mulțumesc dinu și ioana. cred că ați avut fiecare dreptate, în felul vostru. am făcut o anumită modificare despre care sper să nu impieteze prea mult sufletul textului. ce credeți?
D-nă Deminescu, sunteţi total în eroare, în derivă şi degrabă vărsătoare de acuze!
"Dacă aş fi fost singura căreia îi aruncaţi la coş cuvintele" - păi bineînţeles că nu sunteţi singura. Ce, credeti că numai d-voastră scrieţi foarte slab?! Aici există "şantier literar", unde ajung textele slabe. Si, mă rog, de unde ştiţi care dintre, sau câte dintre, texte au fost trimise acolo de mine, şi care de alt editor, pentru a vă putea exprima?
"Dar NIMENI, nici un POET adevărat dintre cei cu recunoaşterea USR nu îşi permite să împroaşte cu noroi, aşa cum o faceţi d-voastră" - sunteţi prea acidă pentru a vedea adevărata situaţie. Eu am răspuns ironic la două subtilităţi ale d-voastră. Dacă e cineva care împroaşcă cu noroi aici, aceea sunteţi d-voastră, acuzând userii acestui spaţiu că ma linguşesc, pentru a mă îmbuna.
" Dar NIMENI, nici un POET adevărat dintre cei cu recunoaşterea USR" - e clar, nu avem ce discuta. Dacă d-voastră credeţi că (doar) în USR există poeţi adevăraţi...
"Editor pe un site literar fiind şi administrator pe un altul, credeţi-mă, lecturez multă poezie modernă, bună" - permiteţi-mi să mă îndoiesc că acel site de care pomeniţi ar fi mai mult decât un spaţiu pentru socializare, cu pretenţii culturale. Dacă citiţi poezie modernă de bună calitate şi scrieţi în felul acesta, vă rog să mă credeţi că o citiţi degeaba.
"Şi vă mai spun doar atât: un Adrian Păunescu şi un Grigore Vieru vor rămâne în analele Literaturii române! " - cu siguranţă. Aici suntem de acord. Şi vor rămâne acolo pentru că există cititori ca d-voastră.
Îmi pare rău că mă repet, dar v-aş fi recunoscător dacă mi-aţi arunca roşii în geam pe altă cale. Aici, despre text, sau deloc.
Punct!
Ioana, observații pertinente. Am să fac unele modificări, la final. Mai este și lupul încolțit, uneori, și felul în care reacționează/ripostează este fascinant, prin agresivitatea extremă. Și-apoi, în poezie este totul posibil... Onorat, de trecere și semn! Cu amiciție,
v-am citit trei poeme recunosc nu am reușit mai mult, cred că ar trebui să vă concentrați mai mult pe un anume singur adică mesaj poetic. Oricât ar părea de complicată prin procedee, poezia este mereu simplă când o citești cu inima, așa e ea.
Dvs. complicați prea mult și încercați prea puțin. Încercați mai mult, mai direct și mai simplu, complicați mai puțin, doar acolo unde simțiți că aveți justificarea.
Apoi mai citim, mai vedem.
Deocamdată valul, visul, soarele, paradisul, dojana mamei când 'erai în vizită' sunt o salata de beouf cu iz de nimic serios.
Nici măcar de maioneză.
Andu
Am uitat să te felicit pentru migala construcției în limba franceză, să amintesc și de polisemia cuvântului"pied"(picior, picior metric, silabă, și rang regesc-metaforic). Pentru un cititor de limbă franceză e o lectură plină de semnificații, despre aspirația unuia spre înălțimi spirituale și a altuia spre împliniri terestre.
Dle Andu Moldovan, ati intuit exact intentiile mele. Scriu foarte rar poezie in dulcele stil clasic. Dar de data asta am simtit ca Podul Grant - de pe care de nenumarate ori am privit, cu o bucurie de copil, cum trec trenurile - imi poate servi ca pretext pentru ideea de curgere a vietii. Forma fixa, baladesca, s-a impus de la sine. M-am decis deci sa scriu o scurta balada a Podului Grant si a cartierului care o inconjoara pentru ca ele sunt purtatoare a unei mici mitologii urbane. Si-apoi trecerea trenurilor nu seamana cu ineluctabila trecere a vietii? Va multumesc sincer pentru intelegere si pentru penita.
e greu Emilian în inima puiului sau a bunicului tău. și totul trece prea repede și te salută dar abia apuci să-l vezi. sunt niște fructe ale mîniei superbe aici: "acum am să-mi iau un pickamer și-am să dau trei milioane de găuri în pămînt să respire toți ai mei. să mă lase pe mine fără aer dar să respire." de-a dreptul impresionante. În ansamblu un text de categorie grea, inspirat și inspirant, de o sinceritate imprevizibilă, cu un fior autentic și un stil de invidiat...:) pentru toate astea nu mă pot abține să vin cu o distincție. o meriți din plin. cu stimă, george asztalos
este un sonet frumos, atunci când reușești să îi prinzi ritmul, și poți reuși atunci când citești cu sufletul deschis și când prinzi tehnica acestui autor: enunțul liric prelungit un pic, tonul burlesc, ritmul șăgalnic, cu mici capcane în rostire; picul de viață, de speranță, mesajul de izbăvire pe care îl poartă copii, tot ceea ce face ca amurgul să fie prelungirea scurtă-a dimineții...
îmi place, însă sfârşitul mi se pare ratat, nu stiu să explic. cred că ceva de genul: ca un turn răsturnat
era mai forte. titlul e frumos, subtitlul şovăie.
Aveți dreptate domnule Titarenco, însă mi-aș permite să subliniez, în litera și spiritul acestui site pe care îl apreciez pentru consistența sa în raport cu materia poetică, faptul că o parodie pornită de la un comentariu deschide un fel de cutie a Pandorei, sper că mă înțelegeți.
Una este să parodiezi un text al unui autor și alta e să parodiezi un comentariu scos din contextul dezbaterii de idei din care a apărut. Mie asta mi s-a părut o manevră 'forțată'.
Asta ca să nu mai spun despre asocierea numelui împreună cu imaginea mea cu o margarină care mi s-a părut (nu știu cum vi se pare Dvs. domnule Titarenco) că a trecut mult dincolo de granițele parodiei trecând înspre teritoriul fără-de-legi al batjocurii.
OK, eu am și scris despre asta, sunt o femeie supraponderală, asta rezultă și din textele mele, dar nu mai știu dacă este parodie sau batjocură să asociezi o femeie scriitor cu o margarină pornind de la un comentariu la un text.
Gândiți Dvs domnule Titarenco în locul meu.
Eu una m-am cam lămurit re dl. aalizei care, pot să pun pariu, se va ascunde după degete așa cum face mereu și va râde în barbă și așa e, domnule aalizei, așa e! aveți dreptate, sunteți cel mai tare, sunt o margarină de femeie poet, poate nici nu știți câtă dreptate aveți.
Să vă dea Dumnezeu sănătate și viață lungă!
Margas
Poemul are atmosfera, m-a plimbat un pic printr-un oras de la malul Dunarii :-) iar versul de final are cu siguranta ceva bobadilic in el :-)). M-ai facut sa zambesc ceea ce e mare lucru in vremurle de azi. La schimb (pentru zambet) iti daruiesc in off-topic gluma cu magicianul si papagalul, se facea ca pe o croaziera de lux era un magician angajat sa distreze turistii si avea magicianul un papagal vorbitor care avea un penaj superb si vorbea fluent problema era ca papagalul cam vorbea neintrebat si nu rareori dezvaluia turistilor secretele trucurilor magicianului ceea ce era de natura sa-l enerveze pe acesta din urma pana cand a luat hotararea sa-i acopere colivia papagalului cu o panza neagra si astfel papagalul a tacut definitiv. Intr-o noapte insa a venit o furtuna mare si vaporul s-a scufundat nu s-a salvat decat magicianul si cu ultimile puteri a salvat si colivia acoperita in care era bietul papagal. A doua zi de dimineata, rasare Soarele, cerul era senin, oceanul imens si doar o barca si in ea magicianul care iata, ridica panza neagra de pe colivia papagalului. Acesta scutura din cap, casca ochii mari cat cepele, ii face roata si-i zice magicianului :"hai acuma nu fii ofticos, zi-mi unde dracu ai ascuns vaporul?" Andu
felicitări! cred că imaginile inserate poartă amprenta unei mîini sigure cîmpul vizual fiind definit de un ochi format. dar mai cred că ele în această formă își găsesc un loc mai potrivit într-o expoziție de arte vizuale sau într-un album dedicat. aici eu aș fi încercat o variantă a lor, o mixtură între line art și raster, ipostază care dă un plus de dramatism și este mai apropiată de cărțile de versuri în general.
Exemplific cu două imagini pe care m-am jucat la repezeală:
cârdul acela de ierni, francisc, este un boschet, două boschete de obsesii. eu nu merg înapoi ca racul, pentru mine iernile sunt certe. tu mai ai, poate de aceea nu intelegi.
Virgil, multumesc de sugestii si incurajare. Ma inrolez cu placere la proiectul de a cerceta mari artisti de origine romana. Moisei Gamburd tatal artistei Miriam Gamburd este considerat primul pictor al Moldovei de peste Prut. Sper sa am ocazia unui articol despre om si arta lui.
Paul, si eu astept asa ceva! :-) Chiar aseara ma gandeam daca nu ar trebui sa... dar stii tu mai bine cum vine treaba asta cu "ce ar trebui" si "ce nu ar trebui". Pana la urma nu e asa de rau sa traiesti in interiorul unui clopot, right? Gorune, m-am bucurat sa te regasesc in pagina mea aici, pe Hermeneia... Te-am vazut si in pozele de la Deko de sambata (eu la ora aia eram pe plaja la Vama Veche :-) si parca mi-a tresarit inima... Ti-am zis eu candva ca tu esti simbolul trainiciei... si asta pe mai multe nivele de comunicare, desigur. Si eu astept sa reluam discutia despre "cheie", mai ales ca avem timp, nu-i asa? Multumesc voua de citire si de semn aici, Andu
Într-adevăr, este unul din sensuri: 12'' ca măsură și a spațiului, nu numai a timpului. Posteritatea are nevoie de prezentul nostru sau al lor? Mulțumesc pentru trecerea ta aici.
uite vezi, asta este soarta ingrata a unuia ca mine, care s-a apucat de treaba asta (poate idioata) de a face, promova si eventual coordona un site din asta. nu neg ca sint uneori un pic de "control freak" dar marturisesc ca responsabilitatea cea mai mare (daca pot vorbi asa dramatic) o simt fata de cititori. cititori care fie se pot simti absolut incurcati cit si nerespectati atunci cind cineva ii invita intr-un loc in care exista dezordine. nu ca hermeneia ar fi culmea ordinii si elegantei dar ma stradui si incerc sa va ajut sa putem face cit mai putin haos.
crede-ma, mi-as dori de mii de ori mai mult sa existe un site civilizat si cinstit de care sa nu ma ocup eu dar pe care sa pot sa ma duc sa postez si sa citesc cind am chef fara sa fiu nevoit sa muncesc o secunda pentru asa ceva. dar cum nu am gasit a trebuit sa il fac. iar tot ce faci trebuie sa si intretii. altfel se duce de ripa. iar asta este cel mai simplu lucru.
am sa citesc si am sa iti spun parerea mea.
dar daca astepti mai multe pareri te incurajez sa le oferi tu altora sub textele lor. sint convins ca sint interesati in opinia ta. si la rindul lor sint convins ca vor reciproca. (daca exista verbul asta in limba romana)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mulțumesc dinu și ioana. cred că ați avut fiecare dreptate, în felul vostru. am făcut o anumită modificare despre care sper să nu impieteze prea mult sufletul textului. ce credeți?
pentru textul : amputarea literei d deprima strofa este foarte buna. poate si primul vers din a doua. poate. dar m-as fi oprit acolo.
pentru textul : sângele meu izbit de geamul lunii dela existență desigur.
pentru textul : Simbioză detonică trecerea ta, ca mai toate de altfel... cu umorul de calitate și ironia subțire subțire :)
pentru textul : din ce în ce mai galben demulțumesc, Corina! și pentru oftat...
eu nu ma supar, dar s-ar putea sa se supere magarul. ca l-ai jignit.
pentru textul : urîtă liberă și pe drum dei-ai zis cal.
:)
D-nă Deminescu, sunteţi total în eroare, în derivă şi degrabă vărsătoare de acuze!
"Dacă aş fi fost singura căreia îi aruncaţi la coş cuvintele" - păi bineînţeles că nu sunteţi singura. Ce, credeti că numai d-voastră scrieţi foarte slab?! Aici există "şantier literar", unde ajung textele slabe. Si, mă rog, de unde ştiţi care dintre, sau câte dintre, texte au fost trimise acolo de mine, şi care de alt editor, pentru a vă putea exprima?
"Dar NIMENI, nici un POET adevărat dintre cei cu recunoaşterea USR nu îşi permite să împroaşte cu noroi, aşa cum o faceţi d-voastră" - sunteţi prea acidă pentru a vedea adevărata situaţie. Eu am răspuns ironic la două subtilităţi ale d-voastră. Dacă e cineva care împroaşcă cu noroi aici, aceea sunteţi d-voastră, acuzând userii acestui spaţiu că ma linguşesc, pentru a mă îmbuna.
" Dar NIMENI, nici un POET adevărat dintre cei cu recunoaşterea USR" - e clar, nu avem ce discuta. Dacă d-voastră credeţi că (doar) în USR există poeţi adevăraţi...
"Editor pe un site literar fiind şi administrator pe un altul, credeţi-mă, lecturez multă poezie modernă, bună" - permiteţi-mi să mă îndoiesc că acel site de care pomeniţi ar fi mai mult decât un spaţiu pentru socializare, cu pretenţii culturale. Dacă citiţi poezie modernă de bună calitate şi scrieţi în felul acesta, vă rog să mă credeţi că o citiţi degeaba.
"Şi vă mai spun doar atât: un Adrian Păunescu şi un Grigore Vieru vor rămâne în analele Literaturii române! " - cu siguranţă. Aici suntem de acord. Şi vor rămâne acolo pentru că există cititori ca d-voastră.
Îmi pare rău că mă repet, dar v-aş fi recunoscător dacă mi-aţi arunca roşii în geam pe altă cale. Aici, despre text, sau deloc.
Punct!
(pi punct es: atenţie la gramatică!)
pentru textul : alb gustul de miere al ierbii deIoana, observații pertinente. Am să fac unele modificări, la final. Mai este și lupul încolțit, uneori, și felul în care reacționează/ripostează este fascinant, prin agresivitatea extremă. Și-apoi, în poezie este totul posibil... Onorat, de trecere și semn! Cu amiciție,
pentru textul : doină pe potriva sorții deMulți ani de Grație, Poezie și Înțelepciune, Hermeneia. Să primim Cuvântul ca atunci când Domnul ne primește în palmele sale. Ela
pentru textul : Răboj demulţam de trecere şi cuvânt, Silviu !
pentru textul : versuri libere deIertare ! Așa se întâmplă când faci copy/paste și nu ești atent... Voi incerca sa rezolv problema imediat...
pentru textul : Același joc deChiar dacă nu mă omor după acest stil, îmi plac a doua şi a treia.
pentru textul : haikuri de baltă dev-am citit trei poeme recunosc nu am reușit mai mult, cred că ar trebui să vă concentrați mai mult pe un anume singur adică mesaj poetic. Oricât ar părea de complicată prin procedee, poezia este mereu simplă când o citești cu inima, așa e ea.
pentru textul : Soarele e rotund deDvs. complicați prea mult și încercați prea puțin. Încercați mai mult, mai direct și mai simplu, complicați mai puțin, doar acolo unde simțiți că aveți justificarea.
Apoi mai citim, mai vedem.
Deocamdată valul, visul, soarele, paradisul, dojana mamei când 'erai în vizită' sunt o salata de beouf cu iz de nimic serios.
Nici măcar de maioneză.
Andu
Am uitat să te felicit pentru migala construcției în limba franceză, să amintesc și de polisemia cuvântului"pied"(picior, picior metric, silabă, și rang regesc-metaforic). Pentru un cititor de limbă franceză e o lectură plină de semnificații, despre aspirația unuia spre înălțimi spirituale și a altuia spre împliniri terestre.
pentru textul : Ciorapii / Les chaussettes devoyons voir : je t'aime - moi aussi _ mais moi non plus - je t'aime encore plus _ mais je ne t'aime pas du tout...:)
pentru textul : top secret demultumesc pentru lectura si comentariu! totusi, ma suspectati de "fapte" pe care nu le-am comis: zilele par diferite, dar in esenta sunt toate la fel.
pentru textul : oricare alta deDle Andu Moldovan, ati intuit exact intentiile mele. Scriu foarte rar poezie in dulcele stil clasic. Dar de data asta am simtit ca Podul Grant - de pe care de nenumarate ori am privit, cu o bucurie de copil, cum trec trenurile - imi poate servi ca pretext pentru ideea de curgere a vietii. Forma fixa, baladesca, s-a impus de la sine. M-am decis deci sa scriu o scurta balada a Podului Grant si a cartierului care o inconjoara pentru ca ele sunt purtatoare a unei mici mitologii urbane. Si-apoi trecerea trenurilor nu seamana cu ineluctabila trecere a vietii? Va multumesc sincer pentru intelegere si pentru penita.
pentru textul : Podul Grant deeu credeam ca pe aaliyeei il cheama Vlad.
pentru textul : IE 9 și Firefox 4 dee greu Emilian în inima puiului sau a bunicului tău. și totul trece prea repede și te salută dar abia apuci să-l vezi. sunt niște fructe ale mîniei superbe aici: "acum am să-mi iau un pickamer și-am să dau trei milioane de găuri în pămînt să respire toți ai mei. să mă lase pe mine fără aer dar să respire." de-a dreptul impresionante. În ansamblu un text de categorie grea, inspirat și inspirant, de o sinceritate imprevizibilă, cu un fior autentic și un stil de invidiat...:) pentru toate astea nu mă pot abține să vin cu o distincție. o meriți din plin. cu stimă, george asztalos
pentru textul : despre moarte și alte obsesii deeste un sonet frumos, atunci când reușești să îi prinzi ritmul, și poți reuși atunci când citești cu sufletul deschis și când prinzi tehnica acestui autor: enunțul liric prelungit un pic, tonul burlesc, ritmul șăgalnic, cu mici capcane în rostire; picul de viață, de speranță, mesajul de izbăvire pe care îl poartă copii, tot ceea ce face ca amurgul să fie prelungirea scurtă-a dimineții...
pentru textul : Decembrie deîmi place, însă sfârşitul mi se pare ratat, nu stiu să explic. cred că ceva de genul: ca un turn răsturnat
pentru textul : sequoia I deera mai forte. titlul e frumos, subtitlul şovăie.
Mulţumesc pentru comentariu, Doina! Sper să-l fi citit şi alţii mai înţelepţi decât noi...
pentru textul : Pilda omului care a tăcut deAveți dreptate domnule Titarenco, însă mi-aș permite să subliniez, în litera și spiritul acestui site pe care îl apreciez pentru consistența sa în raport cu materia poetică, faptul că o parodie pornită de la un comentariu deschide un fel de cutie a Pandorei, sper că mă înțelegeți.
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete deUna este să parodiezi un text al unui autor și alta e să parodiezi un comentariu scos din contextul dezbaterii de idei din care a apărut. Mie asta mi s-a părut o manevră 'forțată'.
Asta ca să nu mai spun despre asocierea numelui împreună cu imaginea mea cu o margarină care mi s-a părut (nu știu cum vi se pare Dvs. domnule Titarenco) că a trecut mult dincolo de granițele parodiei trecând înspre teritoriul fără-de-legi al batjocurii.
OK, eu am și scris despre asta, sunt o femeie supraponderală, asta rezultă și din textele mele, dar nu mai știu dacă este parodie sau batjocură să asociezi o femeie scriitor cu o margarină pornind de la un comentariu la un text.
Gândiți Dvs domnule Titarenco în locul meu.
Eu una m-am cam lămurit re dl. aalizei care, pot să pun pariu, se va ascunde după degete așa cum face mereu și va râde în barbă și așa e, domnule aalizei, așa e! aveți dreptate, sunteți cel mai tare, sunt o margarină de femeie poet, poate nici nu știți câtă dreptate aveți.
Să vă dea Dumnezeu sănătate și viață lungă!
Margas
te rog să scoți majusculele din titlu
pentru textul : Hârtia de o sută dePoemul are atmosfera, m-a plimbat un pic printr-un oras de la malul Dunarii :-) iar versul de final are cu siguranta ceva bobadilic in el :-)). M-ai facut sa zambesc ceea ce e mare lucru in vremurle de azi. La schimb (pentru zambet) iti daruiesc in off-topic gluma cu magicianul si papagalul, se facea ca pe o croaziera de lux era un magician angajat sa distreze turistii si avea magicianul un papagal vorbitor care avea un penaj superb si vorbea fluent problema era ca papagalul cam vorbea neintrebat si nu rareori dezvaluia turistilor secretele trucurilor magicianului ceea ce era de natura sa-l enerveze pe acesta din urma pana cand a luat hotararea sa-i acopere colivia papagalului cu o panza neagra si astfel papagalul a tacut definitiv. Intr-o noapte insa a venit o furtuna mare si vaporul s-a scufundat nu s-a salvat decat magicianul si cu ultimile puteri a salvat si colivia acoperita in care era bietul papagal. A doua zi de dimineata, rasare Soarele, cerul era senin, oceanul imens si doar o barca si in ea magicianul care iata, ridica panza neagra de pe colivia papagalului. Acesta scutura din cap, casca ochii mari cat cepele, ii face roata si-i zice magicianului :"hai acuma nu fii ofticos, zi-mi unde dracu ai ascuns vaporul?" Andu
pentru textul : ritualuri de cartier I defelicitări! cred că imaginile inserate poartă amprenta unei mîini sigure cîmpul vizual fiind definit de un ochi format. dar mai cred că ele în această formă își găsesc un loc mai potrivit într-o expoziție de arte vizuale sau într-un album dedicat. aici eu aș fi încercat o variantă a lor, o mixtură între line art și raster, ipostază care dă un plus de dramatism și este mai apropiată de cărțile de versuri în general.
Exemplific cu două imagini pe care m-am jucat la repezeală:
pentru textul : "Gimnastul fără plămâni" de Andrei P.Velea decârdul acela de ierni, francisc, este un boschet, două boschete de obsesii. eu nu merg înapoi ca racul, pentru mine iernile sunt certe. tu mai ai, poate de aceea nu intelegi.
pentru textul : obsesii deVirgil, multumesc de sugestii si incurajare. Ma inrolez cu placere la proiectul de a cerceta mari artisti de origine romana. Moisei Gamburd tatal artistei Miriam Gamburd este considerat primul pictor al Moldovei de peste Prut. Sper sa am ocazia unui articol despre om si arta lui.
pentru textul : Miriam Gamburd - Instinctul rău .. e foarte bun dePaul, si eu astept asa ceva! :-) Chiar aseara ma gandeam daca nu ar trebui sa... dar stii tu mai bine cum vine treaba asta cu "ce ar trebui" si "ce nu ar trebui". Pana la urma nu e asa de rau sa traiesti in interiorul unui clopot, right? Gorune, m-am bucurat sa te regasesc in pagina mea aici, pe Hermeneia... Te-am vazut si in pozele de la Deko de sambata (eu la ora aia eram pe plaja la Vama Veche :-) si parca mi-a tresarit inima... Ti-am zis eu candva ca tu esti simbolul trainiciei... si asta pe mai multe nivele de comunicare, desigur. Si eu astept sa reluam discutia despre "cheie", mai ales ca avem timp, nu-i asa? Multumesc voua de citire si de semn aici, Andu
pentru textul : Laura deÎntr-adevăr, este unul din sensuri: 12'' ca măsură și a spațiului, nu numai a timpului. Posteritatea are nevoie de prezentul nostru sau al lor? Mulțumesc pentru trecerea ta aici.
pentru textul : 12'' deuite vezi, asta este soarta ingrata a unuia ca mine, care s-a apucat de treaba asta (poate idioata) de a face, promova si eventual coordona un site din asta. nu neg ca sint uneori un pic de "control freak" dar marturisesc ca responsabilitatea cea mai mare (daca pot vorbi asa dramatic) o simt fata de cititori. cititori care fie se pot simti absolut incurcati cit si nerespectati atunci cind cineva ii invita intr-un loc in care exista dezordine. nu ca hermeneia ar fi culmea ordinii si elegantei dar ma stradui si incerc sa va ajut sa putem face cit mai putin haos.
pentru textul : încape şi-un evantai decrede-ma, mi-as dori de mii de ori mai mult sa existe un site civilizat si cinstit de care sa nu ma ocup eu dar pe care sa pot sa ma duc sa postez si sa citesc cind am chef fara sa fiu nevoit sa muncesc o secunda pentru asa ceva. dar cum nu am gasit a trebuit sa il fac. iar tot ce faci trebuie sa si intretii. altfel se duce de ripa. iar asta este cel mai simplu lucru.
am sa citesc si am sa iti spun parerea mea.
dar daca astepti mai multe pareri te incurajez sa le oferi tu altora sub textele lor. sint convins ca sint interesati in opinia ta. si la rindul lor sint convins ca vor reciproca. (daca exista verbul asta in limba romana)
Pagini