Adrian, multumesc pentru prezenta, intotdeauna alaturi... Ioana, asa pare sa fie. In ce priveste contul, multumesc, dar important este si ce scriu eu sub el, nu?!
E un text interesant, poveste în poveste, cu final deschis, cu tâlc.
Ai un dezacord aici - " venit copilul ăla a lui mândra". Dacă vrei să păstrezi acustica populară, bagă un apsotrof (a' lui mândra).
am citit. Știi Cristian, trist este nu să nu poți scrie poezie. Trist este să nu îți dai seama. Ce e textul ăsta ce vrei cu el? Ar fi trebuit să ajungă în Șantier și cu și fără iutub. E poezie la fel de mult cît un ponei e El Zorab. Ce e cu lacrimile de lotus acolo? Pe cine vrei să aburești?
Singura expresie care te face să te oprești puțin este „miros de struguri chinuiţi în teasc”.
Și ce e cu închisul contului? Crezi că mă impresionezi cu histrionisme din astea? Mai bine pune mîna și scrie, dacă poți.
Ah, încă un poem interesant. Am o rezervă apropos de exprimarea din versul #4. Vă dau varianta mea și sper să înțelegeți de ce: nu au ştiut să îmi răspundă cine le e mama Cratimele pot fi obositoare și pot ascunde greșeli (probabil nu e cazul aici) în spatele unor automatisme verbale. Remarc următoarele versuri: "au băut spiritele ierbii până când pielea lor/ mirosea a tămâie" "în cuibul de sub linia apei/ picotind ţipătul naşterii/ voci crude/ voci de toate nuanţele" "trupul meu devenise mausoleu/ cu toate numele peştilor"
Frumos. A meritat să vă citesc! Mulțumesc.
Nu te supăra, Virgil. Dacă ce-ai scris e "Zen", atunci eu sunt pop la mine în cartier. E doar o părere.
Îmi vin în minte spusele unui japonez (Sakurazawa):
„Dacă unui muncitor incult din Tokyo cineva i-ar spune: ’Eşti muritor pentru că…’, va replica Berabome (Eşti idiot) înainte ca acela să-şi fi putut termina fraza…. Raţionamentul analitic este insuportabil, prea greu pentru orientali, din cauza învăţăturii intuitive tradiţionale…Se cuvine să ne exprimăm sintetic, în cuvinte precise şi cât mai puţine cu putinţă”
În acest sens încerc să reformulez, fără a avea pretenţia că din ce cele ce urmează ar rezulta un „zen hibernal”:
copac desfrunzit
ochi închişi pleoape pensulă
un fir de fum atinge
țesătura cenușie a cerului
Interesantă și bine realizată imaginea "de mijloc"... rămâi cu filmul acesta pe retină involuntar. Deși transmite, sfârșitul mi se pare însă cumva... prea subțire. Desigur, este doar părerea mea. Poate însă mai urmează, și-atunci e altă poveste.
Aranca, eforturile tale de a scrie poezie in diverse limbi mai mult sau mai putin "straine" sunt demne de admiratie. Insa de aici pana la a fi capabila sa transmiti un mesaj poetic cititorului este un drum lung cam ca de aici pana foarte departe. Imi pare rau ca a trebuit sa-ti stergi textul asta si sa-l repostezi de doua ori pana acum din cauza mea. Sper sa nu o faci si a treia oara. Textul e interesant in partea lui mediana, insa e prea incarcat in rest, iar imaginea e banala, cu sau fara copyright. Bobadil.
Multumesc Sister, poemul acesta s-a impiedicat pe undeva pe cursa concursului. Imi pare rau ca a fost scos din lista de votare. Nu a avut nicio vina. Doamnei Chelaru, cea cu lullaby pentru candelabre nu i-a picat bine titlul si a decis sa se supere, sa-si ia papusile si sa plece. Foarte nefericit. Poemul dansei avea cea mai mare sansa sa castige concursul. Acum ce sa zic. In afara de acel lullaby, cele doua poeme n-au nici in clin, nici in maneca unul cu celalalt.
Toate bune si sa ne citim sanatosi. Merci inca o data pentru semn.
Adrian, nu este vorba aici de a aduce o notă în plus faţă de ceea ce exprimă chiar expresia cu pricina. Totul porneşte de la un episod despre care nu voi povesti, acesta este motivul pentru care am şi răspuns bref. Deci, exprimarea în cauză este punctul de plecare al textului. Nici să nu te gândeşti la snobism - că nu mă caracterizează, şi cred că ai observat asta din cât m-ai citit. Eu chiar nu prea folosesc titluri/ termeni/ inserţii ş. a. într-o limbă străină sau, în orice caz, se întâmplă rarisim, spre deosebire de un procent apreciabil de autori contemporani. Însă, recunosc, mi-ar plăcea să cochetez cu expresii de genul celei în discuţie, de ce nu, dacă şi-ar avea momentul şi locul potrivite.
Andu, ai înţeles foarte bine treaba cu lianţii, aşa că nu am ce să explic. În ceea ce priveşte acel „pe”, într-adevăr, scuze, am omis („m-am făcut că plouă”- în limbajul tău). Uite cum stă treaba:
„...
peste aşezarea îngrămădită
între fălcile muntelui,
ca o halcă de săturat sălbăticia”. Cu asta, cred că te-am lămurit cum este cu lianţii. Când sunt prea mulţi, construcţia se poate prăbuşi la fel de bine ca atunci când nu sunt suficienţi. Este vorba de un echilibru, de acel bun-simţ al folosirii. A nu se exagera!
În ceea ce priveşte versul eminescian, desigur că cel mai bine este cum a spus poetul: „dintre sute de catarge”, dar în niciun caz nu ar fi sunat bine "dintre câte catarge" ( "din câte catarge" ar fi fost altceva, dacă s-ar fi pus problema unui astfel de vers, desigur). Aşa că, prepoziţia „din” are rostul ei indiscutabil.
Şi, revenind la textul de faţă, "din câte uşi ar fi putut nimeri", ar fi mers cum zici tu dacă aş fi scris: "dintre uşile la care ar fi putut nimeri", însă e cu totul altceva, nu ca idee, ca exprimare.
Mulţumesc, amândurora, pentru implicare şi atitudine.
text foarte stufos iar stilul e de-a dreptul prăfuit. șmecheriile de genul iubito/iubite sau iluminare/iluminați sînt ca artificiile chinezești. adică foarte rar aduc ceva bun gust unui text. și de multe ori îți expodează în față. greu de găsit în textul acesta poezie. părerea mea. mai încearcă.
prezenta crucii asigura celui care o poarta si o arata un mod economic de a fi: stigmatul ii permite o discriminare pozitiva care il privilegiaza si il face, in acelasi timp, accesibil. caderea sub cruce, lepadarea ei, prin atingerea limitei, constituie ptr actorul principal un prilej de incalcare a Traditiei de orice natura; il face fara teama si temut in ochii celorlalti ptr ca, prin caderea care asigura repetitia, totul ii devine permis. hecatonhir, un comentariu bun ptr. care iti multumesc. si eu admir patima actului tau poetic alma, ca de obicei, voi avea in atentie sugestiile tale. multumesc
de multe ori, pare o obedienta usor maladiva, dorinta de "a place" publicului. draga mea Ela, astept intr-o zi sa fii tu. asta pentru ca nu mi-ai "demonstrat". nu mie. imi place sa vad o alta Ela. plina de ea insasi, cu personalitate. de multe ori ma intreb, care este adevarata Ela si nu am ajuns la o concluzie sa ma satisfaca. poate intr-o zi...
cu unele imagini chiar reușite ”se lovesc oasele noastre între ele/şi asta sună muzical/ca o pereche de cătuşe abia desfăcute”. prima strofă mi se pare abuzată: ...și explodează, unii orbitor”
aș mai renunța la unele conjuncții și sterotipii”tu care mă cauți dintotdeauna”, ”mă conduci până la abndonarea totală”.
un text care însă lasă o urmă de oase dezvelite în iarnă.
Andu...ipocritule de lector, fratele meu, am mai schimbat pe alocuri și sper că în bine...:) Acuma vorba aia : să auzim numai că nu ni se face rău...de bine...:)
Intotdeauna m-a frapat genul acesta de cuvant... "nepoveste"... nu e o negatie facila prin care te raportezi la o chestiune pozitiva si ii oferi posibilitatea unei schimbari banale de sens... e mai mult, un soi de dezvrajire si mangaiere a cuvantului, cumva intre renuntare la rostire si reflectia asupra atributelor inca nedeslusite. Scindarea programatica intre o parte masculina in adormire si una feminina, paradoxal dar care este perceputa in dimensiunea ei volitiva, depasindu-si marginile, poate in virtutea unui impuls ce scapa controlului, permite accederea la un nivel de expresie privilegiat, care nu sacrifica nici una dintre componentele fiintei umane. Remarc intercalarea potrivita si ambivalenta termenului "inainte" din fragmentul "vise ca niște hăitași înainte rotocoale de fum" ce permite dezvoltarea "povestii" pe mai multe nivele de interpretare, aspect ce este continuat prin acel deosebit "Intră unul într-altul". Deosebit de interesant si acel "ori poate", atat de semnificativ in contextul ales cu atata fler de catre tine. Finalul ne recomanda un tablou al disiparii dar nu al despartirii esentelor ce au fost amestecate, poate e vorba doar ca o pensula si o panza nu-si pot gasi rost decat impreuna... el si ea si-au imprumutat prin rezonanta "ori poate" mai mult, prin contaminare, caracteristici straine firii, intr-o betie a interiorizarii si acapararii spatiului vital atat de frumos sugerat prin fracturarea poemului. Una peste alta un experiment reusit (ca o parere personala consider aceasta creatie ca fiind cea mai valoroasa dintre cele postate pana acum pe hermeneia), un exemplu de coerenta imagistica. Cum ar suna doar asa? vise ca niște hăitași înainte rotocoale de fum prind aripi și țipă ne lichifiem ori poate doar sunetele ne pătrund prin oase ori poate ne e teamă de urme acum liniștea a săpat până la noi tunel de ceară nu putem face lumină nici măcar dragoste Partea orgiastica rezista unei interpretari separate, restul sunt doar carje.
Un poem bine structurat, prin adăugări succesive de elemente. Doar că, aşa cum observă şi Andu Moldovan, finalul e sub nivelul a ceea ce se construise până atunci. E o simplă poantă, destul de facilă, Or, acumulările acelea ar fi trebuit să ducă spre ceva, dacă nu revelatoriu, macar surprinzător şi relevant. Mă refer aici la ultimele doua versuri şi, poate, chiar la ultimele trei.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Adrian, multumesc pentru prezenta, intotdeauna alaturi... Ioana, asa pare sa fie. In ce priveste contul, multumesc, dar important este si ce scriu eu sub el, nu?!
pentru textul : Salina din compotieră detextul acesta ar putea trăi, "la o adică", "aşa şi aşa",( "în prealabil"!?!)...
pentru textul : balada omului cu pricina deOh, Doamne!!!
E un text interesant, poveste în poveste, cu final deschis, cu tâlc.
pentru textul : din când în când mă vizitează ăla deAi un dezacord aici - " venit copilul ăla a lui mândra". Dacă vrei să păstrezi acustica populară, bagă un apsotrof (a' lui mândra).
am citit. Știi Cristian, trist este nu să nu poți scrie poezie. Trist este să nu îți dai seama. Ce e textul ăsta ce vrei cu el? Ar fi trebuit să ajungă în Șantier și cu și fără iutub. E poezie la fel de mult cît un ponei e El Zorab. Ce e cu lacrimile de lotus acolo? Pe cine vrei să aburești?
pentru textul : Întoarcerea toamnei deSingura expresie care te face să te oprești puțin este „miros de struguri chinuiţi în teasc”.
Și ce e cu închisul contului? Crezi că mă impresionezi cu histrionisme din astea? Mai bine pune mîna și scrie, dacă poți.
zâmbiţi, aşadar! Nu se impozitează. Încă.
pentru textul : scrisoare către români deAh, încă un poem interesant. Am o rezervă apropos de exprimarea din versul #4. Vă dau varianta mea și sper să înțelegeți de ce: nu au ştiut să îmi răspundă cine le e mama Cratimele pot fi obositoare și pot ascunde greșeli (probabil nu e cazul aici) în spatele unor automatisme verbale. Remarc următoarele versuri:
pentru textul : timpul s-a scurs în pahare de"au băut spiritele ierbii până când pielea lor/ mirosea a tămâie"
"în cuibul de sub linia apei/ picotind ţipătul naşterii/ voci crude/ voci de toate nuanţele"
"trupul meu devenise mausoleu/ cu toate numele peştilor"
Frumos. A meritat să vă citesc! Mulțumesc.
un typo in subtitlu, repetat si in strofa a treia...
pentru textul : Nu ştiu cum va fi mai departe deuf! nu se poate sa redactezi cu mai multa atentie?
Nu te supăra, Virgil. Dacă ce-ai scris e "Zen", atunci eu sunt pop la mine în cartier. E doar o părere.
Îmi vin în minte spusele unui japonez (Sakurazawa):
„Dacă unui muncitor incult din Tokyo cineva i-ar spune: ’Eşti muritor pentru că…’, va replica Berabome (Eşti idiot) înainte ca acela să-şi fi putut termina fraza…. Raţionamentul analitic este insuportabil, prea greu pentru orientali, din cauza învăţăturii intuitive tradiţionale…Se cuvine să ne exprimăm sintetic, în cuvinte precise şi cât mai puţine cu putinţă”
În acest sens încerc să reformulez, fără a avea pretenţia că din ce cele ce urmează ar rezulta un „zen hibernal”:
copac desfrunzit
pentru textul : zen hibernal deochi închişi pleoape pensulă
un fir de fum atinge
țesătura cenușie a cerului
Interesantă și bine realizată imaginea "de mijloc"... rămâi cu filmul acesta pe retină involuntar. Deși transmite, sfârșitul mi se pare însă cumva... prea subțire. Desigur, este doar părerea mea. Poate însă mai urmează, și-atunci e altă poveste.
pentru textul : antiplatonice III deam șters textul din greșeală, offf, îți dau de lucru. scuze!
pentru textul : ...I'm growing like spells... deAranca, eforturile tale de a scrie poezie in diverse limbi mai mult sau mai putin "straine" sunt demne de admiratie. Insa de aici pana la a fi capabila sa transmiti un mesaj poetic cititorului este un drum lung cam ca de aici pana foarte departe. Imi pare rau ca a trebuit sa-ti stergi textul asta si sa-l repostezi de doua ori pana acum din cauza mea. Sper sa nu o faci si a treia oara. Textul e interesant in partea lui mediana, insa e prea incarcat in rest, iar imaginea e banala, cu sau fara copyright. Bobadil.
pentru textul : et tu le sais de"mosor". Scuze!
pentru textul : pluvială deinteresant final
pentru textul : mărturisirile unui hoț de buzunare deC'est le debut de chaque jour... Et le dragon dort, c'est vrai. Merci Marina pour comm et chanson.
pentru textul : Matinée deMultumesc Sister, poemul acesta s-a impiedicat pe undeva pe cursa concursului. Imi pare rau ca a fost scos din lista de votare. Nu a avut nicio vina. Doamnei Chelaru, cea cu lullaby pentru candelabre nu i-a picat bine titlul si a decis sa se supere, sa-si ia papusile si sa plece. Foarte nefericit. Poemul dansei avea cea mai mare sansa sa castige concursul. Acum ce sa zic. In afara de acel lullaby, cele doua poeme n-au nici in clin, nici in maneca unul cu celalalt.
Toate bune si sa ne citim sanatosi. Merci inca o data pentru semn.
pentru textul : lullaby pentru zâne de"fereastra unui gând/ duhul apei/ ochiul cerului/" - cam multe cosntrucţii genitivale.
"măsori întunericul cu braţele albe." - reuşită imagine.
pentru textul : La margine de râu deam scris destul de mult, dar am si o explicatie: de cand nu mai scriu texte propriu-zise scriu comentarii cat un text intreg :)
pentru textul : iubirea la podu iloaiei deAdrian, nu este vorba aici de a aduce o notă în plus faţă de ceea ce exprimă chiar expresia cu pricina. Totul porneşte de la un episod despre care nu voi povesti, acesta este motivul pentru care am şi răspuns bref. Deci, exprimarea în cauză este punctul de plecare al textului. Nici să nu te gândeşti la snobism - că nu mă caracterizează, şi cred că ai observat asta din cât m-ai citit. Eu chiar nu prea folosesc titluri/ termeni/ inserţii ş. a. într-o limbă străină sau, în orice caz, se întâmplă rarisim, spre deosebire de un procent apreciabil de autori contemporani. Însă, recunosc, mi-ar plăcea să cochetez cu expresii de genul celei în discuţie, de ce nu, dacă şi-ar avea momentul şi locul potrivite.
Andu, ai înţeles foarte bine treaba cu lianţii, aşa că nu am ce să explic. În ceea ce priveşte acel „pe”, într-adevăr, scuze, am omis („m-am făcut că plouă”- în limbajul tău). Uite cum stă treaba:
„...
peste aşezarea îngrămădită
între fălcile muntelui,
ca o halcă de săturat sălbăticia”. Cu asta, cred că te-am lămurit cum este cu lianţii. Când sunt prea mulţi, construcţia se poate prăbuşi la fel de bine ca atunci când nu sunt suficienţi. Este vorba de un echilibru, de acel bun-simţ al folosirii. A nu se exagera!
În ceea ce priveşte versul eminescian, desigur că cel mai bine este cum a spus poetul: „dintre sute de catarge”, dar în niciun caz nu ar fi sunat bine "dintre câte catarge" ( "din câte catarge" ar fi fost altceva, dacă s-ar fi pus problema unui astfel de vers, desigur). Aşa că, prepoziţia „din” are rostul ei indiscutabil.
Şi, revenind la textul de faţă, "din câte uşi ar fi putut nimeri", ar fi mers cum zici tu dacă aş fi scris: "dintre uşile la care ar fi putut nimeri", însă e cu totul altceva, nu ca idee, ca exprimare.
Mulţumesc, amândurora, pentru implicare şi atitudine.
Vă aştept oricând,
Ottilia Ardeleanu
pentru textul : one way ticket detext foarte stufos iar stilul e de-a dreptul prăfuit. șmecheriile de genul iubito/iubite sau iluminare/iluminați sînt ca artificiile chinezești. adică foarte rar aduc ceva bun gust unui text. și de multe ori îți expodează în față. greu de găsit în textul acesta poezie. părerea mea. mai încearcă.
pentru textul : poți să taci desub nicio formă un text care începe cu un link youtube nu este acceptabil pe hermeneia. mi se pare absurd să numești așa ceva o poezie.
pentru textul : Întoarcerea toamnei deprezenta crucii asigura celui care o poarta si o arata un mod economic de a fi: stigmatul ii permite o discriminare pozitiva care il privilegiaza si il face, in acelasi timp, accesibil. caderea sub cruce, lepadarea ei, prin atingerea limitei, constituie ptr actorul principal un prilej de incalcare a Traditiei de orice natura; il face fara teama si temut in ochii celorlalti ptr ca, prin caderea care asigura repetitia, totul ii devine permis. hecatonhir, un comentariu bun ptr. care iti multumesc. si eu admir patima actului tau poetic alma, ca de obicei, voi avea in atentie sugestiile tale. multumesc
pentru textul : crucile deun text lin , discurs simplu dar de efect, o secventa de film fara asperitati, genul de scriere care (imi) suna bine. felicitari Paul.
pentru textul : sunt fluierele picioarelor Lui deEmilian, ai dreptate, am să corectez. Parcă nu sună bine a amesteca poezia cu blogurile. Și cu celelalte observații enunțate. Mulțumesc!
pentru textul : mâine am să iubesc mai mult cu o oră desemnifica numele colectiei ,,cantece pentru hisham'' e in araba si poate fi luat ca o dedicatie.
pentru textul : valsând cu fiara dede multe ori, pare o obedienta usor maladiva, dorinta de "a place" publicului. draga mea Ela, astept intr-o zi sa fii tu. asta pentru ca nu mi-ai "demonstrat". nu mie. imi place sa vad o alta Ela. plina de ea insasi, cu personalitate. de multe ori ma intreb, care este adevarata Ela si nu am ajuns la o concluzie sa ma satisfaca. poate intr-o zi...
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui decu unele imagini chiar reușite ”se lovesc oasele noastre între ele/şi asta sună muzical/ca o pereche de cătuşe abia desfăcute”. prima strofă mi se pare abuzată: ...și explodează, unii orbitor”
aș mai renunța la unele conjuncții și sterotipii”tu care mă cauți dintotdeauna”, ”mă conduci până la abndonarea totală”.
un text care însă lasă o urmă de oase dezvelite în iarnă.
pentru textul : suntem muzicali depoti reciti poemul ascultand in background Lara Fabian- Je t'aime (http://www.youtube.com/watch?v=9xNhERjA1zE&mode=related&search=) multumesc tuturor pentru trecere, lectura si cuvinte... suntem privilegiati ...
pentru textul : balada orașului de mesteacăn deAndu...ipocritule de lector, fratele meu, am mai schimbat pe alocuri și sper că în bine...:) Acuma vorba aia : să auzim numai că nu ni se face rău...de bine...:)
pentru textul : Bestial Planet deIntotdeauna m-a frapat genul acesta de cuvant... "nepoveste"... nu e o negatie facila prin care te raportezi la o chestiune pozitiva si ii oferi posibilitatea unei schimbari banale de sens... e mai mult, un soi de dezvrajire si mangaiere a cuvantului, cumva intre renuntare la rostire si reflectia asupra atributelor inca nedeslusite. Scindarea programatica intre o parte masculina in adormire si una feminina, paradoxal dar care este perceputa in dimensiunea ei volitiva, depasindu-si marginile, poate in virtutea unui impuls ce scapa controlului, permite accederea la un nivel de expresie privilegiat, care nu sacrifica nici una dintre componentele fiintei umane. Remarc intercalarea potrivita si ambivalenta termenului "inainte" din fragmentul "vise ca niște hăitași înainte rotocoale de fum" ce permite dezvoltarea "povestii" pe mai multe nivele de interpretare, aspect ce este continuat prin acel deosebit "Intră unul într-altul". Deosebit de interesant si acel "ori poate", atat de semnificativ in contextul ales cu atata fler de catre tine. Finalul ne recomanda un tablou al disiparii dar nu al despartirii esentelor ce au fost amestecate, poate e vorba doar ca o pensula si o panza nu-si pot gasi rost decat impreuna... el si ea si-au imprumutat prin rezonanta "ori poate" mai mult, prin contaminare, caracteristici straine firii, intr-o betie a interiorizarii si acapararii spatiului vital atat de frumos sugerat prin fracturarea poemului. Una peste alta un experiment reusit (ca o parere personala consider aceasta creatie ca fiind cea mai valoroasa dintre cele postate pana acum pe hermeneia), un exemplu de coerenta imagistica. Cum ar suna doar asa? vise ca niște hăitași înainte rotocoale de fum prind aripi și țipă ne lichifiem ori poate doar sunetele ne pătrund prin oase ori poate ne e teamă de urme acum liniștea a săpat până la noi tunel de ceară nu putem face lumină nici măcar dragoste Partea orgiastica rezista unei interpretari separate, restul sunt doar carje.
pentru textul : Nepoveste deUn poem bine structurat, prin adăugări succesive de elemente. Doar că, aşa cum observă şi Andu Moldovan, finalul e sub nivelul a ceea ce se construise până atunci. E o simplă poantă, destul de facilă, Or, acumulările acelea ar fi trebuit să ducă spre ceva, dacă nu revelatoriu, macar surprinzător şi relevant. Mă refer aici la ultimele doua versuri şi, poate, chiar la ultimele trei.
pentru textul : se ia prin copy-paste dePagini