Andu, ai surprins ideea cum ca "Pa" poate fi inlocuit cu orice. Asa cum orice poate fi inlocuit cu orice, si ca nimic nu este de neinlocuit etc. Chiar ma gandeam sa dau titlul volumului asa, sa aiba ce comenta fracturistii :-).
Textul nu-i rau dar si mie mi-a dat impresia de "neasezat"... ma gandesc insa ca poate tocmai aceasta este miza... atunci cand vorbesti despre calatorii nu te poti aseza in forme fixe :) Prea multa graba de a scrie.
Prima impresie este că-mi place, chiar mai mult decât atât, am fost plăcut surprins de noua interfaţă. E agreabilă, are alură de revistă online. Cred că o să mă obişnuiesc repede.
Foarte util: am văzut că apare o specificare cu roşu dacă un text a fost actualizat. La fel evidenţierea noilor comentarii.
Excelentă!!! ideea cu rubrica specială de "texte preferate" care vine să completeze profilul utilizatorului. Şi cea cu "urmăreşte vizite pagini" poate fi utilă în anumite împrejurări, în plus dovedeşte transparenţă.
Mă limitez la atât, iertaţi intervenţia poate ne la obiect şi prea euforică.
Ecaterina, eu sper si stiu ca o sa scapati cu bine. Insa ce ar trebui sa faci (dupa ce scapi, desigur) ar fi sa pui diacritice la text, sa lasi doar una dintre "2cm pe minut" si "sapte metri pe zi", ca nu se leaga, sa corectezi expresia "iesite pe dinafara" si "apa fierbe dupa 100 de grade celsius" plus exprimarea "fiinte care iubesc gaurile", apoi sa gasesti o exprimare mai de doamne-ajuta la "satenii locali" (or exista si sateni globali?) (poate voiai sa zici "localnici?). Poemul asta parca e scris de tine, in fine. Un inceput promitator.
intr-o zi pasarile pe care le-a hranit impreuna vor murii de la ele insile si-ntr-o zi toate cuvintele de dragoste se vor fi spus, intr-o zi toate scrisorile vor fi arse de batrinetea sentimentelor sau vor fi putrezit in mocirla obisnuintei, intr-o zi vom blestema potecile pe care-am calcat cind ne-a trezit doi si-apoi unul si-ntr-o zi vom fi asa de sinugri impreuna ca vom voi sa fi sugrumat toate pasarile sa fi ars totul si sa nu ne fi stiut.Intr-o zi ingerii se vor indura de noi dindu-ne uitarea sau cine stie, poate " doctorul" ne va duce intr-o lume mai buna. Intr-o zi...
Mi-a plăcut poezia aceasta cu erotismul diafan și nostalgia ei imponderabilă, cu propensiuni metafizice. Cuburile transparente care se multiplică sunt probabil o sugestie a perfecțiunii și a miracolului inefabil al lumii.
Mai devreme sau mai tarziu toti trecem prin aceasta poarta a varstei, periodic ne strabat crize si e bine ...ca un semn al devenirii. Cred in tipete si in zbateri, au sansa să se transforme in menuet. Cred in perpetua schimbare a fizionomiei de unde nevoia de oglinda unui alter ego. Un tipat e mai bun decat o lunga tacere. Flabra, Laur...multumesc de aripa! Katya Si voua La multi Ani!
E o idee excelenta. Voi lua legatura cu Anni- Lorei Mainka sa vedem ce zice si ea. Ma mai gandesc si Ilarion Munteanu care este redactor la Liternet (intr-o prima etapa cred ca ar putea apare acolo, adica pe internet). Ar mai fi si Adrian Ionita (din L.A. USA). Toate astea dupa ce ma voi trezi de-a binelea deoarece abia m-am intors din Canada si am mari probleme cu fusul orar. In plus am de rezolvat niste probleme de sanatate ale sotiei. Asa ca probabil voi fi "apt" cam dupa 15 sept.(poate mai repede). Tinem legatura. Adresa ma de email se gaseste de asemenea pe Hermenia.
Nu prea pricep cum poate merita textul acesta doua penite de aur. Pe Hermeneia. Si asta nu ca as avea eu ceva cu stilul acesta, desi nu naste nici un fel de fior in mine. Dar problema e alta. Problema este mediocritatea poeziei din el. Daca poti gasi poezie. Prin anumite locuri am gasit ceva inclinatii maneliste. Dar hai sa fim seriosi. Eu sint destul de tolerant si intotdeauna am zis ca oricine merita o sansa daca depune ceva efort. Dar hai sa nu bagatelizam penitele pe Hermeneia. Nu de altceva dar voi fi nevoit sa recomand editorilor sa evalueze pe anumiti membri. Nu cred ca scriem sau comentam pe Hermeneia ca sa ne simtim bine. Ci ca sa scriem mai bine. Nu ca sa incurajam mediocritatea.
" păzește-mă de lucrurile simple când devin importante" e o cheie aici care deschide putin dinspre tine inspre lucruri, "eu sunt de câteva ori mai puternică decât o durere" o alta cheie mai verticala... versurile se sprijina pe idei ce incoltesc repede, isi fac loc una alteia, secvente imortalizate real penduleaza intre polul exprimat si neexprimat al metaforei: „fir-ar să fie am auzit că avem gândaci în noi trebuie să plec două ore merg spre Coloane fac experimente aleg la întâmplare o mamă și un tată îi trec prin copilărie” un scenariu ce se bazeaza pe abilitatea ratiunii, versuri la care se ajunge sondand adanc in apele launtricului, poemul acesta merita indiscutabil un semn de apreciere, depun marturie ca l-am simtit trecandu-mi peste frunte o aura autentica de ... tristete:) mi-a luat-o Marina inainte, dar e si optiunea mea... prima penita!
Cristina, vezi? Dacă mai dialogăm puţintel, ai sa-mi dai dreptate - nu există absolut nimic interesant în acest text. De inovator - să fim sobri! Pentru că de ce datorită din ce cauză, cum ar spune cineva:
ideile cu care autorul jonglează, intenţionat sau neintenţionat, sunt pentru filosofie ceea ce este tabla înmulţirii pentru matematică. Cu alte cuvinte, atât de elementare sunt. Şi, cred, aici suntem de acord. Bun. Aşadar, ar mai rămâne de discutat către ce vârf stau ele ca bază. Către niciun vârf. Căci, mă întreb, ce ar însemna sa luăm toţi principiile aristotelice şi să ne apucăm să le dovedim într-o analogie literar-artistică? Sau propoziţiile categorice? Sau să ne apucăm să îl liricizăm pe B. Russel? N-ar însemna decât să ne întrecem la fabricat imagini şi discursuri lipsite de orice substanţă. So, argumentul tau - "aduce ca interes extinderea acestor teoretizari elementare asupra cuvantului scris" - cade cu delicateţe.
Partea asta " vezi un text ca imagine, tu, critic, dar cum l-ai putea asimila si simti nefiindu-i autor ci doar privitor in materialitatea lui, in simpla lui dactilografiere? asadar n-ai avea niciun drept sa-l judeci pentru ca ar fi un fals de judecata" e frumos adusă din condei, dar perfect neavenită, pentru că problema nu e deloc nouă, pentru că ea se extinde asupra oricărui lucru şi pentru a o discuta ar trebui să (re)lecturăm suta de mii de pagini de filosofie. Mă rezum să spun doar că noi nu vom şti niciodată cum e cu adevărat ceea ce numin "roşu", şi cu toate astea ne îmbrăcăm în roşu şi stăm la semafor. Vezi tu, "falsa judecată" funcţionează din plin. Pe de altă parte, referitor la problema noastră, un text nu e privit ca o imagine (cu toate alegoriile din lume), ci e absorbit prin simţuri, transformat şi analizat prin concepte, apoi in-format. Încheind, eu, ca cititor, chiar citesc acel text, chiar îl asimilez. Chiar dacă originalul e în autor, eu citesc copia fidelă ("fidelă" în măsura în care autorul e un scriitor veritabil). Când îţi aprinzi o ţigară, puţin îţi mai pasă că ideea originală a brichetei e încă în capul celui care a inventat-o, iar ce ai tu în mână e o copie. Tot ce speri e să ai flacără, iar bricheta să nu-ţi explodeze în ochi. Tot ce speri e să ai o copie fidelă a autorului, iar textul să nu-ţi explodeze pe limba sau, şi mai rau, în creier. Din acest pedeveu, analogia textului cu africanul nu ţine, pentru că: pe de o parte, textul e o copie imediată/ nemijlocită/ intenţională/ esenţială, iar pe de altă parte, fulgul e o copie mijlocită/ contingentă/ ne-esenţială - textul se poate asimila în adevăratul sens, dar fulgul, nu; textul are încărcătură energică (chit că e latentă), iar fulgul e o copie moartă.
Omului, în general, îi place să vadă un univers metafizic în chiuvetă... Asta îi oferă un statut de om cu spirit şi cuget larg. Astfel se explică şi cum un film neînţeles de un milion de oameni devine capodoperă, pentru c-a fost înţeles doar de un om cu spiritul şi cugetul larg, care, ca să vezi, mai era şi în comisia de decernare a oscarului. Iar un credincios mai credibil decât credincioşii de rând îl dibuie pe Isus în zaţ. Şi, brusc, filmul de mai sus devine viral, iar chipul lui Isus vinde, însutit, cafeaua X. Să nu ne apucăm şă vedem aur sau petrol în textul de mai sus.
Şi uite cum cad de acord cu Andu (ceea ce, pentru noi e un fel de revelion) - textul nu e nici, nici, nici... Şi nici măcar filon artistic/ estetic nu are. Poate doar o pagina de jurnal să fie, o pagină pe care nu trebuie s-o citească decât autorul.
Amuzant fragment. Si bine scris până când am dat de Ianoș care ungurește se scrie Janos și de înnecat. Corectează, te rog, altfel fragmentul e bunicel. O pastilă binevenită de umor.
"desigur dacă ar exploda o bombă peste mine
am impresia că întâi ar zbura departe
mâinile
apoi picioarele
și la sfârșit inima"
- imaginaţia poate merge oriunde şi cu... orice :). mie mi-a plăcut aici modul în care se creează dialogul imaginar (mai bine spus monologul), aşezarea aceasta pe toate scaunele urîte a unui produs imaginat, construit de-a lungul timpului.
- e şi ideea de călătorie aici, poate că una din cele mai dragi mie, cum să nu-mi placă textul :)?
- ultimul grupaj mi se pare cel mai reuşit...
- nu am azi nicio "cîrcoteală"
Virgil și Adrian, iertat să-mi fie dar îmi vine greu să mai zic ceva în acest context care seamănă cu celebra vorbă 'când doi îți spun că ești beat du-te și te culcă' Aparent, eu sunt cea 'beată' aici. Prefer deocamdată să o las așa pentru că a argumenta suplimentar consider că m-ar descalifica.
Însă pe finalul dizertației tale, Virgil (să îmi spui dacă te jignește adresarea mea directă, eu nu asta intenționez) mi se pare că forțezi un pic comparațiile. Eu oricum , cel puțin în comentarii mă abțin cât pot de mult de la comparații cu autori consacrați, din simplul motiv că aceste comparații mi se par nelalocul lor. Dar dacă tu Virgil, crezi că ai vreo legătură cu Arghezi, chiar și la nivel de comparație în subsolul unui text, atunci eu sunt cea în derivă.
Iar 'băltoacă' e vulgar pentru că așa e cuvântul ăsta, vulgar. Ție nu ți se pare? Iată cât de diferite pot să ne fie percepțiile...
Marga
nu am nicio legatura cu niciun site. ideea imi apartine. pana la urma, e vorba de reluarea temei privind estetica uratului, aplicata in acest ciclu in gandirea si practica romaneasca, cu interferente biblice si filosofice. pe viitor, incearca sa fii mai deschis. multumesc
Frumoasă viziune! Interesant experiment, ai inlocuit (sau suprapus?) două imagini (fecioare si pisici) într-un text mătăsos :) Merită o peniţă dar ori n-am dreptul ori nu stiu cum :D O să citesc regulamentul, oricum...felicitări şi vise inspirate ca acesta!!!
Îmi cer scuze, nu am vrut să fiu ironic. Nu am citit poemul menţionat. Pur şi simplu.
Când am afirmat că nu cred că cele două au vreo legătură am vrut să elimin suspiciunea că m-aş fi inspirat. O noapte la fel de faină.
ok. eu aș fi înlocuit „lume” cu „lumea”, evident schimbînd sensul versurilor apoi aș fi înlocuit „dorințe” cu „dorințele” apoi aș fi înlocuit „nicicui” cu „nimănui” și în final aș fi înlocuit „nedesinfectați” cu „impuri” Dar evident tu nu ești eu. Remarc un text care se citește dintr-o respirație
sincer, nu pricep ce vrei. nu-ti place. e ok. nu trebuie sa placa tuturor. dar ce relevanta are faptul ca in alta parte textul a adunat trei stele? din cate stiu, ai cont si la vecini, puteai lasa acolo contestatiile.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Andu, ai surprins ideea cum ca "Pa" poate fi inlocuit cu orice. Asa cum orice poate fi inlocuit cu orice, si ca nimic nu este de neinlocuit etc. Chiar ma gandeam sa dau titlul volumului asa, sa aiba ce comenta fracturistii :-).
pentru textul : pa-ul domnului Pa depoezia ta nu suferă de lipsa inspiratiei, ci de dorinta de a spune cat mai multe in cat mai putine cuvinte.
pentru textul : portretul meu din privirea ta (2) deTextul nu-i rau dar si mie mi-a dat impresia de "neasezat"... ma gandesc insa ca poate tocmai aceasta este miza... atunci cand vorbesti despre calatorii nu te poti aseza in forme fixe :) Prea multa graba de a scrie.
pentru textul : Microbus deEu zic ca timpul arde ,nu topeste.Topind,mai poti modela ceva,iar timpul... "fugit irreparabile tempus".Doar o parere.toate bune.
pentru textul : stingerea dePrima impresie este că-mi place, chiar mai mult decât atât, am fost plăcut surprins de noua interfaţă. E agreabilă, are alură de revistă online. Cred că o să mă obişnuiesc repede.
Foarte util: am văzut că apare o specificare cu roşu dacă un text a fost actualizat. La fel evidenţierea noilor comentarii.
Excelentă!!! ideea cu rubrica specială de "texte preferate" care vine să completeze profilul utilizatorului. Şi cea cu "urmăreşte vizite pagini" poate fi utilă în anumite împrejurări, în plus dovedeşte transparenţă.
Mă limitez la atât, iertaţi intervenţia poate ne la obiect şi prea euforică.
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deîn orice caz, prezentarea poeziei, de excepţie.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit deEcaterina, eu sper si stiu ca o sa scapati cu bine. Insa ce ar trebui sa faci (dupa ce scapi, desigur) ar fi sa pui diacritice la text, sa lasi doar una dintre "2cm pe minut" si "sapte metri pe zi", ca nu se leaga, sa corectezi expresia "iesite pe dinafara" si "apa fierbe dupa 100 de grade celsius" plus exprimarea "fiinte care iubesc gaurile", apoi sa gasesti o exprimare mai de doamne-ajuta la "satenii locali" (or exista si sateni globali?) (poate voiai sa zici "localnici?). Poemul asta parca e scris de tine, in fine. Un inceput promitator.
pentru textul : scrisoare deas spune ca nostalgia si imagines ideii fac dragoste in acest poem... de frumos ce e
pentru textul : amintire de"in opina mea", am vrut sa spun în opinia mea, Gebeleizis, textul ar fi bun pe la alti bocanci literari, dar aici, pe Hermeneia, suferă de dropică.
pentru textul : Într-un târziu depersonal, as evita rima (involunatara?) din versul trei.
pentru mine, rasfatul poeziei incepe de la "vreau să locuiesc într-o pădure crescută din tine".
si, te rog, corecteaza typo-ul din finalul asta frumos (navigha).
pentru textul : pentru a vedea trebuie să închidem ochii deintr-o zi pasarile pe care le-a hranit impreuna vor murii de la ele insile si-ntr-o zi toate cuvintele de dragoste se vor fi spus, intr-o zi toate scrisorile vor fi arse de batrinetea sentimentelor sau vor fi putrezit in mocirla obisnuintei, intr-o zi vom blestema potecile pe care-am calcat cind ne-a trezit doi si-apoi unul si-ntr-o zi vom fi asa de sinugri impreuna ca vom voi sa fi sugrumat toate pasarile sa fi ars totul si sa nu ne fi stiut.Intr-o zi ingerii se vor indura de noi dindu-ne uitarea sau cine stie, poate " doctorul" ne va duce intr-o lume mai buna. Intr-o zi...
pentru textul : Draperii roșii depentru mine este deosebită căderea literelor. ele cad pentru noi, în general. ştim oare ce prindem din zborul lor diafan? tu se pare că ştii.
pentru textul : litere în cădere liberă deMi-a plăcut poezia aceasta cu erotismul diafan și nostalgia ei imponderabilă, cu propensiuni metafizice. Cuburile transparente care se multiplică sunt probabil o sugestie a perfecțiunii și a miracolului inefabil al lumii.
pentru textul : Cuburi deMai devreme sau mai tarziu toti trecem prin aceasta poarta a varstei, periodic ne strabat crize si e bine ...ca un semn al devenirii. Cred in tipete si in zbateri, au sansa să se transforme in menuet. Cred in perpetua schimbare a fizionomiei de unde nevoia de oglinda unui alter ego. Un tipat e mai bun decat o lunga tacere. Flabra, Laur...multumesc de aripa! Katya Si voua La multi Ani!
pentru textul : 33 deSilv ma bucur ca ti-a placut... si multumiri pentru feed-back.
pentru textul : illusio deDin motivul asta am spus: "universul este/sau pare/ absolut circular"
pentru textul : Capriciu (I) deE o idee excelenta. Voi lua legatura cu Anni- Lorei Mainka sa vedem ce zice si ea. Ma mai gandesc si Ilarion Munteanu care este redactor la Liternet (intr-o prima etapa cred ca ar putea apare acolo, adica pe internet). Ar mai fi si Adrian Ionita (din L.A. USA). Toate astea dupa ce ma voi trezi de-a binelea deoarece abia m-am intors din Canada si am mari probleme cu fusul orar. In plus am de rezolvat niste probleme de sanatate ale sotiei. Asa ca probabil voi fi "apt" cam dupa 15 sept.(poate mai repede). Tinem legatura. Adresa ma de email se gaseste de asemenea pe Hermenia.
pentru textul : Povestea virtuală a târfelor mele vesel-triste şi romantic-melancolico-amare – N-am crezut niciodată că voi scrie: “În amintirea Luanei Zosmer (Hanny)” , dar uite că, din nefericire, se întâmplă. deNu prea pricep cum poate merita textul acesta doua penite de aur. Pe Hermeneia. Si asta nu ca as avea eu ceva cu stilul acesta, desi nu naste nici un fel de fior in mine. Dar problema e alta. Problema este mediocritatea poeziei din el. Daca poti gasi poezie. Prin anumite locuri am gasit ceva inclinatii maneliste. Dar hai sa fim seriosi. Eu sint destul de tolerant si intotdeauna am zis ca oricine merita o sansa daca depune ceva efort. Dar hai sa nu bagatelizam penitele pe Hermeneia. Nu de altceva dar voi fi nevoit sa recomand editorilor sa evalueze pe anumiti membri. Nu cred ca scriem sau comentam pe Hermeneia ca sa ne simtim bine. Ci ca sa scriem mai bine. Nu ca sa incurajam mediocritatea.
pentru textul : Ghiocelul și vântul de" păzește-mă de lucrurile simple când devin importante" e o cheie aici care deschide putin dinspre tine inspre lucruri, "eu sunt de câteva ori mai puternică decât o durere" o alta cheie mai verticala... versurile se sprijina pe idei ce incoltesc repede, isi fac loc una alteia, secvente imortalizate real penduleaza intre polul exprimat si neexprimat al metaforei: „fir-ar să fie am auzit că avem gândaci în noi trebuie să plec două ore merg spre Coloane fac experimente aleg la întâmplare o mamă și un tată îi trec prin copilărie” un scenariu ce se bazeaza pe abilitatea ratiunii, versuri la care se ajunge sondand adanc in apele launtricului, poemul acesta merita indiscutabil un semn de apreciere, depun marturie ca l-am simtit trecandu-mi peste frunte o aura autentica de ... tristete:) mi-a luat-o Marina inainte, dar e si optiunea mea... prima penita!
pentru textul : o tristețe neterminată deCristina, vezi? Dacă mai dialogăm puţintel, ai sa-mi dai dreptate - nu există absolut nimic interesant în acest text. De inovator - să fim sobri! Pentru că de ce datorită din ce cauză, cum ar spune cineva:
ideile cu care autorul jonglează, intenţionat sau neintenţionat, sunt pentru filosofie ceea ce este tabla înmulţirii pentru matematică. Cu alte cuvinte, atât de elementare sunt. Şi, cred, aici suntem de acord. Bun. Aşadar, ar mai rămâne de discutat către ce vârf stau ele ca bază. Către niciun vârf. Căci, mă întreb, ce ar însemna sa luăm toţi principiile aristotelice şi să ne apucăm să le dovedim într-o analogie literar-artistică? Sau propoziţiile categorice? Sau să ne apucăm să îl liricizăm pe B. Russel? N-ar însemna decât să ne întrecem la fabricat imagini şi discursuri lipsite de orice substanţă. So, argumentul tau - "aduce ca interes extinderea acestor teoretizari elementare asupra cuvantului scris" - cade cu delicateţe.
Partea asta " vezi un text ca imagine, tu, critic, dar cum l-ai putea asimila si simti nefiindu-i autor ci doar privitor in materialitatea lui, in simpla lui dactilografiere? asadar n-ai avea niciun drept sa-l judeci pentru ca ar fi un fals de judecata" e frumos adusă din condei, dar perfect neavenită, pentru că problema nu e deloc nouă, pentru că ea se extinde asupra oricărui lucru şi pentru a o discuta ar trebui să (re)lecturăm suta de mii de pagini de filosofie. Mă rezum să spun doar că noi nu vom şti niciodată cum e cu adevărat ceea ce numin "roşu", şi cu toate astea ne îmbrăcăm în roşu şi stăm la semafor. Vezi tu, "falsa judecată" funcţionează din plin. Pe de altă parte, referitor la problema noastră, un text nu e privit ca o imagine (cu toate alegoriile din lume), ci e absorbit prin simţuri, transformat şi analizat prin concepte, apoi in-format. Încheind, eu, ca cititor, chiar citesc acel text, chiar îl asimilez. Chiar dacă originalul e în autor, eu citesc copia fidelă ("fidelă" în măsura în care autorul e un scriitor veritabil). Când îţi aprinzi o ţigară, puţin îţi mai pasă că ideea originală a brichetei e încă în capul celui care a inventat-o, iar ce ai tu în mână e o copie. Tot ce speri e să ai flacără, iar bricheta să nu-ţi explodeze în ochi. Tot ce speri e să ai o copie fidelă a autorului, iar textul să nu-ţi explodeze pe limba sau, şi mai rau, în creier. Din acest pedeveu, analogia textului cu africanul nu ţine, pentru că: pe de o parte, textul e o copie imediată/ nemijlocită/ intenţională/ esenţială, iar pe de altă parte, fulgul e o copie mijlocită/ contingentă/ ne-esenţială - textul se poate asimila în adevăratul sens, dar fulgul, nu; textul are încărcătură energică (chit că e latentă), iar fulgul e o copie moartă.
Omului, în general, îi place să vadă un univers metafizic în chiuvetă... Asta îi oferă un statut de om cu spirit şi cuget larg. Astfel se explică şi cum un film neînţeles de un milion de oameni devine capodoperă, pentru c-a fost înţeles doar de un om cu spiritul şi cugetul larg, care, ca să vezi, mai era şi în comisia de decernare a oscarului. Iar un credincios mai credibil decât credincioşii de rând îl dibuie pe Isus în zaţ. Şi, brusc, filmul de mai sus devine viral, iar chipul lui Isus vinde, însutit, cafeaua X. Să nu ne apucăm şă vedem aur sau petrol în textul de mai sus.
Şi uite cum cad de acord cu Andu (ceea ce, pentru noi e un fel de revelion) - textul nu e nici, nici, nici... Şi nici măcar filon artistic/ estetic nu are. Poate doar o pagina de jurnal să fie, o pagină pe care nu trebuie s-o citească decât autorul.
pentru textul : Un elefant într-o cutie de chibrit deAmuzant fragment. Si bine scris până când am dat de Ianoș care ungurește se scrie Janos și de înnecat. Corectează, te rog, altfel fragmentul e bunicel. O pastilă binevenită de umor.
pentru textul : ferestre la mină deUltimile două versuri din prima strofă mi se par un pic cam în plus, dar în rest mi-a plăcut. Ai menţinut bine ritmul poeziei eminesciene.
pentru textul : Fiind ciumeg, bodegi cutreieram deCezar
Mulţmesc pentru încurajare.
pentru textul : mama primenea cerul într-un trunchi de salcie de"desigur dacă ar exploda o bombă peste mine
am impresia că întâi ar zbura departe
mâinile
apoi picioarele
și la sfârșit inima"
- imaginaţia poate merge oriunde şi cu... orice :). mie mi-a plăcut aici modul în care se creează dialogul imaginar (mai bine spus monologul), aşezarea aceasta pe toate scaunele urîte a unui produs imaginat, construit de-a lungul timpului.
- e şi ideea de călătorie aici, poate că una din cele mai dragi mie, cum să nu-mi placă textul :)?
- ultimul grupaj mi se pare cel mai reuşit...
- nu am azi nicio "cîrcoteală"
sărbători fericite,
pentru textul : four wheel drive sau drumul spre casă dealex
Virgil și Adrian, iertat să-mi fie dar îmi vine greu să mai zic ceva în acest context care seamănă cu celebra vorbă 'când doi îți spun că ești beat du-te și te culcă' Aparent, eu sunt cea 'beată' aici. Prefer deocamdată să o las așa pentru că a argumenta suplimentar consider că m-ar descalifica.
pentru textul : dade I - varianta 2 deÎnsă pe finalul dizertației tale, Virgil (să îmi spui dacă te jignește adresarea mea directă, eu nu asta intenționez) mi se pare că forțezi un pic comparațiile. Eu oricum , cel puțin în comentarii mă abțin cât pot de mult de la comparații cu autori consacrați, din simplul motiv că aceste comparații mi se par nelalocul lor. Dar dacă tu Virgil, crezi că ai vreo legătură cu Arghezi, chiar și la nivel de comparație în subsolul unui text, atunci eu sunt cea în derivă.
Iar 'băltoacă' e vulgar pentru că așa e cuvântul ăsta, vulgar. Ție nu ți se pare? Iată cât de diferite pot să ne fie percepțiile...
Marga
nu am nicio legatura cu niciun site. ideea imi apartine. pana la urma, e vorba de reluarea temei privind estetica uratului, aplicata in acest ciclu in gandirea si practica romaneasca, cu interferente biblice si filosofice. pe viitor, incearca sa fii mai deschis. multumesc
pentru textul : urâții deFrumoasă viziune! Interesant experiment, ai inlocuit (sau suprapus?) două imagini (fecioare si pisici) într-un text mătăsos :) Merită o peniţă dar ori n-am dreptul ori nu stiu cum :D O să citesc regulamentul, oricum...felicitări şi vise inspirate ca acesta!!!
pentru textul : fecioare neseduse și neabandonate deÎmi cer scuze, nu am vrut să fiu ironic. Nu am citit poemul menţionat. Pur şi simplu.
pentru textul : vremea când viaţa mă sărutase prima oară pe gură deCând am afirmat că nu cred că cele două au vreo legătură am vrut să elimin suspiciunea că m-aş fi inspirat. O noapte la fel de faină.
ok. eu aș fi înlocuit „lume” cu „lumea”, evident schimbînd sensul versurilor apoi aș fi înlocuit „dorințe” cu „dorințele” apoi aș fi înlocuit „nicicui” cu „nimănui” și în final aș fi înlocuit „nedesinfectați” cu „impuri” Dar evident tu nu ești eu. Remarc un text care se citește dintr-o respirație
pentru textul : Poem pe coajă de săpun. Basta desincer, nu pricep ce vrei. nu-ti place. e ok. nu trebuie sa placa tuturor. dar ce relevanta are faptul ca in alta parte textul a adunat trei stele? din cate stiu, ai cont si la vecini, puteai lasa acolo contestatiile.
pentru textul : prea cruzi pentru rouă dePagini