In opinia mea: prima strofa ar putea sa dispara, apoi, e putin cam incilcit dar are imagini destul de bune.

atentie imaginile nu se vad!

margas, o poezie trebuie sa fie spontana. spunea mircea dinescu odata, "poezia trebuie sa te forteze ea s-o scrii si nu sa te fortezi tu sa scrii poezie". dar mie nu mi se pare a fi aici ceva spontan, ci doar unele parti fortate , de ex. "și-a găsit femeia mușcata zăcând într-o baltă de poezie îi țâșniseră versuri pe nas
pe gură din sexul de mătase". în rest, cele bune autoarei.

Un text frumos, plin de înţelesuri. Eu l-am citit aşa:

legăn libertatea ca pe un copil de ţâţă
nu plânge
mă prefac fără întoarcere

palmă în palmă şi între ele stăm noi nemişcaţi
am obosit că nu eşti
ai obosit că sunt vie

ies nu mai deschid la nimeni
mă gândesc pe ascuns la tine
într-o scenă de teatru uitată la colţul unei zile
oamenilor le zâmbeşte
artistul din stradă

îmbrac rochii subţiri de dimineaţă
soarele m-a orbit
acum tu poţi liber să torni în ochi aur
limba numai pentru noi înţeleasă
strigă mă doare

ne certăm din cauza locului strâmt a rochiei scurte
mai sus de genunchi privim împreună nerăbdători
tu eliberat de păsări
eu educatăde peşti
[sau ar mai merge aşa: tu eliberatul de păsări/eu educata de peşti]

p.s. poţi evita aglomeraţia de "şi-uri", apoi acel "mai" omniprezent pe text.

Corina, I would have named the text "the goof life". Something is goofy.

"că ale dânsului /////////////cârți sunt ca apa"

nu il recunosc in exprimare pe domnul paul blaj. el nu foloseste cuvintele asa de obicei.

il vedeam zicand:

"spunea un tip, mai deștept ca noi și încă mulți alți scriitori: cârțile mele sunt ca apa. (fara explicatii, nici cand e cazul deoarece trebuie musai sa stea de voreba cu un erudit) iar cărțile marilor genii sunt ca vinul.

moartea este un dodecaedru perfect ora unu mor ochii pentru că sînt umezi prea umezi pentru lumea noastră anti-acvatică erori în ulciorul unui craniu sigilat păstrarea uscată a sinelui ora două se rup brațele trupurile noastre nepaseriforme crengi pentru rugăciunea cuiburilor trei dispare limba lenevind pe curvatura cuvintelor sfîrșitul un glonte rătăcit o sfîrtecă ora patru cade perechea de îngeri carnali urechi în pulberea porumbeilor unde dorm cîntecele ora cinci se desparte de noi obrazul sărutul un pergament palimpsest despre alt timp șase dispar diferențele noastre devenim nici femeie înger nici bărbat ora șapte se topește inima undeva într-un alambic perpetuu se întoarce în pămînt pămîntul bucuriilor noastre opt mîinile trec ating gibraltarul apoi își iau zborul spre arcadia ora nouă picioarele se prăbușesc devenind prăpastie zece unsprezece doisprezece dodecaedru cerc

Dancus, ai o afirmatie nejustificata incomentariu. :) Nu cred in constructia poemelor tale? fals. O simt, mi-e de-ajuns. İn poezie intru de obicei orbeste si-mi las ratiunea undeva la poarta. Nu e vorba de artificial...poate de o virare brusca a trairilor. de durata sau nu - asta nu stiu, deocamdata...Curentele poetice si ambitiile de a parea cu orice pret originala ma lasa rece - nu-mi siluesc emotiile de dragul lor. Pace si tie. Adriana

Cristina, mulțumesc pentru citire și semn. Așa cum am mai zis, acel cuvânt figurează într-un context care exprimă o bună doză de autoirunie(gură-cască, cur, holbat etc etc), sau cel asta și-a propus autorul. Și e vorba un cuvânt și un context asumat. Tot așa cum îmi asum și texte mai slabe și mai puțin reușite. Nu șterg nimic. Deocmdată. Oricum, nu ne aflăm în incinta unei reviste, ci pe un atelier literar. Asta înseamnă discuții, critici, dezbateri. Orice text publicat aici poate fi și este atacabil.

Eugen.

Cred că este una dintre cele mai "genuine" poezii pe care le-am citit pe pagina ta. Cu precădere prima și ultima strofă, combinând un ritm și un son ca de poveste cu gustul amărui al maturității. Un fel de privire pe geam: de partea aceasta copilul, de partea cealaltă maturitatea, văzută ca o lume rămasă străină sufletului, cu luminile, promisiunile și iluziile ei. (Cred că mă deranjează puțin modul în care s-a reflectat lumina becului sau blitzului în geam.) Mă vor urmări "tes chevaux de sable"... de peste dune. M-au dus cu gândul la aceștia aceștia.

o idee accentuata (e adevarat, putin sinistra) a senzatiei morbide pe care o au cei care locuiesc in "cutii de conserve"...poate as anexa o fotografie cu o fatada de bloc sugestiva, nu neaparat de la al tau, doar asa pentru expresie si impact.

Paul, eu mă bucur regăsindu-te la celălalt capăt al gândului meu...sinceritatea mea-cea care am scris a rezonat, aș zice, cu sinceritatea ta-cel care ai citit… Genul acesta de întâlniri (între simțiri comune și dăruiri personale) sunt singurul solvent pentru durerea de care vorbeam mai sus… Mulțumesc așadar pentru darul de a nu mă lăsa să însingurez în rana mea. La mulți ani! cu și mai mare drag

Eu cred ca esti sau ai fost intr-o "pasa" proasta Francisc. Nu uita insa ca tu ai fost primul care ai ironizat (sau luat peste picior) discutia de aici. Nu inteleg, chiar nu inteleg, de unde aceasta agresivitate gratuita si aceasta atitudine (tot de doi lei) din partea ta. Tot citesc si recitesc si ma mir. Ma mir de unde si acuzatiile cum ca eu am dezvoltat "strategia perfecta pt a va descotorosi de inca un membru al site ului care nu are aceleasi idei si principii". E cel putin bizara aceasta furie. Si daca ar fi sa manifest si eu aceasta suspicionita ca si tine m-as intreba ce anume se afla de fapt in spatele acestei furii bruste si din senin in care, culmea, sint acuzat de chestii si mai ciudate. Chiar as fi curios, asa doar de dragul rationamentului corect, sa imi spui si mie cum si pe ce baza ai ajuns la concluziile astea. Pentru ca pentru mine ramin unul dintre cele mai fortate chestii de care am fost acuzat in ultimile luni.

Ioana Geacar. In primul rind, multumesc, intr-adevar fragmentarea tine locul uni dozaj pe care ma stradui sa-l practic in asa fel incit sa nu cad in grafomanie, cum se intimpla in multe texte de-ale mele. In al doilea rind, putin malioasa a doua parte a comentariului , dar pe jumatate justificata. Nu citesc numai si numai textele mele, din contra. Sunt la curent cu mai toate postarile de pe site-urile de literatura. Personal, ma consider un cititor, rolul de critic nu ma prinde. Rareori las semne de lectura din doua motive: in primul rind e dificil sa gasesc ceva ce imi place si sa si gasesc cuvintele potrivite pentru a spune lucrul asta. In al doilea rind(aici e jumatatea adevarata din comentariul tau-lipsa de implicare), am avut o tentativa de implicare ce a esuat in mod lamentabil. Pe de alta parte, e un repros legitim de care voi tine cont.