Fragmentele 4 si 6 sunt speciale si emana un parfum puternic de veridicitate, de real, de autentic. As inlocui in prima strofa versul 2 "doar" cu "numai" pentru o mai buna muzicalitate iar strofa a doua merita reformulata, poate ceva de genul: acolo femeile sunt nemuritoare! se spune ca stau la soare cât e ziua de lungă și mănâncă doar făină etc
cred ca mai poti lucra asupra primei strofe. ai prea multe cuvinte de legatura si niste expresii care ingreuneaza ideea, pe alocuri.
eu o vad asa:
"Domnul Ghecev aşteaptă ce e mai rău de la viaţă,
Cum ar fi adevărurile despre care nu se vorbeşte.
Mereu apare o circumstanţă care (inventeaza) ofera
O altă scuză, nişte (bariere) impulsuri ce mută cursorul.
Domnul Ghecev ştie că moartea niciodată
Nu (se apropie nervos) latră, te izbeşte cu totul
Atunci frica îngheaţă
înainte să scoată un scîncet, (ca să rupă din tine respiraţia,
Ce tinde să-şi întregească cercul,
Să soarbă lumina.) înainte
Să înghită lumină.
dar mi-au placut mult celelalte strofe. mai ales drama din fructiera si rugaciunile - versuri incrustate in aer.
Mie îmi place poemul care este legat în ansamblul său şi interesant prin ideile pe care le dezvoltă şi prin mesaj. În rest, din farmecul unei poezii face parte şi libertatea poetului de a scrie un text în en variante. În Ardeal circulă o poveste cu un cuptor de pâine despre care cei ce treceau pe uliţă îşi manifestau opiniile şi sugestiile spre întristarea celui ce l-a construit. Până ce proprietarul a hotărât să-i facă mai multe feţe şi le întorcea pe rând, să corespundă ideilor fiecărui trecător. Cam aşa stăm şi cu poezia. Un lucru e cert în poemul tău. E interesant şi place - dovadă mulţimea de cititori. Pentru ei scriem, nu? Dincolo de toate acestea, de multe ori sunt perle, de multe ori doar vorbe. Felicitări pentru poem. Cu simpatie, Ioan.
fuga de cacofonie e la fel de depășită ca și naționalismul. deci nu vă feriți de cacofonii. estetica textului nu mai e cea de acum cîteva decenii (și nici atunci nu se fereau toți)
Aranca, Faptul că ai remarcat cîteva elemente esențiale, mai ales efectul surselor de lumină-amplasamentul lor optim în scenă fiind extrem de migălos- mă bucură și îti mulțumesc. Referitor la acea decalare de cîțiva cm, acolo, avem o pasăre în cădere, care este susținută de surata ei pentru a restabili un echilibru în zbor –așadar, aripă peste aripă, tehnic vorbind și sec, un efect de pîrghie. Profetul, Mulțumesc pentru recomandare; de regulă, atunci cînd uploadezi o imagine, esti atenționat într-o fereastră interactivă, asupra a două elemente de control: rezoluția maximă admisă și size of file în KB; dacă le depășești, esti refuzat. Nu, nu uităm care este scopul hermeneia, dar să nu uităm că avem acolo și un tab pe care scrie – arte vizuale.
Mihail, acest text este foarte slab. ai mai postat texte slabe, inclusiv cu greseli gramaticale. daca nu intentionezi sa postezi pe hermeneia cu mai multa rigoare texte de mult mai buna calitate decit acesta ma tem ca voi fi nevoit sa propun CH (consiliului hermeneia) analizarea suspendarii contului tau.
ei Andule, jubilezi că mi-am zis gunoi... ești infantil știam, că ești epigon stănescian știam, dar că poți fi și prost ca un Moldovan/bolovan nu știam. și știi care e chestia: uite o epigramă pe care ți-o dedicasem cândva... asta pentru a păstra aspectul de literatură al contextului:
cu prostu care nu-i școlit
te lupți puțin și-ai izbândit
dar bătălia-i colosală
cu prostu care are școală
și încă o chestiune... Țuțea spunea că prostia e variabilă și avea dreptate. De câte ori te citesc, ești din ce în ce mai prost. Și te citesc intensiv.
ceva lipseşte acestui text pentru a fi unul literar. pare, mai degrabă, o lecţie de filosofie asupra a ceea ce înseamnă obiectele. nu mi-a displăcut să citesc, mi-ar fi plăcut să fie mai amplu şi mai revoltător afectiv.
acum, că tot din lut sunt, tac.
sintagma : "ursi de hartie" nu imi pare o gaselnita prea fericita, suna distonant, impropriu, iar imaginile create nu se armonizeaza cu nici o realitate, nici daca te referi la vis, imagini de genul:
..."pe un deget se balansa
un ursuleţ de hârtie
speriat de marea fără copaci"
sunt de un suprarealism nu prea bine sustinut, parerea mea.
nu mă împac deloc cu introducerea, poate pentru că geometric vorbind, nu vei vedea niciodată (din orice unghi ai spune) cum "infinite cărări par drepte paralele"...dacă ai reformula primele două versuri ar deveni poate un poem rotund. și caută să eviți genul de expresii "infinite cărări"..."nefiresc de îndepărtat"..."tocite de așteptări"...sunt mai mult decât clișee.
am citit-o de multe ori, de cate ori arunc un ochi pe site inca o mai caut, atata mi-a placut.
uite pentru ce:
"iată aici în sepia
aproape de colţul din dreapta sus
se vede cum mirarea sfinţilor o poartă pe mama
spre peretele de la răsărit" si
"pe urmă venise așa o delăsare
rar mai vedeai oameni pe cer
şi atunci cu socoteli obligaţii
bunăoară o logodnă o înmormîntare de păsări
-păsările se îngroapă în văzduh nu-i aşa tată?-" si pentru felul in care totul se leaga cu surpriza si frumos si le tot alterneaza si te prind in iuresul ala copilaresc.
o voi pastra, cu voia ta. :o)
editorul sitului isi etaleaza veleitatile de mare inchizitor. iata aici, pentru tine, o declaratie, doua, din poeziile mele, pe care, voi, sinedriul site-ului le considerati drept insuficient nivel de poezie pentru voi, elita: "M-aș răfui cu cei ce m-au scuipat De n-aș avea iubirea suferință. Așa că mi-am făcut veninul pat Și ploaia-ngăduințelor velință." si din alta: "Acest poet nu poare fi ucis De gelozii sau jocuri la ruletă, De vreun orgoliu hâd, un gând narcis… În vene-mi curge sânge de cometă! Am învățat să nu mă compromit Și nici să-nfig cuțitul pe la spate. Voi fi același simplu om. Promit! Eu n-am mătăsuri moi, infatuate. Pe osia cuvântului voi sta Cum orizontul stă pe tâmpla mării Și orice fișă ce-o voi colora O voi păstra în cufărul uitării. Îmi cer iertare veacului ateu Mărturisindu-i care-mi este vina: Sunt ancorat cu totu-n Dumnezeu Și peste-ACEASTA, n-am să trag cortina. Și n-am să mă ascund ca apostații Ori ca inchizitorii, prin biserici! Genomul meu nu-i cuib pentru tentații Nici sadic eșafod pentru nemernici…" Stai linistit si nu te mai chinui a defaimare. Mai bine uita-te in ciorba ta si fa-o poezie.
Eu cred ca prima strofa mai trebuie lucrata. Versul "doar kilometri întinși de arome sărate" e destul de slab in context. Strofa a doua are o idee buna cu o constructie ce ar putea suporta oarece modificare in versul "sau este doar o îmbrățișare cu lună cu tot", vers care poate fi spus un pic altfel. Ma refer la "cu luna cu tot". Iar in ultima strofa...valuri-volume reprezinta o asociere interesanta. Ialin
ai dreptate Bobadil cu acel "doar". E una din multele "tîmpenii poetice" de care nu mai scap. E ca rîia. Sau ca dragostea. Anyway, prefer ca textul ăsta să nască polemică decît admirație. La ce folosesc poemele de dragoste? Sau nu, că sună prea pragmatic. Oare nu este dragostea cea care denaturează poezia? Oare cine este mai aproape de realitate, omul romantic sau omul modern? În ce privește ochii pe acolo intră... obsesia. De aceea mai întotdeauna scoaterea lor era pedeapsa folosită. În ce privește guta, să fim noi sănătoși că mai avem pînă vom ajunge poeți.
greselile de tipărire au fost și le-am corectat. mulțumesc Cristina, nu știu dacă merită neaparat o peniță dar la cît de prost scriu, în accepțiunea lui bobadil, mulțumesc pentru încurajare
Benjamin Fondane est un écrivain français d'origine roumaine, qui a développé son oeuvre poétique et son oeuvre philosophique en langue française. Récemment, en mai 2006, a été inaugurée à Paris la place "Benjamin Fondane", non loin de la maison qu'il habitait rue Ledru Rollin. il s'agit là d'une reconnaisance officielle de la part de la France . "souvenez-vous seulement que j'étais innocent et que, tout comme vous, mortels de ce jour-là, j'avais eu, moi aussi, un visage marqué par la colère, par la pitié et la joie, un visage d'homme, tout simplement !" (in préface en prose, l'exode , 1942) On peut également consulter cet article : 16ème Salon de la Revue : Hommage à Benjamin Fondane
Ultima strofa mi-a placut... restul imi pare o introducere prea lunga si exagerat de plangacioasa. As face din primele trei strofe doar una, cred ca ar fi de ajuns.
"știi cînd sînt acolo îmi amintesc brusc de tine rochiile tale colierul lobul urechii totul mă atingi pe marginea imaginației mele și totul revine brusc la normal"... iata un pasaj delicat ce rezoneaza dincolo...in alta lume, pe alta planeta, unde uitam fiecare cit suntem de tristi si ne coloram diminetile cu vaporase din hirtie... exista o fereastra prin care nu ne mai privim virsta ci doar sufletul...
Dorel, ai făcut o observație corectă (cel puțin într-un anumit context - sau cum s-ar spune în matematică, date fiind anumite condiții, deci nu întotdeauna) dar ai produs o interpretare greșită. Și este greștită pentru că bănuiesc că nu știi exact despre ce vorbești (în general) și cu certitudine nu știi cum funcționează algoritmul din spatele contorului (în special). Te pot însă asigura că scenariul pe care îl întrevezi tu este nerealizabil. Iar temerea nefondată. Iar dacă îți imaginezi o soluție ideală, în care accesarea de către persoana care a postat textul (nu care este logată la un moment dat, pentru că cele două lucruri nu sînt întotdeauna identice) să nu se înregistreze în contorul vizitării paginii, sînt nevoit să îți aduc vestea proastă că acea soluție nu s-a inventat încă și probabil că nici nu se va putea inventa, date fiind detaliile tehnice ale modului cum funcționează diferitele pagini de web. Iar dacă cineva îți va spune că așa ceva este posibil în mod absolut îți garantez eu că se laudă. Există mai multe sisteme și mai multe soluții dar absolut nici una nu este perfectă. Cea implementată aici de mine este, cel puțin în opinia mea, cea care reduce la maximum posibilitatea de abuz.
A spune despre oricare dintre textele mele că e scris "neglijent" înseamnă a confunda poezia pe care o scriu (pentru că îmi lucrez textele, atât cât mă pricep). Dacă te-ai referit la nivelul ideatic de aici, știu că sunt unele pasaje care, intrinsec, "mai mult de atât nu pot să dea". Nu mă supără critica, din contra, o aștept, altfel aș ține textele în sertar. Voi ține cont de observațiile tale, așa cum am făcut întotdeauna. Mulțumesc.
sapphire, multumesc pentru felul in care imi explici punctul tau de vedere vis-a-vis de poemele mele. am inteles mesajul tau si il consider constructiv pana la a/mi cere sa renunta la poetizare. chiar daca, asa cum spui tu, tendintele poeziei de azi sunt altele, nu inteleg cum sa renunt tocmai la esenta poeziei = poetizarea. pare ca imi cer sa traiesc fara sange in vene, daca asta este viata?!? ai dreptate perfecta in ceea ce priveste "artificiile voluntare sau involuntare". voi incerca sa fiu atent la acest gen de exprimare. de asemenea, ai dreptate si in privinta ultimelor doua versuri. oricum, iti multumesc de trecere si te astept sincer si cu placere alaturi de fiecare scriere pe care o postez aici.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Fragmentele 4 si 6 sunt speciale si emana un parfum puternic de veridicitate, de real, de autentic. As inlocui in prima strofa versul 2 "doar" cu "numai" pentru o mai buna muzicalitate iar strofa a doua merita reformulata, poate ceva de genul: acolo femeile sunt nemuritoare! se spune ca stau la soare cât e ziua de lungă și mănâncă doar făină etc
pentru textul : la nave del olvido decred ca mai poti lucra asupra primei strofe. ai prea multe cuvinte de legatura si niste expresii care ingreuneaza ideea, pe alocuri.
eu o vad asa:
"Domnul Ghecev aşteaptă ce e mai rău de la viaţă,
Cum ar fi adevărurile despre care nu se vorbeşte.
Mereu apare o circumstanţă care (inventeaza) ofera
O altă scuză, nişte (bariere) impulsuri ce mută cursorul.
Domnul Ghecev ştie că moartea niciodată
Nu (se apropie nervos) latră, te izbeşte cu totul
Atunci frica îngheaţă
înainte să scoată un scîncet, (ca să rupă din tine respiraţia,
Ce tinde să-şi întregească cercul,
Să soarbă lumina.) înainte
Să înghită lumină.
dar mi-au placut mult celelalte strofe. mai ales drama din fructiera si rugaciunile - versuri incrustate in aer.
pentru textul : Domnul Ghecev nu doarme deMie îmi place poemul care este legat în ansamblul său şi interesant prin ideile pe care le dezvoltă şi prin mesaj. În rest, din farmecul unei poezii face parte şi libertatea poetului de a scrie un text în en variante. În Ardeal circulă o poveste cu un cuptor de pâine despre care cei ce treceau pe uliţă îşi manifestau opiniile şi sugestiile spre întristarea celui ce l-a construit. Până ce proprietarul a hotărât să-i facă mai multe feţe şi le întorcea pe rând, să corespundă ideilor fiecărui trecător. Cam aşa stăm şi cu poezia. Un lucru e cert în poemul tău. E interesant şi place - dovadă mulţimea de cititori. Pentru ei scriem, nu? Dincolo de toate acestea, de multe ori sunt perle, de multe ori doar vorbe. Felicitări pentru poem. Cu simpatie, Ioan.
pentru textul : Penumbra pumnului binevoitor defuga de cacofonie e la fel de depășită ca și naționalismul. deci nu vă feriți de cacofonii. estetica textului nu mai e cea de acum cîteva decenii (și nici atunci nu se fereau toți)
pentru textul : iarna deAranca, Faptul că ai remarcat cîteva elemente esențiale, mai ales efectul surselor de lumină-amplasamentul lor optim în scenă fiind extrem de migălos- mă bucură și îti mulțumesc. Referitor la acea decalare de cîțiva cm, acolo, avem o pasăre în cădere, care este susținută de surata ei pentru a restabili un echilibru în zbor –așadar, aripă peste aripă, tehnic vorbind și sec, un efect de pîrghie. Profetul, Mulțumesc pentru recomandare; de regulă, atunci cînd uploadezi o imagine, esti atenționat într-o fereastră interactivă, asupra a două elemente de control: rezoluția maximă admisă și size of file în KB; dacă le depășești, esti refuzat. Nu, nu uităm care este scopul hermeneia, dar să nu uităm că avem acolo și un tab pe care scrie – arte vizuale.
pentru textul : Lemuria deMihail, acest text este foarte slab. ai mai postat texte slabe, inclusiv cu greseli gramaticale. daca nu intentionezi sa postezi pe hermeneia cu mai multa rigoare texte de mult mai buna calitate decit acesta ma tem ca voi fi nevoit sa propun CH (consiliului hermeneia) analizarea suspendarii contului tau.
pentru textul : Ne-a dat Domnul un Luceafăr pentru sufletele noastre deVirgil, iti multumesc de trecere si de sugestie. Te mai astept Cu respect
pentru textul : Dansul zidului derăspunsuri.
ei Andule, jubilezi că mi-am zis gunoi... ești infantil știam, că ești epigon stănescian știam, dar că poți fi și prost ca un Moldovan/bolovan nu știam. și știi care e chestia: uite o epigramă pe care ți-o dedicasem cândva... asta pentru a păstra aspectul de literatură al contextului:
cu prostu care nu-i școlit
te lupți puțin și-ai izbândit
dar bătălia-i colosală
cu prostu care are școală
și încă o chestiune... Țuțea spunea că prostia e variabilă și avea dreptate. De câte ori te citesc, ești din ce în ce mai prost. Și te citesc intensiv.
:))Silvia... ești naughty, dragă, mersic:))
pentru textul : măceșe zdrobite deDa, Virgil, chiar de dumneaiei vorbeam. :)
pentru textul : cercuri de ape decu plăcere.
ceva lipseşte acestui text pentru a fi unul literar. pare, mai degrabă, o lecţie de filosofie asupra a ceea ce înseamnă obiectele. nu mi-a displăcut să citesc, mi-ar fi plăcut să fie mai amplu şi mai revoltător afectiv.
pentru textul : Despre obiecte deacum, că tot din lut sunt, tac.
sintagma : "ursi de hartie" nu imi pare o gaselnita prea fericita, suna distonant, impropriu, iar imaginile create nu se armonizeaza cu nici o realitate, nici daca te referi la vis, imagini de genul:
pentru textul : fericirea era o barcă de hârtie de..."pe un deget se balansa
un ursuleţ de hârtie
speriat de marea fără copaci"
sunt de un suprarealism nu prea bine sustinut, parerea mea.
nu mă împac deloc cu introducerea, poate pentru că geometric vorbind, nu vei vedea niciodată (din orice unghi ai spune) cum "infinite cărări par drepte paralele"...dacă ai reformula primele două versuri ar deveni poate un poem rotund. și caută să eviți genul de expresii "infinite cărări"..."nefiresc de îndepărtat"..."tocite de așteptări"...sunt mai mult decât clișee.
pentru textul : cascade deam citit-o de multe ori, de cate ori arunc un ochi pe site inca o mai caut, atata mi-a placut.
uite pentru ce:
"iată aici în sepia
aproape de colţul din dreapta sus
se vede cum mirarea sfinţilor o poartă pe mama
spre peretele de la răsărit" si
"pe urmă venise așa o delăsare
pentru textul : alte povestiri de la Şipot derar mai vedeai oameni pe cer
şi atunci cu socoteli obligaţii
bunăoară o logodnă o înmormîntare de păsări
-păsările se îngroapă în văzduh nu-i aşa tată?-" si pentru felul in care totul se leaga cu surpriza si frumos si le tot alterneaza si te prind in iuresul ala copilaresc.
o voi pastra, cu voia ta. :o)
editorul sitului isi etaleaza veleitatile de mare inchizitor. iata aici, pentru tine, o declaratie, doua, din poeziile mele, pe care, voi, sinedriul site-ului le considerati drept insuficient nivel de poezie pentru voi, elita: "M-aș răfui cu cei ce m-au scuipat De n-aș avea iubirea suferință. Așa că mi-am făcut veninul pat Și ploaia-ngăduințelor velință." si din alta: "Acest poet nu poare fi ucis De gelozii sau jocuri la ruletă, De vreun orgoliu hâd, un gând narcis… În vene-mi curge sânge de cometă! Am învățat să nu mă compromit Și nici să-nfig cuțitul pe la spate. Voi fi același simplu om. Promit! Eu n-am mătăsuri moi, infatuate. Pe osia cuvântului voi sta Cum orizontul stă pe tâmpla mării Și orice fișă ce-o voi colora O voi păstra în cufărul uitării. Îmi cer iertare veacului ateu Mărturisindu-i care-mi este vina: Sunt ancorat cu totu-n Dumnezeu Și peste-ACEASTA, n-am să trag cortina. Și n-am să mă ascund ca apostații Ori ca inchizitorii, prin biserici! Genomul meu nu-i cuib pentru tentații Nici sadic eșafod pentru nemernici…" Stai linistit si nu te mai chinui a defaimare. Mai bine uita-te in ciorba ta si fa-o poezie.
pentru textul : tăceri deEu cred ca prima strofa mai trebuie lucrata. Versul "doar kilometri întinși de arome sărate" e destul de slab in context. Strofa a doua are o idee buna cu o constructie ce ar putea suporta oarece modificare in versul "sau este doar o îmbrățișare cu lună cu tot", vers care poate fi spus un pic altfel. Ma refer la "cu luna cu tot". Iar in ultima strofa...valuri-volume reprezinta o asociere interesanta. Ialin
pentru textul : mic poem deai dreptate Bobadil cu acel "doar". E una din multele "tîmpenii poetice" de care nu mai scap. E ca rîia. Sau ca dragostea. Anyway, prefer ca textul ăsta să nască polemică decît admirație. La ce folosesc poemele de dragoste? Sau nu, că sună prea pragmatic. Oare nu este dragostea cea care denaturează poezia? Oare cine este mai aproape de realitate, omul romantic sau omul modern? În ce privește ochii pe acolo intră... obsesia. De aceea mai întotdeauna scoaterea lor era pedeapsa folosită. În ce privește guta, să fim noi sănătoși că mai avem pînă vom ajunge poeți.
pentru textul : zborul precum scoicile degreselile de tipărire au fost și le-am corectat. mulțumesc Cristina, nu știu dacă merită neaparat o peniță dar la cît de prost scriu, în accepțiunea lui bobadil, mulțumesc pentru încurajare
pentru textul : t. a. l. c. II deBenjamin Fondane est un écrivain français d'origine roumaine, qui a développé son oeuvre poétique et son oeuvre philosophique en langue française. Récemment, en mai 2006, a été inaugurée à Paris la place "Benjamin Fondane", non loin de la maison qu'il habitait rue Ledru Rollin. il s'agit là d'une reconnaisance officielle de la part de la France . "souvenez-vous seulement que j'étais innocent et que, tout comme vous, mortels de ce jour-là, j'avais eu, moi aussi, un visage marqué par la colère, par la pitié et la joie, un visage d'homme, tout simplement !" (in préface en prose, l'exode , 1942) On peut également consulter cet article : 16ème Salon de la Revue : Hommage à Benjamin Fondane
pentru textul : Prix international de littérature francophone « Benjamin Fondane » dePaul, Mariana,
stânjenit, vă mulţumesc!
pentru textul : Adrian Agheorghesei la Tecuci deUltima strofa mi-a placut... restul imi pare o introducere prea lunga si exagerat de plangacioasa. As face din primele trei strofe doar una, cred ca ar fi de ajuns.
pentru textul : naufragiu deera duminică, înainte de Memorial day, ziua soldaţilor cazuţi pe front, şi am căzut pe gânduri.
pentru textul : meditaţie la amiază deimi place cum ai transformat-o, mai la obiect si mai la subiect si asa devine evident care-i spilu
pentru textul : mărturisirile unui hoț de buzunare de"știi cînd sînt acolo îmi amintesc brusc de tine rochiile tale colierul lobul urechii totul mă atingi pe marginea imaginației mele și totul revine brusc la normal"... iata un pasaj delicat ce rezoneaza dincolo...in alta lume, pe alta planeta, unde uitam fiecare cit suntem de tristi si ne coloram diminetile cu vaporase din hirtie... exista o fereastra prin care nu ne mai privim virsta ci doar sufletul...
pentru textul : un alt fel de singurătate deștiu, Mariana, unde era repetiția. îți mulțumesc din nou pentru lectură, rescriere, răbdare.
pentru textul : iarna întârzie la un film derespect.
err din cand in cand
pentru textul : sing me a hungarian song deDorel, ai făcut o observație corectă (cel puțin într-un anumit context - sau cum s-ar spune în matematică, date fiind anumite condiții, deci nu întotdeauna) dar ai produs o interpretare greșită. Și este greștită pentru că bănuiesc că nu știi exact despre ce vorbești (în general) și cu certitudine nu știi cum funcționează algoritmul din spatele contorului (în special). Te pot însă asigura că scenariul pe care îl întrevezi tu este nerealizabil. Iar temerea nefondată. Iar dacă îți imaginezi o soluție ideală, în care accesarea de către persoana care a postat textul (nu care este logată la un moment dat, pentru că cele două lucruri nu sînt întotdeauna identice) să nu se înregistreze în contorul vizitării paginii, sînt nevoit să îți aduc vestea proastă că acea soluție nu s-a inventat încă și probabil că nici nu se va putea inventa, date fiind detaliile tehnice ale modului cum funcționează diferitele pagini de web. Iar dacă cineva îți va spune că așa ceva este posibil în mod absolut îți garantez eu că se laudă. Există mai multe sisteme și mai multe soluții dar absolut nici una nu este perfectă. Cea implementată aici de mine este, cel puțin în opinia mea, cea care reduce la maximum posibilitatea de abuz.
pentru textul : despre noi I I ▒ deNu esti rea. D'aia m-am facut inginer, ca nu mi-a placut cartea. Spre deosebire de altii care nu recunosc.
pentru textul : O poveste postmodernistă deA spune despre oricare dintre textele mele că e scris "neglijent" înseamnă a confunda poezia pe care o scriu (pentru că îmi lucrez textele, atât cât mă pricep). Dacă te-ai referit la nivelul ideatic de aici, știu că sunt unele pasaje care, intrinsec, "mai mult de atât nu pot să dea". Nu mă supără critica, din contra, o aștept, altfel aș ține textele în sertar. Voi ține cont de observațiile tale, așa cum am făcut întotdeauna. Mulțumesc.
pentru textul : shortcut to L.L. desapphire, multumesc pentru felul in care imi explici punctul tau de vedere vis-a-vis de poemele mele. am inteles mesajul tau si il consider constructiv pana la a/mi cere sa renunta la poetizare. chiar daca, asa cum spui tu, tendintele poeziei de azi sunt altele, nu inteleg cum sa renunt tocmai la esenta poeziei = poetizarea. pare ca imi cer sa traiesc fara sange in vene, daca asta este viata?!? ai dreptate perfecta in ceea ce priveste "artificiile voluntare sau involuntare". voi incerca sa fiu atent la acest gen de exprimare. de asemenea, ai dreptate si in privinta ultimelor doua versuri. oricum, iti multumesc de trecere si te astept sincer si cu placere alaturi de fiecare scriere pe care o postez aici.
pentru textul : În aceeași supă deprima strofa imi place mult. celelalte 3 mai putin.
pentru textul : Logofalus dePagini