comentariul tau deschide porti de sens, desface filtre, Ela, "demona" se strange in acei ochi portocalii, oarecum fotografic, in final, scuza intarzierea
Răspunsuri - scrisesem un răspuns care văd că s-a pierdut în spațiu. Ideea acestui tip de experiment nu e nouă, dar mă pot lăuda că îmi aparține în materie de sonet.Câteva sonete de acest tip mi-au apărut, de altfel , în revista Apostrof. Mai încearcă cineva să mă copieze, să realizeze parafraze, fără să menționeze sursa de inspirație. Și eu mă bucur pentru întîlniri dragi. Voi continua și acest tip de joc literar, cu convingerea că, dincolo de ideia de experiment propriu-zis, rămâne, ceea ce ați remarcat, o asociere uneori insolită între termeni . Să ne auzim sănătoși.
n-as zice, n-am fost nicodata in stomacul un taur dar banuiesc ca sucurile gastrice actionand pe trup trebuie sa dea cea mai buna experienta agonica traita vreodata. toata suferinta si ura care se lasa intrevazuta in celelalte unitati dau in clocot si lasa loc poemului sa se inceheie rotund.
"Un v uriaş m-apasă pe
ceafă ca şi cum m-ar apăsa un
v uriaş. Ah, cum ţipă aşteptările, speranţele si cum
în mine
s-a întors cu vârfule
acoperişul vostru,
lua-v-ar dracu’ de frumoşi". partea asta parca ar fi dintr-un alt film. ori mi-am pierdud touch-ul ori jumatate n-am inteles nimic, cealalta parte cu sperantele si visele, dupa parerea mea, da putin in patetic. In rest e ok, imi pare a fi un poem de idei, dar poate ma insel. e un poem ok, insa nu dintre cele mai bune ale tale.
Aş scoate "1" din titlu. Nu se justifică, pentru că un posibil text "amintire 2" se diferenţiază de acesta prin simplul fapt că primul nu are nr crt. Asta dacă pentru acest fapt apare "1" în titlu.
Ela, nu am citit comentariu Arancai pina acum. Acum il citesc ptr prima data. Intradevar e oarecum la limita. Nu in sensul ca nu s-ar referi la text ci in sensul ca se refera la tine. Spun ca e la limita pentru ca se refera la ceea ce ea percepe ca fiind un comportament al tau vis a vis de criticele altora. De altfel se pare ca te incurajeaza sa fii "tu insati, plina de personalitate" etc., ceea ce nu e neaparat jignitor. In acelasi timp pare sa doreasca sa te cunoasca. Deci, in ce priveste "activitatea literara" cred ca se poate exprima. In ce priveste caracterul tau cred ca ar fi bine sa se abtina pe viitor. De aceea spuneam ca ce face ea este undeva la limita. Cred ca solutia ar fi ca "nivelul" de intimitate al unor astfel de comentarii sa fie "stabilit" prin tatonari de bun simt si de comun acord. Nu cred ca voi sta sa fac educatie nimanui pina se ajunge la limita atacului la persoana, unde un editor cu siguranta va interveni
Preteni dragi,
As fi vrut sa scriu mai multe, as fi vrut sa multumesc fiecaruia in parte. Din pacate, problemele mele de vedere nu imi ingaduie sa o fac... Dar va port in gand si va simt alaturi. Credeti-ma ca nu este doar un cuvant formal si gol. Un cuvant sincer poate lumina o viata. Va multumesc pentru ce mi-ati oferit, pentru caldura ce mi-a dat forta sa merg mai departe. Sa ne vedem cu bine, niciodata pana acum n-am stiut cata frumusete iti poate aduce vederea unui om... Fiti binecuvantati si iubiti. Si va astept vineri la lansare, sa ne vedem iarasi.
Adriana Lisansdru
PS: am scris aproape orbeste, pipaind...daca sunt greseli de tastare, imi cer scuze.
Îți mulțumesc de trecere în oaza mea de liniște cum ai spus. Alexandru Vlahuța spune Dintr-un colț obscur de codru, de sub vreascuri, un vlăstar, ce văzând cu ochii crește, crește...iată-l nalt stejar Aprecierile mele Te mai aștept Djamal
Nu îmi place cum sună "virgule vesele". "Cicatricele" este pluralul corect.
Însă îmi place finalul textului, este emoţionant. La fel ca toate cuvintele în care ne regăsim. Cine mai ştie rugăciunea cu îngerul?!...
un Virgil Titarenco de acum doi ani, aproape necunoscut astfel, pe site-ul sau. Salut aceasta initiativa de a posta poezii (de altadata)! si pentru poezia in sine, felicitari!
Chiar că nu înţeleg despre ce este vorba. Nu lucrez la nicio revistă. Scriu, fără a fi remunerat, la mai multe. În general, articole de critică lierară, recenzii, semnale editoriale. Prima ediţie a concursului "George Suru" am câştigat-o eu. De atunci (cu o singură excepţie) am fost prezent în juriul concursului, dar am mai şi ajutat la organizare. Sincer, nu am ştiut (şi încă nu ştiu) unde trebuie plasat acest regulament de concurs. Orice fel de ajutor este bine-venit! Îmi cer scuze! Cu amiciţie,
mulţumesc, în primul rând, pentru referirea la text. şi mă bucur că ai desluşit prin amalgamul acela, ştii tu, cu toate că nu s-a vrut un "inventar" al poşetei de damă.
am schimbat încadrarea, sper să se potrivească mai bine cu ceea ce transmite textul şi cu exigenţele literare impuse. cred că aşa este bine.
mulţumesc, încă o dată, pentru răbdare şi pentru timpul acordat.
"în oasele celor adormiţi"...
"surâsul ars al stelelor stinse..."au citit fără ce-uri şi îmi sună mai bine.
altfel un poem sensibil care "rămâne o clipă" în suflet.
Mărturisesc că îmi place acest ciclu de poezii, Vladimir, prezența unui Dumnezeu coborât alături de tine (voi), și întrebările pe care le întrezărim nespuse. Nu știu de ce mi se pare că răspunsurile au fost cumva date, iar dezlegările acum se pornesc, și cumva nu mai pot fi oprite. E o imagine destul de puternică aceea de început, încă nu m-am hotărât dacă îmi place :-), încerc deocamdată să o "asimilez". Am impresia unui labirint care începe într-unul și se termină în celălalt, o regăsire la limită.
Da, textul se vrea ambiguu, dar nu macabru bineînțeles. Deocamdată cel puțin, autorul nu dorește dezvăluirea subiectului, și lasă forma așa. Cu toate riscurile. Expresiile "bucată de carne" și "hrănindu-se" se vor spiritualizate. Hm!, dar nu neapărat. "Știind-o așa", adică hrănindu-se, da, hrănindu-se din mine însumi. Așa cum se hrănește o ființă dintr-o altă ființă. E o întreagă serie, urmăriți "Fardad"; e cuvânt cheie, alături de "chemare". Și da, "nerăspunsă" e cel mai potrivit atribut. Mulțumesc pentru intervenții. Chiar mă interesează părerea cititorilor, motiv pentru care voi dori, cred, să înlătur impresia de macabru, dar încă nu știu cum.
am citit textul. mi se pare heteroclit din punctul de vedere al calitatii. nu imi plac sau nu imi spun absolut nimic urmatoarele versur (sau mi se par superflue)i: "al lui și al nostru,", "răsăriturile care nu mai răsar,", "toate, toate pe sufletul meu.", "O să-mi fac o metanie mare, mare", "Doamne miluiește-le!", "dar să rămânem până la final eu mama și tu tatăl lui.", etc. exista si formule demne de atentie precum: "țărâna ușoară de la toate nunțile lor,", "nădejdea coborâtă prin spărtura albastră,", "Mirosul de timbre creează în război mai multă dependență,". deci, opinia mea este ca ar trebui sa te hotarasti cum vrei sa scrii.
dragul meu, multe lucruri nu sint scrise in regulament in mod explicit dar totusi acolo scrie:
18. Un text care prezintă greşeli gramaticale, de tipărire şi asupra căruia s-a atras atenţia de către
moderatorii sau editorii site-ului trebuie corectat în cel mult douăzeci şi patru de ore. Necorectarea la timp duce la anularea vizibilitaţii textului.
Hermeneia se straduieste sa ofere o imagine cit de cit agreabila. Exista o multitudine de cai prin care se poate strica asta. Noi te-am rugat sa nu mai pui ziua si data acolo. Corpul textului este dedicat corpului textului si nu altor tipuri de informatie.
Da, unul din multele lucruri pe care cred ca multi nici macar nu le baga in seama este faptul ca Alina Manole a cheltuit si cheltuieste bani si timp din banii ei si din timpul ei pentru Virtualia si pentru volumul aferent. Banuiesc ca acum, dupa doua zeci de ani de la Revolutie, cam orice român a cam priceput ca banii costa. Si costa mult. Daca numai si din acest motiv pur mercantil dar nu mai putin important si sint nevoit sa spun ca efortul, perseverenta, curajul, idealismul si viziunea Alinei sint fascinante si incredibile. Bineinteles ca nu doar de laude are nevoie Alina. Probabil ca daca pe viitor cineva ar pune si mina in buzunar ca sa coopereze cu ea si sa o ajute la acest proiect ar fi si mai remarcabil. Sau, asa cum face Vlad - grafica (banuiesc) pe gratis, daca cineva ar facilita o tiparire la un pret cu discount, sau cazari cu discount, sau publicitate, sau etc. Vreau sa precizez ca nu am discutat niciodata asta cu Alina si nu m-a rugat sa spun aceste lucruri. Dar o fac din admiratie pentru ea si munca ei. Asa cum spunea cineva aici, efortul ei si Cenaclul/Volumul Virtualia va merita sa intre in Istoria Literaturii Române.
frate Bobadile, mută-te, te rog, dacă nu prin alte căși, măcar la iarnă, și-om mai ciorovăi p'acolo. aici mă doare capul! măgărie, nemăgărie, moldoveanii ce poartă pe chelie? hai că pot fi și eu păduche! și te pot pișca de să te mănânce pân după anul nou! am mai văzut pretenții literare și pe la alții... până una alta, să fii iubit și sărbători fericite! te rog, (mă repet) nu-mi ciocăni la ușă că nu te mai primesc. nici cu sorcova și nici cu boii!
și din faguri va curge mierea celor ce vin. bună soluție pentru zămislire prin fagure ai ales. nu e numic mai ascuns decât ce se întâmplă acolo. bun poem, dorine. deși mereu îmi vine să-ți spun că ai mers prin stilul ăsta al scriiturii tale de am făcut eu bătături, cred că reușești să surprinzi și asta e mai important decât suspiciunile ceacâre.
Adrian, "analfabeto" este atac la persoana. To rog sa te consideri avertizat. Daca tu ca editor aici nu te poti controla, cum o poti pretinde de la altii?
Împărăteasă Adina, părerea ta e lege pentru mine : așadar experimentul continuă. Scoatem versul al doilea :" aproape murisem". Sper ca poemul să nu devină un haiku până la urmă !... Cu stimă
...Deşi nu este cazul textului de mai sus (nu este sonet), da, sunt un sonetist împătimit. Dar odată cu finalul unui proiect pe care-l am în derulare, această împătimire va fi dispărut.
...De ce nu vers alb? Nu ştiu cine spunea, ori daca aparţine cuiva anume parafraza "un poet bun trebuie să treacă prin toate etapele până să-şi definitiveze stilul şi să devină unul desăvârşit", dar, personal, tind să-i dau dreptate. În speţă, fără să-mi însuşesc aprioric esenţa de poet bun, am fost, pe rând, epigon romantic, trecând prin toate formele de poezie fixă; apoi, eliminând unele ecouri, am flirtat cu unele forme de exprimare specifice secolului 20, anii '50; versul alexandrin a fost şi el o obsesie în care mi-am însuşit cel mai bine, spun eu, propriile instrumente şi valenţe lirice; de curând, am schimbat iarăşi macazul, năzuind la titulatura de "neoromantic" cu inclinaţii neosimbolice. Deocamdată, păstrez forma clasică, dar schimb registrul stilsitic (sintaxă/semantică/lexic/...)
...Nu ştiu dacă mi-am pierdut de pomană timpul, înclin să cred că nu. Cândva, "juram credinţă pe toţi vecii" clasicului. Acum, văd versul alb ca ceva aproape iminent, dar relativ îndepărtat. Încă mai am de explorat în mine, folosindu-mă, pe alocuri, de "tipare formale prăfuite, iar atunci când voi scutura tot praful, poate voi urca prima treaptă spre marea poezie :).
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
comentariul tau deschide porti de sens, desface filtre, Ela, "demona" se strange in acei ochi portocalii, oarecum fotografic, in final, scuza intarzierea
pentru textul : demona (Lisa) deRăspunsuri - scrisesem un răspuns care văd că s-a pierdut în spațiu. Ideea acestui tip de experiment nu e nouă, dar mă pot lăuda că îmi aparține în materie de sonet.Câteva sonete de acest tip mi-au apărut, de altfel , în revista Apostrof. Mai încearcă cineva să mă copieze, să realizeze parafraze, fără să menționeze sursa de inspirație. Și eu mă bucur pentru întîlniri dragi. Voi continua și acest tip de joc literar, cu convingerea că, dincolo de ideia de experiment propriu-zis, rămâne, ceea ce ați remarcat, o asociere uneori insolită între termeni . Să ne auzim sănătoși.
pentru textul : efigia edenului eretic deImi pare o satira existentiala in cheie religioasa.
pentru textul : Aici este biciul, foamea, tristețea deIn titlu ai subiect multiplu...
n-as zice, n-am fost nicodata in stomacul un taur dar banuiesc ca sucurile gastrice actionand pe trup trebuie sa dea cea mai buna experienta agonica traita vreodata. toata suferinta si ura care se lasa intrevazuta in celelalte unitati dau in clocot si lasa loc poemului sa se inceheie rotund.
pentru textul : Fragmentar de"Un v uriaş m-apasă pe
ceafă ca şi cum m-ar apăsa un
v uriaş. Ah, cum ţipă aşteptările, speranţele si cum
în mine
s-a întors cu vârfule
acoperişul vostru,
lua-v-ar dracu’ de frumoşi". partea asta parca ar fi dintr-un alt film. ori mi-am pierdud touch-ul ori jumatate n-am inteles nimic, cealalta parte cu sperantele si visele, dupa parerea mea, da putin in patetic. In rest e ok, imi pare a fi un poem de idei, dar poate ma insel. e un poem ok, insa nu dintre cele mai bune ale tale.
mda, iar ai stat prea mult la solar...
pentru textul : baladă pentru coatele mele deAş scoate "1" din titlu. Nu se justifică, pentru că un posibil text "amintire 2" se diferenţiază de acesta prin simplul fapt că primul nu are nr crt. Asta dacă pentru acest fapt apare "1" în titlu.
pentru textul : amintire deEla, nu am citit comentariu Arancai pina acum. Acum il citesc ptr prima data. Intradevar e oarecum la limita. Nu in sensul ca nu s-ar referi la text ci in sensul ca se refera la tine. Spun ca e la limita pentru ca se refera la ceea ce ea percepe ca fiind un comportament al tau vis a vis de criticele altora. De altfel se pare ca te incurajeaza sa fii "tu insati, plina de personalitate" etc., ceea ce nu e neaparat jignitor. In acelasi timp pare sa doreasca sa te cunoasca. Deci, in ce priveste "activitatea literara" cred ca se poate exprima. In ce priveste caracterul tau cred ca ar fi bine sa se abtina pe viitor. De aceea spuneam ca ce face ea este undeva la limita. Cred ca solutia ar fi ca "nivelul" de intimitate al unor astfel de comentarii sa fie "stabilit" prin tatonari de bun simt si de comun acord. Nu cred ca voi sta sa fac educatie nimanui pina se ajunge la limita atacului la persoana, unde un editor cu siguranta va interveni
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui dePreteni dragi,
As fi vrut sa scriu mai multe, as fi vrut sa multumesc fiecaruia in parte. Din pacate, problemele mele de vedere nu imi ingaduie sa o fac... Dar va port in gand si va simt alaturi. Credeti-ma ca nu este doar un cuvant formal si gol. Un cuvant sincer poate lumina o viata. Va multumesc pentru ce mi-ati oferit, pentru caldura ce mi-a dat forta sa merg mai departe. Sa ne vedem cu bine, niciodata pana acum n-am stiut cata frumusete iti poate aduce vederea unui om... Fiti binecuvantati si iubiti. Si va astept vineri la lansare, sa ne vedem iarasi.
Adriana Lisansdru
PS: am scris aproape orbeste, pipaind...daca sunt greseli de tastare, imi cer scuze.
pentru textul : Lansare de carte: Adriana Lisandru - "Despre ea, niciodată" deÎți mulțumesc de trecere în oaza mea de liniște cum ai spus. Alexandru Vlahuța spune Dintr-un colț obscur de codru, de sub vreascuri, un vlăstar, ce văzând cu ochii crește, crește...iată-l nalt stejar Aprecierile mele Te mai aștept Djamal
pentru textul : Colțul obscur deNu îmi place cum sună "virgule vesele". "Cicatricele" este pluralul corect.
pentru textul : duminica nu ploua niciodată deÎnsă îmi place finalul textului, este emoţionant. La fel ca toate cuvintele în care ne regăsim. Cine mai ştie rugăciunea cu îngerul?!...
un Virgil Titarenco de acum doi ani, aproape necunoscut astfel, pe site-ul sau. Salut aceasta initiativa de a posta poezii (de altadata)! si pentru poezia in sine, felicitari!
pentru textul : Eva și Diavolul ▒ deChiar că nu înţeleg despre ce este vorba. Nu lucrez la nicio revistă. Scriu, fără a fi remunerat, la mai multe. În general, articole de critică lierară, recenzii, semnale editoriale. Prima ediţie a concursului "George Suru" am câştigat-o eu. De atunci (cu o singură excepţie) am fost prezent în juriul concursului, dar am mai şi ajutat la organizare. Sincer, nu am ştiut (şi încă nu ştiu) unde trebuie plasat acest regulament de concurs. Orice fel de ajutor este bine-venit! Îmi cer scuze! Cu amiciţie,
Ioan J
pentru textul : Concurs Naţional de Poezie deIoana Cătălina, bine ai venit pe Hermeneia. Am reţinut sugestia ta care şlefuieşte şi nuanţează.
Toate cele bune
pentru textul : ieşirea din cerc demulţumesc, în primul rând, pentru referirea la text. şi mă bucur că ai desluşit prin amalgamul acela, ştii tu, cu toate că nu s-a vrut un "inventar" al poşetei de damă.
am schimbat încadrarea, sper să se potrivească mai bine cu ceea ce transmite textul şi cu exigenţele literare impuse. cred că aşa este bine.
mulţumesc, încă o dată, pentru răbdare şi pentru timpul acordat.
pentru textul : despre o astfel de tinereţe nu s-a spus, încă de"în oasele celor adormiţi"...
pentru textul : legământul cel nou de"surâsul ars al stelelor stinse..."au citit fără ce-uri şi îmi sună mai bine.
altfel un poem sensibil care "rămâne o clipă" în suflet.
Mărturisesc că îmi place acest ciclu de poezii, Vladimir, prezența unui Dumnezeu coborât alături de tine (voi), și întrebările pe care le întrezărim nespuse. Nu știu de ce mi se pare că răspunsurile au fost cumva date, iar dezlegările acum se pornesc, și cumva nu mai pot fi oprite. E o imagine destul de puternică aceea de început, încă nu m-am hotărât dacă îmi place :-), încerc deocamdată să o "asimilez". Am impresia unui labirint care începe într-unul și se termină în celălalt, o regăsire la limită.
pentru textul : restauratio deDa, textul se vrea ambiguu, dar nu macabru bineînțeles. Deocamdată cel puțin, autorul nu dorește dezvăluirea subiectului, și lasă forma așa. Cu toate riscurile. Expresiile "bucată de carne" și "hrănindu-se" se vor spiritualizate. Hm!, dar nu neapărat. "Știind-o așa", adică hrănindu-se, da, hrănindu-se din mine însumi. Așa cum se hrănește o ființă dintr-o altă ființă. E o întreagă serie, urmăriți "Fardad"; e cuvânt cheie, alături de "chemare". Și da, "nerăspunsă" e cel mai potrivit atribut. Mulțumesc pentru intervenții. Chiar mă interesează părerea cititorilor, motiv pentru care voi dori, cred, să înlătur impresia de macabru, dar încă nu știu cum.
pentru textul : Cântecul unei chemări nerăspunse deam citit textul. mi se pare heteroclit din punctul de vedere al calitatii. nu imi plac sau nu imi spun absolut nimic urmatoarele versur (sau mi se par superflue)i: "al lui și al nostru,", "răsăriturile care nu mai răsar,", "toate, toate pe sufletul meu.", "O să-mi fac o metanie mare, mare", "Doamne miluiește-le!", "dar să rămânem până la final eu mama și tu tatăl lui.", etc. exista si formule demne de atentie precum: "țărâna ușoară de la toate nunțile lor,", "nădejdea coborâtă prin spărtura albastră,", "Mirosul de timbre creează în război mai multă dependență,". deci, opinia mea este ca ar trebui sa te hotarasti cum vrei sa scrii.
pentru textul : Poem înainte de război depoate ca ai dreptate...
pentru textul : Refuz profund dedragul meu, multe lucruri nu sint scrise in regulament in mod explicit dar totusi acolo scrie:
18. Un text care prezintă greşeli gramaticale, de tipărire şi asupra căruia s-a atras atenţia de către
moderatorii sau editorii site-ului trebuie corectat în cel mult douăzeci şi patru de ore. Necorectarea la timp duce la anularea vizibilitaţii textului.
Hermeneia se straduieste sa ofere o imagine cit de cit agreabila. Exista o multitudine de cai prin care se poate strica asta. Noi te-am rugat sa nu mai pui ziua si data acolo. Corpul textului este dedicat corpului textului si nu altor tipuri de informatie.
pentru textul : Umbre căzute din lună deVirgil, mi-ar fi plăcut mai mult să scrii despre saptamâna ta anostă, la pers I,sg, ai fi fost credibil, mai...și poezia ar fi fost mai...
pentru textul : tragedia săptămînilor anoste I deDa, unul din multele lucruri pe care cred ca multi nici macar nu le baga in seama este faptul ca Alina Manole a cheltuit si cheltuieste bani si timp din banii ei si din timpul ei pentru Virtualia si pentru volumul aferent. Banuiesc ca acum, dupa doua zeci de ani de la Revolutie, cam orice român a cam priceput ca banii costa. Si costa mult. Daca numai si din acest motiv pur mercantil dar nu mai putin important si sint nevoit sa spun ca efortul, perseverenta, curajul, idealismul si viziunea Alinei sint fascinante si incredibile. Bineinteles ca nu doar de laude are nevoie Alina. Probabil ca daca pe viitor cineva ar pune si mina in buzunar ca sa coopereze cu ea si sa o ajute la acest proiect ar fi si mai remarcabil. Sau, asa cum face Vlad - grafica (banuiesc) pe gratis, daca cineva ar facilita o tiparire la un pret cu discount, sau cazari cu discount, sau publicitate, sau etc. Vreau sa precizez ca nu am discutat niciodata asta cu Alina si nu m-a rugat sa spun aceste lucruri. Dar o fac din admiratie pentru ea si munca ei. Asa cum spunea cineva aici, efortul ei si Cenaclul/Volumul Virtualia va merita sa intre in Istoria Literaturii Române.
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi defrate Bobadile, mută-te, te rog, dacă nu prin alte căși, măcar la iarnă, și-om mai ciorovăi p'acolo. aici mă doare capul! măgărie, nemăgărie, moldoveanii ce poartă pe chelie? hai că pot fi și eu păduche! și te pot pișca de să te mănânce pân după anul nou! am mai văzut pretenții literare și pe la alții... până una alta, să fii iubit și sărbători fericite! te rog, (mă repet) nu-mi ciocăni la ușă că nu te mai primesc. nici cu sorcova și nici cu boii!
pentru textul : Pe drum cu Iosif și Maria decă textul a plăcut. Şi îţi mulţumesc pentru prezenţă, Ottilia!
pentru textul : stele negre stele galbene deși din faguri va curge mierea celor ce vin. bună soluție pentru zămislire prin fagure ai ales. nu e numic mai ascuns decât ce se întâmplă acolo. bun poem, dorine. deși mereu îmi vine să-ți spun că ai mers prin stilul ăsta al scriiturii tale de am făcut eu bătături, cred că reușești să surprinzi și asta e mai important decât suspiciunile ceacâre.
pentru textul : crucile desilviana, te rog sa citesti in intregime regulamentul de functionare al hermeneia.com si sa te conformezi lui
pentru textul : diversitate... deAdrian, "analfabeto" este atac la persoana. To rog sa te consideri avertizat. Daca tu ca editor aici nu te poti controla, cum o poti pretinde de la altii?
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate deÎmpărăteasă Adina, părerea ta e lege pentru mine : așadar experimentul continuă. Scoatem versul al doilea :" aproape murisem". Sper ca poemul să nu devină un haiku până la urmă !... Cu stimă
pentru textul : memento de...Deşi nu este cazul textului de mai sus (nu este sonet), da, sunt un sonetist împătimit. Dar odată cu finalul unui proiect pe care-l am în derulare, această împătimire va fi dispărut.
...De ce nu vers alb? Nu ştiu cine spunea, ori daca aparţine cuiva anume parafraza "un poet bun trebuie să treacă prin toate etapele până să-şi definitiveze stilul şi să devină unul desăvârşit", dar, personal, tind să-i dau dreptate. În speţă, fără să-mi însuşesc aprioric esenţa de poet bun, am fost, pe rând, epigon romantic, trecând prin toate formele de poezie fixă; apoi, eliminând unele ecouri, am flirtat cu unele forme de exprimare specifice secolului 20, anii '50; versul alexandrin a fost şi el o obsesie în care mi-am însuşit cel mai bine, spun eu, propriile instrumente şi valenţe lirice; de curând, am schimbat iarăşi macazul, năzuind la titulatura de "neoromantic" cu inclinaţii neosimbolice. Deocamdată, păstrez forma clasică, dar schimb registrul stilsitic (sintaxă/semantică/lexic/...)
...Nu ştiu dacă mi-am pierdut de pomană timpul, înclin să cred că nu. Cândva, "juram credinţă pe toţi vecii" clasicului. Acum, văd versul alb ca ceva aproape iminent, dar relativ îndepărtat. Încă mai am de explorat în mine, folosindu-mă, pe alocuri, de "tipare formale prăfuite, iar atunci când voi scutura tot praful, poate voi urca prima treaptă spre marea poezie :).
...Mulţumesc de popas :)
pentru textul : Popas deSună foarte interesant. Să fie, oare, un soi de "Puntea" (Sorescu), în proză?! Chiar am să caut. Mulţam!
pentru textul : Lunea se moare uniform dePagini