mmm... beautiful mornin',
ghimpe, da bro, blue ca pe pandora...
Alina, eu aș zice chiar colosal, da's încă emoționat di sheruitu' tău:)
Oana, e o plăcere să te citesc...
vă mulțumesc pentru timp, iar modovenește voi încheia solemn: ars longa vita bre vis :)
mare dezamagire. pentru ca imaginile si situatiile de la care porneste ar fi putut sa fie folosite cu mult mai bine. mai aritstic, poetic, etc. in schimb tu te-ai multumit cu o bagatela telenovelistica plictisitor de predictibila si as zice chiar naiva pe alocuri. iata un text despre cum nu ar trebui sa se scrie poezie.
Otilia, că mie mi-e frică de soare şi grâu.
faină ultima strofă. la versul "l-ai împărţit pentru noi doi" aş fi preferat l-ai împărţit între noi. nici "scăfârlie de floarea soarelui"
nu prea sună prea. (roată). dar un inginer agricol s-ar putea să mă contrazică.
nu-i nouă, asta ca să mă exprim elegant. adică nu valorează nimic. pînă şi cîntăreţii de hip hop au tratat tema asta, au sesizat contradicţia asta flagrantă. context în care contează mijloacele de expresie, capacitatea de-a transforma un subiect banal într-un eveniment personalizat. practic, acolo-i şi miza liricii moderne. adică poate să scrie şi virgil titarenco despre oameni-roboţi, chiar dacă au făcut-o şi alţii, nu văd nici o problemă aici. da, aşa cum am zis, trebuie să-l văd pe titarenco în text. problema-i că pînă pe la sfîrşit nu prea-l văd. nici nu pot să spun că, pînă acolo, textul este ratat. cred că pînă acolo textul este curat, corect. şi cam atît, nu excelează, nu impresionează, prezintă o serie de locuri comune care, dacă te prind într-o anumită fază, pot chiar să îţi transmită ceva. sfîrşitul este o schimbare de registru, surprinzătoare pentru că genul ăsta de discurs nu se pretează la astfel de artificii lirice, un fel de patetism ok, din punctul meu de vedere, deci îmi place. este o imagine frumoasă, o poziţionare, o ars poetica de mici dimensiuni, mai micuţă, aşa. :)
Delir verbal, provocat de iritarea maximă, hipertiroidiană...Plus obrăznicia. Că de incultură nu mai e cazul să vorbim, margas!
Dar de ce scrieţi dvs. poezii în loc să vă vedeţi de profesia de bază?
poemul e bun, însă unghiul din care l-ai abordat e șubred. nu contează ce fel de Hristos au ceilalți, chiar marii preoți ai catedralelor de cristal, eu aș fi propovăduit un Hristos real și un Dumnezeu viu, unul de care apostolul Pavel e îndrăgostit până la insanitate, cum spune el corintenilor: "dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru Iudei este o pricină de poticnire și pentru Neamuri o nebunie." (1 Cor.1:23) nu mi-o lua în nume de rău, știu unde te afli pe scara raportării la El (aici îți va veni să mă înțepi, întrebându-mă de unde știu eu asta), însă, așa, din datoria uceniciei trebuia să poetizezi despre un Hristos real și adevărat. și de ce nu i-am da respectul cuvenit capitalizându-i Numele? numai din cauza asta nu pot stârni gândul la o peniță.
m/a pus pe ganduri faptul ca ai fost pe schela unei biserici. citesc poemul acum cu alti ochi, mai aleas ca am construit o biserica. tot imi pare, insa, impartit intre sacru prin amintiriea sfintilor decapitati, irod, biserica/lacrima si profan prin amintirea unei copilarii petrecute cu cheia la gat. astfel poate intelegi nevoia ca poemul sa poarte titlul ce i l/ai dat.
Da, și eu sînt de acord cu această "portretizare". Alina face o muncă remarcabilă și chiar dacă uneori, în pasiunea ei pentru asta, nu este fantastic de "team oriented", totuși efortul ei, Virtualia, a devenit un fel de referință pentru "calatoria poetică" a multora dintre noi. Mult succes și mi-aș dori să pot să vin acolo la vară. Deocamdată poate organizați ceva online.
Andu, aici chiar nu ai dreptate. Ideea este bine "îmbrăcată", poeticește vorbind. Îți dai seama că n-am să m-apuc să explic, nefiind cazul. Până l-a comentariul tău nici nu știam că poemul acesta are o idee. Recitindu-l, constat că are mai multe. Cât despre neologisme, "friabil" - în acest caz, nu cred că puteam folosi "vor ninge, sfărâmicios, în mintea noastră..." Dacă ai vreo sugestie, bucuros! Consecvent, în continuare, nu recomand folosirea neologismelor într-un text poetic! De parcă-ar ține cineva cont de recomandările mele... Cu prietenie, Ioan Jorz
textul debuteaza defectuos din cauza repetitiei "coacaze - coacaza" si "pentru ca a fost - pentru ca nu mai e".
dar partea a doua salveaza oarecum prima impresie. desi ultimul vers e si el putin bolnav de banalitate.
Aparent, un destin în altă dimensiune, unde se poate respira "fără aer", acolo unde pământul devine "vertical", iar norii sunt asemenea treptelor sau pragurilor. Am reținut versul "eram desculți și oblici". Nu știu de ce autoarea a ales să descrie lumea ca fiind "aparent romboidală" - ar fi interesant de aflat.
Mulţumesc şi mă bucur ca ţi-a plăcut. Despre lejeritate... cred că e din cauza faptului că în ultima vreme văd lucrurile puţin altfel. Şi asta e de bine.
Bobadile, problema este nu că tu nu pricepi de ce rîd eu atunci cînd rîd, fiindcă e puțin prea sus pentru tine. Asta înțeleg. Problema este că tot mai multă lume pe aici nu mai tratează ce spui tu cu seriozitate, nici măcar în rarele momente cînd s-ar merita. Asta ar trebui să te frămînte pe tine dacă tot ai chef să te frămînte ceva. Adică, știi tu, chestia aia cu oala care îți fierbe. Ție. În rest, numai de bine.
francisc - ideea mi-a venit de la femeia in rosu din "Matrix". ma jucam cu tastatura. am ras la comentariul tau. promit ca mai trec pe la voi cu texte mai serioase.
Sunt margini ale altor șapte coline, acolo pot locui prieteni, așa cum sunt și alte parcuri cu același nume, alți tei și alți castani înfloriți. Așa cum nu știu cât este de înțeles din vers și nici din ce nume se poate rosti o salutare către bunul prieten, dacă ar fi să fie. Sau toate acestea par de domeniul sf. :)
Vă mulţumesc. Acesta este un poem ratat, după părerea mea. Din multe puncte de vedere. Dar îl păstrez ca document pentru mai târziu. Vă mulţumesc de trecere, comentarii şi vă mai aştept.
Fabius, Rafael, va multumesc pentru lectura si semn. Textul acesta are deja se pare viata lui proprie si nu pot decat sa ma bucur vazandu-l atarnat aici, chiar ma uit si eu la el ca la alte alea :-) Bobadil.
m-am cam speriat putin..atunci, daca e loc si pentru noviceii astia, asa ca mine, atunci e bine! :))) succes in continuare si ma bucur ca pot raman si eu pe aci! ;)
titlul este hilar, nu ma pot abtine sa nu iti spun ca limba romana are atitea intelesuri. :) despre text trebuie sa iti spun cu sinceritate ca mai ai de lucru foarte mult. nu orice "Potrivire a sunetelor de la sfârșitul versurilor, începând cu ultima vocală accentuată" da si poezie.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
În loc de alt răspuns:
Distinsă precupeaţă, astăzi fii-mi
Versată muză! Spune-mi cum lăstunul
E cântător, şi, concurând, ceaunul
Iţi umple, firav, sorţul cu grăsimi,
Cum, delicată,-nvârţi cu făcăleţul
Dactile, doamne-doamne, şi idei,
(jertfite din oţetul cu ardei)
Stupefiindu-l până şi pe creţul
Buldog (tâlhar de ouă); şi plusez –
Cum de transcenzi atât de calculată
Din pătrunjel, prin liră, în orez?!
Şi dacă-mi spui aceste taine-ndată,
pentru textul : Cub rubick deIţi fac un imn şi o sarma! Semnez:
Poet „smardoi” şi genial deodată.
mmm... beautiful mornin',
pentru textul : oceans house mirror deghimpe, da bro, blue ca pe pandora...
Alina, eu aș zice chiar colosal, da's încă emoționat di sheruitu' tău:)
Oana, e o plăcere să te citesc...
vă mulțumesc pentru timp, iar modovenește voi încheia solemn: ars longa vita bre vis :)
mare dezamagire. pentru ca imaginile si situatiile de la care porneste ar fi putut sa fie folosite cu mult mai bine. mai aritstic, poetic, etc. in schimb tu te-ai multumit cu o bagatela telenovelistica plictisitor de predictibila si as zice chiar naiva pe alocuri. iata un text despre cum nu ar trebui sa se scrie poezie.
pentru textul : despre cum mi-am început ziua cu tine demultumesc
pentru textul : balerina timpului deCălin, titlul tău merită o poezie pe măsură! Ce mai stai?:) cu sympatheia, yester
pentru textul : Colecționarul de ape deOtilia, că mie mi-e frică de soare şi grâu.
pentru textul : când mă ţii de mână pe potecă se face că defaină ultima strofă. la versul "l-ai împărţit pentru noi doi" aş fi preferat l-ai împărţit între noi. nici "scăfârlie de floarea soarelui"
nu prea sună prea. (roată). dar un inginer agricol s-ar putea să mă contrazică.
Geamul odăii e spart
pentru textul : Evadare delovit cu privirea...
În așchiile sticlei
orbesc lacrimi
ultimul poem l-am scris la Paris, linga Père-Lachaise. penultimul la Barcelona.:)
pentru textul : Clișee denu-i nouă, asta ca să mă exprim elegant. adică nu valorează nimic. pînă şi cîntăreţii de hip hop au tratat tema asta, au sesizat contradicţia asta flagrantă. context în care contează mijloacele de expresie, capacitatea de-a transforma un subiect banal într-un eveniment personalizat. practic, acolo-i şi miza liricii moderne. adică poate să scrie şi virgil titarenco despre oameni-roboţi, chiar dacă au făcut-o şi alţii, nu văd nici o problemă aici. da, aşa cum am zis, trebuie să-l văd pe titarenco în text. problema-i că pînă pe la sfîrşit nu prea-l văd. nici nu pot să spun că, pînă acolo, textul este ratat. cred că pînă acolo textul este curat, corect. şi cam atît, nu excelează, nu impresionează, prezintă o serie de locuri comune care, dacă te prind într-o anumită fază, pot chiar să îţi transmită ceva. sfîrşitul este o schimbare de registru, surprinzătoare pentru că genul ăsta de discurs nu se pretează la astfel de artificii lirice, un fel de patetism ok, din punctul meu de vedere, deci îmi place. este o imagine frumoasă, o poziţionare, o ars poetica de mici dimensiuni, mai micuţă, aşa. :)
pentru textul : sacrilegiu deDelir verbal, provocat de iritarea maximă, hipertiroidiană...Plus obrăznicia. Că de incultură nu mai e cazul să vorbim, margas!
pentru textul : go fishing deDar de ce scrieţi dvs. poezii în loc să vă vedeţi de profesia de bază?
poemul e bun, însă unghiul din care l-ai abordat e șubred. nu contează ce fel de Hristos au ceilalți, chiar marii preoți ai catedralelor de cristal, eu aș fi propovăduit un Hristos real și un Dumnezeu viu, unul de care apostolul Pavel e îndrăgostit până la insanitate, cum spune el corintenilor: "dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru Iudei este o pricină de poticnire și pentru Neamuri o nebunie." (1 Cor.1:23) nu mi-o lua în nume de rău, știu unde te afli pe scara raportării la El (aici îți va veni să mă înțepi, întrebându-mă de unde știu eu asta), însă, așa, din datoria uceniciei trebuia să poetizezi despre un Hristos real și adevărat. și de ce nu i-am da respectul cuvenit capitalizându-i Numele? numai din cauza asta nu pot stârni gândul la o peniță.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nenăscut dem/a pus pe ganduri faptul ca ai fost pe schela unei biserici. citesc poemul acum cu alti ochi, mai aleas ca am construit o biserica. tot imi pare, insa, impartit intre sacru prin amintiriea sfintilor decapitati, irod, biserica/lacrima si profan prin amintirea unei copilarii petrecute cu cheia la gat. astfel poate intelegi nevoia ca poemul sa poarte titlul ce i l/ai dat.
pentru textul : mater misericordiae deAm făcut modificarea propusă Dorin am șters tot ce era de șters,mulțumesc de trecere și atenționare,o zi frumoasă.
pentru textul : Periplu pe nisipurile clepsidrei deDa, și eu sînt de acord cu această "portretizare". Alina face o muncă remarcabilă și chiar dacă uneori, în pasiunea ei pentru asta, nu este fantastic de "team oriented", totuși efortul ei, Virtualia, a devenit un fel de referință pentru "calatoria poetică" a multora dintre noi. Mult succes și mi-aș dori să pot să vin acolo la vară. Deocamdată poate organizați ceva online.
pentru textul : Cenaclul Virtualia Iași - la ediția a XI-a deAndu, aici chiar nu ai dreptate. Ideea este bine "îmbrăcată", poeticește vorbind. Îți dai seama că n-am să m-apuc să explic, nefiind cazul. Până l-a comentariul tău nici nu știam că poemul acesta are o idee. Recitindu-l, constat că are mai multe. Cât despre neologisme, "friabil" - în acest caz, nu cred că puteam folosi "vor ninge, sfărâmicios, în mintea noastră..." Dacă ai vreo sugestie, bucuros! Consecvent, în continuare, nu recomand folosirea neologismelor într-un text poetic! De parcă-ar ține cineva cont de recomandările mele... Cu prietenie, Ioan Jorz
pentru textul : Cântec detextul debuteaza defectuos din cauza repetitiei "coacaze - coacaza" si "pentru ca a fost - pentru ca nu mai e".
pentru textul : cînd nu ne mai simţim frumoase dedar partea a doua salveaza oarecum prima impresie. desi ultimul vers e si el putin bolnav de banalitate.
Aparent, un destin în altă dimensiune, unde se poate respira "fără aer", acolo unde pământul devine "vertical", iar norii sunt asemenea treptelor sau pragurilor. Am reținut versul "eram desculți și oblici". Nu știu de ce autoarea a ales să descrie lumea ca fiind "aparent romboidală" - ar fi interesant de aflat.
pentru textul : destiny deMulţumesc şi mă bucur ca ţi-a plăcut. Despre lejeritate... cred că e din cauza faptului că în ultima vreme văd lucrurile puţin altfel. Şi asta e de bine.
pentru textul : Poate mâine... deBobadile, problema este nu că tu nu pricepi de ce rîd eu atunci cînd rîd, fiindcă e puțin prea sus pentru tine. Asta înțeleg. Problema este că tot mai multă lume pe aici nu mai tratează ce spui tu cu seriozitate, nici măcar în rarele momente cînd s-ar merita. Asta ar trebui să te frămînte pe tine dacă tot ai chef să te frămînte ceva. Adică, știi tu, chestia aia cu oala care îți fierbe. Ție. În rest, numai de bine.
pentru textul : fotografii în alb și gerunziu defrancisc - ideea mi-a venit de la femeia in rosu din "Matrix". ma jucam cu tastatura. am ras la comentariul tau. promit ca mai trec pe la voi cu texte mai serioase.
pentru textul : Femme fatale deSunt margini ale altor șapte coline, acolo pot locui prieteni, așa cum sunt și alte parcuri cu același nume, alți tei și alți castani înfloriți. Așa cum nu știu cât este de înțeles din vers și nici din ce nume se poate rosti o salutare către bunul prieten, dacă ar fi să fie. Sau toate acestea par de domeniul sf. :)
pentru textul : și zeii plîng desau poate merge undeva sa facă pipi. ... sorry, I'm just saying...
pentru textul : Pisica neagră deVă mulţumesc. Acesta este un poem ratat, după părerea mea. Din multe puncte de vedere. Dar îl păstrez ca document pentru mai târziu. Vă mulţumesc de trecere, comentarii şi vă mai aştept.
Raul
pentru textul : mâinile mele muguri de moarte deLike!
pentru textul : O toamnă despre care n-am spus nimic dede ce extaz?
pentru textul : extaz deFabius, Rafael, va multumesc pentru lectura si semn. Textul acesta are deja se pare viata lui proprie si nu pot decat sa ma bucur vazandu-l atarnat aici, chiar ma uit si eu la el ca la alte alea :-) Bobadil.
pentru textul : querida deAm corectat, scuze:)
pentru textul : despre a vedea lumea cu ochii închiși deam schimbat încă odata sper sa fie mai bine,oricum mulțumesc de trecere Raluca
pentru textul : Batista albă la piept cu floarea vârstei dem-am cam speriat putin..atunci, daca e loc si pentru noviceii astia, asa ca mine, atunci e bine! :))) succes in continuare si ma bucur ca pot raman si eu pe aci! ;)
pentru textul : hermeneia 2.0 detitlul este hilar, nu ma pot abtine sa nu iti spun ca limba romana are atitea intelesuri. :) despre text trebuie sa iti spun cu sinceritate ca mai ai de lucru foarte mult. nu orice "Potrivire a sunetelor de la sfârșitul versurilor, începând cu ultima vocală accentuată" da si poezie.
pentru textul : Ceasornicarul cuvintelor dePagini