o poveste plată asemenea unui cadru în care linia orizontului este pusă exact în axul orizontal iar personajele sînt înghesuite în centru sufocînd scena. trecerea în galop de la un timp la altul crevasele dintre paragrafe preocuparea minimă pentru acuratețe (construcție limbaj) dinamica sincopată, toate acestea lasă impresia unui tablou luat printr-o lentilă zgîriată. înregistrări de genul – hai fată sa îți spun la o cafea ce am mai facut noi și cu cine.
astfel spus:
note scrise pe șervețele la un colț de masă între două meniuri. și asta pe fugă de frică să nu apară chelnerul și să încarce nota de plată, invidios pe vecinii lui de...
...” la Capșa unde vin nemuritorii”
şi-n care:
„există două mari despărţituri,
într-una se mănîncă prăjituri
în alta se mănîncă scritorii”
(N. Crevedia)
margas, două observații:
- prima, regulamentul hermeneia spune despre comentarii că trebuie:
23.3. să evite pe cît posibil formularea
de aprecieri la adresa persoanei autorului textului sau la adresa persoanei
altui comentator al textului
- a doua, cutuma pe hermeneia este să nu se pretindă (in limitele rezonabilului) exigențe literare sau gramaticale, tipografice, etc în ce privește comentariile. nu am făcut-o cu nimeni așa că nu o facem nici cu privire la adrian.
teama mea este că intervenția ta la adresa lui a fost provocatoare. nu îți amintesc decît că „cine seamănă vînt culege furtună” și că nu faci decît să confirmi (prin astfel de intervenții sui generis) că ai probleme de natură misandristă și poate chiar o antipatie față de adrian. dacă acesta este cazul îți recomand să îți rezolvi conflictele personale pe alte căi.
however, asta nu se vrea să sune ca un fel de politică anti-conflict. pe hermeneia nu sînt interzise sau descurajate conflictele și disputele cu real conținut literar, artistic, filosofic, etc. dar daca cineva are doar chef să joace bîza probabil că a greșit ușa.
io nu mă lupt cu morile de vînt. e clar. încerc în schimb să fac pace între dobitoace. la modul real, autentic şi posibil. să fie doar o duminică şi tot e ceva...într-o lume a cărei singur geniu e ura, invidia şi intoleranţa. pe care n-o pot schimba. pe care putem să o menţinem însă, în limite normale, urît de frumoasă...:)
n-am ştiut unde să îl încadrez. poate la experiment? mi se reproşa atunci că nu-i experiment. nu-i nici jurnal. e un eseu inedit. ata ete...:)
mersi fain că ai avut răbdare să-l parcurgi.
o seară faină Adilisa!
Joc+++ Dumnezeu stă în sfera mea - Îl învârt printre degete Mama e plecată la târg să vândă mileuri în formă de inimă Îmi iau 2 somnifere - porția de inexistență pentru o zi ... Adorm cu cerul la cap și-mi trimit Godul la culcare Lumea moare în reprize de 8 ore Moartea moare și ea... În visele mele inimile se croșetează singure , Târgurile n-au fost inventate, Mama, tata formează un ghem... Eu sunt doar un fir de ață - smuls, din jocul îngerilor Dumnezeu se joacă mâța ascunsa - pitulându-se în urechea unui ac sau în aerul ce-l trag în piept....
Da. Cât trăim pentru noi şi cât pentru alţii? Încercăm cumva să înapoiem ce am primit spre o mai bună administrare? Poate.
Remarc versurile pentru idee şi pentru imagini:
,,miezul pufos
îl face mană furnicilor cerului
coaja corabie după care se ţin pescăruşii
iar cu firimiturile satură pe cei care plănuiesc
să moară de foame"
Text cu un caracter patetic forțat. Formule de genul "cum spaima expiră pămînt înflorind din mormîntu-i" mă duce la thriller-uri vesele, ca exprimare, la parodii ca cea realizată după " Dance of the Vampires" (Roman Polanski)...
Ceea ce mi-a adus, în special, bucuria lecturii este efortul interior de a șlefui ideea și trăirea până la conturul unui cerc.Femeia îndreptată spre adăpostul leilor din debut, parcurge traseul până la nașterea copilului cu ochi de leu. Este aici o expresivă statuare a cupului, a valențelor sale, a acelei dualități primordiale înzestrată cu potențe nu atât speciale, în acest poem, cît înveșmântate într-o haină de luciditate și maiestuozitate a descrierii parcursului temporal. Pasionant !
Eh Virgile, aici ai pus punctul pe "i" zic eu fara sa te prinzi de fapt care-i schema dar ma rog eu m-am destins cu putina adrenalina in duelul asta cu Paul, sper ca nu s-a suparat nimeni pe bune... iar daca da, uite eu sunt primul care imi cer aici si pe fata scuze. Dar am simtit din replicile lui Paul exact acea doza de umor care, mie cel putin, mi-a facut bine in aceasta paranoia de criza. Salutare Paule man si te citesc in continuare cu aceeasi placere. Andu
Vladimir, da, acest poem are un iz patetic izvorât din trăiri autentice.Nu am vrut să camuflez acest aspect.Pur și simplu așa a ieșit... Mă bucur că în viziunea ta poezia mea crește în valoare.Acest lucru mă va face să fiu mai exigent cu mine însumi. Mulțumesc și te mai aștept.
Virgil, dacă am folosit persoana a II-a singular, a fost doar pentru că e poemul tău, doar nu crezi că am considerat că e vorba despre tine :P. Nu m-am gândit la defibrilatoare ca "aparate de înviat", poate pentru că mi se par prea cunoscute... iar uneori nu e chiar așa.
Mulţumesc pentru precizările făcute (cuvinte pe care le-am înrămat), şi, mai ales, pentru modul cum ai valorizat acest poem-rugă. E foarte interesant, şi e un feedback excelent să văd cum ai înţeles poemul, cum ţi l-ai împropriat, cum ai sinţit că a fost scris în genunchi, cum a devenit propria ta rugă şi mărturisire, cum ai rostit fiecare cuvânt...Tind să cred tot mai mult că un poem aparţine în egală măsură şi celui care îl scrie, dar şi celui care îl interpretează.
În ultimul timp mă gândesc tot mai mult dacă tot ce fac, tot ce scriu, tot ce rostesc, îl hrăneşte pe aproapele meu, dacă îl odihneşte, dacă îl poate face să aibă o tresărire de prea frumos sau o cercetare interioară...precum comentul tău. Mulţumiri!
Ma uit si eu la poza "bubbles" si ma intreb de unde o ai Vladutzule? Ca eu unul nu-mi amintesc sa ti-o fi trimis (apropos de reguli si de copyright shit) Apoi, e funny sa parodiezi o poza, nu e cine stie ce, tipii de la catavencu fac asta de ani de zile de s-a plictisit lumea de ei. Daca cineva insa se mai amuza pe aici de poza mea in varianta bebelus handicapat ma simt onorat de cata importanta mi se acorda. Mai ales de catre femeile la menopauza intelectuala Andu
Laurențiu, ținând cont de veleitațile tale eu ți-am mai spus, tu ar trebui să simplifici, să sublimezi, pe când tu continui să te complici cu o ușurință debordantă care îți este desigur foarte la îndemână.
Eu cred că astfel ajungi fix nicăieri.
Poemul acesta este deja aproape nicăieri.
Până la nicăieri de aici mai sunt doar două-trei uși pe care, în ritmul ăsta, tu le vei deschide înainte să de desprimăvăreze
Radu Nef, de ce, voalat, vă victimizaţi? Şi de ce sunteţi nerecunoscător? :) V-am ajutat din plin, încă din primul comentariu - dpmdv, textul trebuie şters. Apoi, scrieţi altul. Dar să fie proză, poezie, eseu, articol, impresie etc... Orice, dar nu toate deodată, pe axă filosofică. Filosofie are deja caracter ezoteric, de ce să s-o complicăm şi mai mult, liricizând-o? Ăsta e sfatul meu.
Şi nu, n-am reuşit să scriu din prima, pentru că nu-mi ieşea rima :).
carmenis, mi se pare cam ridicol să te „auto-comentezi”. daca ai de scris un text e preferabil să pui în el ce ai de spus. iar dacă ai de comunicat ceva cuiva îți recomand să folosești e-mail-ul. comentariile nu au acest scop. sper să nu se mai repete.
În primul rând, citind poemul doar pentru trasarea ideii: treci de la un plan la altul, fără să urmărești un axis; astfel, poemul tău se clatină și, la prima respirație, se prăbușește, pentru că balastul este chiar în mijlocul său. Revin cu lectura, în amănunt, și remarc următoarele: "strop de tăcere". imagine arhifolosită. "bătăile inimii". la fel. "te gândești că poate suferi de cea mai cumplită boală că ai avea dintr-o dată înțelepciunea bolnavă". nu în poezie, poate în proză și nici acolo. pentru că formularea este nu tocmai bine aleasă. "culoarea violet a mâinilor". mâinile nu au culoarea violet, nici prin meditație. se înțelege alt plan existențial și nu pare a fi în context. "chiar și țesătura de la fața de masă ți se pare falsă" pe biroul tău". e masă sau birou? alăturarea aleasă de tine nu face deloc bine poeziei. din "chiar și" rezultă că totul e fals. "furia valului". expresie uzată. "trestia gânditoare". expresie uzată. "nu îți va răspunde nici un prieten". dacă îți răspunde cineva, o fi "dușman"? așa se înțelege. "știm numai noi eu mai știu că...". se repetă și, astfel, apare știu_că. "...labirint foarte îngust "cu mult pietriș...". și foarte, și mult. prea mult. Deci: atenție la exprimare, atenție la firul poeziei. Am citit și celelalte texte postate de tine pe Hermeneia. Sfatul meu sincer e să citești mult și să încerci să cerni și mai mult. Însă, nici atunci nu e obligatoriu să iasă Poezia. Iată ce a rămas din text, după ce am cernut balastul: "diminețile tale au gust de pâine prăjită. mirosul de lămâie verde îți intră în piele bei ceaiul și desfaci încet culoarea violet a mâinilor în fire subțiri cine tulbură apa în adâncuri și ce sentiment îngroapă așteptarea ce rupe trupurile în două" Ideea e aceeași și ce a rămas nu e tocmai rău. Însă nu am putut scăpa de repetiția lui "ce", de repetiția lui "poate", da, modificând puțin în text. Mult succes.
Cat despre viziunea mea literara... este a mea, si nici n-am apucat macar sansa sa o expun pe aici ca sa putem discuta. Problema nu e ca eu am alta viziune literara decat tine (dreptul la alteritate mi se pare crucial pentru o efervescenta artistica sanatoasa), ci ca tu nu admiti alteritatea; iti doresti ca toti sa fie dupa chipul si asemanarea ta, iar cine nu e asa, e declarat 'rebut", "deseu" de productie, numa' bun sa il arunci la cosul de gunoi (CST/excomunicare de pe Hermeneia), si astfel sa iti linistesti constiinta ("eu mereu am dreptate!..."). "Așa, principial vorbind tu ai (în umila mea părere) probleme mari cu conviețiurea într-un spațiu civilizat". Un spatiu in care textele dispar fara explicatie, unde cricita/ polemica/ alteritatea poeticii (cand zic poetica nu ma refer la poezie, virgile, fii pe faza, nu dormi!) -asta numesti tu "un spatiu civilizat"????.... Realizezi prapastia de ridicol in care te afli?... "Ai depășit de mult bordura bunului simț". Doar pentru ca am protestat impotriva abuzurilor tale?... Sa ma scuzi daca nu esti obisnuit sa fii criticat de "musafiri" chiar aici in 'casa" ta, cum ai numit Hermeneia. Intelege te rog ca nu am de improscat Hermeneia, care zic eu ca se descurca ff bine cu/fara mine, si ca s-ar descurca si mai bine fara abuzurile si fundamentalismele tale. Este un site rezonabil, care are o grafica frumoasa (amanuntul decident pentru mine sa ma inscriu aici) si poeti talentati. As vrea sa zic "scriitori" talentati, dar in afara de poezie, situl e cam saracut in alte exprimari literare (ex: eseu, proza, dezbateri culturale s.a). Poate acei oameni care acum ti-ar fi onorat situl cu efervescenta lor culturala sunt astazi in alta parte...unde nu-i goneste nimeni cu bata in numele unui 'Regulament" ridicol aplicat oricum partinitor si abuziv. Cateodata mi se face dor de interbelici...Alta lume, alte maniere: dupa o polemica sangeroasa in parlament ori la un cenaclu, acei oameni puteau sa iasa degajati la o cafea impreuna, fara patimi marunte si ranchiuni de mahala. Nu incerca sa imi dai lectii de civilizatie ori de principialitate, Virgile. Chiar nu e cazul.
Am descoperit cu plăcere o altă Bistriţă, diferită de cea căreia îi bat prundurile cu undiţa în mână, un râu mitic şi poetic în care se scaldă îngerii. Felicitări!
Personal, am ceva reticente in ceea ce priveste termenul de blog intr-o poezie. Am remarcat lucrul acesta si la Silvia Caloianu si la altii. Insa, dincolo de tehnica pe care o implica, se ascunde o lume in care poti fi ce vrei. Mie personal, imi face bine amalgamul acesta de frinturi. Ai dat o definitie perfecta acestui text si anume cortex special. Personal mi-a placut jocul acela african, aduce o nota de exotism, muta la timp planul untr-un continent interiorizat. Finalul mi se pare cam crispat, mai ales prin procesul acela de difuziune a cuvinte, il arunca din nou intr-o latura putin prea tehnica. Insa un poem de alta factura, fluid in toata increngatura de lucruri interiorizate.
Mădălina, acest text, așezat în rânduri, are aspect de proză, de epistolă. În plus, filă-liberă (lă-li) sună disonant. În versurile 3-4 "la locul lor la ieșirea din ape" ar merita modificat. Apoi, versurile 4-5: "goluri între cuvinte - țin minte doar ploaia..." pare ușor incoerent. Evident e gol al memoriei sau așa sugerează continuarea. "tăcerea trecea" - mai bine tăcerea pășea (sau alt cuvânt) pentru a evita repetiția t-t ce-ce. "ca o umbră de viță începe surparea în oglindă" - ușor neclar... mai ales când continuă ideea anterioară.... Ai pe urmă de 3 ori verbul a fi la imperfect "era - era - eram" . "Sentimente la plic" - iar este forțat, după părerea mea. "plic" - pachețel de ceai, de supă, sau plic de scrisoare... După dans și eram singuri urmează: "știam că nimeni nu se roagă să fim judecați" - iar nu păstrează coerența ideii anterioare. Finalul îmi place. Și Versurile: "îmbrac altă rochie și plec prin anotimpuri așa cum pleacă câte un tren din suflet la ore fixe". Cred că e bine să revezi această poezie. Se pierd sensuri, pe alocuri apar incoerențe și confuzii. Și e păcat, fiindcă tu scrii poezie atunci când te lași poeziei.
un typo: manhattan in loc de manhatten. sper ca nu e o trimitere la Proiectul Manhattan... e originala descrierea: "la intrarea unui zgârie-nori un măr de oțel își răsfiră florile de neon pe nervii întinși ai nopții orașul are ochiul închis ca o rană cusută " sfarsitul mi se pare putin confuz sau rupt de context si titlu. cred ca nu ai speculat toate avantajele. un text asupra caruia merita sa revii, cizelind putin metaforele, pentru realizarea integrala a atmosferei dorite.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
o poveste plată asemenea unui cadru în care linia orizontului este pusă exact în axul orizontal iar personajele sînt înghesuite în centru sufocînd scena. trecerea în galop de la un timp la altul crevasele dintre paragrafe preocuparea minimă pentru acuratețe (construcție limbaj) dinamica sincopată, toate acestea lasă impresia unui tablou luat printr-o lentilă zgîriată. înregistrări de genul – hai fată sa îți spun la o cafea ce am mai facut noi și cu cine.
pentru textul : in the pursuit of happiness (IV) deastfel spus:
note scrise pe șervețele la un colț de masă între două meniuri. și asta pe fugă de frică să nu apară chelnerul și să încarce nota de plată, invidios pe vecinii lui de...
...” la Capșa unde vin nemuritorii”
şi-n care:
„există două mari despărţituri,
într-una se mănîncă prăjituri
în alta se mănîncă scritorii”
(N. Crevedia)
margas, două observații:
- prima, regulamentul hermeneia spune despre comentarii că trebuie:
23.3. să evite pe cît posibil formularea
de aprecieri la adresa persoanei autorului textului sau la adresa persoanei
altui comentator al textului
- a doua, cutuma pe hermeneia este să nu se pretindă (in limitele rezonabilului) exigențe literare sau gramaticale, tipografice, etc în ce privește comentariile. nu am făcut-o cu nimeni așa că nu o facem nici cu privire la adrian.
teama mea este că intervenția ta la adresa lui a fost provocatoare. nu îți amintesc decît că „cine seamănă vînt culege furtună” și că nu faci decît să confirmi (prin astfel de intervenții sui generis) că ai probleme de natură misandristă și poate chiar o antipatie față de adrian. dacă acesta este cazul îți recomand să îți rezolvi conflictele personale pe alte căi.
pentru textul : Fluturi pe lampă* dehowever, asta nu se vrea să sune ca un fel de politică anti-conflict. pe hermeneia nu sînt interzise sau descurajate conflictele și disputele cu real conținut literar, artistic, filosofic, etc. dar daca cineva are doar chef să joace bîza probabil că a greșit ușa.
io nu mă lupt cu morile de vînt. e clar. încerc în schimb să fac pace între dobitoace. la modul real, autentic şi posibil. să fie doar o duminică şi tot e ceva...într-o lume a cărei singur geniu e ura, invidia şi intoleranţa. pe care n-o pot schimba. pe care putem să o menţinem însă, în limite normale, urît de frumoasă...:)
pentru textul : Despre încredere şi antivirus den-am ştiut unde să îl încadrez. poate la experiment? mi se reproşa atunci că nu-i experiment. nu-i nici jurnal. e un eseu inedit. ata ete...:)
mersi fain că ai avut răbdare să-l parcurgi.
o seară faină Adilisa!
Joc+++ Dumnezeu stă în sfera mea - Îl învârt printre degete Mama e plecată la târg să vândă mileuri în formă de inimă Îmi iau 2 somnifere - porția de inexistență pentru o zi ... Adorm cu cerul la cap și-mi trimit Godul la culcare Lumea moare în reprize de 8 ore Moartea moare și ea... În visele mele inimile se croșetează singure , Târgurile n-au fost inventate, Mama, tata formează un ghem... Eu sunt doar un fir de ață - smuls, din jocul îngerilor Dumnezeu se joacă mâța ascunsa - pitulându-se în urechea unui ac sau în aerul ce-l trag în piept....
pentru textul : Dumnezeu deDa. Cât trăim pentru noi şi cât pentru alţii? Încercăm cumva să înapoiem ce am primit spre o mai bună administrare? Poate.
pentru textul : zile anotimpuri şi vieţi deRemarc versurile pentru idee şi pentru imagini:
,,miezul pufos
îl face mană furnicilor cerului
coaja corabie după care se ţin pescăruşii
iar cu firimiturile satură pe cei care plănuiesc
să moară de foame"
Iata o poezie "de stare". Un delir perfect controlat poetic.
pentru textul : femeia cu papagali deText cu un caracter patetic forțat. Formule de genul "cum spaima expiră pămînt înflorind din mormîntu-i" mă duce la thriller-uri vesele, ca exprimare, la parodii ca cea realizată după " Dance of the Vampires" (Roman Polanski)...
pentru textul : aici se zbate așteptarea oarbă dedomnilor,
pentru textul : psalm denu credeți că e destul gaz pe aici? și poate cineva mai are și o brichetă în buzunar!
Ceea ce mi-a adus, în special, bucuria lecturii este efortul interior de a șlefui ideea și trăirea până la conturul unui cerc.Femeia îndreptată spre adăpostul leilor din debut, parcurge traseul până la nașterea copilului cu ochi de leu. Este aici o expresivă statuare a cupului, a valențelor sale, a acelei dualități primordiale înzestrată cu potențe nu atât speciale, în acest poem, cît înveșmântate într-o haină de luciditate și maiestuozitate a descrierii parcursului temporal. Pasionant !
pentru textul : Ochi de leu deeu sunt doar o mimoză:))
pentru textul : plouă cu dragoste deÎntristătoriu, stăpâne Virtual, și degrab vărsătoriu de vin, miluitoriu și plin de depresant este acest uret!
pentru textul : crăciun fericit - 2011 deEh Virgile, aici ai pus punctul pe "i" zic eu fara sa te prinzi de fapt care-i schema dar ma rog eu m-am destins cu putina adrenalina in duelul asta cu Paul, sper ca nu s-a suparat nimeni pe bune... iar daca da, uite eu sunt primul care imi cer aici si pe fata scuze. Dar am simtit din replicile lui Paul exact acea doza de umor care, mie cel putin, mi-a facut bine in aceasta paranoia de criza. Salutare Paule man si te citesc in continuare cu aceeasi placere. Andu
pentru textul : fulger cu aromă de vanilie deVladimir, da, acest poem are un iz patetic izvorât din trăiri autentice.Nu am vrut să camuflez acest aspect.Pur și simplu așa a ieșit... Mă bucur că în viziunea ta poezia mea crește în valoare.Acest lucru mă va face să fiu mai exigent cu mine însumi. Mulțumesc și te mai aștept.
pentru textul : arabescurile dorului deVirgil, dacă am folosit persoana a II-a singular, a fost doar pentru că e poemul tău, doar nu crezi că am considerat că e vorba despre tine :P. Nu m-am gândit la defibrilatoare ca "aparate de înviat", poate pentru că mi se par prea cunoscute... iar uneori nu e chiar așa.
pentru textul : un alt fel de singurătate deMulţumesc pentru precizările făcute (cuvinte pe care le-am înrămat), şi, mai ales, pentru modul cum ai valorizat acest poem-rugă. E foarte interesant, şi e un feedback excelent să văd cum ai înţeles poemul, cum ţi l-ai împropriat, cum ai sinţit că a fost scris în genunchi, cum a devenit propria ta rugă şi mărturisire, cum ai rostit fiecare cuvânt...Tind să cred tot mai mult că un poem aparţine în egală măsură şi celui care îl scrie, dar şi celui care îl interpretează.
pentru textul : Caut un loc... deÎn ultimul timp mă gândesc tot mai mult dacă tot ce fac, tot ce scriu, tot ce rostesc, îl hrăneşte pe aproapele meu, dacă îl odihneşte, dacă îl poate face să aibă o tresărire de prea frumos sau o cercetare interioară...precum comentul tău. Mulţumiri!
ne povestesti si despre leonard cohen sau trebuie sa intrebam noi?
pentru textul : despre cel chemat de suzana de leonard cohen deok you have a point. am să fac o excepție.
pentru textul : domnule Labiș de*albă şi tipărită am vrut să spun! :)
pentru textul : confesiuni deMa uit si eu la poza "bubbles" si ma intreb de unde o ai Vladutzule? Ca eu unul nu-mi amintesc sa ti-o fi trimis (apropos de reguli si de copyright shit) Apoi, e funny sa parodiezi o poza, nu e cine stie ce, tipii de la catavencu fac asta de ani de zile de s-a plictisit lumea de ei. Daca cineva insa se mai amuza pe aici de poza mea in varianta bebelus handicapat ma simt onorat de cata importanta mi se acorda. Mai ales de catre femeile la menopauza intelectuala Andu
pentru textul : login deLaurențiu, ținând cont de veleitațile tale eu ți-am mai spus, tu ar trebui să simplifici, să sublimezi, pe când tu continui să te complici cu o ușurință debordantă care îți este desigur foarte la îndemână.
pentru textul : punere în abis deEu cred că astfel ajungi fix nicăieri.
Poemul acesta este deja aproape nicăieri.
Până la nicăieri de aici mai sunt doar două-trei uși pe care, în ritmul ăsta, tu le vei deschide înainte să de desprimăvăreze
Radu Nef, de ce, voalat, vă victimizaţi? Şi de ce sunteţi nerecunoscător? :) V-am ajutat din plin, încă din primul comentariu - dpmdv, textul trebuie şters. Apoi, scrieţi altul. Dar să fie proză, poezie, eseu, articol, impresie etc... Orice, dar nu toate deodată, pe axă filosofică. Filosofie are deja caracter ezoteric, de ce să s-o complicăm şi mai mult, liricizând-o? Ăsta e sfatul meu.
pentru textul : Un elefant într-o cutie de chibrit deŞi nu, n-am reuşit să scriu din prima, pentru că nu-mi ieşea rima :).
Felicitări, Virgil! Îți doresc lansare frumoasă.
pentru textul : Mirabile Dictu decarmenis, mi se pare cam ridicol să te „auto-comentezi”. daca ai de scris un text e preferabil să pui în el ce ai de spus. iar dacă ai de comunicat ceva cuiva îți recomand să folosești e-mail-ul. comentariile nu au acest scop. sper să nu se mai repete.
pentru textul : Lansare de carte: Laurențiu Belizan , Pareidolia - Editura Humanitas deDorine, Dorine, adica pe aici se posteaza numai texte ne-bune?! Eu zic ca e suficient de nebun de...frumos.
pentru textul : pridvorbe deÎn primul rând, citind poemul doar pentru trasarea ideii: treci de la un plan la altul, fără să urmărești un axis; astfel, poemul tău se clatină și, la prima respirație, se prăbușește, pentru că balastul este chiar în mijlocul său. Revin cu lectura, în amănunt, și remarc următoarele: "strop de tăcere". imagine arhifolosită. "bătăile inimii". la fel. "te gândești că poate suferi de cea mai cumplită boală că ai avea dintr-o dată înțelepciunea bolnavă". nu în poezie, poate în proză și nici acolo. pentru că formularea este nu tocmai bine aleasă. "culoarea violet a mâinilor". mâinile nu au culoarea violet, nici prin meditație. se înțelege alt plan existențial și nu pare a fi în context. "chiar și țesătura de la fața de masă ți se pare falsă" pe biroul tău". e masă sau birou? alăturarea aleasă de tine nu face deloc bine poeziei. din "chiar și" rezultă că totul e fals. "furia valului". expresie uzată. "trestia gânditoare". expresie uzată. "nu îți va răspunde nici un prieten". dacă îți răspunde cineva, o fi "dușman"? așa se înțelege. "știm numai noi eu mai știu că...". se repetă și, astfel, apare știu_că. "...labirint foarte îngust "cu mult pietriș...". și foarte, și mult. prea mult. Deci: atenție la exprimare, atenție la firul poeziei. Am citit și celelalte texte postate de tine pe Hermeneia. Sfatul meu sincer e să citești mult și să încerci să cerni și mai mult. Însă, nici atunci nu e obligatoriu să iasă Poezia. Iată ce a rămas din text, după ce am cernut balastul: "diminețile tale au gust de pâine prăjită. mirosul de lămâie verde îți intră în piele bei ceaiul și desfaci încet culoarea violet a mâinilor în fire subțiri cine tulbură apa în adâncuri și ce sentiment îngroapă așteptarea ce rupe trupurile în două" Ideea e aceeași și ce a rămas nu e tocmai rău. Însă nu am putut scăpa de repetiția lui "ce", de repetiția lui "poate", da, modificând puțin în text. Mult succes.
pentru textul : Labirint deCat despre viziunea mea literara... este a mea, si nici n-am apucat macar sansa sa o expun pe aici ca sa putem discuta. Problema nu e ca eu am alta viziune literara decat tine (dreptul la alteritate mi se pare crucial pentru o efervescenta artistica sanatoasa), ci ca tu nu admiti alteritatea; iti doresti ca toti sa fie dupa chipul si asemanarea ta, iar cine nu e asa, e declarat 'rebut", "deseu" de productie, numa' bun sa il arunci la cosul de gunoi (CST/excomunicare de pe Hermeneia), si astfel sa iti linistesti constiinta ("eu mereu am dreptate!..."). "Așa, principial vorbind tu ai (în umila mea părere) probleme mari cu conviețiurea într-un spațiu civilizat". Un spatiu in care textele dispar fara explicatie, unde cricita/ polemica/ alteritatea poeticii (cand zic poetica nu ma refer la poezie, virgile, fii pe faza, nu dormi!) -asta numesti tu "un spatiu civilizat"????.... Realizezi prapastia de ridicol in care te afli?... "Ai depășit de mult bordura bunului simț". Doar pentru ca am protestat impotriva abuzurilor tale?... Sa ma scuzi daca nu esti obisnuit sa fii criticat de "musafiri" chiar aici in 'casa" ta, cum ai numit Hermeneia. Intelege te rog ca nu am de improscat Hermeneia, care zic eu ca se descurca ff bine cu/fara mine, si ca s-ar descurca si mai bine fara abuzurile si fundamentalismele tale. Este un site rezonabil, care are o grafica frumoasa (amanuntul decident pentru mine sa ma inscriu aici) si poeti talentati. As vrea sa zic "scriitori" talentati, dar in afara de poezie, situl e cam saracut in alte exprimari literare (ex: eseu, proza, dezbateri culturale s.a). Poate acei oameni care acum ti-ar fi onorat situl cu efervescenta lor culturala sunt astazi in alta parte...unde nu-i goneste nimeni cu bata in numele unui 'Regulament" ridicol aplicat oricum partinitor si abuziv. Cateodata mi se face dor de interbelici...Alta lume, alte maniere: dupa o polemica sangeroasa in parlament ori la un cenaclu, acei oameni puteau sa iasa degajati la o cafea impreuna, fara patimi marunte si ranchiuni de mahala. Nu incerca sa imi dai lectii de civilizatie ori de principialitate, Virgile. Chiar nu e cazul.
pentru textul : nimic artificial deAm descoperit cu plăcere o altă Bistriţă, diferită de cea căreia îi bat prundurile cu undiţa în mână, un râu mitic şi poetic în care se scaldă îngerii. Felicitări!
pentru textul : Spații necunoscute dePersonal, am ceva reticente in ceea ce priveste termenul de blog intr-o poezie. Am remarcat lucrul acesta si la Silvia Caloianu si la altii. Insa, dincolo de tehnica pe care o implica, se ascunde o lume in care poti fi ce vrei. Mie personal, imi face bine amalgamul acesta de frinturi. Ai dat o definitie perfecta acestui text si anume cortex special. Personal mi-a placut jocul acela african, aduce o nota de exotism, muta la timp planul untr-un continent interiorizat. Finalul mi se pare cam crispat, mai ales prin procesul acela de difuziune a cuvinte, il arunca din nou intr-o latura putin prea tehnica. Insa un poem de alta factura, fluid in toata increngatura de lucruri interiorizate.
pentru textul : mâine am să iubesc mai mult cu o oră deMădălina, acest text, așezat în rânduri, are aspect de proză, de epistolă. În plus, filă-liberă (lă-li) sună disonant. În versurile 3-4 "la locul lor la ieșirea din ape" ar merita modificat. Apoi, versurile 4-5: "goluri între cuvinte - țin minte doar ploaia..." pare ușor incoerent. Evident e gol al memoriei sau așa sugerează continuarea. "tăcerea trecea" - mai bine tăcerea pășea (sau alt cuvânt) pentru a evita repetiția t-t ce-ce. "ca o umbră de viță începe surparea în oglindă" - ușor neclar... mai ales când continuă ideea anterioară.... Ai pe urmă de 3 ori verbul a fi la imperfect "era - era - eram" . "Sentimente la plic" - iar este forțat, după părerea mea. "plic" - pachețel de ceai, de supă, sau plic de scrisoare... După dans și eram singuri urmează: "știam că nimeni nu se roagă să fim judecați" - iar nu păstrează coerența ideii anterioare. Finalul îmi place. Și Versurile: "îmbrac altă rochie și plec prin anotimpuri așa cum pleacă câte un tren din suflet la ore fixe". Cred că e bine să revezi această poezie. Se pierd sensuri, pe alocuri apar incoerențe și confuzii. Și e păcat, fiindcă tu scrii poezie atunci când te lași poeziei.
pentru textul : Despre suflet deun typo: manhattan in loc de manhatten. sper ca nu e o trimitere la Proiectul Manhattan... e originala descrierea: "la intrarea unui zgârie-nori un măr de oțel își răsfiră florile de neon pe nervii întinși ai nopții orașul are ochiul închis ca o rană cusută " sfarsitul mi se pare putin confuz sau rupt de context si titlu. cred ca nu ai speculat toate avantajele. un text asupra caruia merita sa revii, cizelind putin metaforele, pentru realizarea integrala a atmosferei dorite.
pentru textul : nobody home - eu conduc, little Johnny îmi spune că dePagini