nu inteleg ce e asa de greu de priceput la ideea ca un text pentru ca sa poata fi acceptat aici trebuie sa nu mai fi fost postat in alta parte in ultimele doua luni si sa nu mai fie postat in alta parte in urmatoarele doua luni. data de la care se masoara cele doua luni inainte si inapoi este data postarii textului pe hermeneia.
Un text care se va trebui recitit peste poate douăzeci de ani. În ciuda atmosferei care se încadrează subiectului, am reținut: ' Dar la douăzeci de ani de la căderea comunismului și la șaisprezece de la moartea scriitorului, ar fi necesară o viziune ceva mai obiectivată, nu neapărat favorabilă acestuia, dar decomplexată și bazată pe lecturi atente, iar nu pe simple prezumții.' Să sperăm că vor apare câțiva curajoși și nemotivați ideologic se vor dedica unei astfel de misiuni necesare ( în cazul lui Eugen Barbu ca și în cazul altora din aceeași perioadă ). Fie și pentru simplu motiv că altfel riscăm să suprasolicităm capacitatea noastră de întunecare a literaturii. Manevră în care ne-am dovedit îndeajuns de iscusiți în trecutul nu foarte îndepărtat. Pentru semnalul dumneavoastră precum și pentru partea bună din scriitura lui Eugen Barbu, cu un gând, e adevărat, și la amintirile legate de lectura 'Pricipele' , las un semn. Vă mulțumesc. Pasagerii sunt rugați să nu exceleze în a arunce orice peste bord în caz de pericol. Riscul de a rămâne fară istorie crește direct proporțional cu pericolul.
Otilia, cred ca doar cand ajungem "sa luam lucrurile asa cum sunt", doar atunci ele nu mai fac zgomot si probabil ca asta e directia buna, desi toamna simti ca te "incovoaie" toti pasii aceia, pe care pe cand sa-i numeri, constati ca deja i-ai trait, s-au dus ... si da, de la o vreme parca devine "dureros" ! :)
nu stiu cat il merit, dar iti multumesc de semnul stralucitor !
Poezia aceasta sau scrisul din ea îmi aduce cumva aminte de filmul "Regele pescar" în care ea, personajul feminin, se oprea zilnic să-și cumpere o plăcintă de la magazinul "de pe colț". Lui îi era atât de dragă. De fiecare dată aștepta să-i vadă plăcinta cum îi cade, iar ei îi cădea de fiecare dată:d O privea în fiecare zi cum iese de la serviciu și-i iubea acest "gest". Eu cred că asta este dragostea. Cu pisici, cu broaște țestoase, sunt de acord în sensul acesta. Fiecare cu Iisusul său. Silvia.
as renunta la "care urla c'mon!" cam urlatoare disproportia dintre versurile astea si adierea brizei de primavara, nu ti se pare? (desi mi-e greu sa asociez Rusia cu briza, aici efectul este cel scontat) Mai am o rezerva fata de alaturarea adverbelor "tacticos" si "precis" - nitel antagonice in esenta lor. As pastra "tacticos", mi se pare mai in concordanta cu oboseala din strofa a treia. trecand peste aspectele astea, am gasit un poem de atmosfera foarte bun (in opinia mea), cu treceri bine facute, plus un final exploziv. nerusinat. socant. Scuze, nu pot exemplifica cu citate, am o problema de copy-paste. penita.
Urmaresc hermeneia.com si agonia.ro. de mult timp. Bobadil a fost "expulzat" din agonia.ro pentru argumente ad hominem. E timpul sa fie expulzat si din hermeneia.com fiindca a devenit obositor. Consiliul ar trebui sa ia decizia cit de curind.
Iți mulțumesc pentru precizare. Din păcate, în timpul verii, prezența mea în fața unui calculator conectat la internet este sporadică: ma aflu, în această perioadă, în casa mea de la țară, situată într-o curte cu mulți pomi și alături de o livadă în care miroase a iarbă cosită. Sunt șanse să am și acolo internet, prin august. Dar am acolo jumătate din biblioteca mea, reviste literare primite la redacția Litere, si trăiesc (și) la modul intelectual sau scriitoricesc. Cer, prin urmare, scuze pentru unele întârzieri în intervenții...
După pererea mea sunt scenarii bune. L-am şi văzut pe maestrul Arşinel jucând rolul lui Fane, mimând naivitatea ignorantului în dialogul aparent superficial cu experimentatul Costi. Fiecare dintre cele trei scenarii pot constitui momente umoristice separate. Ceea au comun e încercarea de a explica dragostea prin manifestările ei ,,delirante”. Se observă un crescendo în intensitatea dialogului, în profunzimea abordării temei, dar şi ,,iluminarea” lui Fane astfel încât în ultima scenă îşi pune întrebări punând interlocutorul în încurcătură. Totuşi, Fane nu îmi pare chiar atât de naiv :) Apreciez naturaleţea dialogului ceea ce dovedeşte o excepţională cunoaştere a psihologiei comunicării umane.
Chiar şi personajul secundar, şeful, e bine venit ( chiar dacă întrerupe lectura în celelalte scene).
Aici îmi place că în final dialogul rămâne deschis interpretărilor şi răspunsurilor.
Deci, urmează scena a patra, nu? Trebuie!
doamnelor, domnisoarelor, va salut cu mana la inima si ma aplec in fata cuvintelor dvs. fie sa aveti mereu ultimul cuvant. eu zic da, daca ziceti da; nu daca ziceti nu, ba zic si da si nu in acelasi timp, daca trebuie.
acuma tac. trec coviltirile...moare poetii.
Ialin, multumesc pentru penita, m-ai surprins, recunosc! Penultima strofa nu e fortata, "a venit", pur si simplu...si am lasat-o rostirii ei firesti. "As pastra doar versul "îi voi deschide cu buzele pumnul".", spui...ei bine, mie asta mi s-ar parea fortat. "vesmant alb" - da, ai dreptate, e un mare stereoptip. atat de mare, incat aproape capata valente sacre...nu? :)
Desigur, iei si ramai in nuantele tale. Mai jos vorbeam doar de oranjul solar. De aceea am spus despre o gradina oranj, insorita, luminoasa, ca in legendele cu cele 3 portocale, legendele nasterilor.
un discurs nostalgic dar parca nu suficient de pregnant ca sa lase o amprenta pe retina, imi place tonul elegiac, iar finalul sparge monotonia unor rememorari... un typo in versul 2 cu bine anna
merci pentru semnul auriu.:) pentru mine, "gustul sarutului" nu-i cliseu, nici macar figura de stil nu este; asa cum nici "gustul painii" nu poate fi. despre celalalt genitival, "febra tacerii" aveti dreptate, si tu si Adrian...speram sa "racoresc" ansamblul cu restul textului.
Draga Bobadil,
E posibil să ai dreptate, doar că, având în vedere că scrii aşa: "lungiți ideile până aproape de limita răbdării eventualilor cititorilor Dvs., probabil destui de puțini", adica producând nişte amuzante greşeli de exprimare şi de gramatică, noi doi nu avem ce discuta.
O fi democraţie, inclusiv pe hermeneia, dar noi doi facem parte din clase intelectuale diferite...
A celor care stăpânesc limba română, pe de o parte, şi a celor care n-o stăpânesc, pe de alta.
aceasta a fost parerea mea si mi se pare normal sa accepti orice punct de vedere. indiferent de statutul meu pe ac site, spun ceea ce cred despre un text anume. mi-amintesc, cu ani in urma, cata critica primeam. nu mi-a placut, dar mi a facut bine. ca si acum altfel, ramanem cu turnuletul nostru in brate
parerea mea e ca imaginea ar trebui sa dispara. nu e la inaltimea poemului. textul e puternic si nu are nevoie de suport vizual.sau nu de acest suport vizual traducerea e interesanta poate ar trebui inca lucrata traducerea ultimei strofe , ma refer la inceputul ei... acolo devine colturoasa muzicalitatea insa finalul e foarte frumos si poate chiar rezolva disonantele fonetice. e o opinie.
foarte frumos poem. este de o limpezime molcomă, scrisă de un suflet împăcat cu viața, în care lumina tresare atât la propriu cât și la figurat, stilistic. aproape ireproșabil, (acea repetiție "nimic"), dar cursivitatea și intensitatea cu care transmite liniștea e înfiorătoare, Daniela. iată un poem sedativ. pe care îl recomand și îl trec la preferate. și... eu sunt cel care mulțumește.
Ottilia...mulţumesc de popas şi de gând. Scheletul acestei poezioare este singurătatea, ea fiind ca şi urmare a unor alegeri libere. Dar lasă că o să postez o poezie fără atâta filozofie...să-ţi placă şi ţie, cu amiciţie.
Am urmărit acest film ce ţine de prezentare, de imagine, de artă, de talent, de măiestrie, de răbdare, de fineţe, de nobleţe, de Vlad Turburea. Şi ca dar, "fără a ne căuta la dinţi", o peniţă ca ultim semn că am trecut pe aici şi eu, cândva.
Felicitări autorului şi succes pe mai departe!
mata, cine esti? ieri faceam teste pentru postarea materialului, nu am mai introdus de mult imagini iar editarea textului mi/a luat timp. cei care ma cunosc putin stiu ca imi ia cateva ore pana finalizez oarecum postarea. ai intervenit imediat nu stiu de ce. poate din exces de zel. pana una alta, esti foarte draguta si plina de bun simt. eu am spus ce am avut de spus. nicio problema. voi sterge textul. sunt si alte siteuri unde se poate posta un banal anunt legat de un concert, unde sunt mai putine orgolii si un pic mai multa lumina. e ridicol ce faci, toata aceasta bagare in seama, la colt, intoarcerile in front, as putea spune ca e jenant. si mai ales, acest zel cu care subliniezi ceva ce eu cred ca am corectat prin comm/ul dinainte. am obosit sa vad ca se poate cobori atat de jos. nimic nu e bun, nimic nu va place. faceti voi ceva mai bun. nu e prima data cand se posteaza anunturi si afise dar , desigur... ce rost are sa mai vorbim. odata ce acest subiect a fost pus in discutie si am cerut nu prin email ci in mod direct, public permisiunea de a/l lasa asa, de fapt ce mai vreti? regret si cer scuze celor care au muncit la acest proiect si care cred in el pentru faptul ca voi sterge acest anunt. iar voua va doresc sincer sa fiti cu o treapta mai sus. fiti voi mai buni.
Îţi scrisesem că a spera cu mine nu sună româneşte, chiar dacă ar fi licenţă poetică, tot nu merge. A spera împreună cu mine. Şi oricum, sună mult mai bine, chiar şi poetic: au sperat împreună cu mine, pentru că dă finalului forţa pe care nu o are, acum, prin cuvinte paucisilabice.
Eu aş da o lege: orice scriitor să fie obligat să înveţe armonie şi un instrument muzical. Sau măcar să ştie să fluiere :).
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
luna sta agatata pe cer. ne da lumina ca sa fim fericiti............poezie generala.
domnule Cezar, eu cred ca glumiti.
pentru textul : Luna denu inteleg ce e asa de greu de priceput la ideea ca un text pentru ca sa poata fi acceptat aici trebuie sa nu mai fi fost postat in alta parte in ultimele doua luni si sa nu mai fie postat in alta parte in urmatoarele doua luni. data de la care se masoara cele doua luni inainte si inapoi este data postarii textului pe hermeneia.
pentru textul : Nimic deUn text care se va trebui recitit peste poate douăzeci de ani. În ciuda atmosferei care se încadrează subiectului, am reținut: ' Dar la douăzeci de ani de la căderea comunismului și la șaisprezece de la moartea scriitorului, ar fi necesară o viziune ceva mai obiectivată, nu neapărat favorabilă acestuia, dar decomplexată și bazată pe lecturi atente, iar nu pe simple prezumții.' Să sperăm că vor apare câțiva curajoși și nemotivați ideologic se vor dedica unei astfel de misiuni necesare ( în cazul lui Eugen Barbu ca și în cazul altora din aceeași perioadă ). Fie și pentru simplu motiv că altfel riscăm să suprasolicităm capacitatea noastră de întunecare a literaturii. Manevră în care ne-am dovedit îndeajuns de iscusiți în trecutul nu foarte îndepărtat. Pentru semnalul dumneavoastră precum și pentru partea bună din scriitura lui Eugen Barbu, cu un gând, e adevărat, și la amintirile legate de lectura 'Pricipele' , las un semn. Vă mulțumesc. Pasagerii sunt rugați să nu exceleze în a arunce orice peste bord în caz de pericol. Riscul de a rămâne fară istorie crește direct proporțional cu pericolul.
pentru textul : Eugen Barbu - Tezism și literatură deOtilia, cred ca doar cand ajungem "sa luam lucrurile asa cum sunt", doar atunci ele nu mai fac zgomot si probabil ca asta e directia buna, desi toamna simti ca te "incovoaie" toti pasii aceia, pe care pe cand sa-i numeri, constati ca deja i-ai trait, s-au dus ... si da, de la o vreme parca devine "dureros" ! :)
pentru textul : toamna, o santinelă ce-ţi păzeşte conştincioasă anii denu stiu cat il merit, dar iti multumesc de semnul stralucitor !
Da, ai! Te redresezi tu!
pentru textul : Cu aripi și poveri între coperți dePoezia aceasta sau scrisul din ea îmi aduce cumva aminte de filmul "Regele pescar" în care ea, personajul feminin, se oprea zilnic să-și cumpere o plăcintă de la magazinul "de pe colț". Lui îi era atât de dragă. De fiecare dată aștepta să-i vadă plăcinta cum îi cade, iar ei îi cădea de fiecare dată:d O privea în fiecare zi cum iese de la serviciu și-i iubea acest "gest". Eu cred că asta este dragostea. Cu pisici, cu broaște țestoase, sunt de acord în sensul acesta. Fiecare cu Iisusul său. Silvia.
pentru textul : primul pas despre care deși aș scoate pastișă, e chiar eminesciană!
pentru textul : De ce mă sfarmă gândul deas renunta la "care urla c'mon!" cam urlatoare disproportia dintre versurile astea si adierea brizei de primavara, nu ti se pare? (desi mi-e greu sa asociez Rusia cu briza, aici efectul este cel scontat) Mai am o rezerva fata de alaturarea adverbelor "tacticos" si "precis" - nitel antagonice in esenta lor. As pastra "tacticos", mi se pare mai in concordanta cu oboseala din strofa a treia. trecand peste aspectele astea, am gasit un poem de atmosfera foarte bun (in opinia mea), cu treceri bine facute, plus un final exploziv. nerusinat. socant. Scuze, nu pot exemplifica cu citate, am o problema de copy-paste. penita.
pentru textul : liubliu ia vas deUrmaresc hermeneia.com si agonia.ro. de mult timp. Bobadil a fost "expulzat" din agonia.ro pentru argumente ad hominem. E timpul sa fie expulzat si din hermeneia.com fiindca a devenit obositor. Consiliul ar trebui sa ia decizia cit de curind.
pentru textul : despre o femeie goală deIți mulțumesc pentru precizare. Din păcate, în timpul verii, prezența mea în fața unui calculator conectat la internet este sporadică: ma aflu, în această perioadă, în casa mea de la țară, situată într-o curte cu mulți pomi și alături de o livadă în care miroase a iarbă cosită. Sunt șanse să am și acolo internet, prin august. Dar am acolo jumătate din biblioteca mea, reviste literare primite la redacția Litere, si trăiesc (și) la modul intelectual sau scriitoricesc. Cer, prin urmare, scuze pentru unele întârzieri în intervenții...
pentru textul : Eminescu azi deactaeon, poate ca e post-naufragiu. omenii nu sint insule sa te poti salva prin ei. astazi e o zi impara, nu schimb. multumesc pentru intelegere.
pentru textul : naufragiu deDupă pererea mea sunt scenarii bune. L-am şi văzut pe maestrul Arşinel jucând rolul lui Fane, mimând naivitatea ignorantului în dialogul aparent superficial cu experimentatul Costi. Fiecare dintre cele trei scenarii pot constitui momente umoristice separate. Ceea au comun e încercarea de a explica dragostea prin manifestările ei ,,delirante”. Se observă un crescendo în intensitatea dialogului, în profunzimea abordării temei, dar şi ,,iluminarea” lui Fane astfel încât în ultima scenă îşi pune întrebări punând interlocutorul în încurcătură. Totuşi, Fane nu îmi pare chiar atât de naiv :) Apreciez naturaleţea dialogului ceea ce dovedeşte o excepţională cunoaştere a psihologiei comunicării umane.
pentru textul : din dialogurile misogine ale lui Fane și Costi - partea a treia deChiar şi personajul secundar, şeful, e bine venit ( chiar dacă întrerupe lectura în celelalte scene).
Aici îmi place că în final dialogul rămâne deschis interpretărilor şi răspunsurilor.
Deci, urmează scena a patra, nu? Trebuie!
doamnelor, domnisoarelor, va salut cu mana la inima si ma aplec in fata cuvintelor dvs. fie sa aveti mereu ultimul cuvant. eu zic da, daca ziceti da; nu daca ziceti nu, ba zic si da si nu in acelasi timp, daca trebuie.
pentru textul : Happy birthday, my friend! deacuma tac. trec coviltirile...moare poetii.
textul acesta ar putea trăi, "la o adică", "aşa şi aşa",( "în prealabil"!?!)...
pentru textul : balada omului cu pricina deOh, Doamne!!!
Ialin, multumesc pentru penita, m-ai surprins, recunosc! Penultima strofa nu e fortata, "a venit", pur si simplu...si am lasat-o rostirii ei firesti. "As pastra doar versul "îi voi deschide cu buzele pumnul".", spui...ei bine, mie asta mi s-ar parea fortat. "vesmant alb" - da, ai dreptate, e un mare stereoptip. atat de mare, incat aproape capata valente sacre...nu? :)
pentru textul : paradisul celui de-al cincilea regn deDesigur, iei si ramai in nuantele tale. Mai jos vorbeam doar de oranjul solar. De aceea am spus despre o gradina oranj, insorita, luminoasa, ca in legendele cu cele 3 portocale, legendele nasterilor.
pentru textul : compendiu despre grădini deMulțumesc, Alma! Este un exercițiu pe care, din când în când mi-l permit, în limita posibilităților mele critice. Am să caut și o imagine.
pentru textul : Ryu Murakami și violența ca antidot al alienării deun discurs nostalgic dar parca nu suficient de pregnant ca sa lase o amprenta pe retina, imi place tonul elegiac, iar finalul sparge monotonia unor rememorari... un typo in versul 2 cu bine anna
pentru textul : niciodată la fel demerci pentru semnul auriu.:) pentru mine, "gustul sarutului" nu-i cliseu, nici macar figura de stil nu este; asa cum nici "gustul painii" nu poate fi. despre celalalt genitival, "febra tacerii" aveti dreptate, si tu si Adrian...speram sa "racoresc" ansamblul cu restul textului.
pentru textul : pluvială deDraga Bobadil,
pentru textul : Între Orfeu şi Euridice deE posibil să ai dreptate, doar că, având în vedere că scrii aşa: "lungiți ideile până aproape de limita răbdării eventualilor cititorilor Dvs., probabil destui de puțini", adica producând nişte amuzante greşeli de exprimare şi de gramatică, noi doi nu avem ce discuta.
O fi democraţie, inclusiv pe hermeneia, dar noi doi facem parte din clase intelectuale diferite...
A celor care stăpânesc limba română, pe de o parte, şi a celor care n-o stăpânesc, pe de alta.
aceasta a fost parerea mea si mi se pare normal sa accepti orice punct de vedere. indiferent de statutul meu pe ac site, spun ceea ce cred despre un text anume. mi-amintesc, cu ani in urma, cata critica primeam. nu mi-a placut, dar mi a facut bine. ca si acum altfel, ramanem cu turnuletul nostru in brate
pentru textul : Odinioară aproape deparerea mea e ca imaginea ar trebui sa dispara. nu e la inaltimea poemului. textul e puternic si nu are nevoie de suport vizual.sau nu de acest suport vizual traducerea e interesanta poate ar trebui inca lucrata traducerea ultimei strofe , ma refer la inceputul ei... acolo devine colturoasa muzicalitatea insa finalul e foarte frumos si poate chiar rezolva disonantele fonetice. e o opinie.
pentru textul : yerba maté III ▒ deimi plac toate , in mod special primul si ultimul, foarte sugestive vesuri. cu stima
pentru textul : Pe șine-nzăpezite defoarte frumos poem. este de o limpezime molcomă, scrisă de un suflet împăcat cu viața, în care lumina tresare atât la propriu cât și la figurat, stilistic. aproape ireproșabil, (acea repetiție "nimic"), dar cursivitatea și intensitatea cu care transmite liniștea e înfiorătoare, Daniela. iată un poem sedativ. pe care îl recomand și îl trec la preferate. și... eu sunt cel care mulțumește.
pentru textul : intersection deOttilia...mulţumesc de popas şi de gând. Scheletul acestei poezioare este singurătatea, ea fiind ca şi urmare a unor alegeri libere. Dar lasă că o să postez o poezie fără atâta filozofie...să-ţi placă şi ţie, cu amiciţie.
pentru textul : Poate cel mai mare pericol deM-am logat doar ca să spun "foarte tare textul ăsta! Ştiu că-i o afirmaţie nu tocmai literară, dar e atât de adevărată...
Ludic, umor, imprevizibil... fain!
pentru textul : cu ochii deschiși deMultumesc de trecere si pt. cuvintele scrise aici.
pentru textul : Mânca-ţi-aş deCu respect,
Iuri.
Am urmărit acest film ce ţine de prezentare, de imagine, de artă, de talent, de măiestrie, de răbdare, de fineţe, de nobleţe, de Vlad Turburea. Şi ca dar, "fără a ne căuta la dinţi", o peniţă ca ultim semn că am trecut pe aici şi eu, cândva.
pentru textul : cromatic ps deFelicitări autorului şi succes pe mai departe!
mata, cine esti? ieri faceam teste pentru postarea materialului, nu am mai introdus de mult imagini iar editarea textului mi/a luat timp. cei care ma cunosc putin stiu ca imi ia cateva ore pana finalizez oarecum postarea. ai intervenit imediat nu stiu de ce. poate din exces de zel. pana una alta, esti foarte draguta si plina de bun simt. eu am spus ce am avut de spus. nicio problema. voi sterge textul. sunt si alte siteuri unde se poate posta un banal anunt legat de un concert, unde sunt mai putine orgolii si un pic mai multa lumina. e ridicol ce faci, toata aceasta bagare in seama, la colt, intoarcerile in front, as putea spune ca e jenant. si mai ales, acest zel cu care subliniezi ceva ce eu cred ca am corectat prin comm/ul dinainte. am obosit sa vad ca se poate cobori atat de jos. nimic nu e bun, nimic nu va place. faceti voi ceva mai bun. nu e prima data cand se posteaza anunturi si afise dar , desigur... ce rost are sa mai vorbim. odata ce acest subiect a fost pus in discutie si am cerut nu prin email ci in mod direct, public permisiunea de a/l lasa asa, de fapt ce mai vreti? regret si cer scuze celor care au muncit la acest proiect si care cred in el pentru faptul ca voi sterge acest anunt. iar voua va doresc sincer sa fiti cu o treapta mai sus. fiti voi mai buni.
pentru textul : das Marienleben deÎţi scrisesem că a spera cu mine nu sună româneşte, chiar dacă ar fi licenţă poetică, tot nu merge. A spera împreună cu mine. Şi oricum, sună mult mai bine, chiar şi poetic: au sperat împreună cu mine, pentru că dă finalului forţa pe care nu o are, acum, prin cuvinte paucisilabice.
Eu aş da o lege: orice scriitor să fie obligat să înveţe armonie şi un instrument muzical. Sau măcar să ştie să fluiere :).
pentru textul : Suspect de poezie dePagini