Ioana, îți mulțumesc de trecere și pentru apreciere, mă bucură spusele tale cu siguranță și mă obligă să fiu și mai exigent cu mine. Cu respect și prietenie Mahmoud Djamal
"mai aproape de sens" inseamna cat mai aproape de intelesul tuturor? Daca da, asta nu e chiar una din tintele mele:) Oricum, sunt convins ca ai inteles de la inceput ce am vrut sa spun si de ce am folosit "arme" in locul ala. Iar gramatica, in elasticitatea rigurozitatii ei, cred ca imi va ierta pacatelul... M-am gandit ceva vreme inainte de a scrie versul in discutie, dar cuvintele astfel legate mi-au transmis un oarecare clinchet pe care nu l-am putut refuza. Mai rau parca m-a incurcat scartaitul obtinut prin alaturarea e-a (palmele arme), care imi pare ca s-ar accentua daca montez acolo liniuta
...'coane Virgile, cine poate spune: de acum e primăvară? da, e o boală și e a mea. am reținut nuanța și of și ioi și io romanticul incurabil îți mulțumește de rânduri. ai punctat bine. ...și dragă Marina, îți mulțumesc, dar eu pe hermeneia nu sunt nici sub poala popii nici în vreun niscaiva tribunal, adicătelea ce e de mărturisit?:) dar așa, ca între prieteni, te înțeleg perfect și mă înregimentez, deși eram de mult, în batalionul doi, în caz de Nicolae duplicated sau reloaded:)! știu că nu e nevoie de mine în probleme facile, dar așa... de dragul de a fi ce sunt... glumesc. chiar sunt bine dispus pentru că am fost elegant. mulțumesc de aprecierea sinceră, Marina. Îți mulțumesc, Matei!Mă bucur că sunt unic:)!...și da, sărutul trebuia plasat ca un subînțeles... însă a fost doar ca înțeles. cu gânduri bune, vouă, paul
Cred ca pe structura primelor 3 versuri din primele doua strofe se poate construi un nou poem. Asta daca se pastreaza o finete in expresia lirica si se evita definitiile despre Dumnezeu. Motivul fiintei androgine pe patul lui Procust, cu descindere din Rai, nu este de lepadat. Razvratirea autoarei fata de incadrarea in tiparele sociale, poate usor influentata si de experientele personale, pe care nu le cunosc, poate fi justificata. Dar sa nu dam vina pe Creator pentru ceea ce ni se intampla, mai ales ca avem intotdeauna liberul arbitru. Mai mult sentiment, mai putin ludic, mai multa seriozitate, si poate cine stie? Succes!
... poemul acesta este cam pretenţios şi cam lipsit de strălucire. Din prima încerc să mă întreb cui se adresează, de fapt, lui Hilaire botanistul? Atunci de ce yerba mate şi nu "ilex paraguarensis", oricum, cititorul de limbă română nu înţelege ideea, poate dacă stă o vreme în Guadalajara!
Tema profetului, identificarea dumneavoastră cu acesta, este cam desuetă, sire. Şi răsuflă. Poate găsiţi ceva mai nou.
Vă reamintesc invitația de a trimite texte pentru volumul Virtualia 8, până pe data de 15 noiembrie. Vă mulțumim și vă așteptăm la cenaclul de la Iași!
Personal, cred ca "goala de cuvinte" e cam cliseistic. In rest, un text bun din punctul meu de vedere, natural, elegant.Placut in special candoarea si gingasia.
Felicitari, Paul Blaj! Scrisul tau este frumos si Ma bucur de fiecare data cand am ocazia sa citesc un text aici pe Hermeneia.
Multa inspiratie si succes mai departe.!
ai ceva ceva in poezia asta, insa e slab, te complici in imagini aiurea gen: "asistenta îmi injecta dungile din pijamale în adn"--- pijamale? "iar tu mă numărai cu degetele norilor secerați de curcubee"---degetele norilor, curcubee?? poezia ta as vrea sa spuna ceva, dar e incarcata de balast. aeriseste-o si va fi mai bine! queen
ma mir ca un text ca Epitaf a primit si o nota de 3 (4) . Sunt convins ca aceasta discordanta fata de notele celorlalti era data de transpunerea poemului in forma fixa. Ma intreb cum ar fi primit adim o astfel de nota... mie imi vine sa injur...
poemul are imagini de forță iar finalul este unul cu totul special
nu este neapărat genul meu dar nu pot să nu apreciez această scriitură
un pas înainte clar și răspicat
un discurs poetic rotund, plin de sensuri pe mai multe niveluri, fără să-și piardă din farmecul alunecării metaforei
și mă repet, ce să-i faci, așa-i cu vârsta, finalul este clar de peniță
felicitări omule!
Un efort lăudabil, apreciez acest gen de eseuri poetice în devenire, chiar dacă eseul (și de această dată) este încă departe de Tipperary. Însă, hai să fim sinceri, câți dintre noi am putea fi mai aproape de Tipperary decât este aici Adrian? Aud?? De aceea, eu zic să îl apreciem așa cu ce am mai rămas, respectiv cu fii, iubite mame și cu tați.
Indiscutabil perfectibil sonteul, însă îl apreciez ca atare. Felicitări!
Ca să mă crezi că mi-a plăcut cu adevărat, într-o bună zi îl voi parodia, încercând să nu mă fac de râs desigur.
ultimul lucru pe care mi l-aș dori este să scriu strălucitor. probabil preocupările tale pentru kitsch te îndreaptă către așa ceva. nu, în textele mele, nu urmăresc așa ceva. în ce privește ideea de pretențios cred că e o chestiune absolut relativă și ține de cine ești. sau cine nu ești. textul nu se adresează nimănui. nu știu de unde ai simțit nevoia să ajungi la concluzia asta. dar e total aiurea. yerba mate și ilex paraguaiensis nu sînt unul și același lucru. ți-o spun pentru că o consum de probabil peste zece ani. să nu crezi că scotocind prin google și wikipedia se numește erudiție, amice. se numește semidoctism. există o diferență între plantă și băutură (sau ceai, cum vrei să o numești). în orice caz am mai scris despre asta și chiar am publicat în modestul (și singurtul meu) volumaș de versuri. cititorii mei sînt familiari cu ciclul yerba mate. așa că nu cred că este neaparat o problemă. și nu încerca să perseverezi în ignoranță că devine trist. guadalajara nu are absolut nici o legătură cu yerba mate. mexicanii beau la fel de multă yerba mate cît și românii sau rușii. așa că las-o moartă.
nu cred că există o temă a profetului și chiar dacă ar exista nu cred că m-a interesat vreodată. este doar un penname pe care îl folosesc de mai bine de șase ani. atît și nimic mai mult. nu citi ceea ce nu scrie.
dar îți dau și eu un sfat, dacă tot ești gata să sfătuiești pe alții, este în primul rînd o chestiune de bun simț să publici tu ceva texte înainte să dai sfaturi sau să critici pe alții. sună mai frumos. și poate nu ar fi rău să îți completezi și profilul. ca să știm cine ești. asta ca să nu fii perceput doar ca un fel de troll lipsit de valoare.
După un asemenea poem s-ar cuveni un moment de reculegere...
,,E mult de-atunci, cu toate astea, iată,
La fel încep absenţele să sune.
- Ce vorbe au uitat să ne adune,
Câţi viermi de bronz ne mai separă, tată?"
Încep cu finalul, fiindcă un final bun te face să reciteşti poemul...Concluzia e bine reliefată şi susţinută impecabil de întrebarea retorică din ultimul vers.
Câteva consideraţii ,,tehnice" :) Mie îmi plac sonetele... am scris câteva demult. Acesta e un sonet cu trei catrene şi un distih (ultimul catren şi distihul înlocuiesc vechile terţine), cu rime de forma: a/b/a/b...b/a/b/a... c/d/d/c... c/d. Măsura alternează între 11 şi 10 silabe în primele două catrene, apoi este doar de 11 silabe (ca în sonetele clasice). Prezenţa rimelor masculine în primele două catrene îi ,,taie" din efectul muzical de tânguire şi asta e bine pentru că sugerează o anume împăcare, o resemare, chiar o acceptare curajoasă, specific masculină, a unui destin, fapt susţinut şi de ultimul vers.. Apreciez că rimele nu sunt din seria celor facile, folosirea cratimelor nu este deloc forţată, iar punctuaţia perfectă. Se vede clar condeiul exersat.
Remarc multe imagini sugestive şi unele idei cu valoare de adevăr universal: ,,....tot la fel sculptează
Hienele de ceaţă-n epitaf"
,,Când gândul calcă pe un piept de praf?"
,,Tăcerea mov – eternul fotograf –
Pe umerii de tablă stă de pază."
,,Octombrie e-o babă de cărbune,
Cu ochii plânşi, acoperiţi cu vată;"
De asemenea, mi-a plăcut că titlul 14/10/93 este susţinut de repetiţia expresiei ,,e mult de-atunci".
Versul final m-a tulburat şi pe mine. Ar trebui să scriu un poem cu titlul 13/09/02, fiindcă ,,La fel încep absenţele să sune"
Mulţumesc pentru acest poem, Adrian.
(am scris mult, dar mi-a făcut plăcere)
asta e un comentariu s-au nu m-am prins eu. cred ca stii ca nu se foloseste saptiul asta ptr chatting despre textul de mai sus, nu cred ca e o poanta. e poate doar un crochiu in cutia cu nisip
cred ca e tentanta aceasta asteptare ce hasureaza o anume monotonie a necunoasterii inevitabile pe unica insula ce invata sa numere numai pina la doi. ca intr-un tablou de Modigliani, doi ingeri cu figuri grave, alungindu-se pina dincolo de mrejele simetriilor interioare...
Părerea mea este că în această situație (pentru mine cel puțin previzibilă de vreo doi ani) Emil arată pe șleau cât de epigon este (chiar dacă el ca o mașină de scris va nega automat chestia asta, a mai făcut-o nicio noutate). Acest poem altcineva l-a scris mai bine Cred că lui Emil i s-a dat apă la moară și el, ce să facă, nu? A primit-o. Eu voi prefera însă mereu originalul, n-am ce face la acest capitol. Pe acest teren al expresiei poetice Emil mi se pare doar o făcătură. Asta ca să nu mai aduc în discuție atât de sensibilul subiect știți voi care.... of... că doare! Andu
domnule sixtus, onorata de contra domniei voastre. acum, ca mi-au fost deschisi ochii, metaphoric vorbind, parca vad si eu cele doua luminite inunecate la capatul tunelului acestui poem. le trecusem cu vederea crezand ca sunt doar niste simple sprancene si, aplicand o frugala hermeneutica, fireste ca tot caut fix punctul de pe minima distanta dintre ele de aprox 3 unitati in cm (am masurat), de unde si ideea de trinitate, no?! sau sa fie, oare, ochiul ala care nu se lasa gasit... asta voi afla curand, dupa ce voi citi hermeneutica dumneavoastra, cu riscul de a fi ucisa insasi poezia, doamne fereste de pierdere:). sper sa va dea la calcul coordonatele firesti cat sa se sprijine toiagul pe el (punct). cum poezia in vers alb este, in genere, conotativa, nu prea cred ca se va gasi pe pamant vreuna care sa nu suporte o... hermeneutica. daca nu reusiti ceva convingator, astept cu infrigurare si fara urma de ironie sa-mi spuneti de ce va place, macar. trebuie sa va aparati cumva penita, nu?!:) a dumneavoastra ...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
am corectat. multumesc.
pentru textul : Copacul (Psalm) deIoana, îți mulțumesc de trecere și pentru apreciere, mă bucură spusele tale cu siguranță și mă obligă să fiu și mai exigent cu mine. Cu respect și prietenie Mahmoud Djamal
pentru textul : Haiku-uri defrancisc, imparateasa... va multumesc pentru cuvintele frumoase scrise aici.
pentru textul : epistolă din nașterea ta de"mai aproape de sens" inseamna cat mai aproape de intelesul tuturor? Daca da, asta nu e chiar una din tintele mele:) Oricum, sunt convins ca ai inteles de la inceput ce am vrut sa spun si de ce am folosit "arme" in locul ala. Iar gramatica, in elasticitatea rigurozitatii ei, cred ca imi va ierta pacatelul... M-am gandit ceva vreme inainte de a scrie versul in discutie, dar cuvintele astfel legate mi-au transmis un oarecare clinchet pe care nu l-am putut refuza. Mai rau parca m-a incurcat scartaitul obtinut prin alaturarea e-a (palmele arme), care imi pare ca s-ar accentua daca montez acolo liniuta
pentru textul : de ce-mi doresc să văd pământul deer: "dorind sa accentuezi ceva iti iese pe dos" - scuze
pentru textul : cînd o fată de douăzeci de ani de...'coane Virgile, cine poate spune: de acum e primăvară? da, e o boală și e a mea. am reținut nuanța și of și ioi și io romanticul incurabil îți mulțumește de rânduri. ai punctat bine. ...și dragă Marina, îți mulțumesc, dar eu pe hermeneia nu sunt nici sub poala popii nici în vreun niscaiva tribunal, adicătelea ce e de mărturisit?:) dar așa, ca între prieteni, te înțeleg perfect și mă înregimentez, deși eram de mult, în batalionul doi, în caz de Nicolae duplicated sau reloaded:)! știu că nu e nevoie de mine în probleme facile, dar așa... de dragul de a fi ce sunt... glumesc. chiar sunt bine dispus pentru că am fost elegant. mulțumesc de aprecierea sinceră, Marina. Îți mulțumesc, Matei!Mă bucur că sunt unic:)!...și da, sărutul trebuia plasat ca un subînțeles... însă a fost doar ca înțeles. cu gânduri bune, vouă, paul
pentru textul : exact la mijlocul sărutului deCred ca pe structura primelor 3 versuri din primele doua strofe se poate construi un nou poem. Asta daca se pastreaza o finete in expresia lirica si se evita definitiile despre Dumnezeu. Motivul fiintei androgine pe patul lui Procust, cu descindere din Rai, nu este de lepadat. Razvratirea autoarei fata de incadrarea in tiparele sociale, poate usor influentata si de experientele personale, pe care nu le cunosc, poate fi justificata. Dar sa nu dam vina pe Creator pentru ceea ce ni se intampla, mai ales ca avem intotdeauna liberul arbitru. Mai mult sentiment, mai putin ludic, mai multa seriozitate, si poate cine stie? Succes!
pentru textul : geneză. pe patul meu de spital de... poemul acesta este cam pretenţios şi cam lipsit de strălucire. Din prima încerc să mă întreb cui se adresează, de fapt, lui Hilaire botanistul? Atunci de ce yerba mate şi nu "ilex paraguarensis", oricum, cititorul de limbă română nu înţelege ideea, poate dacă stă o vreme în Guadalajara!
pentru textul : ym deTema profetului, identificarea dumneavoastră cu acesta, este cam desuetă, sire. Şi răsuflă. Poate găsiţi ceva mai nou.
Vă reamintesc invitația de a trimite texte pentru volumul Virtualia 8, până pe data de 15 noiembrie. Vă mulțumim și vă așteptăm la cenaclul de la Iași!
pentru textul : Cenaclul Virtualia Iași - la ediția a XI-a deWow! Superb! Este vreo modalitate de a afla de unde vin cei care accesează înregistrarea?
pentru textul : Virtualia XII - Cenaclu Live pe Hermeneia.com deiasa la fel si cea care urmeaza. Multumesc
pentru textul : “Inclupatul” Bârligiu dePersonal, cred ca "goala de cuvinte" e cam cliseistic. In rest, un text bun din punctul meu de vedere, natural, elegant.Placut in special candoarea si gingasia.
pentru textul : livadă de piersici, cu botoșei albi dePoezia asta merita măcar pentru comentariile de aici, care ne arată cum de la genialitate până la... aici completați dumneavoastră, nu e decât un pas.
Mic.
pentru textul : patetic age deimi placu imaginea florilor aruncate pe campii ca niste basmale. si finalul, ca idee
pentru textul : pe ale primăverii cărări deîți mulțumesc frumos pentru faptul că mi-ai lăsat semn. eu știam că pentru noi bărbații sunt rele :) să ai o seară frumoasă! fără comparații!:)
pentru textul : treaba ta este să mă ții tânăr deFelicitari, Paul Blaj! Scrisul tau este frumos si Ma bucur de fiecare data cand am ocazia sa citesc un text aici pe Hermeneia.
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” deMulta inspiratie si succes mai departe.!
nu stiu ce forma a mai avut textul, dar asa cum e acum imi place, concis, construit cu indrazneala, cu mai mult simt al proprietatii limbajului.
pentru textul : Galben dezgustător deai ceva ceva in poezia asta, insa e slab, te complici in imagini aiurea gen: "asistenta îmi injecta dungile din pijamale în adn"--- pijamale? "iar tu mă numărai cu degetele norilor secerați de curcubee"---degetele norilor, curcubee?? poezia ta as vrea sa spuna ceva, dar e incarcata de balast. aeriseste-o si va fi mai bine! queen
pentru textul : o posibilă ultimă stare dema mir ca un text ca Epitaf a primit si o nota de 3 (4) . Sunt convins ca aceasta discordanta fata de notele celorlalti era data de transpunerea poemului in forma fixa. Ma intreb cum ar fi primit adim o astfel de nota... mie imi vine sa injur...
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” depoemul are imagini de forță iar finalul este unul cu totul special
pentru textul : ziua în care ne-am mutat într-o migdală denu este neapărat genul meu dar nu pot să nu apreciez această scriitură
un pas înainte clar și răspicat
un discurs poetic rotund, plin de sensuri pe mai multe niveluri, fără să-și piardă din farmecul alunecării metaforei
și mă repet, ce să-i faci, așa-i cu vârsta, finalul este clar de peniță
felicitări omule!
Un efort lăudabil, apreciez acest gen de eseuri poetice în devenire, chiar dacă eseul (și de această dată) este încă departe de Tipperary. Însă, hai să fim sinceri, câți dintre noi am putea fi mai aproape de Tipperary decât este aici Adrian? Aud?? De aceea, eu zic să îl apreciem așa cu ce am mai rămas, respectiv cu fii, iubite mame și cu tați.
pentru textul : Supraportret deIndiscutabil perfectibil sonteul, însă îl apreciez ca atare. Felicitări!
Ca să mă crezi că mi-a plăcut cu adevărat, într-o bună zi îl voi parodia, încercând să nu mă fac de râs desigur.
ultimul lucru pe care mi l-aș dori este să scriu strălucitor. probabil preocupările tale pentru kitsch te îndreaptă către așa ceva. nu, în textele mele, nu urmăresc așa ceva. în ce privește ideea de pretențios cred că e o chestiune absolut relativă și ține de cine ești. sau cine nu ești. textul nu se adresează nimănui. nu știu de unde ai simțit nevoia să ajungi la concluzia asta. dar e total aiurea. yerba mate și ilex paraguaiensis nu sînt unul și același lucru. ți-o spun pentru că o consum de probabil peste zece ani. să nu crezi că scotocind prin google și wikipedia se numește erudiție, amice. se numește semidoctism. există o diferență între plantă și băutură (sau ceai, cum vrei să o numești). în orice caz am mai scris despre asta și chiar am publicat în modestul (și singurtul meu) volumaș de versuri. cititorii mei sînt familiari cu ciclul yerba mate. așa că nu cred că este neaparat o problemă. și nu încerca să perseverezi în ignoranță că devine trist. guadalajara nu are absolut nici o legătură cu yerba mate. mexicanii beau la fel de multă yerba mate cît și românii sau rușii. așa că las-o moartă.
pentru textul : ym denu cred că există o temă a profetului și chiar dacă ar exista nu cred că m-a interesat vreodată. este doar un penname pe care îl folosesc de mai bine de șase ani. atît și nimic mai mult. nu citi ceea ce nu scrie.
dar îți dau și eu un sfat, dacă tot ești gata să sfătuiești pe alții, este în primul rînd o chestiune de bun simț să publici tu ceva texte înainte să dai sfaturi sau să critici pe alții. sună mai frumos. și poate nu ar fi rău să îți completezi și profilul. ca să știm cine ești. asta ca să nu fii perceput doar ca un fel de troll lipsit de valoare.
După un asemenea poem s-ar cuveni un moment de reculegere...
,,E mult de-atunci, cu toate astea, iată,
La fel încep absenţele să sune.
- Ce vorbe au uitat să ne adune,
Câţi viermi de bronz ne mai separă, tată?"
Încep cu finalul, fiindcă un final bun te face să reciteşti poemul...Concluzia e bine reliefată şi susţinută impecabil de întrebarea retorică din ultimul vers.
Câteva consideraţii ,,tehnice" :) Mie îmi plac sonetele... am scris câteva demult. Acesta e un sonet cu trei catrene şi un distih (ultimul catren şi distihul înlocuiesc vechile terţine), cu rime de forma: a/b/a/b...b/a/b/a... c/d/d/c... c/d. Măsura alternează între 11 şi 10 silabe în primele două catrene, apoi este doar de 11 silabe (ca în sonetele clasice). Prezenţa rimelor masculine în primele două catrene îi ,,taie" din efectul muzical de tânguire şi asta e bine pentru că sugerează o anume împăcare, o resemare, chiar o acceptare curajoasă, specific masculină, a unui destin, fapt susţinut şi de ultimul vers.. Apreciez că rimele nu sunt din seria celor facile, folosirea cratimelor nu este deloc forţată, iar punctuaţia perfectă. Se vede clar condeiul exersat.
Remarc multe imagini sugestive şi unele idei cu valoare de adevăr universal:
,,....tot la fel sculptează
Hienele de ceaţă-n epitaf"
,,Când gândul calcă pe un piept de praf?"
,,Tăcerea mov – eternul fotograf –
Pe umerii de tablă stă de pază."
,,Octombrie e-o babă de cărbune,
Cu ochii plânşi, acoperiţi cu vată;"
De asemenea, mi-a plăcut că titlul 14/10/93 este susţinut de repetiţia expresiei ,,e mult de-atunci".
pentru textul : 14/10/93 deVersul final m-a tulburat şi pe mine. Ar trebui să scriu un poem cu titlul 13/09/02, fiindcă ,,La fel încep absenţele să sune"
Mulţumesc pentru acest poem, Adrian.
(am scris mult, dar mi-a făcut plăcere)
asta e un comentariu s-au nu m-am prins eu. cred ca stii ca nu se foloseste saptiul asta ptr chatting despre textul de mai sus, nu cred ca e o poanta. e poate doar un crochiu in cutia cu nisip
pentru textul : explică-mi decred ca e tentanta aceasta asteptare ce hasureaza o anume monotonie a necunoasterii inevitabile pe unica insula ce invata sa numere numai pina la doi. ca intr-un tablou de Modigliani, doi ingeri cu figuri grave, alungindu-se pina dincolo de mrejele simetriilor interioare...
pentru textul : fără cuvinte de dragoste dedesi e interesanta poezia, strofa a doua are o tenta usor horror. "coboară vorba ta pe sul de lumină îmi taie jumătate de limbă" suna ciudat.
pentru textul : răsărit deSă ştiţi, d-le Dinu, că mi-au plăcut câteva chestii de aici...
pentru textul : spovedanie dePărerea mea este că în această situație (pentru mine cel puțin previzibilă de vreo doi ani) Emil arată pe șleau cât de epigon este (chiar dacă el ca o mașină de scris va nega automat chestia asta, a mai făcut-o nicio noutate). Acest poem altcineva l-a scris mai bine Cred că lui Emil i s-a dat apă la moară și el, ce să facă, nu? A primit-o. Eu voi prefera însă mereu originalul, n-am ce face la acest capitol. Pe acest teren al expresiei poetice Emil mi se pare doar o făcătură. Asta ca să nu mai aduc în discuție atât de sensibilul subiect știți voi care.... of... că doare! Andu
pentru textul : amsterdam sau ceva dedomnule sixtus, onorata de contra domniei voastre. acum, ca mi-au fost deschisi ochii, metaphoric vorbind, parca vad si eu cele doua luminite inunecate la capatul tunelului acestui poem. le trecusem cu vederea crezand ca sunt doar niste simple sprancene si, aplicand o frugala hermeneutica, fireste ca tot caut fix punctul de pe minima distanta dintre ele de aprox 3 unitati in cm (am masurat), de unde si ideea de trinitate, no?! sau sa fie, oare, ochiul ala care nu se lasa gasit... asta voi afla curand, dupa ce voi citi hermeneutica dumneavoastra, cu riscul de a fi ucisa insasi poezia, doamne fereste de pierdere:). sper sa va dea la calcul coordonatele firesti cat sa se sprijine toiagul pe el (punct). cum poezia in vers alb este, in genere, conotativa, nu prea cred ca se va gasi pe pamant vreuna care sa nu suporte o... hermeneutica. daca nu reusiti ceva convingator, astept cu infrigurare si fara urma de ironie sa-mi spuneti de ce va place, macar. trebuie sa va aparati cumva penita, nu?!:) a dumneavoastra ...
pentru textul : între două capete de întuneric deasta e de bine sau de rau?cred ca de bine,hahaha, multumesc de trecere si de lectura.
pentru textul : filosofia iepurelui de angóra dePagini