Mulţumesc pentru păreri Tudor. Desigur nu am pretenţia de a ajunge prin scrierile mele la nivelul maeştrilor poeziei pentru copii. Mai mult decât atât, acesta e unul dintre puţinele mele texte pentru copii, oricum prea puţine. Dar mă bucură mult popasul tău şi faptul că mi-ai amintit de primii ani din viaţă cu farmecul poeziei şi cântecelor de atunci....ultimul cântecel la care te referi mi-era tare drag şi îl cântam mereu. Mulţumesc mult.
interesantă această încercare de ritm și de rimă, la urma urmei ar suna chiar ok dacă nu ar fi aproximații de genul 'încet' 'aplec' 'ascet' 'profet' sau typos ca 'universul se-ntroarce' accentuate de gafe ca 'povestea se-ascunde'... deci eu mă ridic, universul se-ntroarce iar povesetea se-ascunde. una peste alta îmi amintește de un poem mai vechi al meu care era scris în limba spargă și se numaea shi bin a plec.
Dacă e să sintetizez, mi se pare un poem care ar avea ceva de spus dacă nu ar fi neglijent ca autorul său recently.
Andu
În primul rînd trebuie să precizez că nu prea cred în valoarea piramidei lui Maslow. Mi se pare o abordare extrem de simplistă și școlărească. Știu că se predă prin școală și poți citi despre ea în reviste de știință populară dar nu cred că trece dincolo de acest nivel. Oamenii și societățile sînt cu mult mai complicați decît ce spune ea și decît ceea ce spui tu aici. E naiv să mai susții astfel de copilării marxiste. Există comunități sărace care au valori morale extrem de înalte. Și există societăți care abundă material și care sînt niște... canalizări etice. Așa că nu prea ține ce vrei să spui tu aici. Oamenii fac ceea ce fac pentru că aleg să facă ceea ce fac. Iar alegerile lor sînt destul de libere. În două cuvinte, eu nu cred nici în determinismul social și nici în cel biologic. Nu spun că nu există presiuni, tentații, dificultăți. Dar în ultimă instanță oamenii aleg în mijlocul furtunii care se numeste conștiința lor. Iar aceea nu are nici o legătură cu Maslow. On top of that românii sînt un popor destul de „selfactualizat”. Cel puțin în comparație cu majoritatea popoarelor din Europa. Mă tem că românii s-ar lupta cu aceleași dileme interioare și daca ar fi de două ori mai bogați decît acum. Sau de cinci ori. Dar problema este că eu nici măcar nu vorbeam despre asta. Eu nu am scris nici despre etica la români și nici despre respectul la români. Menționarea accidentală a „respectului anumitor morți” nu s-a vrut nici o discuție despre respect și nici despre respectul față de morți. și, la urma urmei, nici măcar despre respectul „față de acei morți” per se. Probema pe care am ridicat-o (singura de altfel) a fost despre nevoia aceasta neobișnuită după dramă și teatralism. Incapacitatea de asumare calmă și obiectivă a istoriei. Dacă nu am reușit să te fac să înțelegi asta probabil că vina este la mine. Am recitit textul și tot nu am reușit să găsesc locul în care îi compar eu pe români cu americanii. Poate îmi arăți tu. Eu cred că „cerințele primare ale populației” (gosh! ce socialist sună!) din România sînt asigurate. Este greu dar nu este catastrofal. Evident există cazuri dramatice dar asta nu este reprezentativ. Iar etica, așa cum spuneam, nu cred că are nici o legătură cu asta. Conștiința nu trece prin stomac. Dacă principiul tău ar fi valid atunci toți săracii ar fi criminali iar toți burghejii ar fi gentlemani. Dar toți știm că asta este o prejudecată absurdă. Și nu, întrebările mele nu au nici o legătură cu ce mănînc eu. Am senzația că ai dezvoltat deja o fixație pe chestia asta. Și nu, nu amîncat nimic în dimineața aceea. De fapt nu mănănc nimic dimineața și cu atît mai puțin ouă. Mi-am băut yerba mate, ca de obicei, și m-am simțit excelent. Glumițele tale gastronomice (dincolo de fixație) mă fac să înțeleg îmcă o dată că fie nu ai citit cu atenție ce am scris, fie nu ai înțeles. Iar în România există self-esteem. Are particularități regionale dar există. Dar nevoia de dramă nu îmi spune că nu există ci doar că de prea multe ori caută să se hrănească din prea mult spectacular.
Anca, tocmai acest fapt m-a mirat: că ai perceput ceva ce o privire comună nu ar percepe. Era, dinspre mine, un semn admirativ pentru capacitatea ta de percepție în spațiul celuilalt, poetic sau dincolo de poetic. Alma, mulțumesc. Fiindcă știi că uneori poezia face pasul dincolo de cerc, de umbre și umbra umbrelor. Dar întotdeauna cel care scrie a făcut pasul înaintea poeziei. Cumva aici ai locul, fiindcă știi ce este "femeia fără pântec", metaforizare inclusă.
Mie poemul ăsta mi-a plăcut, deși la o primă lectură se aseamănă mai degrabă cu o prelegere, cu o dădăceală, oricum este stilul acestui autor să-și dădăcească cititorii și cui nu-i place să fie dădăcit ar trebui să nu-l citească pe Virgil Titarenco și nici pe Hermeneia să nu aibe cont.
Ulterior, la a doua și a treia lectură am descoperit părți bune, robuste de text îndeosebi în partea mediană unde se vede că autorul, pornind de la idee, a început să dezvolte mai poetic. Finalul mi se pare lungit ca să zic așa, îmi amintește de o replică a celebrilor moși din Muppets Show când la final, unul zice what do you think about the show? celălalt zice it's ok but I think they should change a little bit the ending... How intreaba primul moș? Put it closer to the beginning!
P.S. As renunta la expresia asta 'cum că' nici nu sună bine nici nu se prea mai folosește de pe vremea primului mandat a lui Băsescu (mi-a plăcut aia cu votați aceeași netrebnici, mersi, deși acum noi pe aici trebuie să-i răbdăm că așa a ieșit mulțumită primarului mălai n-avem).
Iluzia că dragostea... etc simplu și direct nu e bine dom' profesor?
deja s-au zis destule despre poezia ta, care da, este de penita. nu e prima lectura. dar am acelasi sentiment - ca poezia asta se-nfasoara in jurul cititorului, ca o melodie de jazz.
desi am ezitat, parca nu ma lasa sufletul sa nu-ti dau o penita.
Cristi, in general ar nu trebui "sa arunci" nimic trebuie doar sa aduni, sa acumulezi cantitativ cum spunea marx :-) ca sa poti face un salt calitativ. Iti multumesc pentru incredere, dar asta cred ca e, cel putin deocamdata, un gest reflex de afinitate, pe care il fac la randu-mi. Ideea este ca poate ar merita sa scoti sufletul versurilor tale din chingile formei fixe si apoi mai vezi tu unde ajungi. Te mai citesc, iar adresa mea de contact este in pagina de autor. Andu
iremediabil e faptul ca tu ai acceptat ca lui Laurentiu sa i se scada nivelul pe site-ul TAU de poezie, tocmai cand se duce sa isi lanseze cartea de poezie, pentru care a luat marele premiu pentru poezie. indiferent cat a injurat, consider ca e o gafa majora de management. ori orgoliile tale te impiedica sa vezi niste chestii, ori echipa de editori, consilieri si ce-or mai fi, e jalnica. va doresc succesuri.
Ceasul. Timpul. Acea de nenumit „oră care trebuie”. Oglinda (reflecția realului) și ochii, privirea (a te vedea pe tine, prin ceilalți… și reciproca. sau a-ți imagina că vezi, compunând totul din frânturi). Și iarăși ceasul, care trebuie întors la momentul potrivit, nu mai devreme, nu mai târziu. Și fără să insiști, pentru că apare ruptura.
Am o problemă cu acel ficus… un indiciu?
Tanti Nina, ca o parabolă a necesității și a clipei ratate, mă face să mă gândesc la (să nu râdeți, domnule Gorun)… la sfârșitul poveștii lui Ispirescu, „Tinerețe fără bătrânețe…”
Bun. Inițial, scrisesem un comentariu mai lung, dar am șters o bună parte din el… prea se învârtea în jurul aceleiași idei. Destul de cețoase, de altfel, nu?
stau și presupun că un autor cu destulă personalitate cum este Tincuța Horonceanu (deși încadrată și ea în lunga și destul de prolifica listă a epigonilor lui Gellu Naum listă care cuprinde autori foarte talentați și care hrănesc aerul și caii de sticlă cu chiar și mai multă inspirație decât această autoare) odată ce a postat acest poem la concurs și repet, mie cel puțin mi-a fost clar că acesta îi aparține deși ea nu l-a mai postat și în altă parte în perioada de jurizare așa cum a făcut câștigătorul concursului, mă gândesc deci care să fie motivul pentru care Tincuța postează acest poem la secțiunea poezie acum? Nu găsesc decât o singură explicație și anume pentru a culege câteva păreri de la noi, oare greșesc? Eu deci mă conformez, nu doar pentru că îmi place cum scrie Tincuța (deși nu foarte original, așa cum am mai spus) ci pentru că am fost un membru al juriului și m-am simțit așa, vizat, când am văzut textul postat.
Mie mi s-a părut și atunci și mi se pare și acum incipitul slab. Punerea în scenă este frivolă și nu m-a atras la lectură. Păpușile 'nefandosite' mi s-a părut o expresie de Iulius Mall ca să zic așa, apoi paharele alea de vișinată din care doar popa apuca să mai guste mi s-au părut și mai de caterincă. În continuare poemul vrea să devină mai dramatic făcând eforturi considerabile să mă convingă pe mine, cititorul prin metafore inamovibile cum ar fi furnicile 'cât poate să bea o furnică' este într-adevăr un cu totul alt ton, dar mie mi-a creat confuzie în tonul lecturii.
Finalul intr-adevăr arată întoarcerea la Naum acolo unde autoarea se simte bine însă talmeș-balmeșul din incipit și din schimbarea de ton mediană nu au reușit nici atunci și nu reușesc nici acum să mă convingă că acesta este un poem remarcabil.
Este o scriere frumoasă, mă bucur că îi place dihaniei, eu tot îl aștept pe acest șmecheraș al literaturii hoțulo-române să scrie ceva, am încredere că va reuși finalmente, când va mai renunța la trucul ăla vechi cu țigareta ascunsă între degete făcută dispărută doar pentru cei neatenți... și aștept la fel și de la tine Tincuța poeme tot mai inspirate.
Să ne citim cu bine.
Cu drag,
Andu
da, recunosc și eu m-am gîndit la o conotație religioasă inițial. și chiar se potrivea. la urma urmei viața și rezolvarea ei reprezintă un nod încîlcit pentru mulți.
cît despre rațe, este păcat că unii au priceput numai forma și nu conținutul comentariului meu precedent. superficialitatea este incapacitatea de a trece dincolo de suprafață. ca în povestea cu gîsca prin baltă. dar mă opresc aici pentru că iar nu o să se înțeleagă.
Paul, am impresia că aici ai scris oricum, orice, numai să sune. De ce "de un copil șmecher", "ca pe o mâță neagră, alintată și în plină toarcere", sau "praf și marmeladă." De ce atâtea adjective? Problems..? Dacă e in toarcere, de ce și alintată? Nu te alinți cam mult?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Pentru ca asa ar fi fost normal :))
pentru textul : Haiku desunt cele trei poezii recitate de mine in cadrul Festivalului.
pentru textul : Festivalul concurs de Teatru Brăila desă mă nască prin carnea degetelor strâmbe imi pare un pic fortat insa strofa a doua e foarte reusita
pentru textul : rogatio deMulţumesc pentru păreri Tudor. Desigur nu am pretenţia de a ajunge prin scrierile mele la nivelul maeştrilor poeziei pentru copii. Mai mult decât atât, acesta e unul dintre puţinele mele texte pentru copii, oricum prea puţine. Dar mă bucură mult popasul tău şi faptul că mi-ai amintit de primii ani din viaţă cu farmecul poeziei şi cântecelor de atunci....ultimul cântecel la care te referi mi-era tare drag şi îl cântam mereu. Mulţumesc mult.
pentru textul : ceainicul deinteresantă această încercare de ritm și de rimă, la urma urmei ar suna chiar ok dacă nu ar fi aproximații de genul 'încet' 'aplec' 'ascet' 'profet' sau typos ca 'universul se-ntroarce' accentuate de gafe ca 'povestea se-ascunde'... deci eu mă ridic, universul se-ntroarce iar povesetea se-ascunde. una peste alta îmi amintește de un poem mai vechi al meu care era scris în limba spargă și se numaea shi bin a plec.
pentru textul : ym deDacă e să sintetizez, mi se pare un poem care ar avea ceva de spus dacă nu ar fi neglijent ca autorul său recently.
Andu
contributia...
pentru textul : ne-rugăciune deIar am neglijat "previu". Scuze "Ca el e si se-a dreptu absurd pe de-a supra" se va citi "Ca el e si de-a dreptu absurd pe de-a supra"
pentru textul : Geamantan cu pisică deești jenant, remus. dar cred că e inutil să îți mai spun de ce. tu porți cu asiduitate monologuri. îți doresc numai bine.
pentru textul : Alb şi roşu deVă rog să-i găsiţi, totuşi, un titlu!
Textele trebuie:
"să aibă un titlu distinct. Nu se
permite absența titlului sau titlurile alcătuite numai din simboluri precum
*** sau @#$."
Mulţumesc!
pentru textul : Interferenţe deÎn primul rînd trebuie să precizez că nu prea cred în valoarea piramidei lui Maslow. Mi se pare o abordare extrem de simplistă și școlărească. Știu că se predă prin școală și poți citi despre ea în reviste de știință populară dar nu cred că trece dincolo de acest nivel. Oamenii și societățile sînt cu mult mai complicați decît ce spune ea și decît ceea ce spui tu aici. E naiv să mai susții astfel de copilării marxiste. Există comunități sărace care au valori morale extrem de înalte. Și există societăți care abundă material și care sînt niște... canalizări etice. Așa că nu prea ține ce vrei să spui tu aici. Oamenii fac ceea ce fac pentru că aleg să facă ceea ce fac. Iar alegerile lor sînt destul de libere. În două cuvinte, eu nu cred nici în determinismul social și nici în cel biologic. Nu spun că nu există presiuni, tentații, dificultăți. Dar în ultimă instanță oamenii aleg în mijlocul furtunii care se numeste conștiința lor. Iar aceea nu are nici o legătură cu Maslow. On top of that românii sînt un popor destul de „selfactualizat”. Cel puțin în comparație cu majoritatea popoarelor din Europa. Mă tem că românii s-ar lupta cu aceleași dileme interioare și daca ar fi de două ori mai bogați decît acum. Sau de cinci ori. Dar problema este că eu nici măcar nu vorbeam despre asta. Eu nu am scris nici despre etica la români și nici despre respectul la români. Menționarea accidentală a „respectului anumitor morți” nu s-a vrut nici o discuție despre respect și nici despre respectul față de morți. și, la urma urmei, nici măcar despre respectul „față de acei morți” per se. Probema pe care am ridicat-o (singura de altfel) a fost despre nevoia aceasta neobișnuită după dramă și teatralism. Incapacitatea de asumare calmă și obiectivă a istoriei. Dacă nu am reușit să te fac să înțelegi asta probabil că vina este la mine. Am recitit textul și tot nu am reușit să găsesc locul în care îi compar eu pe români cu americanii. Poate îmi arăți tu. Eu cred că „cerințele primare ale populației” (gosh! ce socialist sună!) din România sînt asigurate. Este greu dar nu este catastrofal. Evident există cazuri dramatice dar asta nu este reprezentativ. Iar etica, așa cum spuneam, nu cred că are nici o legătură cu asta. Conștiința nu trece prin stomac. Dacă principiul tău ar fi valid atunci toți săracii ar fi criminali iar toți burghejii ar fi gentlemani. Dar toți știm că asta este o prejudecată absurdă. Și nu, întrebările mele nu au nici o legătură cu ce mănînc eu. Am senzația că ai dezvoltat deja o fixație pe chestia asta. Și nu, nu amîncat nimic în dimineața aceea. De fapt nu mănănc nimic dimineața și cu atît mai puțin ouă. Mi-am băut yerba mate, ca de obicei, și m-am simțit excelent. Glumițele tale gastronomice (dincolo de fixație) mă fac să înțeleg îmcă o dată că fie nu ai citit cu atenție ce am scris, fie nu ai înțeles. Iar în România există self-esteem. Are particularități regionale dar există. Dar nevoia de dramă nu îmi spune că nu există ci doar că de prea multe ori caută să se hrănească din prea mult spectacular.
pentru textul : după douăzeci de ani (V) deAnca, tocmai acest fapt m-a mirat: că ai perceput ceva ce o privire comună nu ar percepe. Era, dinspre mine, un semn admirativ pentru capacitatea ta de percepție în spațiul celuilalt, poetic sau dincolo de poetic. Alma, mulțumesc. Fiindcă știi că uneori poezia face pasul dincolo de cerc, de umbre și umbra umbrelor. Dar întotdeauna cel care scrie a făcut pasul înaintea poeziei. Cumva aici ai locul, fiindcă știi ce este "femeia fără pântec", metaforizare inclusă.
pentru textul : edict scris în vertical deMie poemul ăsta mi-a plăcut, deși la o primă lectură se aseamănă mai degrabă cu o prelegere, cu o dădăceală, oricum este stilul acestui autor să-și dădăcească cititorii și cui nu-i place să fie dădăcit ar trebui să nu-l citească pe Virgil Titarenco și nici pe Hermeneia să nu aibe cont.
pentru textul : iluzia că dragostea deUlterior, la a doua și a treia lectură am descoperit părți bune, robuste de text îndeosebi în partea mediană unde se vede că autorul, pornind de la idee, a început să dezvolte mai poetic. Finalul mi se pare lungit ca să zic așa, îmi amintește de o replică a celebrilor moși din Muppets Show când la final, unul zice what do you think about the show? celălalt zice it's ok but I think they should change a little bit the ending... How intreaba primul moș? Put it closer to the beginning!
P.S. As renunta la expresia asta 'cum că' nici nu sună bine nici nu se prea mai folosește de pe vremea primului mandat a lui Băsescu (mi-a plăcut aia cu votați aceeași netrebnici, mersi, deși acum noi pe aici trebuie să-i răbdăm că așa a ieșit mulțumită primarului mălai n-avem).
Iluzia că dragostea... etc simplu și direct nu e bine dom' profesor?
In ciuda scabrosului singura strofa care este poezie aici mi se pare a fi strofa a treia. restul e abureala bobadilica
pentru textul : amnezie de toamnă fancy și cool decârma pânza cui îi pasă
pentru textul : m-am lăsat de fumat delungimea oricum nu prea contează
sau dominația de partea cui se va nimeri
eu una înclin să cred totuși că a mea va fi
inca o mica observatie: daca se poate, redimensioneaza fotografia din pagina personala. multumesc.
pentru textul : Partir c’est mourir un peu dedeja s-au zis destule despre poezia ta, care da, este de penita. nu e prima lectura. dar am acelasi sentiment - ca poezia asta se-nfasoara in jurul cititorului, ca o melodie de jazz.
desi am ezitat, parca nu ma lasa sufletul sa nu-ti dau o penita.
pentru textul : Scrisori din emisfera boreală defain. in general cel mai bun manager al imaginii unui Poet este el insusi. felicitari pentru lansarea de la Cluj!
pentru textul : lansarea "Mirabile dictu" la Polul Cultural Cluj deCristi, in general ar nu trebui "sa arunci" nimic trebuie doar sa aduni, sa acumulezi cantitativ cum spunea marx :-) ca sa poti face un salt calitativ. Iti multumesc pentru incredere, dar asta cred ca e, cel putin deocamdata, un gest reflex de afinitate, pe care il fac la randu-mi. Ideea este ca poate ar merita sa scoti sufletul versurilor tale din chingile formei fixe si apoi mai vezi tu unde ajungi. Te mai citesc, iar adresa mea de contact este in pagina de autor. Andu
pentru textul : Mă piere povară deAcum da, mulțumesc, mă simt și eu ca pe pod!
pentru textul : aproape noapte pe grant deam corectat. multumesc.
pentru textul : Copacul (Psalm) deiremediabil e faptul ca tu ai acceptat ca lui Laurentiu sa i se scada nivelul pe site-ul TAU de poezie, tocmai cand se duce sa isi lanseze cartea de poezie, pentru care a luat marele premiu pentru poezie. indiferent cat a injurat, consider ca e o gafa majora de management. ori orgoliile tale te impiedica sa vezi niste chestii, ori echipa de editori, consilieri si ce-or mai fi, e jalnica. va doresc succesuri.
pentru textul : Viraj mult prea strâns deCeasul. Timpul. Acea de nenumit „oră care trebuie”. Oglinda (reflecția realului) și ochii, privirea (a te vedea pe tine, prin ceilalți… și reciproca. sau a-ți imagina că vezi, compunând totul din frânturi). Și iarăși ceasul, care trebuie întors la momentul potrivit, nu mai devreme, nu mai târziu. Și fără să insiști, pentru că apare ruptura.
pentru textul : Ceasul deAm o problemă cu acel ficus… un indiciu?
Tanti Nina, ca o parabolă a necesității și a clipei ratate, mă face să mă gândesc la (să nu râdeți, domnule Gorun)… la sfârșitul poveștii lui Ispirescu, „Tinerețe fără bătrânețe…”
Bun. Inițial, scrisesem un comentariu mai lung, dar am șters o bună parte din el… prea se învârtea în jurul aceleiași idei. Destul de cețoase, de altfel, nu?
poate ca ai dreptate...
pentru textul : Refuz profund destau și presupun că un autor cu destulă personalitate cum este Tincuța Horonceanu (deși încadrată și ea în lunga și destul de prolifica listă a epigonilor lui Gellu Naum listă care cuprinde autori foarte talentați și care hrănesc aerul și caii de sticlă cu chiar și mai multă inspirație decât această autoare) odată ce a postat acest poem la concurs și repet, mie cel puțin mi-a fost clar că acesta îi aparține deși ea nu l-a mai postat și în altă parte în perioada de jurizare așa cum a făcut câștigătorul concursului, mă gândesc deci care să fie motivul pentru care Tincuța postează acest poem la secțiunea poezie acum? Nu găsesc decât o singură explicație și anume pentru a culege câteva păreri de la noi, oare greșesc? Eu deci mă conformez, nu doar pentru că îmi place cum scrie Tincuța (deși nu foarte original, așa cum am mai spus) ci pentru că am fost un membru al juriului și m-am simțit așa, vizat, când am văzut textul postat.
pentru textul : Anotimpul păpuşilor deMie mi s-a părut și atunci și mi se pare și acum incipitul slab. Punerea în scenă este frivolă și nu m-a atras la lectură. Păpușile 'nefandosite' mi s-a părut o expresie de Iulius Mall ca să zic așa, apoi paharele alea de vișinată din care doar popa apuca să mai guste mi s-au părut și mai de caterincă. În continuare poemul vrea să devină mai dramatic făcând eforturi considerabile să mă convingă pe mine, cititorul prin metafore inamovibile cum ar fi furnicile 'cât poate să bea o furnică' este într-adevăr un cu totul alt ton, dar mie mi-a creat confuzie în tonul lecturii.
Finalul intr-adevăr arată întoarcerea la Naum acolo unde autoarea se simte bine însă talmeș-balmeșul din incipit și din schimbarea de ton mediană nu au reușit nici atunci și nu reușesc nici acum să mă convingă că acesta este un poem remarcabil.
Este o scriere frumoasă, mă bucur că îi place dihaniei, eu tot îl aștept pe acest șmecheraș al literaturii hoțulo-române să scrie ceva, am încredere că va reuși finalmente, când va mai renunța la trucul ăla vechi cu țigareta ascunsă între degete făcută dispărută doar pentru cei neatenți... și aștept la fel și de la tine Tincuța poeme tot mai inspirate.
Să ne citim cu bine.
Cu drag,
Andu
Andu, daca scriam "Andu", in loc de "domnul Pa", tot asa de rizibila ar fi fost? In rest, multumesc de semnalari. O sa incerc, pe cat posibil.
pentru textul : domnul Pa și visul deatunci explică-mi tu ce înseamnă ro(r)gvaiv!
pentru textul : rogvaiv deda, recunosc și eu m-am gîndit la o conotație religioasă inițial. și chiar se potrivea. la urma urmei viața și rezolvarea ei reprezintă un nod încîlcit pentru mulți.
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi decît despre rațe, este păcat că unii au priceput numai forma și nu conținutul comentariului meu precedent. superficialitatea este incapacitatea de a trece dincolo de suprafață. ca în povestea cu gîsca prin baltă. dar mă opresc aici pentru că iar nu o să se înțeleagă.
Paul, am impresia că aici ai scris oricum, orice, numai să sune. De ce "de un copil șmecher", "ca pe o mâță neagră, alintată și în plină toarcere", sau "praf și marmeladă." De ce atâtea adjective? Problems..? Dacă e in toarcere, de ce și alintată? Nu te alinți cam mult?
pentru textul : cromozomii de fier deMultumesc, Marina. Ma bucura semnul tau. Mi-ar placea sa dau o raita cu privirea prin atelierul de acasa.:)
pentru textul : Gălbenușul deTragedia e ca tocmai Profetul nu vede poezie aici in text.
pentru textul : Pixeli dePagini