ionuț, nu cred că este treaba ta cine sînt eu ca scriitor. această întrebare mi se pare o petardă fumigenă ieftină. indiferent cine sînt eu ca scriitor ceea ce tu nu pricepi este că noi doi nu sîntem egali aici. și tocmai din acest punct de vedere atît eu cît și editorii de pe Hermeneia au dreptul să facă asemenea observații cu privire la acordarea penițelor. pe tine cu siguranță nu te interesează decît de tine și nu dai doi bani pe Hermeneia. și nu te condamn pentru asta. e dreptul tău. pentru mine însă nu este așa. pe lîngă faptul că mă interesează felul cum scriu și valoarea a ceea ce scriu, mă interesează și ce se întîmplă pe și cu Hermeneia. și de aceea îmi permit în cazurile în care este necesar să reamintesc celor ce participă aici, așa cum am facut-o cu tine, semnificația și importanța gestului de a acorda o peniță. și nu m-am referit la credibilitatea ta în fața mea. pentru că știu că nu dai doi bani pe asta. mă gîndeam că dai ceva mai mult de doi bani pe opinia altora despre capacitatea ta de a aprecia sau nu un text. dar, evident, nu este obligatoriu să te intereseze asta. sînt convins că sînt mulți care își doresc și penițe ieftine. așa că ai să bucuri pe mulți.
iar despre exemplu, cred că sînt, destul de bun pentru ceilalți. permite-mi să nu mă aștept ca tu să pricepi asta.

Parerea mea e ca desi textul nu e neaparat prost are doua chestii: una este un anumit gen de alunecare spre macabru-promiscuu care pare mai degraba teribilista decit semnificativa, iar a doua, un anume gen de vulgar-pontos-misogin(kiwi, marar, silicon, etc) care pare destul de demonetizat (dupa parerea mea). Nu prea am incercat niciodata sa imi imaginez sexul unei sirene (ca parca despre asa ceva se face vorbire aici), ramine o problema obscura si de aceea ideea textului mi se pare ca exploateaza spre pornografic desi ar fi putut sa utilizeze mai mult instrumentul sugestiei. La fel si bautul singelui e destul de neplauzibil. Finalul cu Lilly Marlene e previzibil insa. Remarc ideea in general si construirea cadrului aproape cinematografic.

Privire prin fereastra deschisa a raiului, la cei dragi, plecati din lumea materiala. Bucuria revederii este reciproc impartasita. Aceast fapt, nu trebuie sa fie un obstacol, viata are sensul ei, obiectivul pentru care am fost trimisi, trebuie sa se finalizeze..O unda de sensibilitate, bucurie si dor traverseaza poemul. Prima strofa se evidentiaza prin imagin inedite ale zbuciumului sufletesc. Metafora improspateaza continutul. Domnule Vasile, mi-a placut poemul, felicitari.

multumesc si tie, aritmosa

"număra până cinci, îţi zic"

sau: numără până la cinci?

E oare corect să foloseşti punctuaţia, şi sa continui apoi după punct cu literă mică? Întreb şi eu!

în "instaurarea armoniei micro și macrouniversului prin refugiul în civilizație și cultură. " nu cred. argument? de cca 5000 de ani se tot papă la masa rasaților și nici urmă de respect. e suficient să scăpăm în lanul cu argumente și se duce totul dracului. așă că te-aș ruga să speculezi mai pe larg și mai puțin didactic. eu pricep ce spui, dar mi se pare de o inutilitate sforăitoarea acest limbaj... rasat! putem rosti lucruri profunde și fără a încerca să epatăm intelecte imponderabile. aci să-ți văd talentul de scriitor, nu în jonglerii conceptuale...

Este un poem de stare cu o tentă ușor postmodernistă, ușor ironică (multe din poemele tale au un simț al umorului adânc și de calitate, mai ales cele din ciclul Ludice). Am reținut în mod special versurile: "un multiplu indivizibil" (un oximoron perfect), "de parcă de prieteni / aș duce eu lipsă / și nu ar fi nopțile mele în plus", desemnate ca secvențe, flashuri bine realizate. Apropos de filmografie, versul "cu o șansă la un milion" mi-a amintit de o replică memorabilă din "Dumb & Dumber": "Lloyd: What are the chances of a guy like you and a girl like me... ending up together?", "Mary: Not good.", "Lloyd: You mean, not good like one out of a hundred?", "Mary: I'd say more like one out of a million.", "Lloyd: So you're telling me there's a chance.". Aici se mai poate lucra. La fel și versurile în care "harta" este repetată prea demonstrativ.

nici o problema, iti multumesc mult, si maine e o zi. toata stima

Eu cred ca prima strofa mai trebuie lucrata. Versul "doar kilometri întinși de arome sărate" e destul de slab in context. Strofa a doua are o idee buna cu o constructie ce ar putea suporta oarece modificare in versul "sau este doar o îmbrățișare cu lună cu tot", vers care poate fi spus un pic altfel. Ma refer la "cu luna cu tot". Iar in ultima strofa...valuri-volume reprezinta o asociere interesanta. Ialin

yester, tu esti un cititor inteligent, iar parerea ta s-ar putea sa conteze in unele locuri, situatii. nu-mi ramane decat sa-ti demonstrez ca mai am si alte poeme peste nivelul acestuia. parerea ta a fost luata in consideratie. acuma, fie vorba intre noi, la textele acelea la care nu ai lasat niciun comentariu, nu ai fi vrut, totusi, sa fii tu cel care le scrie? Nu e nevoie de raspuns.

parca sunt doua poezii, separate prin tonalitate. prima, contemplativa; a doua, strigat, revolta, act. "septembrie calci apăsat pe alee simți scîrțîitul frunzelor care se fac țăndări" mi-a palcut indeosebi partea a doua, incruntarea decisa de acolo, mersul inainte cu pumnii stransi. "te întrebai de ce te doare umărul stîng acum știi de ce ți-au tăiat o aripă cînd ai adormit așa inocent în cuibul îngerilor " penita. bravo.

Zdang!... nuca răsună în perete.

ani, eu vad aici inceputuri de poveste pe care ai fi vrut altcineva sa le rosteasca. nu stiu daca trebuia sa termini atat de ...clasic. mai ascult, cine stie cui ce i pasa?

cam așa scrie cineva cînd se plictisește și e în penurie de idei.