dorin, tu-ți rîzi de mine!? de nu, răspunsul e fiincă astfel cerea o anume pînză. ne-de-păianjen! în rest am înțeles că aproape. emil, ai dreptate. însă trebuia să amintesc desprinderile, atunci nu știam cum altcum - nici azi nu prea!
Mi se pare ca textul are cateva imagini interesante:
"șterg locuri şi virgule în poemele tale mă culc
la sfârșitul rândului"
"spre dimineaţă cerul se prinde ca laptele "
Imi place si strofa de final si titlul.
E drept ca sunt ceva stereotipii, dar daca ai "pili" putin la el, cred ca ti-ar iesi un text foarte bun.
Andrei, te rog sa atasezi un titlu acestui text si sa nu mai practici o astfel de solutie. Motivul principal sint cititorii si faptul ca ei nu pot cauta un text care nu are un titlu
eu cred că inocența este ca o formă austeră de inoculare a păcatului omenesc, în sensul naivității greșelii / pîngăririi sufletești. pronumele personale încarcă inutil. se putea mai simplu "palmelor războinice". însă îmi place limbajul simplu raportat la complexitatea sensului. ideea finalului e bună însă negațiile generalizate aduc senzația artificialului. cu toate că aparent sau real se parcurg spații intangibile între limite - pauză în eter. senzație de plutire.
Adrian, eu ciordesc?Esti un autor pe care il apreciez foarte mult. Remus nu a facut decit o comparatie. Am intervenit doar pt ca se foloseste tot mai mult numele meu. Si nu numai aici. Cred ca nu a fost intentie, dar m-ai jignit prin faptul ca nu ai inteles ce spune Remus. Pe de alta parte Remus poate face un exces de zel sa ma resusciteze ca autor.
Respect si detest, din ratiuni diferite, orice demers care se fundamenteaza pe caracteristicile lui "poate"... nota de slabiciune omeneasca si mai ales recunoasterea incapacitatii fiintei umane de a emite judecati cu valoare de "adevar absolut" (discutie lunga treaba aceasta cu adevarul de aceea am preferat ghilimelele) ofera calea spre o lirica a fragilului, cu posibilitati de expresie mai ales la nivel de traire decat de idee (am eu convingerea ca omul "se intristeaza" si "se veseleste" mai profund prosternandu-se decat folosindu-si mintea pentru joc)... detest insa acest "poate" ca pretext pentru construirea unei logici gaunoase prin care sa justificam faptul de a ne refuza sensul fiintarii prin recurs la un viitor asezat sub semnul indeterminatului. Cred ca autorul a fost nehotarat din punctul de vedere al strategiei poetice pentru ca insiruirea unor momente care se vor puncte obligatorii de trecere pentru experienta individului mi se pare prea extinsa, in masura in care este lesne de constientizat ca o descriere exhaustiva nu poate fi realizata din ratiuni ce tin inclusiv de revendicarea omului de la culturi diferite... deh, tentatia universalului. Nu ma mira insa scindarea, tipica gandirii europene, intre individ si natura respectiv perceperea acesteia din urma intr-o maniera nefasta... intotdeauna am fost obsedati sa ne despartim de natura fie si simbolic prin garduri, ziduri etc imprejmuindu-ne doar de obiecte moarte (lemnul patului, piatra de la intrare etc)... ideea insa are ceva copilaresc in ea in masura in care temerile fiintei umane au mai intotdeauna ca temei ignoranta si teama de cunoastere, frica de comuniune, nevoia de a ne delimita in clasica si prafuita schema obiect-subiect.
...Am mai ascultat o dată fişierul, confirmându-mi-se astfel o primă impresie: vocea celui care recita este asemănătoare spre foarte asemănătoare cu cea a lui Cristian Tudor Popescu :). Paranteză: bineînţeles, nu atunci când acum-câteva-cuvinte-numitul începe să ţipe :)
Calin, se spune ca atunci cand simti o suflare ca de gheata trece un inger pe langa tine. Si se mai spune ca florile de gheata apar pe geamuri dupa sufletul omului. Iar crengile copacilor inca inainte de cruce sunt nebanuit liant de suflete, dar asta atat de rar si nebanuit, incat totul trebuie sa se ascunda in causul unor aripi. Multumesc de citirea ta cu sufletul... si cu ingaduinta :-) Adina! there must be an angel... :-) Fotografia aceasta eu spun ca si-a adus singura versurile. Inca nu stiu ce sunt ingerii, desi cred ca i-am vazut cumva. Sau ei pe mine. Dar sigur, se intorceau acasa. Acum am vazut si dincolo... bun venit. (tarziu, stiu)
Scriitorul Petre Stoica a existat cu siguranță mai ales pentru zona culturală bănățeană, publica prin anii 70. Cornel Ungureanu îi prezenta cărțile, Ioana Ieronim îl traducea ș.a.m.d. Fiind mai în vârstă decât tatăl meu, nu știu dacă mai trăiește, dacă mai traduce, dacă mai scrie efectiv. Și să mai spunem că avea structural, un echivalent creativ cu pictura lui Alin Gheorghiu. Acum e posibil ca Petru Hamat, el însuși originar din aceeași zonă, să fie influențat de stilul acesta de "poem în proză", de altă factură decât suntem obișnuiți. Nu este un delict. Și mai ales în poezie, nu trebuie niciodată să semănăm cu Marin Sorescu și nici măcar cu Gabriela Negreanu (vezi ciclul "Monolog în oglindă"). Câți autori nu sunt contestați? Câți dintre noi vor fi, vor rămâne în manualele de limba română? Și ce instanțe literare vor decide? În acest text, eu personal am găsit imagini stilistice aparte ce mi-au atras atenția, de exemplu "plecase când nici nu deschisesem bine ochii bruma groasă de lapte se așezase pe întreaga retină". Mai mult, mi se pare evocarea bunicii de-o manieră discretă, reținută, însă intensă. Bărbătească. Eu cred că autorul are șanse. Scrie, Petru Hamat!
...îmi place. se pliază pe naturelul meu. are idee, are tropi care îmi convin, are prospețime și poate că acum rezonez cu înțelepciunea acestor versuri: iar alții cad în gol din cea mai perfectă indecizie cu care se pot confrunta ... se apropie sărbătorile, să le ai frumoase, Virgil, cu gânduri bune, paul
Terapia ovalului, terapia cercului, Omega, sunetul penultim, ultima umbră. Pentru că acolo unde e umbră jos, sus e lumină, unde e umbră în spate, în față e lumină. Orbul nu e nevăzător, aparențele înșeală, dar cine să își mai amintească de toate acestea, acum "lecțiile de mers pentru păpuși" ne ocupă tot timpul. Iată câteva chei pentru un poem deosebit.
Dacă aş fi fost singura căreia îi aruncaţi la coş cuvintele, mă înclinam în faţa aprecierilor d-voastră critice, d-le Agheorghesei, dar v-am răspuns tocmai pentru că am citit foarte multe din comentariile d-voastră...Mai toate decapitează...până şi pe cele care vă laudă, încercând să vă îmbuneze, probabil. Sunteţi foarte previzibil...
Editor pe un site literar fiind şi administrator pe un altul, credeţi-mă, lecturez multă poezie modernă, bună, mai puţin bună, sau chiar proastă.
Dar NIMENI, nici un POET adevărat dintre cei cu recunoaşterea USR nu îşi permite să împroaşte cu noroi, aşa cum o faceţi d-voastră. Nu m-aţi atins în nici un fel, pentru că nu am orgolii de mare poet, ştiu că nu sunt.
Şi vă mai spun doar atât: un Adrian Păunescu şi un Grigore Vieru vor rămâne în analele Literaturii române! Alţii...
subliniez alături de alți cititori, niște pasaje deosebite: "pentru că erai precum cea care își bea cafeaua în tihna solitară a unei dimineți, precum cea pentru care aș plânge spontan la durere, precum cea care își cumpără ziarul glumind cu vânzătoarea, precum cea care iartă și are zâmbet firesc" sau "apoi îți netezeam ironia din ochi cum un soldat îndrăgostit răvașul pentru iubita lui din spatele liniilor frontului" e un avantaj să mergi "cinșpe pași cu Marlena Braester" în această vară, iată, eu o să aștept iar până în toamnă, să o întâlnesc la Salonul revistelor francofone de la Paris, comme d'habitude...
e o confuzie: nu inteleg cine a trimis si cui acest manuscris "Cu săptămâni în urmă, Gorun Manolescu mi-a trimis un manuscris numit “Eseu despre sursele cunoașterii în logica Budistă”. Volumul, apărut la Editura "Cartea Universitară", s-a epuizat înainte măcar de a fi făcut public, adică de a fi intrat în librării (cred că au mai rămas 30 de exemplare), o retipărire a sa fiind în curs. Acest interes în jurul teoriilor lui Gorun Manolescu datează deja de câțiva ani și el a fost trezit de prezența sa activă în mediile filosofice virtuale și ca redactor șef al revistei Noema." si cine semneaza? acelasi Gorun? te lauzi pe tine insuti sau sunt comentariile altcuiva pe care le-ai preluat? daca da, cine e? si de unde? Dar in fine, cred ca trebuie felicitat cineva pentru volum...
eventual. text sub așteptări. se susține în prea puține puncte. nu contează că ideea e bătătorită, nici că scriitura clasicizată obligă la o abordare comună a temei., dar intensitatea scade după prima strofă și rămâne așa. sau nu-mi mai plac mie poemele cuminți. remarc doar versurile 2, 3 și 4 din prima strofă.
paparuz e numele meu real,iar jignirile,pe care probabil le considerati spumoase, nu fac altceva decat sa va desconsidere,sa demonstreze caracterul "cult" sau "cool" al domniei voastre!
multumesc si pentru amenintari!
o zi buna!
Cred că cheia poemului se află în ultimul vers, ,,şi toate dor la fel". Dacă printr-un joc lexical, aş înlocui ,,frunze" cu ,,sinonimul" artificial ,,amintiri", aş putea transforma ultimul vers în ,,şi toate amintirile dor la fel". Un adevăr confirmat. Amintirile neplăcute provoacă durerea ca o retrăire a acesteia, iar amintirile plăcute provoacă dor, un alt fel de durere, a lipsei. Ce am scris până acum pot fi simple speculaţii.
Se ştie, totuşi, că amintirile sunt provocate de anumite elemente ( locaţii, obiecte, parfumuri, muzică, poeme, persoane etc ).
Poemul e remarcabil prin concept, prin mesaj şi prin realizarea artistică. Repetarea lui ,,şi" la fiecare vers, şi chiar prezenţa lui de la început, parcă vrea să sugereze un decupaj dintr-o serie de gânduri, amintiri, care vin ca o avalanşă, ca o ploaie. Parcă nimic nu poate fi omis...şi frunza asta, şi aceea, şi cealaltă...toate au importanţă, semnificaţie. Varietatea frunzelor e dată de citeriile de formă, culoare, provenienţă, şi atâtea alte criterii personalizate ( cultură literară, sănătate, iubire, unele locaţii dragi etc ). Un univers de frunze...Un album, cum bine spunea Corina.
Remarc muzicalitatea, un fel de ritm uşor sacadat, susţinut, ca ploaia de toamnă, pe care o aud de la masa unei biblioteci pe care sunt poemele lui Eminescu, Sorescu, Bacovia, Topârceanu de o parte, şi de alta poeme dragi de aici.
Nu ştiu ce versuri să selectez. Mă opresc, totuşi, asupra unor rostiri antonimice:
,,şi repezi ca anii atuncea,
şi lente ca ora acum"
,,şi vii ca ale tuturor
şi reci ca ale nimănui"
Felicit autorul pentru tot ce este inovativ şi remarcabil în acest poem!
Mulţumesc Marius. "Cocoşnic" desemnează o podoabă tradiţională rusească şi e un cuvânt neologism mai rar, dar am riscat să îl folosesc, se subînţelege sensul din context. Este într-adevăr un text nostalgic, o naraţiune împestriţată, cu mai multe amintiri.
Cu regret, anunt pe aceasta cale ca, din motive bine intemeiate, am cerut sa fiu exclus dintre autorii care publica pe "Hermenia". Cine va dori sa ma contacteze ma va gasi pe www.agonia.ro. Urez tuturor toate cele bune, Gorun Manolescu
Nu stiu de unde incrancenarea si conditionarea asta...ce legatura are cu scrierea si postarea unei poezii? N-am cerut sa-mi fie comenteze textele nici admirativ nici critic asa ca nu vad de ce-mi cereti imperativ sa intru in polemici ce nu de putine ori degenereaza si exemple destule se gasesc in site.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
dorin, tu-ți rîzi de mine!? de nu, răspunsul e fiincă astfel cerea o anume pînză. ne-de-păianjen! în rest am înțeles că aproape. emil, ai dreptate. însă trebuia să amintesc desprinderile, atunci nu știam cum altcum - nici azi nu prea!
pentru textul : scrisoare despre cum ar fi deMi se pare ca textul are cateva imagini interesante:
"șterg locuri şi virgule în poemele tale mă culc
la sfârșitul rândului"
"spre dimineaţă cerul se prinde ca laptele "
Imi place si strofa de final si titlul.
E drept ca sunt ceva stereotipii, dar daca ai "pili" putin la el, cred ca ti-ar iesi un text foarte bun.
pentru textul : pustiului nu-i este dat să fie mamă de"azi ea văruiește vișinul bătrân dar pe mine
mă doare
au rămas atâtea nespuse
cum rămân fructele din vârful unui pom
neculese"
foarte frumos. cred ca mergea și:
cum rămân vișinele din vârf
pentru textul : plecat să aduc înapoi căldura iarna deneculese
emilian, multumesc. transcendental poate, transcendent sigur. absolut!
pentru textul : absolute zero deAndrei, te rog sa atasezi un titlu acestui text si sa nu mai practici o astfel de solutie. Motivul principal sint cititorii si faptul ca ei nu pot cauta un text care nu are un titlu
pentru textul : împrejur deExcelent text, oare cum de l-am sărit? Nu se mai dau peniţe aici pe site?
pentru textul : Cititorul fie-i țărâna ușoară! deeu cred că inocența este ca o formă austeră de inoculare a păcatului omenesc, în sensul naivității greșelii / pîngăririi sufletești. pronumele personale încarcă inutil. se putea mai simplu "palmelor războinice". însă îmi place limbajul simplu raportat la complexitatea sensului. ideea finalului e bună însă negațiile generalizate aduc senzația artificialului. cu toate că aparent sau real se parcurg spații intangibile între limite - pauză în eter. senzație de plutire.
pentru textul : atunci s-a sfîrșit deAdrian, eu ciordesc?Esti un autor pe care il apreciez foarte mult. Remus nu a facut decit o comparatie. Am intervenit doar pt ca se foloseste tot mai mult numele meu. Si nu numai aici. Cred ca nu a fost intentie, dar m-ai jignit prin faptul ca nu ai inteles ce spune Remus. Pe de alta parte Remus poate face un exces de zel sa ma resusciteze ca autor.
pentru textul : Alb şi roşu deRespect si detest, din ratiuni diferite, orice demers care se fundamenteaza pe caracteristicile lui "poate"... nota de slabiciune omeneasca si mai ales recunoasterea incapacitatii fiintei umane de a emite judecati cu valoare de "adevar absolut" (discutie lunga treaba aceasta cu adevarul de aceea am preferat ghilimelele) ofera calea spre o lirica a fragilului, cu posibilitati de expresie mai ales la nivel de traire decat de idee (am eu convingerea ca omul "se intristeaza" si "se veseleste" mai profund prosternandu-se decat folosindu-si mintea pentru joc)... detest insa acest "poate" ca pretext pentru construirea unei logici gaunoase prin care sa justificam faptul de a ne refuza sensul fiintarii prin recurs la un viitor asezat sub semnul indeterminatului. Cred ca autorul a fost nehotarat din punctul de vedere al strategiei poetice pentru ca insiruirea unor momente care se vor puncte obligatorii de trecere pentru experienta individului mi se pare prea extinsa, in masura in care este lesne de constientizat ca o descriere exhaustiva nu poate fi realizata din ratiuni ce tin inclusiv de revendicarea omului de la culturi diferite... deh, tentatia universalului. Nu ma mira insa scindarea, tipica gandirii europene, intre individ si natura respectiv perceperea acesteia din urma intr-o maniera nefasta... intotdeauna am fost obsedati sa ne despartim de natura fie si simbolic prin garduri, ziduri etc imprejmuindu-ne doar de obiecte moarte (lemnul patului, piatra de la intrare etc)... ideea insa are ceva copilaresc in ea in masura in care temerile fiintei umane au mai intotdeauna ca temei ignoranta si teama de cunoastere, frica de comuniune, nevoia de a ne delimita in clasica si prafuita schema obiect-subiect.
pentru textul : Lucrurile ne privesc cu o ură infinită de...Am mai ascultat o dată fişierul, confirmându-mi-se astfel o primă impresie: vocea celui care recita este asemănătoare spre foarte asemănătoare cu cea a lui Cristian Tudor Popescu :). Paranteză: bineînţeles, nu atunci când acum-câteva-cuvinte-numitul începe să ţipe :)
pentru textul : Bilet să te găsească de"ca pe un drog"...
pentru textul : Luaţi Biblia ca pe un drog… demie comparatia asta mi se pare tare, tare nefericita.
Calin, se spune ca atunci cand simti o suflare ca de gheata trece un inger pe langa tine. Si se mai spune ca florile de gheata apar pe geamuri dupa sufletul omului. Iar crengile copacilor inca inainte de cruce sunt nebanuit liant de suflete, dar asta atat de rar si nebanuit, incat totul trebuie sa se ascunda in causul unor aripi. Multumesc de citirea ta cu sufletul... si cu ingaduinta :-) Adina! there must be an angel... :-) Fotografia aceasta eu spun ca si-a adus singura versurile. Inca nu stiu ce sunt ingerii, desi cred ca i-am vazut cumva. Sau ei pe mine. Dar sigur, se intorceau acasa. Acum am vazut si dincolo... bun venit. (tarziu, stiu)
pentru textul : lumini. așteptând. deScriitorul Petre Stoica a existat cu siguranță mai ales pentru zona culturală bănățeană, publica prin anii 70. Cornel Ungureanu îi prezenta cărțile, Ioana Ieronim îl traducea ș.a.m.d. Fiind mai în vârstă decât tatăl meu, nu știu dacă mai trăiește, dacă mai traduce, dacă mai scrie efectiv. Și să mai spunem că avea structural, un echivalent creativ cu pictura lui Alin Gheorghiu. Acum e posibil ca Petru Hamat, el însuși originar din aceeași zonă, să fie influențat de stilul acesta de "poem în proză", de altă factură decât suntem obișnuiți. Nu este un delict. Și mai ales în poezie, nu trebuie niciodată să semănăm cu Marin Sorescu și nici măcar cu Gabriela Negreanu (vezi ciclul "Monolog în oglindă"). Câți autori nu sunt contestați? Câți dintre noi vor fi, vor rămâne în manualele de limba română? Și ce instanțe literare vor decide? În acest text, eu personal am găsit imagini stilistice aparte ce mi-au atras atenția, de exemplu "plecase când nici nu deschisesem bine ochii bruma groasă de lapte se așezase pe întreaga retină". Mai mult, mi se pare evocarea bunicii de-o manieră discretă, reținută, însă intensă. Bărbătească. Eu cred că autorul are șanse. Scrie, Petru Hamat!
pentru textul : I have a dream de...îmi place. se pliază pe naturelul meu. are idee, are tropi care îmi convin, are prospețime și poate că acum rezonez cu înțelepciunea acestor versuri: iar alții cad în gol din cea mai perfectă indecizie cu care se pot confrunta ... se apropie sărbătorile, să le ai frumoase, Virgil, cu gânduri bune, paul
pentru textul : indecembrie I deTerapia ovalului, terapia cercului, Omega, sunetul penultim, ultima umbră. Pentru că acolo unde e umbră jos, sus e lumină, unde e umbră în spate, în față e lumină. Orbul nu e nevăzător, aparențele înșeală, dar cine să își mai amintească de toate acestea, acum "lecțiile de mers pentru păpuși" ne ocupă tot timpul. Iată câteva chei pentru un poem deosebit.
pentru textul : terapie defoarte frumoasa prima strofa...interesanta metafora aceasta a fericirii casante...
pentru textul : Mereu altfel dar mereu în acelaşi loc deDacă aş fi fost singura căreia îi aruncaţi la coş cuvintele, mă înclinam în faţa aprecierilor d-voastră critice, d-le Agheorghesei, dar v-am răspuns tocmai pentru că am citit foarte multe din comentariile d-voastră...Mai toate decapitează...până şi pe cele care vă laudă, încercând să vă îmbuneze, probabil. Sunteţi foarte previzibil...
pentru textul : alb gustul de miere al ierbii deEditor pe un site literar fiind şi administrator pe un altul, credeţi-mă, lecturez multă poezie modernă, bună, mai puţin bună, sau chiar proastă.
Dar NIMENI, nici un POET adevărat dintre cei cu recunoaşterea USR nu îşi permite să împroaşte cu noroi, aşa cum o faceţi d-voastră. Nu m-aţi atins în nici un fel, pentru că nu am orgolii de mare poet, ştiu că nu sunt.
Şi vă mai spun doar atât: un Adrian Păunescu şi un Grigore Vieru vor rămâne în analele Literaturii române! Alţii...
Profetul
pentru textul : cine-mi va deschide de...cât despre colorat și desenat, păstrează-te, nu fi tu însăți...:)! atent, paul
pentru textul : culoare de întoarcere comună desubliniez alături de alți cititori, niște pasaje deosebite: "pentru că erai precum cea care își bea cafeaua în tihna solitară a unei dimineți, precum cea pentru care aș plânge spontan la durere, precum cea care își cumpără ziarul glumind cu vânzătoarea, precum cea care iartă și are zâmbet firesc" sau "apoi îți netezeam ironia din ochi cum un soldat îndrăgostit răvașul pentru iubita lui din spatele liniilor frontului" e un avantaj să mergi "cinșpe pași cu Marlena Braester" în această vară, iată, eu o să aștept iar până în toamnă, să o întâlnesc la Salonul revistelor francofone de la Paris, comme d'habitude...
pentru textul : cinșpe pași cu Marlena Braester deEu zic să editezi și să corectezi cu atenție textul. Voi sancționa de acum postările neglijente.
pentru textul : picioare goale - 2 - dee o confuzie: nu inteleg cine a trimis si cui acest manuscris "Cu săptămâni în urmă, Gorun Manolescu mi-a trimis un manuscris numit “Eseu despre sursele cunoașterii în logica Budistă”. Volumul, apărut la Editura "Cartea Universitară", s-a epuizat înainte măcar de a fi făcut public, adică de a fi intrat în librării (cred că au mai rămas 30 de exemplare), o retipărire a sa fiind în curs. Acest interes în jurul teoriilor lui Gorun Manolescu datează deja de câțiva ani și el a fost trezit de prezența sa activă în mediile filosofice virtuale și ca redactor șef al revistei Noema." si cine semneaza? acelasi Gorun? te lauzi pe tine insuti sau sunt comentariile altcuiva pe care le-ai preluat? daca da, cine e? si de unde? Dar in fine, cred ca trebuie felicitat cineva pentru volum...
pentru textul : La rădăcina Gorunului deAm ţinut cont de sugestii. Mă bucur foarte mult să te revăd în pagina mea.
O primăvară frumoasă !
pentru textul : pentru a vedea trebuie să închidem ochii deeventual. text sub așteptări. se susține în prea puține puncte. nu contează că ideea e bătătorită, nici că scriitura clasicizată obligă la o abordare comună a temei., dar intensitatea scade după prima strofă și rămâne așa. sau nu-mi mai plac mie poemele cuminți. remarc doar versurile 2, 3 și 4 din prima strofă.
pentru textul : eventual poetul depaparuz e numele meu real,iar jignirile,pe care probabil le considerati spumoase, nu fac altceva decat sa va desconsidere,sa demonstreze caracterul "cult" sau "cool" al domniei voastre!
pentru textul : monociclu demultumesc si pentru amenintari!
o zi buna!
Cred că cheia poemului se află în ultimul vers, ,,şi toate dor la fel". Dacă printr-un joc lexical, aş înlocui ,,frunze" cu ,,sinonimul" artificial ,,amintiri", aş putea transforma ultimul vers în ,,şi toate amintirile dor la fel". Un adevăr confirmat. Amintirile neplăcute provoacă durerea ca o retrăire a acesteia, iar amintirile plăcute provoacă dor, un alt fel de durere, a lipsei. Ce am scris până acum pot fi simple speculaţii.
Se ştie, totuşi, că amintirile sunt provocate de anumite elemente ( locaţii, obiecte, parfumuri, muzică, poeme, persoane etc ).
Poemul e remarcabil prin concept, prin mesaj şi prin realizarea artistică. Repetarea lui ,,şi" la fiecare vers, şi chiar prezenţa lui de la început, parcă vrea să sugereze un decupaj dintr-o serie de gânduri, amintiri, care vin ca o avalanşă, ca o ploaie. Parcă nimic nu poate fi omis...şi frunza asta, şi aceea, şi cealaltă...toate au importanţă, semnificaţie. Varietatea frunzelor e dată de citeriile de formă, culoare, provenienţă, şi atâtea alte criterii personalizate ( cultură literară, sănătate, iubire, unele locaţii dragi etc ). Un univers de frunze...Un album, cum bine spunea Corina.
Remarc muzicalitatea, un fel de ritm uşor sacadat, susţinut, ca ploaia de toamnă, pe care o aud de la masa unei biblioteci pe care sunt poemele lui Eminescu, Sorescu, Bacovia, Topârceanu de o parte, şi de alta poeme dragi de aici.
Nu ştiu ce versuri să selectez. Mă opresc, totuşi, asupra unor rostiri antonimice:
,,şi repezi ca anii atuncea,
şi lente ca ora acum"
,,şi vii ca ale tuturor
şi reci ca ale nimănui"
Felicit autorul pentru tot ce este inovativ şi remarcabil în acest poem!
pentru textul : Frunze deMulţumesc Marius. "Cocoşnic" desemnează o podoabă tradiţională rusească şi e un cuvânt neologism mai rar, dar am riscat să îl folosesc, se subînţelege sensul din context. Este într-adevăr un text nostalgic, o naraţiune împestriţată, cu mai multe amintiri.
pentru textul : orbitor de alb denu cred ca imi pica bine chestia aia cu acidul sulfuric si nici asocierea "mănunchi că "
pentru textul : canal indisponibil deCu regret, anunt pe aceasta cale ca, din motive bine intemeiate, am cerut sa fiu exclus dintre autorii care publica pe "Hermenia". Cine va dori sa ma contacteze ma va gasi pe www.agonia.ro. Urez tuturor toate cele bune, Gorun Manolescu
pentru textul : Fizica cuanticã, Logica paraconsistentã și Legea Originației Dependente deNu stiu de unde incrancenarea si conditionarea asta...ce legatura are cu scrierea si postarea unei poezii? N-am cerut sa-mi fie comenteze textele nici admirativ nici critic asa ca nu vad de ce-mi cereti imperativ sa intru in polemici ce nu de putine ori degenereaza si exemple destule se gasesc in site.
pentru textul : Zob dePagini