aham, atmosfera s-a dat prinsa, fain zâs! necazu' e la folosirea tuturor numelor alea de prin sat. nu stiu de ce te banuiesc de "inventarea" lor. nu ca e rau sa inventezi, da' e de lucru. daca nu-i asa, daca le-ai luat de-a binelea dintr-un sat, anunta-ma sa imi duc la ascutit detectoru de inventii:) de obicei nu ma incurc in chitibusuri, da' parca (si flori de cires...) pica mai lin fara "si". iertare pentru cate as mai fi putut spune si nu am spus! multam de poezie, spor!
Domnule Gorun foarte probabil aveți dreptate dar așa cum i-am promis mai devreme domnului doi de a un li și niște zei (deși am omis dedicația pentru că nu am considerat-o potrivită, dumnealui fiind un mascul alfa în înțelesul literar desigur) acesta este un poem mai vechi care iată are niște li dar un singur zeu.
Vă mulțumesc pentru atenta Dvs. considerație.
Margas
"stații de metrouri graffiti murdare și anoste" - apendice inutil strofa a doua, - habar n-am ce cauta acolo "măsluite noaptea de îngeri" - aiureli "deluviu de toamne palimpsest" - alte aiureli "când ninge vremelnic dincolo de munți" - alabalaportocala "doar cât visezi să te plimbi gol prin ultima euroninsoare" - cred ca asta e dintr-un film nereusit "cazărmile cuvintelor" - optzecisme restul are ceva sclipiri dar iar e slabut
şi cea de nebunie, întrea real şi ireal, ai reuşit aici să ţii lectorul în povestea ta mai mult visată, mai mult dorită, mai mult insolită decât ceea ce nici tu nu credeai că o să se întâmple. în plan mental mai mult, povestea ta porneşte de la existenţial şi tot acolo se îndreaptă. cercul vicios a ceea ce se vrea de la viaţă, acel "cu tine". ai pasaje reuşite şi ca idee şi ca discurs. nu am să remarc nimic, în opinia mea este bine ceea ce am citit aici.
cu excepția lui „fericită e femeia care plînge în braţele bărbatului ei”, care mi se pare nițeluș cam siropos, textul este bun. aș mai renunța la niște cuvinte de legătură și are ieși poezie. o primăvară frumoasă.
să înțeleg că nu aș avea șanse în lumea poeziei? am sa încerc să scriu articole. nu vă împărtășesc părerea conform căreia personajele mele nu există, fiecare percepe realitatea din jur într-un mod personal, diferit, dacă pentru dumneavoastră personajele- domnul card și femeia cratita nu exista, pentru mine exista, cum exista pentru multi altii. cat despre faptul ca am scris textul la doua randuri, nu e nimic special, de obicei asa scriu eu textele. va multumesc pentru critici si opiniile pertinente cu stima, adela
da, am inteles gresit regula celor 2 luni. intentia mea nu e de a intra in contradictie cu regulamentul acestui site. sper sa placa textul, totusi.... al dvs, francisc multumesc
Virgil,
Eu nu te întreb dacă în SUA fiecare scrie cum vrea, pentru că ştiu că şi acolo, ca în orice ţară civilizată (şi, mai ales, ca în ţările europene, care au o civilizaţie mult mai veche - căci ce făceau americanii pe la 1505, când călugărul Macarie tipărea, la Târgovişte, "Liturghierul"? Existau ei? Iaca, nu!) există instituţii care legiferează ortografia, ortoepia şi punctuaţia. Iar aceste instituţii sunt Academiile, ale căror decizii trebuie să aibă putere de lege. Iar guvernele, dacă sunt guverne, trebuie să asigure funcţionarea legilor şi în domeniul ortografiei. La noi, în 1860, s-a trecut, prin lege, la scrierea cu caractere latine. Legea a fost semnată de primul-ministru, pe numele lui Ion Ghica! Asta, ca să răspund insinuării tale privind datoria guvernelor de a se implica în problemele de limbă.
Dar să lăsăm asta! Dacă tu ai fi profesor în România, i-ai putea sfătui pe elevi să scrie cum "vrea muşchii lor"? Păi dacă ar face aşa, ar fi depunctaţi la examene, poate chiar le-ar pierde! Dar dacă ai avea un copil în şcoală, l-ai sfătui să aibă idei origionale în domeniul ortografiei? Dincolo de faptul că ar lua note mici, nu te-ai teme că unii l-ar eticheta drept agramat? Ca pe Elena Băsescu, care a devenit proverbială prin pluralul "succesuri"? (Legat de asta - un detaliu amuzant! Când fata Preşedintelui a dat pe gură acest plural, s-a găsit un individ care s-o apere, spunând că, de fapt, ea a folosit o formă care, pe vremea lui Alecsandri, era corectă! Poftim mistificaţie linguşitoare, mai ceva decât orice mistificaţie de pe vremea Cârmaciului! Păi biata fată nici nu ştie bine cine a fost Alecsandri şi cam prin ce cluburi de fiţe umbla!!!).
Să-ţi povestesc o întâmplare. Eram student în anul al doilea la Filologie şi am avut un examen scris cu celebrul profesor Dimitrie Macrea, autor al unui la fel de celebru "Dicţionar al limbii române moderne". Cine lua minimum 8 la scris, putea să nu se mai prezinte la oral. M-am pomenit cu 8. Dar, fiind eu cel mai bun student din grupă la gramatica istorică şi ştiind ce ştiu, am protestat (susţinut şi de asistentă) şi am intrat la oral, ca să-mi măresc nota. Profesorul m-a ascultat, a ascultat şi ce zice asistenta despre mine, dar nu mi-a dat decât 9, atrăgându-mi atenţia că fac greşeli de ortografie. Am încercat să-i demonstrez că nu e adevărat, susţinând că e mai corect cum am scris eu sintagmele cu pricina (care, după un timp, s-au şi scris cum susţineam eu). Profesorul (care în anul următor mi-a dat zece, amintindu-şi, cu un zâmbet, de incidentul anterior) mi-a dat un sfat pe care nu l-am uitat nici azi: "Niciodată să nu ai idei personale în domeniul ortografiei, pentru că poţi fi luat de incult; chiar dacă publici un studiu în care susţii o anume idee, n-ai voie s-o pui în practică decât atunci când ea a fost validată de Academie, printr-un nou îndrumar ortografic). Eu am înţeles, astfel că şi atunci când nu sunt de acord cu anumite norme (cum ar fi, de pildă, variantele libre "cireşe"-"cireşi", de care râde până şi nea Gică, un ţăran care are grijă de casa mea de la ţară atunci când eu sunt la oraş), le respect. Cum aş putea să depunctez un elev care scrie "Am cumpărat un kg de cireşi"? M-ar reclama şi ar câştiga, ba chiar ar putea să reiasă că eu n-am habar care e forma corectă (sau care sunt formele corecte).
Prin urmare, vorba maghiarului francofil: "A bon entendeur salut!" (cu un accent grav pe A!).
se scrie double dose daca asta ai vrut sa scrii in engleza despre text,.. chiar daca pare ambiguu, textul are niste idei clare in el nu stiu daca expresia "cind ca" este prea reusita acolo iar "perpetua regasire de sine" e cam uzat inceputul insa e bun as vrea sa mai vad texte de-ale tale aici
Am citit textul de câteva ori. Aseară și astăzi. Și de fiecare dată, m-am îmbrăcat într-o haină având cusături îngrijite, dar fără revere. Gândul mă duce la un raport de activitate, o dare de seamă, – nu, nu poezia mea! - la o declarație. Mi se ia ostentativ cheotoarea la care să-mi prind cu o plăcere desuetă garoafa. Vin și completez cu exemple: „Numele meu este Laura, m-am născut în România…” „Mama a cumpărat”/”s-a mutat”/”a abandonat Sibiul, a renovat casa, a mărit-o și s-a apucat de turism.” „Eu?”- cu stările mele – „bând”/”mâncând”/”stând”/”uitându-mă”. Acum că am definit senzația (a mea, firește!) sar pasaje întregi – nu că n-ar fi importante, revin – însă vreau să ajung la „Că satul nostru este păstrat departe și de explozia mediatică (ok, cuvântul ăsta îl știam de la scrabble…)”. Nu întâmplător m-am grăbit; pentru că impresia de declarație se rotunjește aici ca o lună plină. Adică, ok, ok, recunosc… Iar această expresie (ok) este ca o botină rătăcită la raionul de teniși. Ca și bourbonul, ratăcit printre covoare de lână, plăcinte, mere și nuci. Revin așa cum am promis și spun că, din fericire, avem și paharul cu apă la îndemână. Și asta ne înviorează. Exemplific cu o înghițitură: „Tata a prins jocul acesta al meu de când aveam vreo doi ani și de atunci, cam la vreo alte două luni, îmi punea pensula în mâini, lua o cutie de vopsea, și, cu fereastra larg deschisă, ne puneam amândoi pe pictat patul și visele mele.” În continuare, să-mi dai voie să mă opresc la personajul Laura. Mă întreb cât de credibilă e pendularea ei între naivitate și starea de „copil special”; între amintirile proaspete (avem chiar și detalii) de la vârsta de doi ani (oare?) și mirarea „că există mai multe feluri de daruri” (un lucru previzibil totuși). Să fie o percepție falsă a cititorului sau o scăpare din mână a personajului? În treacăt fie spus, se observă în text (uneori) și o întindere nejustificată a frazei. Autorul are abilitatea de a descoperi și singur. Cu stimă și posibil subiectiv(!?)
Frumoasă această trecere din limba română a lui Djamal (discutabilă) în limba franceză a Nicolei (indiscutabilă) un fel de purificare altfel decât prin katharsis... îmi aduce aminte de ruinurile circulare ale lui Borges... el era doar un vis pe care altcineva îl visase.
Andu
Da, Domnule Titarenco. L-am citit acum (mea culpa). Ȋn „litera” sa ai dreptate. Am comis o infracțiune flagrantă. Numai că există o neconcordanță. Și ea apare dacă mă refer la rubrica „Poză – Interviu”. Pentru că într-un interviu cu un om de cultură despre ce poți să discuți? Dacă nu, așa în treacăt, după ce ai epuizat toate părerile persoanei respective despre toate cele, să ajungi și la ce cărți a mai scris și cȃnd. Se cheamă că astfel comiți delictul de „reclamă” . Mai pe față sau mai mascat. Poate că ar trebui să se facă, în regulament, o oarece corelare între art. 16.6 (66 cifră fatidică) și (sub)rubrica „interviu”. Cel mai simplu ar fi să se excludă rubrica respectivă. Ȋn altă ordine de idei (sau în aceeași), mă întreb de ce nu a reacționat nimeni atunci cȃnd a postat, tot pe acest sit, interviul luat lui C.V. Negoiță. Pentru că și acolo era vorba de cărți ale autorului respectiv. Menționȃndu-se clar și editura în care au apărut. Și nu pe la 1900 și ceva. Ci după anul de grație 2000. Al dumitale, Gorun Manolescu
inchide lumina si deschide-o ca sa fiu sigur ca am inchis-o. este aici o teama data de ploaie, de patura, de lipsa locului de pe frigider, de insusi frigiferul care este o alta lume care poate inghiti sau da ceva. " era vorba ", aceasta expresie aduce ceva deosebit in poem. era vorba si ceva mare s-a intamplat. trebuia sa iti scriu, sa mergem, sa facem, dar." era vorba" este naratorul poemului si el duce toate senzatiile pana la final pe o linie crescanda. incertitudinea si absurdul predomina. un poem ce nu eseuaza.
am recepţionat, băieţi, un text destul de solid, cu un final elegant. nu ştiu nimic de fosta Vama Veche, dar nu toată lumea e tobă de carte! mulţumiri.
Marlena, nu vreau sa ma lansez intr-o polemica lingvistica, dar exprimarea "s-au despartit marea de nisip" mi se pare incorecta, chiar si poetic vorbind... Poemul este frumos construit, insa nu mai este de actualitate, nu ca as fi acel cautator de senzatii "noi" in poezie, dar nu imi place sa citesc de prea multe ori acelasi lucru spus in atatea feluri. Cred ca un efort liric ar merita facut si in alta directie, chiar daca ar fi doar un experiment, ar improspata macar ceva din aceasta deja obscura si ultra-uzitata alegorie. Bobadil.
Impresionant acest fragment. Aș vrea să cred că nu este desprins din realitate. Că nu poate fi atâta cruzime animalică în sufletul unei mame. Nici chiar atunci când greutățile o copleșesc. De fapt nu există scuze pentru asta. Textul e bine scris, dar atenție, din grabă, sunt litere mâncate sau puse aiurea. Folosirea lui â la sfârșitul unui cuvânt este incorectă. Nu am înțeles de ce ai titlul cu majuscule. Poate anumite pasaje de la început ar trebui revăzute. Ca să scoată mai bine în evidență anumite stări. tincuța
"Frumos acest blues pentru o dimineață mohorîtă. Pe lîngă muzică, se creează un spațiu...nostalgic, primitor: " ceaiul aburind verde, cuburile de zahăr ce păreau zaruri," "numai trupurile iubite au nume," Aștept cântecul următor. Numai bine!
Revin, Poate ca am fost neintelegator, deci sunt pregatit sa mi se explice, daca cineva doreste acest lucru. Rafael, dupa aceea m-am gandit ca poate oi fi din neamul Santis iar eu sunt imbecil? Andu
"bineânțeles" se scrie corect "bineînțeles". din versurile "Frunzele alergau înaintea mea, pechinezi nervoși Răscolind cu limbul lor picăturile de ploaie." rezultă că vorbești și de limbul pechinezilor...puțin ambiguu. Per total, mesajul textului se pierde, se diluează. Slab...
Danutza, surpriza placuta sa te intalnesc aici. Nu am uitat gustul amar al busuiocului... Textul acesta al tau are mult potential. Ceea ce cred ca taie elanul la prima citire este exprimarea scolareasca "Crepusculul x mele se intemeiaza pe faptul ca". Adica suna ca dintr-un manual scolar. Versurile care mi-au placut sunt: "Crepusculul ochilor există în tot ceea ce sunt eu când mă iau în brațe." Cu drag, O
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Frumos. Si buna alegerea si succesiunea lor, acum... Daniela
pentru textul : prima pagină deaham, atmosfera s-a dat prinsa, fain zâs! necazu' e la folosirea tuturor numelor alea de prin sat. nu stiu de ce te banuiesc de "inventarea" lor. nu ca e rau sa inventezi, da' e de lucru. daca nu-i asa, daca le-ai luat de-a binelea dintr-un sat, anunta-ma sa imi duc la ascutit detectoru de inventii:) de obicei nu ma incurc in chitibusuri, da' parca (si flori de cires...) pica mai lin fara "si". iertare pentru cate as mai fi putut spune si nu am spus! multam de poezie, spor!
pentru textul : da prin satu ăsta aproape nici ţipenie deDomnule Gorun foarte probabil aveți dreptate dar așa cum i-am promis mai devreme domnului doi de a un li și niște zei (deși am omis dedicația pentru că nu am considerat-o potrivită, dumnealui fiind un mascul alfa în înțelesul literar desigur) acesta este un poem mai vechi care iată are niște li dar un singur zeu.
pentru textul : un drum spre casă deVă mulțumesc pentru atenta Dvs. considerație.
Margas
"stații de metrouri graffiti murdare și anoste" - apendice inutil strofa a doua, - habar n-am ce cauta acolo "măsluite noaptea de îngeri" - aiureli "deluviu de toamne palimpsest" - alte aiureli "când ninge vremelnic dincolo de munți" - alabalaportocala "doar cât visezi să te plimbi gol prin ultima euroninsoare" - cred ca asta e dintr-un film nereusit "cazărmile cuvintelor" - optzecisme restul are ceva sclipiri dar iar e slabut
pentru textul : de dragoste și gândaci de Colorado deaha. Nu mă mişc într-un spaţiu citadin ci într-o metropolă de sub betoane, ca ce din cimitirul Ghencea.
pentru textul : vor turna peste mine, în loc de asfalt, o placă de cer deşi cea de nebunie, întrea real şi ireal, ai reuşit aici să ţii lectorul în povestea ta mai mult visată, mai mult dorită, mai mult insolită decât ceea ce nici tu nu credeai că o să se întâmple. în plan mental mai mult, povestea ta porneşte de la existenţial şi tot acolo se îndreaptă. cercul vicios a ceea ce se vrea de la viaţă, acel "cu tine". ai pasaje reuşite şi ca idee şi ca discurs. nu am să remarc nimic, în opinia mea este bine ceea ce am citit aici.
pentru textul : Iar am vorbit. Cu tine. decu excepția lui „fericită e femeia care plînge în braţele bărbatului ei”, care mi se pare nițeluș cam siropos, textul este bun. aș mai renunța la niște cuvinte de legătură și are ieși poezie. o primăvară frumoasă.
pentru textul : femeie aşteptînd primăvara deplacută surpriza de a ști ca ați rezonat cu acest text. vă mai aștept
pentru textul : Ichi-go ichi-e 1 desă înțeleg că nu aș avea șanse în lumea poeziei? am sa încerc să scriu articole. nu vă împărtășesc părerea conform căreia personajele mele nu există, fiecare percepe realitatea din jur într-un mod personal, diferit, dacă pentru dumneavoastră personajele- domnul card și femeia cratita nu exista, pentru mine exista, cum exista pentru multi altii. cat despre faptul ca am scris textul la doua randuri, nu e nimic special, de obicei asa scriu eu textele. va multumesc pentru critici si opiniile pertinente cu stima, adela
pentru textul : Femeia Cratiță deda, am inteles gresit regula celor 2 luni. intentia mea nu e de a intra in contradictie cu regulamentul acestui site. sper sa placa textul, totusi.... al dvs, francisc multumesc
pentru textul : olympa deVirgil,
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - VIII – deEu nu te întreb dacă în SUA fiecare scrie cum vrea, pentru că ştiu că şi acolo, ca în orice ţară civilizată (şi, mai ales, ca în ţările europene, care au o civilizaţie mult mai veche - căci ce făceau americanii pe la 1505, când călugărul Macarie tipărea, la Târgovişte, "Liturghierul"? Existau ei? Iaca, nu!) există instituţii care legiferează ortografia, ortoepia şi punctuaţia. Iar aceste instituţii sunt Academiile, ale căror decizii trebuie să aibă putere de lege. Iar guvernele, dacă sunt guverne, trebuie să asigure funcţionarea legilor şi în domeniul ortografiei. La noi, în 1860, s-a trecut, prin lege, la scrierea cu caractere latine. Legea a fost semnată de primul-ministru, pe numele lui Ion Ghica! Asta, ca să răspund insinuării tale privind datoria guvernelor de a se implica în problemele de limbă.
Dar să lăsăm asta! Dacă tu ai fi profesor în România, i-ai putea sfătui pe elevi să scrie cum "vrea muşchii lor"? Păi dacă ar face aşa, ar fi depunctaţi la examene, poate chiar le-ar pierde! Dar dacă ai avea un copil în şcoală, l-ai sfătui să aibă idei origionale în domeniul ortografiei? Dincolo de faptul că ar lua note mici, nu te-ai teme că unii l-ar eticheta drept agramat? Ca pe Elena Băsescu, care a devenit proverbială prin pluralul "succesuri"? (Legat de asta - un detaliu amuzant! Când fata Preşedintelui a dat pe gură acest plural, s-a găsit un individ care s-o apere, spunând că, de fapt, ea a folosit o formă care, pe vremea lui Alecsandri, era corectă! Poftim mistificaţie linguşitoare, mai ceva decât orice mistificaţie de pe vremea Cârmaciului! Păi biata fată nici nu ştie bine cine a fost Alecsandri şi cam prin ce cluburi de fiţe umbla!!!).
Să-ţi povestesc o întâmplare. Eram student în anul al doilea la Filologie şi am avut un examen scris cu celebrul profesor Dimitrie Macrea, autor al unui la fel de celebru "Dicţionar al limbii române moderne". Cine lua minimum 8 la scris, putea să nu se mai prezinte la oral. M-am pomenit cu 8. Dar, fiind eu cel mai bun student din grupă la gramatica istorică şi ştiind ce ştiu, am protestat (susţinut şi de asistentă) şi am intrat la oral, ca să-mi măresc nota. Profesorul m-a ascultat, a ascultat şi ce zice asistenta despre mine, dar nu mi-a dat decât 9, atrăgându-mi atenţia că fac greşeli de ortografie. Am încercat să-i demonstrez că nu e adevărat, susţinând că e mai corect cum am scris eu sintagmele cu pricina (care, după un timp, s-au şi scris cum susţineam eu). Profesorul (care în anul următor mi-a dat zece, amintindu-şi, cu un zâmbet, de incidentul anterior) mi-a dat un sfat pe care nu l-am uitat nici azi: "Niciodată să nu ai idei personale în domeniul ortografiei, pentru că poţi fi luat de incult; chiar dacă publici un studiu în care susţii o anume idee, n-ai voie s-o pui în practică decât atunci când ea a fost validată de Academie, printr-un nou îndrumar ortografic). Eu am înţeles, astfel că şi atunci când nu sunt de acord cu anumite norme (cum ar fi, de pildă, variantele libre "cireşe"-"cireşi", de care râde până şi nea Gică, un ţăran care are grijă de casa mea de la ţară atunci când eu sunt la oraş), le respect. Cum aş putea să depunctez un elev care scrie "Am cumpărat un kg de cireşi"? M-ar reclama şi ar câştiga, ba chiar ar putea să reiasă că eu n-am habar care e forma corectă (sau care sunt formele corecte).
Prin urmare, vorba maghiarului francofil: "A bon entendeur salut!" (cu un accent grav pe A!).
se scrie double dose daca asta ai vrut sa scrii in engleza despre text,.. chiar daca pare ambiguu, textul are niste idei clare in el nu stiu daca expresia "cind ca" este prea reusita acolo iar "perpetua regasire de sine" e cam uzat inceputul insa e bun as vrea sa mai vad texte de-ale tale aici
pentru textul : double dose deAm citit textul de câteva ori. Aseară și astăzi. Și de fiecare dată, m-am îmbrăcat într-o haină având cusături îngrijite, dar fără revere. Gândul mă duce la un raport de activitate, o dare de seamă, – nu, nu poezia mea! - la o declarație. Mi se ia ostentativ cheotoarea la care să-mi prind cu o plăcere desuetă garoafa. Vin și completez cu exemple: „Numele meu este Laura, m-am născut în România…” „Mama a cumpărat”/”s-a mutat”/”a abandonat Sibiul, a renovat casa, a mărit-o și s-a apucat de turism.” „Eu?”- cu stările mele – „bând”/”mâncând”/”stând”/”uitându-mă”. Acum că am definit senzația (a mea, firește!) sar pasaje întregi – nu că n-ar fi importante, revin – însă vreau să ajung la „Că satul nostru este păstrat departe și de explozia mediatică (ok, cuvântul ăsta îl știam de la scrabble…)”. Nu întâmplător m-am grăbit; pentru că impresia de declarație se rotunjește aici ca o lună plină. Adică, ok, ok, recunosc… Iar această expresie (ok) este ca o botină rătăcită la raionul de teniși. Ca și bourbonul, ratăcit printre covoare de lână, plăcinte, mere și nuci. Revin așa cum am promis și spun că, din fericire, avem și paharul cu apă la îndemână. Și asta ne înviorează. Exemplific cu o înghițitură: „Tata a prins jocul acesta al meu de când aveam vreo doi ani și de atunci, cam la vreo alte două luni, îmi punea pensula în mâini, lua o cutie de vopsea, și, cu fereastra larg deschisă, ne puneam amândoi pe pictat patul și visele mele.” În continuare, să-mi dai voie să mă opresc la personajul Laura. Mă întreb cât de credibilă e pendularea ei între naivitate și starea de „copil special”; între amintirile proaspete (avem chiar și detalii) de la vârsta de doi ani (oare?) și mirarea „că există mai multe feluri de daruri” (un lucru previzibil totuși). Să fie o percepție falsă a cititorului sau o scăpare din mână a personajului? În treacăt fie spus, se observă în text (uneori) și o întindere nejustificată a frazei. Autorul are abilitatea de a descoperi și singur. Cu stimă și posibil subiectiv(!?)
pentru textul : Șoimul. Primele apariții ale darului. deFrumoasă această trecere din limba română a lui Djamal (discutabilă) în limba franceză a Nicolei (indiscutabilă) un fel de purificare altfel decât prin katharsis... îmi aduce aminte de ruinurile circulare ale lui Borges... el era doar un vis pe care altcineva îl visase.
pentru textul : Blanches & froides deAndu
textul te surprinde in final trecind din registrul ludic in existential dar are forta probabil ca ideea din final ar fi putut fi amplificata
pentru textul : Viziune cu barză, vacă și broască deDa, Domnule Titarenco. L-am citit acum (mea culpa). Ȋn „litera” sa ai dreptate. Am comis o infracțiune flagrantă. Numai că există o neconcordanță. Și ea apare dacă mă refer la rubrica „Poză – Interviu”. Pentru că într-un interviu cu un om de cultură despre ce poți să discuți? Dacă nu, așa în treacăt, după ce ai epuizat toate părerile persoanei respective despre toate cele, să ajungi și la ce cărți a mai scris și cȃnd. Se cheamă că astfel comiți delictul de „reclamă” . Mai pe față sau mai mascat. Poate că ar trebui să se facă, în regulament, o oarece corelare între art. 16.6 (66 cifră fatidică) și (sub)rubrica „interviu”. Cel mai simplu ar fi să se excludă rubrica respectivă. Ȋn altă ordine de idei (sau în aceeași), mă întreb de ce nu a reacționat nimeni atunci cȃnd a postat, tot pe acest sit, interviul luat lui C.V. Negoiță. Pentru că și acolo era vorba de cărți ale autorului respectiv. Menționȃndu-se clar și editura în care au apărut. Și nu pe la 1900 și ceva. Ci după anul de grație 2000. Al dumitale, Gorun Manolescu
pentru textul : Femei flămânde de bărbați: Salem deinchide lumina si deschide-o ca sa fiu sigur ca am inchis-o. este aici o teama data de ploaie, de patura, de lipsa locului de pe frigider, de insusi frigiferul care este o alta lume care poate inghiti sau da ceva. " era vorba ", aceasta expresie aduce ceva deosebit in poem. era vorba si ceva mare s-a intamplat. trebuia sa iti scriu, sa mergem, sa facem, dar." era vorba" este naratorul poemului si el duce toate senzatiile pana la final pe o linie crescanda. incertitudinea si absurdul predomina. un poem ce nu eseuaza.
pentru textul : gustul alcalin al zilei de luni I deam recepţionat, băieţi, un text destul de solid, cu un final elegant. nu ştiu nimic de fosta Vama Veche, dar nu toată lumea e tobă de carte! mulţumiri.
pentru textul : râsul ca o alergare deMarlena, nu vreau sa ma lansez intr-o polemica lingvistica, dar exprimarea "s-au despartit marea de nisip" mi se pare incorecta, chiar si poetic vorbind... Poemul este frumos construit, insa nu mai este de actualitate, nu ca as fi acel cautator de senzatii "noi" in poezie, dar nu imi place sa citesc de prea multe ori acelasi lucru spus in atatea feluri. Cred ca un efort liric ar merita facut si in alta directie, chiar daca ar fi doar un experiment, ar improspata macar ceva din aceasta deja obscura si ultra-uzitata alegorie. Bobadil.
pentru textul : S-au despărțit, marea de nisip deAm o nelămurire: "perpetuele" e în românește? Ai două cuvinte care nu merg în text: semiboltire și fisiuni. În rest, e frumos poemul.
pentru textul : perpetue întoarceri spre tine deImpresionant acest fragment. Aș vrea să cred că nu este desprins din realitate. Că nu poate fi atâta cruzime animalică în sufletul unei mame. Nici chiar atunci când greutățile o copleșesc. De fapt nu există scuze pentru asta. Textul e bine scris, dar atenție, din grabă, sunt litere mâncate sau puse aiurea. Folosirea lui â la sfârșitul unui cuvânt este incorectă. Nu am înțeles de ce ai titlul cu majuscule. Poate anumite pasaje de la început ar trebui revăzute. Ca să scoată mai bine în evidență anumite stări. tincuța
pentru textul : Hârtia de o sută de"Frumos acest blues pentru o dimineață mohorîtă. Pe lîngă muzică, se creează un spațiu...nostalgic, primitor: " ceaiul aburind verde, cuburile de zahăr ce păreau zaruri," "numai trupurile iubite au nume," Aștept cântecul următor. Numai bine!
pentru textul : Te iubesc dus-întors deRevin, Poate ca am fost neintelegator, deci sunt pregatit sa mi se explice, daca cineva doreste acest lucru. Rafael, dupa aceea m-am gandit ca poate oi fi din neamul Santis iar eu sunt imbecil? Andu
pentru textul : excalibur de"bineânțeles" se scrie corect "bineînțeles". din versurile "Frunzele alergau înaintea mea, pechinezi nervoși Răscolind cu limbul lor picăturile de ploaie." rezultă că vorbești și de limbul pechinezilor...puțin ambiguu. Per total, mesajul textului se pierde, se diluează. Slab...
pentru textul : Pentru prima parte raspund deCi toate astea, nu doar dex-ul ci tot google-ul pare sa nu fi auzit de "lintoilul". ialin
pentru textul : Un veac demi se par reușite strofele 3 și 4
pentru textul : ranfluare deam redus timpul Cristina
pentru textul : starea hermeneia deDanutza, surpriza placuta sa te intalnesc aici. Nu am uitat gustul amar al busuiocului... Textul acesta al tau are mult potential. Ceea ce cred ca taie elanul la prima citire este exprimarea scolareasca "Crepusculul x mele se intemeiaza pe faptul ca". Adica suna ca dintr-un manual scolar. Versurile care mi-au placut sunt: "Crepusculul ochilor există în tot ceea ce sunt eu când mă iau în brațe." Cu drag, O
pentru textul : Crepuscul desunt raluca in masura sa vorbesc despre bunul simt. Imi permit sa ignor restul comentariului tau!
pentru textul : risipă de nori deDe mare valoare pentru mine desigur. Djamal
pentru textul : Scoarța bobului de grâu dePagini