Curat contuzii. Chiar dacă-ți place poemul, la final tot te alegi cu câteva vânătăi. Prima strofă îmi pare foarte reușită, imaginile se clădesc una pe alta, ajutate din plin de un ritm simpatic sincopat, și chiar dacă rimele privite separat par facile, în context dau un farmec aparte. Interesantă construcție. Dar cu primele puncte de suspensie se și termină... "Fragmente de migrene" sună ca un glaspapir pe sticlă, deloc inspirat. "Plouând cu pași" și "plouă o umbră" se chinuie dar nu dau a poezie nicicum. Poate dacă era doar una din cele două, cu îngăduință ar fi trecut neobservată, dar așa la grămadă nu se susțin. Al treilea vers din strofa a doua salvează ceva, dar e rapid spulberat de ceea ce urmează. Probabil din cauza forțării rimei. Final fără strălucire, destul de plat și previzibil, poate fi privit cel mult ca o scuză. Lipsesc cu desăvârșire "tehnicile" foarte reușite cu care ne-a obișnuit (să spunem în "Desculț"), și cade împreună cu "Drogul" într-un spațiu mai puțin poetic, devenind o aglomerare confuză, grea, incomodă de imagini distonante, dau impresia de imobil și anchilozat. Nu știu care ar fi soluția, oricum Emil Fanache nu pare a avea nevoie de așa ceva, sunt doar păreri de cititor asupra unui autor cu pretenții.
Idee foarte buna, o torsionare a imaginatiei pana devine fir de la razboi. Ce reprosez este folosirea abuziva a numelor proprii "Avraam" si "Menumorut". Avea dreptate Alexandru Matei duminica asta la Deko analizand alta corcitura de poet cu filozof, pe domnul Vlad Moldovan, zicand ca el va fi mereu fericit daca nu e poet pentru ca e filozof (el se vrea un exeget al lui Heidegger). Mai zicea criticul acela ca totusi combinatia asta are totusi punctele ei slabe. Eu cred ca poemul acesta e plin de puncte de acest fel. Recomandarea mea ar fi urmatoarea, desprinsa de pe o inscriptie vazuta la buda liceului de mate-fizica nr. 3 pe care l-am absolvit prin 81 (un an despre care fica-mea azi imi spune ca este un an "foarte vechi") Acolo elevii scriau versuri care mai de care mai deocheate dar la un moment dat unul, probabil revoltat, conchide "romanul e nascul poet/ face versuri la closet" iar altul, probabil ulterior a devenit un exponent al literaturii douamiste, habar n-am scrie "ba poet necunoscut/ f... ti muma-m c.r sa-ti f.t/ cand mai treci pe la closet/ ca..-te nu fi poet" Andu
Andule, asta e un poem pe care mi-l amintesc din cand in cand...si care reuseste (uneori) sa ma tina mai departe de tastatura si mai aproape de biblioteca.
Prin urmare, auzind eu ca ne ameninti cu o curatenie generala, m-a cuprins ingrijorarea.
Cititorul, inviat de curand, te roaga sa-l lasi aici, fiind dispus sa renunte atat la alocatie, cat si la cheltuielile de parastas si pomeni.
vai!... cata revolta! cata repulsie fata de tot, de intreg sau de nimic... un poem cursiv curgand in cuvinte ca un rau repede si rece de munte, in care cititorul este racorit sau isi racoreste starea de a fi.
intru si comentez relativ rar in ultimul timp, la randu-mi. Postez si mai rar. dar azi m-am bucurat ca am intrat si gasit textul asta pentru ca simteam nevoia cumva sa citesc ceva mai ...altceva.Pentru ca nu e putin lucru sa faci din banal ceva lin si proaspat ca imagini si ton. Da. o scriere buna.
Hm!, actaeon, Dahaar, nu m-am gândit nici la Budha, nici la Creator... dar ceva din dilema "iluminatului" aș putea spune că nu e departe. În schimb, da, "ființa îndoită" e atât ființa încovoiată asupra întrebărilor, asupra ei înseși, dar și ființa aplecată în gestul plângerii. Lacrimile devin cuvinte care intră-n pământ, dar poate că tocmai îndoielile noastre, suferințele și incertitudinile noastre sunt cele care "hrănesc" universul și-l fac să meragă mai departe. Uneori am impresia că plânsul nostru adapă încrengăturile cosmosului întreg.
"claxonează la omul din mine dintre docuri, bărci fluierând." aveti aici o actiune redata prin doua verbe apartinand aceluiasi camp semantic. cred ca ar fi mai bine daca ati inlocui fluieratul...scapati astfel si de (mult prea facila) rima in gerunziu. "troienit de ninsori"... inedit, indeed! "fără vrere tresar emotiv. prin gânduri strigă fosila poetului ostentativ"........ m-am incruntat dintr-o spranceana, "am zambit" din cealalta. "sunt eu, trudind să-mi înalț prin veacuri rotunde statuia cu stihuri și verbe de zmalț -" un bibelou costa mai putin...:D (glumeam, scuzati, am fugit!)
Asa e, n-am avut intentia sa ma apropii de atmosfera din film, insa recunosc ca a avut un impact asupra mea, drept urmare si titlul de aici. Asta este primul text pe care il scriu in acest registru, posibil ca de asta a avut un zbor asa de jos:)
Alina, te rog frumos sa nu imi rastalmacesti cuvintele. Pentru ca nu este frumos si nici folositor. Eu nu am spus ce ai acuzat tu. Eu am spus altceva. Am reiterat ce scrie aici si despre care si tu ai cunostinta: "16.7 nu vor putea publica la secțiunea Info decît directorul Hermeneia și moderatorul șef al site-ului. Oricine dorește să posteze un text în această secțiune va trebui să obțină aprobarea directorului Hermeneia sau, în lipsa acestuia, a moderatorului șef. "
da, cred (observînd mai multe texte și mai ales anumite tendințe în ultima vreme) că poate nu ar fi rău să introduc o subsecțiune de poem în proză, oricît de ambiguă ar fi o astfel de soluție. despre text, ca să revin din nou, se vede că există o plăcere a scrisului dar încă mai există formulări (pe care eu le numesc „liceene”) și încă pari a-ți căuta un stil. părerea mea. în plus chiar cantitativ vorbind se pare că există mai multe cuvinte în text decît este nevoie.
Paul, nu sunt o cititoare de poezie cu rimă, însă textul acesta mi se pare frumos cântec, plin de energie, mai degrabă expresionist, cu multă energie, cu o tristețe acută, îngropată "ostentativ" și un final straniu, captivant "cu bulbii negri, ca Baudelaire." Titlu insolit, subtitlul muzical! În fine: o poezie din alt veac!
Hai că m-am descurcat! Mulţumesc Virgil pentru sfat. M-a ajutat foarte mult. Acum este altceva. Mi s-a luat parcă ceva de pe ochi. Era tare stresant cu migrarea titlului din dreapta în stânga. Arată perfect aşa!
Textul e o încercare care se mai vrea șlefuită. Din păcate l-am scris așa, cam dintr-o suflare, fără să mă mai întorc asupra lui. Când voi avea starea necesară, îl voi revedea. Mulțumesc de trecere și aprecieri. tincuța
Aș rămâne la ”că” în primul caz, ca să păstrez deplin ambiguitatea. În cel de-al doilea caz, într-adevăr, fără demonstrativ pare a fi exact în ton. Mulțumesc.
dihania, petre, ma bucur ca va place creatia mea, dincolo de cuvintele mele am zugravit pentru voi un tablou, plin de simboluri pentru mintea si sufletul vostru... queen
Vai Virgil ce dezamagire am avut cand am citit mai bine. Citisem initial : "timpul îmi era din sticlă de murano" si zic, extraordinar, ce vers! Si cand colo, era trupul! Of of.
imi cer scuze la randul meu, ecranul extrem de mic al calculatorului de unde am incercat sa citesc textul m-a "deturnat" de la lectura... Felicitari pentru volum!
Îmi pare rău să vin așa, la urmă, să dau cu bâta în baltă ar spune poate unii.
Un bun prieten de lectură îmi spunea, odată, că e ușor a scrie vorbe ce din coadă or să sune... vorbele astea nu sună nici măcar din coadă.
Să exemplific totuși, deși textul abundă
... niciodată iarna nu fu mai abstractă...
ce pot sa mai zic?
niciodata iarna nu fu e de ajuns, iarna fu sau nu fu, nu contează... ajunge!
Mi-as dori sa vad mai multe poeme valoroase promovate pe H.
Acest text este doar mediocru în opinia mea.
nu, ultima propozitie este o vorba de-a mea despre palimpsest tot am rezerve deși nu era nevoie să îmi dai definiția. asta știam și eu. ce nu agreez neaparat este existența lui acolo. dar banuiesc ca fiecare cu nevoia lui de cuvinte
sincer vorbind mă aşteptam la ceva mai mult. nu ştiu de ce. poate pentru că titlul promitea atît de mult. şi chiar o anumită parte a textului promite.
dar mi se pare prea facil şi poate prea "reportericeşte" continuată în partea a doua. adică, să mă explic... imaginea cu "tatăl ei neglijent/ obișnuia să apese un pic prea tare/ creionul pe hârtie" este remarcabilă. este poetică. te lasă aşa atîrnat în inefabilul acela pe care eu îl identific cu poezia. dar partea cu "firicelul de sînge" sau cu "lungul şir de violuri", sau cu "pentru ultima oară sălbatic/ doar în gură" mi se par, aşa cum spuneam, reportericeşti cam "a la Evenimentul Zilei" pe vremea cînd trăiam eu in România. Şi e riscant, devii vulnerabil, dacă nu ştii să te joci cu focul acesta al şocantului reportericesc. Iar chestia asta este validă (în opinia mea) cu privire la orice chestiune încărcată emoţional. Fie că este vorba de religios, erotic, scabros, macabru, etc. E foarte greu să faci poezie cu aşa ceva fără să fii înghiţit de cîmpul electromagnetic al elementului "încărcat". Din păcate foarte puţină lume pricepe chestia asta. Tocmai de aceea există atîţia sudo-douămiişti sau sudo-realişti şi atît de multe texte sudo-religioase care chiar cad în penibil. Dar asta e o altă poveste.
Încă aştept. Mai multă exigenţă.
Am închiriat sala de la Pogor pentru data de vineri, 14 octombrie, începând cu ora 16 sau sâmbătă, 15 octombrie, ora 11.
În acea săptămână vor fi Sărbătorile Iaşilor, târg mare, sfintele moaşte, Sf. Paraschiva, pelerinaj, mici, bere, must, vin, spectacole, artificii etc etc. E foarte frumos Iaşiul atunci, însă dacă ne hotărâm pentru acel weekend, trebuie să rezerv camere din timp.
Aştept pe email textele scriitorilor participanţi, pentru acum am timp să mă ocup de volum. Participanţii la ediţia trecută din 2010 - trimiteţi textele!
Trebuie sa multumesc domnului Virgil Titarenco pentru amplul comentariu. I-am creat oportunitatea de a ne dezvalui propria viziune asupra poeziei. Repet insa, mica mea tableta nu este un articol! Din ratiuni de spatiu am tratat lucrurile "brutal", "cu toporul". Altminteri, citind comentariul domnului Titarenco, observ ca avem puncte comune.
Cristina, da, poate am vrut sa epatez putin (tableta fost gandita ca un mic discurs la o lansare de carte). Poate e prea mult spus "prestigiul pierdut al poeziei", insa asa am simtit in acel moment, cand am scris.
Mie, unul, textul acesta mi se pare siropos, excesiv retoric şi plin de clişee. De aceea consider că secvenţa lui cea mai reuşită este aceasta: "Iaca bâz!". Dar ironia conţinută în această exclamaţie e insuficientă pentru a nuanţa metafizica liricoidă a întregului.
Cer iertare celor care au acordat peniţe şi nu le contest în niciun fel îndreptăţirea de a o fi făcut. Am citit de mai multe ori textul şi el n-a reuşit să mă convingă. E scris într-un stil depăşit, care nu-l caracterizează pe Adrian şi nu l-aş sfătui ca, amăgit de cele trei (plus cele ce vor urma, poate) peniţe, să-l practice în continuare. Poemul postat anterior, intitulat "Fâlfâilă", mi se pare incomparabil mai bun şi mai în stilul pe care-l caută poetul...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Curat contuzii. Chiar dacă-ți place poemul, la final tot te alegi cu câteva vânătăi. Prima strofă îmi pare foarte reușită, imaginile se clădesc una pe alta, ajutate din plin de un ritm simpatic sincopat, și chiar dacă rimele privite separat par facile, în context dau un farmec aparte. Interesantă construcție. Dar cu primele puncte de suspensie se și termină... "Fragmente de migrene" sună ca un glaspapir pe sticlă, deloc inspirat. "Plouând cu pași" și "plouă o umbră" se chinuie dar nu dau a poezie nicicum. Poate dacă era doar una din cele două, cu îngăduință ar fi trecut neobservată, dar așa la grămadă nu se susțin. Al treilea vers din strofa a doua salvează ceva, dar e rapid spulberat de ceea ce urmează. Probabil din cauza forțării rimei. Final fără strălucire, destul de plat și previzibil, poate fi privit cel mult ca o scuză. Lipsesc cu desăvârșire "tehnicile" foarte reușite cu care ne-a obișnuit (să spunem în "Desculț"), și cade împreună cu "Drogul" într-un spațiu mai puțin poetic, devenind o aglomerare confuză, grea, incomodă de imagini distonante, dau impresia de imobil și anchilozat. Nu știu care ar fi soluția, oricum Emil Fanache nu pare a avea nevoie de așa ceva, sunt doar păreri de cititor asupra unui autor cu pretenții.
pentru textul : Contuzii deIdee foarte buna, o torsionare a imaginatiei pana devine fir de la razboi. Ce reprosez este folosirea abuziva a numelor proprii "Avraam" si "Menumorut". Avea dreptate Alexandru Matei duminica asta la Deko analizand alta corcitura de poet cu filozof, pe domnul Vlad Moldovan, zicand ca el va fi mereu fericit daca nu e poet pentru ca e filozof (el se vrea un exeget al lui Heidegger). Mai zicea criticul acela ca totusi combinatia asta are totusi punctele ei slabe. Eu cred ca poemul acesta e plin de puncte de acest fel. Recomandarea mea ar fi urmatoarea, desprinsa de pe o inscriptie vazuta la buda liceului de mate-fizica nr. 3 pe care l-am absolvit prin 81 (un an despre care fica-mea azi imi spune ca este un an "foarte vechi") Acolo elevii scriau versuri care mai de care mai deocheate dar la un moment dat unul, probabil revoltat, conchide "romanul e nascul poet/ face versuri la closet" iar altul, probabil ulterior a devenit un exponent al literaturii douamiste, habar n-am scrie "ba poet necunoscut/ f... ti muma-m c.r sa-ti f.t/ cand mai treci pe la closet/ ca..-te nu fi poet" Andu
pentru textul : în căutarea acului pierdut deAndule, asta e un poem pe care mi-l amintesc din cand in cand...si care reuseste (uneori) sa ma tina mai departe de tastatura si mai aproape de biblioteca.
pentru textul : Cititorul fie-i țărâna ușoară! dePrin urmare, auzind eu ca ne ameninti cu o curatenie generala, m-a cuprins ingrijorarea.
Cititorul, inviat de curand, te roaga sa-l lasi aici, fiind dispus sa renunte atat la alocatie, cat si la cheltuielile de parastas si pomeni.
mai.... nici io n-am inteles prea bine pilda asta. era cat pe ce sa incerc sa fac o reconstituire logica a ei, dar m-a inveselit adrian.
pentru textul : coborârea în Carte devai!... cata revolta! cata repulsie fata de tot, de intreg sau de nimic... un poem cursiv curgand in cuvinte ca un rau repede si rece de munte, in care cititorul este racorit sau isi racoreste starea de a fi.
pentru textul : Scrum (IV) de:)). Aproape geniale. Mă refer şi la grafică, şi la ideile împrumutate din realitate şi mulate pe un umor pişcător, tăios.
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete deemilian
intru si comentez relativ rar in ultimul timp, la randu-mi. Postez si mai rar. dar azi m-am bucurat ca am intrat si gasit textul asta pentru ca simteam nevoia cumva sa citesc ceva mai ...altceva.Pentru ca nu e putin lucru sa faci din banal ceva lin si proaspat ca imagini si ton. Da. o scriere buna.
pentru textul : ceva strălucitor deHm!, actaeon, Dahaar, nu m-am gândit nici la Budha, nici la Creator... dar ceva din dilema "iluminatului" aș putea spune că nu e departe. În schimb, da, "ființa îndoită" e atât ființa încovoiată asupra întrebărilor, asupra ei înseși, dar și ființa aplecată în gestul plângerii. Lacrimile devin cuvinte care intră-n pământ, dar poate că tocmai îndoielile noastre, suferințele și incertitudinile noastre sunt cele care "hrănesc" universul și-l fac să meragă mai departe. Uneori am impresia că plânsul nostru adapă încrengăturile cosmosului întreg.
pentru textul : Ultimul plâns de"claxonează la omul din mine dintre docuri, bărci fluierând." aveti aici o actiune redata prin doua verbe apartinand aceluiasi camp semantic. cred ca ar fi mai bine daca ati inlocui fluieratul...scapati astfel si de (mult prea facila) rima in gerunziu. "troienit de ninsori"... inedit, indeed! "fără vrere tresar emotiv. prin gânduri strigă fosila poetului ostentativ"........ m-am incruntat dintr-o spranceana, "am zambit" din cealalta. "sunt eu, trudind să-mi înalț prin veacuri rotunde statuia cu stihuri și verbe de zmalț -" un bibelou costa mai putin...:D (glumeam, scuzati, am fugit!)
pentru textul : cumpănă deAsa e, n-am avut intentia sa ma apropii de atmosfera din film, insa recunosc ca a avut un impact asupra mea, drept urmare si titlul de aici. Asta este primul text pe care il scriu in acest registru, posibil ca de asta a avut un zbor asa de jos:)
pentru textul : It is possible to die deAlina, te rog frumos sa nu imi rastalmacesti cuvintele. Pentru ca nu este frumos si nici folositor. Eu nu am spus ce ai acuzat tu. Eu am spus altceva. Am reiterat ce scrie aici si despre care si tu ai cunostinta: "16.7 nu vor putea publica la secțiunea Info decît directorul Hermeneia și moderatorul șef al site-ului. Oricine dorește să posteze un text în această secțiune va trebui să obțină aprobarea directorului Hermeneia sau, în lipsa acestuia, a moderatorului șef. "
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a deda, cred (observînd mai multe texte și mai ales anumite tendințe în ultima vreme) că poate nu ar fi rău să introduc o subsecțiune de poem în proză, oricît de ambiguă ar fi o astfel de soluție. despre text, ca să revin din nou, se vede că există o plăcere a scrisului dar încă mai există formulări (pe care eu le numesc „liceene”) și încă pari a-ți căuta un stil. părerea mea. în plus chiar cantitativ vorbind se pare că există mai multe cuvinte în text decît este nevoie.
pentru textul : Mic tratat despre descompunere demersic, maiestate, din dvs. niciodată:)
pentru textul : covrigi calzi dePaul, nu sunt o cititoare de poezie cu rimă, însă textul acesta mi se pare frumos cântec, plin de energie, mai degrabă expresionist, cu multă energie, cu o tristețe acută, îngropată "ostentativ" și un final straniu, captivant "cu bulbii negri, ca Baudelaire." Titlu insolit, subtitlul muzical! În fine: o poezie din alt veac!
pentru textul : orice bănuială e o plecare... debobadil, poate ai „organizat, jurizat și plătit”. dar nu aici. așa că nu are niciun rost toată abureala asta.
pentru textul : despre Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deeste ca un leu în cuşcă!
desigur, titlu bun, în concordanţă cu finalul!
"când tac risipesc dimineți pe culoarele minciunii" - cam aşa e, senzaţia este de fals. mai bine să spui ce ai de spus!
pentru textul : perplexitate defraților, v-aruncară-ți mucegaiul pe pagina mea. v-ajunge! chiar vă rog! mutați-vă acum la hristosul nenăscut.
pentru textul : Pe drum cu Iosif și Maria deHai că m-am descurcat! Mulţumesc Virgil pentru sfat. M-a ajutat foarte mult. Acum este altceva. Mi s-a luat parcă ceva de pe ochi. Era tare stresant cu migrarea titlului din dreapta în stânga. Arată perfect aşa!
pentru textul : hermeneia 3.0-b deTextul e o încercare care se mai vrea șlefuită. Din păcate l-am scris așa, cam dintr-o suflare, fără să mă mai întorc asupra lui. Când voi avea starea necesară, îl voi revedea. Mulțumesc de trecere și aprecieri. tincuța
pentru textul : Oli chiorul deAș rămâne la ”că” în primul caz, ca să păstrez deplin ambiguitatea. În cel de-al doilea caz, într-adevăr, fără demonstrativ pare a fi exact în ton. Mulțumesc.
pentru textul : Despre târziul lucrurilor dedihania, petre, ma bucur ca va place creatia mea, dincolo de cuvintele mele am zugravit pentru voi un tablou, plin de simboluri pentru mintea si sufletul vostru... queen
pentru textul : Adam si Eva deVai Virgil ce dezamagire am avut cand am citit mai bine. Citisem initial : "timpul îmi era din sticlă de murano" si zic, extraordinar, ce vers! Si cand colo, era trupul! Of of.
pentru textul : din jocurile insulei deimi cer scuze la randul meu, ecranul extrem de mic al calculatorului de unde am incercat sa citesc textul m-a "deturnat" de la lectura... Felicitari pentru volum!
pentru textul : La rădăcina Gorunului deideea e bună și m-am gîndit și eu la ea. și nu e nevoie să fie doar virtual.
pentru textul : trofeu Hermeneia deÎmi pare rău să vin așa, la urmă, să dau cu bâta în baltă ar spune poate unii.
pentru textul : iarna întârzie la un film deUn bun prieten de lectură îmi spunea, odată, că e ușor a scrie vorbe ce din coadă or să sune... vorbele astea nu sună nici măcar din coadă.
Să exemplific totuși, deși textul abundă
... niciodată iarna nu fu mai abstractă...
ce pot sa mai zic?
niciodata iarna nu fu e de ajuns, iarna fu sau nu fu, nu contează... ajunge!
Mi-as dori sa vad mai multe poeme valoroase promovate pe H.
Acest text este doar mediocru în opinia mea.
nu, ultima propozitie este o vorba de-a mea despre palimpsest tot am rezerve deși nu era nevoie să îmi dai definiția. asta știam și eu. ce nu agreez neaparat este existența lui acolo. dar banuiesc ca fiecare cu nevoia lui de cuvinte
pentru textul : Palimpsest cu păsări desincer vorbind mă aşteptam la ceva mai mult. nu ştiu de ce. poate pentru că titlul promitea atît de mult. şi chiar o anumită parte a textului promite.
pentru textul : scurtă istorie a unui viol dedar mi se pare prea facil şi poate prea "reportericeşte" continuată în partea a doua. adică, să mă explic... imaginea cu "tatăl ei neglijent/ obișnuia să apese un pic prea tare/ creionul pe hârtie" este remarcabilă. este poetică. te lasă aşa atîrnat în inefabilul acela pe care eu îl identific cu poezia. dar partea cu "firicelul de sînge" sau cu "lungul şir de violuri", sau cu "pentru ultima oară sălbatic/ doar în gură" mi se par, aşa cum spuneam, reportericeşti cam "a la Evenimentul Zilei" pe vremea cînd trăiam eu in România. Şi e riscant, devii vulnerabil, dacă nu ştii să te joci cu focul acesta al şocantului reportericesc. Iar chestia asta este validă (în opinia mea) cu privire la orice chestiune încărcată emoţional. Fie că este vorba de religios, erotic, scabros, macabru, etc. E foarte greu să faci poezie cu aşa ceva fără să fii înghiţit de cîmpul electromagnetic al elementului "încărcat". Din păcate foarte puţină lume pricepe chestia asta. Tocmai de aceea există atîţia sudo-douămiişti sau sudo-realişti şi atît de multe texte sudo-religioase care chiar cad în penibil. Dar asta e o altă poveste.
Încă aştept. Mai multă exigenţă.
Am închiriat sala de la Pogor pentru data de vineri, 14 octombrie, începând cu ora 16 sau sâmbătă, 15 octombrie, ora 11.
În acea săptămână vor fi Sărbătorile Iaşilor, târg mare, sfintele moaşte, Sf. Paraschiva, pelerinaj, mici, bere, must, vin, spectacole, artificii etc etc. E foarte frumos Iaşiul atunci, însă dacă ne hotărâm pentru acel weekend, trebuie să rezerv camere din timp.
Aştept pe email textele scriitorilor participanţi, pentru acum am timp să mă ocup de volum. Participanţii la ediţia trecută din 2010 - trimiteţi textele!
pentru textul : Virtualia 13 - ediţia ta norocoasă deTrebuie sa multumesc domnului Virgil Titarenco pentru amplul comentariu. I-am creat oportunitatea de a ne dezvalui propria viziune asupra poeziei. Repet insa, mica mea tableta nu este un articol! Din ratiuni de spatiu am tratat lucrurile "brutal", "cu toporul". Altminteri, citind comentariul domnului Titarenco, observ ca avem puncte comune.
pentru textul : Despre cum poate fi recâştigat prestigiul poeziei deCristina, da, poate am vrut sa epatez putin (tableta fost gandita ca un mic discurs la o lansare de carte). Poate e prea mult spus "prestigiul pierdut al poeziei", insa asa am simtit in acel moment, cand am scris.
Mie, unul, textul acesta mi se pare siropos, excesiv retoric şi plin de clişee. De aceea consider că secvenţa lui cea mai reuşită este aceasta: "Iaca bâz!". Dar ironia conţinută în această exclamaţie e insuficientă pentru a nuanţa metafizica liricoidă a întregului.
pentru textul : Străin deCer iertare celor care au acordat peniţe şi nu le contest în niciun fel îndreptăţirea de a o fi făcut. Am citit de mai multe ori textul şi el n-a reuşit să mă convingă. E scris într-un stil depăşit, care nu-l caracterizează pe Adrian şi nu l-aş sfătui ca, amăgit de cele trei (plus cele ce vor urma, poate) peniţe, să-l practice în continuare. Poemul postat anterior, intitulat "Fâlfâilă", mi se pare incomparabil mai bun şi mai în stilul pe care-l caută poetul...
Pagini