mă refeream la faptul că abordarea atât de directă (filosofică) a fenomenului fericire e riscantă. aș putea spune de exemplu că tocmai faptul că nu cunoști, nu percepi, hăul care a fost ori hăul care va fi e calea către fericire. sau fericiți cei ignoranți
Nu e asa Roxana, eu voi citi ce vei posta pentru ca te consider o autoare valoroasa si chiar daca (deocamdata) am fost cam zgarcit cu comm-urile la textele tale nu inseamna ca nu le-am citit si nu am urmarit evolutia ta pe aici (asa, ca intre vechi :-) Asa ca scrie Roxana, dar scrie bine... asa cum stiu ca poti. Un cititor pana la capat.
Va multumesc tuturor pentru postarile din subsolul acestui concurs si care, trebuie sa marturisesc inca de pe acum, m-au surprins atata de placut... Maine pe seara imi voi fi facut lectiile asa cum se cuvine si sper sa nu va dezamgesc, asa cum nicio dezamagire nu am simtit din partea voastra in cele ale scrisului sau ale vizualului. Andu
8 puncte Adilisa...:) e păcatul meu tradițional acela că nu pot fii sau știi cu doi de "i"...mereu de unul singur și în lipsă. așa. lua-m-ar parantezele să mă ia...:) ;)
Francisc, daca sint secvente care iti plac, nu poate decit sa ma bucure. Inseamna ca, pe undeva se vede un progres. Orice text e perfectibil in masura in care in care exista argumente pertinente. A te crampona de imperfectiuni, dincolo de atitudine, face parte din recuzita criticii comune. Orice semn care da dovada de pertinenta ma ajuta sa evoluez, chiar daca tu vezi in nevoie de comunicare un fel de a apela la mila celorlalti. Cit despre partea a doua a comentariului tau, daca te ajuta cu ceva, esti iertat. Mergi in pace, eu nu am nici o putere, dar, daca as fi vreun pui de editor, cu siguranta nu te-as uita.
Buna ziua ! Un text foarte bun, o alternanta de ritmuri (versuri cu italics si fara) si cu procedee tehnice bune. Un pic dificil de citit in constructii ca in versul trei strofa trei... Cel mai mult imi place strofa patru . Ialin
Poate sunt recomandate versurile literaturii pentru copii. Fac parte dintr-o carte pentru copii? Ar trebui menționat într-un subtitlu. Ar merita și niște ilustrații adecvate, cred că nu ar fi exclus să găsești și colaboratori. Why not?
atunci daca va fi prea lung si daca te-ai complicat, iti recomand ca inainte sa scrii ceva de genul acesta sa iti faci un plan de lucru. adica in primul rind sa stii de unde vrei sa pornesti si unde vrei sa ajungi. pentru ca eruptii din astea moral mobilizatoare mai avem fiecare dintre noi dar de la hei-rup-uri din astea si pina la articol sau literatura e distanta cam cit e de la bumbesti-livezeni pina la babes-bolyai, la cluj eu zic sa o iei domol si sa iti stabilesti mai intii ce vrei sa scrii si nu scrii lucruri pe care nu le cunosti suficient probabil ceva mai incolo am sa fac citeva observatii fata de continutul acestui text
"nicodeme, textul cu pricina nu a fost trimis din malitiozitate acolo. o astefel de acuzatie este tipica pentru cei care se simt cu musca pe caciula. ai scris cu greseli, textul a fost trimis acolo. pur si simplu. modul in care tu ii vorbesti insa lui vlad, implicind o potentiala frica de mine, este malitios. si este a nu stiu cita oara cind esti avertizat. in ce priveste scoaterea textului din "Santier", pe Hermeneia exista un proces pentru asa ceva. faptul ca tu inca nu ai catadicsit sa il afli sau sa il inveti nu este insa problema lui vlad si nici a mea."
am scos răspunsul tău de pe pagina lui yester şi l-am adus aici, la tine. am corectat ceea ce era de corectat, am explicat ceea ce era de explicat şi am atenţionat editorii. nimeni nu se sinchiseşte să-mi dea un răspuns după. nici tu. nu este aceasta maliţiozitate? sau trebuie să vin cu săru' mâna! "
(Începu să strige, să cheme, să implore, chiar să amenințe. Nu se mai auzi însă nimic. Începu să creadă că a avut o halucinație...")
folosești o noțiune care duce automat la exterminare pentru a demonstra că boierismul are, sub "stindardele" lui, indivizi care n-au coloană vertebrală și se înrolează, ca să fiu în spiritul românismului, cam mioritic. asocierea pe care o faci nu e numai o exagerare. mi-e chiar greu să o cataloghez. "gluma" ta e sinistră. consider că asta este suficient pentru a constitui o jignire. despre restul... nici nu mai vreau să comentez.
uite, atașez și forma inițială, chiar te rog să-mi spui dacă ți se pare că „osatura” (ca să-i spunem așa) lirică a acestui text s-a schimbat ori în ce măsură
deci;
pe atunci, mama avea o voce în care
mă cuibăream ca o pisică udă,
întoarsă din primele ei escapade.
uneori mă lua strâns în brațe și nu prea știam ce să facem
cu timpul tors prin casele străine.
încerc să îmi aduc aminte cum râdea.
dar știu bine că tăcerile ei
aveau gustul feliei crocante
și-a untului proaspăt lăsat dimineața pe masă.
Adim, ce trebuie sa faca un poet nu stiu,avantajul cititorului in cazul de fata intr-un astfel de loc, este ca are posibilitatea sa influenteze poetul in directia gustului lui si uneori sa imbunatateasca ,probabil intr-un sens unic si-n ochi personali. dar daca iei in consideratie ca cititorul poate avea uneori in spate mii de alte poezii citite , o aruncatura de ochi si-un gind nu strica.Aveam un numar mic de ani cind ,intr-o joaca, Caramitru mi-a recitat o poezie scrisa de taica-meu , Balada Nerundei negresa cu ciorapi violeti devenise de-odata un adevarat poem. scrierile noastre traiesc prin ochiul cititorului si prin sufletul lui.Mai ales prin suflet...
mi se pare ca in partea a doua textul se mai redreseaza pentru ca inceputul nu e prea promitator. "cazindu-ne" nu mi se pare o formulare inspirata. cred ca e destul de multa framintare filozofica dar nu stiu daca transpunerea in poezie e foarte reusita. umila mea parere
da, un text bun, si lucrat, cum n-am mai citit de o buna bucata de vreme, si cred ca farmecul lui rezida tocmai in faptul ca iti este foarte greu sa pui degetul exact pe elementul care iti place, care te transpune, o putere de sugestie careia nu ii pasa de filozofie si asta e bine, un fel de abandonare inteligenta
...si intr-un loc aiurea. de cand am conchis asta, ma uit cu jind la steaua polara. ce spuneti de poezie? e proasta? e buna? ma iubeste, nu ma iubeste, mult, putin, deloc? eu sper ca...
Am citit textul de câteva ori. Aseară și astăzi. Și de fiecare dată, m-am îmbrăcat într-o haină având cusături îngrijite, dar fără revere. Gândul mă duce la un raport de activitate, o dare de seamă, – nu, nu poezia mea! - la o declarație. Mi se ia ostentativ cheotoarea la care să-mi prind cu o plăcere desuetă garoafa. Vin și completez cu exemple: „Numele meu este Laura, m-am născut în România…” „Mama a cumpărat”/”s-a mutat”/”a abandonat Sibiul, a renovat casa, a mărit-o și s-a apucat de turism.” „Eu?”- cu stările mele – „bând”/”mâncând”/”stând”/”uitându-mă”. Acum că am definit senzația (a mea, firește!) sar pasaje întregi – nu că n-ar fi importante, revin – însă vreau să ajung la „Că satul nostru este păstrat departe și de explozia mediatică (ok, cuvântul ăsta îl știam de la scrabble…)”. Nu întâmplător m-am grăbit; pentru că impresia de declarație se rotunjește aici ca o lună plină. Adică, ok, ok, recunosc… Iar această expresie (ok) este ca o botină rătăcită la raionul de teniși. Ca și bourbonul, ratăcit printre covoare de lână, plăcinte, mere și nuci. Revin așa cum am promis și spun că, din fericire, avem și paharul cu apă la îndemână. Și asta ne înviorează. Exemplific cu o înghițitură: „Tata a prins jocul acesta al meu de când aveam vreo doi ani și de atunci, cam la vreo alte două luni, îmi punea pensula în mâini, lua o cutie de vopsea, și, cu fereastra larg deschisă, ne puneam amândoi pe pictat patul și visele mele.” În continuare, să-mi dai voie să mă opresc la personajul Laura. Mă întreb cât de credibilă e pendularea ei între naivitate și starea de „copil special”; între amintirile proaspete (avem chiar și detalii) de la vârsta de doi ani (oare?) și mirarea „că există mai multe feluri de daruri” (un lucru previzibil totuși). Să fie o percepție falsă a cititorului sau o scăpare din mână a personajului? În treacăt fie spus, se observă în text (uneori) și o întindere nejustificată a frazei. Autorul are abilitatea de a descoperi și singur. Cu stimă și posibil subiectiv(!?)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mă refeream la faptul că abordarea atât de directă (filosofică) a fenomenului fericire e riscantă. aș putea spune de exemplu că tocmai faptul că nu cunoști, nu percepi, hăul care a fost ori hăul care va fi e calea către fericire. sau fericiți cei ignoranți
pentru textul : fericirea II deNu e asa Roxana, eu voi citi ce vei posta pentru ca te consider o autoare valoroasa si chiar daca (deocamdata) am fost cam zgarcit cu comm-urile la textele tale nu inseamna ca nu le-am citit si nu am urmarit evolutia ta pe aici (asa, ca intre vechi :-) Asa ca scrie Roxana, dar scrie bine... asa cum stiu ca poti. Un cititor pana la capat.
pentru textul : unhappily ever after deAranca, multumesc! Deosebita poezie, suna excelent si in romaneste, si traducerea! O voi retine.
pentru textul : a se lua o noapte deVa multumesc tuturor pentru postarile din subsolul acestui concurs si care, trebuie sa marturisesc inca de pe acum, m-au surprins atata de placut... Maine pe seara imi voi fi facut lectiile asa cum se cuvine si sper sa nu va dezamgesc, asa cum nicio dezamagire nu am simtit din partea voastra in cele ale scrisului sau ale vizualului. Andu
pentru textul : Dumnezeu de8 puncte Adilisa...:) e păcatul meu tradițional acela că nu pot fii sau știi cu doi de "i"...mereu de unul singur și în lipsă. așa. lua-m-ar parantezele să mă ia...:) ;)
pentru textul : Groapa Himalayelor deFrancisc, daca sint secvente care iti plac, nu poate decit sa ma bucure. Inseamna ca, pe undeva se vede un progres. Orice text e perfectibil in masura in care in care exista argumente pertinente. A te crampona de imperfectiuni, dincolo de atitudine, face parte din recuzita criticii comune. Orice semn care da dovada de pertinenta ma ajuta sa evoluez, chiar daca tu vezi in nevoie de comunicare un fel de a apela la mila celorlalti. Cit despre partea a doua a comentariului tau, daca te ajuta cu ceva, esti iertat. Mergi in pace, eu nu am nici o putere, dar, daca as fi vreun pui de editor, cu siguranta nu te-as uita.
pentru textul : Misericordiae deIa uite ce de bastonașe!
pentru textul : ad interim deA, şi mai sunt şi titlurile. "Ca o cortină" vs "Ca un drum..."
pentru textul : precum o cortină deLinişte şi cumpătare, introspecţie uşoară tuturor! Sărbători fericite, hermeneuţi!
pentru textul : De Nașterea Domnului deBuna ziua ! Un text foarte bun, o alternanta de ritmuri (versuri cu italics si fara) si cu procedee tehnice bune. Un pic dificil de citit in constructii ca in versul trei strofa trei... Cel mai mult imi place strofa patru . Ialin
pentru textul : Descântec de sfârșitul ploilor deAndu, deschizi de prea multe ori gura ca să îmi spui că sunt membru... :))
pentru textul : mersi pentru intenţia de ţigară dePoate sunt recomandate versurile literaturii pentru copii. Fac parte dintr-o carte pentru copii? Ar trebui menționat într-un subtitlu. Ar merita și niște ilustrații adecvate, cred că nu ar fi exclus să găsești și colaboratori. Why not?
pentru textul : Șoapte lângă o rază deatunci daca va fi prea lung si daca te-ai complicat, iti recomand ca inainte sa scrii ceva de genul acesta sa iti faci un plan de lucru. adica in primul rind sa stii de unde vrei sa pornesti si unde vrei sa ajungi. pentru ca eruptii din astea moral mobilizatoare mai avem fiecare dintre noi dar de la hei-rup-uri din astea si pina la articol sau literatura e distanta cam cit e de la bumbesti-livezeni pina la babes-bolyai, la cluj eu zic sa o iei domol si sa iti stabilesti mai intii ce vrei sa scrii si nu scrii lucruri pe care nu le cunosti suficient probabil ceva mai incolo am sa fac citeva observatii fata de continutul acestui text
pentru textul : Avortul din punct de vedere creștin și din punct de vedere medical (I) deînțelesu-ne-am, ghilimelele m-au derutat! margas, niciodată să nu te lași înșelată de tine.
pentru textul : poem pentru dobrogea de"nicodeme, textul cu pricina nu a fost trimis din malitiozitate acolo. o astefel de acuzatie este tipica pentru cei care se simt cu musca pe caciula. ai scris cu greseli, textul a fost trimis acolo. pur si simplu. modul in care tu ii vorbesti insa lui vlad, implicind o potentiala frica de mine, este malitios. si este a nu stiu cita oara cind esti avertizat. in ce priveste scoaterea textului din "Santier", pe Hermeneia exista un proces pentru asa ceva. faptul ca tu inca nu ai catadicsit sa il afli sau sa il inveti nu este insa problema lui vlad si nici a mea."
am scos răspunsul tău de pe pagina lui yester şi l-am adus aici, la tine. am corectat ceea ce era de corectat, am explicat ceea ce era de explicat şi am atenţionat editorii. nimeni nu se sinchiseşte să-mi dea un răspuns după. nici tu. nu este aceasta maliţiozitate? sau trebuie să vin cu săru' mâna! "
pentru textul : cercul - episodul 2 de(Începu să strige, să cheme, să implore, chiar să amenințe. Nu se mai auzi însă nimic. Începu să creadă că a avut o halucinație...")
de ce nu apare la remarcate? e un text mult mai bun decât lagăre şi alte belele din lista de remarcate.
pentru textul : îngeri sub cărămizi deca un radio din bucataria vecinilor, mi se pare mai indefinibil, mai ...acolo, departe de mine.
pentru textul : uneori|singurătate defolosești o noțiune care duce automat la exterminare pentru a demonstra că boierismul are, sub "stindardele" lui, indivizi care n-au coloană vertebrală și se înrolează, ca să fiu în spiritul românismului, cam mioritic. asocierea pe care o faci nu e numai o exagerare. mi-e chiar greu să o cataloghez. "gluma" ta e sinistră. consider că asta este suficient pentru a constitui o jignire. despre restul... nici nu mai vreau să comentez.
pentru textul : boierismul sau nazismul literar dea.a.a. merci pentru veşnica comparaţie între termenul albastru şi cel sufocant de galben din pădurea de mâni.
pentru textul : sunt viu detextul poate fi încadrat la subsecţiunea "Lansare de Carte"
pentru textul : Apariție editorială - Bioglife - Luminița Suse dep.s. Doina. pariez că dacă te întreb repede nici nu știi ce este acel lanț de aramă.
pentru textul : 3 gafe haiku deMarga Stoicovici, asta de poate rezolva ușor.
uite, atașez și forma inițială, chiar te rog să-mi spui dacă ți se pare că „osatura” (ca să-i spunem așa) lirică a acestui text s-a schimbat ori în ce măsură
deci;
pe atunci, mama avea o voce în care
mă cuibăream ca o pisică udă,
întoarsă din primele ei escapade.
uneori mă lua strâns în brațe și nu prea știam ce să facem
cu timpul tors prin casele străine.
încerc să îmi aduc aminte cum râdea.
dar știu bine că tăcerile ei
pentru textul : felie crocantă deaveau gustul feliei crocante
și-a untului proaspăt lăsat dimineața pe masă.
Adim, ce trebuie sa faca un poet nu stiu,avantajul cititorului in cazul de fata intr-un astfel de loc, este ca are posibilitatea sa influenteze poetul in directia gustului lui si uneori sa imbunatateasca ,probabil intr-un sens unic si-n ochi personali. dar daca iei in consideratie ca cititorul poate avea uneori in spate mii de alte poezii citite , o aruncatura de ochi si-un gind nu strica.Aveam un numar mic de ani cind ,intr-o joaca, Caramitru mi-a recitat o poezie scrisa de taica-meu , Balada Nerundei negresa cu ciorapi violeti devenise de-odata un adevarat poem. scrierile noastre traiesc prin ochiul cititorului si prin sufletul lui.Mai ales prin suflet...
pentru textul : Mă simt întreg prin clipa ce mă cheamă demi se pare ca in partea a doua textul se mai redreseaza pentru ca inceputul nu e prea promitator. "cazindu-ne" nu mi se pare o formulare inspirata. cred ca e destul de multa framintare filozofica dar nu stiu daca transpunerea in poezie e foarte reusita. umila mea parere
pentru textul : Poem deda, un text bun, si lucrat, cum n-am mai citit de o buna bucata de vreme, si cred ca farmecul lui rezida tocmai in faptul ca iti este foarte greu sa pui degetul exact pe elementul care iti place, care te transpune, o putere de sugestie careia nu ii pasa de filozofie si asta e bine, un fel de abandonare inteligenta
pentru textul : (Mă vezi treci atât de aproape ne vezi) deun poem cu profunzimi,cu aluzii culturale subtile,dens,interesant ,cu personalitate
pentru textul : mai rar demerita penite ,dar eu nu stiu cum se acorda pe acest site ...
...si intr-un loc aiurea. de cand am conchis asta, ma uit cu jind la steaua polara. ce spuneti de poezie? e proasta? e buna? ma iubeste, nu ma iubeste, mult, putin, deloc? eu sper ca...
pentru textul : V deAm citit textul de câteva ori. Aseară și astăzi. Și de fiecare dată, m-am îmbrăcat într-o haină având cusături îngrijite, dar fără revere. Gândul mă duce la un raport de activitate, o dare de seamă, – nu, nu poezia mea! - la o declarație. Mi se ia ostentativ cheotoarea la care să-mi prind cu o plăcere desuetă garoafa. Vin și completez cu exemple: „Numele meu este Laura, m-am născut în România…” „Mama a cumpărat”/”s-a mutat”/”a abandonat Sibiul, a renovat casa, a mărit-o și s-a apucat de turism.” „Eu?”- cu stările mele – „bând”/”mâncând”/”stând”/”uitându-mă”. Acum că am definit senzația (a mea, firește!) sar pasaje întregi – nu că n-ar fi importante, revin – însă vreau să ajung la „Că satul nostru este păstrat departe și de explozia mediatică (ok, cuvântul ăsta îl știam de la scrabble…)”. Nu întâmplător m-am grăbit; pentru că impresia de declarație se rotunjește aici ca o lună plină. Adică, ok, ok, recunosc… Iar această expresie (ok) este ca o botină rătăcită la raionul de teniși. Ca și bourbonul, ratăcit printre covoare de lână, plăcinte, mere și nuci. Revin așa cum am promis și spun că, din fericire, avem și paharul cu apă la îndemână. Și asta ne înviorează. Exemplific cu o înghițitură: „Tata a prins jocul acesta al meu de când aveam vreo doi ani și de atunci, cam la vreo alte două luni, îmi punea pensula în mâini, lua o cutie de vopsea, și, cu fereastra larg deschisă, ne puneam amândoi pe pictat patul și visele mele.” În continuare, să-mi dai voie să mă opresc la personajul Laura. Mă întreb cât de credibilă e pendularea ei între naivitate și starea de „copil special”; între amintirile proaspete (avem chiar și detalii) de la vârsta de doi ani (oare?) și mirarea „că există mai multe feluri de daruri” (un lucru previzibil totuși). Să fie o percepție falsă a cititorului sau o scăpare din mână a personajului? În treacăt fie spus, se observă în text (uneori) și o întindere nejustificată a frazei. Autorul are abilitatea de a descoperi și singur. Cu stimă și posibil subiectiv(!?)
pentru textul : Șoimul. Primele apariții ale darului. deDjamal, multumesc pentru apreciere.
pentru textul : conifere deMultumesc, Matei.
pentru textul : Căsuțe umblătoare dePagini