felicitări sincere Adrian, Raluca!

Da, cred că poemul se poate îmbunătăţii. Nimeni n-a avut prtenţia că este mai mult decât este. Curios este faptul că în altă parte unii cititori au remarcat exact părţile care spui că ar trebui excluse. De aceea consider că este o chestiune sensibilă. Îţi mulţumesc pentru citire şi constanţă şi voi lua în calcul sugestiile tale.

Frumos, si frumoasa idee. Ma duce gandul la Avatar, la ideea acelei lumi, caci eu cred ca ea a facut filmul mai mult decat efectele speciale sau actiunea)

Dar.. si cordonul acela, plantele, un fat cianotic dar viu, in cupa de floare, in locul unui pistil, cum faci polenizarea mai departe? :)

Eh, jocuri de idei, te-as intreba cum faci, dar ma gandesc ca e ca si cu secretele magicienilor. how do you do it? in ce lucrezi? daca-mi spui trebuie sa ma omori? :)

"de la car pe toate în inimă" ?!

numai cand ma gandesc cata munca presupune o chichita de genul, imi vine sa tac si sa ma fac indiferenta, dar... sa zicem ca workoholismul se poarta pentru unii
1.Nu stiu neaparat daca social media pe site ar fi o chestie revolutionara, facebookul si twitterul ajuta intr-o masura foarte mica. Cei cu adevarat interesati de cultura cauta singuri, important este sa exise suportul online care sa ofere in mod constant informatie proaspata si relevanta. Ca o pagina de like pe facebook a strans 30000 de likeuri nu este relavant, insa ajuta. Daca omul nu are chef de tine, nu-ti da click pe news feed sau ti-l blocheaza, insa se poate intampla si reversul. As mai dezbate subiectul asta pana maine dimineata, dar nu are rost. Ideea este ca ar fi o munca in plus fara un rezultat foarte important. A, si cine vrea sa dea share, poate da copy paste link-ului pe pagina personala.
2. Regula cu injuriile poate sa ramana la fel. Am mai fost membra pe un site unde granitele in exprimare erau foarte vagi si am ajuns sa ma gandesc mai mult la ce-o vrut sa spuna prin cutare sau cutare injuratura si mai putin la argumentul sau contraargumentul adus (asta in comentarii- in literatura se stie ca injuraturile ofera o anumita coloristica, dar daca a nu le folosi inseamna ca oamenii vor fi mai stimulati sa gandeasca, atunci de ce sa aruncam aceasta unealta atat de folositoare societatii)
3. cum spuneam si sub textul meu, un site cand anunta un concurs o face pentru vizibilitatea in mediul virtual. Ca s-a mai descoperi vreun talent sau vreun prodigy, asta este partea a doua, dar din punctul de vedere al P.R.-ului, cam asa sta treaba. Ceea ce nu mi se pare extraordinar de greu de facut, mai greu am sta pe partea de promovare, pentru ca ne-ar trebui spatiu on line, ar trebui contactati directorii celorlalte site-uri de literatura si asa mai departe, iar recompensa ar trebui sa fie una spirituala, ca doar suntem in on line. Nu stiu, un loc gratuit intr-o tabara de creatie gandita tot de H. cu workshopuri tinute de cei de pe aici, pentru ca slava Domnului, sunt oameni capabili.
4. stiu ca asta se poate face si acum, dar poate ca ar trebui incurajati oamenii sa scrie si putin jurnalism, eseuri de opinie etc. etc. Am vazut doar cateva si acelea scrise de aceleasi persoane. Dar schimbarea asta trebuie sa porneasca in primul rand de la mine, stiu. In sensul acesta, poate ca ar fi fain ca la rubrica-lansare de carte cineva sa scrie tot timpul noile aparitii, pro si contra-uri. Apar tone de carti bune in fiecare an si noi tot pe alea vechi le citim, iar apoi ne miram cand mai avem tendinte optzeciste in poezii.
Deocamdata cam atat, dar daca imi mai vine vreo idee, o voi expune. Mie Hermeneia mi-a adus multe, sincer, imi place si acum asa cum este.:)

doamna kelaro, mulțumesc pentru prilejul acesta de a rîde sănătos. mai ales la sfîrșit de săptămînă îmi prinde foarte bine. viața e grea, aglomerată, și cînd o ființă așa delicată ca dumneavoastră ne mai povestește despre crocodili și duetul dintre mine și bobadil, aveți cuvîntul meu că mi se descrețește fruntea. sînt nevoit să vă rog să aveți binevoința a vă aminti că eu nu sînt moderator pe acest site. există moderator. eu sînt altceva dar nu are importanță. ce are importanță este că eu nu sînt nici moderator și nici babysitter care să vă împace cînd vă ia cineva jucăria. încă mai sper că am de-a face cu oameni mari pe aici. deși uneori pînă și asta (speranța) mă părăsește. iar despre imparțialitate cred că tocmai pentru că sînt imparțial v-am atras și dumneavoastră atenția că săriți calul. iar despre smîrc ce să mai spun, îmi puteți da vreun exemplu cînd ați făcut ceva pentru Hermeneia ca să nu fie un smîrc? pentru că eu vă pot da nenumărate exemple cînd ați participat dumneavoastră în a o transforma într-un smîrc.

Mulțumesc Tincuța. Da, cam așa ceva, tristă și veselă, veselă și tristă, ca opalul, ca viața! O poveste ușoară, pentru copii, o poveste grea, pentru adulți. Aș spune mai curînd o poveste a adaptabilității la condițiile de mediu. Cu bine, draga mea.

Mulțumesc vouă ce poate fi mai frumos decât să comunicăm ?
Este meritul Hermeneiei să o recunoaștem că ne găzduiește.

...Ai surprins bine teroarea cauzată nu neapărat de matematici, cât de profesorul cu apucături de zeu, care are în uneltire câteva zeci de sclavi. Deşi ne despart vreo două-trei generaţii, atmosfera descrisă de text era valabilă şi pe vremea mea, şi nu doar la ora de matematică. Aveam o colegă care, atunci când când era "ascultată" la română, se înroşea, începea să tremure şi uita absolut tot, deşi era destul de silitoare şi dezgheţată. Poate şi pentru că profesorul de română era şi dirigintele clasei.

...Se vede că textul este la prima mână, ar trebui revenit pe el - lipsesc destul de multe virgule, există erori de concordanţă a timpurilor povestirii + topică problematică.

Scaneaza poeziile acelea trase la imprimanta, sa vedem si noi sublinierile :).
In rest, stii si tu ce e in neregula cu textul. Il faci sa sune mai bine? Ar fi o chestie.

fie, te iert! pentru ambele comentarii!..:p

Marina Nicolaev, Finalul nu este, firește, întâmplător, ci într-o continuitate evidentă cu restul poemului. Întregul text sugerează repulsia față de accentuata depersonalizare a vieții, prin infinita autoreproducere a formelor, prin coexistența a milioane de clone, prin golirea de sens a limbajului însuși, uzat, tocit, stors de vitalitate, de expresivitate. Dacă ar fi să mă refer strict la final, pentru că la el faceți referire, versurile trebuie citite astfel: "cuvintele cad ca rumegușul / pe rampa sordidă ca alicele / în corpul animalului (deja - n.a.) mort".

Și iată că "Eminescu n-a existat." după cum spunea și Marin Sorescu... Dar cum toate "Trebuiau să poarte un nume" vom ieși din amnezia generală și (ne) vom numi toți, (poate la anul când va fi o sărbătoare rotundă cu aripile până la cer), "Eminescu"...

Iulia, scuze că nu ţi-am spus pe nume, am modificat puţin ultima strofă, acolo era parcă un hiatus care deranja, în rest o voi lăsa deocamdată la fel.