well, zîmbesc. pe bune că la o revenire textul mi-a plăcut. desi cu siguranta, si tu andule vezi foarte bine, ca este plin de contradictii care pe alocuri pot face pe unii sa strimbe din nas si sa le considere teribiliste. si, tot la fel, cred ca daca textul ar fi vrut sa fie mai „dens” ar fi reusit mult mai mult. si, nu neaparat din incapatinare, dar acum cind mi-am recitit comentariul, trebuie sa recunosc ca mi-a placut si el. pe bune dom'le că eram mai relaxat pe vremea aceea. viata ne-a incrincenat bobadile...
la prima vedere- ceva ca aplauzele/ca pe o grenadă vie/ca pe o pastilă (plus titlul - ca un cec...) cred că se pot găsi alternative măcar pentru una din ele (mai ales aici-ca aplauzele)
tot la prima citire dar și la a doua - stil poetul blajin. dar despre asta s-a mai scris și chiar de bine/frumos.
In lume exista copaci cu rod si copaci fara rod, femei ce pot rodi sau nu, cu toate astea tot in lume se spune ca nimic si nimeni nu apare pe Pamant fara un scop determinat, clar si concis. A decide pe cine sa tai, pe cine sa ucizi, inseamna o responsabilitate uriasa si pentru ca este atat de mare, Creatorul a decis sa faca treaba asta de unul singur. Si totusi sunt atat de multe paduri si livezi care sunt puse la pamant de altii, atat de multi oameni rapusi de altii si nu de Creator, doar preotii spun intotdeauna: asta a fost voia Domnului. Cu toate ca nici ei nu cred afirmatia lor. Mi-a placut aerul grav si linistitor cu care ai scris.
Trecând peste faptul că nu-mi plac quiz-urile, condiționările mă atrag încă și mai puțin... mai ales când nu sunt eu aceea care face regulile. Lăsând gluma la o parte, spune-mi ceva ce nu știu... înțelesesem că legătura dintre titlu și ce-i dedesubt e dată de acel 84 din final. Doar că, așa cum am recunoscut și în comentariul meu dinainte, beats me... exact legătura în sine îmi scapă. Dar experimentul stă (ca să nu spun că se înalță) și de la sine; legătura dintre zmeul de hârtie, imagine și cuvintele albe pe fondul negru ținând și de bagajul emoțional și intuitiv cu care vine fiecare de acasă... aducându-mi aminte de una dintre postările tale recente... eu una nu simt nevoia notelor de subsol în poezie. Desigur, curiozitatea mi-a dat ghes, altfel nu te întrebam. Nu că ar reprezenta un "must know".
e frumos, nimic de zis, dar mă întreb cât la sută din farmecul poemului ar mai rămâne dacă s-ar scoate toate referințele religioase și calchierea reușită a stilului biblic pentru că o mare forță de impact asupra subconștientului nostru o au tocmai trimiterile la acea curgere a Cântării Cântărilor, poezie pură, având șlefuirea cristalină a liricii antice deci, ca o provocare: cum ai scrie, francisc, fără aceste metatextualisme cultice, și dacă farmecul incantației tale s-ar păstra și fără fundamentarea psalmic-eclesiastică :) altfel, I`m impressed
Ella, îți mulțumesc pentru exemplele concrete pe care le- ai adus în legătură cu poezia mea. În legătură cu comentariul făcut de doamna editor pe care am rugat- o respectuos să nu mă mai citească dacă nu- i place, aștept și eu să- mi mai spună și altcineva dacă chiar nu ar mai trebui să postez niciun text pentru a nu mai "deranja" pe nimeni. Poate ar trebui suspendate conturile celor care scriu "prost". Din punctul meu de vedere, nu cred că am greșit cu ceva în activitatea mea pe acest site și nu am atitudini vindicative, doresc doar să fiu lăsată în pace, să scriu așa cum pot.
Marinela, iată că stilul tău se limpezește, ai imagini deosebite în fața cărora micile defecte dispar: "până când talpa soldatului se murdărește cu făină de piatră" sau "până când cățelul pământului uită labele în casa clopotarului". În timp vei înlătura și acele mici imperfecțiuni!
stii...daca nu spuneai "Dorin Cozan" nu stiam ca e vorba despre mine...desi cred ca maturitatea poetica de care vorbesti (apropo, si tu esti matur poetic) permite, in loc de atacuri primitive, anumite incercari de aratare cu degetul in forma literara sau pseuo-literara, daca vrei. nu cred ca in comentarii nu avem dreptul sa ne manifestam spiritul creativ. eu, unul, apreciez mai mult scuzele lui nicholas, la care le adaug pe ale mele, daca s-a simtit lezat si crede ca am exagerat, decat acest avertisment hermeneutic.
E pentru că acest poem, ca şi altele, mi-a fost fan, m-a căutat zi de zi cu lumina-i în pragul acestui septembrie trist. Am aşteptat un moment prielnic, la un ceai cald, să-l citesc printre rânduri, să-i vorbesc deschis, relaxat, cât de bine pot. Mulţumesc mult pentru aprecieri. Nu-mi doresc decât să pot intra pe vârfuri în universul unui poem prin uşile sau ferestrele pe care mi le deschide.( Ce ,,poetică" sunt! ...e prea dimineaţă...)
Urechea muzicală cred că e o moştenire de la bunici :)...şi în casa noastră toţi cântă, la propriu ( vocal şi instrumental ), dar cel mai important poate e că am exersat scriind cu ani în urmă multe poeme cu vers clasic.
Timpul - un bun comun. Şi eu mulţumesc, Adrian.
...încântat să aud că trezesc așteptări. mai ales de la vorbitorii de limbă franceză. revin pentru a face o trimitere la un poem postat mai demult "Cocoșatul de la Notre Capșa" și la un comentariu postat anterior. și mă repet: un experiment asemănător am încercat și în franceză. mulțumesc!
Psihologia unui popor în mișcare e un lucru greu de definit. sunt psiholog și nu mă incumet a spune cu convingere și emfază că eu cunosc psihologia poporului român. e o treabă grea, de specialist. cât despre nevoia ca noi să învățăm a respecta legi și a munci cinstit, de acord.
scriitura lui Florin Caragiu poartă nuanțări mistice cu largi deschideri spre cititor, referindu-mă strict la textul de aici nu vreau decât să observ imagistica bogată, construcția puternică, aureolările discrete ale tonului, o poezie pictural stilistică, versul nu e arid, are viață interioară și se deschide fără stridențe gratuite, acestea fiind spuse, îți las aici un semn al încrederii pe care eu, dana banu, o am în poezia ta, ești un poet ce merită citit cu atenție sunt bucuroasă și onorată să îmi pot posta textele alături de un autor ca tine bine ai venit
Pai de asta spuneam si eu ca intr-o zi, la ceva vreme dupa ce scriu poemele, ( eu nu le- as numi poezii, ceea ce scriu eu) ochiul meu sa le mai cizeleze ca sa fie cat mai pe placul iubitorilor de poezie. Pana atunci, imi place sa ma bucur cand scriu, sa ma simt bine si mai tarziu sa-mi fac griji cat de bune sunt textele mele. Altfel, nu as mai putea scrie si nu vreau sa ma otravesc cu boala perfectionismului. ( care o simt in sange). Daca ceva profund, cu substanta, frumos si poetic va iesi la un moment dat, inseamna ca asa a fost sa fie. Dar in general, imi stiu structura "poetica" si e ceva de genul , " what you see, it's what you get". Si, s-ar putea sa ti dai si tu seama la un moment dat, ca unele lucruri sunt importante pentru unii, si deloc importante pentru altii. :) cat despre poezie, masha, sincer, nu prea ma intereseaza ce este poezia. Poezia este cum o simt eu., cand am chef de poezie. Cam asta :)
Lentib, regret să obsev obrăznicia și lipsa de bun simț cu care te manifești. Nu am intervenit decît ca și unul care mă ocup de site și cred că a trebuit să corectez o tendință care se dovedea greșită. De aceea nu cred că aprecierea ta este corectă. Mai ales că eu sînt cel care am scris nota aceea despre plagiatul lui Bobadil. Deci ar fi absurd să fiu acuzat că aș tolera așa ceva. Dar asta nu mă împiedică să fiu corect. Corectitudine care văd că este străină judecăților tale. Și nu m-am plîns niciodată că m-ar fi părăsit editorii. Fiecare face ceva atîta timp cît poate și cît are timp. Nu îți fă iluzii că toată lumea cade în dramatic așa ca tine și sub nici o formă nu toți sîntem atît plîngîcioși ca tine. Te rog încearcă să nu mai răsfrîngi asupra mea infantilismele tale emoționale pentru că nu faci decît să îți sapi o groapă și mai adîncă. Mulțumesc pentru propunere dar nu îmi aduc aminte să te fi întrebat. Sau îți place cumva „să te bagi ca musca în lapte”, sau în alte locuri unde nu îți fierbe oala? Chiar nu observi că ești ridicol? Sau faci toată gălăgia asta doar ca să mai aduni cîteva vizualizări în plus sub un text mediocru?
Nu știu despre ce „cazier literar” vorbești. Cel puțin eu nu am acces la așa ceva cu privire la vreunul din membrii Hermeneia. Poate tu te ocupi de o astfel de dosariadă. Dacă e așa, nu m-ar mira să aflu că ai avut carnețel roșu și poate ai fost chiar „șoptitor” sub „vechea orînduire”. Oricum, limbajul tău e îngrijorător.
Mă amuzi cu aluzia la faptul că Bobadil e „relativ supus”. Nu în sensul că ar fi, pentru că nu mă interesează asta. Ci în sensul că insinuezi cum că un editor pe Hermeneia ar trebui să fie „supus”. Încă o dată, te rog, nu mă confunda cu tine. Privind la comportamentul tău îmi dau seama că tu nu te-ai putea înconjura decît cu „supuși”. Evident, este problema ta. Dar, te rog, încearcă să găsești prin fundul sufletului tău măcar o urmă de bun simț și nu mă confunda cu tine. Mai ales pentru că nu ai lucrat niciodată cu mine la Hermeneia, nu ai cum să știi despre felul cum mă raportez eu la cei cu care lucrez. Iar dacă îți place să pleci urechea la bîrfe, ceea ce mă tem că este cazul aici, se zice că devii una cu ele, adică mizerie. Asta vrei să fii?
Virgil, Bianca, multumesc de lectura. personal, nu le consider poeme, mai mult niste acte de curaj care nu ma lasa sa uit, asa cum bine sublinia Bianca. Cit despre versurile in plus, crede ca aveti dreptate. Mai sunt citeva puncte slabe pe care sper sa le modific cumva.
In general ma simt foarte prost cand trebuie sa fac cadouri si cand trebuie sa felicit, dar cateodata trebuie sa trec peste asta deci: Felicitari, felicitari! Leo, nu stiu cat de batran esti, dar poezia ta are destul de multa energie cat sa te sustina pe mai departe. Cum zicea si Sebi, sunt multe pasaje puternice, multe care sunt pline de emotie, energie, mesaj, iar altele pe care noi nu le percepem tocmai asa cum, banuiesc, ai fi vrut tu. Nu-i bai, pentru fiecare vers exista un cititor potrivit. :)
Ştiu să fac nişte murături delicioase, dle Agheorghesei, dar nu cred că sunt de preferat în clipe de maximă intensitate...De ce , mă întreb, ar trebui să fim cu toţii nişte acrituri?!
eu am curajul deocamdată mă limitez doar la a-ți spune că, în general, poezia narativă, pliată pe realismul american, respinge acel concept de scoatere în evidență a emoției prin filonul liric unanim acceptat (specific, de pildă, șaizeciștilor, și nu numai) metafora este a întregului și se urmărește creșterea graduală a intensității mesajului prin metaforă înțelegând respingerea genitivelor sau a acceselor liricoide nejustificate în context putem dezvolta ideea, deși nu sunt un bun teoretician mulțumesc pentru vizită
Mulțumesc pentru lectură și atenție, comentariile voastre mă onorează.
O Înviere a Domnului în pace vă doresc, cred că acum cel mai important este să fie pace.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
well, zîmbesc. pe bune că la o revenire textul mi-a plăcut. desi cu siguranta, si tu andule vezi foarte bine, ca este plin de contradictii care pe alocuri pot face pe unii sa strimbe din nas si sa le considere teribiliste. si, tot la fel, cred ca daca textul ar fi vrut sa fie mai „dens” ar fi reusit mult mai mult. si, nu neaparat din incapatinare, dar acum cind mi-am recitit comentariul, trebuie sa recunosc ca mi-a placut si el. pe bune dom'le că eram mai relaxat pe vremea aceea. viata ne-a incrincenat bobadile...
pentru textul : octopus dela prima vedere- ceva ca aplauzele/ca pe o grenadă vie/ca pe o pastilă (plus titlul - ca un cec...) cred că se pot găsi alternative măcar pentru una din ele (mai ales aici-ca aplauzele)
pentru textul : și mă ofer ca un cec în alb detot la prima citire dar și la a doua - stil poetul blajin. dar despre asta s-a mai scris și chiar de bine/frumos.
In lume exista copaci cu rod si copaci fara rod, femei ce pot rodi sau nu, cu toate astea tot in lume se spune ca nimic si nimeni nu apare pe Pamant fara un scop determinat, clar si concis. A decide pe cine sa tai, pe cine sa ucizi, inseamna o responsabilitate uriasa si pentru ca este atat de mare, Creatorul a decis sa faca treaba asta de unul singur. Si totusi sunt atat de multe paduri si livezi care sunt puse la pamant de altii, atat de multi oameni rapusi de altii si nu de Creator, doar preotii spun intotdeauna: asta a fost voia Domnului. Cu toate ca nici ei nu cred afirmatia lor. Mi-a placut aerul grav si linistitor cu care ai scris.
pentru textul : coborârea în Carte deTrecând peste faptul că nu-mi plac quiz-urile, condiționările mă atrag încă și mai puțin... mai ales când nu sunt eu aceea care face regulile. Lăsând gluma la o parte, spune-mi ceva ce nu știu... înțelesesem că legătura dintre titlu și ce-i dedesubt e dată de acel 84 din final. Doar că, așa cum am recunoscut și în comentariul meu dinainte, beats me... exact legătura în sine îmi scapă. Dar experimentul stă (ca să nu spun că se înalță) și de la sine; legătura dintre zmeul de hârtie, imagine și cuvintele albe pe fondul negru ținând și de bagajul emoțional și intuitiv cu care vine fiecare de acasă... aducându-mi aminte de una dintre postările tale recente... eu una nu simt nevoia notelor de subsol în poezie. Desigur, curiozitatea mi-a dat ghes, altfel nu te întrebam. Nu că ar reprezenta un "must know".
pentru textul : hârtia ultimului zmeu înălțat dee frumos, nimic de zis, dar mă întreb cât la sută din farmecul poemului ar mai rămâne dacă s-ar scoate toate referințele religioase și calchierea reușită a stilului biblic pentru că o mare forță de impact asupra subconștientului nostru o au tocmai trimiterile la acea curgere a Cântării Cântărilor, poezie pură, având șlefuirea cristalină a liricii antice deci, ca o provocare: cum ai scrie, francisc, fără aceste metatextualisme cultice, și dacă farmecul incantației tale s-ar păstra și fără fundamentarea psalmic-eclesiastică :) altfel, I`m impressed
pentru textul : toate oasele deElla, îți mulțumesc pentru exemplele concrete pe care le- ai adus în legătură cu poezia mea. În legătură cu comentariul făcut de doamna editor pe care am rugat- o respectuos să nu mă mai citească dacă nu- i place, aștept și eu să- mi mai spună și altcineva dacă chiar nu ar mai trebui să postez niciun text pentru a nu mai "deranja" pe nimeni. Poate ar trebui suspendate conturile celor care scriu "prost". Din punctul meu de vedere, nu cred că am greșit cu ceva în activitatea mea pe acest site și nu am atitudini vindicative, doresc doar să fiu lăsată în pace, să scriu așa cum pot.
pentru textul : dincolo deÎmi place noul format, structura lui, culorile, mi se pare rafinat... Sunt de acord cu schimbările atâta timp cât ele merg spre bine.
pentru textul : hermeneia 3.0-b deBravo!
Marinela, iată că stilul tău se limpezește, ai imagini deosebite în fața cărora micile defecte dispar: "până când talpa soldatului se murdărește cu făină de piatră" sau "până când cățelul pământului uită labele în casa clopotarului". În timp vei înlătura și acele mici imperfecțiuni!
pentru textul : Redundanță detextul a suferit mici modificări...fără să abuzez, aș aprecia din nou o părere sinceră...
pentru textul : confesiuni decineva interesat? :)
mulțumesc,
ștefan
Claudiu Banu a fost membru pe aici, scria cândva, nu mai ştiu nimic de el de câţiva ani. Are o strofă scrisă mai sus.
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur deda l-am citit, editura Forest Books translated by Andrea Deletant and Brenda Walker editia cuprinde mai multe piese chiar si poezie.
pentru textul : halucinogenetic depămîntul coboară din cer. genial
pentru textul : dalet sau a patra teorie a incompatibilității destii...daca nu spuneai "Dorin Cozan" nu stiam ca e vorba despre mine...desi cred ca maturitatea poetica de care vorbesti (apropo, si tu esti matur poetic) permite, in loc de atacuri primitive, anumite incercari de aratare cu degetul in forma literara sau pseuo-literara, daca vrei. nu cred ca in comentarii nu avem dreptul sa ne manifestam spiritul creativ. eu, unul, apreciez mai mult scuzele lui nicholas, la care le adaug pe ale mele, daca s-a simtit lezat si crede ca am exagerat, decat acest avertisment hermeneutic.
pentru textul : Abraam, regele, a spus: deȘi eu îți mulțumesc, Oriana, și mă bucur cu atît mai mult dacă nu aceasta ți-a fost intenția. Te așteptăm cu texte noi și pe tine.
pentru textul : O sută de cărți pentru dislexicii români deE pentru că acest poem, ca şi altele, mi-a fost fan, m-a căutat zi de zi cu lumina-i în pragul acestui septembrie trist. Am aşteptat un moment prielnic, la un ceai cald, să-l citesc printre rânduri, să-i vorbesc deschis, relaxat, cât de bine pot. Mulţumesc mult pentru aprecieri. Nu-mi doresc decât să pot intra pe vârfuri în universul unui poem prin uşile sau ferestrele pe care mi le deschide.( Ce ,,poetică" sunt! ...e prea dimineaţă...)
pentru textul : Frunze deUrechea muzicală cred că e o moştenire de la bunici :)...şi în casa noastră toţi cântă, la propriu ( vocal şi instrumental ), dar cel mai important poate e că am exersat scriind cu ani în urmă multe poeme cu vers clasic.
Timpul - un bun comun. Şi eu mulţumesc, Adrian.
...încântat să aud că trezesc așteptări. mai ales de la vorbitorii de limbă franceză. revin pentru a face o trimitere la un poem postat mai demult "Cocoșatul de la Notre Capșa" și la un comentariu postat anterior. și mă repet: un experiment asemănător am încercat și în franceză. mulțumesc!
pentru textul : ...I'm growing like spells... deExcelenta strofa a doua.
pentru textul : futility I dePsihologia unui popor în mișcare e un lucru greu de definit. sunt psiholog și nu mă incumet a spune cu convingere și emfază că eu cunosc psihologia poporului român. e o treabă grea, de specialist. cât despre nevoia ca noi să învățăm a respecta legi și a munci cinstit, de acord.
pentru textul : scrisoare către români descriitura lui Florin Caragiu poartă nuanțări mistice cu largi deschideri spre cititor, referindu-mă strict la textul de aici nu vreau decât să observ imagistica bogată, construcția puternică, aureolările discrete ale tonului, o poezie pictural stilistică, versul nu e arid, are viață interioară și se deschide fără stridențe gratuite, acestea fiind spuse, îți las aici un semn al încrederii pe care eu, dana banu, o am în poezia ta, ești un poet ce merită citit cu atenție sunt bucuroasă și onorată să îmi pot posta textele alături de un autor ca tine bine ai venit
pentru textul : Undeva amețitor de aproape dePai de asta spuneam si eu ca intr-o zi, la ceva vreme dupa ce scriu poemele, ( eu nu le- as numi poezii, ceea ce scriu eu) ochiul meu sa le mai cizeleze ca sa fie cat mai pe placul iubitorilor de poezie. Pana atunci, imi place sa ma bucur cand scriu, sa ma simt bine si mai tarziu sa-mi fac griji cat de bune sunt textele mele. Altfel, nu as mai putea scrie si nu vreau sa ma otravesc cu boala perfectionismului. ( care o simt in sange). Daca ceva profund, cu substanta, frumos si poetic va iesi la un moment dat, inseamna ca asa a fost sa fie. Dar in general, imi stiu structura "poetica" si e ceva de genul , " what you see, it's what you get". Si, s-ar putea sa ti dai si tu seama la un moment dat, ca unele lucruri sunt importante pentru unii, si deloc importante pentru altii. :) cat despre poezie, masha, sincer, nu prea ma intereseaza ce este poezia. Poezia este cum o simt eu., cand am chef de poezie. Cam asta :)
pentru textul : long et douloureux deLentib, regret să obsev obrăznicia și lipsa de bun simț cu care te manifești. Nu am intervenit decît ca și unul care mă ocup de site și cred că a trebuit să corectez o tendință care se dovedea greșită. De aceea nu cred că aprecierea ta este corectă. Mai ales că eu sînt cel care am scris nota aceea despre plagiatul lui Bobadil. Deci ar fi absurd să fiu acuzat că aș tolera așa ceva. Dar asta nu mă împiedică să fiu corect. Corectitudine care văd că este străină judecăților tale. Și nu m-am plîns niciodată că m-ar fi părăsit editorii. Fiecare face ceva atîta timp cît poate și cît are timp. Nu îți fă iluzii că toată lumea cade în dramatic așa ca tine și sub nici o formă nu toți sîntem atît plîngîcioși ca tine. Te rog încearcă să nu mai răsfrîngi asupra mea infantilismele tale emoționale pentru că nu faci decît să îți sapi o groapă și mai adîncă. Mulțumesc pentru propunere dar nu îmi aduc aminte să te fi întrebat. Sau îți place cumva „să te bagi ca musca în lapte”, sau în alte locuri unde nu îți fierbe oala? Chiar nu observi că ești ridicol? Sau faci toată gălăgia asta doar ca să mai aduni cîteva vizualizări în plus sub un text mediocru?
pentru textul : încă o zi perfectă deNu știu despre ce „cazier literar” vorbești. Cel puțin eu nu am acces la așa ceva cu privire la vreunul din membrii Hermeneia. Poate tu te ocupi de o astfel de dosariadă. Dacă e așa, nu m-ar mira să aflu că ai avut carnețel roșu și poate ai fost chiar „șoptitor” sub „vechea orînduire”. Oricum, limbajul tău e îngrijorător.
Mă amuzi cu aluzia la faptul că Bobadil e „relativ supus”. Nu în sensul că ar fi, pentru că nu mă interesează asta. Ci în sensul că insinuezi cum că un editor pe Hermeneia ar trebui să fie „supus”. Încă o dată, te rog, nu mă confunda cu tine. Privind la comportamentul tău îmi dau seama că tu nu te-ai putea înconjura decît cu „supuși”. Evident, este problema ta. Dar, te rog, încearcă să găsești prin fundul sufletului tău măcar o urmă de bun simț și nu mă confunda cu tine. Mai ales pentru că nu ai lucrat niciodată cu mine la Hermeneia, nu ai cum să știi despre felul cum mă raportez eu la cei cu care lucrez. Iar dacă îți place să pleci urechea la bîrfe, ceea ce mă tem că este cazul aici, se zice că devii una cu ele, adică mizerie. Asta vrei să fii?
am scris extrem de puțin în ultima vreme. poate http://hermeneia.com/content/poezie/crochiu_vi, sau http://hermeneia.com/content/poezie/ca_din_greseala, sau poate http://hermeneia.com/content/poezie/septembrie_0
pentru textul : Virtualia XV deVirgil, Bianca, multumesc de lectura. personal, nu le consider poeme, mai mult niste acte de curaj care nu ma lasa sa uit, asa cum bine sublinia Bianca. Cit despre versurile in plus, crede ca aveti dreptate. Mai sunt citeva puncte slabe pe care sper sa le modific cumva.
pentru textul : în numele fiului dansînd pe mormîntul tatălui detest
pentru textul : drumul crucii fără zgomote deMersi, Raluca. Ai o bere din partea mea :)
pentru textul : poemele mele deDomnule Vlad Turburea, eu sunt dislexic, asa ca nu vad astfel de greseli. Ati fi asteptat mult si bine!
In general ma simt foarte prost cand trebuie sa fac cadouri si cand trebuie sa felicit, dar cateodata trebuie sa trec peste asta deci: Felicitari, felicitari! Leo, nu stiu cat de batran esti, dar poezia ta are destul de multa energie cat sa te sustina pe mai departe. Cum zicea si Sebi, sunt multe pasaje puternice, multe care sunt pline de emotie, energie, mesaj, iar altele pe care noi nu le percepem tocmai asa cum, banuiesc, ai fi vrut tu. Nu-i bai, pentru fiecare vers exista un cititor potrivit. :)
pentru textul : cîntece pentru Jusa deŞtiu să fac nişte murături delicioase, dle Agheorghesei, dar nu cred că sunt de preferat în clipe de maximă intensitate...De ce , mă întreb, ar trebui să fim cu toţii nişte acrituri?!
pentru textul : alb gustul de miere al ierbii deeu am curajul deocamdată mă limitez doar la a-ți spune că, în general, poezia narativă, pliată pe realismul american, respinge acel concept de scoatere în evidență a emoției prin filonul liric unanim acceptat (specific, de pildă, șaizeciștilor, și nu numai) metafora este a întregului și se urmărește creșterea graduală a intensității mesajului prin metaforă înțelegând respingerea genitivelor sau a acceselor liricoide nejustificate în context putem dezvolta ideea, deși nu sunt un bun teoretician mulțumesc pentru vizită
pentru textul : Recunosc & deMulțumesc pentru lectură și atenție, comentariile voastre mă onorează.
pentru textul : spring roll deO Înviere a Domnului în pace vă doresc, cred că acum cel mai important este să fie pace.
„tăișul lor înghețat” și „literele din inimă” strică textul. prima expresie e doar nereușită, în vreme ce a doua e și comică
pentru textul : fără cuvinte dePagini