iata ca ai reusit sa ma amuzi Alina. Dar tare pornita te vad. Pe toti. Sau este vorba despre "culoarea aceea albastră-verzuie/ ca un complex de inferioritate bine mascat" ? just asking mie nu imi place E
Caline, asa e, ai dreptate distrugerea are si ea uneori rolul ei, nu stiu daca mai e poezie, e un act cred, cam ca in cubul lui Nichita, remember? "ce cub perfect ar fi fost daca nu ar fi avut un colt spart" :-)
Multumesc de lectura si de semn,
Andu
e unul din textele acelea pe care le citesti si dupa ce le-ai citit te intrebi da' dom'le ce am avut de am citit asta! prin anumite parti mi se pare mult prea spre zona scabrosului ca sa ma intrige. adica atractia devine mai slaba decit respingerea
cred ca in cazul acestui text, sunt de acord, intr-un fel cu Andu Moldovan. eu nu cred ca un text trebuie sa-l citesti de nu stiu cate ori , ca sa intelegi ce vrea sa spuna. mesajul poate fi transmis si fara alambicari de cuvinte, intortocheri, inversiuni, metafore incalcite.
dupa ce ai citit untext - sau te-a atins, scurtcicuitat, s-au activat micutele endorfine si incepi sa reactionezi pozitiv, etc. sau la sfarsit, iti vine sa spui celebrul. wtf?/ scuze, dar nu stiu cum sa zic altfel, sper ca mai este un pic de simtul umorului prin zona.
nu am nimic cu ottilia, dar cu textele ei, da. si asta pentru ca textele ei, in aproape orice varianta, nu induc senzatii. nu inteleg de ce poezia nu trebuie sa aiba si ea o logica a ei.
mie mi se pare ca ottiliei ii lipseste, ceea ce numesc eu “ gratia” , acea mica bataie de inima, care apare cand dai de ceva frumos construit. dar se straduieste, compune, persevereaza. si rezultatul este pentru mine, lipsit de vraja.
imaginea pe care a remarcat-o adrian , este singura care ar putea induce o tresarire, da. in plus acest travaliu al desfasurarii imaginilor, se vede foarte bine, ele devin obositoare, cuvintele folosite /asociatiile de cuvinte, foarte rar capata melodicitate, multe sunt invechite, imaginatia , da, o fi ea pe ici, pe colo, dar transpunerea este de genul unei ecuatii complicate cu multe necunoscute, x, y , z, .. a carei rezolvare este grea, dar nu grea la modul frumos. (pt. ca si in matematica sunt procedeea clare, abordari superbe prin care poti sa ajungi la rezultat), nu, mai degraba aici stau si invart pixul sau stiloul pe foaie, pentru ca nu stiu ce procedeu sa aplic.
ar mai fi problema ca e vorba de stiluri diferite/ dar nu e numai asta. fiecare stil poate fi interesant, daca are o claritate, un ceva al lui. ceea ce aici, nu reusesc sa gasesc.
un exemplu care imi da dureri de cap este.
timpul adoarme greu în braţe – sa zicem, ok
ca un prunc nehrănit caută sânul / mda.
fără lapte oile de nori / aici s-a dus totul. firescul, topica/ ansamblu nereusit. desi toata strofa este un imens cliseu, metaforic.
nu stiu, am citit si am vrut si eu sa-mi spun parerea. si nu cred ca voi mai reveni, imi voi vedea in continuare de ale mele:).
Lasa poemul asa cum l-am scris eu, Andreea, si lucreaza pe poemele tale. Daca nu-ti place, asta e altceva, piopti sa si explici de ce, dar nu-l rescrie! Asta arata ca n-ai inteles textul. Pe de o parte. Pe de alta, arata ca nu e bine sa te joci cu focul (din textele altora). Punctum.
Snowdon King, în altă ordine de idei, am renunțat să mai răspund atacurilor tale pentru că nu acesta este rostul comentariilor. Sînt de asemenea convins că aș vorbi la pereți. Te rog să nu mai abuzezi de facilitatea comentariilor ca să îți verși veninul pe unde apuci. Și încearcă să îți ajustezi limbajul către ceva mai civilizat dacă dorești să mai activezi aici. Mulțumesc.
Și imaginea de acum e interesantă, doar că o prefer pe cealaltă, datorită unei fante verticale albe între brațul fetei și corp, așa încât cade exact pe mijlocul irisului, ca un fulger.
Dragul meu Virgil, nu vreau sa-ti schimbi opiniile si oricum eu sunt un musafir pe site-ul tau si respect aceasta gazduire, dar daca tu zici ca eu ma aseman cu pensionarul securist de la stefan gheorghiu atunci tu esti militianul inca in serviciu de la coltul strazii din galati care a parvenit si acum face parada prin america pe net de cele doua clase mai mult ca trenul pe care le-a capatat la malul dunarii, el fiind acolo recunoscut ca un adevarat intelectual (la fel ca Ionut caragea). Nu as vrea sa evoluam pe directia asta, nu are niciun rost, de aceea as vrea sa inchei aici aceasta divagatie acum si aici. Cu scuze pentru off-topicul la poemul Orianei, Andu
uneori am impresia ca-s doar un mizerabil cu ceva abilitati pacalitoare. mai ales cand mi se spune ca nu-s. atunci imi vine sa m-ascund, altfel e ca si cum as pacali copii. :o)
cristina
e uimitor (pentru mine)ca se simte asta. pentru ca e exact ce urmaresc, nu sufar poezia aglomerata si am tendinta sa aglomerez. iti multumesc pentru incurajari, imi fac bine.
Citit cu aceeași plăcere și încântat să observ demarcația între epic și liric explicitată în textul dumneavoastră cu referire la Groapa. Oare există azi cineva care să scrie proză cu aceeași poetică îndemânare ca cea dovedită de Eugen Barbu pe marginea unei astfel de realități, nicidecum rafinată? Cu stimă
cătălina, aș vrea să-ți spun că te iubesc, dar s-o fac altfel și nu pot să-ți demonstrez nu mă lași / vrei să te măriți virgină / bani de-nsurătoare n-am la perversiuni nu te dedai / nici măcar să te pap nu mă lași totuși cred că tu ești aleasa și sper să nu mai calci strîmb cu ală venit din italia, ca de crăciun nici nu ăla care acum pleacă în italia nici cu fostu / de la care păstrezi sms-urile standard, luate de pe net și chiar și asa vreau să-ți pun inelul pe mană și să-ți trîntesc niște plozi să muncesc pt tine-n străinatate să ne facem cu casă (nu apartament) să-ți mîngîi surplusu de pe șolduri cu vergeturi cu tot sînt ale tale și ești a mea și le iubesc și zîmbetul tău și inocența și cîteodată aerul de fetiță prostuță pe care-l degaji și of! de eram manelist poate eram mai inspirat că ăștia pe care-i ascult sînt niște insensibili bețivi și drogați și nu înțeleg un om îndrăgostit și mi-e greu c-am luat-o-n vers alb și-mi vin rime-n gînd și cîmpulungu' e departe de tecuci și-mi fac griji ca un prost iar mai mult decît am făcut nu este omenește posibil și uite că scriu mai mult pt mine dar dacă o să cîștig concursu ăsta o să-mi iau eu tabloul (ș-așa tata-i pictor și avem o mică colecție) și-o să-ți aduc ție cartea că mi-ai zis o dată la iași că vrei s-o citești și ți-aș face un mic semn acolo deși nu scriu pe cărți totuși pentru tine aș face un pupic ca pe mess și aș semna cum semnez eu [i]matei[/i] fără majuscule și te-aș strange în brațe și aș ofta și m-aș gîndi la astea trei luni de vară și la alea cinci luni în care o să fiu în polonia, din toamnă și-as mai ofta o dată și m-aș intoarce la cîmpulung de iar o să ajung să-mi oblojesc rănile cu muzică, pe la patru dimineața, ca acuma și să mai dau drumul vreunui text mediocru pe hermeneia așa, în văzul tuturor, că nu-mi mai pasă decît de tine dar pînă atunci ne vedem în weekend și sper să mă pot bucura din plin de alea două zile mă rog, în limitele a ceea ce nu-ți încalcă principiile mă rog, ce principii ăi mai fi avînd și tu... :* matei (cîmpulung moldovenesc, 26 iunie 2008)
un text care suna foarte bine, cu imagini proaspete, fara poticneli. Nu am ce reprosa, in schimb eu as opera 2 schimbari si anume: as renunta la "pe piept" (cred ca pe degete e suficient pt imaginea respectiva) si in ultimul vers la "absenta" e cumva redundant asa il resimt, e un fel de "hai sa explic poate nu ati inteles"...Cred ca ar avea de castigat scrierea asta dar oricum chiar si asa este o poezie care mi-a placut.
îmi cer scuze pentru răspunsul întârziat.
aveţi dreptate, prea multe verbe , culori , am scos câte ceva, sper să fie mai bine acum.
mulţumesc pentru atenţie d-le Caragea.
Vorba ceea: Al cui eşti, maică, din Togo? Acum, redevenind serioşi, textul e o pastişă după Marin Sorescu, din "La lilieci"...Există mici contribuţii personale, dar modelul e copleşitor şi anulează...
toţi oamenii se acomodează încontinuu cu ei înşişi. Cred că mai ţii minte melodia bonjour la vie interpretată de Gilbert Bécaud. Mulţumesc pentru lectură Ottilia.
pe langa melodia si toate celelalte in regula, m-a surprins jocul timpului, de fapt jocul cu si de-a timpul. l-ai plimbat, pe el, timpul, prin toate timpurile schimband dimensiunea exact cand nu lasai vreun semn ca ai s-o faci. da, stiu, nu pricepe nimeni nimic din ce am scris:)) la cat mai multe maini de zmeura!
Evident, Adriana, locul central îl ocupă „Ceasul”. Povestea începe cu un „defender”, denumire introdusă de filosofia analitică americană: un obstacol insinuat când nu te aştepţi şi te împiedică să mai gândeşti corect; de exemplu un virus apărut de niciunde pe calculatorul tău, de care te prinzi prea târziu, atunci când nu mai poţi face nimic. Dar şi mai interesant: să presupunem că, într-o bună zi, când te plimbi pe lângă faimosul „Big Ben” londonez ridici privirea şi observi că nu mai puţinul celebru ceas arată ora 12 şi 15. A doua zi, plimbându-te prin aceleaşi locuri, ridici iar privirea şi vezi aceeaşi oră. Deşi, pe moment, eşti intrigat de coincidenţă (ceasul tău îl uitaseşi acasă, nu ai cum să verifici) îţi spui că se pot întâmpla lucruri şi mai ciudate. În realitate ieri (sau azi-noapte) ceasul se oprise rămânând înţepenit la ora cu pricina.
În acest caz să fie chiar un „defender”? Aici intervine Guenon, mult iubitul tău Guenon: „Din punctul de vedere care leagă simbolismul lui Ianus de timp, trebuie făcută o remarcă foarte importantă: între trecutul care nu mai este şi viitorul care nu este încă, adevărata faţă a lui Ianus […] nu e, după cum se spune, nici una, nici cealaltă dintre cele care se pot vedea. Într-adevăr, această a treia faţă este invizibilă, pentru că [aici este vorba de o] clipă insesizabilă; dar atunci când ne ridicăm deasupra condiţiilor acestei manifestări tranzitorii şi contingente, […] vedem adevărata realitate”. Interesant, şi cu asta închei, este că celebrul ceas din Londra are…patru feţe ceea ce chiar ar trebui să ne dea de gândit!
Multumesc de trecere si comentariu. Este adevarat ca sunt foarte mult influentat de simbolisti. Voi incerca sa ma indepartez de la idee. Multumesc ! Ialin
revenirea mea dupa tabelul lui Mendeleev este o revelatie! :p
Paranteza : [Am ris pt ca remerca ta mi-a amintit de o ‘sesiune’ cu Divertisul (cind inca mai faceau lumea sa rida!) cu unul din caractere fiind numit Beriliu Roastbeef ..si care marturisea ca fusese numit asa de tatal lui (un om fascinat de arta) si care fiind sarac lipit nu si-a permis Vangoci si Rembranzi deci a procurat un tablou de ..Mendeleev, insa fiind beat de bucurie ca avea baiat, nu a mai ajuns cu degetul la metale rare si gaze pretioase (sau invers) ci pe undeva pe la Beriliu. Si asa i-a ramas numele..(Roastbeef era de la bunicu')]
Oricum, numarul meu atomic ca scriitor nu a fost descoperit inca..:P
si despre poemul de mai sus ce sa mai afirm? Alice ar fi spus: "You're entirely bonkers. But I'll tell you a secret. All the best people are."
Insa iti multumesc pentru cum privesti lucrurile (printre care si poezia): de la o oarecare departare. Cum spunea si Sorescu:
“Daca te-ai indeparta
Cu o zare,
La profilul tau s-ar mai adauga soarele,
Luna si jumatate din cer.”
Adriana, lui dvs. ăsta nu-i place sinteticul, la mine naturalul este în vogă.
versurile care le-ai dat la o parte nu se supără, strofa a doua se supără că n-ai scuturat-o şi pe ea un pic, să vadă din curiozitate ce-ar fi ieşit!
Iti trebuie totusi ceva tupeu ca sa publici un psalm atat de slab eu l-as sterge degraba pana nu se cutremura internetul... dar cine mai citeste ce se scrie pe Hermeneia? Deci OK, lasa-l Virgile aici pe site-ul tau ca e safe nu citeste mai nimeni mamaliga asta iar daca la sfarsit era un semn de intrebare zic... da... a meritat!!! Sa vada lumea cat e de "pesti goi" si "ascunsa lash" Asta ca sa nu mai mentionez navodul de vene rubinii plus desigur SHabatul. Cretinisme la puterea a paishpea. Aferim
citatul face parte din Svetasvatara Upanishad tradusa de Nikhilananda ( eu am citit versiunea in engleza). acesta urmeaza dupa descrierea a ceea ce inseamna Brahman = realitatea infinita a ceea ce e divin(care de altfel mi se pare izbitor de asemanator cu genul de descriere a Macroprosopului din Zohar).
este precedat de alt citat poate la fel de important: [There is an unborn prakriti- red, white and black- which gives birth to many creatures like itself. an unborn individual soul becomes attached to it and enjoys it, while another unborn individual soul leaves it after his enjoyment is completed]
prakriti=natura inteligentei
ei bine, eu m-am gandit ca de fapt acel unborn soul de 2 feluri apartine de aceeasi fiinta, ca un fel de anticipare si apoi de constatare. iar combustibilul e dorinta.
acest text ma reprezinta - numele meu deriva din sintagma [vera ikon] si parabola sfintei Veronika - pe care eu poate mai mistic o asociez nu unei reprezentari fidele a imaginii originale (sacre sau nu) ci un fel de negativ al ei (in terms of photographic art). poate de aceea m-am referit la pasarile (mereu unite şi cunoscute sub acelaşi nume) care sunt polarizari perfecte.
textul meu este un un poem de dragoste, unul pe care mi l-am dorit sa-l scriu de mult. nu, nu e deloc elaborat.
tin mult la partea cu senzorul.
partea mecanicista e o viziune de-dinafara a consumului inceputului si sfarsitului. because everything can become sacred even for its unborn part.
thank you
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
iata ca ai reusit sa ma amuzi Alina. Dar tare pornita te vad. Pe toti. Sau este vorba despre "culoarea aceea albastră-verzuie/ ca un complex de inferioritate bine mascat" ? just asking mie nu imi place E
pentru textul : îmi este teamă de femeie deCaline, asa e, ai dreptate distrugerea are si ea uneori rolul ei, nu stiu daca mai e poezie, e un act cred, cam ca in cubul lui Nichita, remember? "ce cub perfect ar fi fost daca nu ar fi avut un colt spart" :-)
pentru textul : râul de oxigen deMultumesc de lectura si de semn,
Andu
e unul din textele acelea pe care le citesti si dupa ce le-ai citit te intrebi da' dom'le ce am avut de am citit asta! prin anumite parti mi se pare mult prea spre zona scabrosului ca sa ma intrige. adica atractia devine mai slaba decit respingerea
pentru textul : despre cum să... decred ca in cazul acestui text, sunt de acord, intr-un fel cu Andu Moldovan. eu nu cred ca un text trebuie sa-l citesti de nu stiu cate ori , ca sa intelegi ce vrea sa spuna. mesajul poate fi transmis si fara alambicari de cuvinte, intortocheri, inversiuni, metafore incalcite.
pentru textul : “totul mi se pare că are greutate” dedupa ce ai citit untext - sau te-a atins, scurtcicuitat, s-au activat micutele endorfine si incepi sa reactionezi pozitiv, etc. sau la sfarsit, iti vine sa spui celebrul. wtf?/ scuze, dar nu stiu cum sa zic altfel, sper ca mai este un pic de simtul umorului prin zona.
nu am nimic cu ottilia, dar cu textele ei, da. si asta pentru ca textele ei, in aproape orice varianta, nu induc senzatii. nu inteleg de ce poezia nu trebuie sa aiba si ea o logica a ei.
mie mi se pare ca ottiliei ii lipseste, ceea ce numesc eu “ gratia” , acea mica bataie de inima, care apare cand dai de ceva frumos construit. dar se straduieste, compune, persevereaza. si rezultatul este pentru mine, lipsit de vraja.
imaginea pe care a remarcat-o adrian , este singura care ar putea induce o tresarire, da. in plus acest travaliu al desfasurarii imaginilor, se vede foarte bine, ele devin obositoare, cuvintele folosite /asociatiile de cuvinte, foarte rar capata melodicitate, multe sunt invechite, imaginatia , da, o fi ea pe ici, pe colo, dar transpunerea este de genul unei ecuatii complicate cu multe necunoscute, x, y , z, .. a carei rezolvare este grea, dar nu grea la modul frumos. (pt. ca si in matematica sunt procedeea clare, abordari superbe prin care poti sa ajungi la rezultat), nu, mai degraba aici stau si invart pixul sau stiloul pe foaie, pentru ca nu stiu ce procedeu sa aplic.
ar mai fi problema ca e vorba de stiluri diferite/ dar nu e numai asta. fiecare stil poate fi interesant, daca are o claritate, un ceva al lui. ceea ce aici, nu reusesc sa gasesc.
un exemplu care imi da dureri de cap este.
timpul adoarme greu în braţe – sa zicem, ok
ca un prunc nehrănit caută sânul / mda.
fără lapte oile de nori / aici s-a dus totul. firescul, topica/ ansamblu nereusit. desi toata strofa este un imens cliseu, metaforic.
nu stiu, am citit si am vrut si eu sa-mi spun parerea. si nu cred ca voi mai reveni, imi voi vedea in continuare de ale mele:).
Lasa poemul asa cum l-am scris eu, Andreea, si lucreaza pe poemele tale. Daca nu-ti place, asta e altceva, piopti sa si explici de ce, dar nu-l rescrie! Asta arata ca n-ai inteles textul. Pe de o parte. Pe de alta, arata ca nu e bine sa te joci cu focul (din textele altora). Punctum.
pentru textul : Poemul de dragoste deSnowdon King, în altă ordine de idei, am renunțat să mai răspund atacurilor tale pentru că nu acesta este rostul comentariilor. Sînt de asemenea convins că aș vorbi la pereți. Te rog să nu mai abuzezi de facilitatea comentariilor ca să îți verși veninul pe unde apuci. Și încearcă să îți ajustezi limbajul către ceva mai civilizat dacă dorești să mai activezi aici. Mulțumesc.
pentru textul : sebi cel nebun după poezie devino între secunde
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 23 delasă trupul în braţele nopţii
am să-ţi arăt cum e sufletul
când nu se teme de iubire
nici de moarte
nici de gânduri
Și imaginea de acum e interesantă, doar că o prefer pe cealaltă, datorită unei fante verticale albe între brațul fetei și corp, așa încât cade exact pe mijlocul irisului, ca un fulger.
pentru textul : Umbra deDragul meu Virgil, nu vreau sa-ti schimbi opiniile si oricum eu sunt un musafir pe site-ul tau si respect aceasta gazduire, dar daca tu zici ca eu ma aseman cu pensionarul securist de la stefan gheorghiu atunci tu esti militianul inca in serviciu de la coltul strazii din galati care a parvenit si acum face parada prin america pe net de cele doua clase mai mult ca trenul pe care le-a capatat la malul dunarii, el fiind acolo recunoscut ca un adevarat intelectual (la fel ca Ionut caragea). Nu as vrea sa evoluam pe directia asta, nu are niciun rost, de aceea as vrea sa inchei aici aceasta divagatie acum si aici. Cu scuze pentru off-topicul la poemul Orianei, Andu
pentru textul : Inima dintotdeauna. Ad intra deoana
uneori am impresia ca-s doar un mizerabil cu ceva abilitati pacalitoare. mai ales cand mi se spune ca nu-s. atunci imi vine sa m-ascund, altfel e ca si cum as pacali copii. :o)
cristina
e uimitor (pentru mine)ca se simte asta. pentru ca e exact ce urmaresc, nu sufar poezia aglomerata si am tendinta sa aglomerez. iti multumesc pentru incurajari, imi fac bine.
pentru textul : Deasupra nimic nu se clatină deCitit cu aceeași plăcere și încântat să observ demarcația între epic și liric explicitată în textul dumneavoastră cu referire la Groapa. Oare există azi cineva care să scrie proză cu aceeași poetică îndemânare ca cea dovedită de Eugen Barbu pe marginea unei astfel de realități, nicidecum rafinată? Cu stimă
pentru textul : Eugen Barbu - Tezism și literatură, 2 deCliseistic, predictibil si lozicard :)). Ia scrie tu Virgil, textul cu "caut femeie", sa vedem cum iese. :P
pentru textul : Blind date decătălina, aș vrea să-ți spun că te iubesc, dar s-o fac altfel și nu pot să-ți demonstrez nu mă lași / vrei să te măriți virgină / bani de-nsurătoare n-am la perversiuni nu te dedai / nici măcar să te pap nu mă lași totuși cred că tu ești aleasa și sper să nu mai calci strîmb cu ală venit din italia, ca de crăciun nici nu ăla care acum pleacă în italia nici cu fostu / de la care păstrezi sms-urile standard, luate de pe net și chiar și asa vreau să-ți pun inelul pe mană și să-ți trîntesc niște plozi să muncesc pt tine-n străinatate să ne facem cu casă (nu apartament) să-ți mîngîi surplusu de pe șolduri cu vergeturi cu tot sînt ale tale și ești a mea și le iubesc și zîmbetul tău și inocența și cîteodată aerul de fetiță prostuță pe care-l degaji și of! de eram manelist poate eram mai inspirat că ăștia pe care-i ascult sînt niște insensibili bețivi și drogați și nu înțeleg un om îndrăgostit și mi-e greu c-am luat-o-n vers alb și-mi vin rime-n gînd și cîmpulungu' e departe de tecuci și-mi fac griji ca un prost iar mai mult decît am făcut nu este omenește posibil și uite că scriu mai mult pt mine dar dacă o să cîștig concursu ăsta o să-mi iau eu tabloul (ș-așa tata-i pictor și avem o mică colecție) și-o să-ți aduc ție cartea că mi-ai zis o dată la iași că vrei s-o citești și ți-aș face un mic semn acolo deși nu scriu pe cărți totuși pentru tine aș face un pupic ca pe mess și aș semna cum semnez eu [i]matei[/i] fără majuscule și te-aș strange în brațe și aș ofta și m-aș gîndi la astea trei luni de vară și la alea cinci luni în care o să fiu în polonia, din toamnă și-as mai ofta o dată și m-aș intoarce la cîmpulung de iar o să ajung să-mi oblojesc rănile cu muzică, pe la patru dimineața, ca acuma și să mai dau drumul vreunui text mediocru pe hermeneia așa, în văzul tuturor, că nu-mi mai pasă decît de tine dar pînă atunci ne vedem în weekend și sper să mă pot bucura din plin de alea două zile mă rog, în limitele a ceea ce nu-ți încalcă principiile mă rog, ce principii ăi mai fi avînd și tu... :* matei (cîmpulung moldovenesc, 26 iunie 2008)
pentru textul : pe sub flori mă legănai deun text care suna foarte bine, cu imagini proaspete, fara poticneli. Nu am ce reprosa, in schimb eu as opera 2 schimbari si anume: as renunta la "pe piept" (cred ca pe degete e suficient pt imaginea respectiva) si in ultimul vers la "absenta" e cumva redundant asa il resimt, e un fel de "hai sa explic poate nu ati inteles"...Cred ca ar avea de castigat scrierea asta dar oricum chiar si asa este o poezie care mi-a placut.
pentru textul : bunica a avut dreptate deîmi cer scuze pentru răspunsul întârziat.
pentru textul : învăţ să-mi număr (ne)primăverile deaveţi dreptate, prea multe verbe , culori , am scos câte ceva, sper să fie mai bine acum.
mulţumesc pentru atenţie d-le Caragea.
Vorba ceea: Al cui eşti, maică, din Togo? Acum, redevenind serioşi, textul e o pastişă după Marin Sorescu, din "La lilieci"...Există mici contribuţii personale, dar modelul e copleşitor şi anulează...
pentru textul : suntem trei detoţi oamenii se acomodează încontinuu cu ei înşişi. Cred că mai ţii minte melodia bonjour la vie interpretată de Gilbert Bécaud. Mulţumesc pentru lectură Ottilia.
pentru textul : elegie 01 denu stiu ce intelegi prin "forma naiva"(...), ar putea fi cel mult o licenta poetica, insa in context e inutila.
pentru textul : Marlena mea degastroenterologule, ia da tu niste exemple din cele texte vizate si dintre cei pe care le promoveaza.
pentru textul : Unui mare poetastru depe langa melodia si toate celelalte in regula, m-a surprins jocul timpului, de fapt jocul cu si de-a timpul. l-ai plimbat, pe el, timpul, prin toate timpurile schimband dimensiunea exact cand nu lasai vreun semn ca ai s-o faci. da, stiu, nu pricepe nimeni nimic din ce am scris:)) la cat mai multe maini de zmeura!
pentru textul : Păreri de rău din altă lume deCe muze ai, mai, Paule! Cum sa nu fii inspirat? Fotomodelul tau seamana cu o madonna de Cranach. Mi-a placut si textul. Shalom!
pentru textul : Și ascult cum pleacă fotonii deEvident, Adriana, locul central îl ocupă „Ceasul”. Povestea începe cu un „defender”, denumire introdusă de filosofia analitică americană: un obstacol insinuat când nu te aştepţi şi te împiedică să mai gândeşti corect; de exemplu un virus apărut de niciunde pe calculatorul tău, de care te prinzi prea târziu, atunci când nu mai poţi face nimic. Dar şi mai interesant: să presupunem că, într-o bună zi, când te plimbi pe lângă faimosul „Big Ben” londonez ridici privirea şi observi că nu mai puţinul celebru ceas arată ora 12 şi 15. A doua zi, plimbându-te prin aceleaşi locuri, ridici iar privirea şi vezi aceeaşi oră. Deşi, pe moment, eşti intrigat de coincidenţă (ceasul tău îl uitaseşi acasă, nu ai cum să verifici) îţi spui că se pot întâmpla lucruri şi mai ciudate. În realitate ieri (sau azi-noapte) ceasul se oprise rămânând înţepenit la ora cu pricina.
pentru textul : Ceasul deÎn acest caz să fie chiar un „defender”? Aici intervine Guenon, mult iubitul tău Guenon: „Din punctul de vedere care leagă simbolismul lui Ianus de timp, trebuie făcută o remarcă foarte importantă: între trecutul care nu mai este şi viitorul care nu este încă, adevărata faţă a lui Ianus […] nu e, după cum se spune, nici una, nici cealaltă dintre cele care se pot vedea. Într-adevăr, această a treia faţă este invizibilă, pentru că [aici este vorba de o] clipă insesizabilă; dar atunci când ne ridicăm deasupra condiţiilor acestei manifestări tranzitorii şi contingente, […] vedem adevărata realitate”. Interesant, şi cu asta închei, este că celebrul ceas din Londra are…patru feţe ceea ce chiar ar trebui să ne dea de gândit!
Multumesc de trecere si comentariu. Este adevarat ca sunt foarte mult influentat de simbolisti. Voi incerca sa ma indepartez de la idee. Multumesc ! Ialin
pentru textul : Mâine-oi schia pe frunze... desapte magic, rotund ca o cifra ...impara care deschide. Sarbatori fericite!
pentru textul : Psalmul 41291 deam citit pana la /nu ne vom mai întoarce înapoi/ pentru ca un asemenea pleonasm, nu are ce cauta in poezie. seara buna
pentru textul : împărțire la zero deDear Margas,
revenirea mea dupa tabelul lui Mendeleev este o revelatie! :p
Paranteza : [Am ris pt ca remerca ta mi-a amintit de o ‘sesiune’ cu Divertisul (cind inca mai faceau lumea sa rida!) cu unul din caractere fiind numit Beriliu Roastbeef ..si care marturisea ca fusese numit asa de tatal lui (un om fascinat de arta) si care fiind sarac lipit nu si-a permis Vangoci si Rembranzi deci a procurat un tablou de ..Mendeleev, insa fiind beat de bucurie ca avea baiat, nu a mai ajuns cu degetul la metale rare si gaze pretioase (sau invers) ci pe undeva pe la Beriliu. Si asa i-a ramas numele..(Roastbeef era de la bunicu')]
Oricum, numarul meu atomic ca scriitor nu a fost descoperit inca..:P
si despre poemul de mai sus ce sa mai afirm? Alice ar fi spus: "You're entirely bonkers. But I'll tell you a secret. All the best people are."
Insa iti multumesc pentru cum privesti lucrurile (printre care si poezia): de la o oarecare departare. Cum spunea si Sorescu:
“Daca te-ai indeparta
Cu o zare,
La profilul tau s-ar mai adauga soarele,
Luna si jumatate din cer.”
..asa sa ne ramina numele.
pentru textul : Shhhh... deAdriana, lui dvs. ăsta nu-i place sinteticul, la mine naturalul este în vogă.
pentru textul : agnozie deversurile care le-ai dat la o parte nu se supără, strofa a doua se supără că n-ai scuturat-o şi pe ea un pic, să vadă din curiozitate ce-ar fi ieşit!
Iti trebuie totusi ceva tupeu ca sa publici un psalm atat de slab eu l-as sterge degraba pana nu se cutremura internetul... dar cine mai citeste ce se scrie pe Hermeneia? Deci OK, lasa-l Virgile aici pe site-ul tau ca e safe nu citeste mai nimeni mamaliga asta iar daca la sfarsit era un semn de intrebare zic... da... a meritat!!! Sa vada lumea cat e de "pesti goi" si "ascunsa lash" Asta ca sa nu mai mentionez navodul de vene rubinii plus desigur SHabatul. Cretinisme la puterea a paishpea. Aferim
pentru textul : psalm dee o încercare-Pământ și apă mulți stropi de ploaie noroiul strălucește peste mine, nori
pentru textul : ger și rugină decitatul face parte din Svetasvatara Upanishad tradusa de Nikhilananda ( eu am citit versiunea in engleza). acesta urmeaza dupa descrierea a ceea ce inseamna Brahman = realitatea infinita a ceea ce e divin(care de altfel mi se pare izbitor de asemanator cu genul de descriere a Macroprosopului din Zohar).
este precedat de alt citat poate la fel de important: [There is an unborn prakriti- red, white and black- which gives birth to many creatures like itself. an unborn individual soul becomes attached to it and enjoys it, while another unborn individual soul leaves it after his enjoyment is completed]
prakriti=natura inteligentei
ei bine, eu m-am gandit ca de fapt acel unborn soul de 2 feluri apartine de aceeasi fiinta, ca un fel de anticipare si apoi de constatare. iar combustibilul e dorinta.
acest text ma reprezinta - numele meu deriva din sintagma [vera ikon] si parabola sfintei Veronika - pe care eu poate mai mistic o asociez nu unei reprezentari fidele a imaginii originale (sacre sau nu) ci un fel de negativ al ei (in terms of photographic art). poate de aceea m-am referit la pasarile (mereu unite şi cunoscute sub acelaşi nume) care sunt polarizari perfecte.
textul meu este un un poem de dragoste, unul pe care mi l-am dorit sa-l scriu de mult. nu, nu e deloc elaborat.
pentru textul : Vera ikon detin mult la partea cu senzorul.
partea mecanicista e o viziune de-dinafara a consumului inceputului si sfarsitului. because everything can become sacred even for its unborn part.
thank you
Pagini