Eu nu prea inteleg titlul... pentru ca vad o jumaate de cerc umbland nebuna prin pagina in incercarea de a se reintoarce la perfectiune... astfel i-as fi zis poeziei fiica risipitoare desi aduce si a umbrela... am priceput semnificatia cupolei, drumul lui Ra de la iesirea din mare pana la apus, coborarea ca pretext pentru o alta ciclica urcare (de aceea sensul de citire e de sus in jos desi mai greu de perceput fara gimnastica de rigoare)... cred ca acum vad si linia, insa aceasta nu este figurata... e tocmai orizontala care mediaza cele doua corpuri aparent izolate, orizontul inchipuit... ce ti-e si cu iluminarea asta :)
un membru al juriului poate da o nota asa diferita de cea pe care o considera indicata (andu moldovan) si cum doi membri ai juriului (andu moldovan si alina manole) nu au zis nimic vreo luna, daca textul era vizibil descalificabil
ps. hutopilă, cu t, am tot zis-o la virtualia si pe hermeneia... chiar tre' sa-mi stilciti numele peste tot? ma rog, vad care-i spilu aici, insa in alte parti... (alina manole tocmai m-o numit ”huțo”)
ps2. cit aveti de gind sa continuati cu lalaielile astea? o fost concursu', s-o votat foarte ok, totu' la vedere, texte fainute au fost, top 3 putea arata in nu stiu cite feluri, si pina la urma s-o asezat asa cum il vedem. nu putea fi cite un top pentru fiecare membru al juriului ori al sitului. ce-ar fi sa incep sa ma tiganesc eu acuma ca nu a cistigat "anotimpul papusilor"? sau ca nu a prins podiumul "legenda omului sandwich"... chiar simt ca ar trebui s-o incetati, tigania asta de bucuresti ii total nelalocul ei
precizare importantă: în măsura în care veti considera că vreunul din textele mele prezente sau viitoare intrunesc cerintele dvoastre ptr a fi instelate, rog sa nu procedati in consecinta. Unul din motivele ptr care am venit aici pe hermeneia acum aproape un an este lipsa oricaror distinctii, stelute, recomandari etc, asa cum imi amintesc ca preciza si dl Virgil atunci. daca nu veti da curs rugamintii mele, voi scoate respectivele texte. sper ca nu ma veti blama prea tare ptr asta. daca veti dori sa comentati, va astept cu nerabdare. sper ca nu incalc nici un paragraf din regulament cu aceasta dorinta si nici bunul simt. precizez ca textul de mai sus incheie ciclul Uratii. ptr mine a fost un experiment. multumesc ptr lectura
Un poem în stil clasic în care apreciez iscusința versificației, apelul subtil la metaforă "Și iar în orășelul stins în iarbă Viței de abur - boturi de cais" sau "Plutesc în băi de-aramă cu toptanul Irozii verzi cu poalele în sus"... Atmosfera nostalgică a poemului își păstrează cantabilitatea, trena prin pulberea de aur a amintirilor. Finalul este realmente de o factură specială, în care intensitatea se acordă unui sentiment peren, de substanță: "- Mai știi, iubito, razele de fân Când ne jucam pe seară popa prostu Cum înfloreau atunci râzând pe sân? - " E toamnă... "Wir alle fallen. Diese Hand da fällt. Und sieh dir andre an: es ist in allen. Und doch ist Einer, welcher dieses Fallen unendlich sanft in seinen Händen hält." (R.M.Rilke) (Noi toți cădem. Și mâna asta, iată. Căderea, vezi, e-n toți și în oricine, Și totuși, este Unul care ține nespus de blând, pe mâini, căderea toată. - Dan Danilă)
marite crai, ingaduie/mi sa mai zabovesc cu forma asta a poeziei in camera de oaspeti a castelului. mie toate trei imi plac... dar o sa ma hotarasc repede cui tai capul si cui nu. (am glumit) am prins ideea. pe de alta parte, nici acum nu am inteles cum sa postez o vizuala... dar am timp sa invat. m/am uitat in tabelul cu corespondenta pt coduri... mai incerc. oricum, multumesc pentru toate...
Sunt unele mici greșeli aș zice eu, în text:
˝Eu nu te iubesc, – spuse deodată, continuând să privească în sus. – Tu m-ai minţit…˝
nu știu dacă luniuțele acelea sunt chiar necesare.
˝pertece˝
Altfel darul dumneavoastră de a scrie transpare și în acest text scurt, mai ales pe un subiect atât de tratat și cu atâtea declarații. Riscul de a fi clișeistic era foarte mare, însă jocul scenic și descrierile îl salvează. Am unele rețineri legat de ˝nerăbdător și lacom˝, fiind un fragment nu-mi dau seama dacă personajele sunt din mediu rural, etc, decât după acele tocuri înfipte în glod. O femeie de la țară nu vorbește cu nerăbdător și lacom, parcă. :)
Mulțumesc Andreea pentru răbdare și direcționare. "Mie nu-mi place." - e perfect, no problem. Mă bucur că ai avut răbdare sa-mi punctezi câteva defecte. "Mi-am faramitat personalitatea?" - când nu ai nimic și rupi fărâme ce te reprezintă... "Sa lasi o urma, un marcaj, daca ar mai fi fost inca trei sinonime nu m-ar fi mirat." - încercare nereușită de subliniere. "De ce devin urmele inutile?" de cele mai multe ori, dovada, repetabila greșeală...
e foarte inteligent inceput acest text. cu buricul. buricul ca origine, buricul ca interior, buricul ca gol. totul se transforma aici. de la placerea de a fi babrbat, de a gusta ploaia, la transformarea in teren arid, foarte sugestiva si expresiva. ceva gen Amélie Poulain, in scena lesinului ei. trecerea se produce in altceva. ca materie. mi-a placut mult acea carapace, suta de ani, tandretea si patul, ca moment amanat. finalul si ticul parului, are ar trebui...taiat?, parul adica, e ca un suflu care acorda o pauza. o pauza ca fiecare om sa stea cu acel om care i-a fost ales.
"încuie uşa şi-nghite cheia ca pe-o felie de măr" mi se pare hilar si in acelasi timp o declaratie serioasa de dragoste, imi surade ideea asta de tortura poetica
Orașul ca o carte pentru copii cu ilustrații de iarnă... cred că asta s-a vrut. Și mai cred că s-a vrut într-un ton ludic, numai că, după părerea mea, pe ici pe colo, șchioapătă pe la expresiile colocviale de genul „una mai grasă ca alta” și „căzută în cap”.
Mi-a plăcut expresivitatea versului „zurgălău pe coperta lucitoare singurătatea”. Foarte sugestiv singularul substativului „zurgălău” pentru a defini singurătatea. De obicei întâlnim doar pluralul, „zurgălăi”, tocmai de aceea, singularul, „zurgălău”, e atât de sugestiv în acest context.
Imi place cum a iesit, amestec de stari cu imagini bine conturate, indiferent daca este vorba de vis, cosmar sau doar de un gand faptele sunt transmise exact asa cum apar, cum sunt traite. Iar tu, cititor, traiesti impreuna cu autorul care doarme si isi povesteste visul, imi plac cuvintelor alese dinadins simple insa suficient de puternice pentru descrierea de care are nevoie textul. Metaforele nu se aglomereaza, iarasi un lucru bun, sunt cateva sugestive si atat. Cat despre final, este superb trecerea de la actiunea arcasului la actiunea lunii cu calcaiul ei vulnerabil. Felicitari.
am oscilat mult daca sa las titlul, parea rupt din alta "istorie" chiar daca legatura cu poezia e acolo.
aici am doua tristeti: una, ca nu mai regasesc inocenta aceea, pot doar incerca reconstructii, si doi, ca desi viata insasi ma intereseaza mai putin, sunt (in sila) prea ocupata sa traiesc ca sa mai intru in zona aia aproape statica a poeziei - imi lipsteste cumva alunecarea de zile intregi. nu scrisul.
apreciez ca mai treci. poate fi un fir de nisip, dar m-am agatat de el.
poezia chiar conteaza mai putin.
„a reuşit să-mi inducă şi starea necesară pentru a continua povestea lui lyset.”- cred că asta vine din suflet, e mare lucru. mulțumesc. să ai inspirație și să treci peste starea doar de tine știută.
Și din cocon te-ai ridicat frumoasă, Katiusha. Lirica ta, ca o tinctură amară procesată din sîmburi de răzvrătire, îmi amintește de ceva, cred că am întîlnit undeva chipul acesta de după mască :) ? Ce vreau să spun este că răul tot noi îl creștem, cu slăbiciunile noastre, cu sensibilitatățile noastre. Apoi el ne mușcă de călcîi și noi îi strivim capul și tot așa pînă cînd omida devine fluture, uneori chiar și după 30 de ani.
deci dumneavoastră sînteţi cea care aţi dat note poeziilor de la concursul "Astenie de primăvară"! mie mi-aţi dat note foarte mici deşi am venit cu două poezii forte. na, uite, vă dau şi eu nota 4 pentru poezia de mai sus, care mi se pare foarte aplecată spre banal.
Pentru că nu mai sunt într-o şedinţă de partid de pe vremuri, nici măcar « lărgită », dă-mi voie, rogu-te, să mai adaug numai cele ce urmează şi, de data asta va fi chiar ultima intervenţie sub acest text.
Detaşându-mă lucid pot glumi sau pot vorbi direct.
Acum nu mai pot glumi. Este mult mai grav ce se întâmplă de la un ceas la altul, de la un minut la altul şi timpul pare a se concentra şi mai mult.
Avem de ales între a judeca lucid sau de a continua să ne mâncăm, urându-ne, unii pe alţii.
Este o situaţie NU cu o tuşe comic accentuată şi cu un tragism atenuat gen alegătorul turmentat al lui Caragiale , ci una de-a dreptul incalificabil de tragic-absurdă ca în piesa de teatru a altui român, Eugen Ionescu; în care un cuplu căsătorit de ani buni începe să se certe pe măsură ce casa porneşte să se cutremure fizic, fără motive aparente; cearta continua, casa se dezmembrează, gradarea certei şi distrugerea casei ajung la apogeu şi nu mai rămâne nimic nici din cuplu şi nici din casă (pentru cei interesaţi, titlul piesei este „Delir în doi, în trei…în câţi vrei”).
Fiecare e liber să gândească cu capul său, dar cred că ar trebui să hotărască RAŢIONAL, cât de «raţionali» putem fi în situaţii, mai mult sau mai puţin, «limită» . Poate fi o iluzie dar daţi-mi voie să mă agăţ de ea.
Îmi pare sincer rău de fiecare dintre cele două tabere în care ura şi agresivitatea sapă până la orbire . Ura şi agresivitatea se întorc înmiit otrăvindu-l pe cel care urăşte şi este agresiv şi se va nimici singur, psihic – ceea ce e mult mai grav - chiar dacă va mai trăi câte zile îi sunt date. Şi aici nu mai e treabă de morală, ci de supravieţuire a noastră, ca oameni. Animalele nu urăsc. Sunt agresive din instinct de supravieţuire. Dacă n-au ce mânca, mor. E o lege a firii. Nu cred, nu am nici un motiv să cred că în junglă animalele urăsc. N-au timp de aşa ceva. Trebuie să trăiască, altfel sunt ucise fizic de alte animale. Numai noi, oamenii, se pare că avem timp să urâm, otrăvindu-ne singuri, repet, cel puţin psihic. Şi asta mă doare.
Cele de mai sus sună patetic. Şi, poate, a panseuri gen «Gâgă». Ei şi!
in afara romanilor care merg la studii in strainatate si care, partial, sunt intretinuti de parintii din Ro, sexcluzand procentul care merge la furat, 93% din diaspora trimite bani in tara si isi intretine familiile. cei mai multi inverstitori care au creat locuri de munca aici sunt romanii din diaspora, nu multinationalele care ne-au jupuit pana la schelet. vrei ca tot diaspora sa rezolve si problemele politice? ei au motivele lor clare pentru care au luat calea exilului. multe, politice, altele economice. ei sunt la curent cu ce anume le este prezentat, aratat. tu, personal, ce ai facut sa informezi diaspora despre realitatile din tara, in afara sa te inflamezi dupa alegeri?
Începutul și sfârșitul sunt foarte frumoase. Între ele, textul nu sună rău, dar mi se pare puțin cam încărcat. Părere pur personală, nu trebuie să mă iei neapărat foarte în serios. Merci mult și pentru comentariul la textul meu, Marian
oana, mulțumesc pentru trecere și impresie. întradevăr, e doar o mică poveste, pe care am spus-o cum m-am priceput. și mă bucur că ți-a plăcut.
domnule Andu, îmi pare rău că nu v-a plăcut, că v-a lăsat indiferent. în rest, mulțumesc pentru sfaturi, impresii, urări. am să mă gândesc la ele. Daniela B
poem transpus intr-un de anima dictum, o incercare de miscare ordonatoare în coborâre într-o lume adâncită în divizare unde propriul lumen rămne singurul refugiu. mi-au plăcut imaginile legate de stihii, aerul despicat în furtuni și foșnetul cerului devenind potop. cred, totuși, că titlul e un pic departe de trupul poemului.
am ezitat sa raspund pentru ca nu am reusit, inca, sa invat sa primesc daruri. ma intriga sa placa cuiva asa de mult ce scriu si sa mi-o si spuna. de cele mai multe ori totul se invarte in jurul unei mari probleme pe care textul ar avea-o. se pare ca astea dictate imi ies, in ultima vreme... s-a mai taiat o felie din mine si acum sunt in procesul de digestie, daca nu chiar acesta s-a incheiat.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Eu nu prea inteleg titlul... pentru ca vad o jumaate de cerc umbland nebuna prin pagina in incercarea de a se reintoarce la perfectiune... astfel i-as fi zis poeziei fiica risipitoare desi aduce si a umbrela... am priceput semnificatia cupolei, drumul lui Ra de la iesirea din mare pana la apus, coborarea ca pretext pentru o alta ciclica urcare (de aceea sensul de citire e de sus in jos desi mai greu de perceput fara gimnastica de rigoare)... cred ca acum vad si linia, insa aceasta nu este figurata... e tocmai orizontala care mediaza cele doua corpuri aparent izolate, orizontul inchipuit... ce ti-e si cu iluminarea asta :)
pentru textul : linia demultumesc de trecere, lectura si cuvinte, Rafael...
pentru textul : în mine s-a auzit un foc de armă deun membru al juriului poate da o nota asa diferita de cea pe care o considera indicata (andu moldovan) si cum doi membri ai juriului (andu moldovan si alina manole) nu au zis nimic vreo luna, daca textul era vizibil descalificabil
ps. hutopilă, cu t, am tot zis-o la virtualia si pe hermeneia... chiar tre' sa-mi stilciti numele peste tot? ma rog, vad care-i spilu aici, insa in alte parti... (alina manole tocmai m-o numit ”huțo”)
ps2. cit aveti de gind sa continuati cu lalaielile astea? o fost concursu', s-o votat foarte ok, totu' la vedere, texte fainute au fost, top 3 putea arata in nu stiu cite feluri, si pina la urma s-o asezat asa cum il vedem. nu putea fi cite un top pentru fiecare membru al juriului ori al sitului. ce-ar fi sa incep sa ma tiganesc eu acuma ca nu a cistigat "anotimpul papusilor"? sau ca nu a prins podiumul "legenda omului sandwich"... chiar simt ca ar trebui s-o incetati, tigania asta de bucuresti ii total nelalocul ei
pentru textul : Rezultatul "Bursei câştigătorilor" deprecizare importantă: în măsura în care veti considera că vreunul din textele mele prezente sau viitoare intrunesc cerintele dvoastre ptr a fi instelate, rog sa nu procedati in consecinta. Unul din motivele ptr care am venit aici pe hermeneia acum aproape un an este lipsa oricaror distinctii, stelute, recomandari etc, asa cum imi amintesc ca preciza si dl Virgil atunci. daca nu veti da curs rugamintii mele, voi scoate respectivele texte. sper ca nu ma veti blama prea tare ptr asta. daca veti dori sa comentati, va astept cu nerabdare. sper ca nu incalc nici un paragraf din regulament cu aceasta dorinta si nici bunul simt. precizez ca textul de mai sus incheie ciclul Uratii. ptr mine a fost un experiment. multumesc ptr lectura
pentru textul : urâții deUn poem în stil clasic în care apreciez iscusința versificației, apelul subtil la metaforă "Și iar în orășelul stins în iarbă Viței de abur - boturi de cais" sau "Plutesc în băi de-aramă cu toptanul Irozii verzi cu poalele în sus"... Atmosfera nostalgică a poemului își păstrează cantabilitatea, trena prin pulberea de aur a amintirilor. Finalul este realmente de o factură specială, în care intensitatea se acordă unui sentiment peren, de substanță: "- Mai știi, iubito, razele de fân Când ne jucam pe seară popa prostu Cum înfloreau atunci râzând pe sân? - " E toamnă... "Wir alle fallen. Diese Hand da fällt. Und sieh dir andre an: es ist in allen. Und doch ist Einer, welcher dieses Fallen unendlich sanft in seinen Händen hält." (R.M.Rilke) (Noi toți cădem. Și mâna asta, iată. Căderea, vezi, e-n toți și în oricine, Și totuși, este Unul care ține nespus de blând, pe mâini, căderea toată. - Dan Danilă)
pentru textul : Mai știi ... demarite crai, ingaduie/mi sa mai zabovesc cu forma asta a poeziei in camera de oaspeti a castelului. mie toate trei imi plac... dar o sa ma hotarasc repede cui tai capul si cui nu. (am glumit) am prins ideea. pe de alta parte, nici acum nu am inteles cum sa postez o vizuala... dar am timp sa invat. m/am uitat in tabelul cu corespondenta pt coduri... mai incerc. oricum, multumesc pentru toate...
pentru textul : dimineață la nice deSunt unele mici greșeli aș zice eu, în text:
˝Eu nu te iubesc, – spuse deodată, continuând să privească în sus. – Tu m-ai minţit…˝
nu știu dacă luniuțele acelea sunt chiar necesare.
˝pertece˝
Altfel darul dumneavoastră de a scrie transpare și în acest text scurt, mai ales pe un subiect atât de tratat și cu atâtea declarații. Riscul de a fi clișeistic era foarte mare, însă jocul scenic și descrierile îl salvează. Am unele rețineri legat de ˝nerăbdător și lacom˝, fiind un fragment nu-mi dau seama dacă personajele sunt din mediu rural, etc, decât după acele tocuri înfipte în glod. O femeie de la țară nu vorbește cu nerăbdător și lacom, parcă. :)
pentru textul : Potcoava neagră deMulțumesc Andreea pentru răbdare și direcționare. "Mie nu-mi place." - e perfect, no problem. Mă bucur că ai avut răbdare sa-mi punctezi câteva defecte. "Mi-am faramitat personalitatea?" - când nu ai nimic și rupi fărâme ce te reprezintă... "Sa lasi o urma, un marcaj, daca ar mai fi fost inca trei sinonime nu m-ar fi mirat." - încercare nereușită de subliniere. "De ce devin urmele inutile?" de cele mai multe ori, dovada, repetabila greșeală...
pentru textul : Hansel și Gretel dee foarte inteligent inceput acest text. cu buricul. buricul ca origine, buricul ca interior, buricul ca gol. totul se transforma aici. de la placerea de a fi babrbat, de a gusta ploaia, la transformarea in teren arid, foarte sugestiva si expresiva. ceva gen Amélie Poulain, in scena lesinului ei. trecerea se produce in altceva. ca materie. mi-a placut mult acea carapace, suta de ani, tandretea si patul, ca moment amanat. finalul si ticul parului, are ar trebui...taiat?, parul adica, e ca un suflu care acorda o pauza. o pauza ca fiecare om sa stea cu acel om care i-a fost ales.
pentru textul : el moare de"încuie uşa şi-nghite cheia ca pe-o felie de măr" mi se pare hilar si in acelasi timp o declaratie serioasa de dragoste, imi surade ideea asta de tortura poetica
pentru textul : a.m. deOrașul ca o carte pentru copii cu ilustrații de iarnă... cred că asta s-a vrut. Și mai cred că s-a vrut într-un ton ludic, numai că, după părerea mea, pe ici pe colo, șchioapătă pe la expresiile colocviale de genul „una mai grasă ca alta” și „căzută în cap”.
pentru textul : cuvinte deMi-a plăcut expresivitatea versului „zurgălău pe coperta lucitoare singurătatea”. Foarte sugestiv singularul substativului „zurgălău” pentru a defini singurătatea. De obicei întâlnim doar pluralul, „zurgălăi”, tocmai de aceea, singularul, „zurgălău”, e atât de sugestiv în acest context.
Imi place cum a iesit, amestec de stari cu imagini bine conturate, indiferent daca este vorba de vis, cosmar sau doar de un gand faptele sunt transmise exact asa cum apar, cum sunt traite. Iar tu, cititor, traiesti impreuna cu autorul care doarme si isi povesteste visul, imi plac cuvintelor alese dinadins simple insa suficient de puternice pentru descrierea de care are nevoie textul. Metaforele nu se aglomereaza, iarasi un lucru bun, sunt cateva sugestive si atat. Cat despre final, este superb trecerea de la actiunea arcasului la actiunea lunii cu calcaiul ei vulnerabil. Felicitari.
pentru textul : fotografie din spaţiu deam oscilat mult daca sa las titlul, parea rupt din alta "istorie" chiar daca legatura cu poezia e acolo.
pentru textul : Oblică deaici am doua tristeti: una, ca nu mai regasesc inocenta aceea, pot doar incerca reconstructii, si doi, ca desi viata insasi ma intereseaza mai putin, sunt (in sila) prea ocupata sa traiesc ca sa mai intru in zona aia aproape statica a poeziei - imi lipsteste cumva alunecarea de zile intregi. nu scrisul.
apreciez ca mai treci. poate fi un fir de nisip, dar m-am agatat de el.
poezia chiar conteaza mai putin.
De aceea, poetul e foarte greu de mulţumit.
pentru textul : niciploaia de„a reuşit să-mi inducă şi starea necesară pentru a continua povestea lui lyset.”- cred că asta vine din suflet, e mare lucru. mulțumesc. să ai inspirație și să treci peste starea doar de tine știută.
pentru textul : o călătorie cu darwin deAcum e bine, nu? Mulţumesc.
pentru textul : Interferenţe deȘi din cocon te-ai ridicat frumoasă, Katiusha. Lirica ta, ca o tinctură amară procesată din sîmburi de răzvrătire, îmi amintește de ceva, cred că am întîlnit undeva chipul acesta de după mască :) ? Ce vreau să spun este că răul tot noi îl creștem, cu slăbiciunile noastre, cu sensibilitatățile noastre. Apoi el ne mușcă de călcîi și noi îi strivim capul și tot așa pînă cînd omida devine fluture, uneori chiar și după 30 de ani.
pentru textul : revelation demerci, margot uite, am schimbat :)
pentru textul : mess deDesigur ca imi amintesc acel comentariu, valabil si pentru textul de mai sus. Dar am zis sa nu ma repet...
pentru textul : Poem ratat deImaginile există peste tot. Eu doar încerc să le mut în poeme :)
PS. Prietenii îmi zic „Mariana” :)
pentru textul : Haiku dedeci dumneavoastră sînteţi cea care aţi dat note poeziilor de la concursul "Astenie de primăvară"! mie mi-aţi dat note foarte mici deşi am venit cu două poezii forte. na, uite, vă dau şi eu nota 4 pentru poezia de mai sus, care mi se pare foarte aplecată spre banal.
pentru textul : de dimineaţă dePentru că nu mai sunt într-o şedinţă de partid de pe vremuri, nici măcar « lărgită », dă-mi voie, rogu-te, să mai adaug numai cele ce urmează şi, de data asta va fi chiar ultima intervenţie sub acest text.
pentru textul : Naţiune şi populaţie deDetaşându-mă lucid pot glumi sau pot vorbi direct.
Acum nu mai pot glumi. Este mult mai grav ce se întâmplă de la un ceas la altul, de la un minut la altul şi timpul pare a se concentra şi mai mult.
Avem de ales între a judeca lucid sau de a continua să ne mâncăm, urându-ne, unii pe alţii.
Este o situaţie NU cu o tuşe comic accentuată şi cu un tragism atenuat gen alegătorul turmentat al lui Caragiale , ci una de-a dreptul incalificabil de tragic-absurdă ca în piesa de teatru a altui român, Eugen Ionescu; în care un cuplu căsătorit de ani buni începe să se certe pe măsură ce casa porneşte să se cutremure fizic, fără motive aparente; cearta continua, casa se dezmembrează, gradarea certei şi distrugerea casei ajung la apogeu şi nu mai rămâne nimic nici din cuplu şi nici din casă (pentru cei interesaţi, titlul piesei este „Delir în doi, în trei…în câţi vrei”).
Fiecare e liber să gândească cu capul său, dar cred că ar trebui să hotărască RAŢIONAL, cât de «raţionali» putem fi în situaţii, mai mult sau mai puţin, «limită» . Poate fi o iluzie dar daţi-mi voie să mă agăţ de ea.
Îmi pare sincer rău de fiecare dintre cele două tabere în care ura şi agresivitatea sapă până la orbire . Ura şi agresivitatea se întorc înmiit otrăvindu-l pe cel care urăşte şi este agresiv şi se va nimici singur, psihic – ceea ce e mult mai grav - chiar dacă va mai trăi câte zile îi sunt date. Şi aici nu mai e treabă de morală, ci de supravieţuire a noastră, ca oameni. Animalele nu urăsc. Sunt agresive din instinct de supravieţuire. Dacă n-au ce mânca, mor. E o lege a firii. Nu cred, nu am nici un motiv să cred că în junglă animalele urăsc. N-au timp de aşa ceva. Trebuie să trăiască, altfel sunt ucise fizic de alte animale. Numai noi, oamenii, se pare că avem timp să urâm, otrăvindu-ne singuri, repet, cel puţin psihic. Şi asta mă doare.
Cele de mai sus sună patetic. Şi, poate, a panseuri gen «Gâgă». Ei şi!
adrian, multumesc pentru impresie. nu e chiar un text 90 / 60 / 90/, nu?:)
am sa mai imblanzesc finalul si poate si restul la momentul potrivit.
p.s.sincere felicitari pentru premiu si la mai multe! poate ne vedem la virtualia?..:))
pentru textul : ultimul poem de iarnă - sSs dein afara romanilor care merg la studii in strainatate si care, partial, sunt intretinuti de parintii din Ro, sexcluzand procentul care merge la furat, 93% din diaspora trimite bani in tara si isi intretine familiile. cei mai multi inverstitori care au creat locuri de munca aici sunt romanii din diaspora, nu multinationalele care ne-au jupuit pana la schelet. vrei ca tot diaspora sa rezolve si problemele politice? ei au motivele lor clare pentru care au luat calea exilului. multe, politice, altele economice. ei sunt la curent cu ce anume le este prezentat, aratat. tu, personal, ce ai facut sa informezi diaspora despre realitatile din tara, in afara sa te inflamezi dupa alegeri?
pentru textul : despre inundaţii. altfel deÎnceputul și sfârșitul sunt foarte frumoase. Între ele, textul nu sună rău, dar mi se pare puțin cam încărcat. Părere pur personală, nu trebuie să mă iei neapărat foarte în serios. Merci mult și pentru comentariul la textul meu, Marian
pentru textul : Existând în definitiv dede acord cu tine atîta timp cît "jamul" tău nu devin gem sau... magiun.
pentru textul : Shhhh... deoana, mulțumesc pentru trecere și impresie. întradevăr, e doar o mică poveste, pe care am spus-o cum m-am priceput. și mă bucur că ți-a plăcut.
pentru textul : ultima țigară dedomnule Andu, îmi pare rău că nu v-a plăcut, că v-a lăsat indiferent. în rest, mulțumesc pentru sfaturi, impresii, urări. am să mă gândesc la ele. Daniela B
poem transpus intr-un de anima dictum, o incercare de miscare ordonatoare în coborâre într-o lume adâncită în divizare unde propriul lumen rămne singurul refugiu. mi-au plăcut imaginile legate de stihii, aerul despicat în furtuni și foșnetul cerului devenind potop. cred, totuși, că titlul e un pic departe de trupul poemului.
pentru textul : cerul de onix deam ezitat sa raspund pentru ca nu am reusit, inca, sa invat sa primesc daruri. ma intriga sa placa cuiva asa de mult ce scriu si sa mi-o si spuna. de cele mai multe ori totul se invarte in jurul unei mari probleme pe care textul ar avea-o. se pare ca astea dictate imi ies, in ultima vreme... s-a mai taiat o felie din mine si acum sunt in procesul de digestie, daca nu chiar acesta s-a incheiat.
pentru textul : paraleli barbat/femeie la propunerea lui virgil deo recapitulare a istoriei iubirii intr-o suprapunere a dimensiunilor temporale. foarte frumos!
pentru textul : antikythera dePagini