"Cum ați reacționa oare dacă v-ar opri poliția pentru că ați trecut pe roșu și v-ar ruga frumos să nu se mai întâmple," -probabil mi-aș da două palme să-mi dau seama dacă întradevăr e reală chestia asta, :-)... Am început de curând a posta chestii p-aici doar pt. că am apreciat Hermeneia a fi un valoros domeniu sau spațiu de utilizare a internetului. Iar a fi moderator întâi de scriitor si cititor pe Hermeneia = 0. pro Bianca. fabius
Mi s-a reproșat întotdeauna când am început un text, mai ales poezie, cu infama retorică întrebare cu tentă romanțioasă "știi". Uneori am cedat, alteori m-am gândit că nu reușesc eu să îl fac pe cititor să simtă cât de necesară este intrarea aceasta într-un dialog imaginar, ca o continuare a unui gând, și am rămas cu un mare semn de întrebare. Poate de aceea mi-a plăcut poezia ta de la primul cuvânt (subiectivă, știu, tocmai am explicat). Pentru că la mine a mers trucul. Poezia m-a păcălit și m-a forțat să particip și să încerc să iau ce este scris ca pe o continuare firească a ceea ce nu apare scris, a poeziei dinaintea poeziei, dacă pot spune asta. Ca de multe ori la tine, remarc ușurința cu care te folosești de imagini aparent banale pentru a sugera să privim dincolo, iar titlul de astă dată chiar spre asta ne trimite. Tușuri puternice, mișcate; unde anume se află imaginea adevărată, în fotografie sau in model?
mi-a plăcut faza cu "de pe acel pat voi ridica două degete
ca la școală
să zic ceva genial cum se face
însă atât
pentru că lui dumnezeu
nu îi plac
băgăcioșii în seamă." e un poem aşa relaxat, de efect.
fain :)
A şaptea peniţă o dau eu cu tot dragul! :)
Felicitări, Virgil Titarenco! Felicitări tuturor membrilor site-ului, membrilor Consiliului Hermeneia de până acum şi felicitări tuturor cititorilor!
La mulţi şi rodnici ani!
Ela, am reținut sugestiile tale. mulțumesc. îmi cer scuze pentru raspunsul întârziat. voi modifica poemul, urmând sfaturile tale. dar, din pacate, timpul nu îmi permite sa fac acest lucru acum. îți mulțumesc și pentru celelate semne lasate la scrierile mele. părerea ta contează mult pentru mine. Madim
Ovi, fain raspunsul tau, sper sa nu-ti atraga si mai mult oprobriu :-) Revenind la text, as vrea sa-ti explic de ce cele doua sintagme subliniate de mine "m-au pierdut" 1/ hora satelor, prin folosirea pluralului la substantiv genealizezi si fatalmente in acest context poetic, bagatelizezi. Mult mai bine ar fi fost simplu "hora satului"... parerea mea Apoi 2/ "osul mustind" este o metafora grea, pentru ca nespecificand 'de ce anume" mustea" lasi imaginatia cititorului foarte libera, insa iti spun eu ca, in contextul poemului, cititorul nu stie sa faca osul ala sa musteasca de ceva si ajunge sa sune scos din context. Sugerez o precizare aici "osul mustind de apa" de exemplu... sau orice altceva in sprijinul ideii textului. ca sa fiu sincer pana la capat, pentru ca tu vorbesti de 'arhaica ruptura" si de toata strofa apoi as zice "musteste osul de condens". Andu
Semnat: Eusebiu Importantescu Exactelea,
02.06.2012/ doi a şaşea două mii doişpe/ MMXII
14:14: 32 (paişpici şi paispici şi treijdoi - nouă şi opt şi 43 şi 12 în Papa Noua Guinee)
sâmbătă (înainte de duminică)
zodia: berbec
alintat "dinţălău" în copilărie
n-am avut pojar.
concluziv: Eugen, chestia cu datarea, "orificarea" şi "minutarea" devine penibilă.
Aranca, "cel mai perfect" ramane "cel mai perfect" (pus in mod comnstient). In poezie - era sa zic "uneori" - de fapt, de cele mai multe ori, sintaxa, semantica si pragmatica triunghiului semiotic sunt - ca sa zic asa - "siluite" (voit) in avantajul sugestivitatii (unii spun ca astea ar fi "licente poetice"). Cum tot asa, in pictura, de exemplu, perspectiva e, uneori, "intoarsa" - vezi icoanele ortodoxe in stil bizantin (iar in "pictura naiva" ea lipseste cu desavarsire). In arta, in general, singura "logica" care primeaza este cea a "sugestiei" obtinute prin diverse mijloace. Teoria, ca teoria, practica ne mananca. Iar daca in incercarea mea (poetica), pe marginea careia discutam, "sugestia" schioapata, pe ici, pe colo sau lipseste cu desavarsire, asta e cu totul altceva. Multumesc pentru citire. Gorun
e o realizare desavarsita, in plus, ma bucura ca iti pastrezi o anumita nota din suflet. e ca o intoarcere permanenta catre ceva din urma care nu trebuie lasat sa plece. sunt soapte si strigate legate de pamant. si mai sunt iubiri. imi place cum manuiesti vocea aceasta interioara.
Mi-ar fi plăcut să văd acea compoziție, Vlad! Chiar dacă tu o numești din modestie: joacă! Dar aici depinde de timpul și dispoziția ta.
Adrian, eu înțeleg cum sunt sesiunile. A fost vina mea că am întins prea mult coarda!
Viziunea realista a poemului consta din primul impact pe care il are pentru autor locul inspiratiei. Mai apoi vine cealalta natura a poetului, remodeland realitatea. Cele mai durabile poeme raman cele atemporale, in care sentimentele nu depind si nu se subjuga locurilor si timpului exact. O alta perere personala este ca cel mai mare talent al unui poet este sa transforme uratul in frumos, sau cel putin sa-l priveasca detasat. Chiar si macabrul, demonicul pot sa fie stilizate astfel incat sa devina arta, fara sa produca groaza sau greata. Clasicii francezi si americani au demonstrat-o. Insa cand spunem jeg, praf si Romania, prima concluzie este frustrarea. Asocierile dauneaza, autorul devine marcat si supus realitatii, nu reuseste sa o depaseasca, nu putem vorbi de un transcendent poetic. Dupa parerea mea, douamiismul, fracturismul, nu sunt curente literare, sunt mofturi de tranzitie ale unei generatii poetice tinere. In schimb, poetii cu radacini adanci in optzecism, nu au cazut prada frustului sau vulgului. Sa vorbim un pic si de egoismul poetic. Prima reactie este a egoului. Egoul este afectat si se revolta. Sufletul este incarcat de ego si nu poate descinde. Ideea este ca autorul sa poata gandi si simti mai departe de sine, astfel incat cititorul sa fie cumva vindecat de cuvintele sale, sa aiba la ce reflecta, la ce filosofa, la ce spera. Concluzia? Se poate si mai bine. Omul face locul si nu locul pe om, nu?
ia te uita
abia acum citesc comentariul lui Andu.
Andu, cu toata prietenia pe care ti-o port - virtuala si aia - te rog: de-acum incolo, daca mai ai ceva sa-mi zici, ori de tras vre0 concluzie in ce ma priveste, fa-o franc, barbateste, pe pagina mea.
Joc+++ Dumnezeu stă în sfera mea - Îl învârt printre degete Mama e plecată la târg să vândă mileuri în formă de inimă Îmi iau 2 somnifere - porția de inexistență pentru o zi ... Adorm cu cerul la cap și-mi trimit Godul la culcare Lumea moare în reprize de 8 ore Moartea moare și ea... În visele mele inimile se croșetează singure , Târgurile n-au fost inventate, Mama, tata formează un ghem... Eu sunt doar un fir de ață - smuls, din jocul îngerilor Dumnezeu se joacă mâța ascunsa - pitulându-se în urechea unui ac sau în aerul ce-l trag în piept....
nu ma asteptam sa impresioneze pe cineva... sunt mult eu in poemul asta, si sunt eu f aproape de mine, nu stiu cum pot sa spun asta in alte cuvinte, e ciudat asa.
îmi scapă din postarea ta. Nu cer lămuriri. Te citesc de multă vreme şi nu numai aici. Cred că nu contează dacă sunt de mai puţin sau de mai mult timp pe acest site. Mi-am spus doar o părere, cu scuze anticipate, cum am făcut şi prin alte "locaţii". Cu bine
La a doua strofa, virgula de la dimineţile albe de aşteptare e in plus.
A treia strofa putea sa sune mai simplu, de exemplu poarta destinului, sania noptii (de parca mos craciun ar veni cu altceva decat cu sania), sunete de stele, trag poemul in jos. asa vad eu strofa a treia:
"Se deschide o poartă,
vine moş crăciun cu daruri şi
sunete de stele aflate acum pe acoperiş,
sania pleacă lăsând vraişte atâtea bucurii
în odaia cu brad împodobit
unde iubirile noastre vin şi trec."
Un text bun, mult mai bun decat cele postate in ultima vreme. Cred ca partea cea mai reusita se afla in finalul textului cu o idee aparte si nuanta aceea care da senzatia de ciclic. Daca in primele versuri ideea perceptiei este prezentata explicit si denotativ, in final constructia cantitativa "aproape plin" capata alte conotatii. Strofa(?) a doua sustine ideea perceptiei diferite, dar cred ca este inferioara textului in sine. Ialin
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"Cum ați reacționa oare dacă v-ar opri poliția pentru că ați trecut pe roșu și v-ar ruga frumos să nu se mai întâmple," -probabil mi-aș da două palme să-mi dau seama dacă întradevăr e reală chestia asta, :-)... Am început de curând a posta chestii p-aici doar pt. că am apreciat Hermeneia a fi un valoros domeniu sau spațiu de utilizare a internetului. Iar a fi moderator întâi de scriitor si cititor pe Hermeneia = 0. pro Bianca. fabius
pentru textul : Moderator pe hermeneia deMi s-a reproșat întotdeauna când am început un text, mai ales poezie, cu infama retorică întrebare cu tentă romanțioasă "știi". Uneori am cedat, alteori m-am gândit că nu reușesc eu să îl fac pe cititor să simtă cât de necesară este intrarea aceasta într-un dialog imaginar, ca o continuare a unui gând, și am rămas cu un mare semn de întrebare. Poate de aceea mi-a plăcut poezia ta de la primul cuvânt (subiectivă, știu, tocmai am explicat). Pentru că la mine a mers trucul. Poezia m-a păcălit și m-a forțat să particip și să încerc să iau ce este scris ca pe o continuare firească a ceea ce nu apare scris, a poeziei dinaintea poeziei, dacă pot spune asta. Ca de multe ori la tine, remarc ușurința cu care te folosești de imagini aparent banale pentru a sugera să privim dincolo, iar titlul de astă dată chiar spre asta ne trimite. Tușuri puternice, mișcate; unde anume se află imaginea adevărată, în fotografie sau in model?
pentru textul : fotografii mișcate deAlma, Laur...multumesc pentru penite...o sa fac din ele ,,coroana de trandafiri/ care-aveau sa fie spini'' (colind de florii) Florii fericite si voua!
pentru textul : când pleacă o caravană spre You Deea deDoina, mulțumesc pentru lectură. tu, ca de obicei, generoasă...
Mihaela, chiar n-ai de ce să-ți ceri iertare... :).
pentru textul : postludiu dela urma urmei, e un simplu text, nu o... pecete.
Dar să lăsăm sicofantelor ce e al sicofantelor, "e o erată proastă expirată". Nouă ne rămâne "toamna asta calmă temperată"...
pentru textul : Înnebunesc nebunii demi-a plăcut faza cu "de pe acel pat voi ridica două degete
pentru textul : în ziua când se vor decolora negrii deca la școală
să zic ceva genial cum se face
însă atât
pentru că lui dumnezeu
nu îi plac
băgăcioșii în seamă." e un poem aşa relaxat, de efect.
fain :)
Hialin, multumesc pentru parere. Poate fi si asa cum spui tu. Voi fi mai atenta! :-).
pentru textul : 20 de minute despre mine de=))
pentru textul : once upon a time in springland deMultumesc mult, Corina!
A şaptea peniţă o dau eu cu tot dragul! :)
Felicitări, Virgil Titarenco! Felicitări tuturor membrilor site-ului, membrilor Consiliului Hermeneia de până acum şi felicitări tuturor cititorilor!
La mulţi şi rodnici ani!
Mulţumesc, Hermeneia!
pentru textul : Șapte ani deEla, am reținut sugestiile tale. mulțumesc. îmi cer scuze pentru raspunsul întârziat. voi modifica poemul, urmând sfaturile tale. dar, din pacate, timpul nu îmi permite sa fac acest lucru acum. îți mulțumesc și pentru celelate semne lasate la scrierile mele. părerea ta contează mult pentru mine. Madim
pentru textul : Route 66 deOvi, fain raspunsul tau, sper sa nu-ti atraga si mai mult oprobriu :-) Revenind la text, as vrea sa-ti explic de ce cele doua sintagme subliniate de mine "m-au pierdut" 1/ hora satelor, prin folosirea pluralului la substantiv genealizezi si fatalmente in acest context poetic, bagatelizezi. Mult mai bine ar fi fost simplu "hora satului"... parerea mea Apoi 2/ "osul mustind" este o metafora grea, pentru ca nespecificand 'de ce anume" mustea" lasi imaginatia cititorului foarte libera, insa iti spun eu ca, in contextul poemului, cititorul nu stie sa faca osul ala sa musteasca de ceva si ajunge sa sune scos din context. Sugerez o precizare aici "osul mustind de apa" de exemplu... sau orice altceva in sprijinul ideii textului. ca sa fiu sincer pana la capat, pentru ca tu vorbesti de 'arhaica ruptura" si de toata strofa apoi as zice "musteste osul de condens". Andu
pentru textul : Doină deprofitind de erata /oferit penita/, raspund simplu: ai dreptate. imi cer scuze virgil pentru toate interventiile mele de aici.
pentru textul : cîntec pentru ploaie deMarga, ai putea şi tu să te limitezi la text...
Semnat: Eusebiu Importantescu Exactelea,
pentru textul : Conul de umbră de02.06.2012/ doi a şaşea două mii doişpe/ MMXII
14:14: 32 (paişpici şi paispici şi treijdoi - nouă şi opt şi 43 şi 12 în Papa Noua Guinee)
sâmbătă (înainte de duminică)
zodia: berbec
alintat "dinţălău" în copilărie
n-am avut pojar.
concluziv: Eugen, chestia cu datarea, "orificarea" şi "minutarea" devine penibilă.
Aranca, "cel mai perfect" ramane "cel mai perfect" (pus in mod comnstient). In poezie - era sa zic "uneori" - de fapt, de cele mai multe ori, sintaxa, semantica si pragmatica triunghiului semiotic sunt - ca sa zic asa - "siluite" (voit) in avantajul sugestivitatii (unii spun ca astea ar fi "licente poetice"). Cum tot asa, in pictura, de exemplu, perspectiva e, uneori, "intoarsa" - vezi icoanele ortodoxe in stil bizantin (iar in "pictura naiva" ea lipseste cu desavarsire). In arta, in general, singura "logica" care primeaza este cea a "sugestiei" obtinute prin diverse mijloace. Teoria, ca teoria, practica ne mananca. Iar daca in incercarea mea (poetica), pe marginea careia discutam, "sugestia" schioapata, pe ici, pe colo sau lipseste cu desavarsire, asta e cu totul altceva. Multumesc pentru citire. Gorun
pentru textul : Quasimodo deîn sfânta resemnare de spirit am să-mi leg
o pipă două pipe trei pipe restu-i jeg
am gustat ironia amara. felicitari.
pentru textul : Zen (1) dee o realizare desavarsita, in plus, ma bucura ca iti pastrezi o anumita nota din suflet. e ca o intoarcere permanenta catre ceva din urma care nu trebuie lasat sa plece. sunt soapte si strigate legate de pamant. si mai sunt iubiri. imi place cum manuiesti vocea aceasta interioara.
pentru textul : crucile deMi-ar fi plăcut să văd acea compoziție, Vlad! Chiar dacă tu o numești din modestie: joacă! Dar aici depinde de timpul și dispoziția ta.
pentru textul : Feminitate sine qua non deAdrian, eu înțeleg cum sunt sesiunile. A fost vina mea că am întins prea mult coarda!
Viziunea realista a poemului consta din primul impact pe care il are pentru autor locul inspiratiei. Mai apoi vine cealalta natura a poetului, remodeland realitatea. Cele mai durabile poeme raman cele atemporale, in care sentimentele nu depind si nu se subjuga locurilor si timpului exact. O alta perere personala este ca cel mai mare talent al unui poet este sa transforme uratul in frumos, sau cel putin sa-l priveasca detasat. Chiar si macabrul, demonicul pot sa fie stilizate astfel incat sa devina arta, fara sa produca groaza sau greata. Clasicii francezi si americani au demonstrat-o. Insa cand spunem jeg, praf si Romania, prima concluzie este frustrarea. Asocierile dauneaza, autorul devine marcat si supus realitatii, nu reuseste sa o depaseasca, nu putem vorbi de un transcendent poetic. Dupa parerea mea, douamiismul, fracturismul, nu sunt curente literare, sunt mofturi de tranzitie ale unei generatii poetice tinere. In schimb, poetii cu radacini adanci in optzecism, nu au cazut prada frustului sau vulgului. Sa vorbim un pic si de egoismul poetic. Prima reactie este a egoului. Egoul este afectat si se revolta. Sufletul este incarcat de ego si nu poate descinde. Ideea este ca autorul sa poata gandi si simti mai departe de sine, astfel incat cititorul sa fie cumva vindecat de cuvintele sale, sa aiba la ce reflecta, la ce filosofa, la ce spera. Concluzia? Se poate si mai bine. Omul face locul si nu locul pe om, nu?
pentru textul : extras de cont deia te uita
pentru textul : stingerea deabia acum citesc comentariul lui Andu.
Andu, cu toata prietenia pe care ti-o port - virtuala si aia - te rog: de-acum incolo, daca mai ai ceva sa-mi zici, ori de tras vre0 concluzie in ce ma priveste, fa-o franc, barbateste, pe pagina mea.
la inceput, am avut senzatia ca voi citi ceva frumos. dar finalul....s a vrut o ironie sau...
pentru textul : carnețel deJoc+++ Dumnezeu stă în sfera mea - Îl învârt printre degete Mama e plecată la târg să vândă mileuri în formă de inimă Îmi iau 2 somnifere - porția de inexistență pentru o zi ... Adorm cu cerul la cap și-mi trimit Godul la culcare Lumea moare în reprize de 8 ore Moartea moare și ea... În visele mele inimile se croșetează singure , Târgurile n-au fost inventate, Mama, tata formează un ghem... Eu sunt doar un fir de ață - smuls, din jocul îngerilor Dumnezeu se joacă mâța ascunsa - pitulându-se în urechea unui ac sau în aerul ce-l trag în piept....
pentru textul : Dumnezeu demulţumesc mult tuturor.
o să mai văd ce schimb.
diana
pentru textul : Şase dimineaţa deMai trăieşte Labiş? să zică acum:
"Pornim amândoi vânătoarea de tigri,
vânătoarea vanităţii din Munţii Carpaţi"
Pe noi toate ne prind nepregătiţi: şi iarna, şi vara, şi evadarea tigrilor!
pentru textul : Fiara denu ma asteptam sa impresioneze pe cineva... sunt mult eu in poemul asta, si sunt eu f aproape de mine, nu stiu cum pot sa spun asta in alte cuvinte, e ciudat asa.
pentru textul : rev pren detare simpatic si frumos. un poem ce il citesti cu mare placere, rod al experientei si intelepciunii autorului.
pentru textul : Mă voi însura cu o ardeleancă grasă și blândă deîmi scapă din postarea ta. Nu cer lămuriri. Te citesc de multă vreme şi nu numai aici. Cred că nu contează dacă sunt de mai puţin sau de mai mult timp pe acest site. Mi-am spus doar o părere, cu scuze anticipate, cum am făcut şi prin alte "locaţii". Cu bine
pentru textul : pierdut deLa a doua strofa, virgula de la dimineţile albe de aşteptare e in plus.
A treia strofa putea sa sune mai simplu, de exemplu poarta destinului, sania noptii (de parca mos craciun ar veni cu altceva decat cu sania), sunete de stele, trag poemul in jos. asa vad eu strofa a treia:
"Se deschide o poartă,
pentru textul : Noapte de Crăciun devine moş crăciun cu daruri şi
sunete de stele aflate acum pe acoperiş,
sania pleacă lăsând vraişte atâtea bucurii
în odaia cu brad împodobit
unde iubirile noastre vin şi trec."
multumesc de parere Virgil! adevarat, caprele sunt mai inedite dar ciclul acesta se invarteste oarecum in jurul pietrelor (mele) ...
pentru textul : Pietrele Annei deUn text bun, mult mai bun decat cele postate in ultima vreme. Cred ca partea cea mai reusita se afla in finalul textului cu o idee aparte si nuanta aceea care da senzatia de ciclic. Daca in primele versuri ideea perceptiei este prezentata explicit si denotativ, in final constructia cantitativa "aproape plin" capata alte conotatii. Strofa(?) a doua sustine ideea perceptiei diferite, dar cred ca este inferioara textului in sine. Ialin
pentru textul : o lună aproape plină deUn domn cu vocea ruginită mă ucide în gând,
pentru textul : Autumnal debătându-mă pe umăr cu palma părinteşte,
pe la spate-mi persiflează umbra mişelul, rânjind...
Pagini