P.S. “…unii atata stie atata scrie…”, ai dreptate, actaeoane, asta esti, de fapt, comentariul tau e elocvent, dincolo de orice bruma sau spoiala (o)culta :), te descrie perfect – respectul meu fata de doamne e deplin, conform celor de mai sus, nu simulat si atins de unele boli, de exemplu… diabet :), ca la tine – un exemplu de grobianism fata de o doamna ar fi si expresia “Sapphire nu mai strica orzul…” e de birjar cu crava(t?s?)a rosie in loc de limba… – mecanicul de locomotiva nu cred are drum la manastirea Secu, stimabile, desi in fragmentul “ma va duce departe de Iasi si unele dintre progeniturile lui dizgratioase.” ai iarasi dreptate, pe langa mult umor, chiar daca involuntar, conform renumelui tau f.f. …:) actaeon, stimabile, multumesc inca o data interesului dumitale fantastic, as spune chiar obsedant, pentru textele mele, chiar si in conditiile de absenta totala a reciprocitatii
....si mai avea parca o cascheta de baschetbalist, care -l facea invizibil.. merge textul, insa as renunta la "secerate" "carnete de condus tacerile". apreciez titlul.
Am încercat să înrămez în vers o atmosferă cu totul specială. Dacă se simte asta, înseamnă că le-a fost drag şi cuvintelor să joace şotron la lumina veiozei :)
Paul, mulţumesc mult pentru cuvintele încurajatoare, pentru sugestie, pentru empatia din ,,vale" şi pentru evidenţierea poemului. Ai dreptate, versul final ar trebuie să fie după ,,struguri". De fapt, nici nu contează restul ( sursa şi timpul ) :). Am remarcat şi în timpul recitării că se impune ,,oprire" ( ca în psalmi ).
Deci, voi elimina versurile finale:
,,din via ta
până spre zori" Mulţumesc din nou.
Astăzi trebuie să mai spun cuiva un mare MULŢUMESC! L-am spus :)
1.
"noi eram corpuri luminoase
(voiam un cățel care să ne placă, poate un husky)" - fără paranteze pentru că paragraful următor se referă la căţel, nu la corpurile luminoase.
2.
"era atât de plăcut să-l privim cum stă în lumina galben –aurie a stâlpilor
pînă se termină filmul
botul lui se lipea de geam ca și cum
ar fi spus e atât de frumos afară" - aici aş fi spus: pînă s-ar fi terminat filmul
botul lui s-ar fi lipit de geam ca și cum
ar fi spus e atât de frumos afară, pentru că acel căţel nu există în realitate ci numai în dorinţa de a-l avea.
3.
repetiţia "alcool" = sticle de alcool, prajituri cu alcool, bomboane cu alcool. nu se putea sticle de alcool, prajituri cu rom, bomboane cu lichior, sau ceva de genul acesta?
4.
"format din garduri eletrice porți electrice, stele electrice fulgi electrici nopți electrice străzi cu benzi electric
suflete eclectice viori albe tramvaieroșii suduri" - aici ceva nu e în regulă. o virgulă, un typo, un cuvânt ciuntit (benzi electric?) etc.
draga mea, faci o greseala sa nu scrii nimic, experimtentul cel mai reusit ar fi sa publici in continuare, chiar de ayi, nu trebuie sa dai satisfactii nimanui, ... ti-o spune un om care si-a sters textele nu din revolta sau alt motiv decat acela ca nu le-am considerat bune. Intoarce-te, wake up, scrie, publica, moderează... aici nu e jocul din copilarie cu pusul la colt ca nu stiu ce. Din polemica se nasc multe lucruri bune, atacurile in arta sunt dure si o sa-ti spun un lucru real: nu gasesti un umar sau o treapta pe care sa te odihnesti ... in arta primii 30 de ani sunt grei, apoi te obisnuiesti... ceea ce faci tu pe herme e excelent, tine minte ca desi faci eforturi nu te poate placea toata lumea.du-te si bea o cana de apa, da-ti o palma ca ai vrut sa pleci 3 zile cand ai atatea de facut, revino-ti si scrie. vreau sa te citesc , mai mult decat atat... iti sunt alaturi. comunitatea hermeneia nu aste responsabila pentru punctele de vedere diferite ale membrilor ei, in plus site-ul e excelent, critica ajuta... in lupta te formezi, nu prin abandon la masa verde...
pentru mine, excelenta poezia.
nu-mi place "infipte" din titlu, realizez insa ca daca spui "intr-un saxofon, flori" e posibil sa nu mai fie chiar acelasi lucru. nu subliniezi muzica ci actul asocierii, chiar infigerea aceea, desi ma deranjeaza. si n-as schimba. are un calm extraordinar fara a-i lipsi nota nostalgica si framantarea, neputinta aia din final. frumos final.
e poezie in sine, simti omul din ea, nu te oboseste cu razboieli intelectuale. :o)
aproape ca vad cum ar putea fi criticata, din neatentie.
Interesant scenariul, are si un pic de regie in el. Proza nu e, dar e nice... Poate te hotarasti la un moment dat (nu-i graba inca) ce si cum vrei sa scrii. Ca strutzocamile scriu multi. Te mai citesc, Andu
Iată, aflu că a fost cîndva un război care a făcut și a dres, adică “mulți morți”, “multe ruine”, iscoade prinse în fiecare cort - cîte iscoade domnule!- “căpitani nervoși”, călăi și firește condimente din belșug, numim aici elementele variate de tortură. E timpul să mulțumim poetului pentru originalitate și generozitate, așa aflăm și noi cam ce poate face un război! Nu e nimic îmi spun, primele două strofe sînt doar un enunț al problemei; sînt o fire optimistă, încă mai sper că o să primesc și tema pentru acasă. Și recunosc, parcurg strofa trei dintr-o suflare, cuprins de frenezie, ros de curiozitate, în căutarea răspunsului. Aproape m-am auzit strigînd – “învață-ne cum învață-ne cum”- însă mi-am luat seama la timp, prea eram copilăros! Cum? Adică iubirea și mai ales în exces ca instrument rafinat de tortură?! Extraordinar! Și tot original! Nici asta nu știam. Mărturisesc, aici am pus punct, trăsesem cu ochiul la rezultatele afișate pe ultima pagină și pentru că nu am găsit acolo și mențiunea – încercați și alte rezolvări – m-am întristat un pic. Aceasta a fost experiența mea pe scurt, acum voi exemplifica. Imagini moi, fără efect, “o banală nebunie”(spicuim ca sa nu lungim comentariul): “lăbărțată pe filele galbene ale hrisoavelor” „războiul era pe sfîrșite morții erau mulți umflați pe cîmpii” continuare inutilă: “la fel de mulți și la fel de ciopîrțiți pretutindeni” și mai jos se merge în același registru , cuvîntul condensare încă nu se inventase, suflul era departe. Logica din expresia “în fiecare cort iscoadele prinse nu vorbeau mult” îmi scapă. Vezi bine, ceva ceva tot spuneau, dacă se insista un pic pe terciuire aflam secretul. “nici după smulgerea zilnică și încetinită a degetelor” smulgere încetinită de cine de ce? Smulgerea fără grabă-pe îndelete(!!) “căpitanii nervoși ca niște viermi albi în jurul cărnii” Chiar așa, cum arată un vierme nervos, mai ales cînd are hrană din belșug? Etc. etc. înșiruire, înșiruire. În fine, orice adăstare are prețul ei! Eu cititorul, mă simt răsplatit doar cu aceste versuri: “un război sănătos un război după care puteai răsufla ușurat ca după un praznic îndestulător” cu stimă, cititorul
cred că pot interveni să îmi exprim tristeţea pentru faptul că unora li s-a căşunat pe calitatea textelor din concurs (poate că şi eu am trimis unul sau mai multe, dar opiniile trebuiau să rămână intime până la sfârşitul concursului). De asemenea mă întristează gestul retragerii unui text, fiindcă la început s-a spus că ele nu pot fi retrase şi fiindcă întâmplător textul respectiv fusese unul dintre favoritele mele...da, pot afirma aceasta. Altfel apreciez iniţiativa prelungirii concursului şi recunosc că am participat doar din nevoia de a scrie, fără pretenţia că textele mele ar fi bune. Sincer şi eu cred că e necesar un număr mai mare, poate încă vreo/cel puţin şapte-zece mai acceptabile, aşa cred eu.
aş comenta şi eu dar parcă ajungi să vorbeşti de unul singur pe pagina asta. domnişoara umbrelă se pare că vrea să stea în umbră. atâtea comentarii aici, şi la alte postări ale dânsei, toate, (cu o singură excepţie) fără nici un thank you, măcar. să fie de vină jumatea română sau cea americană?
Iar te ţii de bancuri. Mă revolt! Cum m-am revoltat, mai demult, la un text al lui Virgil, care zicea că haznalele noaste publice miros a W.C. Tudor. Sau invers. Te anunţ ritos: washroom-urile de pe la noi s-au civilizat. Sunt (majoritatea) şi curate, au şi hârtie inginerică, mirosi şi a micşunică şi etc. Că nu îţi mai vine să mai ieşi din ele. Pentru că afară miroase a căcat (aproape)peste tot. Mutante sunt ele, nu rrrom(ânu’).
atenţie la:
"Apoi a trecut prin toate transformările tipice femeii singure la oraş: negii mari, de culoare brun închis, s-au decolorat, părul de pe picioare i-a căzut, cel din cap a devenit alb curat cu tentă albastru-violet de la violetul de genţiană de nelipsit în astfel de cazuri, unghiile i s-au curbat şi îngroşat, deşi ea încă mai folosea trusa de manichiură preţioasă cu dibăcie, fiindcă în definitiv mătuşa nu uitase modul de viaţă adoptat în salonul de coafură unde lucrase."
nu e tipic.
"În anii 70 firul de troleibuz era tras chiar pe sub dormitorul mătuşii, apoi l-au desfiinţat"
nu văd legătura.
"Era mereu aceeaşi doamnă cu ţinută impecabilă şi capul mic cu părul permanent şi buzele rujate roz peste un trup subţire, din ce în ce mai fragil".
cum adică- şi buzele rujate roz peste un trup subţire?
imediat spui:
"În acei ani casa mătuşii era învecinată cu clădirea Guvernului, iar la parter se înfiinţaseră chioşcuri de mărunţişuri. Numai pozele în ramă ale mătuşii erau aceleaşi: soţul, surorile şi fraţii, rudele de departe."
ce relevanţă are în context?
"Păstra aroma vremurilor trecute, dar era condimentată cu ierburi rezistente şi deschisă în faţa schimbărilor."
confuz.
- că proza trebuie neapărat să aibă o "idee" cum spui tu, sau o "miză".-
nu comentez.
Acum tehnic- pe tema introducerii textului:
"Tocmai corectam textul şi tu te-ai grăbit cu corecturile, abia l-am postat acum câteva minute şi pe site îl văd mai bine ca în word şi laptopul meu e defect..."
ai metoda de previzualizare înainte de postare sau salvare fără publicare.
Mă bucur să văd că poeziile ce mi-au atras atenția în timpul concursului au primit premii. Îi felicit pe toți autorii premiați. Mulțumesc juriului. Recunosc că mie cel mai mult mi-au plăcut vintage collection și cele două poezii ale Tincuței. A fost un concurs frumos, cu momente inedite, cu un regulament de invidiat, nu e de mirare că a fost și plagiat. Pe viitor mi-ar place să văd o etapă de preselecție care să descalifice textele cu greșeli gramaticale și care nu se circumscriu regulilor de concurs. De exemplu, eu am înțeles că textele trebuie să fie în limba română, nu s-a precizat pe nicăieri că este admisă intertextualitatea. Vorbind de viitor, sper că asteniei de primăvară îi va urma una de toamnă sau iarnă. Felicitările le extind și către Virgil Titarenco pentru ceea ce a făcut pe acest site pentru noi. E remarcabil!
Ioana, e o tensiune convingătoare în textul ăsta, dar cel mai mult îmi place că ai ajuns să forțezi expresia, că ești mai mult preocupată de potrivirea cuvintelor. Și uneori ies chiar versuri reușite ca primul și strofa a doua. "cuvântul care îmbracă piele" -excelent! Bine ar fi să se termine poezia cu "sunt o bucată de cerc un paznic mut." Ceea ce urmează ( la orbi și surzi) dă într-o imagine prea banal încropită. ATENȚIE: ai încălcat regulamentul ( ca întotdeauna) postând această poezie și pe alt site în același timp. Nu-ți ia mult timp să citești regulamentul, fă-o, te rog.
Ecaterina daca o idee nu o poti percepe tu asta nu inseamna ca nu este o idee buna. De exemplu, a doua incriminata "lăcrimez cu ciudă încerc să reprim emoția inhalării" capata diverse conotatii , este o idee buna, sugestiva. In plus ti-am atras atentia deja o data azi pentru acest gen de comentarii. Cum a fost cineva impotriva comentariului tau cum ai reactionat copilareste. Vrei sa stau toata ziua cu ochii pe astfel de comentarii ? Vizeaza textul si argumenteaza si iti promit ca nimeni nu va avea nimic de obiectat. Ialin
Excelent logos, amintindu-mi iremediabil de acel superb Dinescian "sunt tanar Doamna, tanar, buna seara". Vad aici in forma "slefuita" aceasta capacitate remarcabila a Ioanei (este de fapt un talent) de a reda poezia in forma ei scenarista, de a pune cititorul sa traiasca un adevarat "eveniment poetic" (imi cer scuze pentru ghilimele, dar nu stiu inca cum anume as putea folosi underline si bold pe Hermeneia, poate ma indruma cineva - trebuie sa inserez pur si simplu codul html sau exista un interpretor interpus?) printr-o participare cat mai directa. Si imi amintesc primele mele "experiente" de cititor de poezie semnata Ioana Barac Grigore, cand eram confuzat de abundenta de miscare, de termeni care mi se pareau uneori chiar neadecvati unui limbaj poetic cu care eram eu obisnuit pana atunci (bine, asta se intampla cam demult) - si Ioana stie ca de multe ori am reactionat destul de virulent :-) Acum iata ce face timpul din om! Imi place sa citesc Ioana Barac! Imi amintesc de o spusa de-a mucalitului Mark Twain "when I was 13, I thought my father was stupid and that he couldn't understand anything from what I was. But when I was 20, I was amazed how much the old man could have learned in only 7 years!" Inca si mai interesanta este aici dedublarea personajului care este realizata la fel, prin miscare, prin dialog si nu prin metafore statice si uneori obositoare. Citind poemul nu poti sa nu o indragesti pe aceata femeie, madame B, careia cu atata fervoare i se adreseaza autoarea, rugand-o "sa nu" - aceasta negatie iarasi ii reuseste Ioanei, este imperativa fara insa sa epateze (poate mai putin in "sunteti o vaca proasta doamna" - care e cam aiurea :-) si aduce cititorul intr-o pozitie chiar etica... Un text pe care il vad cu ochi buni, pe care il insemnez si caruia ii voi darui, fara sa ma astept la niciun comentariu in schimb, pe "Laura" mea... (va urma) Andu
textul tau ma face sa iau lama de ras si sa-mi scurtez incheieturile mainilor datorita motivatiunii ca imi place Dorohoi e original e puternic este expresiv vinovatiunea ta este ca vrei sa ne faci sa ne simtim prost eu nu am fost niciodata acolo unde zici tu dar asta in nici un caz nu e poezie mai degraba jurnal [?] un cineva spunea ca o poezie reusita trebuie sa faca si pe Maria din piata sa tresara, dar apoi intervin clisee, sunt persoane ca Dan [Mihut] care nu scriu pentru mase de oameni dar textul tau ma face sa ma gandesc ca e 6 dimineata si ca singura sansa de a fi in preajma unui Paule Latapie este doar in acceptiunea ca este un parfum. nu este poezie, daca scriai despre Dorohoi iti acordam credit dar asa fandoselile astea De pipi pupli tiri ma lasa rece ferme la fenetre ca intra tantari si n-am bani de pastile dar draga mea de Venetia de ce nu ai scris ca acolo puteam sa ma laud si eu ca am fost fir-as sa fiu. filele de jurnal se scriu la file de jurnal pe mine m-ai ametit si chiar am crezut ca e poezie ca daca stiam foloseam un conglomerat de taste altf4 ctrl alt delete end task. cu salutari pentru comentatori si sentimente de beatitudine pentru Dorohoi. ionut.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
P.S. “…unii atata stie atata scrie…”, ai dreptate, actaeoane, asta esti, de fapt, comentariul tau e elocvent, dincolo de orice bruma sau spoiala (o)culta :), te descrie perfect – respectul meu fata de doamne e deplin, conform celor de mai sus, nu simulat si atins de unele boli, de exemplu… diabet :), ca la tine – un exemplu de grobianism fata de o doamna ar fi si expresia “Sapphire nu mai strica orzul…” e de birjar cu crava(t?s?)a rosie in loc de limba… – mecanicul de locomotiva nu cred are drum la manastirea Secu, stimabile, desi in fragmentul “ma va duce departe de Iasi si unele dintre progeniturile lui dizgratioase.” ai iarasi dreptate, pe langa mult umor, chiar daca involuntar, conform renumelui tau f.f. …:) actaeon, stimabile, multumesc inca o data interesului dumitale fantastic, as spune chiar obsedant, pentru textele mele, chiar si in conditiile de absenta totala a reciprocitatii
pentru textul : Cassa-Blanca (rurala) dece să faci, Adriana, mai citim, mai luăm plasă... viața e dură:)
pentru textul : Martell XO denu orice poem e o acadea:)
....si mai avea parca o cascheta de baschetbalist, care -l facea invizibil.. merge textul, insa as renunta la "secerate" "carnete de condus tacerile". apreciez titlul.
pentru textul : cârduri, stoluri, regretele deAm încercat să înrămez în vers o atmosferă cu totul specială. Dacă se simte asta, înseamnă că le-a fost drag şi cuvintelor să joace şotron la lumina veiozei :)
Paul, mulţumesc mult pentru cuvintele încurajatoare, pentru sugestie, pentru empatia din ,,vale" şi pentru evidenţierea poemului. Ai dreptate, versul final ar trebuie să fie după ,,struguri". De fapt, nici nu contează restul ( sursa şi timpul ) :). Am remarcat şi în timpul recitării că se impune ,,oprire" ( ca în psalmi ).
Deci, voi elimina versurile finale:
,,din via ta
până spre zori" Mulţumesc din nou.
Astăzi trebuie să mai spun cuiva un mare MULŢUMESC! L-am spus :)
pentru textul : Lumina veiozei în zori de1.
"noi eram corpuri luminoase
(voiam un cățel care să ne placă, poate un husky)" - fără paranteze pentru că paragraful următor se referă la căţel, nu la corpurile luminoase.
2.
"era atât de plăcut să-l privim cum stă în lumina galben –aurie a stâlpilor
pînă se termină filmul
botul lui se lipea de geam ca și cum
ar fi spus e atât de frumos afară" - aici aş fi spus: pînă s-ar fi terminat filmul
botul lui s-ar fi lipit de geam ca și cum
ar fi spus e atât de frumos afară, pentru că acel căţel nu există în realitate ci numai în dorinţa de a-l avea.
3.
repetiţia "alcool" = sticle de alcool, prajituri cu alcool, bomboane cu alcool. nu se putea sticle de alcool, prajituri cu rom, bomboane cu lichior, sau ceva de genul acesta?
4.
"format din garduri eletrice porți electrice, stele electrice fulgi electrici nopți electrice străzi cu benzi electric
suflete eclectice viori albe tramvaieroșii suduri" - aici ceva nu e în regulă. o virgulă, un typo, un cuvânt ciuntit (benzi electric?) etc.
per total, o revenire pe text în opinia mea.
pentru textul : electric - poeme de iarnă dedraga mea, faci o greseala sa nu scrii nimic, experimtentul cel mai reusit ar fi sa publici in continuare, chiar de ayi, nu trebuie sa dai satisfactii nimanui, ... ti-o spune un om care si-a sters textele nu din revolta sau alt motiv decat acela ca nu le-am considerat bune. Intoarce-te, wake up, scrie, publica, moderează... aici nu e jocul din copilarie cu pusul la colt ca nu stiu ce. Din polemica se nasc multe lucruri bune, atacurile in arta sunt dure si o sa-ti spun un lucru real: nu gasesti un umar sau o treapta pe care sa te odihnesti ... in arta primii 30 de ani sunt grei, apoi te obisnuiesti... ceea ce faci tu pe herme e excelent, tine minte ca desi faci eforturi nu te poate placea toata lumea.du-te si bea o cana de apa, da-ti o palma ca ai vrut sa pleci 3 zile cand ai atatea de facut, revino-ti si scrie. vreau sa te citesc , mai mult decat atat... iti sunt alaturi. comunitatea hermeneia nu aste responsabila pentru punctele de vedere diferite ale membrilor ei, in plus site-ul e excelent, critica ajuta... in lupta te formezi, nu prin abandon la masa verde...
pentru textul : Moderator pe hermeneia devino între secunde
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 23 delasă trupul în braţele nopţii
am să-ţi arăt cum e sufletul
când nu se teme de iubire
nici de moarte
nici de gânduri
Acest text încalcă regulamentul site-ului, punctul 14.5. Te rog să remediezi așa cum consideri, în cel mult 24 de ore. Mulțumesc.
pentru textul : art nouveau depentru mine, excelenta poezia.
pentru textul : flori înfipte într-un saxofon denu-mi place "infipte" din titlu, realizez insa ca daca spui "intr-un saxofon, flori" e posibil sa nu mai fie chiar acelasi lucru. nu subliniezi muzica ci actul asocierii, chiar infigerea aceea, desi ma deranjeaza. si n-as schimba. are un calm extraordinar fara a-i lipsi nota nostalgica si framantarea, neputinta aia din final. frumos final.
e poezie in sine, simti omul din ea, nu te oboseste cu razboieli intelectuale. :o)
aproape ca vad cum ar putea fi criticata, din neatentie.
Interesant scenariul, are si un pic de regie in el. Proza nu e, dar e nice... Poate te hotarasti la un moment dat (nu-i graba inca) ce si cum vrei sa scrii. Ca strutzocamile scriu multi. Te mai citesc, Andu
pentru textul : O zi din viața unui ucigaș detie chiar nu ti-e jena sa postezi asa ceva, cand stii ca apare pe prima pagina?! si mai esti si absolvent de UMF !!! ia un dulcolax, e la liber.
pentru textul : Unui mare poetastru deIată, aflu că a fost cîndva un război care a făcut și a dres, adică “mulți morți”, “multe ruine”, iscoade prinse în fiecare cort - cîte iscoade domnule!- “căpitani nervoși”, călăi și firește condimente din belșug, numim aici elementele variate de tortură. E timpul să mulțumim poetului pentru originalitate și generozitate, așa aflăm și noi cam ce poate face un război! Nu e nimic îmi spun, primele două strofe sînt doar un enunț al problemei; sînt o fire optimistă, încă mai sper că o să primesc și tema pentru acasă. Și recunosc, parcurg strofa trei dintr-o suflare, cuprins de frenezie, ros de curiozitate, în căutarea răspunsului. Aproape m-am auzit strigînd – “învață-ne cum învață-ne cum”- însă mi-am luat seama la timp, prea eram copilăros! Cum? Adică iubirea și mai ales în exces ca instrument rafinat de tortură?! Extraordinar! Și tot original! Nici asta nu știam. Mărturisesc, aici am pus punct, trăsesem cu ochiul la rezultatele afișate pe ultima pagină și pentru că nu am găsit acolo și mențiunea – încercați și alte rezolvări – m-am întristat un pic. Aceasta a fost experiența mea pe scurt, acum voi exemplifica. Imagini moi, fără efect, “o banală nebunie”(spicuim ca sa nu lungim comentariul): “lăbărțată pe filele galbene ale hrisoavelor” „războiul era pe sfîrșite morții erau mulți umflați pe cîmpii” continuare inutilă: “la fel de mulți și la fel de ciopîrțiți pretutindeni” și mai jos se merge în același registru , cuvîntul condensare încă nu se inventase, suflul era departe. Logica din expresia “în fiecare cort iscoadele prinse nu vorbeau mult” îmi scapă. Vezi bine, ceva ceva tot spuneau, dacă se insista un pic pe terciuire aflam secretul. “nici după smulgerea zilnică și încetinită a degetelor” smulgere încetinită de cine de ce? Smulgerea fără grabă-pe îndelete(!!) “căpitanii nervoși ca niște viermi albi în jurul cărnii” Chiar așa, cum arată un vierme nervos, mai ales cînd are hrană din belșug? Etc. etc. înșiruire, înșiruire. În fine, orice adăstare are prețul ei! Eu cititorul, mă simt răsplatit doar cu aceste versuri: “un război sănătos un război după care puteai răsufla ușurat ca după un praznic îndestulător” cu stimă, cititorul
pentru textul : povestea uitată a regilor stepei depfoai...na, că vorbim şi de manipulare de acum...
pentru textul : scrisori imaginare III denu te lăsa, Virgil, manipulat, zi-mi strict despre poezie.
cred că pot interveni să îmi exprim tristeţea pentru faptul că unora li s-a căşunat pe calitatea textelor din concurs (poate că şi eu am trimis unul sau mai multe, dar opiniile trebuiau să rămână intime până la sfârşitul concursului). De asemenea mă întristează gestul retragerii unui text, fiindcă la început s-a spus că ele nu pot fi retrase şi fiindcă întâmplător textul respectiv fusese unul dintre favoritele mele...da, pot afirma aceasta. Altfel apreciez iniţiativa prelungirii concursului şi recunosc că am participat doar din nevoia de a scrie, fără pretenţia că textele mele ar fi bune. Sincer şi eu cred că e necesar un număr mai mare, poate încă vreo/cel puţin şapte-zece mai acceptabile, aşa cred eu.
pentru textul : despre Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deintotdeauna un panaceu*
pentru textul : la vest de mine însămi deaş comenta şi eu dar parcă ajungi să vorbeşti de unul singur pe pagina asta. domnişoara umbrelă se pare că vrea să stea în umbră. atâtea comentarii aici, şi la alte postări ale dânsei, toate, (cu o singură excepţie) fără nici un thank you, măcar. să fie de vină jumatea română sau cea americană?
pentru textul : Un lup tăiat în jumate dechiar mi-a placut!
pentru textul : Şi vasele de croazieră se pot scufunda deIar te ţii de bancuri. Mă revolt! Cum m-am revoltat, mai demult, la un text al lui Virgil, care zicea că haznalele noaste publice miros a W.C. Tudor. Sau invers. Te anunţ ritos: washroom-urile de pe la noi s-au civilizat. Sunt (majoritatea) şi curate, au şi hârtie inginerică, mirosi şi a micşunică şi etc. Că nu îţi mai vine să mai ieşi din ele. Pentru că afară miroase a căcat (aproape)peste tot. Mutante sunt ele, nu rrrom(ânu’).
pentru textul : ducks and trucks demai tine cineva minte "e una din zilele acelea cind"?
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur deatenţie la:
"Apoi a trecut prin toate transformările tipice femeii singure la oraş: negii mari, de culoare brun închis, s-au decolorat, părul de pe picioare i-a căzut, cel din cap a devenit alb curat cu tentă albastru-violet de la violetul de genţiană de nelipsit în astfel de cazuri, unghiile i s-au curbat şi îngroşat, deşi ea încă mai folosea trusa de manichiură preţioasă cu dibăcie, fiindcă în definitiv mătuşa nu uitase modul de viaţă adoptat în salonul de coafură unde lucrase."
nu e tipic.
"În anii 70 firul de troleibuz era tras chiar pe sub dormitorul mătuşii, apoi l-au desfiinţat"
nu văd legătura.
"Era mereu aceeaşi doamnă cu ţinută impecabilă şi capul mic cu părul permanent şi buzele rujate roz peste un trup subţire, din ce în ce mai fragil".
cum adică- şi buzele rujate roz peste un trup subţire?
imediat spui:
"În acei ani casa mătuşii era învecinată cu clădirea Guvernului, iar la parter se înfiinţaseră chioşcuri de mărunţişuri. Numai pozele în ramă ale mătuşii erau aceleaşi: soţul, surorile şi fraţii, rudele de departe."
ce relevanţă are în context?
"Păstra aroma vremurilor trecute, dar era condimentată cu ierburi rezistente şi deschisă în faţa schimbărilor."
confuz.
- că proza trebuie neapărat să aibă o "idee" cum spui tu, sau o "miză".-
nu comentez.
Acum tehnic- pe tema introducerii textului:
pentru textul : Portretul unei călătoare de"Tocmai corectam textul şi tu te-ai grăbit cu corecturile, abia l-am postat acum câteva minute şi pe site îl văd mai bine ca în word şi laptopul meu e defect..."
ai metoda de previzualizare înainte de postare sau salvare fără publicare.
Mă bucur să văd că poeziile ce mi-au atras atenția în timpul concursului au primit premii. Îi felicit pe toți autorii premiați. Mulțumesc juriului. Recunosc că mie cel mai mult mi-au plăcut vintage collection și cele două poezii ale Tincuței. A fost un concurs frumos, cu momente inedite, cu un regulament de invidiat, nu e de mirare că a fost și plagiat. Pe viitor mi-ar place să văd o etapă de preselecție care să descalifice textele cu greșeli gramaticale și care nu se circumscriu regulilor de concurs. De exemplu, eu am înțeles că textele trebuie să fie în limba română, nu s-a precizat pe nicăieri că este admisă intertextualitatea. Vorbind de viitor, sper că asteniei de primăvară îi va urma una de toamnă sau iarnă. Felicitările le extind și către Virgil Titarenco pentru ceea ce a făcut pe acest site pentru noi. E remarcabil!
pentru textul : Premiul de popularitate al concursului de poezie „Astenie de primăvară Hermeneia 2010” deIoana, e o tensiune convingătoare în textul ăsta, dar cel mai mult îmi place că ai ajuns să forțezi expresia, că ești mai mult preocupată de potrivirea cuvintelor. Și uneori ies chiar versuri reușite ca primul și strofa a doua. "cuvântul care îmbracă piele" -excelent! Bine ar fi să se termine poezia cu "sunt o bucată de cerc un paznic mut." Ceea ce urmează ( la orbi și surzi) dă într-o imagine prea banal încropită. ATENȚIE: ai încălcat regulamentul ( ca întotdeauna) postând această poezie și pe alt site în același timp. Nu-ți ia mult timp să citești regulamentul, fă-o, te rog.
pentru textul : Cuvântul deSalut, Andu, îmi place cum spui "poem-eseu" dar nu cred că e chiar atât de pretențios. Totodată mi-ai dat și-o idee.
pentru textul : Imn pentru o nouă eră glaciară de„la marginea unei vieţi ruptă de oboseală
de un somn ce-ar fi trebuit să crească bun”
nu „la un somn...”?
pentru textul : eu când nu vreau să mor nu mor deEcaterina daca o idee nu o poti percepe tu asta nu inseamna ca nu este o idee buna. De exemplu, a doua incriminata "lăcrimez cu ciudă încerc să reprim emoția inhalării" capata diverse conotatii , este o idee buna, sugestiva. In plus ti-am atras atentia deja o data azi pentru acest gen de comentarii. Cum a fost cineva impotriva comentariului tau cum ai reactionat copilareste. Vrei sa stau toata ziua cu ochii pe astfel de comentarii ? Vizeaza textul si argumenteaza si iti promit ca nimeni nu va avea nimic de obiectat. Ialin
pentru textul : incoruptibil deLas omu' să zică, mă las şi pe mine să zic, că doar zicem, nu dăm cu paru'. Subiectiv... ca în tot ce facem, de altfel.
Cu stimă,
pentru textul : Boală deRimaru Versificaru Trop.
Cu siguranta este vorba despre Nichita Stanescu... probabil una dintre acele poezii dedicate cuiva si aflata intr-o colectie personala.
pentru textul : poezia mea de azi deE bine că te compari cu Arghezi. Şi modest, şi poet.
pentru textul : de ce? deExcelent logos, amintindu-mi iremediabil de acel superb Dinescian "sunt tanar Doamna, tanar, buna seara". Vad aici in forma "slefuita" aceasta capacitate remarcabila a Ioanei (este de fapt un talent) de a reda poezia in forma ei scenarista, de a pune cititorul sa traiasca un adevarat "eveniment poetic" (imi cer scuze pentru ghilimele, dar nu stiu inca cum anume as putea folosi underline si bold pe Hermeneia, poate ma indruma cineva - trebuie sa inserez pur si simplu codul html sau exista un interpretor interpus?) printr-o participare cat mai directa. Si imi amintesc primele mele "experiente" de cititor de poezie semnata Ioana Barac Grigore, cand eram confuzat de abundenta de miscare, de termeni care mi se pareau uneori chiar neadecvati unui limbaj poetic cu care eram eu obisnuit pana atunci (bine, asta se intampla cam demult) - si Ioana stie ca de multe ori am reactionat destul de virulent :-) Acum iata ce face timpul din om! Imi place sa citesc Ioana Barac! Imi amintesc de o spusa de-a mucalitului Mark Twain "when I was 13, I thought my father was stupid and that he couldn't understand anything from what I was. But when I was 20, I was amazed how much the old man could have learned in only 7 years!" Inca si mai interesanta este aici dedublarea personajului care este realizata la fel, prin miscare, prin dialog si nu prin metafore statice si uneori obositoare. Citind poemul nu poti sa nu o indragesti pe aceata femeie, madame B, careia cu atata fervoare i se adreseaza autoarea, rugand-o "sa nu" - aceasta negatie iarasi ii reuseste Ioanei, este imperativa fara insa sa epateze (poate mai putin in "sunteti o vaca proasta doamna" - care e cam aiurea :-) si aduce cititorul intr-o pozitie chiar etica... Un text pe care il vad cu ochi buni, pe care il insemnez si caruia ii voi darui, fara sa ma astept la niciun comentariu in schimb, pe "Laura" mea... (va urma) Andu
pentru textul : libido sciendi pour Mme B detextul tau ma face sa iau lama de ras si sa-mi scurtez incheieturile mainilor datorita motivatiunii ca imi place Dorohoi e original e puternic este expresiv vinovatiunea ta este ca vrei sa ne faci sa ne simtim prost eu nu am fost niciodata acolo unde zici tu dar asta in nici un caz nu e poezie mai degraba jurnal [?] un cineva spunea ca o poezie reusita trebuie sa faca si pe Maria din piata sa tresara, dar apoi intervin clisee, sunt persoane ca Dan [Mihut] care nu scriu pentru mase de oameni dar textul tau ma face sa ma gandesc ca e 6 dimineata si ca singura sansa de a fi in preajma unui Paule Latapie este doar in acceptiunea ca este un parfum. nu este poezie, daca scriai despre Dorohoi iti acordam credit dar asa fandoselile astea De pipi pupli tiri ma lasa rece ferme la fenetre ca intra tantari si n-am bani de pastile dar draga mea de Venetia de ce nu ai scris ca acolo puteam sa ma laud si eu ca am fost fir-as sa fiu. filele de jurnal se scriu la file de jurnal pe mine m-ai ametit si chiar am crezut ca e poezie ca daca stiam foloseam un conglomerat de taste altf4 ctrl alt delete end task. cu salutari pentru comentatori si sentimente de beatitudine pentru Dorohoi. ionut.
pentru textul : Ruines de Rome dePagini