Mai astept pana la sfarsitul saptamanii (21 iunie) poate mai scrie cineva ceva pe aici. Pana atunci constat cu bucurie adevarata ca am o parere aici (cea a lui Dorin) si deci concursul meu e viu. Multumesc, Andu P.S. Virgile, mai pune mana pe carte, no ofense... si o sa-ti dai seama si de legaturi si de alte si alte chestii fascinante.

Nu stiu ce sa spun mai mult decat ca este o poezie extraordinar de frumoasa. M-am bucurat sa o citesc in chiar limba sufletului. Poate ca supara putin repetitia "mea" din versul final; sau poate ca nu...

foarte buna aceasta poezie, emotionanta. Felicitari si pentru alegerea titlului, este foarte inspirata. mi-a placut si mi-a indus o anumita stare. e ceva special aici. felicitari petre

Metaforizarea – vălul transparent; dincolo de el – procesul simbolizării: degetul care arată. Cine privește la deget, e treaba lui. Ca atunci când, după ce ai traversat, cu o barcă, un râu, continui drumul cărând barca în spinare. Cine privește spre ceea ce se arată (și lasă barca în plata Domnului), câștigă. Ni se întâmplă o mulțime de lucruri pentru prima dată: să ne naștem, să scoatem primul strigăt, să iubim (pur, precum copii – rămâne, din asta „un pantof de copil”) etc.; dar, tot pentru prima dată (în viață) se întâmplă să și… murim (secera). De ce să nu privim dincolo de ce indică astfel de «simboluri»? Remarcabilă concizia textului. Nu poți nici să scoți și nici să adaugi ceva.

Ar fi ceva de apreciat în această proză un pic cam lungă: răbdarea de a construi, încercarea de a schiţa psihologii, de a surprinde gânduri şi, mai ales, utilizarea procedeului salvator al alternării planurilor - interior-exterior - , care duce la realizarea unor episoade mai expresive - cel al descrierii cazinoului, cu fetiţa care construieşte un castel de nisip, dar mai ales cel al apariţiei celor două "sirene" şi al celor patru voleibalişti.
Pe de altă parte, e cam multă filosofare pe tema relaţiei erotice, amintind de reţetele de rezolvare a crizelor în cuplu oferite de duduile care susţin rubrici de dialog cu cititorii în unele tabloide. O anume superficialitate a analizei, ca şi apelul mai curând nepotrivit la unele simboluri livreşti - balena albă, Ahab.
O proză de începător (în ale iubirii, în ale înţelegerii vieţii, ca şi în ale literaturii), o etapă care ar putea fi depăşită prin aprofundarea analizei, sau ar putea fi permanentizată prin cantonarea într-o filosofare călduţă şi oarecum naivă. Asta depinde de mai mulţi factori (interiori sau exteriori).
Aş mai sesiza unele greşeli de gramatică (ex.: în două locuri apare "copii", în loc de "copiii", iar în altă parte "aceeaşi" în loc de "aceiaşi"). Deşi deranjează, acestea rămân totuşi simple detalii. Dar ar fi de preferat să lipsească, deoarece întotdeauna ele pătează blazonul.

hm, il las sa respire vreo 2 luni, il recitesc si-o sa vad ce-i fac, sa-l imbrac. :) thanks de critica

Am corectat versul 10.Mulțumesc pentru observație.

Regret ca uite, anul acesta e pe undeva o nepotrivire cu Regulamentul. Parerea mea este ca Virtualia a reusit sa ramana in tot acest tumult al schimbarilor din ultimii ani (priviti ce a ajuns agonia de exemplu, un site comercial, plin de briz-briz-uri pe web 2.0) un bastion al literaturii romane care, nu intamplator, rezista acolo, in cetatea Iasiului. Eu unul de cate ori ma voi bucura de privilegiul de a fi acceptat ma voi duce acolo ca la o Mecca de-a noastra romaneasca. Si incurajez pe oricine are posibilitatea de a ajunge acolo sa o faca, rasplata sufletului de poet nu va intarzia sa apara. Felicitari pentru initiativa si nu mor caii, Alina, nu mor caii. Andu

Mult succes Cenaclului Virtualia. Vă voi însoți de departe cu gândul și inima și aștept vești cât mai frumoase pe măsura inițiatorului său. Să auzim numai de bine.

e atât de cunoscută starea aceasta de nepăsare nostalgică, de indiferență nobiliară (nu în sens negativ). iar fotografia e excelentă în redarea acestora. la final aș pune ceva mai sugestiv, dar aceasta e doar opinia mea. un text ca atunci când privești zarea și ea nu vrea să se apropie.frumos, Virgil. mai există și o construcție genitivală... mareea... știi tu.

Dacă tu ai avut curaj să spui povestea aceasta până la capăt, îmi trebuie cred și mie un pic de curaj (la o scară mult mai redusă, ce-i drept), să o evidențiez, deși și tocmai împotriva faptului că nu se mai poartă poveste în poveste decât dacă scrii deasupra atenție eu am voie, și mai ales nu în poezie, nu-i așa? Ei bine, eu mărturisesc că l-am citit și reluat, că de-acum s-ar putea să mă întreb pe unde umblă nevăzute alione care înghit dimineața la micul dejun fluturi, acele dependente de dragoste și miraj... Foarte bine construit, aproape ca un scenariu al unui vis, cu pauze de respirație și, mai ales, cu atragerea pe nebănuite a cititorului în acest joc al minții unde nimic nu este ceea ce pare a fi, "lucru normal dacă îl privești dintr-un glob de sticlă"... Sigur, mai cred că mai este loc de puțină cizelare, ca de ex la "împrăștiați în acel loc precum o dragoste în creier", "nu ca să fiu sigur că m-a auzit ci ca să nu tac dacă tăceam redeveneam", (detalii inutile, se înțelegea deja asta), "din când în când oamenii trenului mai veneau până la noi pe bicicletele pe care ni le doream când eram mici atunci ea mă strângea de mână tare tare și biciliști ne ocoleau" -aici ar mai fi de lucrat la punerea în scenă a cuvintelor, eu m-aș feri să folosesc atât de mult articolul hotărât la bicicletele (și-așa un cuvânt greu pentru o poezie care se citește ca din goana trenului la o adică); "conductorul se comporta ca și când se făcea noapte în pădure" - greoi spus, tare greoi. Și cântecul iarăși mi se pare la alt nivel, unul mai jos, din păcate, diluând finalul poeziei. All in all însă, evidențiez această poezie pentru imagini superbe expuse cu nonșalanță ("vorbele sar din ea ca niște artificii și brusc îți arată niște lucruri de calitate ca de exemplu dumnezeu"; "aliona proba zile zicea că îi stă mai bine în 24 iunie decât în 9 iunie"; "ne-am așezat la o masă de pământ să ne bem ceaiul al meu verde ochi al ei un roșu aprins când îi rămânea pe buze acum am avut curaj să îi vorbesc despre despre despre oricum i-am spus multe poate și de două ori"). ...și îți urez și eu bun venit. Sunt tare curioasă cum vei evolua.

da, e reconfortant sa vorbim rational, multumesc de promisiune... conteaza! o sa incerc sa rescriu

greu sa argumentez de ce si ce imi place. poate ca intradevar era mai bine fara sarut. oricum, un poem fara fisuri. imi place ca vad multe constructii originale la tine

interesanta aceasta pasiune pe care o vad la tine pentru iubirea tragica dintre cei doi. daca as fi regizor m-as simti patologic atras sa fac un film despre asta. in acelasi timp imi este frica ca daca il va face cineva acum in romania ar iesi o alta cacialma ieftina si ar fi pacat.
nu cunosteam acest citat din epistolele veronicai. cutremurator prin adevarul pe care il spune. dar cine stie, poate nu este prea tirziu. sa mai poti.