Un poem de uzură, prea multe elemente de legătură, prozaice, mai ales explicative
când, încă, și, iar, pentru că
cacofonie între versurile 2 și 3
un poem foarte slab, o lectură îmbâcsită
doar parerea mea desigur
Luminita, ecranul meu a rezistat. :)) Am mai spus-o, probabil, sferele noastre lirice (scuze pentru relativa emfaza a exprimarii, dar la ora asta nu gasesc una mai modesta) se intrepatrund. Ma bucur sa vad ca asta nu s-a schimbat.
ofer o penita pentru faptul ca il observ pe emilian ca a devenit mai sigur pe mina cu care a scris textul asta. si asta imi place. cred ca e de bun augur. un text care merita sa ajunga si pe hirtie
P.S. În prefața autorului la " TAO of Physics" de Fitjorf Capra se regăsesc următoarele: "Five years ago, I had a beautiful experience…I was sitting by the ocean one late summer aftenoon watching the waves rolling in and feeling the rhythm of my breathing, when I suddenly became aware of my whole environment as being engaged in a gigantic cosmic dance. Being a physicist, I knew that the sand, rocks, water, and air around me were made of vibrating molecules and atoms, and that these consisted of particles which interacted with one another by creating and destroying other particles. I knew also that the earth's atmosphere was continually bomarded by showers of 'cosmic rays'…As I sat on that beach my former experiences came to life. I 'saw' cascades of energy coming down from outer space, in which particles were created and destroyed in rhythmic pulses; I 'saw' the atoms of the elements and those of my body participating in this cosmic dance of energy. I felt its rhythm and I 'heard' its sound, and… I knew that this was the Dance of Shiva, the Lord of Dancers workshiped by the Hindus.' De unde se vede că fizicienii (dar și matematicienii) - nu cei pârâți care se ocupă de fizica și matematica aplicată - sunt mai "poeți" decât poeții. Rog să-mi fie iertate eventualele "Typos"-uri în transcrierea textului lui F.C. Sărut mâna, Doamnă (fără să te cunosc) și fie-mi iertate unele licențe de limbaj cu care te-am gratulat altă dată. Dar să nu te aștepți să nu se repete (nu aici că mă dau afară moderatorii). Așa, de distracție și nu din răutate. G.M.
"Lup tânăr", optimismul este al lui Eliade, conform relatărilor sale citate de mine din mass-media, eu de fapt port "aură" pesimist-eminesciană (optimismul poate discerne doar din faptul că am postat "Sommer" chiar de ziua lui de naștere in acest site...). Țuțea spunea ca optimiștii sunt cam plăvani... Mulțumesc pentru trecere pe aici și scuze pt comentariul meu cam tardiv. (Sunt și cam nonșalant în accesările pe site-uri...)
am trecut pe alt calculator aici am. știu ce vorbesc despre diacritice și despre laptopul meu și despre Windows. știu ce nu are... fotografia nu e color. așa că rochia eu mi-am imaginat-o albastră, decolorată, Alina. mă așteptam să colaborezi și tu la acest text, ca "un semn pentru Bianca, întru amintirea vremurilor când eram în aceeași echipă."
Cristina, mulţumesc pentru lectură şi opinii!
Roxana, ok, poate ai dreptate. În fond, eu am o convingere: de cele mai multe ori, textul trebuie să se apere singur. Dacă n-o face, se prea poate ca el să fie slab. Un lucru vreau să mai spun: scriu proză rar, n-o scriu de ieri :). Ştiu că lungimea unui text contează foarte mult în vederea citirii sau necitirii lui. Şi, cred că ştii, e destul de greu să creionezi convingător caracterele (prin psihologia personajelor), să urmăreşti firul epic, să dezvolţi satisfăcător ideea, să conduci un dialog, să mai bagi un pasaj descriptiv... toate acestea în maximum o pagină jumătate. Şi atunci te vezi constrâns să accelerezi într-un loc sau altul, ceea ce poate cauza note false. Bun. Dar prefer să fac asta decât să mă apuc de-o proză unidimensională, cu caracter intim, expansiv, unde aş avea siguranţa că nimic n-o să sune fals, nicio idee nu va fi atacabilă. Îmi asum riscul. Şi nereuşitele. Şi catastrofele. Şi cataclismele :).
Impresia mea este că ideea nu este că aalizeei ar fi un exemplu a nu știu ce categorie de scriitori, categorie relevantă pentru întrebarea mea. Ci mai degrabă cred că problema este că aalizeei a pus-o pe marga pe un pachet de margarină cu ceva vreme în urmă iar susnumita nu prea poate uita „afrontul” ăsta. Ca să folosesc aplecarea margăi spre limba engleză am să îi amintesc că chestia asta se numește sore loser. Singurul lucru de care ar trebui să se îngrijoreze este să nu devină... sour loser.
Mădălina, ai dreptate în ceea ce privește comentarea propriilor poezii. Apărarea poetului este însăși creația, poezia lui. Cred că dacă poetul începe să-și comenteze propriile poezii ar face o greșeală; eu am făcut-o în altă parte, și după ce am făcut-o cu înverșunare în vreo câteva rânduri, am avut sentimentul că am greșit, un sentiment al desconspirării al golirii și dezvelirii propriului sine care se învelise acolo cu niște cămăși. Decât să mă fi apucat să fac asta, mai bine scriam încă douășpe poezii la fel. Dacă comentariile mele ajută cu ceva, mă bucur. Eu le-am făcut cu plăcere și e minunat să te concentrezi (vă recomand chiar) asupra universului poetic al unui singur autor. Citiți-i poeziile pe rând, una câte una, toate, cu atenție, și veți descoperi lucruri interesante. Dacă vă apucați și de comentat (iar aș recomanda) vă va lua mai mult timp, dar merită. Poezia merită multe lucruri pe care noi nu i le oferim.
putin fortata, in opinia mea, strofa aceea cu anaconda.
iar in cea anterioara, nu prea vad de ce ar fi compasul...rece. si-apoi, rima de acolo, "pasul/compasul"...
adriana, sugestiile mele vizau maniera conformista in care este utilizat limbajul si implicit ideile pe care le poarta. mi s a parut, mi s a parut ca mustrarea, formularea pe care ai ales o, deserveste ideii de mutenie pe care, cred, ca ai vrut s o exprimi. fireste, creatorul alege limbajul si lumea pe care o contureaza, in cel mai frumos si bun mod posibil. personal, m am gandit la mana care priveste mana care o priveste, conturandu se reciproc ps: nu proclamasem recent balcanismul meu iremediabil? ;))
In raspunsul pe care l-ai dat la comentariile precedentei poezii spuneai... Am citit multe poeme ale celor mai tineri confrați care nu sunt altceva decât o "călătorie" în viscere..., cumva, te indrepti spre acei confrati cu acest text organoleptic. Practic este si o calatorie in interiorul corpului uman, un sf destul de vechiut pe care scheletul caruia se mai construieste inca. In raport cu celelalte poeme, acesta este neinspirat, in plus repetitiile deranjeaza. Cel putin asta este ceea ce simt eu si sper cumva sa-ti foloseasca si opiniile contra.
prezent amintirilor, te ridici de parcă ai vrea să pui piciorul pe harta României. da, cum să înţeleagă ceilalţi lucrul ăsta?
cel mai rău este că treci în postura unui melc având nu o casă, ci un biet rucsac în spinare. unde ar putea fi casa lui?! da, subtil final.
ok, bobadil. am vrut sa ti-o spun in particular dar am sa o scriu aici. m-am saturat de toate interventiile tale de gica contra si in doi peri, aici si oriunde pe site-ul asta. interventii pe care am zis ca le tolerez doar doar or aduce ceva folos site-ului sau cititorilor. nu s-a intimplat. nu cred ca este cineva obligat sa iti inghita magariile, ineptiile si clovneriile la nesfirsit. nici macar nu mai alungi plictisul, asa cum o faceai pe vremuri. ai ajuns pur si simplui "a nuisance", daca stii ce e aia. ceva ca un fel de musca de vite care a reusit, poate din greseala, sa patrunda in casa. cred ca stii despre ce este vorba. pur si simplu nesuferita si fara niciun folos. iti amintesc ca m-ai rugat, mai implorat de nenumarate ori, atunci cind erai exclus de pe hermeneia, sa te primesc inapoi. ai promis ca ai sa fii om de treaba, ca ai sa participi, ca nu ai sa agasezi oamenii, ca ai sa fii un factor pozitiv. well, este posibil ca tu sa vezi ceea ce faci ca fiind un element pozitiv. guess what... eu nu iti impartasesc punctul de vedere. deci ce ne facem? avem doua optiuni: ori pleci tu, ori plec eu. daca plec eu, iau si hermeneia cu mine. nu de alta dar am facut-o eu. deci ai pina la sfirsitul saptaminii asteia timp sa te hotarasti. dupa aceea ma hotarasc eu. si nu ma mai contacta pe ym sau fb sau emai sau pe ce mai vrei tu ca sa ma bîzîi cu ideile tale. nu mă interesează. nu putem funcționa împreună. doar dacă aleg să fiu masochist. și nu aleg. deci te rog pînă la sfîrșitul săptămînii să ne părăsești.
eu nu astept ceva mai bun, ci deja am. ecaterina, multumesc pentru comentariu. din prima propozitie nu am inteles f.mult: /car roman ar suna mai bine careta romana./probabil inainte de car roman ar veni un ,,decat'' insa crede/ma careta e folosita pt intreceri fiind o constructie usoara, un atelaj, dar eu nu am vrut asta, nu/mi ofera aceeasi senzatie de greutate. careta efemineaza contextul usor denaturandu/l, iar aici fiecare nuanta e importanta. /rarefiindu-ți respirația nu suna prea bine./ pai, pe munte se rarefiaza aerul, in special oxigenul, de ce nu s/ar rarefia si respiratia nu in sensul unei sugrumari si nici a unei diluari, ci in sensul unui dozaj, ca intr/un tub de oxigen sub apa, pur si simplu miscarile trupului sa fie insotite de cele respiratorii... /vrima imagine dorită erotică imi provoacă dezgust cel putin ptr ca aminteste acolo de copilarie și nu se combina. nu se combina nicicum./ daca as sta sa iti explic aceasta imagine, ori as picta o serie de tablouri ori as scrie o carte, cert e ca te/ai legat de cuvantul copilarie ca de o o piatra, in loc sa fluidifici...nu intru in detalii, eu pot accepta opinia ta asa cum e, nu ma deranjeaza...de gustibus non disputandum. in final, ma face fericita dorinta ta pentru progresul meu literar. o seara frumoasa in lumea poeziei.
De ce? Pentru că e cea mai discretă confidentă și doar ea poate vedea dinții frumoși ai câinelui mort (după cum spunea odată unul dintre sfinți)... doar ea poate transforma o pată de cafea de pe un perete alb într-o pasăre cu zboruri largi...De aceea o așteptăm.
Mie mi-a plăcut imaginea ca umbra scurtă dintre două ferestre. E complexă. Cea cu venitul în vârful aripilor mi se pare un pic școlărească, mai ales că are handicapul de a fi succesoarea locuțiunii din expresia "vine în vărful picioarelor". Poate ar trebui alt verb în loc de "vine".
Mesajul textului atinge și intelectul și afectivitatea. Mulțumesc!
înşiruiri de cuvinte, nu se simte spaima, groaza, sentimentul morţii la nivelul unei explozii, chiar dacă "tăcută și calmă" - văzută de departe adică...
mai cred că acele bare sunt doar nişte mofturi. se citeşte bine şi fără ele.
dar încercarea ta nu este chiar una de duzină, de aceea şi las un semn de lectură.
Mulţumesc pt. comentariul pe care l-ai făcut pe text. Îţi dau dreptate în ceea ce priveşte rimele. În prima strofă citeşte mai atent, fiindcă greşeşti când spui că am pus virgulă între subiect şi predicat: e vorba de două substantive - "zăngănit" şi "scrâşnet" - nu sunt unul şi acelaşi lucru.
Apoi, textul de faţă nu îşi propune să concureze cu textele ce respectă toate canoanele prozodiei. Tu spui, versificaţia e nulă, nu ţi se pare că eşti prea categoric? Versificaţia nu ţine numai de rimă, ci de multe alte lucruri. Apoi aş vrea să-mi arăţi în text, unde ai găsit elemente arhaice de limbaj?
E adevărat, este un text perfectibil, o să văd ce modificări îi mai pot aduce...
Şi totuşi, nu pot să nu remarc că în pofida observaţiilor pertinente pe care le-aţi adus - şi tu şi Adriana - pe prima pagină încă mai persistă texte cu mult mai slabe decât al meu.
În legătură cu cele 20 de texte citite la unul scris, mulţumesc de sfat, citesc cu mult mai mult decât atât, şi poate că asta nu e bine fiindcă uneori am senzaţia că-mi pierd timpul citind texte slabe sau voit-absconse care nu îmi transmit absolut nimic.
aceasta creatie nu mi se pare decit o incercare literara de sertar. cred ca trebuie sa revii asupra ei, cu spirit autocritic. recit-o, cauta-i ritm, cadenta; eu nu prea le-am gasit. nu e suficient sa rimeze si nici sa o inunzi cu expresii sofisticate. nu inseamna sa renunti, ci sa fii sincera cu tine insati.
nu ca ai schimbat la o umila sugestie, dar in forma asta poemul merita penita.
e concentrat si e pe placul si pe calapodul meu. si gustul omului nu se discuta.
A trebuit sa micsorez poza si de aceea nu se mai vede scrisul bine. La poza nu as renunta pentru ca de la ea a pornit textul, hiperbata, de la singele de reptila blazata al primaverii citadine. Priveste norii, seara... Andu, daca zici tu ca versurile sint faine, atunci chiar ca a a meritat toata osteneala de a le scrie. Multumesc frumos de vizita, parerea ta este una dintre acelea care conteaza pentru mine foarte, foarte mult.
frumos poem, da, observ de la fiecare text că el crește (nu numai tehnic), ca o plantă misterioasă din tine. lesturile tot mai puține, mai neglijabile și da, îmi place cu tot cu tematică mult. drept pentru care las iar în pagina ta semnul meu de prețuire, printre zilele acestea ploioase.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Un poem de uzură, prea multe elemente de legătură, prozaice, mai ales explicative
pentru textul : old times decând, încă, și, iar, pentru că
cacofonie între versurile 2 și 3
un poem foarte slab, o lectură îmbâcsită
doar parerea mea desigur
Luminita, ecranul meu a rezistat. :)) Am mai spus-o, probabil, sferele noastre lirice (scuze pentru relativa emfaza a exprimarii, dar la ora asta nu gasesc una mai modesta) se intrepatrund. Ma bucur sa vad ca asta nu s-a schimbat.
pentru textul : dispersie deofer o penita pentru faptul ca il observ pe emilian ca a devenit mai sigur pe mina cu care a scris textul asta. si asta imi place. cred ca e de bun augur. un text care merita sa ajunga si pe hirtie
pentru textul : story of a city deah... lipsește ceva din comentariul meu.
am vrut să tai două cuvinte din poem, la ele mă refeream în P.S., și anume „luciferic” și „universală”.
pentru textul : rosebud denu știu de ce n-am reușit, așa că spun aici.
P.S. În prefața autorului la " TAO of Physics" de Fitjorf Capra se regăsesc următoarele: "Five years ago, I had a beautiful experience…I was sitting by the ocean one late summer aftenoon watching the waves rolling in and feeling the rhythm of my breathing, when I suddenly became aware of my whole environment as being engaged in a gigantic cosmic dance. Being a physicist, I knew that the sand, rocks, water, and air around me were made of vibrating molecules and atoms, and that these consisted of particles which interacted with one another by creating and destroying other particles. I knew also that the earth's atmosphere was continually bomarded by showers of 'cosmic rays'…As I sat on that beach my former experiences came to life. I 'saw' cascades of energy coming down from outer space, in which particles were created and destroyed in rhythmic pulses; I 'saw' the atoms of the elements and those of my body participating in this cosmic dance of energy. I felt its rhythm and I 'heard' its sound, and… I knew that this was the Dance of Shiva, the Lord of Dancers workshiped by the Hindus.' De unde se vede că fizicienii (dar și matematicienii) - nu cei pârâți care se ocupă de fizica și matematica aplicată - sunt mai "poeți" decât poeții. Rog să-mi fie iertate eventualele "Typos"-uri în transcrierea textului lui F.C. Sărut mâna, Doamnă (fără să te cunosc) și fie-mi iertate unele licențe de limbaj cu care te-am gratulat altă dată. Dar să nu te aștepți să nu se repete (nu aici că mă dau afară moderatorii). Așa, de distracție și nu din răutate. G.M.
pentru textul : Solomon Science de"Lup tânăr", optimismul este al lui Eliade, conform relatărilor sale citate de mine din mass-media, eu de fapt port "aură" pesimist-eminesciană (optimismul poate discerne doar din faptul că am postat "Sommer" chiar de ziua lui de naștere in acest site...). Țuțea spunea ca optimiștii sunt cam plăvani... Mulțumesc pentru trecere pe aici și scuze pt comentariul meu cam tardiv. (Sunt și cam nonșalant în accesările pe site-uri...)
pentru textul : Mircea Eliade - dialectica sacrului întru omul total deam trecut pe alt calculator aici am. știu ce vorbesc despre diacritice și despre laptopul meu și despre Windows. știu ce nu are... fotografia nu e color. așa că rochia eu mi-am imaginat-o albastră, decolorată, Alina. mă așteptam să colaborezi și tu la acest text, ca "un semn pentru Bianca, întru amintirea vremurilor când eram în aceeași echipă."
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 3 deCristina, mulţumesc pentru lectură şi opinii!
pentru textul : Cartea cu imagini deRoxana, ok, poate ai dreptate. În fond, eu am o convingere: de cele mai multe ori, textul trebuie să se apere singur. Dacă n-o face, se prea poate ca el să fie slab. Un lucru vreau să mai spun: scriu proză rar, n-o scriu de ieri :). Ştiu că lungimea unui text contează foarte mult în vederea citirii sau necitirii lui. Şi, cred că ştii, e destul de greu să creionezi convingător caracterele (prin psihologia personajelor), să urmăreşti firul epic, să dezvolţi satisfăcător ideea, să conduci un dialog, să mai bagi un pasaj descriptiv... toate acestea în maximum o pagină jumătate. Şi atunci te vezi constrâns să accelerezi într-un loc sau altul, ceea ce poate cauza note false. Bun. Dar prefer să fac asta decât să mă apuc de-o proză unidimensională, cu caracter intim, expansiv, unde aş avea siguranţa că nimic n-o să sune fals, nicio idee nu va fi atacabilă. Îmi asum riscul. Şi nereuşitele. Şi catastrofele. Şi cataclismele :).
... măi, măi...
pentru textul : Sinteză deImpresia mea este că ideea nu este că aalizeei ar fi un exemplu a nu știu ce categorie de scriitori, categorie relevantă pentru întrebarea mea. Ci mai degrabă cred că problema este că aalizeei a pus-o pe marga pe un pachet de margarină cu ceva vreme în urmă iar susnumita nu prea poate uita „afrontul” ăsta. Ca să folosesc aplecarea margăi spre limba engleză am să îi amintesc că chestia asta se numește sore loser. Singurul lucru de care ar trebui să se îngrijoreze este să nu devină... sour loser.
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deMădălina, ai dreptate în ceea ce privește comentarea propriilor poezii. Apărarea poetului este însăși creația, poezia lui. Cred că dacă poetul începe să-și comenteze propriile poezii ar face o greșeală; eu am făcut-o în altă parte, și după ce am făcut-o cu înverșunare în vreo câteva rânduri, am avut sentimentul că am greșit, un sentiment al desconspirării al golirii și dezvelirii propriului sine care se învelise acolo cu niște cămăși. Decât să mă fi apucat să fac asta, mai bine scriam încă douășpe poezii la fel. Dacă comentariile mele ajută cu ceva, mă bucur. Eu le-am făcut cu plăcere și e minunat să te concentrezi (vă recomand chiar) asupra universului poetic al unui singur autor. Citiți-i poeziile pe rând, una câte una, toate, cu atenție, și veți descoperi lucruri interesante. Dacă vă apucați și de comentat (iar aș recomanda) vă va lua mai mult timp, dar merită. Poezia merită multe lucruri pe care noi nu i le oferim.
pentru textul : Două luni în păr deputin fortata, in opinia mea, strofa aceea cu anaconda.
iar in cea anterioara, nu prea vad de ce ar fi compasul...rece. si-apoi, rima de acolo, "pasul/compasul"...
mi-a placut, in schimb, imaginea de inceput.
pentru textul : temeri grizate deadriana, sugestiile mele vizau maniera conformista in care este utilizat limbajul si implicit ideile pe care le poarta. mi s a parut, mi s a parut ca mustrarea, formularea pe care ai ales o, deserveste ideii de mutenie pe care, cred, ca ai vrut s o exprimi. fireste, creatorul alege limbajul si lumea pe care o contureaza, in cel mai frumos si bun mod posibil. personal, m am gandit la mana care priveste mana care o priveste, conturandu se reciproc ps: nu proclamasem recent balcanismul meu iremediabil? ;))
pentru textul : apoi lumina a-nceput să cânte deMignona, multam! Toate bune!
pentru textul : Sub soarele Perugiei deca premiu, ma gandeam la o carte semnata alina manole. de participat, sigur sigur as participa.promit
pentru textul : feng shui în lucernă deIn raspunsul pe care l-ai dat la comentariile precedentei poezii spuneai... Am citit multe poeme ale celor mai tineri confrați care nu sunt altceva decât o "călătorie" în viscere..., cumva, te indrepti spre acei confrati cu acest text organoleptic. Practic este si o calatorie in interiorul corpului uman, un sf destul de vechiut pe care scheletul caruia se mai construieste inca. In raport cu celelalte poeme, acesta este neinspirat, in plus repetitiile deranjeaza. Cel putin asta este ceea ce simt eu si sper cumva sa-ti foloseasca si opiniile contra.
pentru textul : se aud cum lucrează electronii și neutronii deFrumoasă efuziune, cucerește prin simplitate și sinceritate. Mi-a plăcut. Cu drag, /O\
pentru textul : Într-o zi deprezent amintirilor, te ridici de parcă ai vrea să pui piciorul pe harta României. da, cum să înţeleagă ceilalţi lucrul ăsta?
pentru textul : ţel decel mai rău este că treci în postura unui melc având nu o casă, ci un biet rucsac în spinare. unde ar putea fi casa lui?! da, subtil final.
Așteptăm și alte texte, la fel de bune :).
pentru textul : trembling deCredem că deja ai parcurs regulamentul Hermeneia și secțiunea cu întrebări și răspunsuri.
ok, bobadil. am vrut sa ti-o spun in particular dar am sa o scriu aici. m-am saturat de toate interventiile tale de gica contra si in doi peri, aici si oriunde pe site-ul asta. interventii pe care am zis ca le tolerez doar doar or aduce ceva folos site-ului sau cititorilor. nu s-a intimplat. nu cred ca este cineva obligat sa iti inghita magariile, ineptiile si clovneriile la nesfirsit. nici macar nu mai alungi plictisul, asa cum o faceai pe vremuri. ai ajuns pur si simplui "a nuisance", daca stii ce e aia. ceva ca un fel de musca de vite care a reusit, poate din greseala, sa patrunda in casa. cred ca stii despre ce este vorba. pur si simplu nesuferita si fara niciun folos. iti amintesc ca m-ai rugat, mai implorat de nenumarate ori, atunci cind erai exclus de pe hermeneia, sa te primesc inapoi. ai promis ca ai sa fii om de treaba, ca ai sa participi, ca nu ai sa agasezi oamenii, ca ai sa fii un factor pozitiv. well, este posibil ca tu sa vezi ceea ce faci ca fiind un element pozitiv. guess what... eu nu iti impartasesc punctul de vedere. deci ce ne facem? avem doua optiuni: ori pleci tu, ori plec eu. daca plec eu, iau si hermeneia cu mine. nu de alta dar am facut-o eu. deci ai pina la sfirsitul saptaminii asteia timp sa te hotarasti. dupa aceea ma hotarasc eu. si nu ma mai contacta pe ym sau fb sau emai sau pe ce mai vrei tu ca sa ma bîzîi cu ideile tale. nu mă interesează. nu putem funcționa împreună. doar dacă aleg să fiu masochist. și nu aleg. deci te rog pînă la sfîrșitul săptămînii să ne părăsești.
pentru textul : Premiile Concursului de Poezie „Astenie de primăvară” - Hermeneia 2014 deeu nu astept ceva mai bun, ci deja am. ecaterina, multumesc pentru comentariu. din prima propozitie nu am inteles f.mult: /car roman ar suna mai bine careta romana./probabil inainte de car roman ar veni un ,,decat'' insa crede/ma careta e folosita pt intreceri fiind o constructie usoara, un atelaj, dar eu nu am vrut asta, nu/mi ofera aceeasi senzatie de greutate. careta efemineaza contextul usor denaturandu/l, iar aici fiecare nuanta e importanta. /rarefiindu-ți respirația nu suna prea bine./ pai, pe munte se rarefiaza aerul, in special oxigenul, de ce nu s/ar rarefia si respiratia nu in sensul unei sugrumari si nici a unei diluari, ci in sensul unui dozaj, ca intr/un tub de oxigen sub apa, pur si simplu miscarile trupului sa fie insotite de cele respiratorii... /vrima imagine dorită erotică imi provoacă dezgust cel putin ptr ca aminteste acolo de copilarie și nu se combina. nu se combina nicicum./ daca as sta sa iti explic aceasta imagine, ori as picta o serie de tablouri ori as scrie o carte, cert e ca te/ai legat de cuvantul copilarie ca de o o piatra, in loc sa fluidifici...nu intru in detalii, eu pot accepta opinia ta asa cum e, nu ma deranjeaza...de gustibus non disputandum. in final, ma face fericita dorinta ta pentru progresul meu literar. o seara frumoasa in lumea poeziei.
pentru textul : Lauryannus's Land deDe ce? Pentru că e cea mai discretă confidentă și doar ea poate vedea dinții frumoși ai câinelui mort (după cum spunea odată unul dintre sfinți)... doar ea poate transforma o pată de cafea de pe un perete alb într-o pasăre cu zboruri largi...De aceea o așteptăm.
pentru textul : Poezia deMie mi-a plăcut imaginea ca umbra scurtă dintre două ferestre. E complexă. Cea cu venitul în vârful aripilor mi se pare un pic școlărească, mai ales că are handicapul de a fi succesoarea locuțiunii din expresia "vine în vărful picioarelor". Poate ar trebui alt verb în loc de "vine".
Mesajul textului atinge și intelectul și afectivitatea. Mulțumesc!
înşiruiri de cuvinte, nu se simte spaima, groaza, sentimentul morţii la nivelul unei explozii, chiar dacă "tăcută și calmă" - văzută de departe adică...
pentru textul : museum / hd demai cred că acele bare sunt doar nişte mofturi. se citeşte bine şi fără ele.
dar încercarea ta nu este chiar una de duzină, de aceea şi las un semn de lectură.
Mulţumesc pt. comentariul pe care l-ai făcut pe text. Îţi dau dreptate în ceea ce priveşte rimele. În prima strofă citeşte mai atent, fiindcă greşeşti când spui că am pus virgulă între subiect şi predicat: e vorba de două substantive - "zăngănit" şi "scrâşnet" - nu sunt unul şi acelaşi lucru.
Apoi, textul de faţă nu îşi propune să concureze cu textele ce respectă toate canoanele prozodiei. Tu spui, versificaţia e nulă, nu ţi se pare că eşti prea categoric? Versificaţia nu ţine numai de rimă, ci de multe alte lucruri. Apoi aş vrea să-mi arăţi în text, unde ai găsit elemente arhaice de limbaj?
E adevărat, este un text perfectibil, o să văd ce modificări îi mai pot aduce...
Şi totuşi, nu pot să nu remarc că în pofida observaţiilor pertinente pe care le-aţi adus - şi tu şi Adriana - pe prima pagină încă mai persistă texte cu mult mai slabe decât al meu.
În legătură cu cele 20 de texte citite la unul scris, mulţumesc de sfat, citesc cu mult mai mult decât atât, şi poate că asta nu e bine fiindcă uneori am senzaţia că-mi pierd timpul citind texte slabe sau voit-absconse care nu îmi transmit absolut nimic.
Cu stimă,
pentru textul : Deşertul indigo deEugen
aceasta creatie nu mi se pare decit o incercare literara de sertar. cred ca trebuie sa revii asupra ei, cu spirit autocritic. recit-o, cauta-i ritm, cadenta; eu nu prea le-am gasit. nu e suficient sa rimeze si nici sa o inunzi cu expresii sofisticate. nu inseamna sa renunti, ci sa fii sincera cu tine insati.
pentru textul : Geneză denu ca ai schimbat la o umila sugestie, dar in forma asta poemul merita penita.
pentru textul : Groparul orb dee concentrat si e pe placul si pe calapodul meu. si gustul omului nu se discuta.
totuşi, revenind pe text. ar putea fi eliminat unul din "ce nu va fi" de la versurile cu seva şi focul, modificat cumva. e o repetiţie neplăcută.
pentru textul : amputarea literei d deA trebuit sa micsorez poza si de aceea nu se mai vede scrisul bine. La poza nu as renunta pentru ca de la ea a pornit textul, hiperbata, de la singele de reptila blazata al primaverii citadine. Priveste norii, seara... Andu, daca zici tu ca versurile sint faine, atunci chiar ca a a meritat toata osteneala de a le scrie. Multumesc frumos de vizita, parerea ta este una dintre acelea care conteaza pentru mine foarte, foarte mult.
pentru textul : Jaded demerci mult, cum am greșit acolo nu mă mir că și numele mi l-am scris eronat:)
pentru textul : suflare de viață defrumos poem, da, observ de la fiecare text că el crește (nu numai tehnic), ca o plantă misterioasă din tine. lesturile tot mai puține, mai neglijabile și da, îmi place cu tot cu tematică mult. drept pentru care las iar în pagina ta semnul meu de prețuire, printre zilele acestea ploioase.
pentru textul : 99 minute dePagini