ce faci paul? ce e atit de bestial sa abuzezi de un sistem? sau acum au descoperit romanii internetul si nu stiu cum sa ii manince mai repede lebedele? te avertizez ca la urmatoarea experienta de genul asta s-a putea sa ai contul suspendat. in plus, a incepe sa te "comentezi" singur e si de prost gust nu numai "neregulamentar"
Tu ai momente cand scrii genial, dar ce ma enerveaza teribil sunt greselile de ortografie. Daca ajungi la Virtualia anul asta, lasa-mi email, sa stabilim detalii de organizare.
Maria - Doina,
mulţumesc pentru comentariu şi pentru urări.
Virgil,
întrebarea e justificată atîta timp cît în articole se tratează la modul general postprocesarea imaginilor ba folosind termenul de retuş ba cel de fotomanipulare inclusiv cînd e vorba de corecţii de nuanţă/saturaţie/luminozitate.
lăsînd la o parte editarea grafică de logo-uri webdesign reclama de produse cărţi de vizită imagini vectoriale etc(paleta e largă) în postprocesarea foto găsim secţiunile: corecţii de culoare, retuş & fashion(cu adăugarea de accesorii specfice) fotomanipulare şi restaurare fotografii vechi. ele sînt tratate distinct, cu instrumente specifice sau comune. cea ce este aici este recunoscut clar ca un retuş (pînă unde se merge cu retuşul e o altă poveste). fotomanipularea este mai invazivă şi foloseşte elemente din diferite fotografii pentru a schimba cadrele fizionomii obiecte. un cap de struţ ataşat unei cămile e o fotomanipulare. dar la urma urmei o fotografie fără a fi postprocesată şi care oferă o perspectivă voit alterată nu manipulează privitorul?
vacarasuflorin, mi s-a atras atentia si observ si eu acum ca, pentru un motiv despre care nu imi dau seama, te lansezi aici in tot felul de ziceri din astea personale care nu au nici o legatura cu textul sau cu vreun demers literar. daca simti nevoia sa faci asta te rog sa gasesti alte mijloace si sa nu abuzezi de facilitatea de comentare pe hermeneia.com care a fost creata pentru un cu totul alt scop. deocamdata te rog sa te consideri avertizat.
Virgil, citind textul tău mi-am adus aminte de un alt text - Copacul patruped de Djamal Mahmoud. Desigur, acolo era cu totul alt fel de conținut și interpretare, însă, tot despre un copac interior era vorba, care „care tace continuu în mine/crescând tot mai înalt/cu fiecare moarte a sângelui meu...” În altă ordine de idei, din cele două variante, cea veche și cea nouă, o prefer pe a treia care să nu conțină ultimul vers „ca o femeie frumoasă”(nu aduce nimic nou cu ea și e o comparație banală) și „improbabile adieri” - acel „improbabile” - e prea prețios și artificial. Doar o părere. Toate cele bune, Eugen.
Nu am înțeles subtitlul vizavi de text. "când ești genial, ce mai contează dacă ești alb, galben, negru sau marțian?" Am apreciat când mama lui Voicu (Jr) a dus înapoi vioara.
No, Mihai, între râs și gravitate, ca și-ntre tragic și comic, mă vei regăsi mereu cu același spirit. Am prins hazul, dau la o parte necazul, las închise nopțile, iar când o fi să plece cel ce încă nu a venit, nici moartă n-oi lua forma sa. Mulțumesc, drag călător. p.s.: aimée - accent pe primul. ;)
Bună seara, Adriana! ...Acesta este un text despre care eu - pe persoană fizică :) - afirm, după ce-l citesc, că este simplu, dar complex, clar, dar adânc. E ca o apă clară și parcă prea curată pentru adâncimea care o are. Deși modern, textul degajă acel lirism specific romanatismului târziu, are, așa cumva, un aer bucolic, idilic. ...La puncte negre: 3 emtafore în genitiv consecutive (ver 2,3,4 + o disonanță strict acustică, nu tematică ("cosor"). Zic și eu, nu dau cu bâta, mai ales că nu scru alb. Dacă mă înșel, scuză-mă - tot pe persoană fizică - așa cum zice Marean :) O seară bună! A.A.A
Acum domnilor mei, trebuie sa recunosc, am si scris-o sunt sigur pe undeva dar am pierdut caietul ca "memoria mea-i o balta/ oglinda noroioasa pe unde-am fost" Versul e din arghezi, doua nopti, si a fost inexact redat de mine: Bine ar fi fost asa: "Mi-am împlîntat lopata tăioasă în odaie. Afară bătea vîntul. Afară era ploaie. Și mi-am săpat odaia departe subt pămînt. Afară bătea ploaia. Afară era vînt. Am aruncat pămîntul din groapă, pe fereastră. Pămîntul era negru: perdeaua lui, albastră. S-a ridicat la geamuri pămîntul pînă sus. Cît lumea-i era piscul, și-n pisc plîngea Isus. Săpînd s-a rupt lopata. Cel ce-o știrbise, iată-l, Cu moaștele-i de piatră, fusese însuș Tatăl. Și m-am întors prin timpuri, pe unde-am scoborît, Și în odaia goală din nou mi-a fost urît. Și am voit atuncea să sui și-n pisc să fiu. O stea era pe ceruri. În cer era tîrziu" Cam asta era ideea, un fel de "catelus cu parul cret/ fura rata din cotet" sub semnatura aceluiasi autor. Andu P.S. Cine nu m-a renegat pana acum poate s-o faca in spatiul rezervat comentariilor de dupa acest P.S.
e un poem in care imaginile-metafore sint foarte sugestive mi se par insa, putin altfel, scazute ca intensitate, acestea, si cred ca poemul ar putea supravietui frumos si fara ele; dar asta e doar o parere a mea...e o alternativa doar. (intr-un atelier literar se pot ridica si astfel de idei; opinii personale ce ar putea avea un impact sau nu asupra poeziei): "animal neîndemnatic în căutarea sânului desenează ceruri aurii în jurul nopții" deosebit mi se pare finalul prin forta expresiva: "liniștea se înalță se face secure cade"
Virgil, se vede că porți în tine o scânteioară din Big Bang, care acum a devenit conștientă de sine și uite ce poem plin de forță ai scris cu un desen suprarealist. (ps: stai mai mult pe text și fă corectura: corect-inflorescență, oamenilor; "îi invidiem la perfecțiune!" nu prea sună românește)
Da, cred ca si Alex Stefanescu are aceeasi parere, precum ca cititorul este beneficiarul criticii.
Ma intreb, criticul incearca sa manipuleze cititorii catre scriitorii lui favoriti ? Daca da, lingusirea criticilor si coruptia este inevitabila. Asta face critica ineficienta, ba chiar o sursa de erori.
Daca criticul este cinstit dar nu are fler, pentru ca nu este obligatoriu sa aiba, inseamna ca o patura intreaga de cititori sunt manati intr-o directie gresita.
Asa ajungem la teoria tiranului bine intentionat, sau luminat.
Care sunt sansele sa se nasca un astfel de tiran ? Probabilitatea se apropie de zero.
si iata, cînd ma credeam perfect, observ ca ignoranta mea ajunge in zone unde nu o trimisesem pîna acum. caragiale imi place, dar are un defect: nu e moldovean. nici macar bucovinean. dar totusi ma inspira. poate o sa proclam si eu republica de la cîmpulung revenind la text... ai incercat niste artificii menite sa socheze, insa doar ai incercat. crede-ma, ai talent! ai si poezii bune. poti mai mult! am incredere in tine! sper ca aplecarea mea asupra textului tau sa fie benefica, sa inveti din greseli si sa devii mai buna. asta e scopul meu, cateodata: sa-i fac pe cei din jurul meu mai bun. bafta! si muzele sa te inspire!
Poezie superbissimă, realizare vizuală de excepție. Acest galben pe albastru-verzui, aproape amestecate și estompate, coborând de la linia orizontului în ... adânc, pe lângă celelalte luminițe din departe, reflectate și ele la rându-le, toate pe rând... E un text perfect susținut prin așezarea sa în imagine. Mhm, e o nouă artă asta, uite, născută pe internet, acum sub ochii noștri. Vedeți? Virgil, ai adus pe Hermeneia ceva original... Eu așa zic. Asta ca să vezi că luăm lucrurile în serios.
mie imi place sa stau deasupra. mereu deasupra. jos o haita sus o barbie cu salamul in undita. o sa incerc si retete cu papanasi insangerati. cine se ofera pentru masina de tocat? Castaneda? Eminescu?
Este un poem bun, un poem care spune ceva. Ai câteva momente de nesiguranță a versului, dar poate e doar respirația. Ce remarc: "așa se întâmplă și cu dragostea la un moment dat te oprești..." (de aici mai departe se poate lucra) și "cât de puțin mai e și se face departe" (așa cred că n-a mai spus nimeni), foarte frumos, emoționant final, cred că voi reține versul acesta mult timp... Îți acord prima mea peniță pe Hermeneia. Felicitări!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ce faci paul? ce e atit de bestial sa abuzezi de un sistem? sau acum au descoperit romanii internetul si nu stiu cum sa ii manince mai repede lebedele? te avertizez ca la urmatoarea experienta de genul asta s-a putea sa ai contul suspendat. in plus, a incepe sa te "comentezi" singur e si de prost gust nu numai "neregulamentar"
pentru textul : blogbadil de0. te rog să citesşi regulamentul inainte de orice!
1. nu poţi comenta deoarece intr-un an şi jumătate nu ai făcut niciun comentariu, aşadar, ai fost trecut la categoria "colaborator".
2. pentru a vedea ce presupune această categorie, citeşte "întrebări frecvente" şi urmeaază linkul spre "categorii membri".
3. pe Hermeneia, problemele extraliterare se rezolvă via mail la oficiul Hermeneia, nu postând texte în prima pagină.
4. trimite un mail pe oficiul H., exprimându-ţi dorinţa de-a fi reîncadrat într-o categorie. Acest aspect va fi discutat şi va fi luată o decizie.
5. Voi lăsat textul in prima pagină. Dar e prima şi ultima dată.
De bine!
pentru textul : rugăminte deTu ai momente cand scrii genial, dar ce ma enerveaza teribil sunt greselile de ortografie. Daca ajungi la Virtualia anul asta, lasa-mi email, sa stabilim detalii de organizare.
pentru textul : Elegie cu pui de brad debina mai nicodem. promit sa te ignor de acum. am vrut sa te ajut dar se pare ca nu am cu ce. iti doresc numai succes.
pentru textul : Pe drum cu Iosif și Maria deMaria - Doina,
mulţumesc pentru comentariu şi pentru urări.
Virgil,
pentru textul : retuş fotografie deîntrebarea e justificată atîta timp cît în articole se tratează la modul general postprocesarea imaginilor ba folosind termenul de retuş ba cel de fotomanipulare inclusiv cînd e vorba de corecţii de nuanţă/saturaţie/luminozitate.
lăsînd la o parte editarea grafică de logo-uri webdesign reclama de produse cărţi de vizită imagini vectoriale etc(paleta e largă) în postprocesarea foto găsim secţiunile: corecţii de culoare, retuş & fashion(cu adăugarea de accesorii specfice) fotomanipulare şi restaurare fotografii vechi. ele sînt tratate distinct, cu instrumente specifice sau comune. cea ce este aici este recunoscut clar ca un retuş (pînă unde se merge cu retuşul e o altă poveste). fotomanipularea este mai invazivă şi foloseşte elemente din diferite fotografii pentru a schimba cadrele fizionomii obiecte. un cap de struţ ataşat unei cămile e o fotomanipulare. dar la urma urmei o fotografie fără a fi postprocesată şi care oferă o perspectivă voit alterată nu manipulează privitorul?
abia acum am vazu comentariul tau.
pentru textul : singura piele deda, interesanta comparatie. :)
vacarasuflorin, mi s-a atras atentia si observ si eu acum ca, pentru un motiv despre care nu imi dau seama, te lansezi aici in tot felul de ziceri din astea personale care nu au nici o legatura cu textul sau cu vreun demers literar. daca simti nevoia sa faci asta te rog sa gasesti alte mijloace si sa nu abuzezi de facilitatea de comentare pe hermeneia.com care a fost creata pentru un cu totul alt scop. deocamdata te rog sa te consideri avertizat.
pentru textul : candirú deVirgil, citind textul tău mi-am adus aminte de un alt text - Copacul patruped de Djamal Mahmoud. Desigur, acolo era cu totul alt fel de conținut și interpretare, însă, tot despre un copac interior era vorba, care „care tace continuu în mine/crescând tot mai înalt/cu fiecare moarte a sângelui meu...” În altă ordine de idei, din cele două variante, cea veche și cea nouă, o prefer pe a treia care să nu conțină ultimul vers „ca o femeie frumoasă”(nu aduce nimic nou cu ea și e o comparație banală) și „improbabile adieri” - acel „improbabile” - e prea prețios și artificial. Doar o părere. Toate cele bune, Eugen.
pentru textul : copacul dinăuntru deerată: scrierea lui...
pentru textul : Românul modern s-a născut cu forcepsul deNu am înțeles subtitlul vizavi de text. "când ești genial, ce mai contează dacă ești alb, galben, negru sau marțian?" Am apreciat când mama lui Voicu (Jr) a dus înapoi vioara.
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră deSalutare. Daca Hermeneia devine leitista, eu as avea vreun motiv sa raman?
pentru textul : hermeneia 2.0 deda, e mai potrivit tilul acesta.
pentru textul : autoportret pe o roșcovă deNo, Mihai, între râs și gravitate, ca și-ntre tragic și comic, mă vei regăsi mereu cu același spirit. Am prins hazul, dau la o parte necazul, las închise nopțile, iar când o fi să plece cel ce încă nu a venit, nici moartă n-oi lua forma sa. Mulțumesc, drag călător. p.s.: aimée - accent pe primul. ;)
pentru textul : secret revelation deBună seara, Adriana! ...Acesta este un text despre care eu - pe persoană fizică :) - afirm, după ce-l citesc, că este simplu, dar complex, clar, dar adânc. E ca o apă clară și parcă prea curată pentru adâncimea care o are. Deși modern, textul degajă acel lirism specific romanatismului târziu, are, așa cumva, un aer bucolic, idilic. ...La puncte negre: 3 emtafore în genitiv consecutive (ver 2,3,4 + o disonanță strict acustică, nu tematică ("cosor"). Zic și eu, nu dau cu bâta, mai ales că nu scru alb. Dacă mă înșel, scuză-mă - tot pe persoană fizică - așa cum zice Marean :) O seară bună! A.A.A
pentru textul : pluvială deAcum domnilor mei, trebuie sa recunosc, am si scris-o sunt sigur pe undeva dar am pierdut caietul ca "memoria mea-i o balta/ oglinda noroioasa pe unde-am fost" Versul e din arghezi, doua nopti, si a fost inexact redat de mine: Bine ar fi fost asa: "Mi-am împlîntat lopata tăioasă în odaie. Afară bătea vîntul. Afară era ploaie. Și mi-am săpat odaia departe subt pămînt. Afară bătea ploaia. Afară era vînt. Am aruncat pămîntul din groapă, pe fereastră. Pămîntul era negru: perdeaua lui, albastră. S-a ridicat la geamuri pămîntul pînă sus. Cît lumea-i era piscul, și-n pisc plîngea Isus. Săpînd s-a rupt lopata. Cel ce-o știrbise, iată-l, Cu moaștele-i de piatră, fusese însuș Tatăl. Și m-am întors prin timpuri, pe unde-am scoborît, Și în odaia goală din nou mi-a fost urît. Și am voit atuncea să sui și-n pisc să fiu. O stea era pe ceruri. În cer era tîrziu" Cam asta era ideea, un fel de "catelus cu parul cret/ fura rata din cotet" sub semnatura aceluiasi autor. Andu P.S. Cine nu m-a renegat pana acum poate s-o faca in spatiul rezervat comentariilor de dupa acest P.S.
pentru textul : Stare de extaz deDa, cred că ai dreptate cu forma "en". Fiind obișnuit cu "dans", am avut o reacție ce ține de propriile mele prejudecăți.
pentru textul : La bastide des vagues de"pare ca un buton" -" pare un buton", ori "e ca un buton".
Aş tăia "mie" din penultimul vers.
pentru textul : un minut cu singurătatea deera pentru albinele care locuiesc in hexagoane:) ai dreptate, de la scoala mi se trage! mai mereu aveam cate un 4 in plus... Se modifica acu! multam!
pentru textul : spectacol pe o scenă înclinată dee un poem in care imaginile-metafore sint foarte sugestive mi se par insa, putin altfel, scazute ca intensitate, acestea, si cred ca poemul ar putea supravietui frumos si fara ele; dar asta e doar o parere a mea...e o alternativa doar. (intr-un atelier literar se pot ridica si astfel de idei; opinii personale ce ar putea avea un impact sau nu asupra poeziei): "animal neîndemnatic în căutarea sânului desenează ceruri aurii în jurul nopții" deosebit mi se pare finalul prin forta expresiva: "liniștea se înalță se face secure cade"
pentru textul : până la marginea lumii e doar o grădină dear trebui sa ii schimbi incadrarea la poezie generala pentru ca, din cite ma pricep, acest text nu are elementele necesare ale unui haiku
pentru textul : Haiku(1) deVirgil, se vede că porți în tine o scânteioară din Big Bang, care acum a devenit conștientă de sine și uite ce poem plin de forță ai scris cu un desen suprarealist. (ps: stai mai mult pe text și fă corectura: corect-inflorescență, oamenilor; "îi invidiem la perfecțiune!" nu prea sună românește)
pentru textul : continuum explosion dePaul... uimitele mele multumiri! :)
pentru textul : când memorăm doar sfârșitul de"pe Dumnezeu
tăcând
ca într-un văzduh"
adică tolănit acasă
zău, când întâlneşti un asmenea final îţi vine să citeşti papiruse, no offence djamal, dar tu zici none taken
pentru textul : Sangreal deDa, cred ca si Alex Stefanescu are aceeasi parere, precum ca cititorul este beneficiarul criticii.
pentru textul : Mihai Takács : pictură --- muzica : Eldad Talmu deMa intreb, criticul incearca sa manipuleze cititorii catre scriitorii lui favoriti ? Daca da, lingusirea criticilor si coruptia este inevitabila. Asta face critica ineficienta, ba chiar o sursa de erori.
Daca criticul este cinstit dar nu are fler, pentru ca nu este obligatoriu sa aiba, inseamna ca o patura intreaga de cititori sunt manati intr-o directie gresita.
Asa ajungem la teoria tiranului bine intentionat, sau luminat.
Care sunt sansele sa se nasca un astfel de tiran ? Probabilitatea se apropie de zero.
si iata, cînd ma credeam perfect, observ ca ignoranta mea ajunge in zone unde nu o trimisesem pîna acum. caragiale imi place, dar are un defect: nu e moldovean. nici macar bucovinean. dar totusi ma inspira. poate o sa proclam si eu republica de la cîmpulung revenind la text... ai incercat niste artificii menite sa socheze, insa doar ai incercat. crede-ma, ai talent! ai si poezii bune. poti mai mult! am incredere in tine! sper ca aplecarea mea asupra textului tau sa fie benefica, sa inveti din greseli si sa devii mai buna. asta e scopul meu, cateodata: sa-i fac pe cei din jurul meu mai bun. bafta! si muzele sa te inspire!
pentru textul : Höre Israel dePoezie superbissimă, realizare vizuală de excepție. Acest galben pe albastru-verzui, aproape amestecate și estompate, coborând de la linia orizontului în ... adânc, pe lângă celelalte luminițe din departe, reflectate și ele la rându-le, toate pe rând... E un text perfect susținut prin așezarea sa în imagine. Mhm, e o nouă artă asta, uite, născută pe internet, acum sub ochii noștri. Vedeți? Virgil, ai adus pe Hermeneia ceva original... Eu așa zic. Asta ca să vezi că luăm lucrurile în serios.
pentru textul : Secunda luminii demie imi place sa stau deasupra. mereu deasupra. jos o haita sus o barbie cu salamul in undita. o sa incerc si retete cu papanasi insangerati. cine se ofera pentru masina de tocat? Castaneda? Eminescu?
pentru textul : bebeluşul albastru deAlma: „niciodata nu vom mai scrie ca atunci.” - I hate this pesimism.
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur deEste un poem bun, un poem care spune ceva. Ai câteva momente de nesiguranță a versului, dar poate e doar respirația. Ce remarc: "așa se întâmplă și cu dragostea la un moment dat te oprești..." (de aici mai departe se poate lucra) și "cât de puțin mai e și se face departe" (așa cred că n-a mai spus nimeni), foarte frumos, emoționant final, cred că voi reține versul acesta mult timp... Îți acord prima mea peniță pe Hermeneia. Felicitări!
pentru textul : ora amiezii deAcest poem chemare e deosebit, parca se aude cum răsună peste Venetia, noaptea. Foarte frumos!
pentru textul : caut femeie dePagini