Dorin, sper că nu ai aflat încă răspunsul și să citești ce va urma. Tincuța, înarmează-te cu răbdare, mai sunt multe piese și îmi este chiar mie greu să le pun la loc. Glumesc, îți mulțumesc de constanță și da, sper să te bucure întregul, dar mai ales încercarea de a descoperi locul fiecărei piese.
în fiecare spațiu existența ne trasează puncte sporadice, uneori printre urme de colb, alteori printre picături de ceară. niciodată poezia nu atinge fereastra din dreptul arborelui, doar frunza se întinde la nesfârșit. am remarcat miezul poeziei tale: "iar nopțile nu există decît pentru noi înfășurate în amnezii și dantelă ca într-un trusou mortuar de mîna a doua mîngîiem tandru umbre desprinse în forme de ceară pentru alte pămîntene dureri" durerile pământene au leac în cer. cred. e crezul meu. Madim
Da, şi mai merge şi din perspectiva asta (de altfel, acesta e motivul pentru care am decis să-l folosesc):
"Nu se mai aude nimic.
Doar ledul încă." - fără "încă", s-ar păstra sută la sută reverberaţiile verbului din versul anterior [nu se mai aude nimic, doar ledul (se mai aude)]; aşa, cu "încă" ăla, procentul scade undeva pe la jumătate. Ceea ce este bine. Ideal ar fi să pun puncte de suspensie după "încă", dar detest să-mi termin textele în acest semn de punctuaţie. Din varii morive. Mulţam pentru reveniri!
privind textul si pe Botero, incerc sa definesc relatia intre cele doua...insa, avind in vedere, filosofia picturii lui Botero, de-altfel un contemporan noua, italian prin adoptie spirituala, cred ca de aici din acest unghi poate fi privit poemul: " Il invente le gonflement des formes donnant aux figures humaines, aux éléments de la nature at aux objets un volume exceptionnel qui exalte la vie dont ils jouissent, mais ironise leur rôle dans le monde." si atunci imi place sa-l recitesc poemul prin aceasta prisma. si cind voi reciti si celelalte fragmente mai vorbim. mai pot sa adaug, ca o axioma, fara a fi offtopic, "An eye for an eye will only make the whole world blind" (Mahatma Gandhi)
Textul face parte dintr-un grupaj de poeme autobiografice. Poate dacă le vei citi și pe celelalte, nu o să ți se mai pară acesta la fel de criptic. Ilizarov a fost un medic ilustru (vezi wikipedia).. Aparatul lui Ilizarov a fost folosit cu succes (și încă mai este) în traumatologie pentru pacienții cu fracturi deschise ale membrelor (superioare și inferioare).
am o intrebare Sorin: de ce incalci regulamentul siteului? Sau poate nici nu l-ai citit... Te rog sa clarifici problema asta in urmatoarele doua ore, ca sa nu fiu eu nevoit sa o clarific.
Luv, uneori chiar nu știu cum este mai bine să răspund la comentarii, mai ales atunci când comentatorul îți lasă practic o oglindă a gândurilor... îți mulțumesc pentru semnul lăsat "pe linia visului", "între somn și veghe". Madim
Sorin, din subtitlu nu reiese clar că textul e al tău. Despre slash-uri și alte semne folosite de douămiiști - preluate, de fapt - știu și le folosesc demult, dar merci pentru lecție. :) Dar: nu în toate textele folosești semne doar pentru că "sunt la modă". Aici nu merge, din cauza ideii. Ideea e prea de factură filosofică, prea adâncă. O fracturezi, o scindezi - și dacă ar fi mai multe idei, da, dar e doar una singură. Nu așez textele în șablon. Am precizat doar ce e în plus, ce sună infantil (poetic, nu intelectual), ce scade valoarea textului. Știu că e dificil și doare să tai dintr-un vers, să îl cioplești, dar poate nu e decât o șlefuire. Tu alegi între a păstra verticalitatea sau a păși sinusoidal (pentru că un poem e douămiist sau postmodernist etc. sau e corcitură). Dar e și asta o cale. Succes.
o stare târzie de nesomn trădează poemul. deși se voiește a fi o invocare a sinelui sau a aproapelui, după cum presupun din titlu, mesajul se pierde în text.
nu cred ca mi-a placut cum adoarme umbra, plus ca un barbat, pe deasupra si poet, trebuie sa aiba pasul sigur, de sisif. ma mai gandesc. poate-ti arat cum si de ce :)
eh, se pare ca nu e chiar seceta in gradina poeziei tale. fiecare poem aduce cu el ceva din interiorul fiintei poetului. stim ca nu toate poemele au stralucire dar au valoare intrinseca. acest poem curge frumos, are cateva versuri deosebite: ' paianjeni veritabili privindu-mă prin lentilele groase ale literaturii', 'insecta anotimpului violet', 'să las urme și semne într-un timp galben de insomnii'. finalul aduce un aer pesimist, dar poezia isi poate revendica orice stari.
corectie: "(care, volens nolens, face si el parte - si inca cum!) din sufi" se va citi: "(care, volens nolens, face si el parte - si inca cum! - din sufi)"
ce faci aici Doamne în adîncul nimicului meu aștept să îți aud tăcerea cînd nu mai vrei nimic iar calea devin eu în care ființezi și rîzi cînd înțelegi că nu mai poți fi singur la capătul drumului care începe drumul
ai uitat: ”când mi-am dat foc la valiză”? :)
în altă ordine de idei, tema e aproape obsedantă pentru noi, bag seamă. și perioada (primăvara) de fixare. de unde și ”foamea” de litere descompuse.
mulțumesc!
deseori, vietile autorilor sunt cu mult mai interesante decat opera lor. o astfel de analiza este de luat in calcul, poate chiar aici pe H. chimia este, in sine, un poem.:)
Textul simulează bine amalgamul de idei de la limita visului. Spre sfârşit, se coagulează într-o imagine puternică ce dă sugestii şi rămâne întipărită.
Un poem interesant, frumos simțit și construit, însă nu îmi plac deloc locurile comune din partea a doua a sa... prea abundente! 'timpul tulburat' 'malul străin' 'lacome gânduri' (inversiune veche) 'în oglinzi mă pândește trecutul'... și tot așa, în partea aceasta a doua poemul parcă mă procoacă la un concurs de reciclat metafore. Pe final, de la broasca râioasă încolo, poemul m-a pierdut complet.
Margas
..am încercat să îți urmez sfatul. spunea dl. Octavian Paler că la tinerețe ,modestia trebuie jucată, iar la bătrânețe, nu mai e nevoie. eu asta am vrut să exprim prin "mă pun la coș", o desconsiderare oareșce sinceră. crezi că e benefică schimbarea?
Alex. Un poem interesant străbătut de o cărare care împarte două lumi printre care îţi este teamă să treci spre crepuscul sau că vei fi uitat în acel loc. "apoi ne-am trezi celălalt. chiar în colţul opus/precum un val care se umple pe sine cu apă" Şi mai sunt multe de spus. Am citit cu plăcere.
Ioana, sigur că nu ne ascundem după deget :-) Dacă sunt doar nuanțe, și eu cred și sper că nu le voi mai găsi în comentariile tale. Asta presupune, desigur, două chestii, iar eu o asum de pe acum pe cea care mă privește. Și mă voi opri aici, nu-mi place să fac mult caz acolo unde nu-i.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Dorin, sper că nu ai aflat încă răspunsul și să citești ce va urma. Tincuța, înarmează-te cu răbdare, mai sunt multe piese și îmi este chiar mie greu să le pun la loc. Glumesc, îți mulțumesc de constanță și da, sper să te bucure întregul, dar mai ales încercarea de a descoperi locul fiecărei piese.
pentru textul : Eu, când nu visez. Deirdre. deîn fiecare spațiu existența ne trasează puncte sporadice, uneori printre urme de colb, alteori printre picături de ceară. niciodată poezia nu atinge fereastra din dreptul arborelui, doar frunza se întinde la nesfârșit. am remarcat miezul poeziei tale: "iar nopțile nu există decît pentru noi înfășurate în amnezii și dantelă ca într-un trusou mortuar de mîna a doua mîngîiem tandru umbre desprinse în forme de ceară pentru alte pămîntene dureri" durerile pământene au leac în cer. cred. e crezul meu. Madim
pentru textul : în mica noastră cameră de hotel deDa, şi mai merge şi din perspectiva asta (de altfel, acesta e motivul pentru care am decis să-l folosesc):
"Nu se mai aude nimic.
pentru textul : Noapte bună, copii deDoar ledul încă." - fără "încă", s-ar păstra sută la sută reverberaţiile verbului din versul anterior [nu se mai aude nimic, doar ledul (se mai aude)]; aşa, cu "încă" ăla, procentul scade undeva pe la jumătate. Ceea ce este bine. Ideal ar fi să pun puncte de suspensie după "încă", dar detest să-mi termin textele în acest semn de punctuaţie. Din varii morive. Mulţam pentru reveniri!
Azi am văzut mailul Alina am și răspuns...:) A...și vreau o dedicație pe unul din exemplare...se poate? Mulțam fain cu anticipație...:)
pentru textul : Silent white deprivind textul si pe Botero, incerc sa definesc relatia intre cele doua...insa, avind in vedere, filosofia picturii lui Botero, de-altfel un contemporan noua, italian prin adoptie spirituala, cred ca de aici din acest unghi poate fi privit poemul: " Il invente le gonflement des formes donnant aux figures humaines, aux éléments de la nature at aux objets un volume exceptionnel qui exalte la vie dont ils jouissent, mais ironise leur rôle dans le monde." si atunci imi place sa-l recitesc poemul prin aceasta prisma. si cind voi reciti si celelalte fragmente mai vorbim. mai pot sa adaug, ca o axioma, fara a fi offtopic, "An eye for an eye will only make the whole world blind" (Mahatma Gandhi)
pentru textul : Ramona & Rameau - Part II deTextul face parte dintr-un grupaj de poeme autobiografice. Poate dacă le vei citi și pe celelalte, nu o să ți se mai pară acesta la fel de criptic. Ilizarov a fost un medic ilustru (vezi wikipedia).. Aparatul lui Ilizarov a fost folosit cu succes (și încă mai este) în traumatologie pentru pacienții cu fracturi deschise ale membrelor (superioare și inferioare).
Mulțumesc de citire și pentru părere.
Eugen.
pentru textul : Edecarul lui Ilizarov și burlacul de pe Prut. Singurătate de cursă lungă (II). deam o intrebare Sorin: de ce incalci regulamentul siteului? Sau poate nici nu l-ai citit... Te rog sa clarifici problema asta in urmatoarele doua ore, ca sa nu fiu eu nevoit sa o clarific.
pentru textul : poemul cornet de semințe deLuv, uneori chiar nu știu cum este mai bine să răspund la comentarii, mai ales atunci când comentatorul îți lasă practic o oglindă a gândurilor... îți mulțumesc pentru semnul lăsat "pe linia visului", "între somn și veghe". Madim
pentru textul : Necunoscutele umbre deSorin, din subtitlu nu reiese clar că textul e al tău. Despre slash-uri și alte semne folosite de douămiiști - preluate, de fapt - știu și le folosesc demult, dar merci pentru lecție. :) Dar: nu în toate textele folosești semne doar pentru că "sunt la modă". Aici nu merge, din cauza ideii. Ideea e prea de factură filosofică, prea adâncă. O fracturezi, o scindezi - și dacă ar fi mai multe idei, da, dar e doar una singură. Nu așez textele în șablon. Am precizat doar ce e în plus, ce sună infantil (poetic, nu intelectual), ce scade valoarea textului. Știu că e dificil și doare să tai dintr-un vers, să îl cioplești, dar poate nu e decât o șlefuire. Tu alegi între a păstra verticalitatea sau a păși sinusoidal (pentru că un poem e douămiist sau postmodernist etc. sau e corcitură). Dar e și asta o cale. Succes.
pentru textul : nu despre penibil deo stare târzie de nesomn trădează poemul. deși se voiește a fi o invocare a sinelui sau a aproapelui, după cum presupun din titlu, mesajul se pierde în text.
pentru textul : nu închide ușile toate... denu cred ca mi-a placut cum adoarme umbra, plus ca un barbat, pe deasupra si poet, trebuie sa aiba pasul sigur, de sisif. ma mai gandesc. poate-ti arat cum si de ce :)
pentru textul : Culori deeh, se pare ca nu e chiar seceta in gradina poeziei tale. fiecare poem aduce cu el ceva din interiorul fiintei poetului. stim ca nu toate poemele au stralucire dar au valoare intrinseca. acest poem curge frumos, are cateva versuri deosebite: ' paianjeni veritabili privindu-mă prin lentilele groase ale literaturii', 'insecta anotimpului violet', 'să las urme și semne într-un timp galben de insomnii'. finalul aduce un aer pesimist, dar poezia isi poate revendica orice stari.
pentru textul : poezie răzuită decorectie: "(care, volens nolens, face si el parte - si inca cum!) din sufi" se va citi: "(care, volens nolens, face si el parte - si inca cum! - din sufi)"
pentru textul : o clipă din viața lui Mathnawi deiar bun. catharsis cu proiect si desfasurator. decupajul unui ritual de curatare. auto-sacrificul carnii, ofranda zeului spirit. a iesit.
pentru textul : crucile depoemul tau aer gust... gust de stafide, aș zice.
pentru textul : zădărnicie dece faci aici Doamne în adîncul nimicului meu aștept să îți aud tăcerea cînd nu mai vrei nimic iar calea devin eu în care ființezi și rîzi cînd înțelegi că nu mai poți fi singur la capătul drumului care începe drumul
pentru textul : însingurare deai uitat: ”când mi-am dat foc la valiză”? :)
pentru textul : la film cu Mihnea deîn altă ordine de idei, tema e aproape obsedantă pentru noi, bag seamă. și perioada (primăvara) de fixare. de unde și ”foamea” de litere descompuse.
mulțumesc!
da, asa e. ma gindeam sa il pun la experiment
pentru textul : antiplatonice III deCrăciun fericit! și mulți ani pentru Hermeneia!
pentru textul : Crăciun Fericit - 2009 dedeseori, vietile autorilor sunt cu mult mai interesante decat opera lor. o astfel de analiza este de luat in calcul, poate chiar aici pe H. chimia este, in sine, un poem.:)
pentru textul : Al Veronicăi deTextul simulează bine amalgamul de idei de la limita visului. Spre sfârşit, se coagulează într-o imagine puternică ce dă sugestii şi rămâne întipărită.
pentru textul : antiblog deUn poem interesant, frumos simțit și construit, însă nu îmi plac deloc locurile comune din partea a doua a sa... prea abundente! 'timpul tulburat' 'malul străin' 'lacome gânduri' (inversiune veche) 'în oglinzi mă pândește trecutul'... și tot așa, în partea aceasta a doua poemul parcă mă procoacă la un concurs de reciclat metafore. Pe final, de la broasca râioasă încolo, poemul m-a pierdut complet.
pentru textul : ultima filă din jurnalul unei octogenare romantice deMargas
Uite cineva care pricepe din prima si fara chestiuni ajutatoare... ferice de tine Sapphire ca esti isteata foc... ma bucur sa te am de comentator.
pentru textul : Poveste de Dragobete deam "acordat" locul cu pricina. da' fara apostrofu' de la copilu', celalalt apostrof mi se pare ca nu rezolva situatia. sau nu? multam!
pentru textul : din când în când mă vizitează ăla de..am încercat să îți urmez sfatul. spunea dl. Octavian Paler că la tinerețe ,modestia trebuie jucată, iar la bătrânețe, nu mai e nevoie. eu asta am vrut să exprim prin "mă pun la coș", o desconsiderare oareșce sinceră. crezi că e benefică schimbarea?
pentru textul : Masca mea e Chipul tău deAlex. Un poem interesant străbătut de o cărare care împarte două lumi printre care îţi este teamă să treci spre crepuscul sau că vei fi uitat în acel loc. "apoi ne-am trezi celălalt. chiar în colţul opus/precum un val care se umple pe sine cu apă" Şi mai sunt multe de spus. Am citit cu plăcere.
pentru textul : poem de alungat singurătatea deerata: mi se par artificiale
pentru textul : psalm deIoana, sigur că nu ne ascundem după deget :-) Dacă sunt doar nuanțe, și eu cred și sper că nu le voi mai găsi în comentariile tale. Asta presupune, desigur, două chestii, iar eu o asum de pe acum pe cea care mă privește. Și mă voi opri aici, nu-mi place să fac mult caz acolo unde nu-i.
pentru textul : doamne ce încet mă mișc dedorințele cresc devin monștri... este tot ce poate da acest poem. de fapt, este fantastic. nu inteleg titlul.
pentru textul : mișcare în afara cercului dedouă recomandări: modifică majusculele în titlu și nu mai posta mai mult de un text pe zi
pentru textul : Peisaj de toamnă dePagini