ca un adevărat prieten. Îmi aminteşte de ,,voi intra la el şi voi cina cu el". Ce e mai minunat ca starea de la cină? Ai surprins esenţialul creştinismului, al religiei iubirii, într-un context în care aproape totul e instituţionalizat şi rece. Aici e multă căldură în hristosul acela de la mall.

e un fel de haos pe care încerci să-l limpezeşti şi iese şi mai mult haos.
nici femeia tânără, nici fecioara şi nici o femeie batrână n-ar întelege ce se spune în text.
...şi iar genitivalele, vai de ele.

iar o regula nescrisa a acestui site spune ca nu este acceptabil sa te autocomentezi