Lea, sunt onorat de aprecieri și reverberarea unor lucruri pe care le-am dorit acolo în text. Când ai amintit de "cântecul nibelungilor", am tresărit. Nicolas, cred că "iarna din cer" e mai mult un anotim închipuit. Mă gândeam că din "tranșeele harfei", întrucât tranșeele artei cred că sunt mai onorante decât celelalte. Mulțumesc pentru trecere și semn.
mi se pare că marele defect al textului este faptul că de la atâtea explicații date, devine superfluu, ceea ce obosește și duce la pierderea cititorului. în rest, ideea mi s-a părut ok :)
Am citit atent eseul tău, ai multe typos și foarte multă informație care pare că nu se leagă, iar, în unele locuri, se repetă (atât cât înțeleg eu). Ar fi fost interesant de precizat, fie și în linii mari, cum teoria stringurilor realizează această confirmare a "realității". Cum fizica cuantică percepe "realitatea". Cum este percepută "realitatea" de prezent, de vest vs. est. Ce crezi tu despre aceste lucruri, ar fi la fel de interesant de aflat. Să înțeleg, din finalul textului, că "alte" articole, la fel ca și acesta, vor apare în paginile EgoPhobiei. Nelămurirea mea este dacă acest text e scris pentru a fi postat pe Hermeneia sau aici e doar "în trecere". Poate ar fi bine să îți clarifici intențiile, pentru cititorii tăi.
Un eseu reușit având în vedere acest subiect sensibil "Jurnalul fericirii" carte scrisă de marele Nicolae Steinhardt (fiul unui mare industriaș evreu), în contextul devenirii sale, prin convertirea la ortodoxie, călugăria, după anii de pușcărie politică, un Om care și-a păstrat verticalitatea de Prieten, dincolo de orice constrângere. Mult mai târziu am vizitat Rohia sufletului său, o mânăstire unde Umbra lui Nicolae Steinhardt încă mai vorbea cu Dumnezeu. Și atunci am înțeles smerenia Monahului Nicolae. Ai scris un eseu parcă menit să tulbure, cel puțin amintirile. Bine ai venit, Petru Hamat!
superb, Vlad! Ofer o peniță de aur pentru colțurile prinse elegant în album și pentru caracterele bizantine (sau vechi-românești - sau cum li s-o ma spune -).
am uitat, și pentru lumînare.
Toate construcțiile incidente trebuie încadrate între virgule. Deci, virgulă după: pleca, drum, așteptare. Mai trebuie niște virgule la enumerarea „semnelor”. Dacă tot se folosesc semnele de punctuație, e bine să fie folosit și punctul.
De corectat:
nici un indiciu/ niciun indiciu
lasa/ lasă
coborâ/ coborî
Despre partea artistică poate mai târziu, poate altcineva.
Nu este vorba de nicio glumă. Nu înţeleg unde aţi văzut glumă. Eu nu scriu în sentinţe poetice, nu cred că termenul se potriveşte, cred că e totuşi o poezie. Mai demult chiar am avut ghinionul să îmi intre o muscă în gură când beam apă. Nu văd nimic amuzant în poezia mea. Şi nicio trecere de la ludic la dramatic. Dar chiar dacă ar fi fost, nu înţeleg de ce ar fi o problemă, e doar un poem mai condimentat, dar în esenţă trist, o tristeţe reliefată prin bufonerie, aşa cum au făcut mulţi scriitori. Ţânţarul este metaforic, aici unde personajul uman doarme.
intre fotografii si text introduce un - pentru spatiu; si scrie: de exemplu: Gherasim Luca, 19... foto sursa etc. de dragul legii dreptului de autor . mai revin: sa caut accente si altele...
Principalu' c-ai inteles de cine-i vorba. N-am eu nervi de corectura. Important e vampiru'. ca se zvircolea.vrei sa-ti spun si ce spunea in timp ce se perpelea? "am buze moi, si-n ele, am tainica stiinta/ de-a pierde-n orice clipa, pe-un pat, o constiinta...s.m.d
Finalul complet ratat, pacat de un poem discursiv reusit. Adicatelea cum "dacă aș fi în stare să inventez altceva decât bărbat și femeie aș fi dumnezeu" Pai dumnezeu asta a inventat... Poate un "as fi alt..." acolo ar face ceva sens dar ar pica si in alt non-sens, nu stiu, cred ca dumnezeu nu are ce cauta acolo pentru sanatatea poemului, parerea mea. In rest placut si textul si penita... pe autoarea romgleza Papouis o citesc mereu cu un heep-hop-hurra... geniala si savuroasa de fiecare data cand intervine. Imi sugereaza videoclipul de la Queen "I want to break free" prezentat de un DJ din Romania de acum peste douazeci de ani "vreau sa sparg liber". Andu
aș zice că parcă prea multe de „ca o” și parcă prea mult descriptiv. remarc partea centrală: „câteodată cerul are forma unui umăr dezvelit ating toate lucrurile ce se oglindesc în tine peștii ne pândesc umili prin gaura cheii deasupra noastră un cap de elefant”
și totuși matale cine ești ca să pot să te comentez sincer? de la depărtare pari deștept, deși nicidecum original, d-aia întreb, oi fi cumva avatarul lui blaize pascal?
Recunosc, o vizita la Pompei si la Herculanum este o maciuca in cap. E o efervescenta intalnire cu trecutul as is. Banuiesc ca va ramane un motiv vesnic de cercetare si fascinatie, ca toate marile drame ale omenirii. Nu uita Aranca, ca tot ce vezi la mine nu are legatura cu realul , el exista undeva ca un reper de plecare cartezian, dar foarte repede divaghez intr-o iluzie care ma intereseaza si in care ma simt in larg .
Interesant, Sancho. Scriu pe fugă, dar promit să revin. Cu referire la prima ta obiecție/întrebare aș zice că nu/da. La origine poezia a fost act ontologic și noetic abia apoi, așa cum bine zici, ”am împins-o noi” spre un simplificat act estetic.
Am zis că revin, acum trebe să străbat ploaia cu umbrela mea Guy Laroche, Paris, cu etichetă de Grecia și făcută în China, că am o treabă. Mă-ntorc că-i interesant ce ziceți voi aici.
Frumos, chiar mi-era dor de o rimă adevărată și cu un ritm așa, ca de vals de primăvară 'verde crud verde crud mugur alb și roz și pur'... U know the drill...
Titlul e cam ciudat though, oricum bine că ni l-ai explicat.
P.S. mne k și ție îți place Bacovia nu? Frați de suferință suntem atunci. Aș schimba ceva totuși la acel 'omul e-atât de etern', e singurul vers care dă senzația de pus acolo ca să sune. În rest, cum ziceam, numai de bine!
Draga Sapphire, cu chestii din astea ("...mi-aș dori ca aceia care pot să scrie despre trecutul nostru, ca dumneavoastră, să facă mai mult pentru caracterele acestea pierdute'), risc sa mi-o iau in cap, zau. Acu`, tutuși, meditez la nota critica. Sarumana. IB.
un membru al juriului poate da o nota asa diferita de cea pe care o considera indicata (andu moldovan) si cum doi membri ai juriului (andu moldovan si alina manole) nu au zis nimic vreo luna, daca textul era vizibil descalificabil
ps. hutopilă, cu t, am tot zis-o la virtualia si pe hermeneia... chiar tre' sa-mi stilciti numele peste tot? ma rog, vad care-i spilu aici, insa in alte parti... (alina manole tocmai m-o numit ”huțo”)
ps2. cit aveti de gind sa continuati cu lalaielile astea? o fost concursu', s-o votat foarte ok, totu' la vedere, texte fainute au fost, top 3 putea arata in nu stiu cite feluri, si pina la urma s-o asezat asa cum il vedem. nu putea fi cite un top pentru fiecare membru al juriului ori al sitului. ce-ar fi sa incep sa ma tiganesc eu acuma ca nu a cistigat "anotimpul papusilor"? sau ca nu a prins podiumul "legenda omului sandwich"... chiar simt ca ar trebui s-o incetati, tigania asta de bucuresti ii total nelalocul ei
intotdeauna dimineata... ma face sa gasesc justificari... ma calca pe nervi... pleosc in fata nasului meu... intotdeauna... animalele abandonate... gata, ma duc sa ma culc! (trivialitati dezordonate.) bobadile, miroase a moo moo...
ia ghiciți voi hermeneilor care dintre nenumărații de 'or' din următorul citat din katyija chelaroo trebuia să fie 'ori'?
'or s-o mănânce peştii or tinerii or s-o prindă şi or s-o crească-n pielea celor ce-i vor naşte'
teribil de poetic, salamalecu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Lea, sunt onorat de aprecieri și reverberarea unor lucruri pe care le-am dorit acolo în text. Când ai amintit de "cântecul nibelungilor", am tresărit. Nicolas, cred că "iarna din cer" e mai mult un anotim închipuit. Mă gândeam că din "tranșeele harfei", întrucât tranșeele artei cred că sunt mai onorante decât celelalte. Mulțumesc pentru trecere și semn.
pentru textul : Citadela demi se pare că marele defect al textului este faptul că de la atâtea explicații date, devine superfluu, ceea ce obosește și duce la pierderea cititorului. în rest, ideea mi s-a părut ok :)
pentru textul : să mă înveţe cineva să trăiesc deAm citit atent eseul tău, ai multe typos și foarte multă informație care pare că nu se leagă, iar, în unele locuri, se repetă (atât cât înțeleg eu). Ar fi fost interesant de precizat, fie și în linii mari, cum teoria stringurilor realizează această confirmare a "realității". Cum fizica cuantică percepe "realitatea". Cum este percepută "realitatea" de prezent, de vest vs. est. Ce crezi tu despre aceste lucruri, ar fi la fel de interesant de aflat. Să înțeleg, din finalul textului, că "alte" articole, la fel ca și acesta, vor apare în paginile EgoPhobiei. Nelămurirea mea este dacă acest text e scris pentru a fi postat pe Hermeneia sau aici e doar "în trecere". Poate ar fi bine să îți clarifici intențiile, pentru cititorii tăi.
pentru textul : Fizica cuanticã, Logica paraconsistentã și Legea Originației Dependente deprimele doua versuri m-au ucis. m-am tot chinuit sa citesc si restul. nu am o impresie formata, poate ai scris la misto... dar cred totusi ca nu.
pentru textul : Umărul lobului deUn eseu reușit având în vedere acest subiect sensibil "Jurnalul fericirii" carte scrisă de marele Nicolae Steinhardt (fiul unui mare industriaș evreu), în contextul devenirii sale, prin convertirea la ortodoxie, călugăria, după anii de pușcărie politică, un Om care și-a păstrat verticalitatea de Prieten, dincolo de orice constrângere. Mult mai târziu am vizitat Rohia sufletului său, o mânăstire unde Umbra lui Nicolae Steinhardt încă mai vorbea cu Dumnezeu. Și atunci am înțeles smerenia Monahului Nicolae. Ai scris un eseu parcă menit să tulbure, cel puțin amintirile. Bine ai venit, Petru Hamat!
pentru textul : "Jurnalul fericirii". O poetică a (re)găsirii și (re)culturalizării prin credință în universul concentraționar românesc. desuperb, Vlad! Ofer o peniță de aur pentru colțurile prinse elegant în album și pentru caracterele bizantine (sau vechi-românești - sau cum li s-o ma spune -).
pentru textul : făgăduinţă deam uitat, și pentru lumînare.
ultimul vers este un poem in sine..:)
Corina
pentru textul : jurnal de bord deToate construcțiile incidente trebuie încadrate între virgule. Deci, virgulă după: pleca, drum, așteptare. Mai trebuie niște virgule la enumerarea „semnelor”. Dacă tot se folosesc semnele de punctuație, e bine să fie folosit și punctul.
De corectat:
nici un indiciu/ niciun indiciu
lasa/ lasă
coborâ/ coborî
Despre partea artistică poate mai târziu, poate altcineva.
PS. Ar trebui o fotografie la profil.
pentru textul : liber la-nflorire deNu este vorba de nicio glumă. Nu înţeleg unde aţi văzut glumă. Eu nu scriu în sentinţe poetice, nu cred că termenul se potriveşte, cred că e totuşi o poezie. Mai demult chiar am avut ghinionul să îmi intre o muscă în gură când beam apă. Nu văd nimic amuzant în poezia mea. Şi nicio trecere de la ludic la dramatic. Dar chiar dacă ar fi fost, nu înţeleg de ce ar fi o problemă, e doar un poem mai condimentat, dar în esenţă trist, o tristeţe reliefată prin bufonerie, aşa cum au făcut mulţi scriitori. Ţânţarul este metaforic, aici unde personajul uman doarme.
pentru textul : Amnezie dedaca la baraca si mazarea mai adaugam si ceva circenses avem intreaga piramida a lui Maslow.
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete decred în autenticul acestui monolog poetic, în impactul pe care îl are asupra cititorului, o poezie rostindu-se cu voce tare și clară sincere aprecieri
pentru textul : Recunosc & defără pardesiu mă simt ca o pată de culoarea kaki - tare-mi place cum a iesit asta!
vezi de 'holbeste', ca sa holbeaza lumea la tine:)
pentru textul : ieşirea din iarnă deintre fotografii si text introduce un
pentru textul : Un Poet Român la Paris de- pentru spatiu; si scrie: de exemplu: Gherasim Luca, 19... foto sursa etc. de dragul legii dreptului de autor . mai revin: sa caut accente si altele...
Principalu' c-ai inteles de cine-i vorba. N-am eu nervi de corectura. Important e vampiru'. ca se zvircolea.vrei sa-ti spun si ce spunea in timp ce se perpelea? "am buze moi, si-n ele, am tainica stiinta/ de-a pierde-n orice clipa, pe-un pat, o constiinta...s.m.d
pentru textul : Plansu-mi-s-a deDincolo de ferestre, animând întâmplările
(contopite) da-uri și nu-uri: clepsidre fără putința răsturnării...
Sunt oamenii, aici, în atelierul ăsta vechi.
Am învățat demontarea cifrelor în linii,
și stivuirea lor în albul de pe tâmple.
Îmbinarea gândurilor, în vorbe,
însoțite ades și prea puțin, de zâmbet,
undeva într-o neînțeleasă limbă.
Zilnica obișnuință ne e închinarea înaintea literei...
pentru textul : omogenitate deFinalul complet ratat, pacat de un poem discursiv reusit. Adicatelea cum "dacă aș fi în stare să inventez altceva decât bărbat și femeie aș fi dumnezeu" Pai dumnezeu asta a inventat... Poate un "as fi alt..." acolo ar face ceva sens dar ar pica si in alt non-sens, nu stiu, cred ca dumnezeu nu are ce cauta acolo pentru sanatatea poemului, parerea mea. In rest placut si textul si penita... pe autoarea romgleza Papouis o citesc mereu cu un heep-hop-hurra... geniala si savuroasa de fiecare data cand intervine. Imi sugereaza videoclipul de la Queen "I want to break free" prezentat de un DJ din Romania de acum peste douazeci de ani "vreau sa sparg liber". Andu
pentru textul : text cu oameni care mă surprind deaș zice că parcă prea multe de „ca o” și parcă prea mult descriptiv. remarc partea centrală: „câteodată cerul are forma unui umăr dezvelit ating toate lucrurile ce se oglindesc în tine peștii ne pândesc umili prin gaura cheii deasupra noastră un cap de elefant”
pentru textul : mlaștini deFrumoasă imagine, parcă e o radiografie de coloană vertebrală. Desigur, un Axis Mundi al poeziei.
pentru textul : epistolă din nașterea ta deatat de greu se citeste poemul!... nu duce lipsa de inspiratie, ci de "priza la public", daca pot spune astfel.
pentru textul : pièce touchée deși totuși matale cine ești ca să pot să te comentez sincer? de la depărtare pari deștept, deși nicidecum original, d-aia întreb, oi fi cumva avatarul lui blaize pascal?
pentru textul : Dileme, paradoxuri, duplicitate deRecunosc, o vizita la Pompei si la Herculanum este o maciuca in cap. E o efervescenta intalnire cu trecutul as is. Banuiesc ca va ramane un motiv vesnic de cercetare si fascinatie, ca toate marile drame ale omenirii. Nu uita Aranca, ca tot ce vezi la mine nu are legatura cu realul , el exista undeva ca un reper de plecare cartezian, dar foarte repede divaghez intr-o iluzie care ma intereseaza si in care ma simt in larg .
pentru textul : După Pompei deInteresant, Sancho. Scriu pe fugă, dar promit să revin. Cu referire la prima ta obiecție/întrebare aș zice că nu/da. La origine poezia a fost act ontologic și noetic abia apoi, așa cum bine zici, ”am împins-o noi” spre un simplificat act estetic.
Am zis că revin, acum trebe să străbat ploaia cu umbrela mea Guy Laroche, Paris, cu etichetă de Grecia și făcută în China, că am o treabă. Mă-ntorc că-i interesant ce ziceți voi aici.
pentru textul : Războiul rece dintre ştiinţă şi poezie deFrumos, chiar mi-era dor de o rimă adevărată și cu un ritm așa, ca de vals de primăvară 'verde crud verde crud mugur alb și roz și pur'... U know the drill...
pentru textul : Îndobivărare deTitlul e cam ciudat though, oricum bine că ni l-ai explicat.
P.S. mne k și ție îți place Bacovia nu? Frați de suferință suntem atunci. Aș schimba ceva totuși la acel 'omul e-atât de etern', e singurul vers care dă senzația de pus acolo ca să sune. În rest, cum ziceam, numai de bine!
Draga Sapphire, cu chestii din astea ("...mi-aș dori ca aceia care pot să scrie despre trecutul nostru, ca dumneavoastră, să facă mai mult pentru caracterele acestea pierdute'), risc sa mi-o iau in cap, zau. Acu`, tutuși, meditez la nota critica. Sarumana. IB.
pentru textul : Paneraș cu ouă deun membru al juriului poate da o nota asa diferita de cea pe care o considera indicata (andu moldovan) si cum doi membri ai juriului (andu moldovan si alina manole) nu au zis nimic vreo luna, daca textul era vizibil descalificabil
ps. hutopilă, cu t, am tot zis-o la virtualia si pe hermeneia... chiar tre' sa-mi stilciti numele peste tot? ma rog, vad care-i spilu aici, insa in alte parti... (alina manole tocmai m-o numit ”huțo”)
ps2. cit aveti de gind sa continuati cu lalaielile astea? o fost concursu', s-o votat foarte ok, totu' la vedere, texte fainute au fost, top 3 putea arata in nu stiu cite feluri, si pina la urma s-o asezat asa cum il vedem. nu putea fi cite un top pentru fiecare membru al juriului ori al sitului. ce-ar fi sa incep sa ma tiganesc eu acuma ca nu a cistigat "anotimpul papusilor"? sau ca nu a prins podiumul "legenda omului sandwich"... chiar simt ca ar trebui s-o incetati, tigania asta de bucuresti ii total nelalocul ei
pentru textul : Rezultatul "Bursei câştigătorilor" dee o încercare-Pământ și apă mulți stropi de ploaie noroiul strălucește peste mine, nori
pentru textul : ger și rugină deintotdeauna dimineata... ma face sa gasesc justificari... ma calca pe nervi... pleosc in fata nasului meu... intotdeauna... animalele abandonate... gata, ma duc sa ma culc! (trivialitati dezordonate.) bobadile, miroase a moo moo...
pentru textul : daily trivia - morning vulnerabilities deIoan, şi în cazul tău ar trebui acum să îţi poţi publica textul.
pentru textul : jurnal pentru zile și cuvinte I deia ghiciți voi hermeneilor care dintre nenumărații de 'or' din următorul citat din katyija chelaroo trebuia să fie 'ori'?
pentru textul : and nothing else matters… de'or s-o mănânce peştii or tinerii or s-o prindă şi or s-o crească-n pielea celor ce-i vor naşte'
teribil de poetic, salamalecu
eu remarc faptul că şi după atâţia ani, tot în exil te simţi.
pentru textul : introfanie de toamnă II dePagini