raluca. ăsta e un flash pe care l'am avut şi nu pot spune dacă fiecare cuvânt este potrivit. totuşi de fiecare dată, după ce l-am citit mi-a lăsat o senzaţie şi am mizat pe ea. mulţumesc pentru trecere şi o să mai reflectez.
Domnule Ţiţarenco, mulţumesc pentru semn. sincer, mie versul acela nu mi se pare ieftin, poate greoi liric. dar, deasemeni o să mai revin pe text, la un moment dat, cu alţi ochi.
queen margot, nu prea inteleg ce cauta textul (textele) tale aici de vreme ce le-ai postat si separat. aici incercam sa facem un colaj sau sa scriem ce ne sugereaza imaginea nu sa postam doar de dragul de a posta
sunt prea bătrân să mă mai iei matale cu condeie din astea de gimnaziu când elevul nu se prinde că profu a scos bilețelu cu răspunsul din carnețelul cu coperți din piele de capră exact când se făcuse de căcat în fața clasei și că la noi la românica treaba merge bine numai când se întâlnește hoțu' cu prostu'. din păcate și din matale în loc să iasă un om serios cum ar fi trebuit după educația primită a ieșit un hoțulică oportunist de care e plină țara asta. dar dacă vrei să mă iei pe mine de prostu' de care ai nevoie pentru vreo demonstrație de deșteptăciune să știi că nu iese nimic. și ca să mai discutăm nu e imposibil, eu discut cu oricine cât timp sunt pe site, cu o condiție, să nu mai faci atâta pe deșteptul mai ales că nu e cazul. pentru un dialog civilizat de exemplu eu nu am nicio problemă cu matale chiar dacă probabil ești oltean.
Andu
hm... pentru că bănuiesc de la ce ți se trage, nu pot comenta obiectiv. Dar nu am putut să nu las semn pentru acel "un vechi liceu desființat într-o vară"... să nu fie, cred că s-ar răsturna totul dacă vechiul liceu nu ar mai fi acolo cândva, și mai ales într-o vară. În rest, am fost și eu toate astea și apoi nu am mai fost. And over. And over. And I am still here. totul e (de) nenumărat, în cele din urmă.
inima mea nu poate sa priceapa, nu vrea, nu doreste, nu simte de ce nu v a placut textul, text care este in visul cititorului care se viseaza textul care determina cititorul sa reactioneze. deci cine a fost mai intai: textul sau cititorul sau?
felicitari pentru remarcabila exprimare poetica potentata de o inspiratie a carei mesaj se desira dincolo de titlu, care - imi pare - nepotrivit! remarc numai textul, din tot sufletul, cu o penita, care ar trebui sa insemne mai mult decat apare.
asa, dupa politica ce urmeaza? zen? te apuci si tu de cautat spiritualitatea, ca femeile trecute de patruzeci care se apuca de scris? sau poate ceva despre prietenia omului cu natura. scrii oribil, dezgustator, iti iei un aer superior, de atotcunoscator, si cel mai grav, NU convingi. DELOC. semizeule. iubeste-te in continuare, ca toti o facem, dar mai uita-te si-mprejur, inainte de a arunca graguit cu rahat in oameni ca au pierdut timp pretios citindu-ti un text prost prost prost
primul îmi place foarte mult... asemănarea vine spontan, doi frați ca două faruri, inseparabili la orice necaz, în orice situație. normalitatea acestora să fie împreună, dar ce vorbesc eu? să îl redau:
ceaţă lăptoasă –
doi fraţi şi două faruri
pe acelaşi drum
sau e doar un peisaj simplu, cum se cere, care m-a cucerit total.
Nicolata, chiar nu inteleg de ce este "experiment ' - mie atmosfera de aici mi se pare foarte limpede redata, personajul are forta, poate trai pe picioarele lui, textul in sine e cinematografic, un "scurt-metraj" extrem de reusit.
Se prea poate ca prima strofă să fie slabă, dar nu irelevantă, pentru că, să nu uităm, titlul este "Geneză". Tot prin titlu se explică şi simbolistica finalelor culori, legate de cei 4 călăreţi (alb/roşu/negru/galben - interpretarea biblică - foamete, boală, război etc), la fel şi "gutuile" (soarele/luna), corbii ş,a.m.d. E un text care s-a vrut o geneză a mea, din perspectiva iubirii. Mai mult sau mai puţin izbutit. Acum, şi eu aş schimba multe la el, dacă nu chiar l-aş radia, însă asta acum. Merci de feedback!
excelent poemul. ma bucur ca a fost "premiat" si chiar s-a iscat in subsolul sau (încă) o păruială (absolut inutilă). poate tocmai acest amalgam nediferentiat de valoare literara, arogante autoritare, pseudopolemici, mâzgă ieftină aruncată de nu-stiu-cine pt nu-stiu-care, descriu cel mai bine portretul acestui sit. "hei voi ăștia care cărați cu voi câte o iubire imposibilă, voi ăștia" -da alma, suntem destul de puțini... si cam asfixiati de marele curent al iubirilor posibile.
te rog corecteaza si introdu semnele de punctuatie corecte in text. te rog sa fii mai atent al publicarea textului in cazul in care nu doresti ca textele tale sa fie supuse unui proces separat de aprobare.
Vladimir, am și strunit încă puțin poezia, așa ca să cadă mai printre rostiri și îți mulțumesc! Bucuroasă de cititori care știu să citească în esențe! Și mulțumesc pentru primire!
Mi s-a reproșat întotdeauna când am început un text, mai ales poezie, cu infama retorică întrebare cu tentă romanțioasă "știi". Uneori am cedat, alteori m-am gândit că nu reușesc eu să îl fac pe cititor să simtă cât de necesară este intrarea aceasta într-un dialog imaginar, ca o continuare a unui gând, și am rămas cu un mare semn de întrebare. Poate de aceea mi-a plăcut poezia ta de la primul cuvânt (subiectivă, știu, tocmai am explicat). Pentru că la mine a mers trucul. Poezia m-a păcălit și m-a forțat să particip și să încerc să iau ce este scris ca pe o continuare firească a ceea ce nu apare scris, a poeziei dinaintea poeziei, dacă pot spune asta. Ca de multe ori la tine, remarc ușurința cu care te folosești de imagini aparent banale pentru a sugera să privim dincolo, iar titlul de astă dată chiar spre asta ne trimite. Tușuri puternice, mișcate; unde anume se află imaginea adevărată, în fotografie sau in model?
Viteza luminii e mica in comparatie cu viteza lui Aranca. Sunt in plina editare a textului si nu am apucat sa finizez mici detalii. Propun acordarea a 2-3 ore de gratie oricarui text nou. Multumesc.
O oază de liniște, sau o liniște cu zimți:"Țurțuri pe streșini-", care este însoțită de plasa păianjenului, de o absență.Însă cuvântul "obscur" nu este bun, orice colț e obscur, deci nu spune nimic, ai putea înlocui.
mai ales ca, dupa o perioada lunga in care n-am scris nimic, mi-era teama sa nu-mi fi fost degetele amortite. :) cunoscandu-ti exigentza, aprecierea ta ma bucura.
alina, nu va functiona asa niciodata... sper ca ti-ai dat seama! cand va trece iuresul o sa va spun si eu ce cred... in alta ordine de idei, te rog scoate-ma de la Oscar! nu stiam de ce ma tot perpeleam eu noaptea trecuta si nu puteam sa dorm. cailean, sper ca m-am scos! :)
'De ce Sinele meu este un deșert? Am trăit oare prea mult în afara mea, în oameni și în lucruri? De ce mi-am evitat Sinele? Nu-mi eram scump mie însumi?.... Singurătate este doar atunci când Sinele este un deșert. Să fac din deșert o grădină? ... Ce anume mă duce în deșert și ce să fac acolo? Este o iluzie că nu mai pot avea încredere în gândirea mea? Adevărată e doar viața și doar viața mă duce în deșert... Suflete al meu, ce caut aici? Suflteul meu mi-a vorbit și mi-a spus 'așteaptă'. Aud cuvântul necruțător. De pustiu se leagă chinul.'
Un poem ca o banală transcriere din cartea roșie a lui Jung... pentru necunoscători.
Margas
Domnule Tiberiu, amestecati savuros filosofia si stiinta…desi cele doua nu au mers intotdeauna pe aceeasi carare. Pana si transdisciplinaritatea actioneaza cu mai multa prudenta, atentionand asupra pericolului unui “concordism” care ar duce la crearea unui “Dumnezeu-dop”. (expresia ii apartine teologului si doctorului in stiinte Thierry Magnin) „Probabil ca peste 99% din patrimoniul total de cunostinte a fost dobandit de umanitate dupa 1900.” oare? as zice ca omul modern si le-a amintit nici astazi o parte din cunostintele fundamentale. asta, daca nu facem o confuzie intre „cunostinte” si rezultatul experimentului stiintific. Si, dupa cum bine stim, (ca tot faceati referire la Gödel,zilele trecute) nicio stiinta nu poate fi „exacta”, nici un experiment , oricat ar fi el de vast, nu poate epuiza toate posibilitatile.; „fundamentul se retrage”, misterul se adanceste progresiv, pe masura ce (virgula) cercetarea face pasi inainte. „Kant fata de Tutea este, din punctul asta de vedere, aproximativ ca si noi acum fata de Kepler pe la 1600.” Mi se pare mie, sau tindeti spre o... cuantificare a gandirii in functie de eficienta experimentalului ? As zice ca e riscant, v-ati rani in propria sabie (cu doua taisuri)...pentru ca ati demola cam tot edificiul stiintelor ce si-au ridicat zidurile pe temeliile lasate de ganditorii antici...nici ei „binecuvantati” (nu-i asa?) cu descoperirirle de dupa 1900.
tesct fain. imi place. mai putin posibila origine extraterestra a iubirii, pe care o stiu de aici dragostea este un virus extraterestru care ne protejează de noi înșine eu mișc în fiecare zi degetele pe tastele a r i t m încercând să mut în tine toate luptele inimii mele
Bianca, ai sesizat bine. Forma într-adevăr poate și trebuie să mai fie lucrată. Am fost conștientă de neajunsurile ei, asumându-mi oarecum un experiment. Se pare că nu a prea reușit, o să țin cont de părerea ta. Despre așa-zisa introducere însă nu asta a fost intenția. O consider mai degrabă o nevoie, un preambul lăuntric. Toate pornesc cu și de la maxima depărtare, așa că poezia începe și ea de ,, acolo unde lucrurile se prefac în nori”. Mulțumesc pentru părerea pertinentă, mă gândesc să scap și de explicitarea finală. Păcătuiesc deseori prin explicit și nu pentru că aș subestima cititorul. Și eu pricepusem că nu la ton te refereai, Bianca :).
desi nu prea mi-a convenit asta, efectul titlului era unul vizual, in orice caz nu apasam pe tastatura aiurea. Arta presupune sa te "joci" serios si sa te abati de la norme.
vladimir ai remarcat ceva important pt mine. in jurul acelui vers se va naste cred inca un poem. daniela, multumesc. corina, nu-l certa pe virgil, ca dupa aia se supara pe amandoua si e pacat. andu, aceeasi poveste, te-ai gandit ca deja folosesti aceleasi fraze dintotdeauna?! spune ceva nou. eu n-am timp fizic sa nu spun nimic cand scriu, pt ca scriu doar cand simt ca am ceva de spus. si nu, nu te entuziasma, nu ma enervezi, mi se inchid ochii de somn si nici in seara asta nu pot salva lumea de prejudecati. noapte linistita tuturor
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
raluca. ăsta e un flash pe care l'am avut şi nu pot spune dacă fiecare cuvânt este potrivit. totuşi de fiecare dată, după ce l-am citit mi-a lăsat o senzaţie şi am mizat pe ea. mulţumesc pentru trecere şi o să mai reflectez.
pentru textul : carantină deDomnule Ţiţarenco, mulţumesc pentru semn. sincer, mie versul acela nu mi se pare ieftin, poate greoi liric. dar, deasemeni o să mai revin pe text, la un moment dat, cu alţi ochi.
queen margot, nu prea inteleg ce cauta textul (textele) tale aici de vreme ce le-ai postat si separat. aici incercam sa facem un colaj sau sa scriem ce ne sugereaza imaginea nu sa postam doar de dragul de a posta
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 10 deun titlu potrivit acestor marunte cuvinte adunate in si la gramada. parca ar fi unul din tablourile Profetului.
pentru textul : mălai desunt prea bătrân să mă mai iei matale cu condeie din astea de gimnaziu când elevul nu se prinde că profu a scos bilețelu cu răspunsul din carnețelul cu coperți din piele de capră exact când se făcuse de căcat în fața clasei și că la noi la românica treaba merge bine numai când se întâlnește hoțu' cu prostu'. din păcate și din matale în loc să iasă un om serios cum ar fi trebuit după educația primită a ieșit un hoțulică oportunist de care e plină țara asta. dar dacă vrei să mă iei pe mine de prostu' de care ai nevoie pentru vreo demonstrație de deșteptăciune să știi că nu iese nimic. și ca să mai discutăm nu e imposibil, eu discut cu oricine cât timp sunt pe site, cu o condiție, să nu mai faci atâta pe deșteptul mai ales că nu e cazul. pentru un dialog civilizat de exemplu eu nu am nicio problemă cu matale chiar dacă probabil ești oltean.
pentru textul : sunt român deAndu
hm... pentru că bănuiesc de la ce ți se trage, nu pot comenta obiectiv. Dar nu am putut să nu las semn pentru acel "un vechi liceu desființat într-o vară"... să nu fie, cred că s-ar răsturna totul dacă vechiul liceu nu ar mai fi acolo cândva, și mai ales într-o vară. În rest, am fost și eu toate astea și apoi nu am mai fost. And over. And over. And I am still here. totul e (de) nenumărat, în cele din urmă.
pentru textul : de fapt sîntem deinima mea nu poate sa priceapa, nu vrea, nu doreste, nu simte de ce nu v a placut textul, text care este in visul cititorului care se viseaza textul care determina cititorul sa reactioneze. deci cine a fost mai intai: textul sau cititorul sau?
pentru textul : Vis cu giugiuca și portocali defelicitari pentru remarcabila exprimare poetica potentata de o inspiratie a carei mesaj se desira dincolo de titlu, care - imi pare - nepotrivit! remarc numai textul, din tot sufletul, cu o penita, care ar trebui sa insemne mai mult decat apare.
pentru textul : plâns acaju deasa, dupa politica ce urmeaza? zen? te apuci si tu de cautat spiritualitatea, ca femeile trecute de patruzeci care se apuca de scris? sau poate ceva despre prietenia omului cu natura. scrii oribil, dezgustator, iti iei un aer superior, de atotcunoscator, si cel mai grav, NU convingi. DELOC. semizeule. iubeste-te in continuare, ca toti o facem, dar mai uita-te si-mprejur, inainte de a arunca graguit cu rahat in oameni ca au pierdut timp pretios citindu-ti un text prost prost prost
pentru textul : Iadul cel de toate zilele deprimul îmi place foarte mult... asemănarea vine spontan, doi frați ca două faruri, inseparabili la orice necaz, în orice situație. normalitatea acestora să fie împreună, dar ce vorbesc eu? să îl redau:
ceaţă lăptoasă –
doi fraţi şi două faruri
pe acelaşi drum
sau e doar un peisaj simplu, cum se cere, care m-a cucerit total.
pentru textul : Haiku (9) - Neguri şi reverii deNicolata, chiar nu inteleg de ce este "experiment ' - mie atmosfera de aici mi se pare foarte limpede redata, personajul are forta, poate trai pe picioarele lui, textul in sine e cinematografic, un "scurt-metraj" extrem de reusit.
pentru textul : unghiuri deSe prea poate ca prima strofă să fie slabă, dar nu irelevantă, pentru că, să nu uităm, titlul este "Geneză". Tot prin titlu se explică şi simbolistica finalelor culori, legate de cei 4 călăreţi (alb/roşu/negru/galben - interpretarea biblică - foamete, boală, război etc), la fel şi "gutuile" (soarele/luna), corbii ş,a.m.d. E un text care s-a vrut o geneză a mea, din perspectiva iubirii. Mai mult sau mai puţin izbutit. Acum, şi eu aş schimba multe la el, dacă nu chiar l-aş radia, însă asta acum. Merci de feedback!
pentru textul : Geneză deexcelent poemul. ma bucur ca a fost "premiat" si chiar s-a iscat in subsolul sau (încă) o păruială (absolut inutilă). poate tocmai acest amalgam nediferentiat de valoare literara, arogante autoritare, pseudopolemici, mâzgă ieftină aruncată de nu-stiu-cine pt nu-stiu-care, descriu cel mai bine portretul acestui sit. "hei voi ăștia care cărați cu voi câte o iubire imposibilă, voi ăștia" -da alma, suntem destul de puțini... si cam asfixiati de marele curent al iubirilor posibile.
pentru textul : și eu te iubesc defrancisc, multumesc de trecere, dar, cred, ești dezolant, lipsit de păreri și neconstructiv. nu pot lua în seamă ironiile tale amuzante.
pentru textul : Tânărul din Nain dete rog corecteaza si introdu semnele de punctuatie corecte in text. te rog sa fii mai atent al publicarea textului in cazul in care nu doresti ca textele tale sa fie supuse unui proces separat de aprobare.
pentru textul : pe limba tristă a unui câine vagabond deVladimir, am și strunit încă puțin poezia, așa ca să cadă mai printre rostiri și îți mulțumesc! Bucuroasă de cititori care știu să citească în esențe! Și mulțumesc pentru primire!
pentru textul : Lumina deCred că în locul punctelor de suspensie ar merge mai bine virgula (mai puţin invaziv-agresivă).
pentru textul : reconstituire deMi s-a reproșat întotdeauna când am început un text, mai ales poezie, cu infama retorică întrebare cu tentă romanțioasă "știi". Uneori am cedat, alteori m-am gândit că nu reușesc eu să îl fac pe cititor să simtă cât de necesară este intrarea aceasta într-un dialog imaginar, ca o continuare a unui gând, și am rămas cu un mare semn de întrebare. Poate de aceea mi-a plăcut poezia ta de la primul cuvânt (subiectivă, știu, tocmai am explicat). Pentru că la mine a mers trucul. Poezia m-a păcălit și m-a forțat să particip și să încerc să iau ce este scris ca pe o continuare firească a ceea ce nu apare scris, a poeziei dinaintea poeziei, dacă pot spune asta. Ca de multe ori la tine, remarc ușurința cu care te folosești de imagini aparent banale pentru a sugera să privim dincolo, iar titlul de astă dată chiar spre asta ne trimite. Tușuri puternice, mișcate; unde anume se află imaginea adevărată, în fotografie sau in model?
pentru textul : fotografii mișcate deViteza luminii e mica in comparatie cu viteza lui Aranca. Sunt in plina editare a textului si nu am apucat sa finizez mici detalii. Propun acordarea a 2-3 ore de gratie oricarui text nou. Multumesc.
pentru textul : Un Poet Român la Paris deO oază de liniște, sau o liniște cu zimți:"Țurțuri pe streșini-", care este însoțită de plasa păianjenului, de o absență.Însă cuvântul "obscur" nu este bun, orice colț e obscur, deci nu spune nimic, ai putea înlocui.
pentru textul : Colțul obscur deFelicitari, Adriana! :) Cred ca toti abia asteptam s-o citim, sa vedem ilustratiile. Sunt convinsa ca e o bijuterie. :) Te imbratisez!
pentru textul : Lansare de carte: Adriana Lisandru - "Despre ea, niciodată" demai ales ca, dupa o perioada lunga in care n-am scris nimic, mi-era teama sa nu-mi fi fost degetele amortite. :) cunoscandu-ti exigentza, aprecierea ta ma bucura.
pentru textul : de unde cuvântul nu poate ajunge deobserv că autorul îşi comentează doar textele proprii. Mă tem că această practică va implica retrogradarea la categoria de novice.
pentru textul : Caii nopţii dealina, nu va functiona asa niciodata... sper ca ti-ai dat seama! cand va trece iuresul o sa va spun si eu ce cred... in alta ordine de idei, te rog scoate-ma de la Oscar! nu stiam de ce ma tot perpeleam eu noaptea trecuta si nu puteam sa dorm. cailean, sper ca m-am scos! :)
pentru textul : Cel mai, Cea mai de'De ce Sinele meu este un deșert? Am trăit oare prea mult în afara mea, în oameni și în lucruri? De ce mi-am evitat Sinele? Nu-mi eram scump mie însumi?.... Singurătate este doar atunci când Sinele este un deșert. Să fac din deșert o grădină? ... Ce anume mă duce în deșert și ce să fac acolo? Este o iluzie că nu mai pot avea încredere în gândirea mea? Adevărată e doar viața și doar viața mă duce în deșert... Suflete al meu, ce caut aici? Suflteul meu mi-a vorbit și mi-a spus 'așteaptă'. Aud cuvântul necruțător. De pustiu se leagă chinul.'
pentru textul : Ultima întâlnire cu sinele deUn poem ca o banală transcriere din cartea roșie a lui Jung... pentru necunoscători.
Margas
slabut textul si cam diluat spre sfirsit
pentru textul : la o cafea deDomnule Tiberiu, amestecati savuros filosofia si stiinta…desi cele doua nu au mers intotdeauna pe aceeasi carare. Pana si transdisciplinaritatea actioneaza cu mai multa prudenta, atentionand asupra pericolului unui “concordism” care ar duce la crearea unui “Dumnezeu-dop”. (expresia ii apartine teologului si doctorului in stiinte Thierry Magnin) „Probabil ca peste 99% din patrimoniul total de cunostinte a fost dobandit de umanitate dupa 1900.” oare? as zice ca omul modern si le-a amintit nici astazi o parte din cunostintele fundamentale. asta, daca nu facem o confuzie intre „cunostinte” si rezultatul experimentului stiintific. Si, dupa cum bine stim, (ca tot faceati referire la Gödel,zilele trecute) nicio stiinta nu poate fi „exacta”, nici un experiment , oricat ar fi el de vast, nu poate epuiza toate posibilitatile.; „fundamentul se retrage”, misterul se adanceste progresiv, pe masura ce (virgula) cercetarea face pasi inainte. „Kant fata de Tutea este, din punctul asta de vedere, aproximativ ca si noi acum fata de Kepler pe la 1600.” Mi se pare mie, sau tindeti spre o... cuantificare a gandirii in functie de eficienta experimentalului ? As zice ca e riscant, v-ati rani in propria sabie (cu doua taisuri)...pentru ca ati demola cam tot edificiul stiintelor ce si-au ridicat zidurile pe temeliile lasate de ganditorii antici...nici ei „binecuvantati” (nu-i asa?) cu descoperirirle de dupa 1900.
pentru textul : Gânduri deUneori e greu să comentezi un haiku, pentru că el lasă în urmă doar o undă, un cronotop care te cuprinde sau nu. Aici m-a prins.
pentru textul : ruginiu detesct fain. imi place. mai putin posibila origine extraterestra a iubirii, pe care o stiu de aici dragostea este un virus extraterestru care ne protejează de noi înșine eu mișc în fiecare zi degetele pe tastele a r i t m încercând să mut în tine toate luptele inimii mele
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii deBianca, ai sesizat bine. Forma într-adevăr poate și trebuie să mai fie lucrată. Am fost conștientă de neajunsurile ei, asumându-mi oarecum un experiment. Se pare că nu a prea reușit, o să țin cont de părerea ta. Despre așa-zisa introducere însă nu asta a fost intenția. O consider mai degrabă o nevoie, un preambul lăuntric. Toate pornesc cu și de la maxima depărtare, așa că poezia începe și ea de ,, acolo unde lucrurile se prefac în nori”. Mulțumesc pentru părerea pertinentă, mă gândesc să scap și de explicitarea finală. Păcătuiesc deseori prin explicit și nu pentru că aș subestima cititorul. Și eu pricepusem că nu la ton te refereai, Bianca :).
pentru textul : Alétheia dedesi nu prea mi-a convenit asta, efectul titlului era unul vizual, in orice caz nu apasam pe tastatura aiurea. Arta presupune sa te "joci" serios si sa te abati de la norme.
vladimir ai remarcat ceva important pt mine. in jurul acelui vers se va naste cred inca un poem. daniela, multumesc. corina, nu-l certa pe virgil, ca dupa aia se supara pe amandoua si e pacat. andu, aceeasi poveste, te-ai gandit ca deja folosesti aceleasi fraze dintotdeauna?! spune ceva nou. eu n-am timp fizic sa nu spun nimic cand scriu, pt ca scriu doar cand simt ca am ceva de spus. si nu, nu te entuziasma, nu ma enervezi, mi se inchid ochii de somn si nici in seara asta nu pot salva lumea de prejudecati. noapte linistita tuturor
pentru textul : amidon dePagini