hai sa marturisesc ca nu este placere mai mare decat sa citesc, o, voluptate a volupatilor! Unde mai pui ca se intampla sa citesc si comentariul dinaintea citirii mele, asta e un orgasm intelectual. Acum, hai sa fim sinceri pana la capat, cine nu il cunoaste pe vladimir ca autor poate usor cadea in capcana prozodiei, dar vladimir nu scrie ca se afle in treaba, el scrie pentruca are ceva de spus, de aceea eu niciodata (si l-am comentat de ma dor deshtele :-) nu m-am legat de prozodie pentruca nu despre asta era vorba. Daca mi se ingaduie, ma voi intoarce acum, aici, insa doar pentru o simpla propozitie, la tarot. "femei care se imbraca fara pudoare/ irevocabil in rosu". Uneori zambesc, din pacate din ce in ce mai rar, insa atunci cand o fac, sunt fericit fara sa mint. Andu
Un text fain, viu (in ciuda unor trimiteri destul de macabre :-) insa mi-a placut cum razbate dintre versuri acea dorinta de viata sclipitoare ca un izvor... am mai intalnit asta la Virgil si mi-a placut de fiecare data. La bile negre... nu cred ca e corect "veri deznadajduit de lungi" poate "deznadajuitor de lungi"? si pe final parca prea se ingesuie rimele moare/doare/disperare. Andu
andu, multumesc pentru comment. cat despre comentariul "eliptic" al domnului manolescu, eu una am priceput ce vrea sa spuna, pentru ca am avut discutii pe marginea altui text (strada cu fluturi) despre ce inseamna s-o "brodesti" sau nu. nu este vorba de o comunicare personala, cel putin nu asa cum inteleg eu din regulament. cu domnul gorun manolescu nu vorbesc "in privat" nicaieri. am inteles (de pe acest site) ca dumnealui imi urmareste evolutia si, cum ma "taxase" cu un text in urma, probabil aici, prin fraza scurta (si concisa), a vrut sa-mi spuna ca "uite asta inseamna sa-ti iasa". :)
da, un text bun, cu multe formulări ingenioase însă mult prea încărcat cu adjective şi comparaţii care îngreunează la citire şi fac ca poemul să devină indescifrabil pe alocuri. sunt prea multe elemente care par a nu avea nici o legătură, dar sunt şi idei bune gen: "a urmat goana spre râu cu maşina de gunoi
în spate pianul legat fedeleş zornăia
din el sărind prin hârtoape sunete ca monedele aruncate peste umăr morţilor" sau " şi îmi amintesc brusc
dulapul aşezat pe uşa lipsă dintre camere
spatele lui dezmembrat prin care intram şi ieşeam
dintr-o lume în alta". Cred că ar trebui să mai simplifici limbajul şi să laşi ideile de bază, formulate clar şi frumos.
Îmi amintește de Zenobia lui Naum sau poate asta e și ideea. Însă am citit sute de texte ca acesta. Aceleași imagini: șerpi, sms, cifre din care cititorul nu înțelege mare lucru. Aștept de la tine și alte poeme.
eu încă aștept să mă lămurești ce-i cu sufita aceea...! :)
în rest, un poem foarte frumos, are un aer romantic, o fragilitate a lui... un fel de cochetărie adolescentină.
îmi place.
AUTOR/ COLABORATOR. Un text sămănătorist, așadar în stilul poeziei minore de acum o sută de ani. O pastișă, de fapt, destul de slăbuță. Autorul se inspiră nu din realitate (căci unde mai e lumea satului așa cum o vede el în aceste versuri?), ci din cărți (fără să fie - culmea! - livresc, ci doar epigonic). Că versurile îi sunt dictate nu de ceea ce vede în peisaj, ci de clișeele despre a căror eficiență lirică e convins, o demonstrează și două dintre ele: "Scârțâie carele pe haturi,/ Ducând la moară snopi de grâu". Mai întâi, carele nu merg (în mod normal, desigur) pe haturi, ci pe drum, pe drumeag, pe câmp (peste haturi o iau doar dacă se sperie caii). Apoi, la moară, după cum toată lumea știe, nu se duc snopi de grâu, aceștia se duc (se duceau! pentru că în prezent există combine) la mașina de treierat (una poate fi "văzută" în "Moromeții" lui Marin Preda, alta, mai veche, în "Viața la țară", de Duiliu Zamfirescu), în vreme ce la moară se duc sacii plini cu boabe treierate!!! Cam așa stau lucrurile în toată poezia, care e totalmente falsă și de o artificialitate strigătoare la cer. Probabil că la AUTORI ca dl Oana se referă Virgil Titarenco atunci când spune că, în noua formulă a Hermeneiei, vor fi transformați în COLABORATORI.
îmi place. aş renunţa,totuşi, la ultimul vers.
aş lăsa aşa:
"Să moară goală bezna,
zăpada plic în sobă.
Să nu băgăm de seamă"
ultimul vers mi se pare destul de preţios pe lângă "ceaiul de plante,gerul urşi şi foci,etc.", "vorbitul pustiului" dezvoltându-mi un alt tip de mesaj care nu se potriveşte cu atmosfera atât de frumos aşezată până acolo.
citez: "Să intri doar banală/să-mi ceri un ceai de plantă.
Să moară goală bezna/ zăpada plic în sobă." - versuri foarte bune;
"zăpada plic în sobă." - un vers de excepţie pentru care te felicit
Jocul acesta creativ "eu sunt" poate produce încă poezie de calitate(Angela Marinescu a scris multe poeme aşa). Sau să-i spun formulă "eu sunt", dar produsul e întotdeauna altul. Ai scris un poem bun, sobru, cu economie de cuvinte, cizelat, puţine cuvinte sunt în plus totuşi: apa perfidă, neinventatul (care mă duce cu gândul la Nichita Stănescu), sau mirarea nu mă paşte.
Îmi place versul final, lasă loc meditaţiei
Aranca, Și de această dată comentariul dumneavoastră este foarte pertinent. Ați intuit bine: într-o lume de o agresivitate înspăimântătoare, singura soluție pentru un ins mai puțin adaptat legilor junglei este recluziunea. Vă mulțumesc mult pentru faptul ca acordați atenție poemele mele și vă sunt recunoscator pentru "peniță". Să auzim de bine.
Doamnelor vedeți subtitlul de aici și fotografia originală de pe prima pagină (haideți că e vizibilă, 548px/366px).Comparînd cele două imagini, aveți toate elementele de identificare (fotomanipulare și tonalități).Mulțumesc. Vladimir, Virgil, domnilor! Altă perspectivă:
un text care merita remarcat la vremea respectiva. imi cer scuze ca nu am facut-o. asemenea tragedii nu ar trebui uitate si nici repetate vreodata. si eu sint pe sfert ucrainean si pe sfert bucovinean. si cu toate astea nu am stiut aceste lucruri. multumesc ca ni le-ai trimis. te rog sa mai scrii despre asta.
o temă nouă în poeziile tale ...sau, mă rog, o temă de care acum te apropii mai mult. si o faci frumos. interesantă amprenta olfactivă. poate găsesti o altă formulare aici: "cu care trăia doar pentru a mă distruge"
" timpul si-a invins calatorii inchizand copertile mari de argint prin naosul primaverii" o idee a timpului ireversibil, as zice. Cu metafora "naosul primaverii" transformi natura intr-o biserica si uite ca era sa-mi scape... "copertile mari de argint" seamana cu cele ale Evangheliei...superb...
Sapphire, aș minți dacă nu aș divulga faptul că m-am gîndit puțin la tine atunci cînd am purces la scrierea acestui text. Asta pentru că într-o anumită măsură îți cunosc gusturile. Și la urma urmei nu cred că e nimic rău cu a cunoaște și eventual chiar a ține cont de gusturile cititorilor tăi. Să nu îmi ceri însă să mai scriu așa ceva pentru că a face asta nu este în totalitate sub controlul meu și mă gîndesc că tu știi asta. Mulțumesc pentru apreciere și atenționări. Am să încerc să le corectez. Alma, da, este un text la care am lucrat mai mult și chiar l-am lăsat o vreme la „pritocit”, practică pe care din păcate nu o am prea des. Nicolae, mulțumesc pentru comentariu. Te rog pe viitor să nu uiți că pe Hermeneia nu se folosesc tag-urile HTML ci trebuie să folosești HCODE. Interesante aserțiunile autorului menționat și plauzibile dar dacă te uiți cu băgare de seamă la text îți vei da seama că eu am vrut să spun ceva puțin diferit. Și în plus, textul meu este o poveste, „orice asemănare cu evenimente din realitatea înconjurătoare este întîmplătoare și neintenționată”. Hialin, după cum vezi, la chestia asta sînt un „purist”(sic!)
„legate-n-prejur” - poate din nou nu mai știu eu limba română dar e corectă transcrierea? ce e aia rază-noptată? Mai am o remarcă. Mi se pare mie sau textul ăsta a mai fost postat o dată cam asemănător? Te averizez să încetezi astfel de practici. Lucreaza-ți un text pînă crezi că e ceea ce vrei, postează-l sau nu dar nu te juca de-a postatul. Asta dacă vrei să mai postezi aici. Sînt destule locuri unde te poți juca în felul acesta. Aici însă nu ne place asta.
vă doresc muze vioaie, și nu doar pentru anul ce vine! (apoi stau și mă întreb cine, cum și pentru ce a "imaginat" cele de mai sus. cred că merită a fi "deconspirat")
probabil ca ar fi trebuit sa o pun la personale dar atunci ar fi fost "personala". Cailean, nu pot decit sa spun ca ma faci sa fiu obligat sa scriu ma bine de acum incolo. Desi nu stiu daca pot reusi. Uite vezi, de aceea nu imi place mie "poezia", pentru ca nu o pot controla. Nu poti apasa pe un buton, pe o clapa si totul sa fie cel putin la fel de bine ca inainte. E o muza razgiiata.
nu prea înţeleg relaţia dintre titlu şi text. nu se mulează. textul pluteşte prin el însuşi, ok, şi e bine condus. mie-mi plac si primele două strofe. ce nu-mi place este că ieşi la suprafaţă foarte rar. ar trebui o macara aici :)
în sfârşit, un poem de-al lui someşanu care izbeşte. de atâta căutare, poetul se rupe din trup, dar se rupe bine. din înserare alege culori, tonuri, nuanţe şi cu ajutorul pensulei crează o ludmilă egală cu o gină lollobrigidă sau o heidi klum. lumea o recunoaşte când coboară din asfinţit pe scena dealului viei, ca pe o zee marmoree, o frumuseţe edenică. bun, someşanule, bun de decorat cu o peniţă. aş scoate din text "în relief", care este de prisos, şi aş înlocui "mândrie" cu un cuvant mai scurt şi mai domol, ca de exemplu: dor, umbre, timp. apăsată de timp sună mai bine.
Of, Eugen, obosesc si eu cateodata sa tot iti explic ce inseamna poezia si care este rolul repetitiei. In "poemul care se citeste pe sine" Matei Visniec repeta de 9 ori substantivul poem. Dar el nu-si pierde vremea ca mine pe ateliere literare sa asculte tot felul de pareri despre cum trebuie sa i se ciunteasca, modifice, un text deja publicat. Ca daca dadeai si tu un clic de curiozitate pe clip ai fi vazut. Dar nu-i bai.
prea multe expresii... le-aș zice fruste. Adică expresii care ne comnică totul de nu mai rămîne nici loc de întors, darămite de poezie. De exemplu: "Stăteam înafara timpului" - gata m-ai lămurit. Ar fi fost ceva dacă sugerai chestia asta. Dar așa... sună a dare de seamă. Alta: "Râvneam la inutil", sau "Mi-era sete". Și să nu îmi spui că ăsta e stilul tău pentru că tot în textul ăsta ai "sărutam refrene de iubire" sau "M-am târât la picioarele certitudinii".. deși amîndouă sînt totuși prea dulcege pentru gustul meu.
citatul face parte din Svetasvatara Upanishad tradusa de Nikhilananda ( eu am citit versiunea in engleza). acesta urmeaza dupa descrierea a ceea ce inseamna Brahman = realitatea infinita a ceea ce e divin(care de altfel mi se pare izbitor de asemanator cu genul de descriere a Macroprosopului din Zohar).
este precedat de alt citat poate la fel de important: [There is an unborn prakriti- red, white and black- which gives birth to many creatures like itself. an unborn individual soul becomes attached to it and enjoys it, while another unborn individual soul leaves it after his enjoyment is completed]
prakriti=natura inteligentei
ei bine, eu m-am gandit ca de fapt acel unborn soul de 2 feluri apartine de aceeasi fiinta, ca un fel de anticipare si apoi de constatare. iar combustibilul e dorinta.
acest text ma reprezinta - numele meu deriva din sintagma [vera ikon] si parabola sfintei Veronika - pe care eu poate mai mistic o asociez nu unei reprezentari fidele a imaginii originale (sacre sau nu) ci un fel de negativ al ei (in terms of photographic art). poate de aceea m-am referit la pasarile (mereu unite şi cunoscute sub acelaşi nume) care sunt polarizari perfecte.
textul meu este un un poem de dragoste, unul pe care mi l-am dorit sa-l scriu de mult. nu, nu e deloc elaborat.
tin mult la partea cu senzorul.
partea mecanicista e o viziune de-dinafara a consumului inceputului si sfarsitului. because everything can become sacred even for its unborn part.
thank you
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
hai sa marturisesc ca nu este placere mai mare decat sa citesc, o, voluptate a volupatilor! Unde mai pui ca se intampla sa citesc si comentariul dinaintea citirii mele, asta e un orgasm intelectual. Acum, hai sa fim sinceri pana la capat, cine nu il cunoaste pe vladimir ca autor poate usor cadea in capcana prozodiei, dar vladimir nu scrie ca se afle in treaba, el scrie pentruca are ceva de spus, de aceea eu niciodata (si l-am comentat de ma dor deshtele :-) nu m-am legat de prozodie pentruca nu despre asta era vorba. Daca mi se ingaduie, ma voi intoarce acum, aici, insa doar pentru o simpla propozitie, la tarot. "femei care se imbraca fara pudoare/ irevocabil in rosu". Uneori zambesc, din pacate din ce in ce mai rar, insa atunci cand o fac, sunt fericit fara sa mint. Andu
pentru textul : insomnie deUn text fain, viu (in ciuda unor trimiteri destul de macabre :-) insa mi-a placut cum razbate dintre versuri acea dorinta de viata sclipitoare ca un izvor... am mai intalnit asta la Virgil si mi-a placut de fiecare data. La bile negre... nu cred ca e corect "veri deznadajduit de lungi" poate "deznadajuitor de lungi"? si pe final parca prea se ingesuie rimele moare/doare/disperare. Andu
pentru textul : summer love deandu, multumesc pentru comment. cat despre comentariul "eliptic" al domnului manolescu, eu una am priceput ce vrea sa spuna, pentru ca am avut discutii pe marginea altui text (strada cu fluturi) despre ce inseamna s-o "brodesti" sau nu. nu este vorba de o comunicare personala, cel putin nu asa cum inteleg eu din regulament. cu domnul gorun manolescu nu vorbesc "in privat" nicaieri. am inteles (de pe acest site) ca dumnealui imi urmareste evolutia si, cum ma "taxase" cu un text in urma, probabil aici, prin fraza scurta (si concisa), a vrut sa-mi spuna ca "uite asta inseamna sa-ti iasa". :)
pentru textul : întrepătrunderi deda, un text bun, cu multe formulări ingenioase însă mult prea încărcat cu adjective şi comparaţii care îngreunează la citire şi fac ca poemul să devină indescifrabil pe alocuri. sunt prea multe elemente care par a nu avea nici o legătură, dar sunt şi idei bune gen: "a urmat goana spre râu cu maşina de gunoi
pentru textul : karaoke deîn spate pianul legat fedeleş zornăia
din el sărind prin hârtoape sunete ca monedele aruncate peste umăr morţilor" sau " şi îmi amintesc brusc
dulapul aşezat pe uşa lipsă dintre camere
spatele lui dezmembrat prin care intram şi ieşeam
dintr-o lume în alta". Cred că ar trebui să mai simplifici limbajul şi să laşi ideile de bază, formulate clar şi frumos.
Îmi amintește de Zenobia lui Naum sau poate asta e și ideea. Însă am citit sute de texte ca acesta. Aceleași imagini: șerpi, sms, cifre din care cititorul nu înțelege mare lucru. Aștept de la tine și alte poeme.
pentru textul : poem pentru cel de-al 18-lea vis identic deeu încă aștept să mă lămurești ce-i cu sufita aceea...! :)
pentru textul : tablou naiv cu gară și adela deîn rest, un poem foarte frumos, are un aer romantic, o fragilitate a lui... un fel de cochetărie adolescentină.
îmi place.
AUTOR/ COLABORATOR. Un text sămănătorist, așadar în stilul poeziei minore de acum o sută de ani. O pastișă, de fapt, destul de slăbuță. Autorul se inspiră nu din realitate (căci unde mai e lumea satului așa cum o vede el în aceste versuri?), ci din cărți (fără să fie - culmea! - livresc, ci doar epigonic). Că versurile îi sunt dictate nu de ceea ce vede în peisaj, ci de clișeele despre a căror eficiență lirică e convins, o demonstrează și două dintre ele: "Scârțâie carele pe haturi,/ Ducând la moară snopi de grâu". Mai întâi, carele nu merg (în mod normal, desigur) pe haturi, ci pe drum, pe drumeag, pe câmp (peste haturi o iau doar dacă se sperie caii). Apoi, la moară, după cum toată lumea știe, nu se duc snopi de grâu, aceștia se duc (se duceau! pentru că în prezent există combine) la mașina de treierat (una poate fi "văzută" în "Moromeții" lui Marin Preda, alta, mai veche, în "Viața la țară", de Duiliu Zamfirescu), în vreme ce la moară se duc sacii plini cu boabe treierate!!! Cam așa stau lucrurile în toată poezia, care e totalmente falsă și de o artificialitate strigătoare la cer. Probabil că la AUTORI ca dl Oana se referă Virgil Titarenco atunci când spune că, în noua formulă a Hermeneiei, vor fi transformați în COLABORATORI.
pentru textul : Vis de iarnă deîmi place. aş renunţa,totuşi, la ultimul vers.
aş lăsa aşa:
"Să moară goală bezna,
zăpada plic în sobă.
Să nu băgăm de seamă"
ultimul vers mi se pare destul de preţios pe lângă "ceaiul de plante,gerul urşi şi foci,etc.", "vorbitul pustiului" dezvoltându-mi un alt tip de mesaj care nu se potriveşte cu atmosfera atât de frumos aşezată până acolo.
citez: "Să intri doar banală/să-mi ceri un ceai de plantă.
Să moară goală bezna/ zăpada plic în sobă." - versuri foarte bune;
"zăpada plic în sobă." - un vers de excepţie pentru care te felicit
pentru textul : Conjunctiv deși prin larousse trecînd profetul din index puse echilibru vriei ah Domnul este tatăl nostru și Alma mama poeziei
pentru textul : poveste simplă deAdrian, multumesc pentru lectura si pentru comentariu...
Cristi
pentru textul : Sonet 223 deJocul acesta creativ "eu sunt" poate produce încă poezie de calitate(Angela Marinescu a scris multe poeme aşa). Sau să-i spun formulă "eu sunt", dar produsul e întotdeauna altul. Ai scris un poem bun, sobru, cu economie de cuvinte, cizelat, puţine cuvinte sunt în plus totuşi: apa perfidă, neinventatul (care mă duce cu gândul la Nichita Stănescu), sau mirarea nu mă paşte.
pentru textul : De-aici începe neştiinţa deÎmi place versul final, lasă loc meditaţiei
Aranca, Și de această dată comentariul dumneavoastră este foarte pertinent. Ați intuit bine: într-o lume de o agresivitate înspăimântătoare, singura soluție pentru un ins mai puțin adaptat legilor junglei este recluziunea. Vă mulțumesc mult pentru faptul ca acordați atenție poemele mele și vă sunt recunoscator pentru "peniță". Să auzim de bine.
pentru textul : Poșta vinde timbre și capete de copii deDoamnelor vedeți subtitlul de aici și fotografia originală de pe prima pagină (haideți că e vizibilă, 548px/366px).Comparînd cele două imagini, aveți toate elementele de identificare (fotomanipulare și tonalități).Mulțumesc. Vladimir, Virgil, domnilor! Altă perspectivă:
pentru textul : în căutarea timpului pierdut dece poem sensibil, in cuvinte simple, usoara revolta resimtita si o resemnare calma, trista si frumoasa...
si mi-a placut mult forma asta 'soarele asfinte'!
pentru textul : părea că ninge deun text care merita remarcat la vremea respectiva. imi cer scuze ca nu am facut-o. asemenea tragedii nu ar trebui uitate si nici repetate vreodata. si eu sint pe sfert ucrainean si pe sfert bucovinean. si cu toate astea nu am stiut aceste lucruri. multumesc ca ni le-ai trimis. te rog sa mai scrii despre asta.
pentru textul : Renașterea împușcata deerata: textul a aparut la categoria proza...desi am avut impresia ca selectasem "poezie". scuze.
pentru textul : Neînsemnat jurnal feroviar deo temă nouă în poeziile tale ...sau, mă rog, o temă de care acum te apropii mai mult. si o faci frumos. interesantă amprenta olfactivă. poate găsesti o altă formulare aici: "cu care trăia doar pentru a mă distruge"
pentru textul : deja vu cu iz de levănțică și camfor de" timpul si-a invins calatorii inchizand copertile mari de argint prin naosul primaverii" o idee a timpului ireversibil, as zice. Cu metafora "naosul primaverii" transformi natura intr-o biserica si uite ca era sa-mi scape... "copertile mari de argint" seamana cu cele ale Evangheliei...superb...
pentru textul : călătorii spre Topalu deSapphire, aș minți dacă nu aș divulga faptul că m-am gîndit puțin la tine atunci cînd am purces la scrierea acestui text. Asta pentru că într-o anumită măsură îți cunosc gusturile. Și la urma urmei nu cred că e nimic rău cu a cunoaște și eventual chiar a ține cont de gusturile cititorilor tăi. Să nu îmi ceri însă să mai scriu așa ceva pentru că a face asta nu este în totalitate sub controlul meu și mă gîndesc că tu știi asta. Mulțumesc pentru apreciere și atenționări. Am să încerc să le corectez. Alma, da, este un text la care am lucrat mai mult și chiar l-am lăsat o vreme la „pritocit”, practică pe care din păcate nu o am prea des. Nicolae, mulțumesc pentru comentariu. Te rog pe viitor să nu uiți că pe Hermeneia nu se folosesc tag-urile HTML ci trebuie să folosești HCODE. Interesante aserțiunile autorului menționat și plauzibile dar dacă te uiți cu băgare de seamă la text îți vei da seama că eu am vrut să spun ceva puțin diferit. Și în plus, textul meu este o poveste, „orice asemănare cu evenimente din realitatea înconjurătoare este întîmplătoare și neintenționată”. Hialin, după cum vezi, la chestia asta sînt un „purist”(sic!)
pentru textul : povestea uitată a regilor stepei de„legate-n-prejur” - poate din nou nu mai știu eu limba română dar e corectă transcrierea? ce e aia rază-noptată? Mai am o remarcă. Mi se pare mie sau textul ăsta a mai fost postat o dată cam asemănător? Te averizez să încetezi astfel de practici. Lucreaza-ți un text pînă crezi că e ceea ce vrei, postează-l sau nu dar nu te juca de-a postatul. Asta dacă vrei să mai postezi aici. Sînt destule locuri unde te poți juca în felul acesta. Aici însă nu ne place asta.
pentru textul : Dans de fier legănat devă doresc muze vioaie, și nu doar pentru anul ce vine! (apoi stau și mă întreb cine, cum și pentru ce a "imaginat" cele de mai sus. cred că merită a fi "deconspirat")
pentru textul : Sărbători bune - 2008 deĂăăă, ghî, le... cum? Aa! Păi... Cu plăcere. Șansa rămâne.
pentru textul : Poem biologic deparerea mea este ca este un text prea incarcat. sau poate eu sint un cititor mai simplu
pentru textul : desene deprobabil ca ar fi trebuit sa o pun la personale dar atunci ar fi fost "personala". Cailean, nu pot decit sa spun ca ma faci sa fiu obligat sa scriu ma bine de acum incolo. Desi nu stiu daca pot reusi. Uite vezi, de aceea nu imi place mie "poezia", pentru ca nu o pot controla. Nu poti apasa pe un buton, pe o clapa si totul sa fie cel putin la fel de bine ca inainte. E o muza razgiiata.
pentru textul : urăsc denu prea înţeleg relaţia dintre titlu şi text. nu se mulează. textul pluteşte prin el însuşi, ok, şi e bine condus. mie-mi plac si primele două strofe. ce nu-mi place este că ieşi la suprafaţă foarte rar. ar trebui o macara aici :)
pentru textul : ranfluare deîn sfârşit, un poem de-al lui someşanu care izbeşte. de atâta căutare, poetul se rupe din trup, dar se rupe bine. din înserare alege culori, tonuri, nuanţe şi cu ajutorul pensulei crează o ludmilă egală cu o gină lollobrigidă sau o heidi klum. lumea o recunoaşte când coboară din asfinţit pe scena dealului viei, ca pe o zee marmoree, o frumuseţe edenică. bun, someşanule, bun de decorat cu o peniţă. aş scoate din text "în relief", care este de prisos, şi aş înlocui "mândrie" cu un cuvant mai scurt şi mai domol, ca de exemplu: dor, umbre, timp. apăsată de timp sună mai bine.
pentru textul : Amurg cu Ludmila de"își despleteau gutuile părul" "moartea-mi cocea ca un spin în călcâi" Două imagini superbe în jurul cărora gravitează poezia.
pentru textul : cenuşă, să ning... deOf, Eugen, obosesc si eu cateodata sa tot iti explic ce inseamna poezia si care este rolul repetitiei. In "poemul care se citeste pe sine" Matei Visniec repeta de 9 ori substantivul poem. Dar el nu-si pierde vremea ca mine pe ateliere literare sa asculte tot felul de pareri despre cum trebuie sa i se ciunteasca, modifice, un text deja publicat. Ca daca dadeai si tu un clic de curiozitate pe clip ai fi vazut. Dar nu-i bai.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit deprea multe expresii... le-aș zice fruste. Adică expresii care ne comnică totul de nu mai rămîne nici loc de întors, darămite de poezie. De exemplu: "Stăteam înafara timpului" - gata m-ai lămurit. Ar fi fost ceva dacă sugerai chestia asta. Dar așa... sună a dare de seamă. Alta: "Râvneam la inutil", sau "Mi-era sete". Și să nu îmi spui că ăsta e stilul tău pentru că tot în textul ăsta ai "sărutam refrene de iubire" sau "M-am târât la picioarele certitudinii".. deși amîndouă sînt totuși prea dulcege pentru gustul meu.
pentru textul : Teenage angst decitatul face parte din Svetasvatara Upanishad tradusa de Nikhilananda ( eu am citit versiunea in engleza). acesta urmeaza dupa descrierea a ceea ce inseamna Brahman = realitatea infinita a ceea ce e divin(care de altfel mi se pare izbitor de asemanator cu genul de descriere a Macroprosopului din Zohar).
este precedat de alt citat poate la fel de important: [There is an unborn prakriti- red, white and black- which gives birth to many creatures like itself. an unborn individual soul becomes attached to it and enjoys it, while another unborn individual soul leaves it after his enjoyment is completed]
prakriti=natura inteligentei
ei bine, eu m-am gandit ca de fapt acel unborn soul de 2 feluri apartine de aceeasi fiinta, ca un fel de anticipare si apoi de constatare. iar combustibilul e dorinta.
acest text ma reprezinta - numele meu deriva din sintagma [vera ikon] si parabola sfintei Veronika - pe care eu poate mai mistic o asociez nu unei reprezentari fidele a imaginii originale (sacre sau nu) ci un fel de negativ al ei (in terms of photographic art). poate de aceea m-am referit la pasarile (mereu unite şi cunoscute sub acelaşi nume) care sunt polarizari perfecte.
textul meu este un un poem de dragoste, unul pe care mi l-am dorit sa-l scriu de mult. nu, nu e deloc elaborat.
pentru textul : Vera ikon detin mult la partea cu senzorul.
partea mecanicista e o viziune de-dinafara a consumului inceputului si sfarsitului. because everything can become sacred even for its unborn part.
thank you
Pagini