Câteva observații asupra poemului, merge de scris: "de unde pământul se începe, și încotro cerul curge" și sinonime ideatice de înlocuit: - "pornire" - "se rotește mereu".
Referitor la text și literatură: La începutul carierei sale jurnalistice, Cristian Tudor Popescu a scris un articol referitor la textele șlagărelor (cu predilecție în engleză) cu mare audiență la public, căutând un vocabular tipic, de impact, cu rețeta asigurată. Și găsise un vector interesant. De la Jean Moscopol ("Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă sara?"), Cristian Vasile ("Iubesc femeia") la Dan Bittman, fiecare compozitor a avut textierii lui. De la Nicolae Kirițescu la Cezarina Moldoveanu (soția și textiera lui Gică Petrescu) sau Șerban Foarță s.a.m.d., textierii au avut locul lor binemeritat. În ciuda structurii aparent facile a textelor, se poate vorbi de cu totul altă factură a versificației, target-ului. Nu mai dau exemple din muzica clasică. Nu toți compozitorii au avut inspirația în fața textelor consacraților. Când spun asta, mă gândesc la relația (muzicală) de excepție pe care o găsim Alifantis-Nichita (Ce bine că ești, Ploua în luna lui Marte, Luna în câmp - vezi albumul "Nichita") sau Joseph Kosma-Jacques Prévert (Les feuilles mortes - cântec superb pe care îl prefer îniterpretarea lui Yves Montand). Nu este deloc o regulă. Subiectele cu trenuri și gări nu sunt încă epuizate. "Trenule mașină mică" (Maria Tănase) sau "Hai vino iar in gara noastră mică" (Gabriel Dorobanțu) au încă succes. Ceea ce găsesc eu în acest text, - de altfel autorul ne avertizează discret "De inimă albastră"-, este o capacitate a sa neîndeajuns de exploatată, de a scrie acest gen de text. Manolescu Gorun poate să scrie și acest gen de texte. În realitate, nu e simplu să scrii în acest gen. Nu e vorba doar de inspirație. Există ceva în plus nedetectabil stand-by. Mai este nevoie de un compozitor talentat și un interpret pe măsură. Și cum zicea Maestrul Gică Petrescu: "Cel mai frumos tango din lume/Cu tine l-am dansat cândva..."
Simpatic colaj foto... m-a facut sa umblu la albumul meu cu poze alb-negru, dar ale mele sunt mult mai vechi... Cu atat mai mult cu cat se intampla sa-l cunosc pe Emilian "in carne si oase" si pot spune ca "tare te-ai mai schimbat omule!" :-) Mi s-a parut ca am citit mesajul unui om singur catre restul singuratatii lumii si asta mi-a placut, un fel de "message in a bottle". Cine mai deschide sticlele astea Emile nowadays? Nu am inteles de ce "experiment", dar poate ca nu sunt eu inca bine familiarizat cu incadrarile pe Hermeneia, scuze. Un text care merita remarcat, asa cum bine zice Marina, indeosebi pentru textul din partea finala. Andu
„la mine în gât
între două noduri se face un pod
peste care trece ca o senzație stranie
dorul de țară”
la fel și ultimele 5 versuri, pe care le-aș vedea fără specificarea tipului de pilulă(fen-phen). Apoi, versul cu monstrul narcotic mi se pare că face parte din altă poveste, adică iese din context.
Foarte interesanta alcatuire ce mizeaza mai mult pe participarea universului mut si ascuns al omului, zavorat in inconstient, dupa propriile temeri... constructe imagistice bazate pe motive gen sarpe, apa, nisip, joc de culori (implicit de stari), limba, parul, sarea, oglinda, bratara, inelele... imi pare un text de care nu te poti apropia rational, sau oricum nu in prima faza, daca ai pretentii de intelegere... remarc excedentul de firesc pe care autoarea l-a figurat in aceasta creatie si dimensiunea subliminala a rostirii.
Foarte repede şi la o primă vedere - "granit net superior forțelor mele, totuși reușesc s-o deschid.". Partea boldată este şi fără miză în economia textului, şi prozaică, şi tautologică. "A naibii amintiri" - acordul. Poate revin.
întrebarea fundamentala ramine "si ce se intimpla daca nu ai prieteni si daca nu ai nevoie de prieteni?" mai ramine valabila axioma sau se permite o exceptie si atunci se poate iesi afara in voie si poti sa simti mirosurile acelea pe care nu le-ai simtit de multa vreme, de pe vremea cind nu avea importanta cit mai ai de trait. asta e intrebarea
în primul rând pentru lectură. mă bucur şi că ai simţit dezlănţuirea ploii şi tot ce a decurs din asta. finalul este anume pentru a da libertate imaginaţiei, gândirii. cine le ştie pe toate, mai ales pe cele ale divinului?!
La primul poem postat ai primit niște îndemnuri. Ar fi bine să fie respectate.
Acest text conține greșeli de ortografie și de punctuație. Lipsesc diacritice. Și altele...
stii ce ar schimba esential poemul, fara sa-l schimbe, de fapt? inlocuirea primului vers "dragostea" cu "iubirea" care are un spectru urias. foarte frumos poemul. congrat
Virgil, îți mulțumesc pentru intervenție. Varianta ta este mult mai poetică, mai dramatică prin felul în care ai așezat versurile... Ceea ce observ este că nu mai "sună" a "tănăsescu" ci a Titarenco. Eu tind să merg pe banal, pe povestea care ascunde ceva. Deja face parte din volumul "Romanul în care mor", un volum ce cu voia Domnului va apărea în această iarnă.
Sancho Panza, multumesc pentru rabdarea cu care te/ai aplecat asupra versurilor mele. mi se pare interesanta ideea de a rescrie acest poem in vers alb. o sa incerc. rimele folosite sunt des uzitate si, sincer sa fiu, nici nu am incercat sa gasesc altceva. multumesc pentru trecere. te mai astept.
Fermecătoare poveștile pe care le spunem copiilor amânând momentul când află singuri adevărul despre realitatea adulților, arena din inimă unde iezii așteaptă, se revoltă sau fug din calea mercenarilor din sânge. Elia, mi-a plăcut foarte mult această lume a explicațiilor simple, de imaginație plină, despre o lume complicată în care uităm că miracolele nu sunt doar fantezii copilărești.
Da, o simbolistica interesanta, subliniez "tipare ascutite de greieri" si "lupii tineri crescuti intre coapse". Nu cred ca apelativul "iubite" ajuta, poemul ar suna mai bine la modul non-adresativ, zic si eu :-) Oricum, un text pe care imi face placere sa il remarc, o lectura rafinata. Bobadil.
"mai aproape de sens" inseamna cat mai aproape de intelesul tuturor? Daca da, asta nu e chiar una din tintele mele:) Oricum, sunt convins ca ai inteles de la inceput ce am vrut sa spun si de ce am folosit "arme" in locul ala. Iar gramatica, in elasticitatea rigurozitatii ei, cred ca imi va ierta pacatelul... M-am gandit ceva vreme inainte de a scrie versul in discutie, dar cuvintele astfel legate mi-au transmis un oarecare clinchet pe care nu l-am putut refuza. Mai rau parca m-a incurcat scartaitul obtinut prin alaturarea e-a (palmele arme), care imi pare ca s-ar accentua daca montez acolo liniuta
Rimule, habar n-am avut , ca de era David ala de-l stiu io i-as fi scris cam asa: Davide mai Davide, Vacile-s cam palide. Ca-i plecat cu ciurda Si-au ramas cu tuta. Hai sa mai taiem un miel David rege-n israel. C-am terminat cu goliatu' care ne-a mincat ficatu' si-am terminat si cu Uri De-i tinea Bathshevei nurii Hai sa mai taiem un miel, David rege-n Israel.
Marina, cuvintele tale chiar ma incurajeaza. Am momente, tot mai dese, pe fondul unei acute lipse de timp, in care ma indoiesc realmente de finalitatea acestui demers. Sigur ca mi-as dori sa pot slefui aceste poezii pana la a merita atentia unui ilustrator bun. Ramane de vazut in ce masura voi reusi. Deocamdata, iti multumesc pentru sustinere si pentru faptul ca te-ai apropiat cu sufletul de aceste versuri.
Gorun, tot ce vreau sa stiu este daca pana la magazinul de portelanuri ai trecut pe la piramide. am auzit ca acolo la fiecare 30 faurar prima camila te intoarce gratis.
frumos
sarutari de maini Doinei din partea pastorului
interesant textul, pentru mine e un pic încărcat. de ex. primul rând l-am citit mai simplu /îţi scriu mai rar și nu îmi aduc aminte decât/.
mă împiedic şi în gerunzii.
Las la o parte geni(t)alitatea mea precoce atunci când am scris textul respectiv care, evident, poate fi prost, execrabil, infantil sau…excepțional dar cred, tocmai pentru motivul că Boba a deschis discuția, că aceasta ar fi bine să continue. În sensul de a ne spune părerea asupra panoramei actuale a poeziei românești și nu numai. Pentru că, revenind la scumpa noastră bălăceală dâmbovițeană în care se tot vorbește de tot soiul de „generații” (prin alte părți, mai „civilizate” se vorbește, mai aplicat, despre „curente”), m-am cam saturat de tot soiul de „maeștrii”, fie ei bobadilici, sgb-diști, komartieni, douămiiști, ai concretului, ai starii etc., etc. etc. care își exhibează (și justifică cu o agresivitate demnă de o cauză mai bună) propriile producții. Și ar mai trebui să fie luați în considerare și bieții consumatori de producții poetice, printre care mă număr, fără a avea pretenții creaționiste, cum am mai menționat de nenumărate ori (și care n-au altă treabă decât să le „consume” dintr-un fel de masochism). Ei bine, eu în calitate de „maso” și nu de „macho” chiar m-ar interesa să mă angrenez într-o asemenea discuție. Considerați, dragi „macho” și „maso” că am aruncat mânușa. Pană una alta, îmi exprim „mândria patriotică” în legătură cu faptul că, mulți ani în urmă (pe Agonia – se poate verifica), am pariat pe: Florin Bratu, Dorin Cozan, Livia Ștefan și Leonard Ancuța. Dintre ei, doi au confirmat (Ancuța și Cozan). Pe ceilalți îi aștept (încă). Ca să fiu și eu rău: nu-mi aduc aminte să fi pariat cumva și pe Boba. Își bate singur joc de el. Că-mi face plăcere – pe bune – să ne conversăm (de una de alta) e cu totul altceva. Și o voi face în continuare cu mare plăcere. Te salut cu simpatie nedisimulata, Maître
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Câteva observații asupra poemului, merge de scris: "de unde pământul se începe, și încotro cerul curge" și sinonime ideatice de înlocuit: - "pornire" - "se rotește mereu".
pentru textul : Drum interior deReferitor la text și literatură: La începutul carierei sale jurnalistice, Cristian Tudor Popescu a scris un articol referitor la textele șlagărelor (cu predilecție în engleză) cu mare audiență la public, căutând un vocabular tipic, de impact, cu rețeta asigurată. Și găsise un vector interesant. De la Jean Moscopol ("Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă sara?"), Cristian Vasile ("Iubesc femeia") la Dan Bittman, fiecare compozitor a avut textierii lui. De la Nicolae Kirițescu la Cezarina Moldoveanu (soția și textiera lui Gică Petrescu) sau Șerban Foarță s.a.m.d., textierii au avut locul lor binemeritat. În ciuda structurii aparent facile a textelor, se poate vorbi de cu totul altă factură a versificației, target-ului. Nu mai dau exemple din muzica clasică. Nu toți compozitorii au avut inspirația în fața textelor consacraților. Când spun asta, mă gândesc la relația (muzicală) de excepție pe care o găsim Alifantis-Nichita (Ce bine că ești, Ploua în luna lui Marte, Luna în câmp - vezi albumul "Nichita") sau Joseph Kosma-Jacques Prévert (Les feuilles mortes - cântec superb pe care îl prefer îniterpretarea lui Yves Montand). Nu este deloc o regulă. Subiectele cu trenuri și gări nu sunt încă epuizate. "Trenule mașină mică" (Maria Tănase) sau "Hai vino iar in gara noastră mică" (Gabriel Dorobanțu) au încă succes. Ceea ce găsesc eu în acest text, - de altfel autorul ne avertizează discret "De inimă albastră"-, este o capacitate a sa neîndeajuns de exploatată, de a scrie acest gen de text. Manolescu Gorun poate să scrie și acest gen de texte. În realitate, nu e simplu să scrii în acest gen. Nu e vorba doar de inspirație. Există ceva în plus nedetectabil stand-by. Mai este nevoie de un compozitor talentat și un interpret pe măsură. Și cum zicea Maestrul Gică Petrescu: "Cel mai frumos tango din lume/Cu tine l-am dansat cândva..."
pentru textul : De inima albastră deSimpatic colaj foto... m-a facut sa umblu la albumul meu cu poze alb-negru, dar ale mele sunt mult mai vechi... Cu atat mai mult cu cat se intampla sa-l cunosc pe Emilian "in carne si oase" si pot spune ca "tare te-ai mai schimbat omule!" :-) Mi s-a parut ca am citit mesajul unui om singur catre restul singuratatii lumii si asta mi-a placut, un fel de "message in a bottle". Cine mai deschide sticlele astea Emile nowadays? Nu am inteles de ce "experiment", dar poate ca nu sunt eu inca bine familiarizat cu incadrarile pe Hermeneia, scuze. Un text care merita remarcat, asa cum bine zice Marina, indeosebi pentru textul din partea finala. Andu
pentru textul : scurt metraj deCe am reținut în mod special din acest text este:
„la mine în gât
între două noduri se face un pod
peste care trece ca o senzație stranie
dorul de țară”
la fel și ultimele 5 versuri, pe care le-aș vedea fără specificarea tipului de pilulă(fen-phen). Apoi, versul cu monstrul narcotic mi se pare că face parte din altă poveste, adică iese din context.
doar o părere,
pentru textul : newsflash deEugen.
domnule yesterday. e din Proverbe.
1. Înţelepciunea şi-a zidit casa, şi-a tăiat cei şapte stâlpi.
2. Şi-a junghiat vitele, şi-a amestecat vinul, şi-a pus masa.
3. Şi-a trimis slujnicele, şi strigă, de pe vârful înălţimilor cetăţii:
4. „Cine este prost, să vină încoace!” Celor lipsiţi de pricepere le zice:
5. „Veniţi de mâncaţi din pâinea mea, şi beţi din vinul pe care l-am amestecat!
6. Lăsaţi prostia, şi veţi trăi, şi umblaţi pe calea priceperii!”
7. Cel ce mustră pe un batjocoritor îşi trage dispreţ, şi cel ce caută să îndrepte pe cel rău se alege cu ocară.
8. Nu mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască; mustră pe cel înţelept, şi el te va iubi!
9. Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel neprihănit, şi va învăţa şi mai mult!
10. Începutul înţelepciunii este frica de Domnul; şi ştiinţa sfinţilor, este priceperea.
11. Prin mine ţi se vor înmulţi zilele, şi ţi se vor mări anii vieţii tale.
12. Dacă eşti înţelept, pentru tine eşti înţelept; dacă eşti batjocoritor, tu singur vei suferi.
13. Nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic.
14. Ea stă totuşi la uşa casei sale, pe un scaun, pe înălţimile cetăţii,
15. ca să strige la trecătorii, care merg pe calea cea dreaptă:
16. „Cine este prost, să vină aici!” Iar celui fără minte îi zice:
17. „Apele furate sunt dulci, şi pâinea luată pe ascuns este plăcută!”
18. El nu ştie că acolo sunt morţii, şi că oaspeţii ei sunt în văile locuinţei morţilor.
pentru textul : secretele noastre împrumutate deFoarte interesanta alcatuire ce mizeaza mai mult pe participarea universului mut si ascuns al omului, zavorat in inconstient, dupa propriile temeri... constructe imagistice bazate pe motive gen sarpe, apa, nisip, joc de culori (implicit de stari), limba, parul, sarea, oglinda, bratara, inelele... imi pare un text de care nu te poti apropia rational, sau oricum nu in prima faza, daca ai pretentii de intelegere... remarc excedentul de firesc pe care autoarea l-a figurat in aceasta creatie si dimensiunea subliminala a rostirii.
pentru textul : Teama tăcerii deMulțumesc, am corectat. La mulți ani, Aranca!
pentru textul : Amzis Adjudecat deFoarte repede şi la o primă vedere - "granit net superior forțelor mele, totuși reușesc s-o deschid.". Partea boldată este şi fără miză în economia textului, şi prozaică, şi tautologică. "A naibii amintiri" - acordul. Poate revin.
pentru textul : Ultima zi din martie dedomnilor si domnita, am modificat textul. sper sa fie mai ok acum.
pentru textul : un cartuș și o nebună deun pic încâlcit traseul expunerii de mai sus. mi se pare că sare prea brusc de la o idee la alta. ori poate citesc într-o cheie nedesluşită
pentru textul : Pentru cel care-o scrie deo prepoziție, cred că e mai bine. mulțam, Adrian!
pentru textul : jar deîntrebarea fundamentala ramine "si ce se intimpla daca nu ai prieteni si daca nu ai nevoie de prieteni?" mai ramine valabila axioma sau se permite o exceptie si atunci se poate iesi afara in voie si poti sa simti mirosurile acelea pe care nu le-ai simtit de multa vreme, de pe vremea cind nu avea importanta cit mai ai de trait. asta e intrebarea
pentru textul : ploaia prietenului din mine deîn primul rând pentru lectură. mă bucur şi că ai simţit dezlănţuirea ploii şi tot ce a decurs din asta. finalul este anume pentru a da libertate imaginaţiei, gândirii. cine le ştie pe toate, mai ales pe cele ale divinului?!
pentru textul : taverna deidem - mai degarbă "ibidem", şi aici: "mu-ţe-ni-e; slu-ţe-ni-e; nu mu-ţe-nie Nu cred...", un binemeritat punct după "mu-ţe-ni-e"
Scuze!
pentru textul : Sfinx deLa primul poem postat ai primit niște îndemnuri. Ar fi bine să fie respectate.
Acest text conține greșeli de ortografie și de punctuație. Lipsesc diacritice. Și altele...
PS. Doar un text pe zi.
pentru textul : Himeră de.
pentru textul : Viraj mult prea strâns deCezar, îţi mulţumesc frumos pentru oprire. (cu întărziere din cauze obiective, te asigur.). toate bune, Daniela
pentru textul : eram tânără şi te iubeam destii ce ar schimba esential poemul, fara sa-l schimbe, de fapt? inlocuirea primului vers "dragostea" cu "iubirea" care are un spectru urias. foarte frumos poemul. congrat
pentru textul : cu cărțile pe piept deVirgil, îți mulțumesc pentru intervenție. Varianta ta este mult mai poetică, mai dramatică prin felul în care ai așezat versurile... Ceea ce observ este că nu mai "sună" a "tănăsescu" ci a Titarenco. Eu tind să merg pe banal, pe povestea care ascunde ceva. Deja face parte din volumul "Romanul în care mor", un volum ce cu voia Domnului va apărea în această iarnă.
pentru textul : Ardo A 400 deSancho Panza, multumesc pentru rabdarea cu care te/ai aplecat asupra versurilor mele. mi se pare interesanta ideea de a rescrie acest poem in vers alb. o sa incerc. rimele folosite sunt des uzitate si, sincer sa fiu, nici nu am incercat sa gasesc altceva. multumesc pentru trecere. te mai astept.
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual deFermecătoare poveștile pe care le spunem copiilor amânând momentul când află singuri adevărul despre realitatea adulților, arena din inimă unde iezii așteaptă, se revoltă sau fug din calea mercenarilor din sânge. Elia, mi-a plăcut foarte mult această lume a explicațiilor simple, de imaginație plină, despre o lume complicată în care uităm că miracolele nu sunt doar fantezii copilărești.
pentru textul : Când începe o dimineață deDa, o simbolistica interesanta, subliniez "tipare ascutite de greieri" si "lupii tineri crescuti intre coapse". Nu cred ca apelativul "iubite" ajuta, poemul ar suna mai bine la modul non-adresativ, zic si eu :-) Oricum, un text pe care imi face placere sa il remarc, o lectura rafinata. Bobadil.
pentru textul : De-a lungul jumătății mele de viață de"mai aproape de sens" inseamna cat mai aproape de intelesul tuturor? Daca da, asta nu e chiar una din tintele mele:) Oricum, sunt convins ca ai inteles de la inceput ce am vrut sa spun si de ce am folosit "arme" in locul ala. Iar gramatica, in elasticitatea rigurozitatii ei, cred ca imi va ierta pacatelul... M-am gandit ceva vreme inainte de a scrie versul in discutie, dar cuvintele astfel legate mi-au transmis un oarecare clinchet pe care nu l-am putut refuza. Mai rau parca m-a incurcat scartaitul obtinut prin alaturarea e-a (palmele arme), care imi pare ca s-ar accentua daca montez acolo liniuta
pentru textul : de ce-mi doresc să văd pământul deRimule, habar n-am avut , ca de era David ala de-l stiu io i-as fi scris cam asa: Davide mai Davide, Vacile-s cam palide. Ca-i plecat cu ciurda Si-au ramas cu tuta. Hai sa mai taiem un miel David rege-n israel. C-am terminat cu goliatu' care ne-a mincat ficatu' si-am terminat si cu Uri De-i tinea Bathshevei nurii Hai sa mai taiem un miel, David rege-n Israel.
pentru textul : deuteronomia deMarina, cuvintele tale chiar ma incurajeaza. Am momente, tot mai dese, pe fondul unei acute lipse de timp, in care ma indoiesc realmente de finalitatea acestui demers. Sigur ca mi-as dori sa pot slefui aceste poezii pana la a merita atentia unui ilustrator bun. Ramane de vazut in ce masura voi reusi. Deocamdata, iti multumesc pentru sustinere si pentru faptul ca te-ai apropiat cu sufletul de aceste versuri.
pentru textul : O depărtare deexplicativa si cacofonia- rezolvate
pentru textul : Cu un milimetru mai departe deideea finalului- nitel schimbata si ea
ambiguitatea- nu prea stiu
... si desigur, uituca penitza... :-) scuze!
pentru textul : libido sciendi pour Mme B deGorun, tot ce vreau sa stiu este daca pana la magazinul de portelanuri ai trecut pe la piramide. am auzit ca acolo la fiecare 30 faurar prima camila te intoarce gratis.
pentru textul : Epifanigramă defrumos
sarutari de maini Doinei din partea pastorului
interesant textul, pentru mine e un pic încărcat. de ex. primul rând l-am citit mai simplu /îţi scriu mai rar și nu îmi aduc aminte decât/.
pentru textul : firidele noastre de aer demă împiedic şi în gerunzii.
Las la o parte geni(t)alitatea mea precoce atunci când am scris textul respectiv care, evident, poate fi prost, execrabil, infantil sau…excepțional dar cred, tocmai pentru motivul că Boba a deschis discuția, că aceasta ar fi bine să continue. În sensul de a ne spune părerea asupra panoramei actuale a poeziei românești și nu numai. Pentru că, revenind la scumpa noastră bălăceală dâmbovițeană în care se tot vorbește de tot soiul de „generații” (prin alte părți, mai „civilizate” se vorbește, mai aplicat, despre „curente”), m-am cam saturat de tot soiul de „maeștrii”, fie ei bobadilici, sgb-diști, komartieni, douămiiști, ai concretului, ai starii etc., etc. etc. care își exhibează (și justifică cu o agresivitate demnă de o cauză mai bună) propriile producții. Și ar mai trebui să fie luați în considerare și bieții consumatori de producții poetice, printre care mă număr, fără a avea pretenții creaționiste, cum am mai menționat de nenumărate ori (și care n-au altă treabă decât să le „consume” dintr-un fel de masochism). Ei bine, eu în calitate de „maso” și nu de „macho” chiar m-ar interesa să mă angrenez într-o asemenea discuție. Considerați, dragi „macho” și „maso” că am aruncat mânușa. Pană una alta, îmi exprim „mândria patriotică” în legătură cu faptul că, mulți ani în urmă (pe Agonia – se poate verifica), am pariat pe: Florin Bratu, Dorin Cozan, Livia Ștefan și Leonard Ancuța. Dintre ei, doi au confirmat (Ancuța și Cozan). Pe ceilalți îi aștept (încă). Ca să fiu și eu rău: nu-mi aduc aminte să fi pariat cumva și pe Boba. Își bate singur joc de el. Că-mi face plăcere – pe bune – să ne conversăm (de una de alta) e cu totul altceva. Și o voi face în continuare cu mare plăcere. Te salut cu simpatie nedisimulata, Maître
pentru textul : Mă-ndepărtez dePagini